COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 17.10.2018

COM(2018) 699 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Îndeplinirea angajamentelor politice ale UE în materie de securitate alimentară
și nutrițională:







Al treilea raport bienal

{SWD(2018) 440 final}

1. INTRODUCERE

Acesta este cel de al treilea raport care evidențiază progresele înregistrate de UE și de statele sale membre în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii lor comune privind securitatea alimentară 1 . Raportul este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei, care oferă informații suplimentare privind analizele și studiile de caz. În cuprinsul raportului, diverse exemple reflectă modul în care UE și statele sale membre au intensificat în continuare sprijinul și au răspuns la recomandările și concluziile Consiliului din 2016.

2. EVOLUȚIILE POLITICE LA NIVEL GLOBAL ȘI EUROPEAN

Având în vedere că 821 de milioane de persoane au fost afectate de foamete la nivel mondial, în 2017 insecuritatea alimentară și nutrițională a crescut pentru al doilea an, după o scădere constantă în ultimul deceniu. Malnutriția infantilă cronică a scăzut, deși unul din patru copii sub cinci ani este încă afectat.
Se preconizează că populația globală va ajunge la peste 9 miliarde până în 2050, ceea ce va conduce la o concurență sporită pentru resursele epuizabile. Aceasta va fi amplificată de impactul accelerat al schimbărilor climatice, al conflictelor și al presiunilor crescânde asupra terenurilor și resurselor naturale, precum și asupra proviziilor de alimente, apă și energie. Aceste provocări vor afecta în mod semnificativ capacitatea sistemului agroalimentar de a oferi o alimentație sănătoasă și hrănitoare unei populații în creștere rapidă.

Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special ODD 2, urmăresc să dea un nou impuls și să mobilizeze țările în jurul obiectivelor privind „eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile” până în 2030. În conformitate cu abordarea bazată pe drepturi a UE, inclusiv dreptul la hrană, eradicarea foametei și îmbunătățirea stării nutriționale a celor mai vulnerabili sunt responsabilități-cheie în cadrul noului Consens european privind dezvoltarea 2 . Strategia globală pentru politica externă și de securitate a UE din 2016 subliniază intensificarea în continuare a eforturilor de prevenire a conflictelor și de combatere a cauzelor profunde, cum ar fi lipsa de egalitate, presiunea asupra resurselor și schimbările climatice, având în vedere impactul lor asupra deșertificării, degradării terenurilor, deficitului de apă și crizelor alimentare. Prin aceasta, UE și statele membre sprijină guvernele în desfășurarea de strategii de prevenire și de răspuns durabile care contribuie la consolidarea rezilienței.

UE și statele sale membre continuă să pună un accent special pe transformarea rolului femeilor. O atenție deosebită este acordată promovării unei abordări transformaționale, care urmărește nu numai îmbunătățirea accesului femeilor la resurse, ci și garantarea egalității de drepturi a femeilor, asigurându-se astfel că intervențiile sunt în beneficiul femeilor și bărbaților și contribuie la capacitarea acestora.

UE și statele sale membre contribuie la susținerea persoanelor vulnerabile din țările partenere prin promovarea creării de locuri de muncă mai bune și a oportunităților de generare a veniturilor. Odată cu lansarea Planului de investiții externe în 2017, UE colaborează cu instituții financiare pentru a lansa sau a reînvigora dinamismul economic din țările partenere în scopul de a îmbunătăți creșterea economică echitabilă în economiile rurale. Pentru a aborda în continuare legătura complexă dintre insecuritatea alimentară, sărăcia rurală și migrație, UE își intensifică cooperarea și dialogul în cadrul Parteneriatului UE˗Uniunea Africană (UA) și organizează forumuri de afaceri UE-Africa pentru a facilita crearea de posibilități de angajare pentru tineri și femei. Cel mai recent forum a avut loc în noiembrie 2017 în Abidjan, unde accentul a fost plasat pe extinderea parteneriatelor public-privat în domeniul agroindustrial. Un astfel de accent este strâns legat de Fondul fiduciar de urgență pentru Africa în scopul de a aborda cauzele profunde ale instabilității, ale strămutării forțate și ale migrației neregulamentare și de a contribui la o mai bună gestionare a migrației și a valorifica oportunitățile.

