COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 11.4.2018

COM(2018) 178 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind strategia informatică în domeniul vamal

1.INTRODUCERE

În comunicarea sa din 21 decembrie 2016 (Comunicarea privind guvernanța) 1 , Comisia a reamintit obiectivul fundamental al Codului vamal al Uniunii (CVU) 2  de a crea procese vamale eficiente și fără probleme în întreaga Uniune, prin valorificarea potențialului instrumentelor digitale. Domeniul vamal urmează să renunțe definitiv la documentele pe hârtie. Scopul este să se faciliteze comerțul legal și, în același timp, să se permită administrațiilor vamale să asigure conformitatea.

În Comunicarea privind guvernanța, Comisia a subliniat, de asemenea, provocările cu care se confruntă Comisia și statele membre în ceea ce privește furnizarea unor soluții informatice rentabile, la nivelul întregii UE, în sprijinul legislației vamale a Uniunii. Ca răspuns la aceste provocări, Comisia a sugerat o reexaminare a arhitecturii, gestionării și finanțării rețelelor informatice și bazelor de date vamale, precum și a relației acestora cu alte rețele din UE.    
De asemenea, ea a propus să se evalueze valoarea adăugată și posibilele beneficii pe termen lung ale stabilirii unei structuri permanente pentru gestionarea infrastructurii informatice, inclusiv posibile sinergii cu agenții existente, în contextul pregătirii următorului cadrul financiar multianual.

Această propunere a fost preluată în cadrul Consiliului în 2017 și discuțiile au condus la adoptarea, la 7 noiembrie 2017, a unor concluzii ale Consiliului în care Comisia și statele membre au fost invitate să pună în aplicare programul de lucru în domeniul informatic aferent CVU, ca prioritate de vârf, și să exploreze mai amănunțit noi abordări pentru dezvoltarea și exploatarea sistemelor informatice vamale.

Cu toate acestea, Consiliului invitase deja Comisia, în mai 2017, să prezinte până la sfârșitul anului 2017 un raport 3 asupra progreselor înregistrate în evaluarea aspectului privind structura permanentă. Această invitație specifică trebuie interpretată în contextul celorlalte invitații adresate de Consiliu 4 Comisiei și statelor membre, de a dezvolta împreună o strategie cuprinzătoare pentru sistemele informatice vamale. Invitațiile relevante ale Consiliului sunt:

-„să elaboreze o strategie pentru alcătuirea, dezvoltarea, gestionarea și finanțarea de sisteme informatice vamale, ținând seama de împărțirea responsabilităților între Comisie și statele membre în ceea ce privește dezvoltarea sistemelor informatice necesare pentru punerea în aplicare a legislației UE.” (până la sfârșitul anului 2017);

-„să elaboreze o strategie cuprinzătoare pe termen mediu și lung pentru sisteme informatice vamale, pentru a permite punerea eficace în aplicare a CVU și pentru a dezvolta vămi pe deplin digitale, bazate pe valoarea adăugată a sistemelor individuale, inclusiv luând în considerare utilizarea unei structuri permanente de gestionare a infrastructurii informatice și, în același timp, ținând seama de sistemele informatice deja elaborate sau utilizate.”

Prezentul raport constituie răspunsul Comisiei la invitația Consiliului de a prezenta un raport în legătură cu cererea sa privind „structura permanentă” și cuprinde o explicație a abordării actuale de executare a acțiunilor subsecvente implementării CVU. De asemenea, el urmărește să furnizeze informații pentru dezbaterea care va urma cu privire la cadrul financiar multianual, prin stabilirea modului în care finanțarea la nivelul UE este relevantă pentru dezvoltarea și exploatarea sistemelor informatice vamale.

În ceea ce privește invitația Consiliului de a dezvolta o strategie cuprinzătoare pe termen mediu și lung pentru implementarea de sisteme informatice vamale, Comisia este pe punctul de a finaliza activitatea de analiză care va sta la baza propunerilor sale pentru următoarea generație de programe de finanțare, în special pentru a acoperi finanțarea la nivelul UE a activităților informatice din domeniul vamal și din cel fiscal. Această activitate va avea un impact asupra opțiunilor strategice. Aceste propuneri ar trebui formulate în cursul anului 2018 și vor fi prezentate în contextul pregătirii următorului cadru financiar multianual.

2.CADRUL VAMAL AL UE

UE este un bloc comercial important, care depinde de completarea de către liberul flux de mărfuri către și dinspre uniunea vamală a liberei circulații a mărfurilor respective în interiorul zonei pieței unice. În 2016, importurile și exporturile, luate împreună, au reprezentat aproximativ 3,5 mii de miliarde EUR, ceea ce evidențiază importanța pe care au pentru prosperitatea UE schimburile comerciale și o uniune vamală care funcționează fără probleme. Aceste importuri și exporturi s-au tradus în aproape 300 de milioane de declarații de import și de export (DAU – document administrativ unic).

Durata petrecută de mărfuri în vamă pentru prelucrare, precum și rapiditatea și fiabilitatea procesului de prelucrare sunt factori esențiali pentru productivitate și pentru competitivitate. Studiile au arătat că o reducere cu 10 % a duratei de tranzit și de prelucrare în vamă poate genera o creștere a comerțului de 2,5% - 5%, ceea ce evidențiază importanța unor procese de control vamal bine concepute și rapide 5   6 .

UE se află deja într-o poziție puternică, datorită eforturilor comune depuse de-a lungul anilor în vederea consolidării și modernizării procedurilor vamale. Lucrările aflate în curs cu privire la CVU și la punerea sa în aplicare urmăresc să consolideze și mai mult punctul forte al UE în acest domeniu.

Dreptul vamal al UE este codificat în CVU (și în actele conexe și este sprijinit de un program de lucru în domeniul informatic 7 ) și, de asemenea, este direct aplicabil în statele membre, reflectând competența exclusivă a UE în acest domeniu. Autoritățile vamale aplică aceleași reguli de bază și toate statele membre depind de îndeplinirea de către ceilalți a rolurilor care le revin în ceea ce privește colectarea veniturilor și protecția reglementară. Această interdependență necesită o strânsă cooperare.

