Avizul Comitetul Economic și Social European pe tema „Efectele campaniilor asupra participării la procesul de luare a deciziilor politice”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției croate)

(2020/C 311/03)

Raportoare:	Marina ŠKRABALO
Coraportoare:	Cinzia DEL RIO

Sesizare	Scrisoarea din 10.9.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	3.3.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	10.6.2020
Sesiunea plenară nr.	552
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	209/2/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută inițiativa Președinției croate de a solicita un aviz privind efectele campaniilor asupra participării la procesul de luare a deciziilor politice, care, în mod încrezător, va contribui la o dezbatere politică promptă în cadrul formațiunilor și al grupurilor de pregătire relevante ale Consiliului privind domenii-cheie de îmbunătățire a procesului electoral al UE, pe baza viitorului raport post-electoral al Comisiei. Dezbaterea politică le va permite statelor membre să contribuie în timp util la agenda pentru Planul de acțiune pentru democrație al Comisiei și la Conferința privind viitorul Europei, care vor fi lansate în perioada mandatului Președinției croate. Este momentul oportun pentru noi eforturi coordonate de protejare și de consolidare a democrației europene pe parcursul noului ciclu politic al instituțiilor UE. În acest sens, CESE încurajează Președinția croată să îndeplinească rolul de catalizator pentru a stimula o cooperare strânsă între toate instituțiile UE, dintre care amintim, în primul rând, Parlamentul European și Comisia, dar și CESE, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European și Agenția pentru Drepturi Fundamentale.

1.2.

Implicarea publicului din UE în procesul decizional politic al UE, în special prin participarea electorală, dar și prin dezbateri politice și consultări în materie de politici, este fundamentală pentru revigorarea democrației europene și pentru asigurarea legitimității instituțiilor și a instrumentelor UE. CESE solicită instituțiilor UE să valorifice învățămintele trase de pe urma alegerilor din 2019 prin acțiuni politice prompte și un efort instituțional coordonat de îmbunătățire a stării actuale a procesului actual al UE și să maximizeze o prezență electorală satisfăcătoare la alegerile europene din 2024 și după această perioadă.

1.3.

În timp ce tendința istorică de participare scăzută la vot la alegerile europene este în continuare evidentă, întrucât chiar și prezența relativ ridicată din 2019 a fost mai scăzută decât prezența din perioada 1979-1994 (1), trebuie trase o serie de învățăminte în urma celor mai recente alegeri, pentru a spori participarea în cunoștință de cauză a publicului la următorul ciclu de alegeri europene și pe termen lung. Este important să recunoaștem că participarea la alegerile europene substanțial mai scăzută decât la cele naționale este o tendință pe termen lung (2) și să considerăm că participarea mai ridicată a votanților tineri și a celor educați la alegerile europene din anul 2019 poate semnala o nouă tendință pozitivă.

1.4.

CESE consideră că, pentru ca instituțiile UE să adopte o abordare mai eficace față de publicul european, ele trebuie să își schimbe mentalitatea și să intre în contact cu publicul, cu societatea civilă și cu partenerii sociali prin toate tipurile de comunicare, în special în timpul campaniilor, și să vizeze implicarea lor prin intermediul unui apel atât emoțional, cât și rațional. În acest sens, CESE salută noua abordare a Parlamentului European, care constă în campanii de informare publică orientate către votanți, susținând cu convingere planul cuprinzător al acestuia de valorificare a succesului celei mai recente campanii electorale. CESE solicită alocarea de resurse bugetare și de personal adecvate pentru activitatea Parlamentului care vizează campaniile, în vederea aprofundării și a extinderii bogatei sale rețele de afiliați, voluntari și formatori de opinie din rândul societății civile, a organizării unei serii de campanii tematice în următorii cinci ani și a pregătirii unei campanii electorale eficace pentru 2024.

1.5.

CESE solicită o cooperare și mai strânsă între Parlament, Comisie și statele membre, precum și cu CESE, cu Comitetul Regiunilor și cu toate părțile interesate relevante, în vederea conceperii detaliate și a implementării atât descentralizate, cât și centralizate a viitoarelor campanii de informare privind afacerile UE și următoarele alegeri europene, astfel încât să abordeze, să informeze și să implice într-o manieră mai eficace o mare majoritate a europenilor.

1.6.

În opinia CESE, dezinformarea reprezintă o amenințare directă nu numai pentru capacitatea cetățenilor de a lua decizii politice în cunoștință de cauză, ci și pentru proiectul integrării europene și, prin urmare, pentru unitatea, prosperitatea și influența mondială a Uniunii Europene. Slăbirea capacităților decizionale democratice ale UE este în interesul mai multor puteri străine și al grupărilor extremiste care se opun cooperării europene și unei coeziuni mai puternice (3). CESE ar dori să își exprime sprijinul ferm pentru eforturile actuale ale UE de combatere a dezinformării (4) – externe și interne – și îndeamnă Comisia să asigure conformitatea deplină și să monitorizeze acțiunile de reglementare în conformitate cu codul de bune practici privind dezinformarea, continuarea dezvoltării „sistemului de alertă timpurie” instituit recent și a unităților de informații din cadrul STRATCOM și extinderea acțiunilor Serviciului European de Acțiune Externă împotriva dezinformării, în paralel cu extinderea considerabilă a acțiunii UE împotriva dezinformării interne.

1.7.

CESE solicită Comisiei Europene și Parlamentului să ia măsuri suplimentare în vederea mobilizării de resurse bugetare adecvate, astfel încât măsurile să sporească reziliența societății față de dezinformare, să extindă domeniul de aplicare al monitorizării la o gamă mai amplă de actori externi și interni ce constituie o amenințare și să intensifice schimbul de informații între instituții și statele membre, precum și la nivel internațional.

1.8.

