Avizul Comitetului European al Regiunilor – Munca pe platformele digitale – provocări la nivel local și regional în materie de reglementare

(2020/C 79/07)

Raportor

:

Dimitrios BIRMPAS (EL-PSE), consilier local al orașului Egaleo

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații preliminare

1.

subliniază că economia bazată pe platforme digitale este deja parte integrantă a economiei europene, iar importanța sa economică și socială va continua să crească semnificativ în viitor;

2.

amintește că economia bazată pe platforme este definită de Comisia Europeană ca fiind „modele de afaceri în care activitățile sunt facilitate de platforme online” (1). Potrivit aceleiași surse, platformele colaborative creează o piață deschisă pentru utilizarea temporară a bunurilor sau serviciilor care sunt adesea furnizate de persoane fizice. Economia colaborativă implică trei categorii de actori: (i) prestatorii de servicii, care partajează bunuri, resurse, timp și/sau competențe și care pot fi persoane fizice care furnizează servicii ocazionale sau prestatori de servicii care acționează în scop profesional; (ii) utilizatorii acestor servicii; (iii) intermediarii care, prin intermediul unei platforme online („platforme colaborative”), conectează prestatorii și utilizatorii și facilitează tranzacțiile dintre ei;

3.

amintește, de asemenea, că OCDE definește platforma ca un „serviciu digital care facilitează interacțiunile între două sau mai multe ansambluri distincte, dar interdependente de utilizatori (întreprinderi sau persoane fizice), ce interacționează prin intermediul acestui serviciu pe internet” (2);

4.

subliniază că, odată cu creșterea exponențială a utilizării internetului, platformele digitale sunt utilizate tot mai des pentru coordonarea activităților economice de orice tip;

5.

recunoaște că creșterea volumului de muncă pe platformele digitale poate fi explicată prin faptul că oferă o serie de avantaje atât pentru angajatori, cât și pentru angajați, în contextul nevoii de flexibilitate a pieței forței de muncă; Potrivit Eurofound (3), munca pe platforme aduce cu sine și o serie de oportunități pe piața forței de muncă, precum accesul facil pe această piață, o sursă de venit suplimentar, stimularea activității independente, flexibilitatea timpului de lucru și atribuirea de sarcini în mod obiectiv, prevenind discriminarea lucrătorilor pe motive de etnie, handicap, dar și pe criterii geografice; În plus, astfel cum a subliniat Centrul Comun de Cercetare (4), întrucât mulți lucrători de pe platforme provin din grupuri vulnerabile de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă (tineri, femei, cetățeni din regiuni îndepărtate), munca pe platforme poate influența pozitiv integrarea acestor grupuri pe piața forței de muncă și poate „facilita tranzițiile către forme mai stabile de ocupare a forței de muncă”, cu condiția să fie luate măsurile corespunzătoare pentru a asigura condiții de muncă decente;

6.

recunoaște că extinderea rapidă a muncii pe platformele digitale din ultimii ani a ridicat o serie de probleme legate de funcționarea și beneficiile reorganizării muncii, impuse de utilizarea acestor platforme și de riscurile asociate;

7.

ia notă de faptul că, potrivit Eurofound (5), având în vedere regimul de lucru specific al lucrătorilor pe platforme, bazat pe sarcini executate ad-hoc, incertitudinea este mai mare în ceea ce privește drepturile și nivelul de protecție socială, condițiile de muncă sau stabilitatea locului de muncă;

8.

susține că este nevoie de un cadru cuprinzător pentru a asigura protecția socială și drepturile sociale ale tuturor lucrătorilor (de la protecția sănătății și a securității la accesul la învățarea pe tot parcursul vieții) pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru economia platformelor și economia „tradițională” offline, pe baza acelorași drepturi și obligații pentru toate părțile interesate;

9.

subliniază că activitatea independentă falsă (denumită uneori și activitate independentă mascată sau fictivă) se referă la cazurile în care o persoană este clasificată ca desfășurând o activitate independentă, dar, în esență, este angajată ca salariată. Ar trebui abordată această practică a angajatorilor, ce constă în clasificarea deliberat eronată a lucrătorilor, cu scopul de a evita respectarea reglementărilor privind ocuparea forței de muncă, obligațiile fiscale și reprezentarea lucrătorilor, dar și pentru a transfera riscurile asupra angajaților și/sau pentru a obține un avantaj concurențial;