În prezent, politica vamală și sistemele informatice vamale din UE se bazează pe „Decizia privind vama electronică” 8 , adoptată de Consiliu și de Parlamentul European în 2008, și pe dispozițiile CVU. Decizia privind vama electronică stabilește principiile de bază în temeiul cărora statele membre și Comisia lucrează împreună la dezvoltarea, construirea și exploatarea sistemelor care stau la baza operațiunilor vamale. Aceste sisteme cuprind diversele procese vamale, inclusiv prelucrarea declarațiilor, circulația mărfurilor și fluxul de informații dintre administrații. De asemenea, ele includ unele baze de date comune.

Această politică privind „vama electronică” este cea care a determinat actualul stadiu de dezvoltare
al sistemelor informatice vamale și cea care îndrumă actuala finalizare a celor 17 inițiative diferite instituite în cadrul Programului de lucru pentru CVU 9 . Ea se bazează pe ideea că diversele elemente informatice sunt împărțite în componente ale Uniunii și componente neunionale care, împreună, formează ecosistemul informatic.

-Comisia dezvoltă componente ale Uniunii convenite, finanțate prin programul Vamă 2020 10   11 . Aceste componente ale Uniunii pot fi construite în cadrul unui model centralizat gestionat de Comisie sau pot fi utilizate în cadrul unor sisteme distribuite exploatate de statele membre. Comunicarea dintre sisteme la nivelul Uniunii se face prin intermediul componentei de rețea a Uniunii cunoscute sub denumirea de CCN/CSI. Sistemul transeuropean și sistemul central exploatate de Comisie pentru uniunea vamală constau în circa 30 de sisteme interconectate, pentru care securitatea și performanța sunt esențiale. În 2017, circa 500 de milioane de mesaje au fost transmise în cadrul unor sisteme care funcționează cu o disponibilitate de peste 99% și cu costuri anuale de 70 de milioane EUR și care furnizează asistență proceselor vamale rapide necesare pentru sprijinirea comerțului.

-Componentele neunionale sunt dezvoltate și exploatate de statele membre și finanțate tot de acestea. Printre ele se numără elemente naturale ale sistemelor distribuite concepute la nivelul UE. Aceste componente trebuie să fie, bineînțeles, în conformitate cu dispozițiile legale din CVU.

Pe baza acestui cadru, de-a lungul anilor a fost construit un ecosistem informatic sofisticat.
Acesta este matur, adecvat scopului și se bazează pe obținerea în mod corect la nivelul UE a componentelor Uniunii de care depind statele membre. De asemenea, el depinde de finanțarea de către statele membre a părții din ecosistem care le aparține, în special a componentelor neunionale.

3.PROVOCĂRILE

În pofida utilizării deja substanțiale a tehnologiilor informatice pentru susținerea proceselor vamale existente, CVU reprezintă o schimbare majoră în ceea ce privește integrarea și posibilele creșteri ale eficienței. Acest lucru se datorează
realizării simultane a simplificării și a digitalizării proceselor de care este nevoie pentru a sprijini integrarea deplină a domeniului vamal la nivelul întregii UE. Mai mult, implementarea impune costuri, iar aceste costuri trebuie puse în balanță cu beneficiile atunci când se decide cu privire la mecanismele optime de realizare.

3.1.Guvernanță și arhitectură

Guvernanța activității informatice se bazează pe o serie de organisme care interacționează, implicând Comisia, statele membre și interesele comerciale, în special Grupul pentru politica vamală (GPV), Grupul de coordonare pentru vama electronică (GCVE), Grupul de contact cu operatorii economici (GCOE), Grupul pentru politica comercială (GPC), Grupul de coordonare pentru implementarea strategiei de gestionare a riscurilor (GCISGR) și comitetul programului Vamă 2020.

Implementarea CVU a demonstrat că procesul de elaborare și de implementare a sistemelor informatice vamale în întreaga UE necesită timp și efort. Natura aceste sarcini este ilustrată de diverse modalități hibride în cadrul cărora unele state membre fie aleg să instaleze versiuni locale ale sistemelor centrale (deseori din cauza unor preocupări legate de interacțiunea cu sistemele și prioritățile naționale), fie insistă asupra dezvoltării la nivelul UE a unor soluții comune pentru componente neunionale care să fie aplicate doar de statele membre în cauză (deseori din considerente legate de costuri).

Urmărirea de către CVU a unui nivel chiar mai mare de integrare și de interoperabilitate a sistemelor informatice vamale, inclusiv o standardizare sporită a proceselor și a elementelor de date pentru sistemele informatice, se adaugă la provocarea reprezentată de implementare. În acest context, nu există niciun mecanism structural care să asiste statele membre în legătură cu dificultățile pe care le întâmpină în eforturile lor de implementare.

Soluțiile pe termen lung pentru satisfacerea necesităților din domeniul vamal vor trebui să țină seama de dinamica în direcția unei interoperabilități chiar și mai mari la nivelul serviciilor guvernamentale, pentru a valorifica pe deplin beneficiile preconizate de pe urma metodelor avansate de analiză a datelor.

Această perspectivă intersectorială din ce în ce mai proeminentă asupra viitoarei politici în domeniul informatic este sprijinită de Agenda digitală 12 , cu o viziune de împărtășire a unor servicii și soluții informatice comune. Guvernanța și arhitectura vor trebui, de asemenea, să abordeze evoluția continuă și rapidă a tehnologiilor, precum „blockchain”, și a altor inovații, care este foarte posibil să influențeze în mod semnificativ forma structurilor informatice care urmează să fie instituite pe termen lung și mecanismele optime de realizare.

Prin urmare, procesele de guvernanță trebuie să funcționeze în cadrul unei arhitecturi generale clare și acceptate pentru ecosistemul informatic vamal, deoarece numai în acest mod se poate asigura coerența la nivelul întregii structuri. În acest context, în decursul anului 2017 statele membre și-au exprimat punctele de vedere cu privire la provocările viitoare, în cadrul grupurilor de lucru ale Comisiei și ale Consiliului. Prezentul raport reflectă contribuțiile din acea perioadă și stabilește actuala stare de fapt.

