52020AR4843

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52020AR4843 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52020AR4843

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Un nou pact privind migrația și azilul

COR 2020/04843

JO C 175, 7.5.2021, p. 32–68 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

7.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/32

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Un nou pact privind migrația și azilul

(2021/C 175/06)

Raportoare:

Antje GROTHEER (DE-PSE), vicepreședintă a Parlamentului Landului Bremen

Documente de referință:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul

[COM(2020) 609 final]

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea azilului și a migrației și de modificare a Directivei (CE) 2003/109 a Consiliului și a propunerii de regulament (UE) XXX/XXX [Fondul pentru azil și migrație]

[COM(2020) 610 final]

Propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE

[COM(2020) 611 final]

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de introducere a unei proceduri de screening pentru resortisanții țărilor terțe la frontierele externe și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008, (UE) 2017/2226, (UE) 2018/1240 și (UE) 2019/817

[COM(2020) 612 final]

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră în domeniul migrației și azilului

[COM(2020) 613 final]

Propunerea modificată de regulament privind instituirea sistemului Eurodac

[COM(2020) 614 final] (document disponibil numai în limba engleză în momentul traducerii proiectului de aviz)

Recomandarea Comisiei privind căile legale de acces la protecție în UE: promovarea relocării, a admisiei umanitare și a altor căi complementare

[C(2020) 6467 final]

Recomandarea Comisiei din 23.9.2020 privind cooperarea dintre statele membre în contextul operațiunilor efectuate de nave deținute sau exploatate de entități private în scopul desfășurării de activități de căutare și salvare

[C(2020) 6468 final]

Recomandarea Comisiei privind un mecanism al UE de pregătire și gestionare a crizelor legate de migrație (Plan de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora)

[C(2020) 6469 final]

Comunicarea Comisiei – Orientările Comisiei privind punerea în aplicare a normelor UE referitoare la definirea și prevenirea facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate

[C(2020) 6470 final]

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027

[COM(2020) 758 final]

I. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație și de modificare a Directivei (CE) 2003/109 a Consiliului și a propunerii de regulament (UE) XXX/XXX [Fondul pentru azil și migrație]

Amendamentul 1

COM(2020) 610 final – Considerentul 26

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Numai persoanele care au mai multe șanse să aibă un drept de ședere în Uniune ar trebui să fie transferate. Prin urmare, domeniul de aplicare al transferului solicitanților de protecție internațională ar trebui limitat la cei care nu fac obiectul procedurii la frontieră prevăzute în Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil].

Expunere de motive

Pentru a aplica în mod corect acest criteriu, ar trebui să se prevadă elaborarea și actualizarea periodică de către Comisie a unei liste de țări sigure, pentru eventuale proceduri de returnare.

Amendamentul 2

COM(2020) 610 final – Considerentul 36

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Prezentul regulament ar trebui să se aplice solicitanților de protecție subsidiară și persoanelor eligibile pentru protecție subsidiară pentru a se asigura egalitatea de tratament pentru toți solicitanții și beneficiarii de protecție internațională, precum și coerența cu acquis-ul actual al Uniunii în materie de azil, în special cu Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională].

Prezentul regulament ar trebui să se aplice solicitanților de protecție subsidiară și persoanelor eligibile pentru protecție subsidiară și persoanelor care solicită și beneficiază de alte forme de protecție prevăzute de statele membre , pentru a se asigura egalitatea de tratament pentru toți solicitanții și beneficiarii de protecție internațională, precum și coerența cu acquis-ul actual al Uniunii în materie de azil, în special cu Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională].

Expunere de motive

Se consideră necesară extinderea aplicării regulamentului la persoanele care solicită și beneficiază de alte forme de protecție prevăzute de statele membre, pe lângă solicitanții și beneficiarii de protecție internațională și subsidiară.

Amendamentul 3

COM(2020) 610 final – Considerentul 47

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Definiția unui membru de familie din prezentul regulament ar trebui să includă frații sau surorile solicitantului. Reunirea fraților sau a surorilor este deosebit de importantă pentru îmbunătățirea șanselor de integrare ale solicitanților și, astfel, pentru reducerea deplasărilor neautorizate. Domeniul de aplicare al definiției unui membru de familie ar trebui să reflecte, de asemenea, realitatea tendințelor migratorii actuale, și anume faptul că frecvent solicitanții sosesc pe teritoriul statelor membre după o perioadă lungă de tranzit. Prin urmare, definiția ar trebui să includă familiile formate în afara țării de origine, dar înainte de sosirea pe teritoriul statului membru. Se preconizează că această extindere limitată și specifică a sferei definiției va reduce stimulentele unora dintre deplasările neautorizate pe teritoriul UE ale solicitanților de azil.

Definiția unui membru de familie din prezentul regulament ar trebui să includă frații sau surorile solicitantului. Reunirea fraților sau a surorilor este deosebit de importantă pentru îmbunătățirea șanselor de integrare ale solicitanților și, astfel, pentru reducerea deplasărilor neautorizate. Domeniul de aplicare al definiției unui membru de familie ar trebui să reflecte, de asemenea, realitatea tendințelor migratorii actuale, și anume faptul că frecvent solicitanții sosesc pe teritoriul statelor membre după o perioadă lungă de tranzit. Prin urmare, definiția ar trebui să includă familiile formate în afara țării de origine, dar înainte și după sosirea pe teritoriul statului membru. Se preconizează că această extindere limitată și specifică a sferei definiției va reduce stimulentele unora dintre deplasările neautorizate pe teritoriul UE ale solicitanților de azil.

Expunere de motive

Familiile se alcătuiesc în statele membre-gazdă, astfel încât dreptul la unitatea familiei trebuie garantat la momentul relocalizării, indiferent de timpul și locul în care s-a format familia. În caz contrar, dispozițiile riscă să se dovedească discriminatorii.

Amendamentul 4

COM(2020) 610 final – Considerentul 63

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Pentru a sprijini statele membre care efectuează transferuri ca măsură de solidaritate, ar trebui să se acorde un sprijin financiar de la bugetul Uniunii. Pentru a stimula statele membre să acorde prioritate transferului minorilor neînsoțiți , ar trebui să se prevadă un stimulent mai mare.	Pentru a sprijini statele membre care efectuează transferuri ca măsură de solidaritate, ar trebui să se acorde un sprijin financiar de la bugetul Uniunii. Pentru a stimula statele membre să acorde prioritate transferului minorilor , precum și transferului femeilor care călătoresc singure , ar trebui să se prevadă un stimulent mai mare.

Expunere de motive

Ar trebui oferit un stimulent financiar mai mare pentru transferul tuturor copiilor (împreună cu părinții, frații și surorile acestora), nu numai pentru refugiații minori neînsoțiți. Acest lucru ar trebui să se aplice și femeilor care călătoresc singure. Se raportează frecvent că femeile și fetele sunt expuse unui risc ridicat de violență bazată pe gen în centrele de primire. Supraaglomerarea în unele dintre zonele hotspot din Grecia a crescut în mod semnificativ riscul de violență sexuală și bazată pe gen, în special în cazul femeilor singure, care adesea nu sunt cazate separat. În plus, potrivit Comisiei, femeile migrante și femeile refugiate deosebit de vulnerabile, precum și minorii neînsoțiți sunt expuși unui risc mai mare de a fi traficați. Prin urmare, pentru a reduce la minimum aceste riscuri, ar trebui să existe stimulente financiare mai mari pentru transferul femeilor.

Amendamentul 5

COM(2020) 610 final – Articolul 2 litera (w)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

„presiune exercitată de migrație” înseamnă o situație în care există un număr mare de sosiri de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi ori un risc de astfel de sosiri, inclusiv în cazul în care această situație sau acest risc este generat de sosiri în urma operațiunilor de căutare și salvare, ca urmare a amplasării geografice a unui stat membru și a evoluțiilor specifice din țările terțe care generează fluxuri de migrație ce constituie o povară chiar și pentru sistemele de azil și de primire bine pregătite și necesită o acțiune imediată;

„presiune exercitată de migrație” înseamnă o situație în care , la nivel local, regional și/sau național, există un număr mare de sosiri de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi ori un risc de astfel de sosiri, inclusiv în cazul în care această situație sau acest risc este generat de sosiri în urma operațiunilor de căutare și salvare, ca urmare a amplasării geografice a unui stat membru sau a regiunilor sale și a evoluțiilor specifice din țările terțe care generează fluxuri de migrație ce constituie o povară chiar și pentru sistemele de azil și de primire bine pregătite și necesită o acțiune imediată;

Expunere de motive

În cazul fluxurilor de migrație care nu afectează întregul sistem național de azil și de primire, pot exista totuși orașe și regiuni expuse unei presiuni deosebite, care riscă să fie copleșite de această presiune.

Amendamentul 6

COM(2020) 610 final – Articolul 6 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre dispun de strategii naționale pentru a asigura o capacitate suficientă pentru punerea în aplicare a unui sistem eficace de gestionare a situațiilor legate de azil și migrație, în conformitate cu principiile stabilite în prezenta parte. Aceste strategii includ planificarea pentru situații neprevăzute la nivel național, luând în considerare planificarea pentru situații neprevăzute în temeiul Regulamentului (UE) XXX/XXX [Agenția Uniunii Europene pentru Azil], Regulamentul (UE) 2019/1896 (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă) și Directiva XXX/XXX/UE [Directiva privind condițiile de primire] și rapoartele Comisiei emise în cadrul Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora. Aceste strategii naționale includ informații privind modul în care statul membru pune în aplicare principiile stabilite în prezenta parte și își îndeplinește obligațiile juridice care decurg din aceste principii la nivel național. Acestea iau în considerare alte strategii relevante și măsurile de sprijin existente, în special în temeiul Regulamentului (UE) XXX/XXX [Fondul pentru azil și migrație] și al Regulamentului (UE) XXX/XXX [Agenția Uniunii Europene pentru Azil], și sunt coerente cu strategiile naționale de gestionare integrată a frontierelor stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/1896 și complementare acestora. Rezultatele monitorizării efectuate de Agenția Uniunii Europene pentru Azil și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, rezultatele evaluării efectuate în conformitate cu Regulamentul nr. 1053/2013 al Consiliului, precum și rezultatele evaluării efectuate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de screening] ar trebui, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor strategii.

Statele membre își propun să elaboreze strategii naționale pentru a asigura o capacitate suficientă pentru punerea în aplicare a unui sistem eficace de gestionare a situațiilor legate de azil și migrație, în conformitate cu principiile stabilite în prezenta parte. Aceste strategii ar trebui să includă planificarea pentru situații neprevăzute la nivel local, regional și național, luând în considerare planificarea pentru situații neprevăzute în temeiul Regulamentului (UE) XXX/XXX [Agenția Uniunii Europene pentru Azil], Regulamentul (UE) 2019/1896 (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă) și Directiva XXX/XXX/UE [Directiva privind condițiile de primire] și rapoartele Comisiei emise în cadrul Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora. Aceste strategii naționale ar trebui să se bazeze pe colaborarea la mai multe niveluri între părțile interesate din cadrul autorităților regionale și locale, din sectorul public și cel privat și din societatea civilă, și ar trebui să includă informații privind modul în care statul membru pune în aplicare principiile stabilite în prezenta parte și își îndeplinește obligațiile juridice care decurg din aceste principii la nivel național. Acestea ar trebui să ia în considerare alte strategii relevante și măsurile de sprijin existente, în special în temeiul Regulamentului (UE) XXX/XXX [Fondul pentru azil și migrație] și al Regulamentului (UE) XXX/XXX [Agenția Uniunii Europene pentru Azil], și să fie coerente cu strategiile naționale de gestionare integrată a frontierelor stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/1896 și complementare acestora. Rezultatele monitorizării efectuate de Agenția Uniunii Europene pentru Azil și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, rezultatele evaluării efectuate în conformitate cu Regulamentul nr. 1053/2013 al Consiliului, precum și rezultatele evaluării efectuate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de screening] ar trebui, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor strategii.

Expunere de motive

În opinia CoR, obligația de a introduce strategii naționale poate ridica probleme în ceea ce privește proporționalitatea măsurii. În același timp, ar trebui să se pună un accent mai mare pe aspectele locale și regionale, întrucât punerea în aplicare a strategiilor trebuie să aibă loc la acest nivel.