10.

reafirmă că dreptul tuturor lucrătorilor la un tratament corect și egal în ceea ce privește condițiile de muncă, accesul la protecția socială și formarea profesională, indiferent de tipul și de durata raportului de muncă, precum și dreptul la salarii echitabile, care să le asigure un nivel de trai decent, sunt prevăzute în Pilonul european al drepturilor sociale (6), care a fost aprobat în unanimitate de toate statele membre ale UE;

11.

ia notă de dificultățile cu care se confruntă așa-numiții „lucrători pe cont propriu” pentru a dispune de reprezentare colectivă și atrage atenția asupra faptului că cea mai mare provocare cu care se confruntă partenerii sociali este să ajungă la lucrători activi în sectorul informal și în noile forme emergente de ocupare a forței de muncă, precum lucrătorii pe platforme online (7); prin urmare, solicită măsuri care să încurajeze și să faciliteze dialogul social în acest segment al pieței forței de muncă;

12.

consideră că o inițiativă europeană comună care să reglementeze munca pe platformele digitale ar trebui să asigure un răspuns coordonat din partea statelor membre la provocările juridice generate de schimbările tehnologice continue de pe piața muncii; este conștient de oportunitățile în materie de sprijin profesional, de captare a cunoștințelor și de învățare la care oferă acces noile tehnologii, precum inteligența artificială; subliniază, de asemenea, necesitatea de a gestiona în mod adecvat impactul negativ al noilor tehnologii asupra lucrătorilor pe platforme digitale, având în vedere faptul că, prin utilizarea pe scară tot mai largă a acestor tehnologii, inclusiv a inteligenței artificiale, lucrătorii respectivi fac obiectul unor decizii determinate în mare măsură de algoritmi de inteligență artificială;

13.

se alătură apelului OIM referitor la instituirea unui sistem de guvernanță internațională care să impună deținătorilor de platforme să respecte anumite drepturi și măsuri de protecție minime și să reglementeze utilizarea datelor și responsabilitatea în materie de algoritmi în lumea muncii. Acest demers ar trebui să abordeze chestiuni de reprezentare colectivă a lucrătorilor de pe platforme, precum și aspecte legate de inteligența artificială, impunând aplicarea unei abordări de tipul human-in-command, care să asigure că deciziile finale cu impact asupra muncii sunt luate de oameni (8); salută, în același timp, inițiativele naționale și subnaționale (9), precum și inițiativele bazate pe platforme, care lansează coduri de conduită pentru externalizarea spre public și munca participativă (crowd sourcing și crowd working);

14.

împărtășește opinia exprimată în concluziile Consiliului EPSCO din 24 octombrie 2019 cu privire la faptul că este nevoie „[s]ă consolideze instituțiile din domeniul muncii, în special administrația și inspecția muncii și să promoveze punerea în aplicare efectivă a standardelor internaționale în domeniul muncii pentru protecția tuturor lucrătorilor, inclusiv din noile forme de muncă, precum și pentru tranziția de la economia informală la cea formală” (10). Este de acord și că trebuie „[s]ă asigure o protecție adecvată a vieții private și a datelor cu caracter personal și să răspundă, dacă este cazul, la provocări și oportunități, în special în contextul transformării digitale a muncii, inclusiv al lucrului pe platforme online” (11);

15.

salută intenția noii președinte al Comisiei Europene, doamna Ursula von der Leyen, exprimată în cadrul sesiunii de deschidere a Parlamentului European din 16 iulie 2019, privind îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor pe platforme online, punând accentul pe competențe și educație, printre altele (12). Se așteaptă totuși ca îmbunătățirea acestor condiții să depășească domeniile de politică menționate mai sus și să includă o propunere din partea noii Comisii, „de abordare a condițiilor de muncă ale lucrătorilor de pe platformele digitale și de abordare activă a noilor forme de precaritate” (13);

16.