3.2.Aspecte legate de finanțare și resurse

3.2.1    Nivelul UE (componente ale Uniunii)

Dezvoltarea și exploatarea sistemelor informatice poate fi costisitoare. Comisia dispune în cadrul programului Vamă 2020 de un buget de aproximativ 380 de milioane EUR pentru perioada 2015-2020, ceea ce evidențiază amploarea și ambiția proiectelor informatice cuprinse în CVU, precum și investițiile pe care le-a făcut deja UE în instituirea și exploatarea de sisteme informatice în sprijinul operațiunilor vamale. Comisia folosește aceste fonduri în cadrul unei structuri strict controlate, cu o rețea de contractanți externi și acorduri de colaborare cu statele membre. Prin urmare, modelul actual al Comisiei este optimizat și valorifică în foarte mare măsură gestionarea unor echipe de contractanți externi.

Aceste fonduri sunt direcționate către dezvoltarea de noi sisteme și către exploatarea sistemelor și a rețelelor centralizate existente sprijinite de centre de date speciale care implică serviciul informatic central al Comisiei (DG DIGIT) și serviciul de politică vamală al Comisiei (DG TAXUD). Pe măsură ce rolul informaticii în implementarea politicii vamale avansează, importanța rolului central al serviciilor Comisiei crește, atât în ceea ce privește exploatarea sistemelor centrale, care se traduce în responsabilități operaționale de zi cu zi în timp real privind aplicarea dreptului UE, cât și în ceea ce privește coordonarea activităților statelor membre. Pentru a funcționa bine, acest lucru necesită resurse adecvate și un parteneriat strâns cu statele membre.

3.2.2    Nivelul statelor membre (componente neunionale)

Din punctul de vedere al statelor membre, o preocupare majoră o reprezintă costul operațiunilor lor informatice. Multe state membre sunt îngrijorate în legătură cu componentele naționale, care sunt create de 28 de ori și, prin urmare, oferă o valoare redusă contribuabililor, din cauza multiplicării costurilor implicate. Pentru unele state membre, provocarea este exacerbată de dependența acestora de furnizori comerciali față de care nu au o putere de cumpărare suficient de mare pentru a obține cele mai bune prețuri.

De asemenea, există percepții diferite în legătură cu aspectele de finanțare, deoarece nu toate statele membre se confruntă cu aceleași volume de trafic la import și la export, ceea ce le subminează analiza cost-beneficiu, în cadrul căreia se bazează pe considerații pur naționale. În plus, deși toate statele membre primesc o proporție din resursele proprii bazate pe taxele vamale pe care le colectează (20 %), fluxurile comerciale către și dinspre Uniune tind să fie concentrate în anumite locuri. Astfel, aproape 80 % din declarațiile de import sunt efectuate în doar trei state membre. Și acest lucru influențează raționamentul statelor membre. Nu în ultimul rând, multe administrații vamale subliniază faptul că nu beneficiază pe deplin de cota de 20 % prevăzută pentru acoperirea costurilor de colectare.

Este clar că, în comparație cu producția unor sisteme centrale sau chiar a unor sisteme distribuite dezvoltate de Comisie în parteneriat cu statele membre, costurile activităților separate și necoordonate ale statelor membre sunt susceptibile să fie semnificativ mai mari. Într-adevăr, studii realizate pentru Comisie au dus la concluzia că se pot obține economii importante dacă statele membre colaborează în ceea ce privește dezvoltarea, exploatarea și întreținerea în procent de 35-53 %, în cazul în care sunt implicate minimum 10 state membre 13 . Un factor care complică situația este că statele membre au modele de afaceri diferite pentru producerea componentelor naționale și, de asemenea, se află pe poziții diferite în raport cu importanța sistemelor deja existente. Unele state membre dispun de o expertiză proprie substanțială în domeniul informatic, în timp ce altele se bazează mai mult pe furnizori terți.

3.3.Constrângeri de ordin politic

Aceste provocări trebuie să fie văzute în contextul necesității de a realiza acum sistemele și arhitectura lor conform CVU și programului său de lucru. Deși majoritatea lucrărilor vor fi finalizate până în 2020, un mic număr de sisteme noi vor intra în funcțiune după data respectivă, același lucru fiind valabil și pentru unele extinderi și actualizări ale sistemelor existente. Pentru a se asigura o structură completă și integrată pe deplin la nivelul tuturor statelor membre, care să includă toate sistemele, aceste lucrări vor continua cel mai probabil până în 2025. Acest fapt subliniază, de asemenea, necesitatea unei abordări evolutive în vederea minimizării riscurilor pentru procesele vamale, dată fiind importanța pe care ecosistemul informatic existent o are pentru funcționarea de zi cu zi a uniunii vamale. Situația generală actuală în ceea ce privește punerea în aplicare a CVU, inclusiv sistemele informatice relevante și calendarul pentru realizarea acestora, este stabilită în recentul Raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii și exercitarea competenței de a adopta acte delegate în temeiul articolului 284 din acesta 14 .

4.SCENARIU INFORMATIC PENTRU O UNIUNE VAMALĂ INTEGRATĂ

Discuțiile cu statele membre au scos în evidență faptul că este important ca o strategie informatică pentru domeniul vamal în UE să fie bazată pe o viziune asupra viitorului și a obiectivelor pe termen mai lung ale vămii digitale, ca fundament al lucrărilor aflate în curs de desfășurare.

Reacțiile exprimate au subliniat necesitatea ca autoritățile vamale să furnizeze un serviciu vamal eficient și eficace, prin aplicarea într-un mod consecvent și coerent la nivelul întregii Uniunii a normelor convenite.

Pentru a realiza aceasta, controalele vamale vor trebui să se bazeze pe o mai bună valorificare a potențialului digitalizării și al fluxurilor de date, creându-se astfel controale chiar mai eficace bazate pe riscuri. Acest lucru poate permite autorităților vamale să își direcționeze resursele și, dacă este folosit în mod inteligent, poate reduce sarcina administrativă aferentă comerțului legitim și poate raționaliza contribuțiile acestuia.

Rolul central al domeniului vamal pentru alte politici care au, de asemenea, un element transfrontalier poate fi folosit în vederea producerii de sinergii pozitive pentru controlul reglementar general, într-un viitor bazat pe grade ridicate de interoperabilitate și de interconectare între sistemele informatice, precum și pe abordări coordonate privind controalele.

Un obiectiv ultim logic ar fi un mediu de ghișeu unic, care să garanteze, pe cât de mult posibil, o singură relație coerentă cu diferiții actori guvernamentali, având în spate, ca sprijin, o structură de control reglementar coerentă.