CESE sprijină cu convingere propunerea Comisiei Europene de dezvoltare a unui „Plan european de acțiune pentru democrație”, care ar trebui să fie cuprinzător și continuu, cu capacitatea de a genera schimbări, și care să fie asigurat prin sprijin financiar și prin coordonare interinstituțională. Planul european de acțiune pentru democrație și inițiativele aferente viitoare ar trebui să își fixeze un nivel de ambiție mai mare pentru a asigura existența unei prese libere și pluraliste și a unui jurnalism independent de calitate, pentru reglementarea eficace a platformelor de comunicare socială, în special pentru combaterea dezinformării și inclusiv pentru reglementarea publicității politice online și a responsabilității pentru conținuturi, pentru un proces electoral modernizat și pentru includerea grupurilor dezavantajate, în special a persoanelor cu handicap, dar și pentru extinderea educației civice cu privire la Uniunea Europeană și la procesul democratic al acesteia în toate statele membre. CESE reamintește propunerea sa privind o strategie a UE ambițioasă de comunicare, educare și sensibilizare a cetățenilor cu privire la drepturile fundamentale, statul de drept și democrație (5).

1.9.

CESE solicită instituțiilor UE și Președinției croate să acorde o atenție constantă negocierilor pentru bugetul UE în ceea ce privește sumele alocate educației care vizează valorile, afacerile instituționale și cetățenia UE ca vehicul fundamental pentru democrația europeană. Ar trebui alocată o finanțare adecvată pentru întregul spectru de eforturi educative ale UE și pentru măsurile propuse prin Planul european de acțiune pentru democrație și ar trebui asigurată o mai bună coerență între diferitele componente bugetare. Ar trebui menținută o cotă sporită a finanțării pentru programul de succes Erasmus, alocându-se în acest scop un procent mai mare din alte programe ale UE și din Fondul social european.

1.10.

Pentru a stimula sprijinul politic suplimentar pentru îmbunătățirea educației civice în UE, CESE solicită instituțiilor UE (și Președinției croate) să sprijine propunerea CESE de instituire, la nivel european, a unui grup de experți la nivel înalt pentru predarea de cunoștințe despre Europa („Teaching Europe”), care să includă reprezentanți ai statelor membre și experți de prim rang în domeniul educației. Grupul ar putea face propuneri și recomandări politice care să alimenteze dezbateri la care să participe miniștri ai educației, ceea ce ar putea conduce la elaborarea unor concluzii ale Consiliului pe această temă. De asemenea, grupul ar putea iniția îmbunătățiri operaționale, precum o platformă online centrală cu un inventar al materialelor didactice existente generate prin proiecte finanțate de UE și prin programele școlare naționale, conform sugestiei CESE.

1.11.

CESE solicită Consiliului și Comisiei să acorde o atenție deosebită problemei arzătoare a incluziunii persoanelor cu handicap, a minorităților etnice, a migranților, a populațiilor rurale sărace și a altor grupuri sociale defavorizate, care au fost în permanență subreprezentate la alegerile europene organizate în statele membre ale UE. CESE propune ca, în cadrul Planului european de acțiune pentru democrație, Comisia să elaboreze (1) o propunere legislativă privind standardele minime de acces al persoanelor cu handicap la procesul electoral al UE; și (2) „o foaie de parcurs a UE pentru un proces electoral mai favorabil incluziunii”, însoțite de o propunere de finanțare pentru sprijinirea statelor membre în eforturile lor de modernizare electorală și de incluziune socială.

1.12.

Noua Comisie ar trebui să urmărească modernizarea în continuare și cât mai rapidă a normelor UE privind campaniile și procesul electoral, valorificând măsurile adoptate de Comisia precedentă (6). În acest sens, CESE sprijină cu convingere: (1) colaborarea activă și permanentă a rețelelor de coordonare a alegerilor cu punctele focale naționale, care ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru obținerea de îmbunătățiri rapide; (2) o mai bună supraveghere reglementară a partidelor politice europene în ceea ce privește transparența finanțării campaniilor și partidelor, respectarea normelor privind protecția datelor și respectarea valorilor UE; (3) stimulente suplimentare pentru ca partidele politice europene să își îmbunătățească consecvența politică și implicarea publicului în cadrul partidelor naționale și în afara acestora; (4) introducerea de măsuri pentru a permite participarea deplină la procesul democratic a tuturor grupurilor sociale marginalizate și defavorizate. De asemenea, Comisia ar trebui să îmbunătățească punerea în aplicare a normelor, impunând o responsabilitate comună pentru extinderea alfabetizării mediatice, nu numai a instituțiilor naționale și europene și a societății civile, ci și a platformelor de comunicare socială și a întreprinderilor de platforme digitale, precum și a actorilor politici.

2.   Oportunități pentru îmbunătățirea participării în cunoștință de cauză a europenilor la alegeri

2.1.   Campanii mai eficace de informare a publicului

2.1.1.

Interacțiunea dintre UE și public prin campanii de informare și comunicare s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani, în condițiile unor eforturi evidente de corelare a politicilor UE cu anumite domenii cu impact asupra vieții cotidiene, de utilizare a punctelor de vedere ale oamenilor „obișnuiți”, pentru a arăta impactul inițiativelor UE, și de mobilizare a noilor tehnologii pentru diseminarea informațiilor. Instituțiile UE au la dispoziție mijloace ample de informare a publicului – prin intermediul birourilor lor de legătură din statele membre, prin site-urile lor web și platformele de comunicare socială, prin activitatea lor în presă și în mass-media, prin agențiile UE și numeroasele rețele de experți și de părți interesate, precum și prin serviciile pentru vizitatori.

2.1.2.

Instituțiile UE și guvernele naționale ar trebui să își continue eforturile și să le sporească, să se coordoneze mai bine și să coopereze mai mult cu societatea civilă, cu partenerii sociali și cu birourile instituțiilor UE din statele membre pentru a difuza informații exacte cu privire la legislația, politicile și inițiativele UE și pentru a permite persoanelor fizice și organizațiilor să afle despre chestiunile UE, să își manifeste interesul și să participe la ele. Instituțiile UE și statele membre ar trebui să investească mai mult în consolidarea capacităților și în responsabilizarea organizațiilor reprezentative ale societății civile și a partenerilor sociali care promovează ideea europeană în propriile lor campanii ascendente pentru valorile europene și ar trebui să îi utilizeze într-o măsură mai mare în calitate de parteneri și catalizatori în dialogul cu publicul.

