COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 15.7.2020

COM(2020) 312 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

PLAN DE ACȚIUNE PENTRU





O FISCALITATE ECHITABILĂ ȘI SIMPLIFICATĂ ÎN SPRIJINUL STRATEGIEI DE REDRESARE

1. Contextul general – politicile fiscale ale UE în vremuri de tranziție

Criza fără precedent provocată de pandemia de COVID-19 a perturbat profund economiile din UE și din alte părți ale lumii. UE, instituțiile sale, statele membre, întreprinderile și cetățenii se confruntă cu această criză imensă în vremuri de transformare fundamentală, modelate de provocările legate de climă și mediu, de revoluția digitală, de inegalitățile tot mai mari și de o schimbare geopolitică.

Comisia își propune să conducă tranziția către o lume mai verde și mai digitală, compatibilă cu principiile economiei noastre sociale de piață. O fiscalitate echitabilă, eficientă și sustenabilă ocupă un loc central în realizarea acestor ambiții: politicile fiscale ale UE trebuie să garanteze că toată lumea, de la persoane fizice la întreprinderi, își plătește corect partea. În același timp, politicile fiscale ale UE trebuie să fie concepute astfel încât întreprinderile și cetățenii să poată valorifica pe deplin beneficiile pieței unice, să lucreze și să investească la nivel transfrontalier, să inoveze și să creeze locuri de muncă. Este necesar totodată să se ia măsuri adecvate pentru încurajarea unui comportament sustenabil și ecologic, inclusiv prin investiții sustenabile, și să se asigure respectarea principiului „poluatorul plătește”.

Fiscalitatea echitabilă și eficientă va fi și mai importantă în lunile și anii următori, întrucât UE și comunitatea mondială încearcă să se redreseze în urma repercusiunilor crizei provocate de pandemia de COVID-19. După cum se subliniază în Comunicarea Comisiei „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” 1 , pentru a se asigura că solidaritatea și echitatea se află în centrul eforturilor de redresare, Comisia va intensifica lupta împotriva fraudei fiscale și a altor practici neloiale. Acest lucru va ajuta statele membre să genereze veniturile fiscale necesare pentru a răspunde provocărilor majore ale crizei actuale. Prezenta comunicare îndeplinește acest angajament și stabilește un „Plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul redresării” care conține un set de 25 de acțiuni. Acesta este conceput pentru a răspunde dublei provocări a crizei actuale: sprijinirea unei redresări economice rapide și sustenabile și asigurarea unor venituri publice suficiente în UE. Planul de acțiune:

·Schițează o serie de măsuri menite să reducă obstacolele fiscale pentru întreprinderi pe piața unică. Simplificarea fiscală va îmbunătăți mediul de afaceri, va spori competitivitatea întreprinderilor și va contribui la creșterea economică.

·Anunță o serie de inițiative care vor ajuta statele membre să aplice normele fiscale existente și să îmbunătățească respectarea normelor fiscale. Trebuie să ne asigurăm că statele membre asigură veniturile fiscale necesare finanțării răspunsului la provocările majore ale crizei actuale, fără a impune o povară inutilă asupra celor care sunt deja grav afectați de criză. Lupta împotriva fraudei fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale rămâne esențială în acest sens. Acest lucru ar trebui să contribuie, de asemenea, la colectarea, într-un mod mai echitabil, bine adaptat, eficace și eficient între statele membre, a veniturilor atât pentru bugetul național, cât și pentru bugetul UE.

Acest plan de acțiune reprezintă un element-cheie al unei agende fiscale cuprinzătoare și ambițioase a UE pentru anii următori, care include totodată următoarele inițiative importante:

·Un sistem fiscal bine conceput joacă un rol important în sprijinirea tranziției verzi. Utilizarea fiscalității ca instrument de politică va contribui la atingerea neutralității climatice până în 2050, precum și a altor obiective de mediu din cadrul Pactului verde european.  2 În același timp, bugetele publice vor beneficia de venituri fiscale suplimentare în vederea sprijinirii investițiilor inteligente pentru o tranziție verde. Taxele de mediu contribuie la transmiterea unor semnale corecte în materie de prețuri și la crearea unor stimulente adecvate pentru ca producătorii, utilizatorii și consumatorii să încurajeze un consum mai puțin poluant și să contribuie la o creștere durabilă. Ele pot oferi, de asemenea, oportunități de reducere a taxelor și impozitelor în alte domenii, de exemplu în ceea ce privește forța de muncă, iar în cazul în care veniturile pentru o protecție socială adecvată sunt protejate, aceste taxe pot fi o opțiune avantajoasă pentru toată lumea în ceea ce privește atât aspectele legate de mediu, cât și cele legate de ocuparea forței de muncă.