Un asemenea mediu presupune un grad ridicat de partajare a datelor și a informațiilor între autoritățile vamale și între acele alte autorități și alte agenții de reglementare și departamente. De asemenea, el necesită utilizarea sistematică a unor metode avansate de analiză a datelor și posibil și a altor tehnologii inovatoare pentru a sprijini abordările integrate privind controalele care sunt în mare parte bazate pe riscuri și fundamentate pe o largă cunoaștere a riscurilor și a capacităților principalilor actori comerciali.

Contribuțiile statelor membre sugerează că rolul sistemelor informatice vamale va fi primordial pentru asigurarea unor rezultate de succes la nivel de politică și că acestea vor fi rentabile, robuste și fiabile. Aceasta înseamnă o capacitate de adaptare la evoluțiile tehnologice și ale modelelor de afaceri. De asemenea, va fi important să se valorifice sinergiile cu sistemele informatice paneuropene deja existente care sunt relevante.

Este, de asemenea, clar că va fi necesar un parteneriat strâns între Comisie și statele membre pentru a se asigura utilizarea optimă a expertizei și a resurselor în vederea realizării unor soluții informatice rentabile, indiferent că este din punctul de vedere al dezvoltării sau din cel al exploatării sistemelor.

5.OPȚIUNI POSIBILE PENTRU O STRUCTURĂ PERMANENTĂ

Orice modificare a modelului de afaceri care depășește perfecționarea modelului actual va fi de durată, mai ales dacă acest lucru necesită instituirea de noi structuri. O schimbare radicală a proceselor actuale riscă să submineze realizarea proiectelor informatice pe termen scurt și mediu ale CVU. Acest lucru ar fi foarte indezirabil și nu ar fi în concordanță cu declarația clară a Consiliului potrivit căreia ar trebui să se acorde prioritate punerii în aplicare a CVU. Aceasta consolidează ideea că reflecția actuală ar trebui să se concentreze asupra unei viziuni pe termen mai lung.

Prin urmare, pe termen scurt Comisia va trebui să își desfășoare în continuare activitatea în temeiul normelor stabilite în Decizia privind vama electronică și în CVU, precum și în concordanță cu programul Vamă 2020. Având în vedere acest lucru, Comisia și-a consolidat serviciile care se ocupă de sistemele informatice vamale, pentru a aborda activitățile majore reprezentate de proiectele informatice ale CVU, iar cheltuielile anuale ale UE se ridică la aproximativ 70 de milioane EUR. Această consolidare include creșterea efectivelor de personal ale DG TAXUD și noi acorduri cu DG DIGIT pentru optimizarea sinergiilor dintre servicii. Cu toate acestea, evoluțiile viitoare pe această bază dincolo de 2020 vor depinde de deciziile care urmează să fie luate în legătură cu programul care va succeda programului Vamă 2020. Un calendar orientativ pentru acest exercițiu de definire a unui nou model și a componentelor sale este stabilit în anexa 2, fără a aduce atingere viitoarelor decizii privind finanțarea.

Dacă modelul actual urmează să se modifice, discuțiile de până în prezent sugerează faptul că cea mai promițătoare cale ar implica probabil o abordare de tip „furnizor informatic comun” prin intermediul unei entități/agenții sau prin alte metode de colaborare.

Însă orice astfel de abordare trebuie să recunoască realitatea operațiunilor informatice existente.
În principiu, un astfel de furnizor ar putea dezvolta sisteme complete care să fie încredințate statelor membre sau Comisiei ori anumite niveluri ale operațiunilor sau dezvoltării informatice ori ar putea să fie responsabil pentru integralitatea dezvoltării și a operațiunilor. Pentru a ilustra acest aspect al așa-numitelor „niveluri”, diagrama de mai jos prezintă principalele elemente constitutive ale arhitecturii informatice a Comisiei (DG TAXUD). Este clar că, dată fiind complexitatea și interdependența părților componente ale ecosistemului informatic, evaluarea posibilelor activități sau părți ale acestor activități care să fie atribuite unui furnizor informatic comun este un proces dificil. Este de asemenea clar că activitățile se împart într-o parte independentă de procesele operaționale (în portocaliu mai jos) și o parte specifică proceselor operaționale (în verde mai jos), ceea ce poate influența soluțiile care urmează să fie aplicate, în special având în vedere potențialele sinergii dintre domenii transsectoriale.

5.1.Furnizorul informatic comun

Au fost examinate diverse opțiuni, fără a se încerca o analiză cost-beneficiu detaliată în acest stadiu, dată fiind necesitatea de a stabili sfera de aplicare finală a oricărei opțiuni în lumina reacțiilor primite de la statele membre în decursul discuțiilor care au avut loc până în prezent, în special în cadrul Seminarului la nivel înalt de la Tallinn din perioada 28-29 septembrie 2017 și al Concluziilor Consiliului din 7 noiembrie 2017 15 .

În toate scenariile probabile, dezvoltarea și exploatarea sistemelor informatice ar necesita o responsabilitate împărțită între Comisie și statele membre, date fiind competențele lor respective în ceea ce privește legislația la nivelul UE și punerea în aplicare a acestei legislații. Deși ar fi posibil să se aibă în vedere schimbarea echilibrului dintre componentele Uniunii și cele neunionale, aceasta nu ar rezolva problemele subiacente, cu excepția cazului în care toate sistemele ar deveni componente ale Uniunii. Chiar și în acest caz, ar exista întrebări cu privire la care ar fi cea mai bună structură pentru realizarea lor și cum ar interacționa aceasta cu serviciile vamale naționale și cu legislațiile naționale.

Având în vedere cele de mai sus, s-a discutat noțiunea de „furnizor informatic comun”, care ar putea să furnizeze, în principiu, servicii de dezvoltare și chiar și de exploatare și de întreținere atât Comisiei, cât și statelor membre. Ideea ar fi aceea de a încredința responsabilități unei terțe părți, care ar furniza servicii pe baza finanțării puse la dispoziție de statele membre și de Comisie. Aceasta ar asigura coerența la nivelul întregii game de sisteme informatice și ar trebui să genereze economii de costuri. Mai mult, ar lăsa deschisă posibilitatea pentru Comisie sau chiar pentru statele membre de a încredința anumite sarcini și activități operaționale părții terțe respective, în funcție de construcția juridică utilizată.