2.1.3.

Instituțiile UE au bugete semnificative pentru informarea publicului, inclusiv pentru campanii, deși aceste bugete sunt evident mai mici comparativ cu bugetele guvernelor statelor membre pentru informare și campanii publice (și în raport cu bugetele guvernelor locale și regionale ale statelor membre pentru astfel de activități). În plus, mai multe direcții generale ale Comisiei sprijină eforturile societății civile și ale partenerilor sociali de a-i informa și implica pe europeni în dezbateri privind anumite domenii de politică ale UE printr-o varietate de mijloace. Rolul pozitiv pe care trebuie să îl joace instituțiile UE, societatea civilă europeană și națională, partenerii sociali și presa independentă ar trebui să fie extins și să se reflecte în mod corespunzător în noul buget al UE.

2.1.4.

Parlamentul European a fost deosebit de activ în promovarea interesului pentru alegerile europene și a participării la acestea. Pentru campania sa electorală din 2019, a urmărit să îi motiveze pe votanți prin mesaje cu încărcătură emoțională, adaptate preocupărilor lor specifice, să implice societatea civilă și sindicatele într-o manieră mult mai activă și să desfășoare o campanie descentralizată, cu un caracter mult mai puțin instituțional și cu efecte de multiplicare mult mai mari. Campania „De data aceasta, votez și eu!” a oferit organizațiilor societății civile posibilitatea de a-și desfășura propriile măsuri și acțiuni de comunicare (și finanțarea necesară în acest sens), pentru a implica publicul în alegeri, și de a-și prezenta propriile idei și viziuni pentru viitorul Europei. De asemenea, a inspirat o gamă largă de actori sociali, inclusiv comunitatea de afaceri, să se implice în campanii de tipul „Hai la vot!”. Pe baza informațiilor din sondajul post-electoral al PE (7), este posibil ca această campanie amplă și interactivă să fi contribuit la prezența mai mare la urne a votanților.

2.1.5.

Pentru acțiuni viitoare ce vizează creșterea participării politice a europenilor, este important să se rețină că există o tendință ascendentă de identificare pozitivă cu UE, după cum arată creșterea cu 11 % a numărului de alegători care au spus că au votat la alegerile europene considerând că aceasta era datoria lor civică, creșterea cu 11 % a numărului de alegători care au votat deoarece erau în favoarea UE și creșterea cu 6 % a numărului de alegători care au considerat că pot schimba lucrurile prin vot. Factorii-cheie care prezintă cele mai mari șanse să sporească dorința respondenților de a vota la următoarele alegeri pentru Parlamentul European au fost raportați ca fiind: o mai bună informare cu privire la UE și la impactul acesteia asupra vieții lor cotidiene (43 %); un număr mai mare de tineri care să candideze (31 %) și un număr mai mare de femei candidate (20 %). În plus, europenii și-au exprimat în mod clar nevoia de a avea o participare politică mai informată, procese electorale mai favorabile incluziunii, o conducere politică mai responsabilă și o protecție instituțională mai eficace împotriva utilizării abuzive a procesului electoral prin corupție politică, dezinformare și atacuri cibernetice (8).

2.1.6.

În viitoarele campanii de informare publică, instituțiile UE ar trebui să acorde prioritate subiectelor care îi preocupă în mod deosebit pe alegători, iar aceste campanii ar trebui să se desfășoare pe tot parcursul ciclului politic, construind o bază comună de cunoștințe și asigurând afilierea la afacerile UE înaintea următoarelor alegeri europene. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită pătrunderii campaniilor de informare în toate zonele geografice și în toate straturile societății, ajungând în special la cei aflați la periferia participării politice și a dezvoltării socioeconomice, care ar putea fi deosebit de vulnerabili la campaniile de dezinformare răuvoitoare, din cauza excluziunii sociale generale cu care se confruntă (9). Campaniile proactive de informare derulate de instituțiile UE necesită un dialog mai aprofundat cu comunitățile locale din întreaga UE, printr-o colaborare mai strânsă cu presa locală, cu grupurile societății civile locale, cu autoritățile locale și cu programele de educație civică.

2.2.   Investiții în libertatea și pluralismul mass-mediei și în jurnalism

2.2.1.

O mass-media liberă și pluralistă, care să ofere informații corecte și obiective europenilor, este vitală pentru o dezbatere informată cu privire la alegeri și la procesul decizional politic, constituind o armă esențială împotriva dezinformării. O mass-media liberă și pluralistă trebuie să fie răspunzătoare pentru conținutul său și transparentă în ceea ce privește proprietarii și interesele sale economice.

2.2.2.

În pofida declinului mass-mediei „tradiționale” (presa tipărită și canalele de radio și televiziune), ca urmare a accesului de masă la media digitală și la platformele de comunicare socială, site-urile web și conturile de pe platformele de comunicare socială ale radiodifuzorilor, ale ziarelor și ale jurnaliștilor sunt folosite și partajate pe scară largă și primesc numeroase comentarii de la oameni în mediul online.

2.2.3.

Deși țările europene domină clasamentul mondial al libertății „bune” a presei pentru anul 2019 (10) (nouă state membre ale UE se numără printre cele 15 țări cu o „bună libertate a presei”) și niciuna nu se încadrează în ultima categorie („o situație foarte gravă”), 12 state membre ale UE sunt clasificate în categoria „acceptabil”, șase sunt descrise drept „problematice” și unul este considerat „dificil”. Violența și intimidarea tot mai frecvente la adresa jurnaliștilor din statele membre ale UE este o tendință îngrijorătoare pentru democrația europeană, la fel ca orice interferență politică în mass-media.

2.2.4.