Amendamentul 7

COM(2020) 610 final – Articolul 11 litera (h)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
faptul că autoritățile competente ale statelor membre și Agenția pentru Azil vor prelucra datele cu caracter personal ale solicitantului, inclusiv pentru a realiza schimbul de date referitoare la solicitant numai în scopul îndeplinirii obligațiilor lor care decurg din prezentul regulament;	faptul că autoritățile competente ale statelor membre și Agenția pentru Azil vor prelucra datele cu caracter personal ale solicitantului, inclusiv pentru a realiza schimbul de date referitoare la solicitant numai în scopul îndeplinirii obligațiilor lor care decurg din prezentul regulament și că aceste date nu vor fi comunicate țării de origine ;

Expunere de motive

Se consideră că ar trebui să se prevadă interzicerea comunicării către țările de origine a solicitanților a datelor referitoare la aceștia, care ar trebui să beneficieze de cea mai mare confidențialitate.

Amendamentul 8

COM(2020) 610 final – Articolul 12 alineatul (6)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statul membru care realizează interviul individual elaborează un rezumat scris al acestuia care conține cel puțin principalele informații furnizate de către solicitant în cadrul interviului. Rezumatul se poate prezenta fie sub formă de raport, fie ca formular-tip. Statul membru se asigură că solicitantul, consilierul juridic sau alt tip de consilier care îl reprezintă pe solicitant are acces la rezumat în timp util.

Statul membru care realizează interviul individual elaborează un rezumat scris al acestuia care conține cel puțin principalele informații furnizate de către solicitant în cadrul interviului. Rezumatul se poate prezenta fie sub formă de raport, fie ca formular-tip , pe baza unei liste de verificare . Statul membru se asigură că solicitantul, consilierul juridic sau alt tip de consilier care îl reprezintă pe solicitant are acces la rezumat în timp util.

Expunere de motive

Pentru clarificarea textului.

Amendamentul 9

COM(2020) 610 final – Articolul 21

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 21

Intrarea

1. Atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 30 alineatul (4) din prezentul regulament, inclusiv pe baza datelor la care face trimitere Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind Eurodac], că un solicitant a trecut în mod neregulamentar frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului venind dintr-o țară terță, statul membru în care acesta a intrat astfel este cel responsabil cu examinarea cererii de protecție internațională. Această responsabilitate încetează în cazul în care cererea este înregistrată la mai mult de 3 ani de la data la care a avut loc trecerea frontierei.

2. Regula prevăzută la alineatul (1) se aplică și în cazul în care solicitantul a fost debarcat pe teritoriul respectiv în urma unei operațiuni de căutare și salvare.

3. Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care se poate stabili, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 30 alineatul (4) din prezentul regulament, inclusiv pe baza datelor menționate în Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind Eurodac], că solicitantul a fost transferat în temeiul articolului 57 din prezentul regulament într-un alt stat membru după ce a trecut frontiera. În acest caz, acest alt stat membru este responsabil cu examinarea cererii de protecție internațională.

Expunere de motive

Având în vedere mecanismul de solidaritate propus și responsabilitatea operațională sporită a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă Frontex în cadrul noului pact privind migrația și azilul, precum și sarcina impusă autorităților locale și regionale din regiunile de frontieră prin procedurile la frontieră obligatorii, atribuirea responsabilității pentru cererea de azil pe baza criteriului intrării neregulamentare prin trecerea unei frontiere externe nu se mai justifică. Acest criteriu este mai degrabă de natură să împiedice o repartizare solidară. În plus, atribuirea responsabilității pentru persoanele debarcate în urma operațiunilor de căutare și salvare statului membru în care aceste persoane au intrat este de natură să pună în pericol eficacitatea operațiunilor de căutare și salvare, întrucât statele membre au refuzat deja în trecut debarcările pentru a evita această responsabilitate. Eliminarea articolului 21 din propunere (= competența statului membru de primă intrare) nu ar schimba competența statului de la frontiera externă în majoritatea cazurilor de intrări neregulamentare care ar fi descoperite. Articolul 9 alineatul (1) din propunere impune persoanelor care caută protecție să solicite protecție în statul primei intrări. În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din propunere, acestui stat îi revine în continuare responsabilitatea pentru procedura de azil în cazul în care nu se aplică niciun alt criteriu pentru determinarea statului membru responsabil de desfășurarea procedurii de protecție. Eliminarea ar reduce însă sarcina care revine administrațiilor naționale și ar reduce costurile prin evitarea sarcinilor administrative inutile. Chiar și în prezent, încercările de returnare au foarte puține șanse de succes dacă sosirea neregulamentară nu poate fi demonstrată pe baza datelor Eurodac. Aceste aspecte ar fi înlăturate prin eliminarea articolului 21 din propunere.

Amendamentul 10

COM(2020) 610 final – Articolul 29 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Dacă un stat membru în care s-a înregistrat o cerere de protecție internațională consideră că alt stat membru este responsabil cu examinarea cererii, solicită acestui alt stat membru, fără întârziere și în orice caz în termen de două luni de la data la care a fost înregistrată cererea, să preia solicitantul. În pofida primului paragraf, în cazul unui rezultat pozitiv transmis de Eurodac referitor la datele înregistrate în temeiul articolelor 13 și 14a din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind Eurodac] sau al unui rezultat pozitiv transmis de VIS referitor la datele înregistrate în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008, cererea de preluare este trimisă în termen de o lună de la primirea rezultatului pozitiv respectiv. Atunci când cererea de preluare a unui solicitant nu este prezentată în termenele prevăzute la primul și al doilea paragraf, responsabilitatea examinării cererii de protecție internațională revine statului membru în care s-a înregistrat cererea. Atunci când solicitantul este un minor neînsoțit, statul membru care îndeplinește procedura de determinare poate, în cazul în care consideră că este în interesul superior al minorului, să continue procedura de determinare a statului membru responsabil și să solicite altui stat membru să preia solicitantul, în pofida expirării termenelor prevăzute la primul și la al doilea paragraf.

Dacă un stat membru în care s-a înregistrat o cerere de protecție internațională consideră că alt stat membru este responsabil cu examinarea cererii, solicită acestui alt stat membru, fără întârziere și în orice caz în termen de două luni de la data la care a fost înregistrată cererea, să preia solicitantul. În pofida primului paragraf, în cazul unui rezultat pozitiv transmis de Eurodac referitor la datele înregistrate în temeiul articolelor 13 și 14a din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind Eurodac] sau al unui rezultat pozitiv transmis de VIS referitor la datele înregistrate în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008, cererea de preluare este trimisă în termen de o lună de la primirea rezultatului pozitiv respectiv. Atunci când cererea de preluare a unui solicitant nu este prezentată în termenele prevăzute la primul și al doilea paragraf, responsabilitatea examinării cererii de protecție internațională revine statului membru în care s-a înregistrat cererea. Atunci când solicitantul este un minor neînsoțit, statul membru care îndeplinește procedura de determinare poate , după audierea acestuia oriunde este posibil , în cazul în care consideră că este în interesul superior al minorului, să continue procedura de determinare a statului membru responsabil și să solicite altui stat membru să preia solicitantul, în pofida expirării termenelor prevăzute la primul și la al doilea paragraf.

Expunere de motive

În contextul procedurii de determinare a statului membru responsabil, terminologia utilizată în articol pare a fi prea discreționară, considerându-se că este de preferat să se prevadă audierea minorului neînsoțit însuși, oriunde este posibil.

Amendamentul 11

COM(2020) 610 final – Articolul 55 alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

În cazul în care un stat membru se angajează să asigure preluarea sarcinii de returnare și resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul unei decizii de returnare emise de statul membru beneficiar nu sunt returnați sau nu sunt îndepărtați în termen de 8 luni, statul membru care asigură preluarea sarcinii de returnare mută persoanele în cauză pe teritoriul său, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 57 și 58. Această perioadă începe de la adoptarea actului de punere în aplicare menționat la articolul 53 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 49 alineatul (2).

În cazul în care un stat membru se angajează să asigure preluarea sarcinii de returnare și resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul unei decizii de returnare emise de statul membru beneficiar nu sunt returnați sau nu sunt îndepărtați în termen de 8 luni, statul membru care asigură preluarea sarcinii de returnare mută persoanele în cauză pe teritoriul său, după consultarea autorităților locale și/sau regionale pe teritoriul cărora urmează să aibă loc mutarea cu privire la fezabilitatea acesteia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 57 și 58. Această perioadă începe de la adoptarea actului de punere în aplicare menționat la articolul 53 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 49 alineatul (2).

Expunere de motive

Scopul amendamentului propus este de a se asigura că autoritățile locale și/sau regionale, care trebuie să primească persoanele care sosesc în baza sarcinii de returnare, sunt în măsură să se pregătească cât mai bine pentru această sarcină.

Amendamentul 12

COM(2020) 610 final – Articolul 55 alineatul (4)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Măsurile menționate la alineatul (1) cuprind una sau mai multe dintre următoarele activități desfășurate de statul membru care preia sarcina de returnare:

Măsurile menționate la alineatul (1) cuprind una sau mai multe dintre următoarele activități desfășurate de statul membru care preia sarcina de returnare , în consultare, după caz, cu autoritățile locale și/sau regionale competente ale statului membru beneficiar :

(a)	oferirea de consiliere privind returnarea și reintegrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală;

(a)	oferirea de consiliere privind returnarea și reintegrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală;

(b)	utilizarea programului și a resurselor naționale pentru a furniza asistență logistică și financiară și alte tipuri de asistență materială sau în natură, inclusiv reintegrare, resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care doresc să plece în mod voluntar;

(b)	utilizarea programului și a resurselor naționale pentru a furniza asistență logistică și financiară și alte tipuri de asistență materială sau în natură, inclusiv reintegrare, resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care doresc să plece în mod voluntar;

(c)	conducerea sau sprijinirea dialogului politic și a schimburilor cu autoritățile țărilor terțe în scopul facilitării readmisiei;

(c)	conducerea sau sprijinirea dialogului politic și a schimburilor cu autoritățile țărilor terțe în scopul facilitării readmisiei;

(d)	contactarea autorităților competente ale țărilor terțe în scopul verificării identității resortisanților țărilor terțe și al obținerii unui document de călătorie valabil;

(d)	contactarea autorităților competente ale țărilor terțe în scopul verificării identității resortisanților țărilor terțe și al obținerii unui document de călătorie valabil;

(e)	organizarea în numele statului membru beneficiar a modalităților practice de executare a returnării, cum ar fi zborurile charter sau programate ori alte mijloace de transport către țara terță de returnare.

(e)	organizarea în numele statului membru beneficiar a modalităților practice de executare a returnării, cum ar fi zborurile charter sau programate ori alte mijloace de transport către țara terță de returnare.

Aceste măsuri nu afectează obligațiile și responsabilitățile statului membru beneficiar care sunt prevăzute în Directiva 2008/115/CE.

Expunere de motive

Scopul amendamentului propus este de a se asigura că autoritățile locale și/sau regionale, care sunt informate cu privire la persoanele transferate ca urmare a primirii lor, sunt implicate, de asemenea, în acțiunile care se desfășoară în cadrul sarcinii de returnare, pentru a garanta drepturile acestor persoane și buna desfășurare a transferului de responsabilitate.

Amendamentul 13

COM(2020) 610 final – Articolul 57 alineatul (9)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Mutarea persoanei în cauză din statul membru beneficiar în statul membru de transfer se face în conformitate cu dreptul național al statului membru beneficiar, după consultări între statele membre în cauză, cât de repede posibil din punct de vedere practic și în cel mult 4 săptămâni de la confirmarea primită din partea statului membru de transfer sau de la hotărârea definitivă privind apelul sau revizuirea deciziei de mutare atunci când executarea deciziei de mutare a fost suspendată în conformitate cu articolul 33 alineatul (3).

Expunere de motive

Pentru a se asigura primirea efectivă, autoritățile locale și regionale competente trebuie, de asemenea, să fie informate și consultate în mod direct, astfel încât să se poată pregăti în mod corespunzător pentru primire.

Amendamentul 14

COM(2020) 610 final – Articolul 72

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

1.	Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

1.	Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

[…]

2. După caz, statele membre pot fi, de asemenea, eligibile pentru un cuantum suplimentar de 10 000 EUR pentru membrii de familie ai persoanelor menționate la alineatul (1), în cazul în care persoanele respective sunt admise pentru a se asigura unitatea familiei. În acest sens, ar trebui să se garanteze, în special, că o parte din această sumă se plătește direct autorităților locale sau regionale pe teritoriul cărora sunt admise persoanele prin relocare sau admisie umanitară.

2.	Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

2.	Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

[…]

7. În limitele resurselor disponibile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a ajusta, în cazul în care se consideră că este oportun, cuantumurile menționate la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol pentru a ține seama de ratele actuale ale inflației, de evoluțiile relevante din domeniul mutării solicitanților de protecție internațională și al beneficiarilor de protecție internațională dintr-un stat membru în altul, precum și de factorii care pot optimiza utilizarea stimulentului financiar reprezentat de cuantumurile respective.”

