COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 28.4.2020
COM(2020) 169 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
Comunicare interpretativă a Comisiei privind aplicarea cadrelor contabile și prudențiale pentru facilitarea creditării bancare în UE
Sprijinirea întreprinderilor și a gospodăriilor în contextul COVID-19
Comunicare interpretativă a Comisiei privind aplicarea cadrelor contabile și prudențiale pentru facilitarea creditării bancare în UE
Sprijinirea întreprinderilor și a gospodăriilor în contextul COVID-19
1.Introducere și context
Șocul economic grav cauzat de pandemia de COVID-19 și măsurile excepționale de limitare a răspândirii acesteia au un impact profund atât asupra ofertei, cât și asupra cererii din cadrul economiei. Întreprinderile se confruntă cu perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, închideri temporare și reducerea cererii, iar gospodăriile se confruntă cu situații de șomaj și o scădere a veniturilor.
Partea cea mai acută a contractării economiei va fi resimțită în lunile următoare. Gospodăriile și întreprinderile solvabile ar trebui să fie ajutate să facă față acestei încetiniri a activității economice și deficitelor de lichidități pe care le va cauza aceasta.
1.1.Rolul băncilor în atenuarea impactului economic al COVID-19
Spre deosebire de criza financiară mondială, șocul economic cauzat de pandemia de COVID-19 nu pornește din sectorul bancar sau din sistemul financiar în sens larg. Băncile din UE sunt mult mai reziliente astăzi decât erau în 2008. Ratele de adecvare a capitalului și rezervele de lichiditate s-au îmbunătățit semnificativ, iar efectul de levier al băncilor și dependența acestora de finanțare pe termen scurt s-au diminuat. Testele de rezistență coordonate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) au arătat că sectorul bancar al UE este suficient de rezilient pentru a face față unei recesiuni severe, într-o gamă largă de scenarii. La rândul său, sistemul financiar în sens larg a făcut față cu succes condițiilor de criză legate de COVID-19.
Soliditatea băncilor din Uniune ar trebui să le permită să joace un rol-cheie în gestionarea șocului economic generat de COVID-19 și în pregătirea pentru o redresare rapidă, chiar dacă băncile vor fi afectate la rândul lor, în mod inevitabil, de dificultățile cu care se confruntă clienții și de volatilitatea crescută a piețelor financiare. Băncile pot juca acest rol prin menținerea fluxului de credite către clienții cei mai afectați, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile).
Autoritățile publice și organismele de la nivelul Uniunii, al statelor membre și de la nivel internațional au luat decizii rapide și ferme pentru a pune la dispoziția băncilor măsurile necesare pentru a se asigura canalizarea efectivă a fondurilor către întreprinderi și gospodării.
-Băncile centrale și-au intensificat sprijinul sub formă de lichidități acordat băncilor în vederea promovării împrumuturilor bancare către persoanele cele mai afectate de criza COVID-19, și și-au extins programele de achiziționare de active pentru a asigura condiții de finanțare și mai propice pentru toate sectoarele economiei.
-Autoritățile de supraveghere bancară din UE le-au acordat băncilor măsuri temporare de sprijin operațional și sub formă de capital și de lichidități pentru a se asigura că acestea își pot îndeplini în continuare rolul în finanțarea economiei reale într-un mediu mai dificil. De asemenea, la nivel internațional, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) a anunțat amânarea cu un an a termenului convenit la nivel internațional pentru punerea în aplicare a standardelor Basel III finale în scopul de a elibera capacitatea operațională a băncilor și a autorităților de supraveghere și a convenit să li se acorde băncilor o mai mare flexibilitate la introducerea treptată a tratamentului normativ al contabilizării pierderilor de credit așteptate (expected credit losses - ECL) pentru a se limita impactul asupra capitalului lor reglementat.
-Comisia Europeană, ca parte a unui răspuns coordonat al UE pentru contracararea impactului economic al crizei COVID-19, a utilizat pe deplin flexibilitatea cadrelor privind ajutoarele de stat și Pactul de stabilitate și creștere pentru a le permite statelor membre să asigure un răspuns bugetar decisiv și coordonat. Statele membre s-au prevalat de această flexibilitate și au aplicat măsuri de sprijin, în principal sub forma garanțiilor pentru împrumuturi acoperite de guvern sau a schemelor de amânare a plăților („moratorii”), care le oferă stimulente băncilor pentru ca acestea să continue să acorde credite în contextul incertitudinii actuale și să reducă presiunea financiară imediată asupra întreprinderilor și gospodăriilor.