Potrivit rezultatelor pentru anul 2017 ale Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei (11), „concentrarea pieței este o sursă de risc mediu sau ridicat pentru pluralismul mass-mediei în toate statele UE, fără excepție. Dificultățile economice ale diferitelor canale de presă tradiționale (…) sugerează că concentrarea presei este un fenomen care nu prezintă șanse să se diminueze în viitor (…) o posibilă reducere a pluralității piețelor rămâne un element de risc omniprezent”. UE trebuie să ia măsuri antitrust pentru diversificarea proprietății media și pentru a combate concentrarea și monopolurile proprietății asupra mass-mediei.

2.2.5.

Jurnalismul independent este un bun public, iar eșecul în obținerea unei mass-medii diversificate și pluraliste reprezintă o disfuncționalitate clară a pieței. Calitatea și diversitatea în jurnalism necesită consolidarea independenței politice și economice și a calității serviciilor publice de mass-media, precum și a finanțării independente pe termen lung a acesteia, care necesită noi modele economice/de afaceri. UE ar trebui să depună eforturi sporite pentru sprijinirea serviciilor publice de media, inclusiv a inițiativelor de găsire a unor modele de finanțare noi și durabile. În acest sens, CESE sprijină propunerile pentru perioada bugetară 2021-2027, de introducere a unui palier de 61 de milioane EUR pentru Europa creativă, dedicat jurnalismului de calitate, inclusiv pluralismului mass-mediei și alfabetizării mediatice (12). Cu toate acestea, CESE solicită investiții publice mai mari și mai strategice în jurnalismul profesionist și în media.

2.2.6.

De asemenea, UE ar trebui să facă mai multe pentru a sprijini presa independentă și jurnalismul de investigație, inclusiv platformele colaborative transnaționale. De asemenea, UE ar trebui să sprijine inițiative pentru găsirea de noi modalități de finanțare a jurnalismului de calitate, inclusiv modele non-profit și noi modele economice, durabile din punct de vedere social și favorabile incluziunii.

2.2.7.

În plus, ar trebui consolidată, monitorizată și pusă în aplicare în mod sistematic legislația națională și a UE împotriva monopolurilor mediatice și a pozițiilor dominante de piață. Ar trebui sprijinite în continuare inițiativele UE, precum Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei, de monitorizare a independenței mass-mediei și a proprietății asupra acesteia în Europa.

2.2.8.

UE ar trebui să promoveze în continuare măsuri și organisme de autoreglementare, precum codurile etice și consiliile de presă, vizând o consolidare a standardelor jurnalistice ridicate, inclusiv în presa digitală și pe platformele de comunicare socială. UE trebuie să promoveze accesul egal la informații pentru toate mijloacele mass-media și să se opună excluderii arbitrare a jurnaliștilor din conferințele de presă și din cadrul altor publicații guvernamentale din motive politice.

3.   Răspunsul la oportunitățile și la provocările ridicate de mass-media digitale și de platformele de comunicare socială

3.1.

Presa digitală și platformele de comunicare socială deschid accesul majorității persoanelor la o gamă mai mare de informații și de opinii, care sunt, de asemenea, disponibile într-un timp mai scurt și le permit să participe cu o mai mare ușurință la dezbaterea democratică facilitată de rețelele sociale. De asemenea, media ar trebui să le permită oamenilor să ia propriile decizii în ceea ce privește filtrarea informațiilor pe care doresc să le acceseze. 86 % din cetățenii din UE-27 au utilizat internetul în 2019 (13); 90 % dintre gospodăriile din UE-27 au acces la internet, deși există inegalități, accesul gospodăriilor la nivel național variind de la 98 % în Țările de Jos la 75 % în Bulgaria, ceea ce permite totuși o informare considerabilă (14).

3.2.

Cu toate acestea, deși presa digitală și platformele de comunicare socială oferă mai multor persoane mai multe oportunități de a participa, se înregistrează o concentrare și mai mare a proprietății la nivelul platformelor de comunicare socială decât este cazul cu presa tradițională tipărită și cu radiodifuziunea, iar informațiile disponibile în conturile persoanelor sunt filtrate semnificativ prin algoritmi comerciali complicați și secreți. Prin urmare, amploarea informațiilor la care sunt expuse persoanele poate fi, de fapt, mai restrânsă decât prin presa tradițională tipărită și prin canalele de radio și televiziune. Dezvoltarea platformelor de comunicare socială a condus la o proliferare a dezinformării – povești inventate publicate din diferite motive, inclusiv pentru a influența dezbaterile politice și rezultatele electorale. Acest fenomen de dezinformare se bazează în mare parte pe conturi false. Cercetătorii afirmă că, în alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2016, dezinformarea a avut un impact semnificativ asupra comportamentului alegătorilor.

3.3.

În septembrie 2018, în pregătirea recentelor alegeri europene, în cadrul inițiativelor Comisiei de reducere a dezinformării și de garantare a unor campanii online transparente, corecte și de încredere, platformele online, rețelele sociale și industria publicitară (inclusiv Facebook și Twitter) au adoptat un cod de bune practici vizând autoreglementarea (15), pentru a aborda problema răspândirii dezinformării online și a știrilor false. Acesta stabilește o gamă largă de angajamente, care includ transparența în publicitatea politică, închiderea conturilor false și demonetizarea vectorilor dezinformării (16). Codul este considerat a fi un pilon important al Planului de acțiune al Comisiei împotriva dezinformării și include o anexă cu cele mai bune practici ale semnatarilor (17).

3.4.

Toate platformele au luat măsuri în perioada premergătoare alegerilor europene, etichetând ca atare publicitatea politică și garantând disponibilitatea lor publică prin intermediul unor biblioteci publicitare cu opțiuni de căutare (18). Conform politicii de autoreglementare introduse de Facebook, reclamele politice se puteau publica doar într-o țară pentru care partidele vizate dispuneau de o autorizație în acest sens. Întrucât s-a demonstrat că această normă afecta în mod negativ capacitățile partidelor europene de a-și face campanie pe întreg teritoriul UE, s-a luat decizia ad-hoc ca partidele europene să fie exceptate de la această regulă (19).

3.5.