Expunere de motive

Completările propuse sunt menite să garanteze faptul că autoritățile locale sau regionale competente primesc sprijinul financiar necesar.

Propunere modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE

Amendamentul 15

COM(2020) 611 final – Punctul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(i)

Considerentul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„(10)

Resursele Fondului pentru azil, migrație și integrare ar trebui mobilizate pentru a oferi un sprijin adecvat eforturilor depuse de statele membre în aplicarea prezentului regulament, în special statelor membre care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate asupra sistemelor lor de azil și de primire. Ar trebui puse și la dispoziția autorităților locale și regionale resurse adecvate, inclusiv posibilitatea de a accesa direct Fondul pentru azil, migrație și integrare.” De asemenea, este necesar ca UE să aloce fonduri specifice pentru ca regiunile confruntate cu o mai mare presiune a migrației, în special cele de la frontierele externe ale UE, să poată face față primirii și asistenței minorilor neînsoțiți care sosesc pe teritoriile lor.”

Considerentul 31 se înlocuiește cu următorul text:

(ii)	Considerentul 31 se înlocuiește cu următorul text:

„(31)

Pentru a garanta drepturile solicitantului, acesta ar trebui să primească în scris o decizie privind cererea sa. În cazul în care decizia nu acordă protecție internațională, solicitantului ar trebui să i se furnizeze motivele de fapt și de drept, informații privind consecințele deciziei, precum și modalitățile de contestare a acesteia.

„(31)

(31a)

Pentru a spori eficiența procedurilor și a reduce riscul de sustragere și probabilitatea unor deplasări neautorizate, nu ar trebui să existe diferențe procedurale între emiterea unei decizii negative privind o cerere de protecție internațională și a unei decizii de returnare. O decizie de returnare ar trebui emisă imediat solicitanților ale căror cereri sunt respinse. Fără a aduce atingere dreptului la o cale de atac eficientă, decizia de returnare ar trebui să facă parte fie din decizia negativă privind cererea de protecție internațională, fie, dacă este un act separat, să fie emisă în același timp și împreună cu decizia negativă.”

(31a)

Pentru a spori eficiența procedurilor și a reduce riscul de sustragere și probabilitatea unor deplasări neautorizate, nu ar trebui să existe diferențe procedurale între emiterea unei decizii negative privind o cerere de protecție internațională și a unei decizii de returnare. Solicitanții a căror cerere a fost respinsă și cărora statul membru nu a decis să le acorde un permis de ședere autonom sau o altă autorizație care conferă un drept de ședere pe motive de dificultăți, umanitare sau de altă natură, ar trebui să facă fără întârziere obiectul unei decizii de returnare . Fără a aduce atingere dreptului la o cale de atac eficientă, decizia de returnare ar trebui să facă parte fie din decizia negativă privind cererea de protecție internațională, fie, dacă este un act separat, să fie emisă în același timp și împreună cu decizia negativă.”

Expunere de motive

Această recomandare consolidează structurile locale și regionale și răspunde solicitărilor anterioare ale CoR în acest domeniu. În plus, este esențial ca UE să aloce fonduri specifice pentru regiunile în care presiunea migrației este mai mare.

Amendamentul 16

COM(2020) 611 final – Punctul 5, Considerentul 40 litera (h)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Atunci când se aplică procedura la frontieră pentru efectuarea returnării, ar trebui să se aplice anumite dispoziții din [Directiva privind returnarea reformată], întrucât acestea reglementează elementele procedurii de returnare care nu sunt stabilite în prezentul regulament, în special cele referitoare la definiții, dispozițiile mai favorabile, principiul nereturnării, interesul superior al copilului, viața de familie și starea de sănătate, riscul de sustragere, obligația de a coopera, termenul pentru plecarea voluntară, decizia de returnare, îndepărtare, amânarea îndepărtării, returnarea și îndepărtarea minorilor neînsoțiți, interdicțiile de intrare, garanțiile în așteptarea returnării, detenție, condițiile de detenție , plasarea în detenție a minorilor și a familiilor și situațiile de urgență. Pentru a reduce riscul de intrare și de deplasare neautorizate a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul procedurii la frontieră pentru efectuarea returnării, resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală li se poate acorda un termen de maximum 15 zile pentru plecare voluntară, fără a aduce atingere posibilității de a se conforma în mod voluntar obligației de returnare în orice moment.

Atunci când se aplică procedura la frontieră pentru efectuarea returnării, ar trebui să se aplice anumite dispoziții din [Directiva privind returnarea reformată], întrucât acestea reglementează elementele procedurii de returnare care nu sunt stabilite în prezentul regulament, în special cele referitoare la definiții, dispozițiile mai favorabile, principiul nereturnării, interesul superior al copilului, viața de familie și starea de sănătate, riscul de sustragere, obligația de a coopera, termenul pentru plecarea voluntară, decizia de returnare, îndepărtare, amânarea îndepărtării, returnarea și îndepărtarea minorilor neînsoțiți, interdicțiile de intrare, garanțiile în așteptarea returnării, detenție, condițiile de detenție și situațiile de urgență. Pentru a reduce riscul de intrare și de deplasare neautorizate a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul procedurii la frontieră pentru efectuarea returnării, resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală li se poate acorda un termen de maximum 15 zile pentru plecare voluntară, fără a aduce atingere posibilității de a se conforma în mod voluntar obligației de returnare în orice moment.

Expunere de motive

CoR este în favoarea renunțării complete la plasarea în detenție a copiilor.

Amendamentul 17

COM(2020) 611 final – Punctul 13, Articolul 35a

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Respingerea unei cereri și emiterea unei decizii de returnare	Respingerea unei cereri și emiterea unei decizii de returnare
În cazul în care o cerere este respinsă ca inadmisibilă, nefondată sau vădit nefondată în ceea ce privește atât statutul de refugiat, cât și statutul conferit prin protecție subsidiară, sau ca retrasă implicit sau explicit, statele membre emit o decizie de returnare care respectă Directiva XXX/XXX/UE [Directiva privind returnarea]. Decizia de returnare se emite ca parte a deciziei de respingere a cererii de protecție internațională sau, într-un act separat. În cazul în care decizia de returnare este emisă ca act separat, aceasta se emite în același timp și împreună cu decizia de respingere a cererii de protecție internațională.	În cazul în care o cerere este respinsă ca inadmisibilă, nefondată sau vădit nefondată în ceea ce privește atât statutul de refugiat, cât și statutul conferit prin protecție subsidiară, sau ca retrasă implicit sau explicit, iar statul membru nu a decis să acorde persoanei respective un permis de ședere autonom sau orice altă autorizație care conferă un drept de ședere, din motive de compasiune, umanitare sau de altă natură, statele membre emit o decizie de returnare în conformitate cu Directiva XXX/XXX/UE [Directiva privind returnarea]. Decizia de returnare se emite ca parte a deciziei de respingere a cererii de protecție internațională sau, într-un act separat. În cazul în care decizia de returnare este emisă ca act separat, aceasta se emite în același timp și împreună cu decizia de respingere a cererii de protecție internațională.

Expunere de motive

Potrivit textului propunerii Comisiei, statele membre sunt împiedicate să acorde protecție din alte motive umanitare sau familiale în afara protecției internaționale, fără a iniția o procedură de returnare. Acest lucru contravine articolului 3 alineatul (2) din propunerea COM(2016) 466 final („Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională”), care garantează exact acest drept al statelor membre („Prezentul regulament nu se aplică altor tipuri de statut umanitar pe care statele membre le acordă, în temeiul dreptului lor intern, persoanelor care nu îndeplinesc condițiile de obținere a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară.”). În plus, în anumite circumstanțe, statele membre sunt chiar obligate să ofere protecție; aceasta se aplică, de exemplu, în cazurile de amenințări la adresa sănătății, astfel cum a precizat CJUE în jurisprudența sa încă de la cauza M’Bodj. În plus, această dispoziție pare redundantă, având în vedere obligația prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE („Directiva privind returnarea”) de a emite o decizie de returnare în caz de ședere ilegală. Amendamentul propus este în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva privind returnarea.

Amendamentul 18

COM(2020) 611 final – Punctul 14, Articolul 40 alineatul (1) litera (i)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(a)	La alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

(a)	La alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

„(i)

solicitantul deține cetățenia unei țări terțe sau, în cazul unui apatrid, a avut anterior reședința obișnuită într-o țară terță pentru care proporția deciziilor de acordare a protecției internaționale de către autoritatea decizională este, în conformitate cu cele mai recente date Eurostat disponibile privind media anuală la nivelul Uniunii, de 20 % sau mai mică, cu excepția cazului în care a avut loc o modificare semnificativă în țara terță în cauză de la publicarea datelor Eurostat relevante sau solicitantul aparține unei categorii de persoane pentru care proporția de cel mult 20 % nu poate fi considerată reprezentativă pentru nevoile lor de protecție ;”

„(i)

pe baza concluziilor unui interviu inițial, în cazuri individuale, se poate adopta o decizie privind cererea solicitantului într-o perioadă scurtă de timp și, în cazul respingerii cererii, există o perspectivă legitimă de returnare rapidă în țara de origine sau într-o țară terță pregătită pentru primire .”

[…]

Expunere de motive

Corelarea sancțiunilor cu cetățenia, care rezultă din legătura cu cotele de protecție, este incompatibilă cu principiile nediscriminării prevăzute de legislația internațională și europeană, cu excepția cazurilor individuale în care acest lucru este justificat. Prin urmare, CoR propune o procedură bazată pe posibilitatea returnării și pe probabilitatea unor decizii individuale rapide, astfel cum este aceasta utilizată în procedura de azil elvețiană începând cu 2019. Astfel, într-o perioadă scurtă de timp, s-ar putea lua mult mai multe decizii decât este posibil în cazul corelării cu cotele de protecție. De asemenea, acest lucru contribuie mai ales la reducerea sarcinii pentru autoritățile locale și regionale din zonele de frontieră. Acest model permite, în plus, luarea unor decizii rapide de acordare a protecției și, prin urmare, poate accelera în mod durabil integrarea persoanelor care sunt în mod clar vulnerabile, cum ar fi beneficiarii de protecție internațională care sunt salvați pe mare.

Amendamentul 19

COM(2020) 611 final – Punctul 14, Articolul 40 alineatul (5) litera (c)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

[…]

(b)	La alineatul (5) se adaugă următoarea literă:

(b)	La alineatul (5) se adaugă următoarea literă:

„(c)

solicitantul deține cetățenia unei țări terțe sau, în cazul unui apatrid, a avut anterior reședința obișnuită într-o țară terță pentru care proporția deciziilor autorității decizionale care acordă protecție internațională este, în conformitate cu cele mai recente date Eurostat disponibile privind media anuală la nivelul Uniunii, de 20 % sau mai mică, cu excepția cazului în care a avut loc o modificare semnificativă în țara terță în cauză de la publicarea datelor Eurostat relevante sau solicitantul aparține unei categorii de persoane pentru care proporția de cel mult 20 % nu poate fi considerată reprezentativă pentru nevoile lor de protecție ;”

„(c)

Expunere de motive

Amendamentul 20

COM(2020) 611 final – Punctul 15, Articolul 41 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Statul membru examinează o cerere în cadrul unei proceduri la frontieră în cazurile menționate la alineatul (1), atunci când se aplică circumstanțele menționate la articolul 40 alineatul (1) literele (c), (f) sau (i).	Statul membru examinează o cerere în cadrul unei proceduri la frontieră în cazurile menționate la alineatul (1), atunci când se aplică circumstanțele menționate la articolul 40 alineatul (1) litera (f) sau (i), și la litera (c), numai în cazul în care circumstanțele indică faptul că se pot preconiza o decizie și o returnare rapidă în cazul respectiv .

Expunere de motive

Acest lucru ar duce la reducerea sarcinii pentru autoritățile locale și regionale din zonele în care solicitanții sunt cazați în timpul procedurilor la frontieră.

Amendamentul 21

COM(2020) 611 final – Punctul 15, Articolul 41 alineatul (5)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Procedura la frontieră poate fi aplicată minorilor neînsoțiți și minorilor cu vârsta sub 12 ani și membrilor familiilor acestora numai în cazurile menționate la articolul 40 alineatul (5) litera (b).