Aceste măsuri cuprinzătoare de ordin monetar, normativ și bugetar le oferă băncilor resursele și flexibilitatea necesare pentru a sprijini economia UE în timpul crizei COVID-19. Băncile trebuie să utilizeze acum capitalul și lichiditățile eliberate pentru a canaliza fonduri către întreprinderile și gospodăriile private care sunt direct afectate de contractarea bruscă a activității economice, în limitele unui comportament adecvat din punct de vedere prudențial. În acest mod, amploarea prejudiciilor aduse economiei UE poate fi ținută sub control, iar redresarea se va produce mai devreme și va fi mai puternică.
Comisia recunoaște și salută eforturile băncilor de a ajuta gospodăriile și întreprinderile să facă față acestei crize fără precedent. Având în vedere amploarea crizei, există așteptarea ca sectorul bancar și sectorul financiar în sens larg să participe fără rezerve la sprijinirea răspunsului oferit prin politicile publice. Provocările economice generate de pandemia de COVID-19 nu pot fi depășite decât printr-o strânsă cooperare între actorii publici și cei privați. Parlamentul European a insistat, în Rezoluția sa din 17 aprilie, asupra unui rol proactiv al sectorului bancar în cadrul prezentei crize, iar miniștrii de finanțe din UE au lansat un apel, în declarația lor adoptată la 16 aprilie, ca sectorul bancar să sprijine gospodăriile și întreprinderile afectate de pandemia de COVID-19 în vederea asigurării continuității activității economice.
1.2.Flexibilitate la nivelul cadrului de reglementare în contextul crizei COVID-19
Cadrul de reglementare pentru bănci oferă o marjă de manevră considerabilă pentru inițiativele publice și private menite să promoveze continuitatea acordării de credite către clienții afectați de criza COVID-19, menținând în același timp o abordare prudentă. Comisia încurajează băncile să utilizeze pe deplin flexibilitatea care este inclusă în cadrele contabile și prudențiale existente pentru a sprijini economia UE în circumstanțele excepționale ale pandemiei de COVID-19. În sine, aplicarea măsurilor de sprijin, care sunt concepute pentru a acoperi nevoile de lichidități pe termen scurt, nu ar trebui să conducă automat la o înăsprire a tratamentului contabil sau prudențial atât timp cât situația financiară nu suferă deteriorări de alt tip.
În același timp, este esențial ca băncile să măsoare în continuare riscurile în mod corect, consecvent și transparent, întrucât acest lucru este necesar pentru a monitoriza efectele crizei COVID-19 asupra economiei UE și oferă baza pentru un sector bancar rezilient. Aceasta înseamnă că băncile trebuie să continue să identifice situațiile în care este posibil ca debitorii să se confrunte cu dificultăți financiare care le-ar putea afecta capacitatea de a-și îndeplini obligațiile legate de credite pe termen mai lung. De asemenea, băncile trebuie să aplice în continuare standarde solide în materie de subscriere și de cunoaștere a clienților, conform cerințelor prevăzute în legislația UE.
1.3.Necesitatea unui răspuns coordonat
În comunicarea sa privind răspunsul economic coordonat la criza COVID-19, Comisia a invitat autoritățile prudențiale și contabile să precizeze mai detaliat modalitățile cele mai bune de a valorifica flexibilitatea prevăzută în cadrul de reglementare existent. ABE
, componenta de supraveghere bancară a Băncii Centrale Europene (BCE)
, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)
și Comitetul Organismelor Europene de Supraveghere a Auditului (COESA) au clarificat modul în care flexibilitatea considerabilă inclusă în cadrele contabile și prudențiale existente permite ca măsurile excepționale luate ca răspuns la situația fără precedent cu care ne confruntăm să fie gestionate în mod rațional, dar neperturbator. Comisia salută, de asemenea, declarațiile recente ale BCBS și ale Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB)
.
Este neapărat necesar ca toate autoritățile să acționeze în continuare într-un mod coordonat și consecvent atunci când precizează modalitățile de utilizare a flexibilității incluse în normele pe care le aplică, astfel încât să se asigure o claritate cât mai mare și condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice. Cadrul unic de reglementare li se aplică tuturor băncilor din UE, iar șocul cauzat de pandemie nu ar trebui să aibă ca rezultat aplicarea diferențiată a normelor de la un stat membru la altul. De exemplu, garanțiile sau moratoriile acordate în contextul COVID-19 care au aceleași caracteristici ar trebui să fie tratate în același mod de către autoritățile de supraveghere din întreaga Uniune. Asigurarea aplicării consecvente a flexibilității incluse în norme contribuie la menținerea integrității pieței unice, care este esențială pentru facilitarea unei redresări mai rapide. Comisia invită ABE să evalueze modul în care ar trebui să fie tratate garanțiile publice acordate ca răspuns la criza COVID-19 în scopul atenuării riscurilor și să ofere orientări suplimentare, după caz.