subliniază că, în general, este necesar să se actualizeze cadrele juridice actuale de la nivelul UE (și anume Directiva privind comerțul electronic, Directiva privind serviciile), pentru a răspunde extinderii rapide a economiei colaborative și provocărilor pe care le ridică platformele active la nivel mondial; Examinarea eficacității legislației UE existente privitoare și la munca pe platforme, cum ar fi Directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, și cartografierea cu precizie a formelor existente de muncă pe platforme constituie o condiție esențială pentru orice actualizare a cadrului juridic;

Clasificarea lucrătorilor și a contractelor

17.

face trimitere la un aviz anterior, în care se arată că „dezvoltarea anumitor modele antreprenoriale din economia colaborativă produce importante externalități negative la nivel social și la cel al ocupării forței de muncă, în special din cauză că se abuzează de conceptul de «activitate independentă» și că aceste modele se bazează pe diferențele de condiție socială dintre lucrători” (14);

18.

amintește, de asemenea, poziția exprimată deja prin care CoR arată că „multe forme de muncă din economia colaborativă sunt clasificate în activități dependente și activități independente”, ceea ce „ridică probleme importante privind condițiile de muncă, sănătatea și siguranța, prestațiile de asigurări de sănătate, indemnizația pentru concedii medicale, indemnizația de șomaj și pensii” (15);

19.

amintește că, în Documentul de reflecție privind dimensiunea socială a Europei (16), Comisia Europeană subliniază că aprofundarea acestei dimensiuni necesită ca UE să convină „asupra unor norme comune de stabilire a statutului profesional al lucrătorilor care își desfășoară activitatea pe platforme digitale. Aceasta permite întreprinderilor să valorifice pe deplin potențialul oferit de o piață digitală europeană unică”;

20.

subliniază că, întrucât sunt mai familiarizați cu mutația digitală și cu evoluțiile tehnologice, tinerii consideră activitatea pe platformele digitale – și flexibilitatea pe care o oferă adesea aceasta – ca fiind o oportunitate atractivă de angajare, chiar dacă drepturile lucrătorilor nu sunt clar definite. Trebuie remarcat faptul că, în prezent, pe platforme, lucrătorii sunt în medie cu 10 ani mai tineri decât lucrătorii offline (17), astfel încât lipsa unui cadru clar de definire a drepturilor respective accentuează nivelul de ocupare a forței de muncă în condiții precare din rândul tinerilor;

21.

recunoaște complexitatea relațiilor contractuale de pe platformele digitale, dar subliniază că și modelele foarte diverse de ocupare a forței de muncă din cadrul economiei tradiționale sunt reglementate de norme de bază comune, care se aplică în același mod tuturor operatorilor. Prin urmare, Comitetul Regiunilor solicită ca dispozițiile fundamentale privind munca și protecția socială să se aplice și economiei platformelor și lucrătorilor care le utilizează, subliniind necesitatea ca impactul social al pieței unice digitale să facă obiectul unei abordări la nivel european. O reglementare similară la nivel național și – acolo unde acest lucru se impune, ca urmare a caracterului transnațional al economiei digitale – un cadru european pentru abordarea problemelor în materie de reglementare privind munca pe platformele digitale, vor crea condiții de concurență echitabile între economia tradițională și economia acestor platforme și vor permite combaterea dumpingului social. Un astfel de cadru de reglementare ar trebui să aibă în vedere, de asemenea, interzicerea clauzelor de exclusivitate care îi împiedică pe lucrători să coopereze cu alte platforme;

22.

subliniază că această reglementare ar trebui să abordeze întrebări importante în materie de reglementare, precum: sarcina dovedirii cu documente a raportului de muncă (și, prin urmare, a unei posibile clasificări incorecte), evaluarea prezumției relative a existenței unui raport de muncă, organizarea muncii pe baza unor relații contractuale care cuprind clauze abuzive, chestiunea proprietății asupra datelor care privesc profilul și performanța unui lucrător de pe platformă și a portabilității acestora. În plus, reglementarea ar putea aborda problema contribuțiilor la asigurările sociale aflate în sarcina angajatorilor, care trebuie să fie stabilite în mod proporțional cu forța de muncă implicată, indiferent de statutul locului de muncă, dar ținând seama de calitatea condițiilor de muncă. Pentru a se lua în considerare posibilitatea unei activități digitale transfrontaliere și pentru a se asigura aplicarea Directivei privind detașarea lucrătorilor (18), ar trebui să se poată face distincție între „locul de muncă” și „locul prestării serviciului”, ca garanție minimă a respectării drepturilor lucrătorilor;