Procedura la frontieră poate fi aplicată minorilor și membrilor familiilor lor care îi însoțesc numai în cazurile menționate la articolul 40 alineatul (5) litera (b) sau în cazurile în care se preconizează o acordare rapidă a protecției internaționale în urma unei examinări în conformitate cu articolul 40 alineatul (5) litera (c) . Minorii nu ar trebui să fie plasați în detenție în cadrul procedurilor la frontieră.

Expunere de motive

Protecția minorilor în temeiul dreptului internațional se aplică în egală măsură tuturor persoanelor care nu au împlinit 18 ani. Prin urmare, procedurile speciale ar trebui utilizate numai în cazul în care acest lucru fie este în interesul minorului, fie este justificat, în cazuri individuale, pe baza unor motive grave în sensul articolului 40 alineatul (5) litera (b) din propunere („pericol pentru siguranța națională sau ordinea publică”). Nu ar trebui să se permită plasarea în detenție a minorilor din motive procedurale. Această abordare, bazată pe interesul superior al minorilor și pe interesele statelor membre în materie de securitate, este în conformitate cu pozițiile anterioare ale CoR.

Amendamentul 22

COM(2020) 611 final – Punctul 15, Articolul 41 alineatul (9) litera (b)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre nu aplică sau încetează să aplice procedura la frontieră în orice etapă a procedurii în cazul în care:

[…]

(b)	solicitanților cu nevoi procedurale speciale nu li se poate acorda sprijinul necesar în amplasamentele menționate la alineatul (14);

(b)	solicitanții au nevoi procedurale speciale , cu excepția cazului în care, în cazuri individuale, este garantat faptul că solicitanților respectivi li se poate acorda sprijinul necesar în amplasamentele menționate la alineatul (14);

Expunere de motive

Persoanele cu nevoi procedurale speciale trebuie să aibă acces la măsurile de sprijin relevante de la caz la caz, în caz contrar, acestor persoane nu li se poate aplica procedura la frontieră.

Amendamentul 23

COM(2020) 611 final – Punctul 15, Articolul 41 alineatul (11)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Procedura la frontieră trebuie să aibă o durată cât mai scurtă posibil, permițând, în același timp, o examinare completă și corectă a cererilor. Aceasta cuprinde decizia menționată la alineatele (2) și (3), precum și orice decizie privind o cale de atac, dacă este cazul, și trebuie finalizată în termen de 12 săptămâni de la data înregistrării cererii. După această perioadă, solicitantul este autorizat să intre pe teritoriul statului membru, cu excepția cazului în care se aplică articolul 41a alineatul (1).

Prin derogare de la termenele stabilite la articolul 34, articolul 40 alineatul (2) și articolul 55, statele membre stabilesc dispoziții privind durata procedurii de examinare și a procedurii aferente căii de atac, care garantează că, în cazul unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri în cadrul procedurii la frontieră, decizia cu privire la această cale de atac este emisă în termen de 12 săptămâni de la data înregistrării cererii.

Procedura la frontieră trebuie să aibă o durată cât mai scurtă posibil, pentru a contribui la reducerea presiunii asupra regiunilor de frontieră, permițând, în același timp, o examinare completă și corectă a cererilor. Aceasta cuprinde decizia menționată la alineatele (2) și (3), precum și orice decizie privind o cale de atac, dacă este cazul, și trebuie finalizată în termen de 8 săptămâni de la data înregistrării cererii. După această perioadă, solicitantul este autorizat să se deplaseze pe teritoriul statului membru, cu excepția cazului în care se aplică articolul 41a alineatul (1). Prin derogare de la termenele stabilite la articolul 34, articolul 40 alineatul (2) și articolul 55, statele membre stabilesc dispoziții privind durata procedurii de examinare și a procedurii aferente căii de atac, care garantează că, în cazul unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri în cadrul procedurii la frontieră, decizia cu privire la această cale de atac este emisă în termen de 8 săptămâni de la data înregistrării cererii.

Expunere de motive

Termenul de 20 de săptămâni este nejustificat de lung, obligând solicitanții să rămână în zonele de tranzit și impunând astfel o povară disproporționată asupra regiunilor de frontieră. În hotărârea sa din 14 mai 2020 privind zona de tranzit maghiară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a afirmat că „procedurile specifice [la frontieră] trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil” și afirmă că, deja după patru săptămâni, trebuie să se acorde accesul la procedura obișnuită. Întrucât situația din zona de tranzit este o situație de privare de libertate, procedurile la frontieră în zonele de tranzit trebuie efectuate rapid. O perioadă de peste opt săptămâni, care dublează deja termenul permis în prezent în conformitate cu articolul 43 din Directiva privind procedurile de azil (4 săptămâni), ar fi considerată, cel mai probabil, nerezonabilă atât de CJUE, cât și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). O perioadă de opt săptămâni este, în majoritatea cazurilor, suficientă pentru desfășurarea unei proceduri de azil. În cazul în care procedura se încheie cu o decizie negativă, se prevede o perioadă suplimentară de opt săptămâni pentru procedura de returnare. În cazul în care durata totală a procedurii este mai mare de trei luni, este improbabil ca returnarea să se efectueze rapid, astfel cum se prevede pentru procedura la frontieră.

Amendamentul 24

COM(2020) 611 final – Punctul 15, Articolul 41 alineatul (13)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pe parcursul examinării cererilor care fac obiectul unei proceduri la frontieră, solicitanții sunt ținuți la frontiera externă sau în apropiere de aceasta ori în zonele de tranzit. Fiecare stat membru notifică Comisiei, [în termen de cel târziu două luni de la data aplicării prezentului regulament], amplasamentele de la frontierele externe, din apropierea frontierei externe sau din zonele de tranzit în care se va desfășura procedura la frontieră, inclusiv atunci când se aplică alineatul (3), și se asigură de faptul că aceste amplasamente au o capacitate suficientă pentru prelucrarea cererilor prevăzute la alineatul respectiv. Orice modificare a identificării amplasamentelor în care se aplică procedura la frontieră este notificată Comisiei cu două luni înainte de intrarea în vigoare a modificărilor.

Pe parcursul examinării cererilor care fac obiectul unei proceduri la frontieră, solicitanții sunt ținuți la frontiera externă sau în apropiere de aceasta ori în zonele de tranzit. Fiecare stat membru notifică Comisiei, [în termen de cel târziu două luni de la data aplicării prezentului regulament], amplasamentele de la frontierele externe, din apropierea frontierei externe sau din zonele de tranzit în care se va desfășura procedura la frontieră, inclusiv atunci când se aplică alineatul (3), și se asigură de faptul că aceste amplasamente au o capacitate suficientă pentru prelucrarea cererilor prevăzute la alineatul respectiv. Notificarea trebuie să fie însoțită de un raport privind consultarea autorității locale și regionale competente pe teritoriul căreia urmează să se desfășoare aceste proceduri. Orice modificare a identificării amplasamentelor în care se aplică procedura la frontieră este notificată Comisiei cu două luni înainte de intrarea în vigoare a modificărilor.

Expunere de motive

Amendamentul 25

COM(2020) 611 final – Punctul 15, Articolul 41 alineatul (14)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

În situațiile în care capacitatea amplasamentelor notificate de statele membre în temeiul alineatului (14) este temporar insuficientă pentru prelucrarea cererilor făcute de solicitanții care intră sub incidența alineatului (3), statele membre pot desemna alte amplasamente de pe teritoriul statului membru și, după notificarea Comisiei, primesc solicitanții acolo, cu titlu temporar și pentru cât mai puțin timp necesar.

În situațiile în care capacitatea amplasamentelor notificate de statele membre în temeiul alineatului (14) este temporar insuficientă pentru prelucrarea cererilor făcute de solicitanții care intră sub incidența alineatului (3), statele membre pot desemna , după consultarea prealabilă a autorităților locale și regionale competente, alte amplasamente de pe teritoriul statului membru și, după notificarea Comisiei, primesc solicitanții acolo, cu titlu temporar și pentru cât mai puțin timp necesar.

Expunere de motive

Amendamentul 26

COM(2020) 611 final – Punctul 16, Articolul 41a alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Persoanele menționate la alineatul (1) sunt ținute timp de maximum 12 săptămâni, în amplasamente situate la frontiera externă sau în apropierea acesteia sau în zonele de tranzit; în cazul în care un stat membru nu le poate primi în aceste amplasamente, acesta poate recurge la alte amplasamente de pe teritoriul său. Perioada de 12 săptămâni începe din momentul în care solicitantul, resortisantul unei țări terțe sau apatridul nu mai are dreptul de a rămâne sau nu mai este autorizat să rămână.

Persoanele menționate la alineatul (1) sunt cazate timp de maximum 8 săptămâni, în amplasamente situate la frontiera externă sau în apropierea acesteia sau în zonele de tranzit; în cazul în care un stat membru nu le poate primi în aceste amplasamente, acesta poate recurge la alte amplasamente de pe teritoriul său , după consultarea prealabilă a autorităților locale și regionale competente . Perioada de 8 săptămâni începe din momentul în care solicitantul, resortisantul unei țări terțe sau apatridul nu mai are dreptul de a rămâne sau nu mai este autorizat să rămână.

Expunere de motive

Atunci când se stabilesc amplasamentele pentru efectuarea procedurilor la frontieră, este important să se țină seama în mod corespunzător de nevoile autorităților locale și regionale competente. De asemenea, termenul pentru desfășurarea procedurii de returnare nu ar trebui să depășească 8 săptămâni, pentru a reduce presiunea asupra regiunilor de frontieră. În hotărârea sa din 14 mai 2020 privind zona de tranzit maghiară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a afirmat că „procedurile specifice [la frontieră] trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil” și afirmă că, deja după patru săptămâni, trebuie să se acorde accesul la procedura obișnuită. Întrucât situația din zona de tranzit este o situație de privare de libertate, procedurile la frontieră în zonele de tranzit trebuie efectuate rapid. O perioadă de peste opt săptămâni, care dublează deja termenul permis în prezent în conformitate cu articolul 43 din Directiva privind procedurile de azil (4 săptămâni), ar fi considerată, cel mai probabil, nerezonabilă atât de CJUE, cât și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). O perioadă de opt săptămâni este, în majoritatea cazurilor, suficientă pentru desfășurarea unei proceduri de azil. În cazul în care procedura se încheie cu o decizie negativă, se prevede o perioadă suplimentară de opt săptămâni pentru procedura de returnare. În cazul în care durata totală a procedurii este mai mare de trei luni, este improbabil ca returnarea să se efectueze rapid, astfel cum se prevede pentru procedura la frontieră. În conformitate cu articolul 34 din propunerea de regulament privind procedurile de azil din 2016, se prevede că deciziile privind admisibilitatea și utilizarea acordurilor cu țări terțe trebuie luate în termen de o lună. Prin urmare, o perioadă mai mare de două luni pentru luarea unei decizii în cadrul procedurii la frontieră ar fi nerezonabilă din punct de vedere juridic. De asemenea, este necesar să se prevadă o perioadă scurtă, deoarece este mai probabil ca returnările să aibă loc după o procedură rapidă, cu termene de așteptare minime. În plus, terminologia trebuie să fie consecventă în întreaga propunere, iar termenii ambigui care ar putea face trimitere la o detenția autentică, cum ar fi „ținute”, ar trebui să fie evitați și înlocuiți cu o formulare precisă din punct de vedere juridic, cum ar fi „cazate”, în conformitate cu Directiva revizuită privind condițiile de primire.

Amendamentul 27

COM(2020) 611 final – Punctul 18, Articolul 53 alineatul (9)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pentru deciziile adoptate în contextul procedurii la frontieră statele membre prevăd o singură cale de atac.

Pentru deciziile adoptate în contextul procedurii la frontieră , statele membre prevăd o cale de atac în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale. Pentru căile de atac se aplică termenele prevăzute în dreptul intern în conformitate cu articolul 55. Solicitanții au dreptul de a rămâne pe teritoriu pe durata exercitării căii de atac și până la soluționarea acesteia, în conformitate cu articolul 54 .

Expunere de motive

Limitarea rigidă la un singur nivel de apel și termenul strict pentru procedurile la frontieră interferează cu competențele statelor membre, care sunt autonome din punct de vedere procedural atunci când este vorba de a oferi o cale de atac în contextul procedurilor la frontieră. Cu toate acestea, ele sunt obligate să respecte articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, în conformitate cu jurisprudența CJUE, care prevede că normele privind căile de atac trebuie să respecte principiile nediscriminării, echivalenței și eficacității. Acest lucru înseamnă că nu se permite aplicarea unor condiții dezavantajoase în raport cu alți solicitanți de azil sau a unui tratament inechitabil față de alte proceduri administrative comparabile. Amendamentul propus asigură respectarea acestor cerințe. De asemenea, termenul în care trebuie emis un răspuns la o cale de atac nu poate fi stabilit în mod uniform la nivelul Uniunii și, prin urmare, este preferabil ca acesta să fie corelat cu dispozițiile din dreptul administrativ național.