O serie de măsuri de sprijin adoptate de UE și de autoritățile naționale au utilizat în mod eficace flexibilitatea inclusă în norme pentru a maximiza capacitatea de creditare a băncilor. Autoritățile de supraveghere le-au permis băncilor să utilizeze temporar rezervele de lichidități și de capital, iar autoritățile naționale desemnate au redus o serie de cerințe macroprudențiale privind amortizoarele de capital, ceea ce a însemnat, în practică, eliberarea unui volum semnificativ de capital de constrângerile normative. Aceste măsuri de sprijin binevenite reflectă raționamentul care stă la baza amortizoarelor prudențiale, precum și importanța de a autoriza eliberarea acestora pentru a putea fi utilizate atunci când sunt necesare. Băncile ar trebui să utilizeze amortizoarele de capital pentru a menține acordarea de împrumuturi către economia reală, iar piețele nu ar trebui să penalizeze utilizarea acestora în circumstanțele actuale. Comisia încurajează CERS să coordoneze o abordare la nivelul UE în ceea ce privește utilizarea amortizoarelor macroprudențiale pe durata crizei și în etapa de redresare.
Pentru a se asigura că băncile își pot juca rolul esențial în sprijinirea economiei UE pe durata crizei COVID-19, prezenta comunicare confirmă flexibilitatea evidențiată de ABE, BCE, ESMA și COESA, precum și de BCBS și de IASB, în scopul de a oferi un grad de certitudine cât mai mare posibil în circumstanțele actuale. Prezenta comunicare reamintește principalele caracteristici ale orientărilor emise de autoritățile respective, cu scopul de a întări angajamentul colectiv față de aplicarea consecventă și concertată a flexibilității incluse în cadrul de reglementare al Uniunii (secțiunile 2 și 3). Mai mult, comunicarea reliefează rolul esențial pe care ar trebui să îl joace sectorul bancar din UE, împreună cu sectorul public, în ceea ce privește limitarea impactului economic al crizei COVID-19, precum și în ceea ce privește promovarea unei redresări rapide după criză, și evidențiază domeniile în care băncile sunt invitate să acționeze în mod responsabil (secțiunea 4). În sfârșit, comunicarea subliniază necesitatea unor modificări vizând aspecte specifice ale cadrului prudențial pentru a maximiza capacitatea băncilor de a continua să acorde împrumuturi întreprinderilor și gospodăriilor, monitorizând în același timp modul în care băncile utilizează resursele eliberate pentru a contribui la furnizarea de credite bancare (secțiunea 5).
2.Flexibilitatea inclusă în IFRS 9 – Instrumente financiare
La cererea Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) și a G20, IASB a introdus o abordare mai orientată spre viitor asupra provizionării creditelor prin intermediul Standardului Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 9. IFRS 9 reprezintă un răspuns la una dintre lecțiile desprinse din ultima criză financiară, în cursul căreia numeroase bănci aveau prea puține provizioane pentru pierderi de credit pentru a putea absorbi pierderile în momentul în care debitorii intrau în stare de nerambursare. Au fost exprimate preocupări legate de faptul că aplicarea abordării privind pierderile de credit așteptate (abordarea ECL) în temeiul IFRS 9 ar conduce automat la o creștere bruscă și semnificativă a provizioanelor pentru pierderi de credit constituite de bănci, tendință care, la rândul său, va reduce capacitatea acestora de a acorda împrumuturi clienților.
Abordarea ECL în conformitate cu IFRS 9 necesită efectuarea de raționamente și aplicarea unei marje de flexibilitate. Astfel cum a indicat IASB, nu există așteptarea ca băncile (și alte întreprinderi) să aplice mecanic abordările lor ECL existente pentru a determina cuantumul provizioanelor într-o situație excepțională precum criza COVID-19. Comisia se așteaptă ca băncile să recurgă fără rezerve la efectuarea de raționamente și la aplicarea marjei de flexibilitate în limitele permise de IFRS 9 pentru a atenua orice efect nedorit al crizei COVID-19 asupra provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate constituite de bănci, fără a submina încrederea investitorilor.