Promovarea inovării și cercetării este esențială pentru îmbunătățirea sistemelor agricole și alimentare.
La Summitul One Planet din 2017, Uniunea Europeană și Fundația Gates au angajat fiecare
câte 270 de milioane EUR în perioada 2018-2020 pentru a lucra împreună în ceea ce privește inovarea și cercetarea relevante din punct de vedere climatic în domeniul agriculturii în țările terțe. Agricultura joacă un rol-cheie deoarece acest sector este esențial pentru contribuțiile multor țări stabilite la nivel național (CSN), iar UE și statele sale membre contribuie la sprijinirea sa prin cooperarea în domeniul programelor agricole durabile. Urmând exemplul Franței, UE urmărește să mobilizeze statele membre și alte organizații în vederea atingerii obiectivului de „1 miliard USD”. În plus, Parteneriatul UE-Africa privind cercetarea și inovarea în domeniul securității alimentare și nutriționale și a agriculturii durabile a început să devină operațional, fiind alocată finanțare în cadrul programului Orizont 2020 și prin intermediul schemei de granturi pentru cercetare aferent UA.

Liderii G7 rămân hotărâți să contribuie la scoaterea a 500 de milioane de oameni din foamete și malnutriție până în 2030 și, la Summitul de la Taormina din 2017 3 , au decis să crească sprijinul lor colectiv pentru securitatea alimentară și nutrițională și pentru agricultura durabilă în Africa subsahariană printr-o serie de acțiuni, inclusiv prin creșterea AOD. Recunoscând că transformarea rurală este un proces critic pentru crearea de locuri de muncă, creșterea veniturilor și asigurarea securității alimentare și nutriționale,
în 2017 liderii G20 au lansat inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor din zonele rurale, care face parte din Parteneriatul G20.

3. Raportare și progrese

Această secțiune oferă o descriere succintă a plăților privind securitatea alimentară și nutrițională din partea UE și a statelor sale membre, precum și a celor mai recente progrese în ceea ce privește criteriile de performanță ale priorităților politice.

Plăți 4

În comparație cu primul și cel de al doilea raport, asistența financiară anuală din partea UE și a statelor sale membre pentru securitatea alimentară și nutrițională a crescut la 4 200 de milioane EUR; o creștere
de 14,7 % din 2014 și de 24,8 % din 2012. Aceasta reprezintă aproximativ 6 % din totalul asistenței
oficiale pentru dezvoltare (AOD) în 2016, însă indică o ușoară scădere, de la aproximativ 8 % din AOD
în 2012 și 2014 5 .

În timp ce sprijinul acordat inițiativelor globale și furnizării de bunuri publice globale pentru securitatea alimentară și nutrițională rămâne solid (19 % - o scădere de la 25 % în 2014), în 2016 sprijinul la nivel național a crescut de la 66 % la 69 %. Sprijinul regional pentru securitatea alimentară și nutrițională a crescut de la 9 % la 12 %.

Tabelul 1 arată că sprijinul pentru Africa Subsahariană a crescut și mai mult în 2016, reprezentând 53 % din sprijinul acordat pentru securitatea alimentară și nutrițională. În timp ce sprijinul pentru Asia a scăzut într-o oarecare măsură în 2016, sprijinul pentru America Latină și Caraibe și pentru vecinătate a crescut. În ansamblu, nu s-au înregistrat schimbări majore, iar datele arată că, în pofida presiunilor externe și a răspunsurilor în caz de urgență, sprijinul acordat pentru siguranța alimentară și nutrițională rămâne o prioritate principală pentru UE și statele sale membre.

