This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52018PC0527
Proposal for a COUNCIL DECISION authorising Austria to accept, in the interest of the European Union, the accession of Ecuador and Ukraine to the 1980 Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de autorizare a Austriei să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de autorizare a Austriei să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
COM/2018/527 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 6.7.2018
COM(2018) 527 final
2018/0277(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a Austriei să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Obiectivul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția din 1980”), ratificată până în prezent de 98 de țări, inclusiv de toate statele membre ale UE, este de a restabili statu-quo-ul prin înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit, prin intermediul unui sistem de cooperare între autoritățile centrale desemnate de părțile contractante.
Întrucât prevenirea răpirii copiilor este o parte esențială a politicii UE de promovare a drepturilor copilului, Uniunea Europeană întreprinde acțiuni la nivel internațional în vederea îmbunătățirii aplicării Convenției din 1980 și încurajează țările terțe să adere la convenție.
La 22 ianuarie 1992, Ecuadorul și-a depus instrumentul de aderare la Convenția din 1980. Convenția a intrat în vigoare în Ecuador la 1 aprilie 1992.
Convenția din 1980 este deja în vigoare între Ecuador și 26 de state membre ale UE. Numai Austria și Danemarca nu au acceptat încă aderarea Ecuadorului la convenție.
La 2 iunie 2006, Ucraina și-a depus instrumentul de aderare la Convenția din 1980. Convenția a intrat în vigoare în Ucraina la 1 septembrie 2006.
Convenția din 1980 este deja în vigoare între Ucraina și 26 de state membre ale UE. Numai Austria și Danemarca nu au acceptat încă aderarea Ucrainei la convenție.
Conform articolului 38 alineatul (4) din Convenția din 1980, aceasta se aplică între statul care aderă și statele contractante care vor fi declarat că acceptă această aderare.
Existența competenței exclusive a UE în ceea ce privește acceptarea aderării unui stat terț la Convenția din 1980 a fost confirmată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a fost consultată la inițiativa Comisiei.
La 14 octombrie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis Avizul 1/13 care a statuat că acceptarea aderării unui stat terț la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii ține de competența exclusivă a Uniunii Europene.
Curtea a insistat asupra nevoii de uniformitate la nivelul UE în acest domeniu, în vederea evitării unei geometrii variabile între statele membre.
Întrucât problema răpirii internaționale de copii intră în sfera competenței externe exclusive a Uniunii Europene, decizia privind acceptarea aderării Ecuadorului și a Ucrainei trebuie luată la nivelul UE printr-o decizie a Consiliului. Prin urmare, Austria ar trebui să depună declarația de acceptare a aderării Ecuadorului și a Ucrainei în interesul Uniunii Europene.
Prin acceptarea de către Austria, Convenția din 1980 ar deveni aplicabilă între Ecuador, Ucraina și toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
În ceea ce privește răpirea copiilor de către unul dintre părinți, Convenția de la Haga din 1980 este contrapartea internațională a Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului (cunoscut sub denumirea de „Regulamentul Bruxelles IIa”), care reprezintă piatra de temelie a cooperării judiciare în cadrul UE în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Unul dintre obiectivele principale ale regulamentului este acela de a descuraja răpirile de copii între statele membre prin stabilirea de proceduri menite să asigure înapoierea imediată a copilului în statul membru în care acesta își are reședința obișnuită. În acest scop, Regulamentul Bruxelles IIa include, la articolul 11, procedura prevăzută în Convenția de la Haga din 1980 și o completează prin clarificarea unor aspecte ale acesteia, în special ascultarea copilului, perioada de timp necesară pentru a pronunța o hotărâre după depunerea unei cereri de înapoiere și motivele de refuz al înapoierii copilului. Regulamentul introduce, de asemenea, dispoziții care reglementează situațiile în care în state membre diferite se pronunță hotărâri contradictorii, de înapoiere și de refuz al înapoierii.
La nivel internațional, Uniunea Europeană sprijină aderarea statelor terțe la Convenția din 1980 pentru ca statele sale membre să se bazeze pe un cadru juridic comun atunci când tratează cazurile de răpiri internaționale de copii.