Evaluarea unei creșteri semnificative a riscului de credit
Modul în care băncile evaluează o creștere semnificativă a riscului de credit ar trebui să se bazeze pe durata de viață rămasă a activelor financiare în cauză. Creșterile punctuale bruște ale probabilității de nerambursare cauzate de criza COVID-19, care se preconizează că vor fi temporare, nu ar trebui să ducă la o creștere semnificativă a probabilității de nerambursare pe durata de viață. Prin urmare, în mod normal nu ar trebui ca acestea să conducă la o creștere semnificativă a riscului de credit în comparație cu probabilitatea de nerambursare preconizată pe durata următoarelor douăsprezece luni.
Atunci când determină dacă a avut loc o creștere semnificativă a riscului de credit, ar trebui ca băncile să acorde o pondere suficientă scenariilor bazate pe perspective macroeconomice stabile pe termen lung. Pentru a determina dacă s-a produs o creștere semnificativă a riscului de credit, IFRS 9 utilizează un reper temporal (data raportării). Având în vedere caracterul unic al crizei COVID-19, este dificil pentru bănci să obțină informații suficient de rezonabile și justificabile pentru a elabora scenarii fiabile orientate spre viitor pentru a determina creșterea semnificativă a riscului de credit. În loc să extrapoleze pur și simplu incertitudinea actuală la anii care urmează, băncile ar trebui să acorde o pondere suficientă scenariilor bazate pe perspective macroeconomice stabile pe termen lung, conform recomandărilor formulate de BCE
. Într-o scrisoare adresată instituțiilor semnificative, BCE a precizat modul în care acestea ar trebui să utilizeze previziunile macroeconomice elaborate de personalul BCE pentru a realiza evaluarea creșterii semnificative a riscului de credit în temeiul IFRS 9 și provizionarea pentru pierderile de credit așteptate.
Utilizarea moratoriilor și determinarea modificărilor și a creșterii semnificative a riscului de credit
Este improbabil ca măsurile de sprijin temporare legate de criza COVID-19, precum moratoriile private sau statutare, să constituie „modificări” semnificative în conformitate cu IFRS 9. Băncile ar trebui să utilizeze raționamente cantitative și calitative și să țină seama de caracteristicile specifice ale moratoriilor pentru a determina dacă acestea ar avea ca rezultat o „modificare” în conformitate cu IFRS 9 sau dacă o modificare este „semnificativă” și, prin urmare, ar conduce la o derecunoaștere a împrumutului. Comisia este de acord cu afirmația ESMA conform căreia, dacă măsurile de sprijin sunt temporare și legate de pandemia de COVID-19, iar valoarea economică netă a împrumutului nu este afectată în mod semnificativ, este improbabil ca modificările să fie semnificative.
Nu ar trebui să se considere în mod automat că un împrumut a suferit o creștere semnificativă a riscului de credit doar pentru că a devenit obiectul unui moratoriu privat sau statutar. Moratoriile modifică data în raport cu care ar trebui să se calculeze „zilele de întârziere” ale creditorilor. Prin urmare, moratoriile au un impact real asupra prezumției relative că o întârziere de 30 de zile este considerată o creștere semnificativă a riscului de credit, iar o întârziere de 90 de zile este considerată intrarea debitorului în stare de nerambursare. Cu toate acestea, împrumuturile care au avut performanțe bune înainte de criza COVID-19 și care fac obiectul unui moratoriu temporar – privat sau statutar – nu ar conduce în mod automat la provizioane semnificativ mai mari pentru pierderile de credit așteptate în conformitate cu IFRS 9.
Declarațiile publicate de ABE și ESMA la 25 martie au clarificat faptul că măsurile de sprijin nu conduc automat la o creștere semnificativă a riscului de credit în conformitate cu IFRS 9. Mai mult, la 27 martie, IASB a publicat un document privind aplicarea IFRS 9 în contextul crizei COVID-19, în care confirma flexibilitatea inclusă în IFRS 9 și menționa explicit declarațiile făcute de BCE, ABE și ESMA. Comisia este de acord cu diversele declarații din partea autorităților conform cărora, dacă măsurile de sprijin sunt temporare și legate de criza COVID-19, este improbabil ca modificările să fie semnificative.
Utilizarea garanțiilor pentru împrumuturi și a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate în conformitate cu IFRS 9
Garanțiile pentru împrumuturi nu majorează și nici nu diminuează riscul de nerambursare al debitorului, dar reduc cuantumul pierderilor de credit în cazul în care se produce realmente o astfel de situație. În cazul în care un guvern sau o altă entitate le acordă debitorilor garanții pentru împrumuturi bancare, băncile trebuie să țină seama de aceste garanții pentru împrumuturi atunci când calculează valoarea pierderii de credit așteptate. În speță, cuantumul pierderilor de credit așteptate va fi mai redus, deoarece o parte din pierderi vor fi compensate de garanție.