23.

consideră că stabilirea existenței unui raport de muncă ar trebui să se bazeze pe definițiile cuprinse în legislație, în acordurile colective sau în practica în vigoare în fiecare stat membru, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție (19). În conformitate cu această jurisprudență, statutul de lucrător poate fi extins și la angajații platformelor digitale, atunci când sunt îndeplinite criteriile respective. Împărtășește opinia Parlamentului European, conform căreia „[e]xistența unui raport de muncă ar trebui stabilită pe baza faptelor care descriu desfășurarea efectivă a muncii, și nu pe baza descrierii pe care o dau părțile raportului în cauză” (20). De asemenea, este de acord că „utilizarea abuzivă a statutului de persoană care desfășoară activități independente, astfel cum este definit în dreptul intern, la nivel național sau în situații transfrontaliere, este o formă de muncă declarată în mod fals, care este adesea asociată cu munca nedeclarată”, […] pentru a eluda anumite obligații juridice sau fiscale” (21). Sprijină, prin urmare, necesitatea unor orientări la nivel european, pentru combaterea acestui fenomen;

24.

salută faptul că cele mai multe dintre statele membre ale UE au o schemă de salariu minim stabilită prin lege sau convenită prin negocieri colective. Competența și responsabilitatea pentru chestiuni legate de stabilirea salariilor aparțin statelor membre și/sau partenerilor sociali de la nivel național. În consecință, trebuie respectate pe deplin autonomia partenerilor sociali și dreptul lor de a încheia contracte colective de muncă (22);

25.

sprijină instituirea unui grup operativ care să examineze și să monitorizeze raporturile de muncă și clasificarea lucrătorilor de pe platformele digitale, în cadrul „Observatorului UE privind economia platformelor online”, creat prin decizia Comisiei (23). Observatorul, care este compus dintr-un grup de experți independenți din domeniul economiei bazate pe platforme online și un grup de funcționari ai Comisiei constituit în acest scop, și-a început deja activitatea și oferă Comisiei consultanță și expertiză cu privire la evoluțiile din economia platformelor online. Comitetul Regiunilor poate contribui la lucrările grupului cu informații privind bunele practici locale, regionale și transfrontaliere, care intensifică, printre altele, dezvoltarea competențelor personalului din cadrul autorităților locale și regionale; solicită, prin urmare, statutul de observator în cadrul Observatorului;

Dimensiunea regională și locală

26.

atrage atenția supra faptului că dezvoltarea durabilă și extinderea activităților economice în care pătrund platformele digitale au impact la nivel local și regional și, prin urmare, trebuie să fie reglementate și la nivelul autorităților locale și regionale, în sfera lor de competență, în special în ceea ce privește impozitarea și urbanismul;

27.

invită autoritățile locale și regionale să ofere soluții pentru provocările sociale și în materie de ocupare a forței de muncă generate de activitatea pe platformele digitale și să introducă măsuri de sprijin social pentru formele de muncă atipice, precum și măsuri de prevenire a formelor nereglementate și uneori ilegale de ocupare a forței de muncă (activitate independentă fictivă) de pe aceste platforme, pentru a garanta, în mod individual și colectiv, drepturile lucrătorilor pe platforme;

28.

încurajează autoritățile regionale și locale, în calitate de furnizori și beneficiari de servicii online, adesea prin intermediul platformelor digitale, să includă în criteriile de atribuire a contractelor o discriminare pozitivă în favoarea platformelor responsabile din punct de vedere social, precum și criterii sociale legate de condițiile de muncă pe platforme;

29.

încurajează autoritățile locale și regionale, în calitate de furnizori de servicii, să elaboreze contracte de muncă care să servească drept model altor angajatori locali;

30.