Valoarea adăugată probabilă a unei astfel de opțiuni ar rezulta din costurile reduse ale unei dezvoltări, exploatări și întrețineri unice, față de costurile multiple presupuse de acțiunea individuală a tuturor statelor membre. Efectele reale ale acestui principiu ar depinde însă de sfera activităților unui astfel de „furnizor informatic comun” și de măsura în care adaptările naționale ar putea fi minimizate în interesul standardizării abordării. Dată fiind necesitatea ca exploatarea și întreținerea să fie disponibile integral în timp real, orice structură ar trebui, dacă ar prelua astfel de activități, să acorde garanții de continuitate a activității care s-ar aplica tuturor statelor membre implicate.

Într-adevăr, o problemă importantă este măsura în care anumite sisteme sau părți de sisteme ar putea fi preluate de o parte terță și relația lor cu alte părți ale ecosistemului informatic.

În principiu, un „furnizor informatic comun” ar putea fi o structură care își desfășoară activitatea la nivelul UE. În cazul în care o astfel de structură ar lua forma unei întreprinderi comune, guvernanța și sarcinile specifice ar fi substanțial diferite. De asemenea, ar putea fi o formă de organism de achiziție în comun, instituit probabil printr-un acord, precum o grupare europeană de cooperare teritorială 16 .

5.2.O structură care își desfășoară activitatea la nivelul UE

O posibilă abordare a unei asemenea provocări ar fi instituirea unei structuri la nivelul UE care să își asume responsabilități specifice. Cu toate că în cadrul discuțiilor cu statele membre a fost menționată, de exemplu, opțiunea unei noi agenții, în prezent această idee nu se bucură de sprijin suficient în rândul statelor membre. Acest lucru este complicat, în plus, de o incertitudine considerabilă în ceea ce privește viitoarele posibilități de finanțare ale UE, precum și de motive de îngrijorare legate de faptul că se adoptă această cale fără a avea o idee clară asupra relației dintre activitățile unei entități și cele ale statelor membre, în cazul în care procesele vamale sunt astfel integrate la nivelul UE.

O altă posibilitate ar fi să se urmărească transferarea operațiunilor Comisiei către o structură existentă a UE, precum o agenție a UE care există deja 17 . În prezent nu există decât o singură astfel de agenție al cărei mandat acoperă sisteme informatice de mare amploare în domeniul justiției și al afacerilor interne. Aceasta este EU‑LISA. Mandatul său nu include însă și domeniul vamal și, în prezent, agenția este ocupată integral cu livrarea de sisteme care intră în domeniul de aplicare al mandatului său. Orice potențiale sinergii cu această agenție ar necesita un proces de diligență, în specia datorită numărului mare, complexității și gradului de maturitate a sistemelor informatice vamale existente. Riscul pentru operațiunile vamale existente ar fi prea mare pentru ca această opțiune să fie considerată o opțiune viabilă pe termen scurt sau mediu. Mai mult, odată cu finalizarea restului de proiecte aferente CVU, astfel de riscuri vor deveni mai importante.

Prin urmare, în acest stadiu de dezvoltare a raționamentului pe marginea unei structuri permanente, statele membre nu au convenit asupra unei orientări clare cu privire la utilizarea unei noi structuri care să preia o parte din sarcinile de dezvoltare și/sau de exploatare/întreținere a sistemelor informatice vamale. Statele membre sunt foarte concentrate asupra realizării rețelei complexe de proiecte care sunt prevăzute în CVU și nu văd mari șanse de schimbări majore în ceea ce privește modul în care își desfășoară activitățile în acest scop. Este necesară o mai mare claritate cu privire la multe elemente diferite, ceea ce justifică activități suplimentare de diligență.

5.3.Soluții de colaborare pentru statele membre

O altă opțiune este să se încerce generarea unui nou impuls în jurul ideii
de colaborare aprofundată între statele membre. S-au realizat cercetări considerabile în acest sens și noi inițiative din domeniul vamal și fiscal sugerează că există posibilități de valoare adăugată reală.

„Soluția” de colaborare se bazează pe ideea că statele membre acționează împreună, în mod colectiv, pentru a aborda problema elaborării, dezvoltării și exploatării de componente neunionale. Această soluție implică o structură care este mai deschisă și mai puțin centralizată în ceea ce privește guvernanța și funcționarea sa decât o soluție care implică o agenție. De asemenea, ea presupune suportarea costurilor, în principal, direct de către statele membre și nu de la bugetul UE, așa cum ar trebui să fie în cazul componentelor neunionale. Aceasta implică o viziune clară asupra locului din cadrul ecosistemului informatic vamal unde se potrivesc lucrările care urmează să fie efectuate. În acest caz, Programul de lucru al CVU (și planul strategic multianual – PSM – prevăzut în Decizia privind vama electronică) furnizează un cadru adecvat.

Dificultățile de colaborare sunt legate în mare parte de guvernanța acțiunii (în afara cadrului strict instituit pentru activitățile privind componentele Uniunii) care implică unele state membre sau toate, de asigurarea faptului că aspectele juridice și practice legate de achizițiile publice sunt abordate în mod adecvat și de asigurarea unor norme agreate și funcționale privind arhitectura informatică.

În acest stadiu, potențialul abordării respective trebuie să fie testat printr-un caz real. În acest sens, proiectul CVU în curs privind notificarea sosirii, notificarea prezentării și depozitarea temporară este un experiment valoros și Comisia va continua să îl sprijine cu expertiză și cu finanțarea anumitor aspecte administrative, atunci când acest lucru este posibil în temeiul programului Vamă 2020. Acest proiect, condus de Belgia, prezintă un real potențial de a furniza un model pentru viitoare proiecte similare, precum și de a furniza o soluție mai rentabilă pentru acele state membre care doresc în prezent să își finalizeze sistemele naționale pentru CVU. El are potențialul de a depăși aspectele legate de dezvoltare și poate beneficia de experiența dobândită în cadrul proiectelor din domeniul fiscal, care s-a confruntat cu provocări similare. Discuțiile purtate în cadrul Grupului de lucru la nivel înalt al Consiliului la 11 octombrie 2017, pe baza rezultatelor seminarului de la Tallinn din 28-29 septembrie, au demonstrat o convergență de opinii în jurul importanței de a realiza progrese în privința colaborării.