Ar trebui ca băncile să furnizeze informații pertinente cu privire la determinarea pierderilor de credit așteptate în conformitate cu IFRS 9, inclusiv informații privind scenariile pesimiste. De asemenea, ar trebui ca băncile să publice în note politicile contabile specifice adoptate în legătură cu criza COVID-19. Aceste informații le permit participanților la piață să evalueze în cunoștință de cauză expunerile băncilor la riscul de credit.
Există așteptarea ca auditorii externi să țină seama, în activitatea lor de audit, de declarațiile emise de BCBS, ABE, ESMA, BCE și IASB, precum și de prezenta comunicare. Aceasta înseamnă că se așteaptă ca aceștia să ia în considerare, la formularea opiniilor lor de audit, raționamentele efectuate de bănci și modul în care acestea au utilizat flexibilitatea inclusă în IFRS 9 în conformitate cu orientările menționate. În declarația COESA sunt incluse și alte efecte ale crizei COVID-19 asupra auditului statutar al situațiilor financiare în general.
Măsura tranzitorie din Regulamentul privind cerințele de capital
Băncile sunt încurajate să pună în aplicare măsurile tranzitorii legate de IFRS 9 care vor reduce impactul provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate constituite în conformitate cu IFRS 9 asupra capitalului reglementat al băncilor
. Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) cuprinde o măsură tranzitorie
care le permite băncilor să readauge la fondurile proprii de nivel 1 de bază orice majorare a provizioanelor ca urmare a contabilizării pierderilor de credit așteptate în conformitate cu IFRS 9. În al doilea trimestru al anului 2018, doar 56 % din băncile din UE utilizau măsurile tranzitorii
. În zona euro, doar 34 de bănci aflate sub supravegherea directă a BCE au utilizat această opțiune. Băncile care în 2018 au ales să nu utilizeze măsurile tranzitorii legate de IFRS 9 ar putea reveni asupra acestei decizii, cu aprobarea prealabilă a autorității lor competente.
Autoritățile competente ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător circumstanțele excepționale cu care ne confruntăm și ar trebui să prelucreze în timp util cererile băncilor de a opta pentru aplicarea măsurilor tranzitorii legate de IFRS 9 prevăzute în CRR. Pentru a limita eventuala volatilitate a capitalului reglementat care ar putea apărea dacă criza COVID-19 are ca rezultat o creștere semnificativă a pierderilor de credit așteptate, BCBS a convenit asupra unor modificări ale măsurilor tranzitorii existente. Respectivele modificări ar permite redemararea perioadei de tranziție de 5 ani și ajustarea calibrării dispozițiilor privind readăugarea provizioanelor la fondurile proprii de nivel 1 de bază. Comisia adoptă astăzi o propunere legislativă de punere în aplicare în dreptul Uniunii a modificărilor menționate.
3.Flexibilitatea inclusă în normele prudențiale privind clasificarea împrumuturilor neperformante
Normele prudențiale privind clasificarea împrumuturilor neperformante pot permite adoptarea de măsuri de sprijin precum garanțiile și moratoriile private sau statutare. În această privință, ABE
și BCE au emis declarații și orientări cu scopul de a clarifica modalitățile de a trata în mod consecvent aspectele legate de (i) clasificarea împrumuturilor în stare de nerambursare și (ii) identificarea expunerilor restructurate în urma dificultăților financiare.
Utilizarea garanțiilor și definiția stării de nerambursare
Normele prudențiale nu le impun băncilor să considere în mod automat că un debitor se află în stare de nerambursare atunci când execută o garanție. Deși CRR
impune să se ia în considerare dacă a devenit improbabil ca un debitor să plătească fără a recurge la o garanție, recurgerea la garanție, în sine, nu declanșează automat clasificarea debitorului ca fiind în stare de nerambursare
. În același timp, o garanție nu împiedică clasificarea unui debitor ca fiind în stare de nerambursare. Indiferent de existența unei garanții, banca trebuie să își formeze o opinie cu privire la capacitatea debitorului de a-și îndeplini obligațiile.
În acest stadiu al crizei COVID-19, numeroși debitori se confruntă cu probleme temporare la îndeplinirea obligațiilor lor. La evaluarea capacității unui debitor de a-și îndeplini obligațiile, băncile ar trebui să țină seama de perspectivele pe termen lung ale debitorului, acordând o atenție deosebită situațiilor în care este cel mai probabil ca problemele temporare să se transforme în dificultăți pe termen mai lung și să conducă, în ultimă instanță, la insolvență.