Cu toate acestea, primele rapoarte anuale de autoevaluare elaborate de semnatarii codului în octombrie 2019 (20) și raportul din iunie 2019 al Grupului entităților europene de reglementare în domeniul serviciilor mass-media audiovizuale (ERGA) (21) arată că nu toată publicitatea politică din arhivele publicitare politice ale platformelor era clasificată în mod corect drept publicitate politică și că arhivele tot nu dezvăluiau suficiente date privind modul în care publicitatea era personalizată în funcție de publicul-țintă, pentru a preveni manipularea alegătorilor și a asigura o transparență sporită a campaniilor și publicității politice, inclusiv a surselor de finanțare și a legăturilor cu grupuri de interese specifice. În plus, nu s-a adoptat niciun standard comun de către semnatarii codului pentru a permite cercetătorilor și jurnaliștilor să acceseze date cu caracter personal, respectând totodată dreptul utilizatorilor la confidențialitate și la exprimarea consimțământului.

3.6.

În lumina carențelor detectate la nivelul autoreglementării și a evaluării actuale a codului de bune practici desfășurate de Comisie, CESE solicită acesteia să adopte măsuri legislative în cazul în care codul voluntar se dovedește a fi insuficient pentru a obține progrese substanțiale în direcția obiectivelor Comisiei. Autoreglementarea în domeniul dezinformării online trebuie îmbunătățită în mare măsură. În paralel, trebuie adoptată o abordare cuprinzătoare în ceea ce privește reglementarea fenomenului. Este momentul oportun pentru elaborarea și propunerea unor reguli pentru platformele de comunicare socială și platformele digitale, punându-se accentul pe transparența tuturor aspectelor în materie de publicitate politică (finanțare, clasificare și norme privind dezvăluirea de informații), precum și pe dezinformare, în noul pachet electoral al Comisiei și în Planul european de acțiune pentru democrație.

3.7.

Încurajarea asumării răspunderii în mediul online nu ar trebui să se concentreze numai asupra măsurilor de transparență, expunând sursele de informații, ci și să țină seama de răspunderea actorilor din ecosistem, care profită de pe urma răspândirii conținutului înșelător și cu caracter senzațional. Dezinformarea este un simptom al concentrării piețelor digitale, care eludează asumarea responsabilității, al urmăririi constante online și al prelucrării ilegale a datelor cu caracter personal. Întreprinderile dominante din sectorul platformelor de comunicare socială obțin profituri din generarea de date pentru crearea de profiluri, prin răspândirea de conținuturi care atrag atenția, indiferent de veridicitatea acestuia. Acest tip de manipulare a datelor necesită asigurarea respectării integrale și corespunzătoare a Regulamentului general privind protecția datelor, ca un mijloc de schimbare a echilibrului stimulentelor pentru întreprinderi, diferit de un model care se bazează pe caracterul senzațional și pe stupoare. Dacă modelul de afaceri fundamental al platformelor în sine facilitează sau propagă problema, nu este suficient ca platformele să fie încurajate să adopte mecanisme de eliminare sau verificare. În plus, legislația națională și a UE trebuie să abordeze pozițiile dominante de piață ale întreprinderilor digitale și din sectorul platformelor de comunicare socială și să țină seama de interoperabilitatea obligatorie, implementând protocoale comune pentru a permite o comunicare fluidă între platforme.

3.8.

Este necesar să se asigure o implicare mai mare și mai amplă a instituțiilor UE, a societății civile, a partenerilor sociali, a presei independente, a platformelor de comunicare socială, a platformelor online și a publicului pentru a combate dezinformarea (22). Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene, întreprinsă de DG CONNECT, de a crea Observatorul european al mass-mediei digitale – „un punct în care verificatorii de fapte, personalul didactic universitar și cercetătorii să poată colabora și să interacționeze în mod activ cu organizațiile mediatice și cu experții în alfabetizare mediatică, precum și să ofere sprijin factorilor de decizie politică” (23) – și susține investirea de fonduri suplimentare în consolidarea și dezvoltarea acestuia.

4.   Prevenirea interferențelor nocive asupra alegerilor europene, manifestate prin intermediul internetului

4.1.

O altă amenințare favorizată de internet este imixtiunea în alegeri prin intermediul conturilor false, al trolilor de pe platformele de comunicare socială și al canalelor publice. Deși s-a pus destul de mult accentul pe interferențele din străinătate, realitatea este mult mai complexă: dezinformarea internă este o problemă cel puțin la fel de gravă, iar serverele proxy locale, noile tehnologii și alte evoluții (precum utilizarea de grupuri închise) estompează distincția dintre dezinformarea străină și cea internă. De exemplu, Rusia a fost acuzată că a influențat alegerile prezidențiale din SUA din 2016, referendumul din Regatul Unit pentru Brexit și mai multe alegeri recente din UE (24), precum și alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019 (25), însă interferențele din partea altor actori interni și externi comportă un risc la fel de îngrijorător.

4.2.

În planul de acțiune împotriva dezinformării al Comisiei Europene se afirmă că „potrivit rapoartelor, peste 30 de țări folosesc activități de dezinformare și de influențare” (26). Serviciul European de Acțiune Externă a instituit un serviciu (Grupul operativ East Stratcom), pentru monitorizarea și denunțarea dezinformării „pro-Kremlin” prin intermediul site-ului web specific (27), precum și grupurile operative pentru comunicarea strategică „Balcanii de Vest” și „Sud”.

4.3.

Inițiativa SEAE de instituire a unui „sistem de alertă rapidă” – de fapt, o rețea de funcționari guvernamentali din statele membre care abordează problema dezinformării – este bine-venită și merită să fie consolidată și extinsă, iar statele membre trebuie încurajate să asigure un schimb strâns de informații între sistemul de alertă rapidă și rețelele naționale electorale înființate recent, care ar trebui să implice, în principiu, și organizații specializate ale societății civile și verificatori de fapte. În viitor, ar trebui să fie prevăzut și schimbul regulat de informații între sistemul de alertă rapidă și structurile Observatorului presei digitale din fiecare țară și de la nivelul UE.

4.4.