În funcție de rezultatele acestei experiențe și ale altor acțiuni similare care sunt în curs de desfășurare în domeniul fiscal, această formă de colaborare se poate într-adevăr dezvolta astfel încât să ocupe o porțiune importantă a dezvoltării (și chiar, în anumite cazuri, a exploatării) unor părți ale ecosistemului informatic vamal. Aceasta ar putea face parte dintr-o soluție „mixtă” care să prevadă soluții diferite pentru anumite părți ale ecosistemului informatic.

6.ASPECTE CARE TREBUIE ANALIZATE ÎN CONTINUARE

Vor fi necesare reflecții suplimentare în contextul lucrărilor „grupului catalizator” prevăzute de discuțiile care au avut loc în cadrul Consiliului în octombrie 2017. Acestea ar trebui să acopere atât posibila dezvoltare a unor soluții de tip colaborativ și a unor structuri inovatoare care să reunească statele membre, cât și o examinare mai detaliată a utilizării unor structuri mai tradiționale de tip „agenție”, inclusiv a sinergiilor cu agențiile existente și a inițiativelor viitoare. Obiectivele la nivel înalt ale grupului ar trebui să includă cel puțin următoarele:

7.CONCLUZII

Începând de la lansarea dezbaterii de către Comisie la sfârșitul anului 2016, a avut loc
o discuție amplă pe marginea viitorului pe termen lung al realizării și exploatării sistemelor informatice vamale în UE.

Dificultățile, precum și progresele de până acum ale actualului model de realizare a sistemelor informatice sunt recunoscute pe scară largă. Există un consens clar în privința necesității de a continua cu actualele structuri pentru a finaliza programul de lucru ambițios al CVU în domeniul informatic. În cadrul structurilor actuale, este posibil să se utilizeze inițiativele de colaborare existente pentru a ajuta statele membre interesate să realizeze părți ale sistemelor CVU pe care trebuie să le instituie. Acesta este un domeniu în care experiențele actuale vor aduce o contribuție valoroasă la dezbaterea privind viitorul potențial și viitoarea dezvoltare a conceptului de colaborare.

S-au înregistrat progrese în ceea ce privește identificarea unor posibile căi de dezvoltare și de exploatare într-un mod mai eficace și mai eficient a sistemelor informatice vamale. Cu toate acestea, trebuie continuate eforturile pe baza celor două căi - de continuare și de perfecționare a abordării existente privind colaborarea și de instituire într-un mod mai clar a unor modele de realizare alternative. Apetitul statelor membre pentru soluții inovatoare în acest domeniu ar trebui de asemenea avut în vedere. Ambele căi necesită luarea în considerare a Agendei digitale și a orientărilor generale în vederea partajării soluțiilor și serviciilor informatice la nivelul tuturor sectoarelor.

Date fiind complexitatea și caracterul esențial al ecosistemului informatic pentru operațiuni vamale, atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea, se pare că orice schimbare majoră ar trebui să fie evolutivă și că, cel mai probabil, va exista necesitatea adoptării mai degrabă a unor soluții „mixte”, decât a unei singure soluții atotcuprinzătoare. După cum s-a discutat cu statele membre, etapa următoare din cadrul procesului ar trebui să fie crearea unui „grup catalizator” format din statele membre interesate și Comisie, care să exploreze aspectele specifice stabilite în prezentul document și să dea curs Concluziilor Consiliului din 7 noiembrie 2017. Obiectivul acestui „grup catalizator” ar fi să stabilească un scenariu fezabil pe termen lung și o cale pentru realizarea acestui scenariu, posibil incluzând proiecte-pilot suplimentare și activități de diligență în ceea ce privește sinergiile cu alți actori, precum și analizele juridice și exercițiile cost-beneficiu corespunzătoare.

Implicațiile pentru finanțarea UE ale acțiunilor viitoare care depășesc pachetul de finanțare al programului Vamă 2020 vor trebui luate în considerare în contextul pregătirii și negocierii programului vamal de generație următoare.

În cadrul tuturor activităților care urmează să fie realizate va trebui să se țină seama de posibila evoluție a temeiului juridic și de potențialul impact al Brexitului, de presiunea din ce în ce mare de a asigura soluții transsectoriale în ceea ce privește interoperabilitatea, partajarea soluțiilor și exploatarea datelor, precum și de implicațiile inovărilor tehnologice în anii care vin.

Anexa 1

Lista celor 17 proiecte definite de programul de lucru al CVU – Descrieri

1. Sistemul exportatorilor înregistrați (REX) în cadrul CVU

Proiectul urmărește să pună la dispoziție informații actualizate privind exportatorii înregistrați stabiliți în țări care beneficiază de SGP și care exportă mărfuri în Uniune. Sistemul va avea o dimensiune transeuropeană și va include, de asemenea, date cu privire la operatorii economici din UE, pentru a sprijini exporturile către țări care beneficiază de SGP. Datele necesare au fost introduse în sistem în mod treptat până la 31 decembrie 2017.

2. Informațiile tarifare obligatorii (ITO) în cadrul CVU

Proiectul are ca obiectiv modernizarea sistemelor transeuropene ITOE-3 și Supraveghere 2 existente, pentru a asigura următoarele:

(a) alinierea sistemului ITOE-3 la cerințele CVU;
(b) extinderea datelor declarației solicitate în temeiul supravegherii;
(c) monitorizarea utilizării obligatorii a ITO;
(d) monitorizarea și gestionarea utilizării extinse a ITO.

Proiectul va fi implementat în două etape.

Prima etapă va consta, în primul rând, în crearea treptată a funcționalității necesare pentru a primi setul de date ale declarației solicitat în cadrul CVU (pasul 1) începând de la 1 martie 2017 până la implementarea proiectelor enumerate la punctele 10 și 14 din prezentul document (și cel târziu la 31 decembrie 2020) și, în al doilea rând, în respectarea obligației de control al utilizării ITO pe baza noului set de date ale declarației solicitat și a alinierii procedurilor de adoptare a deciziilor vamale (pasul 2).

A doua etapă va implementa formularul electronic pentru cererile și deciziile ITO și va pune la dispoziția operatorilor economici o interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE pentru prezentarea cererii ITO și primirea deciziei ITO pe cale electronică.