Utilizarea moratoriilor și definițiile restructurării datorate dificultăților financiare și a stării de nerambursare
Schemele de moratorii publice și private introduse ca răspuns la criza COVID-19 nu conduc în mod automat la reclasificarea unei expuneri ca fiind „restructurată datorită dificultăților financiare”, „performantă” sau „neperformantă, restructurată datorită dificultăților financiare”. În cadrul definiției restructurării datorate dificultăților financiare, băncile pun de obicei la dispoziție anumite măsuri (de exemplu, suspendarea temporară a plăților principalului și/sau dobânzii aferente unui împrumut) pentru a ajuta debitorii individuali care se confruntă sau este probabil să se confrunte cu dificultăți financiare temporare să își achite obligațiile de rambursare. Dacă o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare are ca rezultat reducerea obligației financiare (așa-numita „restructurare în regim de urgență”), acest lucru indică faptul că este improbabil ca debitorul să își achite obligația. Cu toate acestea, schemele de moratorii publice și private introduse ca răspuns la criza COVID-19 sunt în cea mai mare parte de natură preventivă și generală. Scopul lor este de a aborda riscurile sistemice și de a atenua riscurile potențiale care este posibil să apară în economia UE în sens larg în viitor. Aceste scheme nu sunt adaptate fiecărui debitor, deoarece durata întârzierilor plăților este fixă pentru toți debitorii, indiferent de situația financiară specifică a fiecărui debitor
. Din aceste motive, s-ar putea considera că aceste scheme nu afectează clasificarea împrumuturilor în cauză. Moratoriile publice și private ar trebui să fie tratate în mod similar, în măsura în care au același scop și aceleași caracteristici.
Ghidul ABE din 2 aprilie 2020 referitor la moratorii
precizează condițiile în care moratoriile publice sau private nu determină clasificarea ca măsură de restructurare datorată dificultăților financiare. În cazul în care rambursarea unei obligații este suspendată din cauza unui moratoriu, numărarea „zilelor de întârziere”
se suspendă și orice întârziere se calculează pe baza graficului modificat al plăților
. Deși băncile sunt în continuare obligate să evalueze de la caz la caz improbabilitatea ca debitorul să plătească, această evaluare se referă la graficul modificat al plăților, iar în cazul în care nu există motive de îngrijorare în această privință, expunerea își poate păstra statutul de expunere performantă.
Cu toate acestea, ghidul ABE referitor la moratorii clarifică faptul că băncile ar trebui să își aplice în continuare, într-un mod bazat pe riscuri, politicile obișnuite de evaluare a improbabilității de plată. Se așteaptă ca băncile să aplice o abordare bazată pe riscuri pentru a evalua riscul de credit al debitorilor care beneficiază de un moratoriu. Chiar și în cazul în care moratoriile nu sunt clasificate ca măsuri de restructurare datorată dificultăților financiare, băncile trebuie să evalueze cu atenție calitatea creditului expunerilor lor care beneficiază de măsurile respective și să identifice orice situație în care este improbabil ca debitorii să plătească, în scopul definirii stării de nerambursare
. Aceasta înseamnă că băncile ar trebui să acorde o atenție deosebită evaluării debitorilor care sunt cei mai susceptibili să se confrunte cu dificultăți la plată și să acorde prioritate evaluării acestora.
4.Rolul și responsabilitatea sectorului bancar
Pentru a da rezultate, susținerea economică și măsurile de sprijin adoptate de autoritățile publice necesită canale de transmitere eficace și colaborarea deplină a sectorului bancar. Prin urmare, băncile trebuie să colaboreze între ele și cu autoritățile publice pentru a se asigura că există lichidități suficiente care să permită acordarea de credite în întreaga Uniune. Măsurile de sprijin luate de autoritățile publice au canalizat lichidități suplimentare către acest sector și au eliberat rezervele de lichiditate ale băncilor individuale pentru a întări capacitatea băncilor de a deservi piața unică. Băncile sunt responsabile de menținerea fluxurilor de lichidități și ar trebui să își asume în continuare datoria lor colectivă de a menține creditarea interbancară. Prin urmare, este crucial ca băncile să continue să acorde împrumuturi gospodăriilor și întreprinderilor din întreaga Uniune.
Ar trebui ca băncile să accelereze transformarea digitală a activităților lor și să rămână vigilente în ceea ce privește frauda. În contextul distanțării sociale impuse de autoritățile publice, serviciile bancare digitale vor câștiga tot mai mult teren, aceasta fiind o modalitate de a se asigura continuitatea serviciilor bancare.