Amendamentul 28

COM(2020) 612 final – Considerentul 12

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Procedura de screening ar trebui efectuată la frontiera externă sau în apropierea acesteia , înainte ca persoanele în cauză să fie autorizate să intre pe teritoriu . Statele membre ar trebui să aplice măsuri în temeiul dreptului național pentru a împiedica persoanele în cauză să intre pe teritoriu în cursul procedurii de screening. În cazuri individuale, atunci când este necesar, aceste măsuri pot include detenția, sub rezerva legii naționale care reglementează materia respectivă.

Procedura de screening ar trebui efectuată la frontiera externă sau în apropierea acesteia. Statele membre ar trebui să aplice măsuri în temeiul dreptului național pentru a împiedica persoanele în cauză să se deplaseze pe teritoriu în cursul procedurii de screening. În cazuri individuale și cu excepția minorilor , atunci când este necesar, aceste măsuri pot include detenția, sub rezerva legii naționale care reglementează materia respectivă . În cazul în care, în urma procedurii de screening, se refuză continuarea deplasării, se aplică articolul 14 din Codul frontierelor Schengen .

Expunere de motive

Dreptul internațional interzice privarea de libertate a copiilor pe temeiuri administrative și, potrivit CJUE, minorii nu pot fi considerați în mod sistematic adulți în contextul migrației. În conformitate cu Codul frontierelor Schengen, refuzul privind deplasarea pe teritoriu după efectuarea controlului de securitate trebuie să fie pe deplin justificat.

Amendamentul 29

COM(2020) 612 final – Considerentul 20

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre ar trebui să stabilească locațiile adecvate pentru efectuarea procedurii de screening la frontiera externă sau în apropierea acesteia , luând în considerare geografia și infrastructurile existente, și să se asigure că resortisanții țărilor terțe reținuți, precum și cei care se prezintă la un punct de trecere a frontierei pot fi supuși rapid procedurii de screening. Sarcinile legate de efectuarea procedurii de screening pot fi desfășurate în zonele hotspot, astfel cum sunt menționate la articolul 2 punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului23.

Statele membre ar trebui să stabilească locațiile adecvate pentru efectuarea procedurii de screening la frontiera externă sau în apropierea acesteia, luând în considerare avizele autorităților locale și regionale competente, geografia și infrastructurile existente, și să se asigure că resortisanții țărilor terțe reținuți, precum și cei care se prezintă la un punct de trecere a frontierei pot fi supuși rapid procedurii de screening. Sarcinile legate de efectuarea procedurii de screening pot fi desfășurate în zonele hotspot, astfel cum sunt menționate la articolul 2 punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului23.

Expunere de motive

Statelor membre ar trebui să li se permită să aleagă locațiile adecvate în funcție de circumstanțele și posibilitățile lor naționale. Acestea ar trebui să poată dispune, în special, de posibilități de descentralizare pentru a face față presiunii deosebite exercitate asupra regiunilor aflate la frontierele externe sau în apropierea acestora. În acest sens, atunci când se stabilesc amplasamentele pentru efectuarea procedurii de screening, este important să se țină seama în mod corespunzător de nevoile autorităților locale sau regionale competente.

Amendamentul 30

COM(2020) 612 final – Considerentul 24

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Până la terminarea procedurii de screening, autoritățile responsabile cu procedura de screening ar trebui să completeze un formular de intervievare a migranților pentru culegerea de informații. Formularul ar trebui transmis autorităților care examinează cererile de protecție internațională sau autorităților competente pentru returnare, precum și, după caz, autorităților responsabile cu protecția sănătății și a securității în conformitate cu legislația națională și/sau autorităților competente pentru persoanele deosebit de vulnerabile, precum minorii neînsoțiți sau femeile care călătoresc singure, în funcție de autoritatea către care este direcționată persoana în cauză. În primul caz, autoritățile responsabile cu procedura de screening ar trebui să indice, de asemenea, orice elemente , în special eventualele nevoi specifice de protecție, care par a fi relevante pentru a stabili dacă autoritățile competente ar trebui să supună cererea resortisantului țării terțe în cauză unei proceduri de examinare accelerate sau procedurii aplicabile la frontieră.

Expunere de motive

În cazul existenței unor preocupări întemeiate legate de sănătate sau securitate, acestea ar trebui transmise respectivelor autorități competente. Deși este prevăzută implicarea acestor autorități în procedura de screening, ar trebui să se garanteze, de asemenea, faptul că autoritățile respective primesc toate informațiile relevante. Același lucru este valabil și pentru cazurile în care, în cursul procedurii de screening, sunt identificate nevoi specifice de protecție și pentru care competența revine, în temeiul legislației naționale, altei autorități decât celei indicate, așa cum se întâmplă în mod regulat în cazul copiilor, însă eventual și în cazul victimelor traficului de persoane sau al altor grupuri. În special, este important să se menționeze acele categorii de persoane care sunt cele mai vulnerabile și care riscă să cadă victime unor abuzuri în cursul procesului de migrație – de exemplu, minorii neînsoțiți sau femeile singure.

Amendamentul 31

COM(2020) 612 final – Articolul 3 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 3

Procedura de screening la frontiera externă

1. Prezentul regulament se aplică tuturor resortisanților țărilor terțe care:

(a)

sunt reținuți în legătură cu trecerea neautorizată a frontierei externe a unui stat membru pe cale terestră, maritimă sau aeriană, cu excepția resortisanților țărilor terțe pentru care statul membru nu este obligat să preleveze datele biometrice în temeiul articolului 14 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 din alte motive decât vârsta, sau

(a)

(b)	care sunt debarcați pe teritoriul unui stat membru în urma unei operațiuni de căutare și salvare.

(b)	care sunt debarcați pe teritoriul unui stat membru în urma unei operațiuni de căutare și salvare.

Procedura de screening se aplică acestor persoane indiferent dacă au solicitat sau nu protecție internațională.

Procedura de screening efectuată de autoritatea competentă care, în temeiul legislației naționale, este responsabilă cu refuzul intrării în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/399 („Codul frontierelor Schengen”), se aplică acestor persoane indiferent dacă au solicitat sau nu protecție internațională.

Expunere de motive

Procedura de screening introduce o etapă suplimentară în procesele de gestionare a migrației care sunt deja împovărătoare pentru multe state membre din prima linie. Pentru a evita ca acest lucru să necesite o procedură separată, care să genereze o sarcină suplimentară semnificativă, în special pentru țările de la frontierele externe, Comitetul Regiunilor propune ca această procedură să fie integrată în controalele la frontieră și să fie încredințată autorităților naționale responsabile cu refuzul intrării în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) punctul (2) din Regulamentul (UE) 2016/399 („Codul frontierelor Schengen”), în cazul în care procedura de screening la frontiera externă vizează intrarea unor persoane fără a îndeplini condițiile de intrare. Integrarea procedurii de screening în procesele de control la frontieră și alocarea acestei sarcini autorităților de frontieră permit asigurarea faptului că procedura de screening poate îndeplini funcția dorită, și anume direcționarea persoanelor reținute către procedurile adecvate într-un stadiu cât mai timpuriu și începerea acestor proceduri fără întreruperi și fără întârzieri. Întrucât există trei abordări posibile pentru resortisanții țărilor terțe care intră sub incidența articolului 3 (refuzul intrării, direcționarea către autoritățile responsabile cu procedura de returnare, direcționarea către autoritățile decizionale sau către statul membru care este responsabil cu procedura de azil în temeiul unui mecanism de solidaritate), dintre care o posibilă abordare este returnarea la frontieră în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399 („Codul frontierelor Schengen”), această alocare a sarcinii de efectuare a procedurii de screening asigură o abordare uniformă și crearea unei legături între procedura de screening și un posibil refuz al intrării, ceea ce sprijină în mare măsură efectuarea procedurii de screening într-un mod eficient. În plus, rezultatul procedurii de screening poate fi inclus ulterior în decizia de refuz al intrării fără alte etape intermediare.

Amendamentul 32

COM(2020) 612 final – Articolul 5

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Procedura de screening pe teritoriu

Statele membre aplică procedura de screening în cazul resortisanților țărilor terțe aflați pe teritoriul lor în situația în care nu există indicii potrivit cărora aceștia au trecut o frontieră externă pentru a intra pe teritoriul statelor membre în mod autorizat. Pentru a reduce presiunea asupra autorităților statelor membre, ar trebui evitate suprapunerile unor părți ale funcțiilor de screening, de exemplu, în cazul unei cereri de protecție internațională.

Expunere de motive

Screening-ul trebuie efectuat separat numai dacă este necesar. Atunci când se solicită protecție internațională, unele funcții din cadrul procedurii de screening (identificare, nevoi speciale de protecție) sunt incluse în obligațiile prevăzute în Eurodac și în Directiva privind condițiile de primire, iar procedura de screening ar trebui să facă parte din aceste proceduri.

Amendamentul 33

COM(2020) 612 final – Articolul 6

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 6

Cerințe referitoare la procedura de screening

1. În cazurile menționate la articolul 3, procedura de screening se efectuează în locații situate la frontierele externe sau în apropierea acestora .

1. În cazurile menționate la articolul 3, procedura de screening se efectuează în locații adecvate situate pe teritoriul statului membru respectiv . Aceste locații sunt stabilite după consultarea autorității locale sau regionale competente.

2. În cazurile menționate la articolul 5, procedura de screening se efectuează în orice locație adecvată situată pe teritoriul unui stat membru.

2. În cazurile menționate la articolul 5, procedura de screening se efectuează în orice locație adecvată situată pe teritoriul unui stat membru. Aceste locații sunt stabilite după consultarea autorității locale sau regionale competente.

3. În cazurile menționate la articolul 3, procedura de screening se efectuează fără întârziere și, în orice caz, se finalizează în termen de 5 zile de la reținerea în zona frontierei externe, de la debarcarea pe teritoriul statului membru în cauză sau de la prezentarea la punctul de trecere a frontierei. În circumstanțe excepționale, în care un număr disproporționat de resortisanți ai țărilor terțe trebuie să fie supuși procedurii de screening în același timp, făcând imposibilă în practică încheierea procedurii de screening în termenul prevăzut, termenul de 5 zile poate fi prelungit cu cel mult 5 zile.

În ceea ce privește persoanele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) cărora li se aplică articolul 14 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013, atunci când acestea rămân fizic la frontiera externă mai mult de 72 de ore, perioada alocată procedurii de screening se reduce la două zile.

În orice caz, trebuie garantat că evaluarea fiecărui caz în parte are loc în mod adecvat, pentru a se evita orice discriminare în desfășurarea procedurii.

4. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la circumstanțele excepționale menționate la alineatul (3). De asemenea, statele membre informează Comisia de îndată ce motivele care au dus la prelungirea perioadei alocate procedurii de screening încetează să existe.

5. Procedura de screening menționată la articolul 5 se efectuează fără întârziere și, în orice caz, se finalizează în termen de 3 zile de la reținere.

6. Procedura de screening cuprinde următoarele elemente obligatorii:

a)	controlul medical preliminar și controlul vulnerabilității menționate la articolul 9;

b)	identificarea menționată la articolul 10;

c)	înregistrarea datelor biometrice în bazele de date corespunzătoare, menționată la articolul 14 alineatul (6), în măsura în care aceasta nu s-a efectuat deja;

d)	controlul de securitate menționat la articolul 11;

e)	completarea unui formular de intervievare a migranților pentru culegerea de informații, menționat la articolul 13;

f)	direcționarea către procedura adecvată, menționată la articolul 14.

a)	controlul medical preliminar și controlul vulnerabilității menționate la articolul 9;

b)	identificarea menționată la articolul 10;

c)	înregistrarea datelor biometrice în bazele de date corespunzătoare, menționată la articolul 14 alineatul (6), în măsura în care aceasta nu s-a efectuat deja;

d)	controlul de securitate menționat la articolul 11;

e)	completarea unui formular de intervievare a migranților pentru culegerea de informații, menționat la articolul 13;

f)	direcționarea către procedura adecvată, menționată la articolul 14.

7. Statele membre desemnează autoritățile competente să efectueze procedura de screening.

7. Statele membre desemnează autoritățile competente să efectueze procedura de screening în conformitate cu articolele 3 și 5 .