Ținând cont de importanța mecanismelor de prevenire a interferențelor pentru democrația europeană, activitatea din cadrul inițiativelor Serviciului European de Acțiune Externă împotriva dezinformării ar trebui să fie extinsă și consolidată, inclusiv pentru a monitoriza și a combate dezinformarea din alte țări și regiuni și pentru a intensifica schimbul de informații cu alte mecanisme similare de prevenție, precum cele instituite de Canada și Australia. În același timp, acțiunea UE împotriva dezinformării interne trebuie să fie intensificată într-o măsură destul de mare, într-un mod cuprinzător, care să permită monitorizarea în timp util, să îmbunătățească jurnalismul profesionist și să încurajeze alfabetizarea mediatică.

4.5.

CESE subliniază că, în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19, care a izbucnit după lansarea procesului de elaborare a acestui aviz, Comisia trebuie să acționeze cu atât mai urgent, luând măsuri suplimentare pentru a combate dezinformarea legată de cauzele, răspândirea și tratamentul infecției, care poate dăuna sănătății publice. Dacă nu este monitorizat și canalizat cum se cuvine, conținutul informațiilor diseminate pe platformele de comunicare socială poate determina anumite tipuri de comportament nociv, răspândind panică și inducând riscuri pentru sănătatea comunității. CESE îndeamnă Comisia Europeană să fie vigilentă și să coopereze cu statele membre și actorii sociali interesați, pentru a remedia consecințele serioase ale acestei dezinformări, provenite atât din surse interne, cât și străine (28).

5.   Îmbunătățirea alfabetizării mediatice și a educației civice a europenilor

5.1.

Promovarea sistematică a alfabetizării mediatice și a cetățeniei active în rândul europenilor este fundamentală pentru consolidarea rezilienței UE în fața tendințelor și a amenințărilor antidemocratice. După cum a arătat în avizele sale recente (29), CESE solicită, în noul ciclu politic al instituțiilor UE, un nou impuls în activitățile de educare a oamenilor. CESE interpretează Declarația de la Paris din 2015 (30) și Recomandarea Consiliului din 2018 (31) ca pe un mandat clar din partea statelor membre, susținut de Rezoluția Parlamentului European din 2016 (32), de a pune cu fermitate pe agenda politică subiectul predării și învățării despre Uniunea Europeană.

5.2.

CESE subliniază necesitatea punerii în aplicare a primului principiu al Pilonului european al drepturilor sociale pentru ca educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții, de calitate și favorabile incluziunii, să devină un drept pentru toți cetățenii Europei (33) și recomandă integrarea educației despre UE și a consolidării identității UE în Strategia UE 2030, în cadrul strategic ET2030 și în procesul semestrului european (printre recomandările relevante specifice fiecărei țări), cu condiția să fie disponibile date sistematice corecte (34).

5.3.

Pentru a stimula sprijinul politic suplimentar pentru îmbunătățirea educației despre UE, CESE solicită instituirea, la nivel european, a unui grup de experți la nivel înalt pentru predarea de cunoștințe despre Europa („Teaching Europe”), care să includă reprezentanți ai statelor membre și experți de prim rang în domeniul educației. Grupul ar putea face propuneri și recomandări politice care să alimenteze dezbaterile la care participă miniștri ai educației, ceea ce ar putea conduce la elaborarea unor concluzii ale Consiliului pe această temă. De asemenea, grupul ar putea iniția îmbunătățiri operaționale, precum o platformă online centrală cu un inventar al materialelor didactice existente generate prin proiecte finanțate de UE și prin programele școlare naționale, conform sugestiei CESE.

5.4.

Ca punct de plecare pentru acțiuni de politică mai cuprinzătoare, CESE consideră necesară efectuarea de noi cercetări critice, pe baza studiului „Learning Europe at School” („Învățăm despre Europa în școală”) din anul 2013 (35), cu privire la situația actuală din statele membre în ceea ce privește educația despre UE din școli, formarea profesorilor și dezvoltarea profesională continuă, precum și cu privire la programele educative despre UE dezvoltate de societatea civilă și de partenerii sociali (36). În plus, este necesară o revizuire cuprinzătoare a capacităților educative și a surselor de finanțare pentru dezvoltarea competențelor de cetățenie activă în rândul adulților din UE, în conformitate cu cadrul european revizuit pentru competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (37).

5.5.

Societatea civilă europeană și partenerii sociali au susținut cu tărie acordarea unei finanțări adecvate pentru educația civică privind afacerile, cultura și cetățenia UE, în completarea resurselor naționale. UE ar trebui să sprijine statele membre pentru a garanta că directorii de școli, profesorii și alte cadre didactice sunt mai bine pregătiți pentru a promova gândirea critică, valorile democratice și drepturile omului, implicarea civică și utilizarea responsabilă a noilor tehnologii. Ar trebui consolidate și extinse programele care sprijină mobilitatea în cadrul schimburilor de profesori, cadre didactice universitare și studenți, pentru a-i ajuta pe aceștia să capete experiență legată de valori ale UE precum democrația, libertatea și toleranța în alte medii de învățare și în alte state membre ale UE (38).

5.6.

Alfabetizarea mediatică pentru toate generațiile din societate, precum și instruirea furnizată de jurnaliști, dar și cea destinată jurnaliștilor ar trebui promovate în mod activ și sprijinite financiar de UE în toate statele sale membre, în mod sistematic și în strânsă cooperare cu instituțiile naționale de învățământ și cu agențiile naționale independente responsabile pentru reglementarea presei. Obiectivul este de a face un salt mare și rapid către o alfabetizare mediatică superioară a europenilor, ținând cont de amenințările tot mai mari pe care le comportă dezinformarea generalizată și, deseori, răuvoitoare.

5.7.

UE ar trebui să sprijine în timp util statele membre în eforturile lor de a-și îndeplini noua obligație privind mass-media, astfel încât să promoveze și să ia măsuri pentru dezvoltarea competențelor de alfabetizare mediatică, inclusiv prin noi programe educative și printr-o supraveghere eficace a platformelor de partajare de conținuturi video, după cum sunt definite în Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV), revizuită recent. În acest sens, CESE așteaptă orientări clare din partea Grupului de experți în alfabetizarea mediatică, care se va reuni la Zagreb, Croația, la 30 martie 2020, în timpul celei de-a doua Săptămâni a alfabetizării mediatice – o nouă inițiativă de sensibilizare la nivelul UE, lansată anul trecut.