·O reformă profundă a sistemului de impozitare a societăților pentru a corespunde economiei noastre moderne și tot mai digitalizate este acum și mai importantă pentru a sprijini creșterea economică și a genera veniturile necesare într-un mod echitabil, prin realinierea drepturilor de impozitare la crearea de valoare și stabilirea unui nivel minim de impozitare efectivă a profiturilor întreprinderilor. Comisia sprijină în mod activ discuțiile la nivel mondial purtate de OCDE și G20 și este pregătită să acționeze în cazul în care nu se ajunge la un acord global. Înainte de sfârșitul anului, Comisia va stabili următoarele etape, în urma discuțiilor la nivel mondial, în cadrul unui Plan de acțiune în domeniul impozitării întreprinderilor pentru secolul al XXI-lea. 

·Lupta globală împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale necesită măsuri decisive. Pandemia de COVID-19 a determinat luarea unor măsuri fără precedent la nivel național și la nivelul Uniunii, pentru a sprijini economiile statelor membre și a facilita redresarea acestora. Acestea includ intervenția statului, în mare parte supusă normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, pentru a asigura lichiditatea și accesul întreprinderilor la finanțare. Lista Uniunii de jurisdicții necooperante în scopuri fiscale („lista UE a jurisdicțiilor necooperante”) este concepută pentru a răspunde amenințărilor la adresa bazelor de impozitare ale statelor membre ale UE. În acest context, Comisia recomandă ca statele membre să condiționeze acordarea de sprijin financiar întreprinderilor din Uniune de absența legăturilor între întreprinderile respective și jurisdicțiile care figurează pe lista Uniunii.

·Pentru a îndeplini în totalitate agenda UE în materie de echitate fiscală, trebuie activate toate pârghiile existente în materie de politici. În acest context, Comisia va analiza modalitățile de a utiliza pe deplin dispozițiile Tratatului privind funcționarea UE (TFUE) care permit ca propunerile din domeniul fiscal să fie adoptate prin procedură legislativă ordinară, inclusiv articolul 116 din TFUE.

Pe lângă inițiativele fiscale emblematice, politicile fiscale ale UE vor continua să contribuie la agenda mai amplă a Comisiei. De exemplu, revizuirea directivei privind accizele la tutun 3 și a directivelor privind accizele la alcool, 4 precum și a dispoziției privind achizițiile transfrontaliere ale persoanelor fizice din directiva orizontală privind accizele 5 va fi lansată pentru a contribui mai bine la obiectivele de sănătate publică și pentru a evita frauda fiscală. Comisia va continua, de asemenea, să își urmărească agenda pentru o fiscalitate echitabilă, simplificată și sustenabilă în cadrul semestrului european, care să includă fiscalitatea ca instrument de definire a unei agende globale pentru o tranziție verde echitabilă din punct de vedere social, inclusiv prin promovarea proceselor bugetare care țin cont de obiectivele ecologice. În plus, Comisia continuă să sprijine punerea în aplicare a agendei sale pentru echitate și simplificare fiscală, prin intermediul programelor sale de sprijin tehnic.

2. Realizările sunt deja numeroase, dar mai sunt încă multe de făcut

2.1 Lupta împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale:

În ultimii ani, UE și-a concentrat eforturile asupra combaterii evaziunii fiscale și îmbunătățirii transparenței. O serie de inițiative legislative au îngreunat mai mult decât oricând evitarea și sustragerea de la plata impozitelor de către contribuabili; printre acestea se numără proiecte inovatoare în materie de transparență și de cooperare între statele membre. Printre exemplele specifice se numără directiva privind combaterea evitării obligațiilor fiscale, 9 recomandarea Comisiei privind punerea în aplicare a măsurilor împotriva abuzurilor în ceea ce privește tratatele fiscale 10 , precum și normele de transparență în ceea ce privește deciziile fiscale 11 și introducerea raportării pentru fiecare țară în parte între autoritățile fiscale. 12  

Prin urmare, autoritățile fiscale au, în prezent, un set mai amplu de instrumente de detectare și combatere a comportamentului abuziv și de cooperare cu alte autorități de aplicare a legii. Schimbul automat de informații și acțiunile comune au devenit o practică frecventă în UE între statele membre, după cum arată evaluările cadrului de cooperare administrativă din UE. 13 Autoritățile fiscale au obținut, de asemenea, acces la informații privind combaterea spălării banilor 14 . De asemenea, mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale trebuie să fie în prezent raportate, datorită noilor norme ale UE privind modalitățile de planificare fiscală potențial agresivă. 15  

Pachetul privind TVA pentru comerțul electronic 16 aplicabil începând cu 2021 a eliminat scutirea de la plata TVA pentru importurile de bunuri sub 22 EUR, impunând obligația de plată a TVA pentru toate bunurile importate în UE, ceea ce va reduce potențialele fraude. Au fost consolidate și instrumentele de cooperare administrativă în domeniul TVA: Eurofisc 17 , la inițiativa sa, poate în prezent să coopereze și să facă schimb de informații cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și cu Europol 18 ; autoritățile fiscale pot face schimb de informații cu autoritățile vamale cu privire la importurile care fac obiectul fraudei în materie de TVA și al fraudei vamale 19 și pot organiza audituri comune cu participarea activă a funcționarilor fiscali străini la anchetele administrative.