3. Decizii vamale în cadrul CVU

Proiectul are ca obiectiv armonizarea procedurilor legate de cererile de decizii vamale, de luarea deciziilor și de gestionarea acestora prin standardizarea și gestionarea electronică a datelor din cereri și din decizii/autorizații în întreaga Uniune. Proiectul se referă la deciziile naționale și la cele care implică mai multe state membre, definite în cod, și include componente ale sistemelor dezvoltate în mod centralizat la nivelul Uniunii, precum și integrarea componentelor naționale, dacă statele membre își exprimă această opțiune. Acest sistem transeuropean va facilita consultările în perioada de luare a deciziilor și gestionarea procesului de autorizare.

El cuprinde un portal destinat comercianților din UE, un sistem de gestionare a deciziilor vamale și un sistem de referințe cu privire la clienți.

4. Accesul direct al comercianților la sistemele europene de informații (gestionarea uniformă a utilizatorilor și semnătura digitală)

Obiectivul acestui proiect este de a furniza soluții practice pentru a le oferi comercianților un acces direct și armonizat la nivelul UE, ca serviciu destinat interfețelor utilizator-sistem care să fie integrat în sistemele vamale electronice definite în proiectele specifice din cadrul CVU. Gestionarea uniformă a utilizatorilor și semnătura digitală vor fi integrate în portalurile sistemelor vizate și includ asistență pentru gestionarea identității, a accesului și a utilizatorilor în conformitate cu politicile de securitate necesare.

Prima instalare este prevăzută împreună cu sistemul de decizii vamale în cadrul CVU. Ulterior, acest mijloc tehnic de autentificare și de gestionare a utilizatorilor va putea fi utilizat și în alte proiecte în cadrul CVU, cum ar fi modernizarea ITO în cadrul CVU, modernizarea AEO în cadrul CVU, sistemul privind dovada statutului unional în cadrul CVU și eventual sistemul de fișe de informații (INF) pentru regimuri speciale în cadrul CVU. A se consulta proiectele respective pentru datele de instalare.

5. Modernizare pentru operatorii economici autorizați (AEO) în cadrul CVU

Proiectul are ca obiectiv îmbunătățirea proceselor operaționale legate de cererile și de autorizațiile AEO, ținând seama de modificările dispozițiilor legale din CVU.

În prima etapă, proiectul urmărește implementarea îmbunătățirilor majore aduse sistemului AEO în vederea armonizării cu procedura de luare a deciziilor vamale.

În a doua etapă, proiectul va implementa formularul electronic pentru cererile și deciziile AEO și va pune la dispoziția operatorilor economici o interfață armonizată la nivelul UE pentru prezentarea cererilor AEO și pentru primirea deciziilor AEO pe cale electronică.

6. Modernizarea sistemului de înregistrare și identificare a operatorilor economici (EORI 2) în cadrul CVU

Acest proiect urmărește să realizeze o modernizare minoră a sistemului transeuropean EORI existent, care permite înregistrarea și identificarea operatorilor economici din Uniune, precum și a operatorilor din țări terțe și a altor persoane din țări terțe decât operatorii economici care sunt active în domeniul vamal în Uniune.

7. Supraveghere 3 în cadrul CVU

Acest proiect are ca obiectiv modernizarea sistemului Supraveghere 2+ pentru a asigura alinierea acestuia la cerințele CVU, cum ar fi schimbul de informații standard utilizând tehnici electronice de prelucrare a datelor și stabilirea unor funcții adecvate necesare pentru prelucrarea și analizarea întregului set de date de supraveghere obținut de la statele membre.

Prin urmare, el va include și alte capacități de extragere a datelor și formalități de raportare care urmează să fie puse la dispoziția Comisiei și a statelor membre.

8. Dovada statutului unional în cadrul CVU

Proiectul are ca obiectiv crearea unui nou sistem transeuropean pentru stocarea, gestionarea și recuperarea următoarelor dovezi electronice ale statutului unional: T2L/F și manifestul vamal al mărfurilor (emise de un emitent neautorizat).

9. Modernizarea noului sistem computerizat de tranzit (NCTS) în cadrul CVU

Obiectivul acestui proiect este de a alinia sistemul transeuropean NCTS existent la noile cerințe ale CVU, cum ar fi înregistrarea incidentelor din timpul transportului și alinierea schimburilor de informații la cerințele în materie de date prevăzute în CVU, precum și modernizarea și dezvoltarea interfețelor cu alte sisteme.

10. Sistemul automatizat de export (AES) în cadrul CVU

Acest proiect urmărește implementarea cerințelor CVU pentru export și ieșire.

Componenta 1 - „AES transeuropean”:

Obiectivul proiectului este de a dezvolta în continuare sistemul transeuropean de control al exporturilor existent, pentru a implementa un AES complet care să răspundă cerințelor operaționale în materie de procese și de date introduse prin CVU, printre altele domeniul de aplicare al regimurilor simplificate, divizarea loturilor de ieșire și vămuirea centralizată pentru export. De asemenea, se preconizează ca acesta să includă dezvoltarea unor interfețe armonizate cu sistemul pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor (EMCS) și cu NCTS. Ca atare, AES va permite automatizarea completă a procedurilor de export și a formalităților de ieșire. AES include elemente care trebuie să fie dezvoltate la nivel central și național.

Componenta 2 – „Modernizarea sistemelor naționale de export”:

De asemenea, nefăcând parte din domeniul de aplicare al AES, dar fiind strâns legate de acesta, sistemele naționale separate trebuie să fie modernizate în ceea ce privește elementele naționale specifice legate de formalitățile de export și/sau de ieșire. În măsura în care aceste elemente nu au un impact asupra domeniului comun pentru AES, ele pot fi înglobate în cadrul acestei componente.

11. Fișe de informații (INF) pentru regimuri speciale în cadrul CVU

Obiectivul acestui proiect este de a dezvolta un nou sistem transeuropean pentru a sprijini și a optimiza procedurile de gestionare a datelor INF și prelucrarea electronică a datelor INF în cadrul regimurilor speciale.

12. Regimuri speciale în cadrul CVU

Acest proiect are ca scop accelerarea, facilitarea și armonizarea regimurilor speciale în întreaga Uniune prin furnizarea unor modele comune de procese operaționale. Sistemele naționale vor implementa toate modificările introduse prin CVU pentru antrepozitul vamal, destinația finală, admiterea temporară, perfecționarea activă și perfecționarea pasivă.

Acest proiect va fi implementat în două etape.

Componenta 1 - „RS EXP naționale”: oferă soluțiile electronice necesare la nivel național pentru activitățile legate de regimurile speciale de export.