Diversele măsuri de supraveghere care scutesc temporar băncile de respectarea anumitor cerințe operaționale, de capital și de lichiditate creează condiții mai bune pentru ca sectorul bancar să contribuie la eforturile colective și să asigure, prin rolul său social și economic esențial, transmiterea măsurilor de sprijin public. Măsurile de sprijin au un caracter preventiv, vizând contracararea impactului imediat al crizei COVID-19 și a dificultăților de a prevedea ritmul probabil al redresării. Deși sunt recapitalizate într-o măsură semnificativă și mult mai bine echipate pentru a face față unor scenarii nefavorabile decât în perioada crizei financiare din perioada 2008-2009, băncile trebuie totuși să se pregătească pentru o perspectivă economică în curs de deteriorare, care va spori inevitabil riscurile cu care se confruntă acestea, precum și costurile aferente. Băncile trebuie să acționeze cu prudență pentru a se asigura că își mențin sau își consolidează baza de capital și, implicit, capacitatea de a continua să acorde credite.
În situația excepțională actuală, reținerea dividendelor reprezintă o ajustare prudentă a politicilor de distribuire ale băncilor. Autoritățile de supraveghere le-au solicitat băncilor să se abțină de la distribuirea de dividende și de la răscumpărarea de acțiuni pe durata crizei COVID-19. Numărul din ce în ce mai mare de bănci care au decis să suspende plățile de dividende este lăudabil și toate băncile din Uniune sunt îndemnate să se abțină de la efectuarea de distribuții de dividende și de răscumpărări de acțiuni care vizează remunerarea acționarilor în perioada crizei COVID-19. Astfel, sectorul bancar ar transmite un semnal puternic că își asumă, în mod colectiv, angajamentul de a îndeplini rolul care îi revine în soluționarea situației de urgență.
În circumstanțele actuale, băncile sunt invitate, de asemenea, să adopte o abordare prudentă în ceea ce privește plata remunerației variabile. ABE și președintele Consiliului de supraveghere al BCE au încurajat băncile să dea dovadă de moderație în ceea ce privește bonusurile, iar o serie de autorități naționale de supraveghere au luat deja anumite măsuri în această privință. În contextul actual, este deosebit de important ca toate resursele de care dispun băncile, inclusiv cele alocate bonusurilor, să fie mobilizate, pe cât posibil, pentru a spori soliditatea băncilor, capacitatea de creditare a acestora și, în ultimă instanță, pentru a-i sprijini pe clienții acestora. Pentru bănci, moderarea cuantumurilor bonusurilor plătite personalului de conducere de nivel superior și persoanelor cu venituri ridicate în aceste vremuri dificile este și o modalitate de a exprima solidaritatea cu cei afectați de pandemia de COVID-19.
5.Monitorizare și măsuri ulterioare
UE și-a demonstrat capacitatea de a asigura un răspuns rapid la criză. ABE, BCE și autoritățile naționale competente au adoptat măsuri de sprijin pentru a elibera resursele operaționale ale băncilor și le-au oferit băncilor orientări pentru ca acestea să utilizeze pe deplin flexibilitatea oferită de cadrul de reglementare.
Comisia salută aceste măsuri și încurajează băncile să se prevaleze de această flexibilitate. Măsurile respective au fost luate cu obiectivul clar de a sprijini băncile astfel încât acestea să își poată îndeplini rolul în soluționarea crizei COVID-19. Comisia, împreună cu BCE, ABE și autoritățile naționale, va monitoriza modul în care băncile vor utiliza flexibilitatea oferită și capitalul eliberat și va evalua gradul în care măsurile de sprijin contribuie la furnizarea de credite bancare. Această activitate va presupune și monitorizarea volumului împrumuturilor, precum și a standardelor de creditare, cum ar fi criteriile de subscriere ale băncilor, pentru a determina dacă actuala criză are ca efect contractarea ofertei de credite.