Cu toate acestea, frauda și evaziunea fiscală rămân o amenințare pentru soliditatea finanțelor publice. Pierderea de venituri în UE din cauza actelor de evaziune fiscală la nivel internațional comise de persoane fizice, care se referă la impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe veniturile din capital și impozitele pe avere și pe succesiune, a fost estimată la 46 de miliarde EUR în 2016. 20 Deficitul de încasare a TVA (și anume diferența dintre veniturile din TVA preconizate și încasările efective de TVA) a fost estimat la 137 de miliarde EUR în 2017, inclusiv frauda transfrontalieră în materie de TVA în valoare de 50 de miliarde EUR. 21 În 2018, Comisia a prezentat o revizuire majoră a sistemului de TVA pentru comerțul din interiorul UE 22 . Adoptarea acestei propuneri privind regimul definitiv al taxei pe valoarea adăugată ar contribui, prin eliminarea scutirii privind livrările intracomunitare, la reducerea acestui deficit, facilitând respectarea normelor. De asemenea, potrivit mai multor estimări, evitarea obligațiilor fiscale de către întreprinderi în UE se ridică la peste 35 de miliarde EUR pe an. 23 Aceste valori remarcabile ale veniturilor pierdute sunt și mai problematice, având în vedere că ramificațiile economice ale COVID-19 vor conduce în mod inevitabil la niveluri considerabil mai scăzute ale veniturilor fiscale. În plus, frauda în materie de TVA este, în unele cazuri, legată și de frauda în materie de taxe vamale. Pierderea de venituri fiscale subminează repartizarea echitabilă a obligațiilor între contribuabili, precum și contribuția națională echitabilă la bugetul UE. Aproape 75 % dintre europeni solicită mai multe măsuri la nivelul UE pentru combaterea evaziunii fiscale. 24  

2.2 Administrația fiscală în era digitală

Sunt necesare măsuri concrete suplimentare la nivelul UE pentru a consolida lupta împotriva evaziunii fiscale și pentru a ajuta administrațiile fiscale să țină pasul cu o economie aflată în continuă evoluție. Economia digitală și dezvoltarea unor noi modele de afaceri creează noi provocări pentru administrațiile fiscale. De asemenea, autoritățile fiscale dispun de resurse limitate la nivel național pentru a exploata volumul masiv de date colectate prin punerea în aplicare a măsurilor luate în ultimii ani.

Digitalizarea economiei și a autorităților naționale ar trebui, de asemenea, să fie înțeleasă ca un prilej favorabil. Utilizarea soluțiilor digitale facilitează sarcinile administrațiilor fiscale și va contribui la reducerea costurilor de asigurare a conformității, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru întreprinderi. În plus, analiza datelor este esențială în ceea ce privește utilizarea volumului tot mai mare de date colectate. În domeniul comerțului electronic, în care autoritățile vamale și cele fiscale vor avea la dispoziție volume masive de date și sisteme informatice, sinergiile între autoritățile fiscale și cele vamale devin deosebit de importante în acest sens. Digitalizarea reprezintă, de asemenea, un factor-cheie pentru a ușura sarcina de raportare pentru întreprinderi, în special IMM-uri, printre altele prin reutilizarea informațiilor de către autoritățile statistice.

O conferință organizată de Comisie în decembrie 2019 pe tema TVA în era digitală a subliniat necesitatea de a aprofunda reflecția în acest domeniu. Această reflecție ar trebui să se concentreze asupra modului în care autoritățile fiscale pot utiliza tehnologia pentru a combate frauda fiscală și pentru a aduce beneficii întreprinderilor, precum și să stabilească dacă normele actuale în materie de TVA sunt adaptate la desfășurarea de activități comerciale în era digitală.

2.3 Politici fiscale simple la nivelul UE pentru o piață unică competitivă

UE a înregistrat, de asemenea, progrese în ceea ce privește simplificarea impozitării. Au fost instituite noi norme pentru a asigura soluționarea mai rapidă și mai eficace a litigiilor fiscale în materie de impozitare directă care decurg în urma interpretării sau aplicării unor acorduri și convenții care prevăd eliminarea dublei impuneri încheiate între statele membre. 25 Pachetul adoptat cu privire la TVA pentru comerțul electronic a eliminat unul dintre cele mai mari obstacole pentru întreprinderile mici care desfășoară activități comerciale transfrontaliere. Societățile care vând bunuri online consumatorilor își pot respecta obligațiile în materie de TVA în UE prin intermediul unui portal online ușor de utilizat, în propria lor limbă.