6.   Asigurarea unei incluziuni sporite în procesul electoral european

6.1.

Diferite grupuri sociale pot fi expuse riscului de excluziune electorală în întreaga UE – persoanele cu handicap, minoritățile etnice (în special romii), lucrătorii migranți transeuropeni și imigranții, precum și categoriile sociale sărace, needucate, persoanele din mediul rural și șomerii. Ținând cont de faptul că jumătate dintre europeni încă nu participă la alegerile europene, inegalitățile structurale care influențează comportamentul electoral trebuie abordate în viitoarele inițiative de politică pentru a consolida democrația europeană și a asigura tratamentul egal al tuturor europenilor la următoarele alegeri europene.

6.2.

După cum arată raportul detaliat de informare al CESE din martie 2019 (39), mulți cetățeni, din toate cele 27 de state membre ale UE, nu pot participa la alegerile europene din cauza barierelor juridice și organizatorice care privează persoanele cu handicap de drepturile lor politice. Din cauza normelor naționale, aproximativ 800 000 de europeni din 16 state membre sunt privați de dreptul de a participa la alegerile pentru PE din cauza handicapului sau a problemelor de sănătate mintală, în timp ce alte milioane de europeni nu au posibilitatea de a vota din cauza măsurilor organizatorice (bariere tehnice) care nu țin cont de nevoile care rezultă din handicapul lor.

6.3.

CESE propune ca noul pachet privind reforma electorală și Planul european de acțiune pentru democrație să aibă în vedere o „Foaie de parcurs a UE pentru un proces electoral favorabil incluziunii”, însoțită de o propunere de finanțare pentru sprijinirea statelor membre în modernizarea necesară a administrației electorale, împreună cu ajustări tehnologice și servicii de sprijin pentru grupurile sociale dezavantajate ce tind să fie excluse din procesul electoral și care manifestă niveluri mai scăzute de participare politică într-un anumit context național. Foaia de parcurs ar trebui să se bazeze pe o cartografiere aprofundată a barierelor cu care se confruntă diferite grupuri sociale expuse riscului de excluziune electorală, efectuată în colaborare cu autoritățile electorale naționale, instituțiile ombudsmanilor și organizațiile societății civile naționale respective, precum și cu rețelele lor europene.

6.4.

Legislația actuală a UE abordează deja o serie de probleme referitoare la alegerile pentru PE. Astfel, nimic nu se opune în mod formal posibilității ca această legislație să includă, de asemenea, garanții cu privire la opțiunile de votare pentru persoanele cu handicap. Potrivit CESE, dacă ar fi puse în aplicare bunele practici din toate țările, ar apărea un sistem ideal, în care fiecare european cu handicap ar avea nu numai posibilitatea deplină de a vota, ci ar putea și să aleagă singur cel mai convenabil mod de a vota.

6.5.

Astfel, în contextul viitoarei dezbateri politice privind reforma electorală europeană și noul Plan european de acțiune pentru democrație, CESE propune ca, pe lângă măsurile mai cuprinzătoare stabilite în propunerea de „Foaie de parcurs a UE pentru un proces electoral favorabil incluziunii”, să se ia în considerare o inițiativă juridică prin care să se stabilească standarde minime de votare pentru persoanele cu handicap. Propunerea ar trebui dezvoltată printr-un dialog de politică cu autoritățile electorale naționale, cu experți în domeniul incluziunii sociale și al alegerilor și cu organizații ale societății civile care reprezintă persoane cu handicap.

7.   Încurajarea orientării către cetățeni și a responsabilității partidelor politice europene

7.1.

După cum se definește în Tratatul de la Maastricht din 1992, „partidele politice la nivel european sunt importante ca factor de integrare în Uniune. Acestea contribuie la formarea unei conștiințe europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii.” Transformarea relativ recentă și treptată a partidelor politice europene în jucători politici supranaționali, cu structuri de guvernanță integrate care pot asigura agende politice coerente și pot mobiliza alegătorii din întreaga UE, reprezintă o provocare structurală pentru participarea politică a europenilor. Mai exact, cadrul de reglementare pentru guvernanța și finanțarea partidelor europene a evoluat de abia începând cu Tratatul de la Nisa din 2003 și rămâne destul de limitat din punctul de vedere al coerenței organizatorice și programatice, care ar trebui să faciliteze capacitatea partidelor europene de a modela și de a spori integrarea politică a UE, pe baza valorilor comune și a implicării publicului.

7.2.

Reglementările viitoare ar trebui să urmărească să stimuleze promovarea activă a valorilor UE de către partidele politice europene, coerența lor politică transnațională și capacitățile lor organizatorice de a-i implica pe oameni, atât în rândul partidelor naționale membre, extrem de diverse, cât și în afara lor, în diferite părți ale UE.

7.3.

În acest sens, CESE salută propunerea Comisiei de a pune mai bine în aplicare obligația juridică a partidelor europene de a respecta valorile pe care se întemeiază UE, astfel cum sunt exprimate la articolul 2 din TUE, care se aplică și partidelor naționale membre. Aceasta se referă la valorile asumate în programele și campaniile lor politice, la practicile lor interne privind egalitatea de gen și combaterea discriminării și la măsura în care respectă statul de drept și combaterea corupției. În cazul în care consideră că este necesar, Comisia ar putea solicita Autorității pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene să verifice respectarea condițiilor prevăzute în regulament (40).

7.4.