Tabelul 1: Distribuția geografică a ajutorului acordat de UE și de statele sale membre pentru securitatea alimentară și nutrițională în 2012, 2014 și 2016

Tabelul 2 oferă o imagine de ansamblu asupra plăților, evidențiind numărul de programe, nivelul de sprijin și numărul de țări care au primit asistență. Prioritatea politică 1 continuă să primească cea mai mare parte a sprijinului, deși acesta a scăzut de la 60 % la 50 %, cu creșteri ale sprijinului pentru celelalte cinci priorități politice. În general, numărul programelor a crescut în ultimii doi ani, ca și numărul țărilor care beneficiază de sprijin pentru securitatea alimentară și nutrițională în ceea ce privește intervențiile legate de nutriție și protecție socială. În plus, s-a acordat o atenție deosebită dimensiunii de gen și contribuțiilor la adaptarea la schimbările climatice și la atenuarea acestora. În anul 2016, 57 % din sprijin poate fi considerat ca luând în considerare dimensiunea de gen, 43 % promovează adaptarea la schimbările climatice și 16 % contribuie la eforturile de atenuare a schimbărilor climatice. În ceea ce privește sprijinul global, aproximativ 12 % este dedicat cercetării.

Tabelul 2: Progresele realizate în raport cu criteriile de performanță

Progresele realizate în ceea ce privește prioritățile politice și criteriile de performanță

Această secțiune include o prezentare generală a eforturilor depuse, iar exemple mai detaliate și mai specifice sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește.

Prioritatea politică 1 continuă să primească cea mai mare parte a atenției, arătând că acest sprijin reprezintă elementul central al cooperării pentru dezvoltare a UE și a statelor sale membre. Eforturile în acest domeniu includ sprijin acordat pentru sporirea rezilienței comunităților rurale, intensificarea durabilă a producției, finanțarea dezvoltării sectorului agroalimentar, agricultura inteligentă din punct de vedere climatic și sprijin pentru aducerea științei în prim-planul cooperării pentru dezvoltare în agricultură, în special pentru a încuraja inovarea în vederea unui impact sporit. Multe proiecte vizează transformarea rurală și abordările teritoriale și contribuie la sprijinirea creării de locuri de muncă decente în zonele rurale - în special pentru femei și tineri.

Prioritatea politică 2 demonstrează că guvernanța eficace rămâne un domeniu-cheie de sprijin.
În anul 2017, UE a colaborat cu FAO pentru a găzdui un eveniment și pentru a sărbători cea de a cincea aniversare a adoptării Orientărilor voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor și pentru a prezenta progresele realizate în aplicarea acestora. UE și statele sale membre sunt susținătoare fervente ale unor inițiative precum diversele comunități economice regionale și Programul general pentru dezvoltarea agriculturii în Africa (PGDAA).

În cadrul priorității politice 3, sprijinul acordat inițiativelor regionale a crescut treptat în ultimii ani, cum ar fi prin sprijinirea programelor regionale în domeniul pescuitului și prin sprijinul suplimentar acordat pentru consolidarea capacității pentru măsuri sanitare și fitosanitare regionale.

În timp ce prioritatea politică 4 a înregistrat o scădere a plăților în ultimul raport, prezentul raport
poate demonstra o creștere substanțială a sprijinului pentru mecanismele de protecție socială
(cu 121 de milioane EUR mai mult), precum și a numărului de programe și de țări în care parteneriatele
UE și/sau ale statelor membre sunt înfloritoare.

În cadrul priorității politice 5, prin consolidarea unei abordări comune multisectoriale de sprijin pentru combaterea subnutriției, eforturile au continuat, în mod constant din 2014, să încurajeze colaborarea privind promovarea angajamentului și a conducerii la nivel național și să promoveze asumarea răspunderii la nivel național și la nivel global pentru sprijinul acordat de UE și de statele membre.

Prioritatea politică 6 a primit o atenție meritată, cu o creștere de 107 milioane EUR față de 2014.
Raportul global privind crizele alimentare 2018 a arătat că aproape 124 de milioane de persoane se aflau într-o situație de criză alimentară și a demonstrat necesitatea de combatere a factorilor de insecuritate alimentară. În conformitate cu Strategia globală a UE și cu activitățile statelor membre în ceea ce privește operaționalizarea legăturii dintre aspectele umanitare, dezvoltare și pace, UE colaborează cu alți parteneri din Rețeaua globală împotriva crizelor alimentare pentru analize comune și răspunsuri coordonate.