Au fost întreprinse, de asemenea, inițiative la nivelul UE pentru a veni în sprijinul statelor membre care utilizează impozitarea ca instrument de creștere economică durabilă, inclusiv în contextul semestrului european. În mod concret, Comisia a subliniat că regimurile fiscale favorabile creșterii pot sprijini investițiile private, pot îmbunătăți mediul de afaceri, pot stimula ocuparea forței de muncă, pot reduce inegalitățile și pot contribui la o economie rezilientă din punctul de vedere al mediului. Mai mult decât atât, simplificarea regimului fiscal poate contribui la limitarea perturbărilor economice și la reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi. Adoptarea propunerii privind cotele de TVA 26 , aflată în prezent în discuție în cadrul Consiliului, va oferi statelor membre flexibilitatea de a-și stabili, pe baza unor criterii stricte, propriile cote – necesare pentru redresarea în urma crizei actuale – dar va permite, de asemenea, statelor membre să alinieze mai bine politica în materie de TVA la obiectivele sanitare și de mediu.

Cu toate acestea, costurile de asigurare a conformității fiscale rămân ridicate în UE. În special, trebuie să sprijinim întreprinderile tinere și inovatoare care se confruntă cu dificultăți mai mari în ceea ce privește complexitatea administrativă decât marile companii multinaționale. Costurile de asigurare a conformității sunt, de obicei, mult mai mari în cazul societăților mici decât în cazul celor mari. 27 Costurile estimate de îndeplinire a obligațiilor fiscale pentru societățile mari se ridică la aproximativ 2 % din impozitele plătite, în timp ce, pentru IMM-uri, se estimează că ele ating aproximativ 30 % din impozitele plătite. 28 În plus, complexitatea generată de amalgamul de 27 de sisteme fiscale diferite creează nu doar lacune, favorabile pentru comiterea de abuzuri fiscale, ci și incertitudine pentru contribuabilii onești care sunt pur și simplu copleșiți și, fără a acționa cu intenție, nu respectă normele.

Prin urmare, sunt, de asemenea, necesare măsuri la nivelul UE pentru a avea un mediu fiscal mai simplu și mai modern. Acest lucru ar ajuta întreprinderile care respectă normele să profite de avantajele pieței unice și ar susține creșterea economică în UE. Astfel cum s-a subliniat în recenta comunicare a Comisiei privind barierele din cadrul pieței unice, normele și procedurile naționale în domeniul fiscal sunt evidențiate în mod constant de întreprinderi ca fiind unul dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă acestea. 29 Aceste obstacole afectează în special întreprinderile care desfășoară activități la nivel transfrontalier, întrucât acestea trebuie să se adapteze unor sisteme și administrații naționale diferite. Obstacolele pe care le indică întreprinderile includ o gamă largă de probleme referitoare la înregistrare, precum și la obligații de raportare atât în ceea ce privește TVA, cât și impozitul pe veniturile întreprinderilor.

3. Un nou plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare

Prezenta comunicare definește o abordare nouă, echilibrată, care combină acțiuni de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale cu măsuri de simplificare a vieții contribuabililor onești. Ea plasează contribuabilul în centrul preocupărilor sale. Prin urmare, diferitele acțiuni avute în vedere în planul de acțiune sunt structurate de-a lungul parcursului unui contribuabil. În diferitele etape ale parcursului acestui contribuabil, acțiunile conexe sunt descrise ca o cale de urmat pentru ca UE să își îndeplinească dublul obiectiv de combatere a evaziunii fiscale și de simplificare și facilitare a impozitării.

Planul cuprinde 25 de acțiuni (a se vedea anexa) pe care Comisia le va propune și le va pune în aplicare până în 2024. Eventualele modificări legislative prezentate depind de rezultatelor unei evaluări a impactului, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale și, în special, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, care va fi realizată, dacă este necesar, pentru a evalua diferitele opțiuni de politică în conformitate cu principiile unei mai bune legiferări 30 .

3.1 Înregistrare

O înregistrare eficace și eficientă reprezintă primul pas în asigurarea faptului că contribuabilii își plătesc impozitele în mod echitabil. 31 În UE, contribuabilii sunt identificați printr-un număr de identificare fiscală (NIF). 32 Contribuabilii plătitori de TVA sunt identificați printr-un cod de înregistrare în scopuri de TVA. Bazele de date care conțin datele contribuabililor trebuie menținute la zi: contribuabilii trebuie să comunice autorităților fiscale toate datele necesare. Atunci când apar modificări (de exemplu, un contribuabil se mută definitiv într-un alt stat membru), informațiile de înregistrare trebuie să fie adaptate.