Măsurile suplimentare de reglementare ar trebui să țină seama de actualele dezbateri și propuneri de politică, inclusiv de o gamă amplă de idei privind dezvoltarea unor partide europene mai apropiate de publicul european și mai responsabile față de acesta, de exemplu, prin intermediul unor declarații ale partidelor naționale cu privire la intenția de afiliere la un partid european, liste de partid transnaționale, prin derularea transparentă a campaniilor electorale și de strângere de fonduri, prin participare individuală, abordarea nivelurilor de bază ale societății civile și a partenerilor sociali, precum și prin asumarea răspunderii pentru conținuturi politice care subminează în mod fățiș valorile comune ale UE (41). Aceste probleme ar trebui să se regăsească și pe ordinea de zi a Conferinței privind viitorul Europei, care va oferi – să sperăm – o oportunitate semnificativă pentru participarea amplă și în cunoștință de cauză a societății civile, a partenerilor sociali și a publicului european la reforma democratică a UE.

---

(1)  https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/1f2a7ac7-d8f7-11e9-9c4e-01aa75ed71a1. Ar trebui să se menționeze că prezența la vot a alegătorilor din rândul cetățenilor europeni a scăzut de la începutul anilor 1990, după cum reiese din scăderea de 20 % în statele membre „noi” și din scăderea de 10 % în statele membre „vechi”.

(2)  Prezența la vot a fost de 45 % la alegerile pentru Parlamentul European din 2004, de 43 % în 2009, de 42,6 % în 2014, iar apoi a crescut la 50,66 % în 2019, aceasta fiind prima dată, din 1979 până în prezent, când numărul votanților a crescut față de alegerile precedente. Sursa: https://blogs.eurac.edu/eureka/david-vs-goliath-of-voter-turnout-why-is-the-participation-in-eu-elections-so-low/

(3)  https://medium.com/we-are-the-european-journalism-centre/more-than-meets-the-eye-tips-to-find-eu-funding-for-journalism-92f3f1143042

(4)  Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018JC0036&qid=1582023461650&from=EN

(5)  JO C 282, 20.8.2019, p. 39, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu: Consolidarea în continuare a statului de drept în cadrul Uniunii – Situația actuală și posibile etape ulterioare, 3 aprilie 2019

(6)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_18_5681

(7)  https://www.europarl.europa.eu/at-your-service/files/be-heard/eurobarometer/2019/election2019/EB915_SP_EUROBAROMETER_POSTEE19_FIRSTRESULTS_EN.pdf

(8)  Acestea sunt constatările din aceeași sursă menționată mai sus – Sondajul post-electoral al UE din iunie 2019 – la care au răspuns 22 464 de persoane.

(9)  JO C 97, 24.3.2020, p. 53

(10)  https://rsf.org/en/world-press-freedom-index

(11)  https://cmpf.eui.eu/media-pluralism-monitor/mpm-2017-2/

(12)  https://medium.com/we-are-the-european-journalism-centre/more-than-meets-the-eye-tips-to-find-eu-funding-for-journalism-92f3f1143042

(13)  https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tin00028/default/table?lang=en

(14)  https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tin00134/default/table?lang=en

(15)  https://ec.europa.eu/commission/news/code-practice-against-disinformation-2019-jan-29_en

(16)  https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/code-practice-disinformation

(17)  Un raport intermediar publicat în iunie 2019 susținea, printre altele, că „Facebook a dezactivat 2,2 miliarde de conturi false în primul trimestru al anului 2019 și a luat măsuri specifice împotriva a 1 574 de pagini, grupuri și conturi din afara UE și a 168 de pagini, grupuri și conturi din interiorul UE implicate în comportamente neautentice, care vizau state membre ale UE”, iar „Twitter a declarat că a respins peste 6 000 de anunțuri destinate Uniunii Europene, din cauza încălcării politicii europene privind practicile publicitare inacceptabile, precum și aproximativ 10 000 de anunțuri destinate Uniunii Europene, din cauza încălcării regulilor sale privind calitatea publicității”.

(18)  https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/action-plan-against-disinformation-report-progress

(19)  https://twitter.com/alemannoEU/status/1119270730280132610

(20)  https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/annual-self-assessment-reports-signatories-code-practice-disinformation-2019

(21)  http://erga-online.eu/wp-content/uploads/2019/06/ERGA-2019-06_Report-intermediate-monitoring-Code-of-Practice-on-disinformation.pdf

(22)  https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/eu-communication-disinformation-euco-05122018_en.pdf

(23)  https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/commission-launches-call-create-european-digital-media-observatory

(24)  https://carnegieendowment.org/files/CP_333_BrattbergMaurer_Russia_Elections_Interference_FINAL.pdf

(25)  https://www.politicalcapital.hu/pc-admin/source/documents/pc_russian_meddling_ep2019_eng_web_20190520.pdf

(26)  https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/eu-communication-disinformation-euco-05122018_en.pdf

(27)  https://euvsdisinfo.eu/

(28)  https://www.disinfo.eu/coronavirus/

(29)  JO C 353, 18.10.2019, p. 52; JO C 228, 5.7.2019, p. 68

(30)  Declarația de la Paris, 17.3.2015

(31)  Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind promovarea valorilor comune, a educației favorabile incluziunii și a dimensiunii europene a predării (JO C 195, 7.6.2018, p. 1)

(32)  Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală [2015/2138(INI))] (JO C 58, 15.2.2018, p. 57)

(33)  JO C 228, 5.7.2019, p. 68

(34)  JO C 228, 5.7.2019, p. 68

(35)  https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/83be95a3-b77f-4195-bd08-ad92c24c3a3c

(36)  JO C 353, 18.10.2019, p. 52

(37)  Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (JO C 189, 4.6.2018, p. 1)

(38)  https://www.csee-etuce.org/images/attachments/ST_Citizenship_2018.pdf

(39)  Raportul de informare al CESE pe tema „Drepturile efective ale persoanelor cu handicap de a vota la alegerile pentru Parlamentul European”, 20 martie 2019.

(40)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/DOC/?uri=CELEX:52019DC0343&from=RO

(41)  https://www.idea.int/sites/default/files/publications/reconnecting-european-political-parties-with-european-union-citizens.pdf; https://carnegieeurope.eu/2019/11/06/six-ideas-for-rejuvenating-european-democracy-pub-80279; https://euroflections.se/globalassets/ovrigt/euroflections/euroflections_v3.pdf