Tabelul 3: Exemple specifice de intervenții care dau rezultate

Coordonare, complementaritate și coerență

Noul Consens european privind dezvoltarea plasează programarea în comun (PC) în centrul eforturilor UE de punere în aplicare a Agendei 2030 și de sprijinire a planurilor naționale de dezvoltare ale țărilor partenere prin îmbunătățirea coordonării și a coerenței asistenței pentru dezvoltare a UE și a statelor membre. PC a înregistrat progrese semnificative, cu 45 de țări care au parcurs pași concreți în direcția procesului de PC și 17 țări care au făcut primii pași în implicarea în PC. De la 10 documente de PC la sfârșitul anului 2014, numărul documentelor de PC a crescut la 26 în februarie 2018. În Laos și Senegal, PC își dovedește valoarea adăugată de câțiva ani, obținându-se rezultate semnificative în domenii-cheie precum securitatea alimentară și nutrițională.

4. Raportarea rezultatelor

Există un număr mare de rezultate raportate de UE și de statele sale membre, care arată impactul pe teren.
O selecție este prezentată în tabelul 4. Țările de Jos, Regatul Unit și Comisia continuă să furnizeze date agregate din programele lor și prezintă o serie de rezultate corporative. Deși sunt în desfășurare eforturi care urmăresc o eficientizare a metodologiilor de măsurare și de raportare a impactului la un nivel agregat, rămân unele provocări. Rezultatele prezentate mai jos nu ar trebui considerate complete sau comparative, ci ar trebui înțelese mai degrabă ca o descriere succintă a diferitelor metodologii, vizând perioade diferite de timp și în funcție de criterii diferite. Activitatea continuă privind indicatorii comuni și aplicarea de metodologii eficiente în contextul rapoartelor privind ODD va consolida în continuare acest proces.

Tabelul 4: Impactul pe teren

5. ORIENTARE TEMATICĂ

Astfel cum a solicitat Consiliul în 2016, prezentul raport tratează mai aprofundat două teme specifice.

Abordări rezistente la schimbările climatice

Agricultura este unul dintre sectoarele cele mai grav afectate de schimbările climatice. UE și statele sale membre promovează o dezvoltare agricolă care servește unor scopuri multiple de îmbunătățire a bazei de resurse naturale și a mediului, de combatere a schimbărilor climatice, precum și de creștere a productivității terenurilor și a forței de muncă și de stimulare a aprovizionării cu alimente. Aceasta are efecte reciproc avantajoase prin crearea de venituri și de oportunități decente de angajare. În 2014, 38 % din întreg sprijinul acordat pentru securitatea alimentară și nutrițională a contribuit la adaptarea la schimbările climatice.
În 2016, acesta a crescut la 43 %.

UE și statele sale membre protejează integrarea aspectelor legate de climă în programele lor existente de dezvoltare agricolă și promovează măsuri specifice de adaptare și diminuare în acest sector. Prin gestionarea durabilă a resurselor naturale, intensificarea agroecologică a agriculturii familiale, planificarea durabilă a zonelor rurale și gestionarea riscurilor, abordările rezistente la schimbările climatice sunt integrate în programe. Se oferă consultanță, informații, tehnologii adoptate la nivel local și sprijin pentru infrastructură, permițând țărilor partenere să devină mai rezistente la presiunile și șocurile climatice. Împreună, statele membre și UE sprijină cu tărie, de asemenea, cercetarea și învățarea cu privire la practicile agricole rezistente la schimbările climatice, prin intermediul CGIAR și al altor programe de cercetare.
În aprilie 2018, acestea au susținut, de asemenea, o dezbatere în cadrul unui simpozion FAO privind rolul agroecologiei în construirea unui sistem agroalimentar durabil.

Acest aspect este strâns legat de sprijinul acordat pentru CSN ale țărilor partenere și de monitorizarea, raportarea și verificarea în cadrul CCONUSC. Organizațiile și fondurile internaționale, cum ar fi FIDA, Fondul verde pentru climă și Fondul global de mediu, sunt sprijinite de UE și de statele sale membre pentru a stimula atenuarea și adaptarea la toate nivelurile.