S-au adoptat deja, între iunie 2015 și decembrie 2017, 14 decizii ale Consiliului de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 privind răpirea internațională de copii a 20 de țări terțe (Maroc, Singapore, Federația Rusă, Albania, Andorra, Seychelles, Armenia, Republica Coreea, Kazahstan, Peru, Georgia, Africa de Sud, Chile, Islanda, Bahamas, Panama, Uruguay, Columbia, El Salvador și San Marino) 1 .
•Coerența cu alte politici ale Uniunii
Prezenta propunere este legată în mod evident de obiectivul general consacrat la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană de a proteja drepturile copilului. Sistemul prevăzut de Convenția de la Haga din 1980 vizează protejarea copilului de efectele dăunătoare ale unei răpiri parentale și asigurarea faptului că respectivul copil poate menține contactul cu ambii părinți, de exemplu prin garantarea exercitării efective a drepturilor de vizitare.
Trebuie menționată și legătura cu promovarea utilizării medierii în soluționarea litigiilor familiale transfrontaliere. Directiva privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială 2 se aplică și dreptului familiei în spațiul judiciar european comun. Convenția de la Haga din 1980 încurajează, de asemenea, soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor familiale. Unul dintre ghidurile de bune practici elaborate în temeiul Convenției de la Haga din 1980, care este publicat de Conferința de la Haga de Drept Internațional Privat, este consacrat utilizării medierii pentru soluționarea litigiilor familiale internaționale legate de copii care intră în domeniul de aplicare al convenției. La inițiativa Comisiei Europene, acest ghid a fost tradus în toate limbile UE, în afara englezei și a francezei, precum și în arabă, pentru a sprijini dialogul cu statele care nu au ratificat încă această convenție și pentru a contribui la găsirea, împreună cu țările care nu au ratificat convenția 3 , a unor modalități concrete de soluționare a problemelor legate de răpirea internațională de copii.
2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA
•Temeiul juridic
Dat fiind că decizia se referă la un acord internațional, temeiul juridic aplicabil este articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, coroborat cu articolul 81 alineatul (3). Consiliul hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Regatului Unit și Irlandei le revin obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și, în consecință, acestea participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
•Proporționalitatea
Prezenta propunere este elaborată după modelul deciziilor Consiliului adoptate deja pe aceeași temă și nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului de a întreprinde acțiuni coerente la nivelul UE în ceea ce privește răpirea internațională de copii, prin asigurarea faptului că Austria acceptă aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 într-un anumit interval de timp.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI
•Consultările cu părțile interesate
Austria, fiind consultată de către Comisie cu privire la disponibilitatea sa de a accepta aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția din 1980, a dat un răspuns pozitiv.
Din discuțiile purtate în cadrul reuniunii experților din 18 aprilie 2018 reiese că, în această etapă, nu există obiecții din partea statelor membre cu privire la acceptarea de către Austria a aderării Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția din 1980.
•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate
Având în vedere faptul că această convenție este deja în vigoare cu 26 de state membre în ceea ce privește atât Ecuadorul, cât și Ucraina, opinia Comisiei și a experților din statele membre este că, în astfel de cazuri, nu este necesară o evaluare specifică a situației din țările terțe în cauză.
•Evaluarea impactului
Pentru cele 14 decizii ale Consiliului, adoptate deja între 2015 și 2017, privind acceptarea aderării mai multor state terțe la Convenția de la Haga din 1980 nu s-a efectuat nicio evaluare a impactului, având în vedere natura acestui act legislativ. În orice caz, s-a considerat că nu este necesară o evaluare specifică a situației din Ecuador și din Ucraina, dat fiind faptul că respectiva convenție este deja în vigoare cu 26 de state membre ale UE și că Austria și-a exprimat disponibilitatea de a accepta Ecuadorul și Ucraina.
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Decizia propusă nu are implicații bugetare.
5.ALTE ELEMENTE
•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare
Având în vedere faptul că propunerea se referă numai la autorizarea Austriei de a accepta aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția din 1980, monitorizarea punerii în aplicare a acesteia este limitată la respectarea de către Austria a textului declarației, precum și a termenului pentru depunerea declarației și pentru notificarea Comisiei cu privire la depunere, astfel cum sunt stabilite în decizia Consiliului.
2018/0277 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a Austriei să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (3), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Parlamentului European 4 ,
întrucât:
(1)Printre obiectivele pe care și le-a stabilit Uniunea Europeană se numără promovarea protecției drepturilor copilului, după cum se afirmă la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Măsurile de protecție a copiilor împotriva deplasării sau a reținerii ilicite reprezintă o parte esențială a acestei politici.