Pentru a fi eficientă, înregistrarea ar trebui să fie cât mai simplă posibil. Obținerea NIF-urilor și/sau a numerelor TVA nu ar trebui să fie împovărătoare. Atunci când contribuabilii se mută într-un alt stat membru pentru a lucra sau decid să înființeze o întreprindere acolo, procesul de actualizare a registrelor contribuabililor trebuie să fie ușor, astfel încât sarcina administrativă asupra contribuabililor să fie menținută la un nivel cât mai scăzut. În cazul în care contribuabilii trebuie să facă dovada domiciliului fiscal, cu alte cuvinte, atunci când sunt înregistrați ca contribuabili, la o altă administrație fiscală decât cea proprie, procedura trebuie să fie simplă.

3.2 Raportare

Contribuabilii informează periodic administrațiile fiscale cu privire la obligațiile lor fiscale, îndeplinind astfel o serie de cerințe în materie de informare. Pentru a se asigura că raportarea din partea contribuabililor este cât mai eficientă, declarațiile fiscale trebuie să fie simple, datele solicitate trebuie să fie limitate la minimum, iar procedurile și sistemele prin care contribuabilii pot depune declarații fiscale la administrațiile fiscale ar trebui să fie lipsite de complicații. Declarațiile ar trebui să fie precompletate cât mai mult posibil. Principiile guvernării electronice ar trebui să se aplice și informațiilor fiscale, în special în ceea ce privește raportarea. Adoptând o abordare holistică, contribuabilii ar trebui să aibă obligația de a furniza informații doar o singură dată, prin intermediul unor servicii electronice digitale sigure, incluzive, de tip „ghișeu unic”. Reutilizarea acestor informații, de exemplu de către autoritățile statistice, ar trebui să respecte regimurile de confidențialitate adecvate.

Raportarea eficace are la bază conformarea voluntară de către contribuabili. Administrațiile fiscale se bazează pe contribuabili pentru a le furniza informații corecte referitoare la veniturile lor impozabile și la evenimentele impozabile. Acțiunile de promovare și susținere a conformării voluntare, precum și de sporire a încrederii între autoritățile fiscale, pe de o parte, și contribuabili, pe de altă parte, pot spori eficacitatea raportării.

Raportarea de către contribuabili este sprijinită și completată de raportarea de la terți, cum ar fi angajatorii, instituțiile financiare și tot mai mult de la alte administrații fiscale.

3.3 Plată

Un pas esențial în procesul de impozitare îl reprezintă plata impozitelor datorate. Contribuabilii trebuie să își plătească impozitele la timp și integral. Majoritatea contribuabililor fac acest lucru și plătesc în mod voluntar sumele pe care trebuie să le plătească. Pentru a se asigura că plățile se efectuează în modul cel mai eficient, administrațiile fiscale ar trebui să își extindă metodele de plată electronică aflate la dispoziția contribuabililor. De exemplu, în unele state membre este posibilă plata mai multor impozite și prin intermediul unei aplicații pentru smartphone.

Întreprinderile obligate la plata TVA și angajatorii sau alți agenți și intermediari care plătesc impozite în numele contribuabililor ar trebui să beneficieze, de asemenea, de servicii electronice și simplificări. Facilitarea plăților este importantă în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, care tind să se confrunte cu costuri de conformare disproporționat de mari. 37  

Pentru a îmbunătăți nivelul de conformare în ceea ce privește plata impozitelor, administrațiile fiscale ar trebui să utilizeze noi modalități de colaborare cu contribuabilii, de exemplu prin utilizarea unei abordări comportamentale sau a unei conformități în materie de cooperare.

Valoarea impozitului datorat ar trebui să fie corectă de la bun început, pentru a evita ca contribuabilii să solicite și să aștepte o restituire. Restituirile necesită timp și sunt predispuse la fraudă. Atunci când se așteaptă restituiri, administrațiile fiscale ar trebui să le soluționeze cât mai rapid posibil, pentru a evita situația în care contribuabilii trebuie să aștepte mult și să se confrunte cu probleme legate de fluxurile de numerar.

3.4 Verificare, monitorizare și cooperare administrativă.

Impozitarea echitabilă reprezintă piatra de temelie a modelului social european în beneficiul întreprinderilor și al cetățenilor. Pentru a o susține, contribuabilii trebuie să depună declarațiile fiscale și să își achite impozitele la timp. Majoritatea dintre aceștia fac acest lucru, iar punctul de plecare pentru administrațiile fiscale ar trebui să fie o prezumție de onestitate și conformare. Cu toate acestea, din păcate, unii contribuabili nu respectă regulile. Administrațiile fiscale au datoria de a controla situația fiscală a contribuabililor, de a verifica și, în anumite cazuri, de a desfășura audituri fiscale.