Practici agricole care iau în considerare alimentația

Subnutriția și malnutriția reprezintă obstacole majore în calea dezvoltării, fiind o povară pe tot parcursul vieții. Intervențiile agricole concepute în mod corespunzător pot juca un rol-cheie în furnizarea de soluții durabile pentru accesul la alimente și la un regim alimentar de calitate. Agricultura care ia în considerare alimentația reprezintă o abordare care urmărește să asigure producerea unei varietăți de alimente accesibile, nutritive, adecvate din punct de vedere cultural și sigure, în cantități și calități adecvate pentru a satisface într-o manieră durabilă nevoile alimentare ale populației.

UE și statele sale membre și-au reunit forțele pentru a adopta o înțelegere mai cuprinzătoare și o abordare multisectorială. Acestea lucrează în comun la: elaborarea de politici și strategii agricole care iau în considerare alimentația și care au în prim-plan femeile, în țări cu niveluri mari de subdezvoltare; punerea în aplicare a politicilor și strategiilor naționale care iau în considerare alimentația, prin consolidarea competențelor și a know-how-ului; monitorizarea programelor, inclusiv prin includerea indicatorilor privind diversitatea alimentară, precum și a indicatorilor de accesibilitate; și dovezi mai solide pentru abordările cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor, referitoare la rentabilitatea investițiilor în alimentație în sectorul agricol.

Exemple de practici agricole care iau în considerare alimentația includ promovarea unor lanțuri valorice care la rândul lor iau în considerare alimentația, abordări inovatoare de îmbogățire a alimentelor, diversificarea locală bogată în nutrienți și componente referitoare la grădină ale proiectelor de dezvoltare rurală în țările în care se adoptă o abordare cuprinzătoare pentru dezvoltarea mijloacelor de subzistență în cadrul comunităților. Actorii locali și naționali sunt încurajați să se implice, iar poziția lor de lider este favorizată în ceea ce privește promovarea practicilor de producție durabile, cum ar fi agricultura ecologică, gestionarea durabilă a pășunilor și combaterea integrată a dăunătorilor. Sprijin pentru agricultura care ia în considerare alimentația este acordat, de asemenea, către CGIAR.

UE și statele sale membre sprijină activitatea UNICEF în ceea ce privește alimentația comunitară și se aliniază mișcării Scaling Up Nutrition. În ceea ce privește spațiul public-privat, sprijinul continuu pentru Alianța globală pentru o alimentație îmbunătățită (GAIN) acordat de către o serie de state membre se concentrează pe îmbunătățirea rezultatelor privind alimentația pentru cei săraci din țările cu venituri mici și mijlocii prin soluții bazate pe piață în sistemul alimentar.

6. CONSTATĂRI GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Prin prezentarea situației ultimelor lor plăți în valoare de 4 200 de milioane EUR în 2016, precum și prin angajamentul lor politic, UE și statele sale membre au demonstrat că aspectele-cheie privind securitatea alimentară și nutrițională se regăsesc în mod consecvent pe agendele globale și că eforturile au fost intensificate în numeroase țări pentru a îmbunătăți rezultatele privind nutriția și a favoriza mijloacele de trai mai bune în sectorul agricol. Analiza prezentată în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport demonstrează importanța următoarelor aspecte:

1.menținerea securității alimentare și nutriționale în centrul cooperării pentru dezvoltare cu scopul de a aborda problemele sistemice din sistemul alimentar global și provocările la adresa dezvoltării în care sectorul alimentar și agricol joacă un rol-cheie. Ca actor global, UE și statele sale membre trebuie să continue să definească agenda internațională și să colaboreze cu toți partenerii pentru a aborda provocările actuale și viitoare;

2.continuarea eforturilor comune de construire a unei abordări strategice în privința crizelor alimentare, ținând cont de legătura dintre aspectele umanitare, de dezvoltare și de pace, precum și consolidarea rețelei globale împotriva crizelor alimentare în vederea unei analize comune, a unei alocări strategice comune a resurselor și a unor răspunsuri coordonate;

3.continuarea eforturilor de definire a unei viziuni comune privind nutriția și a unei înțelegeri a conceptului de agricultură orientată spre nutriție împărtășită de către UE și statele sale membre, contribuind astfel la susținerea tuturor modalităților potențiale prin care agricultura ar avea un impact asupra nutriției;

4.sporirea atenției pe care UE și statele sale membre o acordă rolului esențial al agriculturii în ceea ce privește schimbările climatice, astfel cum se precizează în CCONUSC, precum și în ceea ce privește atingerea ODD. Sprijinul ar putea rezulta din lucrările în curs de desfășurare privind punerea în aplicare a Acordului de la Paris, cum ar fi Lucrarea comună privind agricultura de la Koronivia și alte angajamente relevante de a sprijini țările să își realizeze CSN;

5.creșterea sprijinului pentru femei în abordarea securității alimentare și nutriționale la nivel național și local. O atenție suplimentară ar putea fi acordată identificării mai bune a contribuțiilor femeilor. Eforturile ar putea fi axate, de asemenea, pe abordări care vizează femeile, sunt în beneficiul lor și contribuie la capacitarea acestora, iar UE și statele sale membre ar putea prezenta, în mod sistematic, rapoartele cu privire la indicatorii relevanți , defalcând informațiile în funcție de sexe;

6.accelerarea lucrărilor privitoare la un lanț de rezultate și la indicatori comuni pentru monitorizarea progreselor și rezultatelor la nivel agregat. Ar fi util să se arate modul în care UE contribuie la realizarea obiectivelor ODD2. Cunoștințele și orientările privind măsurarea impactului trebuie să fie adecvate pentru a fi utilizate de către toate persoanele, inclusiv de sectorul privat;

7.îmbunătățirea capacităților de cercetare naționale și regionale în domeniul
agriculturii care să conducă la inovare prin parteneriate. Acest efort ar putea promova inovarea inteligentă din punct de vedere al dezvoltării în agricultură, în special
prin dezvoltarea capacităților și prin parteneriate, cum ar fi programul DeSIRA
(Development-Smart Innovation through Research in Agriculture);

8.integrarea într-o măsură mai mare a aspectelor legate de ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor din mediul rural în dialogul în materie de politici, în investițiile în crearea de locuri de muncă și în oportunitățile de formare, precum și asigurarea faptului că aspectele legate de tineret se regăsesc în politici și în proiecte în toate fazele. Eforturile depuse de statele membre ale UE, precum și prin Planul de investiții externe și prin Fondul fiduciar pentru Africa ar trebui continuate și extinse și, eventual, corelate cu inițiativele G20;

9.promovarea comerțului agricol regional prin sprijinirea eforturilor existente în vederea unei abordări durabile a sistemelor alimentare. Aceasta include conectarea fermierilor la piețe, susținerea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, precum și protejarea drepturilor comunităților locale prin aplicarea principiilor pentru investiții agricole responsabile și prin punerea în aplicare a Orientărilor opționale privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor;

10.colaborarea cu toți actorii legitimi din sistemul alimentar cu privire la consolidarea instituțiilor și proceselor globale pentru a ghida transformarea durabilă a sistemelor alimentare, prin consolidarea cooperării și a coerenței, precum și prin consolidarea acțiunilor bazate pe dovezi.

(1)

Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară, COM(2010)127.

(2)

JO C201, 30.6.2017.

(3)

http://www.g7italy.it/en/documenti-altri

(4)

Trebuie remarcat faptul că multe state membre au plătit fonduri suplimentare cu mult peste sumele totale înregistrate aici. Cu toate acestea, în sensul prezentului raport, sunt reflectate doar plățile de peste 100 000 EUR. În plus, în întreaga UE și în statele sale membre există diferite metodologii de raportare. Cifrele incluse în prezentul raport reflectă doar metodologia specifică pentru acest exercițiu.

(5)

La fel ca rapoartele anterioare, acest al treilea raport - publicat în 2018 - prezintă ultimele cifre oficiale disponibile, care se referă la anul 2016.