Componenta 2 - „RS IMP naționale”: oferă soluțiile electronice necesare la nivel național pentru activitățile legate de regimurile speciale de import.

Implementarea acestor proiecte se va realiza prin intermediul proiectelor enumerate la punctele 10 și 14 din prezentul document.

13. Notificarea sosirii, notificarea prezentării și depozitarea temporară în cadrul CVU

Obiectivul acestui proiect este de a defini procedurile pentru notificarea sosirii mijloacelor de transport, pentru prezentarea mărfurilor (notificarea prezentării) și pentru declarația de depozitare temporară descrise în CVU și de a susține armonizarea în acest sens în toate statele membre în ceea ce privește schimbul de date dintre operatori și vamă.

Proiectul vizează automatizarea procedurilor la nivel național.

14. Modernizarea sistemelor naționale de import în cadrul CVU

Proiectul urmărește implementarea tuturor cerințelor în materie de procese și de date care decurg din CVU și care se referă la domeniul importului (și care nu fac obiectul niciunuia dintre celelalte proiecte definite în programul de lucru). El se referă în special la modificările pentru procedura de „punere în liberă circulație” (procedura standard + simplificări), dar include și efectele care rezultă din alte migrări de sisteme. Acest proiect se referă la domeniul importului la nivel național, incluzând sistemele naționale de prelucrare a declarațiilor vamale, precum și alte sisteme, cum ar fi sistemele naționale de contabilitate și de plată.

15. Vămuirea centralizată pentru import în cadrul CVU

Scopul acestui proiect este ca mărfurile să poată fi plasate sub un regim vamal utilizând vămuirea centralizată, ceea ce ar permite operatorilor economici să își centralizeze activitățile din punct de vedere vamal. Prelucrarea declarației vamale și acordarea liberului de vamă pentru mărfuri ar trebui să fie coordonate între birourile vamale implicate. Este vorba despre un sistem transeuropean care ar conține componente dezvoltate la nivel central și național.

16. Gestionarea garanțiilor în cadrul CVU

Obiectivul acestui proiect este de a asigura gestionarea eficace și eficientă a diverselor tipuri de garanții.

Componenta 1 - „Gestionarea garanțiilor”: Sistemul transeuropean va asigura gestionarea garanțiilor globale care pot fi utilizate în mai mult de un stat membru și monitorizarea sumei de referință pentru fiecare declarație vamală sau declarație suplimentară sau o informare adecvată privind datele necesare pentru înregistrarea în conturi a datoriilor vamale existente pentru toate regimurile vamale, așa cum se prevede în Codul vamal al Uniunii, cu excepția tranzitului, care este gestionat în cadrul proiectului NCTS.

Componenta 2 — „Gestionarea garanțiilor naționale”: De asemenea, sistemele electronice existente la nivel național pentru gestionarea garanțiilor valabile într-un stat membru trebuie să fie modernizate.

17. Modernizarea sistemului de control al importurilor în cadrul CVU (ICS 2)

Obiectivul acestui proiect este să întărească siguranța și securitatea lanțului logistic pentru toate modurile de transport, în special pentru transportul aerian de mărfuri, prin îmbunătățirea calității datelor, a fișierelor de date, a disponibilității și a schimbului de date cu privire la declarația sumară de intrare și la informațiile aferente referitoare la riscuri și la controale (ciclu de viață ENS+).

Totodată, proiectul va facilita colaborarea dintre statele membre în cadrul procesului de analiză a riscurilor. El va conduce la o arhitectură complet nouă a sistemului ICS transeuropean existent.

Anexa 2

Notă: Cifrele privind procentul din CVU realizat se referă numai la activitățile care trebuie efectuate de Comisie, nu la activitățile care trebuie efectuate de statele membre.

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European intitulată „Dezvoltarea uniunii vamale a UE și guvernanța acesteia”, COM(2016) 813 final.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(3)

Concluziile Consiliului privind dezvoltarea uniunii vamale a UE și a guvernanței acesteia, 7585/1/17 UD 82 ENFOCUSTOM 83.

(4)

Concluziile Consiliului privind finanțarea în domeniul vamal, 7586/17 UD 83 ENFOCUSTOM 84.

(5)

Documentele de politică comercială (Trade Policy Papers) ale OCDE nr. 21, 42, 118, 144, 150 și 157, precum și Djankov, Simeon; Freund, Caroline & Pham, Cong S.: „Trading on Time”, Banca Mondială / Doing Business, (2006 și 2008): Raport (2008, modificat în 2010).

(6)

Hummels, David (2001). „Time as a Trade Barrier”, document de lucru. Purdue University, SUA.

(7)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei din 11 aprilie 2016 de stabilire a programului de lucru referitor la dezvoltarea și instalarea sistemelor electronice prevăzute în Codul vamal al Uniunii (JO L 99, 15.4.2016, p. 6), care înlocuiește versiunea anterioară a programului de lucru stabilit în Decizia de punere în aplicare (UE) 2014/255 a Comisiei din 29 aprilie 2014 (JO L 134, 7.5.2014, p. 46-53).

(8)

Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (JO L 23, 26.1.2008, p. 21).

(9)

Anexa 1 conține lista sistemelor informatice cuprinse în Programul de lucru pentru CVU.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 1294/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Vamă 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 624/2007/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 209).

(11)

De asemenea, finanțarea este parțial asigurată de sistemul de informații antifraudă (AFIS).

(12)

O Agendă digitală pentru Europa, COM(2010)245 final, 19.5.2010, și rectificarea din 26.8.2010.

(13)

Cadru strategic pentru realizarea colaborativă a sistemelor informatice vamale din UE: martie 2014.

(14)

COM(2018)39 final, 22.1.2018.

(15)

A se vedea ordinea de zi a reuniunii ECOFIN din 7 noiembrie 2017 nr. 13623/17 și nota nr. 13556/17 UD 240 la punctul A de pe ordinea de zi, referitoare la adoptarea concluziilor Consiliului.

(16)

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT); (JO L 210, 31.7.2006, p. 19).

(17)

OLAF exploatează deja sisteme informatice vamale paneuropene, oferind sprijin autorităților vamale în cadrul activităților acestora de combatere a fraudei în domeniul vamal. Cu toate acestea, OLAF nu deține nici mandatul, nici resursele necesare pentru a exploata sisteme informatice de mare amploare în afara domeniului fraudelor.