Statele membre desemnează personal medical calificat care să efectueze controlul medical prevăzut la articolul 9. Autoritățile naționale de protecție a copilului și raportorii naționali împotriva traficului de persoane trebuie să fie, de asemenea, implicați, atunci când este cazul.

Autoritățile competente pot fi asistate sau sprijinite în vederea efectuării procedurii de screening de către echipe și ofițeri de legătură sau experți trimiși de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și de [Agenția Uniunii Europene pentru Azil], în limitele mandatelor lor.

Expunere de motive

Statelor membre ar trebui să li se permită să aleagă locațiile adecvate în funcție de circumstanțele și posibilitățile lor naționale. Acestea ar trebui să poată dispune, în special, de posibilități de descentralizare pentru a face față presiunii deosebite exercitate asupra regiunilor aflate la frontierele externe sau în apropierea acestora. Atunci când se stabilesc amplasamentele pentru efectuarea procedurii de screening, este important să se țină seama în mod corespunzător de nevoile autorităților locale și regionale competente.

Procedura nu trebuie să se desfășoare într-un mod discriminatoriu. Pentru a evita suprapunerea responsabilităților, autoritățile competente trebuie să fie desemnate în conformitate cu cerințele propuse la articolele 3 și 5.

Amendamentul 34

COM(2020) 612 final – Articolul 9 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Atunci când există indicii privind existența unor vulnerabilități sau a unor nevoi procedurale ori de primire speciale, resortisantul țării terțe în cauză beneficiază în timp util de sprijin adecvat pentru protejarea sănătății sale fizice și mintale din partea serviciilor de consiliere specializate sau a autorităților competente, asigurându-se totodată disponibilitatea unor profesioniști adecvați pentru nevoile specifice ale anumitor grupuri de resortisanți ai țărilor terțe, cum ar fi femeile însărcinate, victimele violenței de gen sau ale violenței sexuale, persoanele cu handicap, precum și persoanele LGBTIQ . Minorilor li se acordă sprijin de către personal instruit și calificat pentru a lucra cu minori, în cooperare cu autoritățile de protecție a copilului. În acest scop, prezența minorilor trebuie notificată imediat autorităților naționale competente de protecție a copilului. Procedura de screening nu se aplică minorilor neînsoțiți, care trebuie să fie direcționați imediat către autoritățile de protecție a copilului competente. În plus, atunci când există indicii privind existența unor preocupări grave legate de securitate în sensul articolului 40 alineatul (5) litera (b), trebuie informate autoritățile competente.

Expunere de motive

În cazul în care se identifică nevoi specifice de protecție, trebuie să se acorde sprijin prin intermediul serviciilor de consiliere specializate sau al autorităților responsabile cu protecția acestor persoane, pentru a se garanta faptul că sprijinul se acordă în mod profesional și în timp util. De asemenea, este necesar să se garanteze că prezența minorilor este notificată imediat autorităților de protecție a copilului competente. În cazul în care minorii sunt neînsoțiți, trebuie direcționați către autoritățile competente, pentru a permite acestor autorități să ia măsurile de protecție și sprijin prevăzute de legislația internațională, europeană și națională și, mai ales, pentru a putea fi desemnat un tutore sau un curator. În același timp, persoanele LGBTIQ au nevoie de protecție, deoarece reprezintă ultimul grup al celor mai vulnerabili migranți. În prezent, aceste persoane sosesc în Europa în număr mare, dar nu avem sisteme reale de protecție pentru ele.

Amendamentul 35

COM(2020) 612 final – Articolul 14

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 14	Articolul 14
Rezultatul procedurii de screening	Rezultatul procedurii de screening
[…]	[…]
2. Resortisanții țărilor terțe care au depus o cerere de protecție internațională sunt direcționați către autoritățile menționate la articolul XY din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil], împreună cu formularul menționat la articolul 13 din prezentul regulament. Cu această ocazie, autoritățile care efectuează procedura de screening indică, în formularul de intervievare, orice elemente care, la prima vedere, par relevante pentru a ca resortisanții țărilor terțe în cauză să fie direcționați către procedura de examinare accelerată sau către procedura aplicabilă la frontieră.	2. Resortisanții țărilor terțe care au depus o cerere de protecție internațională sunt direcționați către autoritățile menționate la articolul XY din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil], împreună cu formularul menționat la articolul 13 din prezentul regulament. Cu această ocazie, autoritățile care efectuează procedura de screening indică, în formularul de intervievare, orice elemente care, la prima vedere, reprezintă argumente pentru direcționarea resortisanților țărilor terțe în cauză către procedura de examinare accelerată sau către procedura aplicabilă la frontieră sau împotriva acestei direcționări . Ar trebui să se facă referire, în special, la constatările sau suspiciunile privind existența unor nevoi specifice de protecție, îndeosebi în cazul minorilor neînsoțiți.
[…]	[…]
7. Atunci când resortisanții țărilor terțe menționați la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 sunt direcționați către o procedură adecvată privind azilul sau returnarea, procedura de screening ia sfârșit. În cazul în care nu au fost finalizate toate verificările în termenele menționate la articolul 6 alineatele (3) și (5), procedura de screening ia totuși sfârșit în ceea ce privește persoana respectivă, care este direcționată către o procedură relevantă.	7 . Sunt informate, după caz, autoritățile responsabile cu protecția sănătății, a securității sau a anumitor grupuri specifice și, atunci când acest lucru este prevăzut în dreptul intern, persoanele în cauză sunt direcționate către autoritățile respective.
	8 . Atunci când resortisanții țărilor terțe menționați la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 sunt direcționați către o procedură adecvată privind azilul sau returnarea, procedura de screening ia sfârșit. În cazul în care nu au fost finalizate toate verificările în termenele menționate la articolul 6 alineatele (3) și (5), procedura de screening ia totuși sfârșit în ceea ce privește persoana respectivă, care este direcționată către o procedură relevantă.

Expunere de motive

Pentru a se garanta că persoanele cu nevoi specifice de protecție nu sunt direcționate către procedura la frontieră sau către o procedură accelerată, a căror realizare ar fi asociată, în toate aceste cazuri, cu dificultăți de ordin juridic și practic semnificative, ar trebui clarificată direcționarea persoanelor în cauză către autoritatea decizională înainte ca această autoritate să decidă cu privire la tipul procedurii. Direcționarea nu ar trebui să fie posibilă numai către autoritățile decizionale sau către autoritățile competente pentru procedura de returnare, în special în cazurile în care există preocupări legate de sănătate și securitate. În plus, statele membre ar trebui să dispună în continuare de posibilitatea de a prevedea responsabilități specifice pentru anumite grupuri cu nevoi specifice de protecție. În special, este fundamental să se țină seama de măsurile speciale de protecție de care au nevoie minorii străini neînsoțiți.

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră în domeniul migrației și azilului

Amendamentul 36

COM(2020) 613 final – Considerentul 11

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Normele procedurale prevăzute în Regulamentul (UE) XXX/XXX [gestionarea situației legate de azil și migrație] pentru realizarea operațiunilor de transfer și de preluare a sarcinii de returnare ar trebui să se aplice în scopul asigurării punerii în aplicare corespunzătoare a măsurilor de solidaritate în situații de criză, deși ar trebui să fie adaptate pentru a ține seama de gravitatea și urgența situației respective. În special, minorii neînsoțiți ar trebui transferați cât mai curând posibil în statele membre responsabile pentru ei, precum și în restul teritoriului UE, în cazul în care au membri ai familiei în alte state membre ale UE.

Expunere de motive

Promovarea îmbunătățirii accesului la drepturi pentru minorii neînsoțiți reprezintă de mult timp poziția CoR și decurge din necesitatea (juridică) de a acorda prioritate interesului superior al copilului. UE trebuie să contribuie la redirecționarea minorilor neînsoțiți către alte state membre, dacă au membri ai familiei în aceste state, pentru a atenua presiunea asupra regiunilor de frontieră și în spiritul solidarității și responsabilității comune pe care noul pact ar trebui să le promoveze.

Amendamentul 37

COM(2020) 613 final – Considerentul 14

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pentru a se asigura faptul că statele membre dispun de flexibilitatea necesară atunci când se confruntă cu un aflux semnificativ de migranți care își exprimă intenția de a solicita azil, ar trebui extinsă aplicarea procedurii la frontieră, instituită prin articolul 41 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil], iar o procedură de gestionare a crizelor în materie de azil ar trebui să le permită statelor membre să ia o decizie în cadrul unei proceduri la frontieră și cu privire la fondul unei cereri în cazurile în care solicitantul este de naționalitate sau, în cazul apatrizilor, a avut reședința obișnuită într-o țară terță pentru care proporția deciziilor de acordare a protecției internaționale la nivelul Uniunii este de 75 % sau mai mică. Prin urmare, la aplicarea procedurii la frontieră în situații de criză, statele membre ar trebui să continue să aplice procedura la frontieră, astfel cum este prevăzută la articolul 41 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil], dar ar putea extinde aplicarea procedurii la frontieră la resortisanții care provin din țări terțe în care rata de recunoaștere medie la nivelul UE este de peste 20 %, dar sub 75 % .

Expunere de motive

În situații tensionate, procedurile la frontieră creează poveri suplimentare pentru regiunile de frontieră. Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a renunța la procedurile la frontieră, cu consultarea Comisiei, pentru a gestiona în mod eficient sosirile, prelucrând procedurile de azil în alte locuri de pe teritoriul lor decât frontierele.

Amendamentul 38

COM(2020) 613 final – Considerentul 16

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

În contextul unei situații de criză, având în vedere presiunea posibilă asupra sistemului de azil, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea

de a nu autoriza intrarea pe teritoriul lor a solicitanților care fac obiectul unei proceduri la frontieră pentru o perioadă mai lungă de timp decât cele prevăzute la articolul 41 alineatele (11) și (13) din Regulamentul (UE) XXX/ XXX [Regulamentul privind procedurile de azil]. Cu toate acestea, procedurile ar trebui finalizate cât mai curând posibil și, în orice caz, perioadele de timp ar trebui prelungite cel mult cu o perioadă suplimentară care să nu depășească opt săptămâni; în cazul în care aceste proceduri nu pot fi finalizate până la expirarea perioadei de prelungire, solicitanții ar trebui să fie autorizați să intre pe teritoriul unui stat membru în scopul finalizării procedurii de protecție internațională .

În contextul unei situații de criză, având în vedere presiunea posibilă asupra sistemului de azil, însă ținând cont de povara resimțită de regiunile afectate de o astfel de criză, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu autoriza deplasarea pe teritoriul lor a solicitanților care fac obiectul unei proceduri la frontieră pentru o perioadă mai lungă de timp decât cele prevăzute la articolul 41 alineatele (11) și (13) din Regulamentul (UE) XXX/ XXX [Regulamentul privind procedurile de azil]. Cu toate acestea, procedurile ar trebui finalizate cât mai curând posibil și, în orice caz, perioadele de timp ar trebui prelungite cel mult cu o perioadă suplimentară care să nu depășească opt săptămâni; în cazul în care aceste proceduri nu pot fi finalizate până la expirarea perioadei de prelungire, solicitanții ar trebui să fie autorizați să intre pe teritoriul unui stat membru în scopul finalizării procedurii de protecție internațională.

Expunere de motive

Prelungirea procedurii la frontieră nu ar trebui pusă în aplicare fără a lua în considerare în prealabil impactul asupra regiunilor.

Amendamentul 39

COM(2020) 613 final – Considerentul 23

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Într-o situație de criză, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a suspenda examinarea cererilor de protecție internațională depuse de persoane strămutate din țări terțe care nu se pot întoarce în țara lor de origine deoarece s-ar confrunta cu un grad ridicat de risc de a fi supuse violenței generalizate, în situații excepționale de conflict armat. În acest caz, persoanelor respective ar trebui să li se acorde un statut de protecție imediată. Într-o situație de criză, statul membru ar trebui, de asemenea, să aibă libertatea de a acorda statutul de protecție imediată copiilor și persoanelor deosebit de vulnerabile, precum și altor grupuri de persoane care au nevoie de protecție imediată, dacă acest lucru este prevăzut de legislația națională. Statele membre ar trebui să reia examinarea cererii lor cel târziu la un an de la suspendarea ei.

Expunere de motive

În situațiile reglementate de Regulamentul privind situațiile de criză, copiii și persoanele cu nevoi speciale de protecție au nevoie de un nivel minim de securitate în timpul șederii. În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a permite resortisanților țărilor terțe să rămână pe teritoriul lor pe alte temeiuri, astfel cum se prevede în legislația națională.

Amendamentul 40

COM(2020) 613 final – Articolul 1 alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 1

Obiectul

[…]

2. În sensul prezentului regulament, o situație de criză trebuie înțeleasă ca:

(a)

o situație excepțională de aflux masiv de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi care sosesc neregulamentar într-un stat membru sau sunt debarcați pe teritoriul său în urma unor operațiuni de căutare și salvare, având o asemenea amploare, în raport cu populația și PIB-ul statului membru în cauză, și o asemenea natură încât ar face ca sistemul de azil, de primire sau de returnare al statului membru respectiv să devină nefuncțional și putând avea consecințe grave asupra funcționării sistemului european comun de azil sau asupra cadrului comun, astfel cum se prevede în propunerea de Regulament (UE) XXX/XXX [gestionarea situației legate de azil și migrație], sau

(a)

o situație excepțională de aflux masiv de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi care sosesc neregulamentar într-un stat membru sau sunt debarcați pe teritoriul său în urma unor operațiuni de căutare și salvare, având o asemenea amploare, în raport cu populația și PIB-ul statului membru în cauză, și o asemenea natură încât ar face ca sistemul de azil, de primire sau de returnare al statului membru respectiv să devină nefuncțional la nivel local, regional și/sau național și putând avea consecințe grave asupra funcționării sistemului european comun de azil sau asupra cadrului comun, astfel cum se prevede în propunerea de Regulament (UE) XXX/XXX [gestionarea situației legate de azil și migrație], sau

(b)	un risc iminent de apariție a unei astfel de situații.

(b)	un risc iminent de apariție a unei astfel de situații.

Expunere de motive

Sarcina care decurge din numărul crescut de intrări și de cereri este adesea de natură regională și depinde în special de rute și de căile de intrare. Disfuncțiile locale sau regionale ar trebui, de asemenea, definite ca situații de criză dacă au aceleași consecințe pentru persoanele în cauză, pentru a sublinia faptul că, deși sistemul de azil al unui stat membru poate fi, într-o proporție corespunzătoare, încă funcțional la nivel național, pot exista locuri și regiuni în care acest lucru nu se întâmplă, lipsa de funcționalitate putând cauza probleme majore în ceea ce privește furnizarea sau deficiențele de furnizare a serviciilor la nivel local.

Amendamentul 41

COM(2020) 613 final – Articolul 4

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

1. Într-o situație de criză, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2), și în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 3, în ceea ce privește cererile depuse în perioada în care se aplică prezentul articol, statele membre pot deroga de la articolul 41 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil] după cum urmează:

(a)

prin derogare de la articolul 41 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil] , pe lângă cazurile menționate la articolul 40 alineatul (1) din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil], statele membre pot, în cadrul unei proceduri la frontieră, să ia decizii cu privire la fondul unei cereri în cazul în care solicitantul are naționalitatea sau, în cazul apatrizilor, a avut reședința obișnuită într-o țară terță pentru care proporția deciziilor de acordare a protecției internaționale la nivelul Uniunii este, în conformitate cu cele mai recente date Eurostat disponibile privind mediile anuale la nivelul Uniunii, de 75 % sau mai mică ;

(a)	prin derogare de la articolul 41 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil], statele membre au posibilitatea de a renunța la aplicarea procedurii la frontieră, cu consultarea Comisiei Europene .

(b)

prin derogare de la articolul 41 alineatele (11) și (13) din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil] durata maximă a procedurii la frontieră pentru examinarea cererilor prevăzute la articolul respectiv poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de maximum opt săptămâni. După această perioadă, solicitantul este autorizat să intre pe teritoriul statului membru în cauză pentru finalizarea procedurii de protecție internațională.

(b)

prin derogare de la articolul 41 alineatele (11) și (13) din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile de azil] durata maximă a procedurii la frontieră pentru examinarea cererilor prevăzute la articolul respectiv poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de maximum șase săptămâni. După această perioadă, solicitantul este autorizat să intre pe teritoriul statului membru în cauză pentru finalizarea procedurii de protecție internațională.

Expunere de motive

În situații de criză, aplicarea procedurii la frontieră ar putea supune regiunile de frontieră unor presiuni suplimentare. Prin urmare, pentru a gestiona mai eficient sosirile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a renunța la aplicarea procedurii la frontieră, cu consultarea Comisiei Europene. Procedura la frontieră nu ar trebui să poată fi prelungită cu mai mult de șase săptămâni, pentru a se evita crearea unei congestii (suplimentare) la frontieră.

Amendamentul 42

COM(2020) 613 final – Articolul 10 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 10	Articolul 10
Acordarea statutului de protecție imediată	Acordarea statutului de protecție imediată
1. Într-o situație de criză, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (a), și pe baza unui act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol, statele membre pot suspenda examinarea cererilor de protecție internațională în conformitate cu Regulamentul (UE) XXX/ XXX [Regulamentul privind procedurile de azil] și cu Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională] cu privire la persoanele strămutate din țări terțe care se confruntă cu un grad ridicat de risc de a fi supuse violenței generalizate, în situații excepționale de conflict armat, și care nu se pot întoarce în țara lor de origine. În acest caz, statele membre acordă statutul de protecție imediată persoanelor în cauză, exceptând situația în care acestea reprezintă un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică a statului membru. Acest statut nu aduce atingere cererii lor de protecție internațională în curs de soluționare în statul membru în cauză.	1. Într-o situație de criză, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (a), și pe baza unui act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol, statele membre pot suspenda examinarea cererilor de protecție internațională în conformitate cu Regulamentul (UE) XXX/ XXX [Regulamentul privind procedurile de azil] și cu Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională] cu privire la persoanele strămutate din țări terțe care se confruntă cu un grad ridicat de risc de a fi supuse violenței generalizate, în situații excepționale de conflict armat, și care nu se pot întoarce în țara lor de origine. În acest caz, statele membre acordă statutul de protecție imediată persoanelor în cauză, exceptând situația în care acestea reprezintă un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică a statului membru. Într-o situație de criză, statul membru ar trebui, de asemenea, să aibă libertatea de a acorda statutul de protecție imediată copiilor și persoanelor deosebit de vulnerabile, precum și altor grupuri de persoane care au nevoie de protecție imediată, dacă acest lucru este prevăzut de legislația națională. Acest statut nu aduce atingere cererii lor de protecție internațională în curs de soluționare în statul membru în cauză.

Expunere de motive

Propunere modificată de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea datelor biometrice în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație] și a Regulamentului (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind relocarea], al identificării unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid în situație neregulamentară și privind cererile de comparare cu datele Eurodac prezentate de autoritățile de aplicare a legii din statele membre și de Europol în scopul asigurării respectării legii și de modificare a Regulamentelor (UE) 2018/1240 și (UE) 2019/818

Amendamentul 43

COM(2020) 614 final – Punctul 14, Articolul 10 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Fiecare stat membru prelevează datele biometrice ale fiecărui solicitant de protecție internațională cu vârsta de cel puțin șase ani în timpul procedurii de screening menționate în Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de screening] sau, în cazul în care datele biometrice nu au putut fi prelevate în timpul procedurii de screening sau solicitantul nu a fost supus procedurii de screening, la momentul înregistrării cererii de protecție internațională menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil] și le transmite cât mai curând posibil și nu mai târziu de 72 de ore de la prelevarea datelor biometrice sistemului central, împreună cu datele menționate la articolul 12 literele (c)(p) din prezentul regulament și, după caz, CIR, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).	Fiecare stat membru prelevează datele biometrice ale fiecărui solicitant de protecție internațională cu vârsta de cel puțin doisprezece ani în timpul procedurii de screening menționate în Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de screening] sau, în cazul în care datele biometrice nu au putut fi prelevate în timpul procedurii de screening sau solicitantul nu a fost supus procedurii de screening, la momentul înregistrării cererii de protecție internațională menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil] și le transmite cât mai curând posibil și nu mai târziu de 72 de ore de la prelevarea datelor biometrice sistemului central, împreună cu datele menționate la articolul 12 literele (c)-(p) din prezentul regulament și, după caz, CIR, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).
În cazul în care se aplică articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) XXX/ XXX [Regulamentul privind procedura de screening], iar persoana solicită protecție internațională în timpul procedurii de screening, pentru fiecare solicitant de protecție internațională cu vârsta de cel puțin șase ani, fiecare stat membru utilizează datele biometrice prelevate în timpul procedurii de screening și le transmite, împreună cu datele menționate la articolul 12 literele (c)-(p) din prezentul regulament, sistemului central și, după caz, CIR, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), în termen de cel mult 72 de ore de la înregistrarea cererii menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil].	În cazul în care se aplică articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de screening], iar persoana solicită protecție internațională în timpul procedurii de screening, pentru fiecare solicitant de protecție internațională cu vârsta de cel puțin doisprezece ani, fiecare stat membru utilizează datele biometrice prelevate în timpul procedurii de screening și le transmite, împreună cu datele menționate la articolul 12 literele (c)-(p) din prezentul regulament, sistemului central și, după caz, CIR, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), în termen de cel mult 72 de ore de la înregistrarea cererii menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind procedura de azil].
Nerespectarea termenului de 72 de ore nu exonerează statul membru de obligația de a preleva și de a transmite datele biometrice către CIR. În cazul în care starea vârfurilor degetelor nu permite prelevarea amprentelor digitale la o calitate care să asigure o comparare corespunzătoare, în conformitate cu articolul 26, statul membru de origine va preleva din nou amprentele digitale ale solicitantului și le va retransmite cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore de la momentul la care acestea au fost prelevate în mod adecvat.	Nerespectarea termenului de 72 de ore nu exonerează statul membru de obligația de a preleva și de a transmite datele biometrice către CIR. În cazul în care starea vârfurilor degetelor nu permite prelevarea amprentelor digitale la o calitate care să asigure o comparare corespunzătoare, în conformitate cu articolul 26, statul membru de origine va preleva din nou amprentele digitale ale solicitantului și le va retransmite cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore de la momentul la care acestea au fost prelevate în mod adecvat.

Expunere de motive

Codul de vize prevede prelevarea datelor dactiloscopice ale solicitanților începând cu vârsta de doisprezece ani; aceeași normă se aplică și copiilor care intră pe teritoriul UE pentru o ședere de scurtă durată, conform Sistemului de intrare/ieșire (EES). Alinierea pragului de vârstă din Eurodac la cel al Codului de vize și al EES asigură coerența și fiabilitatea datelor pe termen mediu/lung.

Amendamentul 44

COM(2020) 614 final – Punctul 17, Articolul 13 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Fiecare stat membru prelevează, în mod prompt, datele biometrice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta de cel puțin șase ani care a fost reținut de către autoritățile de control competente pentru trecerea neregulamentară a frontierei unui stat membru pe uscat, apă sau calea aerului, venind dintr-o țară terță și care nu este returnat sau care rămâne fizic pe teritoriul statelor membre și care nu este ținut în custodie, izolare sau detenție pe întreaga perioadă scursă de la reținere la îndepărtarea efectuată pe baza deciziei de returnare.

Fiecare stat membru prelevează, în mod prompt, datele biometrice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta de cel puțin doisprezece ani care a fost reținut de către autoritățile de control competente pentru trecerea neregulamentară a frontierei unui stat membru pe uscat, apă sau calea aerului, venind dintr-o țară terță și care nu este returnat sau care rămâne fizic pe teritoriul statelor membre și care nu este ținut în custodie, izolare sau detenție pe întreaga perioadă scursă de la reținere la îndepărtarea efectuată pe baza deciziei de returnare.

Expunere de motive

Amendamentul 45

COM(2020) 614 final – Punctul 18, Articolul 14 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Fiecare stat membru prelevează, în mod prompt, datele biometrice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta de cel puțin șase ani care este în situație de ședere ilegală pe teritoriul său.	Fiecare stat membru prelevează, în mod prompt, datele biometrice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta de cel puțin doisprezece ani care este în situație de ședere ilegală pe teritoriul său.

Expunere de motive

Amendamentul 46

COM(2020) 614 final – Punctul 19, Articolul 14a alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Fiecare stat membru prelevează, în mod prompt, datele biometrice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta de cel puțin șase ani care este debarcat în urma unei operațiuni de căutare și salvare, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație].	Fiecare stat membru prelevează, în mod prompt, datele biometrice ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta de cel puțin doisprezece ani care este debarcat în urma unei operațiuni de căutare și salvare, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) XXX/XXX [Regulamentul privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație].

Expunere de motive

II. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

salută propunerea Comisiei referitoare la un nou pact privind migrația și azilul, prin care dorește să depășească blocajul creat de statele membre cu privire la un sistem comun de azil și migrație, care durează de cinci ani; sprijină obiectivul Comisiei de a elabora un sistem cuprinzător de gestionare pe termen lung a migrației, mai ales a migrației refugiaților, ancorat în valorile europene, îndeosebi în valorile solidarității și demnității, precum și în legislația UE și dreptul internațional (1);

este preocupat de faptul că dimensiunile locală și regională nu sunt luate suficient în considerare în propunerile din cadrul noului pact și că țările de la frontierele externe ale UE sunt prevăzute a fi din nou principalele responsabile pentru sosire și înregistrare. Critică, în acest context, menținerea criteriului primei intrări. Solicită, prin urmare, repartizarea rapidă și echitabilă a solicitanților de azil către alte state membre, în spiritul unei solidarități reale, precum și o mai mare implicare a noii Agenții a Uniunii Europene pentru Azil, a autorităților locale și regionale și a actorilor societății civile, din perspectiva unei cooperări pe mai multe niveluri care să implice părțile interesate din sectorul public și cel privat;

își reiterează solicitarea de a identifica o soluție pe termen lung la provocările legate de intrările neregulamentare și cazarea persoanelor care solicită protecție în conformitate cu dreptul internațional și legislația UE, asigurând-se totodată că se respectă principiul nereturnării și că deciziile și măsurile avute în vedere țin cont de interesele persoanelor care au nevoie de protecție; În acest scop, CoR sugerează ca Regulamentul privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație și noul Pact privind migrația și azilul să ia în considerare cele mai bune practici existente de repartizare teritorială voluntară la nivel regional, care aplică o cheie bazată pe date privind populația, șomajul și veniturile (2);

ia act de faptul că nu a putut fi aplicată o cotă fixă pentru repartizarea solicitanților de azil la nivelul Uniunii; salută, cu toate acestea, propunerea Comisiei de a institui un mecanism de solidaritate la care să participe în mod obligatoriu toate statele membre, dar care să le ofere posibilitatea de a opta în mod liber pentru diferite tipuri de contribuție; subliniază că acest mecanism poate funcționa doar în măsura în care există o proporție adecvată între locurile disponibile pentru cazarea refugiaților și alte forme de contribuție. Prin urmare, este esențial să se garanteze că numărul statelor membre care găzduiesc refugiați este proporțional cu numărul statelor membre care optează pentru un alt tip de contribuții și cu proporția solicitanților care au temeiuri de azil față de numărul celor care urmează să fie returnați;

cu toate acestea, având în vedere complexitatea procedurii propuse, este sceptic cu privire la fezabilitatea practică a sistemului „sarcinii de returnare”. În acest context, propune introducerea unui sistem de stimulente și sancțiuni economice pentru a asigura punerea în aplicare a mecanismului de solidaritate;

subliniază importanța principiului respectării drepturilor omului și a statului de drept [de exemplu, accesul liber la consultanță independentă și reprezentare legală, precum și la Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR)], care se aplică și la frontierele externe ale Europei. Acest lucru este valabil, în special, în contextul procedurilor propuse la frontieră, care trebuie să fie în conformitate cu valorile europene și cu statul de drept și să garanteze că nu există discriminare bazată pe cetățenie; pentru procedurile la frontieră, ar trebui ales un model diferit de cel legat de cotele de protecție. Noile proceduri la frontieră trebuie, de asemenea, să garanteze aceste standarde în practică;

sugerează colegiuitorilor să examineze reglementările prevăzute la articolele 53 și 54 din propunerea de Regulament privind procedurile de azil din punctul de vedere al compatibilității acestora cu jurisprudența CJUE privind protecția jurisdicțională efectivă și necesitatea de a respecta alte principii ale legislației europene și ale statului de drept în ceea ce privește organizarea protecției jurisdicționale, în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale;

solicită ca procedura de screening propusă să se desfășoare într-un mod care să permită identificarea eficientă a „vulnerabilităților specifice” într-un stadiu incipient, inclusiv identificarea și tratamentul adecvat al grupurilor desemnate în Directiva privind condițiile de primire și în propunerea de Regulament privind procedurile de azil;

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că durata maximă de cinci zile prevăzută pentru această examinare va fi insuficientă în multe cazuri pentru a identifica în mod efectiv nevoile specifice de protecție; în regiunile de frontieră, trebuie alocate resurse suplimentare pentru efectuarea procedurii de examinare, pentru a se asigura un proces adecvat și o identificare eficace a nevoilor speciale și pentru a se evita practicile discriminatorii, cum ar fi stabilirea de profiluri rasiale;

10.

subliniază necesitatea de a evita suprapunerile în procedura de screening și de a spori eficacitatea acesteia;

11.

subliniază că gestionarea cu succes a crizelor începe, în special, la nivel local și regional, și că, prin urmare, ar trebui să se acorde o prioritate absolută coordonării cu autoritățile locale și regionale;

12.

propune ca, la discreția statului membru, protecția imediată în situații de criză să fie acordată nu numai refugiaților din zone afectate de conflicte armate, ci și altor grupuri vulnerabile, în special copiilor și victimelor torturii și traumelor, precum și ale traficului de ființe umane, tratamente ale căror indicii nu sunt întotdeauna ușor de identificat la prima vedere;

13.

reamintește necesitatea de a respecta Regulamentul general privind protecția datelor și principiile generale de prelucrare a datelor și invită colegiuitorii să țină seama în mod corespunzător de rezervele exprimate de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în special în ceea ce privește propunerile referitoare la Regulamentul privind procedura de screening și la Regulamentul privind Eurodac;

14.

propune stabilirea pragului de vârstă pentru colectarea datelor biometrice în cadrul Eurodac la vârsta de 12 ani, în vederea alinierii acestuia la cerințele privind vârsta ale Codului de vize și ale sistemului de intrare/ieșire. Stocarea datelor biometrice implică întotdeauna riscuri pentru protecția datelor. Prin urmare, se recomandă să se garanteze că datele persoanelor care riscă să nu înțeleagă încă problema în cauză nu sunt stocate în scopul asigurării respectării legii;

15.

salută dorința Comisiei de a crea căi sigure de intrare în Europa. Acestea reprezintă o contribuție europeană suplimentară la protecția internațională pentru refugiați, neputând înlocui procedurile individuale de azil;

16.

invită Comisia și statele membre să dezvolte în continuare programele de relocare, să instituie programe suplimentare de admisie umanitară, precum programele de sponsorizare comunitară, și să sprijine recrutarea de lucrători calificați și talentați din țările terțe;

17.

subliniază că multe autorități locale și regionale din întreaga UE au disponibilitatea de a juca un rol activ în primirea și integrarea persoanelor care au nevoie de protecție și subliniază potențialul inițiativei CoR „Orașele și regiunile în serviciul integrării”; propune Comisiei Europene să țină seama de bunele practici în materie de integrare din regiuni și orașe, pentru a încuraja punerea lor în aplicare în altă parte, pentru a stimula apariția unor noi inițiative și pentru a contribui la elaborarea unui discurs public mai constructiv privind dreptul la azil și migrație;

18.

solicită instituirea și dezvoltarea unor politici eficace de cooperare cu țările terțe. În acest scop, UE trebuie să elaboreze o nouă strategie pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a țărilor terțe, în special a statelor din Africa, prin promovarea dezvoltării economice durabile și a democrației în țările respective, prin intermediul unor inițiative privind sănătatea, producția, educația, formarea, construirea de infrastructuri și prin progrese economice durabile și democratice, astfel încât populațiile lor să nu aibă nevoie să migreze;

19.

speră ca noul pact european privind migrația și azilul să acorde mai multă atenție ofertelor voluntare de la nivel local și regional pentru primirea persoanelor vulnerabile;

20.

salută Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027 ca fiind o completare necesară a noului pact privind migrația și azilul, precum și recunoașterea rolului autorităților locale și regionale în cadrul planului de acțiune; așteaptă cu interes punerea în aplicare a parteneriatului pentru integrare convenit între Comisia Europeană și Comitetul European al Regiunilor;

21.

consideră că măsurile premergătoare plecării și sosirii sunt indisolubil legate de dezvoltarea eficientă a canalelor de migrație legală, astfel încât planul de acțiune să își poată îndeplini ambițiile de a acoperi cu succes toate etapele procesului de integrare;

22.

subliniază necesitatea unui acces mai ușor și mai clar al autorităților locale și regionale, inclusiv la nivel macroregional, la mijloacele de finanțare ale UE pentru integrare și incluziune;

23.

subliniază importanța luptei împotriva dezinformării cu privire la integrare și migrație prin fapte și cifre concrete, pentru a combate discriminarea, prejudecățile, rasismul și xenofobia. În acest scop, invită Comisia Europeană să includă în raportul său anual de analiză prospectivă strategică rezultatele Barometrului local și regional anual al UE, acesta fiind un instrument bazat pe dovezi care ilustrează, printre altele, impactul migrației și al integrării asupra orașelor și regiunilor; de asemenea, solicită Comisiei ca în activitățile sale de comunicare și în campaniile de informare să insiste asupra unor conținuturi umaniste adresate societăților de primire, prin care să explice necesitatea de a acorda atenția cuvenită mișcărilor migratorii și de a le gestiona în mod corect;

24.

sprijină cu fermitate obiectivul Comisiei de a intensifica lupta împotriva introducerii ilegale de migranți și de a descuraja migranții de a face călătorii care le pun în pericol viața. Insistă, în acest sens, asupra necesității de a consolida rolul agențiilor europene și de a revizui planul de acțiune al UE privind introducerea ilegală de migranți, care clarifică, de asemenea, rolul operațiunilor private de salvare pe mare. Trebuie să se evite ca îndeplinirea obligațiilor legale (cum ar fi obligația de salvare pe mare) să fie sancționată. În opinia CoR, cooperarea în materie de salvare pe mare ar trebui coordonată la nivel european și concepută în parteneriat cu actorii statali și nestatali, în condiții de respect reciproc;

25.

solicită să se acorde o atenție deosebită potențialelor victime ale traficului de persoane (femei, tineri, copii), subliniind importanța identificării lor corespunzătoare, etapă în care – dacă evaluarea nu este adecvată – persoanele traficate ar putea fi private de drepturile omului sau, în orice caz, de o serie de măsuri de protecție care ar trebui să li se acorde însă, ca urmare a încălcărilor cărora le cad victime; consideră, în acest sens, că este esențială coordonarea cu autoritățile locale și regionale, ca și conlucrarea diverselor agenții, esențială în procesul de emergență, de identificare timpurie și de primă asistență, în vederea incluziunii și integrării depline, pentru a evita riscurile de exploatare gravă a persoanelor vulnerabile, care sunt victime potențiale ale traficului de persoane. Susține că, pentru a asigura o primire adecvată ce răspunde nevoilor individuale ale victimelor traficului de persoane, îngrijirea acestora trebuie să se facă pe baza unor proiecte individuale, cu scopul de a respecta identitatea, așteptările, precum și capacitățile și prerogativele acestora; subliniază că activitatea desfășurată de diferitele agenții, cu accent prioritar pe capacitarea victimelor, este esențială pentru realizarea integrării sociale a acestora înainte de dobândirea autonomiei depline;

26.

consideră că obiectivele Pactului privind migrația și azilul, în special realizarea solidarității între statele membre și a unei abordări cuprinzătoare care să reunească acțiunile în domeniile migrației, azilului, integrării și gestionării frontierelor, pot fi realizate numai de către statele membre, atunci când acționează împreună în cadrul sistemului european comun de azil și când interesele și capacitățile fiecăruia dintre ele sunt mai bine recunoscute. Confirmă faptul că propunerile din cadrul Pactului respectă principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din TUE, având în vedere că obiectivul (obiectivele) acțiunii propuse – o reformă a sistemului european comun de azil – nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci poate fi realizat mai bine la nivelul UE, date fiind amploarea și efectele acțiunii respective, iar acțiunea propusă oferă un beneficiu net în comparație cu acțiunile întreprinse la nivel național, regional sau local. Subliniază, de asemenea, că trebuie respectat principiul proporționalității.

Bruxelles, 19 martie 2021.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) Declarația Biroului Comitetului Regiunilor privind situația migranților din Moria (COR-2020-02499), punctul 9.

(2) Astfel funcționează propunerea „SHARE” – o inițiativă condusă de guvernul basc și susținută de diferite guverne regionale – care urmărește să promoveze solidaritatea și responsabilitatea comună în ceea ce privește primirea refugiaților și a solicitanților de azil, aplicând o cheie de repartizare teritorială pe baza celor trei parametri-cheie menționați anterior.

Top

Choose the experimental features you want to try