Verificările mențin încrederea în echitatea sistemului fiscal, asigură condiții de concurență echitabile în domeniul impozitării și evită situația în care contribuabilii onești ajung să plătească mai mult din cauză că alți contribuabili nu respectă normele de impozitare și nu își plătesc impozitele în mod echitabil. În plus, un control fiscal eficace poate descuraja o neconformare viitoare.

Pentru a efectua controale fiscale în mod eficient și eficace, administrațiile fiscale ar trebui să se bazeze pe tehnici de gestionare a riscurilor pentru a direcționa mai bine controlul fiscal către grupurile de contribuabili corespunzătoare. Verificările ar trebui să se bazeze pe o gamă largă de surse de informații, în special – în cazul contribuabililor care desfășoară activități transfrontaliere – informații provenind din alte state membre și din țări terțe datorită schimbului de informații.

3.5 Litigii

Impozitarea se bazează pe o conformare voluntară și, pe cât posibil, ar trebui să se bazeze pe o relație pozitivă și armonioasă de cooperare între contribuabili și administrațiile fiscale. Cu toate acestea, realitatea nu este întotdeauna ideală, iar, uneori, contribuabilii și administrațiile fiscale nu ajung la un acord.

Obiectivul principal ar fi acela de a preveni posibilitatea apariției unor litigii și de a asigura securitatea juridică pentru contribuabili.

Cu toate acestea, în cazul în care apare un litigiu, contribuabilii ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a corecta sau de a clarifica eventualele neînțelegeri cu scopul evitării escaladării litigiului.

Litigiile, în special cele judiciare, sunt costisitoare și îndelungate. În mod ideal, astfel de litigii ar trebui evitate, dar, atunci când acest lucru nu este posibil, soluționarea rapidă a acestora permite reducerea la minimum a costurilor suportate de contribuabili și de administrațiile fiscale. În acest sens, unele părți interesate și-au exprimat deja preferința pentru mai multe intervenții la nivelul UE, în special în ceea ce privește prevenirea și soluționarea litigiilor. 51  

3.6 Simplificarea normelor fiscale ale UE pentru sporirea competitivității în cadrul pieței unice

Acțiunile prezentate mai sus se concentrează pe administrarea fiscală, punerea în aplicare de zi cu zi a normelor fiscale. Cu toate acestea, există limite cu privire la ceea ce poate fi realizat numai prin simplificarea administrării fiscale. Pentru a aduce beneficii contribuabililor, este important să se simplifice normele.

Indiferent de măsurile de simplificare pe care administrațiile fiscale le pot lua, politica fiscală rămâne adesea foarte dificil de administrat și de respectat. Majoritatea contribuabililor doresc să își plătească impozitele în mod echitabil. Cu toate acestea, este regretabil că, în anumite cazuri, complexitatea normelor fiscale poate fi un factor de descurajare în acest sens.

Pentru a simplifica și facilita sistemul fiscal, sprijinind, în același timp, conformarea, este necesar să se actualizeze și să se simplifice legislația existentă în anumite domenii. Un beneficiu-cheie va fi restabilirea unor condiții de concurență echitabile între întreprinderile din UE și concurenții din afara UE. În plus, trebuie asigurată coerența cu principalele obiective de politică, cum ar fi Pactul verde european. De asemenea, este important ca toți contribuabilii să își cunoască drepturile.

4. Concluzie

Comisia prezintă acest ambițios plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare în contextul unor provocări fără precedent. Comisia a activat și va continua să activeze toate pârghiile existente în materie de politici pentru a contribui la o redresare economică rapidă, modelând în același timp tranziția UE către o economie socială de piață verde, digitală și mai echitabilă. Agenda fiscală a UE este și va fi elementul central al acestei tranziții.

Comisia invită Parlamentul European, Consiliul, dar și alte părți interesate, cum ar fi ONG-urile, sindicatele și întreprinderile, să se implice activ, într-un mod constructiv și incluziv, astfel încât acest plan de acțiune să se materializeze în inițiative concrete în beneficiul cetățenilor, întreprinderilor și statelor membre ale UE.

(1)

COM(2020) 456 final.

(2)

Inițiative precum revizuirea Directivei privind impozitarea energiei și instituirea unui mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon fac parte din Pactul verde european, care urmărește, de asemenea, să creeze contextul pentru reforme fiscale extinse la nivel național, eliminând subvențiile pentru combustibilii fosili, transferând sarcina fiscală de la forța de muncă la poluare și ținând seama, în același timp, de considerentele sociale. Ca parte a activității desfășurate în sprijinul acestui obiectiv, Comisia va organiza în 2020 o conferință privind ecologizarea fiscalității.

(3)

Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24-36).

(4)

Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21-27) și Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 29-31).

(5)

Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE, JO L 9, 14.1.2009, p. 12.

(6)

COM(2020) 314 final

(7)

 Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, JO L 64, 11.3.2011, p. 1.

(8)

COM(2020) 313 final

(9)

Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne, JO L 193, 19.7.2016, p. 1–14.

(10)

Recomandarea (UE) 2016/136 a Comisiei din 28 ianuarie 2016 privind punerea în aplicare a măsurilor împotriva abuzurilor în ceea ce privește tratatele fiscale, JO L 25, 2.2.2016, p. 67–68.

(11)

Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal, JO L 332, 18.12.2015, p. 1–10.

(12)

Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal, JO L 146, 3.6.2016, p. 8–21.

(13)

Comisia Europeană. (2017). Evaluarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010. Document de lucru al serviciilor Comisiei, SWD(2017) 428 final (pentru TVA) și Comisia Europeană. (2019). Document de lucru al serviciilor Comisiei Evaluarea Directivei (UE) 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării și de abrogare a Directivei 77/799/CEE [SWD(2019) 328 final)].

(14)

Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor, JO L 342, 16.12.2016, p. 1–3.

(15)

Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).

(16)

  Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului , Regulamentul (UE) 2017/2454 al Consiliului , Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2459 al Consiliului , Directiva 2019/1995 a Consiliului , Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2026 al Consiliului , Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194 ; https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/vat/modernising-vat-cross-border-ecommerce_en#heading_1 .

(17)

Eurofisc este o rețea pentru schimbul, prelucrarea și analizarea cu rapiditate a informațiilor specifice referitoare la frauda transfrontalieră între statele membre și pentru coordonarea acțiunilor de urmărire.

(18)

În plus, Europol a lansat noul Centru european de combatere a criminalității economice și financiare (European Financial and Economic Crime Centre – EFECC). Centrul va consolida sprijinul operațional oferit statelor membre ale UE și organismelor UE în domeniul criminalității financiare și economice și va promova utilizarea sistematică a investigațiilor financiare; https://www.europol.europa.eu/newsroom/news/europol-launches-european-financial-and-economic-crime-centre.

(19)

Regulamentul (UE) 2018/1541 al Consiliului din 2 octombrie 2018 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 904/2010 și (UE) 2017/2454 în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată, JO L 259, 16.10.2018, p. 1–11.

(20)

  https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/2019-taxation-papers-76.pdf . 

(21)

  https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/vat-gap-full-report-2019_en.pdf . 

(22)

Propunere de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea

măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre, COM(2018) 329, 25 mai 2018.

(23)

Deși existența practicilor de evitare a obligațiilor fiscale este demonstrată în numeroase studii, este dificil să se evalueze pierderile de venituri, având în vedere complexitatea fenomenului și limitarea datelor. Dover et al. (2015) consideră că pierderea de venituri din transferul de profituri în UE se ridică la aproximativ 50-70 de miliarde EUR, echivalentul a cel puțin 17 % din venitul provenit din impozitul pe profit în 2013. Utilizând o abordare bazată pe modelul de echilibru general, Álvarez-Martínez et al. (2018) constată că evitarea obligațiilor fiscale în UE-28 implică pierderi anuale de venituri din impozitul pe profit în valoare de 36 de miliarde EUR. Zucman et al. (2018) estimează că UE-28 pierde aproximativ 37 de miliarde EUR.

(24)

Parlamentul European. (2016). Combaterea fraudei fiscale: 75 % dintre europeni doresc ca UE să facă mai mult, Actualitate Parlamentul European, 29.7.2016.

(25)

Directiva (UE) 2017/1852 a Consiliului din 10 octombrie 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, JO L 265, 14.10.2017, p. 1–14.

(26)

COM(2018) 20 din 18.1.2018.

(27)

Comisia Europeană. (2018). „Study on tax compliance costs for SMEs” („Studiu privind costurile de îndeplinire a obligațiilor fiscale pentru IMM-uri”), Raport final – studiu (publicat: 2018-12-12).

(28)

  https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/resources/documents/tax_survey.pdf . 

(29)

COM(2020) 93 final și documentul de însoțire SWD(2020) 54 final.

(30)

  https://ec.europa.eu/info/law/law-making-process/planning-and-proposing-law/better-regulation-why-and-how_ro .

(31)

Prezentul capitol se concentrează asupra contribuabililor și încearcă să îi conceptualizeze drept clienți ai administrațiilor fiscale. Experiența contribuabililor este împărțită în cinci etape principale de interacțiune între contribuabili și administrațiile fiscale: înregistrare, raportare, verificare, plată și litigii. Aceste cinci etape sunt inspirate din raportul OCDE (2017), „Tax Administration 2017: Comparative Information on OECD and Other Advanced and Emerging Economies” („Administrația fiscală 2017: Informații comparative despre țările OCDE și alte economii avansate și emergente”) https://doi.org/10.1787/tax_admin-2017-en . Etapele sunt adaptate la orientarea aleasă, prin urmare, de exemplu, „încasarea” (din punctul de vedere al administrației fiscale) devine plată, din punctul de vedere al contribuabilului. În general, în ceea ce privește parcursul clienților: Lemon, K. N. și Verhoef, P. C. (2016). „Understanding customer experience throughout the customer journey” („Înțelegerea experienței clienților de-a lungul întregului parcurs al clienților”). Journal of Marketing, 80(6), 69-96.