În același timp, Comisia va continua să contribuie la un răspuns coordonat pe plan internațional la nivelul G20, G7 și al Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF), inclusiv cu organismele internaționale de standardizare, precum BCBS, CSF și IASB. Datorită măsurilor de reglementare luate la nivel mondial în urma crizei financiare din 20082009, sistemul bancar mondial dispune în prezent de niveluri de capital și de lichidități semnificativ mai mari comparativ cu începutul crizei menționate. Prin urmare, băncile sunt mai în măsură să absoarbă șocul cauzat de criza sanitară mondială și să asigure în continuare finanțarea economiei. Întrucât pandemia este mondială, iar operațiunile bancare se extind adesea dincolo de frontierele naționale, răspunsul în materie de reglementare trebuie să fie coordonat, la rândul său, la nivel mondial. În această privință, la reuniunea sa ministerială din data 15 aprilie, G20 a emis un plan de acțiune care oferă un răspuns amplu la criza COVID19 și la consecințele economice ale acesteia, cuprinzând inclusiv acțiuni din sfera reglementării și supravegherii financiare. Activitatea la nivel mondial a Comisiei include (i) schimbul de informații privind măsurile luate de UE, (ii) contribuția la răspunsul mondial în materie de politici și (iii) facilitarea punerii în aplicare în UE a măsurilor convenite la nivel mondial. Comisia salută deciziile adoptate de BCBS la 27 martie și, respectiv, 3 aprilie, privind amânarea cu un an a punerii în aplicare a elementelor finale ale reformei Basel III și prelungirea măsurilor tranzitorii pentru tratamentul contabilizării pierderilor de credit așteptate din punctul de vedere al capitalului reglementat. Comisia salută, de asemenea, anunțul din 2 aprilie al Consiliului pentru Stabilitate Financiară privind redefinirea priorităților programului său de lucru pentru a permite valorificarea la maximum a activității acestei instituții în cadrul răspunsului la COVID-19. Comisia intenționează să amâne adoptarea propunerii sale legislative privind elementele finale ale cadrului Basel III, dar să o adopte totuși în timp util, în așa fel încât să se realizeze punerea efectivă în aplicare în UE până în luna ianuarie 2023 a standardelor Basel III rămase. Comisia va ține seama de impactul crizei COVID-19 asupra situației financiare a băncilor în evaluarea impactului care va însoți propunerea respectivă.
Măsurile de reglementare și de supraveghere au demonstrat că la nivelul cadrului de reglementare al Uniunii există suficientă flexibilitate pentru a promova continuarea acordării de împrumuturi clienților afectați de criza COVID-19. În situația de față nu este oportună adoptarea de modificări semnificative, de natură să sporească sarcina operațională a băncilor, care ar trebui să se adapteze la acestea. Mai mult, modificările bruște ale cadrelor contabile și prudențiale ale UE în mijlocul unei crize ar putea eroda încrederea publicului în băncile din UE.
În același timp, sunt necesare modificări vizând aspecte specifice ale cadrului prudențial pentru a le permite băncilor să își joace rolul esențial în sprijinirea cetățenilor și a economiei. Prin urmare, Comisia adoptă, împreună cu prezenta comunicare interpretativă, o propunere legislativă menită să pună în aplicare propunerile BCBS – modificarea măsurilor tranzitorii existente pentru contabilizarea pierderilor de credit așteptate și amânarea noii cerințe privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier – și o serie de modificări limitate ale unor elemente specifice ale CRR, cu scopul de a maximiza capacitatea băncilor de a absorbi pierderile legate de pandemia de COVID-19 și de a continua să acorde împrumuturi întreprinderilor și gospodăriilor, asigurându-se în același timp reziliența continuă a acestora.
Este posibil să fie necesară și consolidarea măsurilor de sprijinire a consumatorilor, deoarece scăderea venitului disponibil al gospodăriilor, legată de pierderea locurilor de muncă sau de scăderea activității economice, va conduce probabil la accentuarea supraîndatorării în UE. Aceste aspecte vor fi luate în considerare la revizuirea Directivei privind creditele de consum (2008/48/CE) și a Directivei privind creditele ipotecare (2014/17/UE), prevăzute să aibă loc în 2021.
În viitor, Comisia va continua să colaboreze cu sectorul financiar european în ceea ce privește rolul acestuia în combaterea coronavirusului și a efectelor socioeconomice ale acestuia, precum și în ceea ce privește sprijinirea unei redresări economice durabile. Răspunsul trebuie să fie unul european, evitându-se fragmentarea la nivel național și măsurile necoordonate.
În acest scop, Comisia va lansa un dialog cu sectorul financiar european și cu alte părți interesate relevante (reprezentanți ai întreprinderilor și ai consumatorilor) pentru a analiza idei privind modul în care acest sector ar trebui să participe la eforturile de sprijinire a cetățenilor și a întreprinderilor pe durata crizei și a perioadei de redresare ulterioare, pe baza celor mai bune practici, și să faciliteze, în viitor, o redresare economică durabilă, bazată pe tranziția verde și digitală în contextul strategiei reînnoite a UE privind finanțarea sustenabilă care va fi adoptată. În acest sens, Comisia va colabora strâns cu toate părțile interesate relevante din sectorul financiar pentru a susține rolul acestora în sprijinirea întreprinderilor și a gospodăriilor europene și angajamentul lor față de acest obiectiv.