încurajează autoritățile locale și regionale să elaboreze politici de ocupare a forței de muncă și de învățare pe tot parcursul vieții, precum și politici sociale care să meargă mână în mână cu digitalizarea piețelor forței de muncă și să țină seama de acest fenomen;

31.

încurajează autoritățile locale și regionale să combată, în sfera lor de competență, clasificarea deliberat eronată a lucrătorilor, prin intermediul inspectoratelor de muncă, ori al unor organisme sau instituții similare.

---

(1)  Comunicarea Comisiei „O agendă europeană pentru economia colaborativă”, COM(2016) 356 final.

(2)  Perspectivele OCDE din 2019 privind ocuparea forței de muncă.

(3)  Eurofound (2019), Platform work: Maximising the potential while safeguarding standards? (Munca pe platforme: maximizarea potențialului cu menținerea standardelor de protecție?) https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef19045en.pdf

(4)  JRC, 2018, Platform Workers in Europe https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC112157/jrc112157_ pubsy_platform_workers_in_europe_science_for_policy.pdf

(5)  Eurofound, 2018, Ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă pentru anumite tipuri de activități pe platforme digitale, https://www.eurofound.europa.eu/sr/publications/report/2018/employment-and-working-conditions-of-selected-types-of-platformwork

(6)  Capitolul II: Condiții de muncă echitabile, punctele 5 și 6 (https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-and-fairer-economic-and-monetary-union/european-pillar-social-rights/european-pillar-social-rights-20-principles_el).

(7)  Studiul Parlamentului European „EU and ILO: Shaping the Future of Work” (UE și OIM: Configurarea viitorului muncii), 2019 (http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2014_2019/plmrep/COMMITTEES/EMPL/DV/2019/09-03/IPOL_STU2019638407_EN.pdf).

(8)  „Work for a brighter future” (Munca pentru un viitor mai luminos), Comisia Globală a OIM privind viitorul muncii, 2019 (http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/—dgreports/—cabinet/documents/publication/wcms_662410.pdf).

(9)  Un exemplu interesant este inițiativa orașului Milano, care a lansat în 2018 un ghișeu municipal de informații pentru cei ce oferă servicii de livrare, primul birou din Italia căruia i se pot adresa, pentru informare și consiliere, lucrătorii de pe platformele de furnizare a alimentelor (http://www.ansa.it/lombardia/notizie/2018/07/18/a-milano-primo-sportello-per-i-rider_111a55ca-fc7b-4c16-91f7-60b1b22a3c96.html).

(10)  Viitorul muncii: Uniunea Europeană promovează Declarația centenarului OIM – Concluziile Consiliului (24 octombrie 2019).

(11)  Idem.

(12)  Orientări politice pentru mandatul 2019-2024 al Comisiei Europene (https://www.europarl.europa.eu/resources/library/media/20190716RES57231/20190716RES57231.pdf).

(13)  Discursul introductiv al domnului Nicolas Schmit, comisarul desemnat pentru ocuparea forței de muncă, în cursul audierii sale în fața Parlamentului European (https://multimedia.europarl.europa.eu/en/-hearing-of-nicolas-schmit-commissioner-designate-jobs-opening-statement-by-nicolas-schmit_I178011-V_v).

(14)  Avizul CoR „Economia colaborativă și platformele online: o viziune comună a orașelor și regiunilor” (COR-2016-04163).

(15)  Avizul CoR pe tema „Transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană” (COR 1129/2018).

(16)  COM(2017) 206, 26 aprilie 2017.

(17)  http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC112157/jrc112157_pubsy_platform_workers_in_europe_science_for_ policy.pdf, p. 23.

(18)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-18-2018-INIT/ro/pdf

(19)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-43-2019-INIT/ro/pdf

(20)  Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană (https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0379_RO.html).

(21)  Idem.

(22)  Avizul din proprie inițiativă „Standarde de remunerare a forței de muncă în UE” (COR-2015-01689).

(23)  Decizia Comisiei C(2018) 2393 final din 26.4.2018 privind înființarea grupului de experți pentru Observatorul privind economia platformelor online.