(32)

Sau echivalent. Pagina web referitoare la NIF-ul a site-ului Europa al Comisiei oferă o imagine de ansamblu asupra NIF-urilor în UE: https://ec.europa.eu/taxation_customs/tin/tinByCountry.html?locale=ro  

(33)

 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(34)

Comisia Europeană. (2016). Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020. Accelerarea transformării digitale a guvernării. COM(2016) 179 final.

(35)

Comisia Europeană. (2019). Evaluarea Directivei (UE) 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării și de abrogare a Directivei 77/799/CEE. Document de lucru al serviciilor Comisiei [SWD(2019) 328 final)].

(36)

Servicii de telecomunicații, de radiodifuziune și de televiziune și servicii electronice.

(37)

Comisia Europeană. (2018). „Study on tax compliance costs for SMEs” („Studiu privind costurile de îndeplinire a obligațiilor fiscale pentru IMM-uri”), Raport final – studiu (publicat: 2018-12-12).

(38)

 COM(2017) 778.

(39)

 Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri, JO L 84, 31.3.2010, p. 1.

(40)

Comisia trebuie să raporteze la fiecare cinci ani Parlamentului European și Consiliului [articolul 27 alineatul (3) din Directiva 2010/24/UE].

(41)

Comisia Europeană. (2017). Codul de conduită privind impozitul reținut la sursă.

https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/code_of_conduct_on_witholding_tax.pdf .

(42)

Pentru dovezi recente referitoare la persistența problemei, a se vedea Grupul consultativ al BCE privind infrastructurile de piață pentru valori mobiliare și garanții (2020), „10th T2S Harmonisation Progress Report-Harmonisation of European securities settlement and collateral management arrangement” („Al 10-lea raport intermediar privind armonizarea T2S. Armonizarea mecanismului european de decontare a titlurilor de valoare și de gestionare a garanțiilor”).

(43)

Se face referire aici la autoritățile naționale și ale UE responsabile de supravegherea piețelor financiare. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul web al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), la adresa: https://www.esma.europa.eu/ .

(44)

  http://www.oecd.org/ctp/exchange-of-tax-information/treatyreliefandcomplianceenhancementtrace.htm . 

(45)

 Costurile pentru investitori au fost estimate la peste 8 miliarde EUR/an: Comisia Europeană. (2017). Accelerarea uniunii piețelor de capital: eliminarea barierelor naționale din calea fluxurilor de capital. COM(2017) 147 final. Pe de altă parte, frauda fiscală în domeniul impozitului reținut la sursă pe dividendele transfrontaliere a fost estimată la peste 55 de miliarde EUR, https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20181120IPR19552/cum-ex-tax-fraud-meps-call-for-inquiry-justice-and-stronger-tax-authorities .

(46)

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, JO L 268, 12.10.2010, p. 1.

(47)

Regulamentul (UE) 2018/1541 al Consiliului din 2 octombrie 2018 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 904/2010 și (UE) 2017/2454 în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată, JO L 259, 16.10.2018, p. 1.

(48)

Este vorba despre autoritățile naționale și ale UE responsabile de supravegherea piețelor financiare. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul web al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), la adresa: https://www.esma.europa.eu/ . 

(49)

 Proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare introduc noi inițiative temporare care s-ar putea transforma în programe de finanțare ale UE.

(50)

Pentru mai multe detalii privind cererea de propuneri: https://ec.europa.eu/taxation_customs/calls-tenders-grants-calls-expression-interest/TAXUD/2020/CFP-01-eu-tax-observatory_en  

(51)

Răspunsurile la consultarea publică pe tema evaluării Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării, rezumate în anexa 2 la documentul Comisia Europeană. (2019), „Evaluarea Directivei (UE) 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării și de abrogare a Directivei 77/799/CEE. Document de lucru al serviciilor Comisiei [SWD(2019) 328 final)].

(52)

 Directiva (UE) 2017/1852 a Consiliului din 10 octombrie 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, JO L 265, 14.10.2017, p. 1.

(53)

  https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/11883-Evaluation-of-the-special-VAT-scheme-for-travel-agents .

(54)

  Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE , JO L 9, 14.1.2009, p. 12 .

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 15.7.2020

COM(2020) 312 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

PLAN DE ACȚIUNE PENTRU























O FISCALITATE ECHITABILĂ ȘI SIMPLIFICATĂ ÎN SPRIJINUL STRATEGIEI DE REDRESARE

Prezentare generală a inițiativelor fiscale prevăzute pentru perioada 2020-2023 în cadrul planului de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul redresării