(2)Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 5 (denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles IIa”), care urmărește protejarea copiilor împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau rețineri ilicite și stabilirea de proceduri menite să asigure înapoierea imediată a copiilor în statul în care își au reședința obișnuită, precum și să garanteze protecția drepturilor de vizitare și a drepturilor privind încredințarea.
(3)Regulamentul Bruxelles IIa completează și consolidează Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”), care stabilește, la nivel internațional, un sistem de obligații și de cooperare între statele contractante și între autoritățile centrale și urmărește să asigure înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit.
(4)Toate statele membre ale Uniunii sunt parte la Convenția de la Haga din 1980.
(5)Uniunea încurajează statele terțe să adere la Convenția de la Haga din 1980 și sprijină punerea în aplicare corectă a Convenției de la Haga din 1980, prin participarea alături de statele membre, printre altele, la comisiile speciale organizate periodic de Conferința de la Haga de Drept Internațional Privat.
(6)Un cadru juridic comun aplicabil între statele membre ale Uniunii și statele terțe ar putea fi cea mai bună soluție pentru cazurile delicate de răpire internațională de copii.
(7)Convenția de la Haga din 1980 prevede că aceasta se aplică în raporturile dintre statul aderent și statele contractante care vor fi declarat că acceptă aderarea.
(8)Convenția de la Haga din 1980 nu permite organizațiilor de integrare economică regională, precum Uniunea, să devină parte la aceasta. Prin urmare, Uniunea nu poate să adere la convenția respectivă și nici să depună o declarație de acceptare a unui stat aderent.
(9)În temeiul Avizului 1/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene, declarațiile de acceptare făcute în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980 țin de competența externă exclusivă a Uniunii.
(10)La 22 ianuarie 1992, Ecuadorul și-a depus instrumentul de aderare la Convenția din 1980. Convenția a intrat în vigoare în cazul Ecuadorului la 1 aprilie 1992.
(11)Toate statele membre vizate, cu excepția Austriei și a Danemarcei, au acceptat deja aderarea Ecuadorului la Convenția de la Haga din 1980. Ecuadorul a acceptat aderarea Bulgariei, a Ciprului, a Estoniei, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a României la Convenția de la Haga din 1980. O evaluare a situației din Ecuador a condus la concluzia că Austria este în măsură să accepte, în interesul Uniunii, aderarea Ecuadorului în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga din 1980.
(12)La 2 iunie 2006, Ucraina și-a depus instrumentul de aderare la Convenția din 1980. Convenția a intrat în vigoare în cazul Ucrainei la 1 septembrie 2006.
(13)Toate statele membre, cu excepția Austriei și a Danemarcei, au acceptat deja aderarea Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980. O evaluare a situației din Ucraina a condus la concluzia că Austria este în măsură să accepte, în interesul Uniunii, aderarea Ucrainei în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga din 1980.
(14)Prin urmare, Austria ar trebui autorizată să își depună declarația de acceptare a aderării Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980, în interesul Uniunii, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii. Celelalte state membre ale Uniunii care au acceptat deja aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 nu ar trebui să depună noi declarații de acceptare, deoarece declarațiile existente rămân valabile în temeiul dreptului internațional public.
(15)Regatului Unit și Irlandei le revin obligații în temeiul Regulamentului Bruxelles IIa și participă, prin urmare, la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
(16)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
1. Austria este autorizată, prin prezenta decizie, să accepte aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”), în interesul Uniunii.
2. Austria depune cel târziu până la … [douăsprezece luni de la data adoptării prezentei decizii] o declarație de acceptare a aderării Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980, în interesul Uniunii, formulată după cum urmează:
„[Denumirea completă a STATULUI MEMBRU] declară că acceptă aderarea Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, în conformitate cu Decizia (UE) 2018/… a Consiliului.”
3. Austria informează Consiliul și Comisia cu privire la depunerea declarației sale de acceptare a aderării Ecuadorului și a Ucrainei la Convenția de la Haga din 1980 și transmite Comisiei textul respectivei declarații în termen de două luni de la depunerea acesteia.
Articolul 2
Prezenta decizie produce efecte de la data notificării sale.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează Austriei.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele