COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles,20.9.2017

COM(2017) 536 final

2017/0230(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2017) 308 final}

{SWD(2017) 309 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Piețele financiare integrate aduc beneficii semnificative pentru finanțarea economiei europene și pentru promovarea locurilor de muncă și a creșterii economice pe o bază solidă și sustenabilă. Pentru a promova integrarea financiară și integritatea pieței, menținând, în același timp, stabilitatea financiară, piața internă a UE pentru servicii financiare necesită norme comune și o coordonare viguroasă în materie de supraveghere. Cu ocazia restructurării sistemului său financiar ca reacție la criza financiară și în concordanță cu eforturile întreprinse la nivel global, UE a introdus un cadru unic de reglementare în domeniul financiar în Europa și a instituit autoritățile europene de supraveghere (ESA). ESA reprezintă un element instituțional de prim ordin al pachetului cuprinzător de reforme și au jucat un rol esențial în asigurarea faptului că piețele financiare din întreaga UE sunt bine reglementate, solide și stabile. Acestea contribuie la dezvoltarea și la aplicarea consecventă a cadrului unic de reglementare, soluționează problemele transfrontaliere și promovează, astfel, convergența în materie de reglementare și de supraveghere.

În pofida măsurilor luate în urma crizei, există în continuare numeroase posibilități de a îmbunătăți convergența în materie de reglementare și de supraveghere la nivelul pieței interne. Pentru a funcționa efectiv, piețele financiare integrate necesită mecanisme de supraveghere care să fie și ele mai bine integrate, iar mecanismele de supraveghere mai centralizate pot încuraja, la rândul lor, integrarea pieței. Din acest motiv, UE a întreprins demersuri în vederea integrării suplimentare a sectorului financiar în sens mai larg pe o bază solidă și stabilă. În special, uniunea piețelor de capital a fost lansată pentru a pune bazele unei piețe interne pe deplin funcționale pentru piețele de capital. În acest context, Raportul celor cinci președinți cu privire la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei din iunie 2015 1 a evidențiat necesitatea de a consolida cadrul de supraveghere al UE, urmărind în ultimă instanță crearea unei autorități unice de supraveghere a piețelor de capital. Mai recent, Documentul de reflecție al Comisiei privind aprofundarea uniunii economice și monetare 2 sugerează că primii pași în vederea instituirii unei astfel de autorități unice de supraveghere până în 2019 ar trebui să fie făcuți printr-o revizuire a cadrului de supraveghere al UE — în special în ceea ce privește Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe („ESMA”). Documentul de reflecție a subliniat, de asemenea, necesitatea de a finaliza uniunea financiară — care cuprinde atât o uniune bancară, cât și o uniune a piețelor de capital — până în 2019, astfel încât să se garanteze integritatea monedei euro și să se îmbunătățească funcționarea zonei euro și a UE în ansamblu.

Piețele financiare mondiale sunt puternic interconectate, iar cadrul de reglementare al UE se bazează în mare parte pe standardele internaționale convenite în urma crizei financiare, în special între țările G20. În condițiile în care UE face eforturi pentru a accelera finalizarea uniunii piețelor de capital, este, prin urmare, esențial ca mecanismele de supraveghere de la nivelul UE să continue să se dezvolte într-un mod care să permită valorificarea la maximum a potențialului piețelor financiare integrate la nivel internațional, asigurându-se în același timp că riscurile transfrontaliere între UE și restul lumii pot fi monitorizate și gestionate în mod eficace. Autoritățile europene de supraveghere au un rol esențial în acest sens.

În sfârșit, decizia Regatului Unit de a părăsi UE accentuează aceste provocări la adresa mecanismelor de supraveghere la nivelul UE27. Viitoarea ieșire din UE a țării care reprezintă în prezent cel mai mare centru financiar înseamnă că piețele de capital din UE27 trebuie să se dezvolte mai mult, iar mecanismele de supraveghere trebuie să fie consolidate pentru a se asigura faptul că piețele financiare continuă să sprijine economia pe o bază solidă și adecvată.

Obiectivul prezentei propuneri este de a adapta și de a actualiza cadrul de reglementare al autorităților europene de supraveghere pentru a le permite acestora să își asume o responsabilitate sporită pentru supravegherea piețelor financiare. ESA trebuie să dispună de un nivel adecvat de competențe, guvernanță și finanțare.

În primul rând, în cazul în care competențele existente ale ESA s-au dovedit parțial insuficiente și neclar definite, de exemplu în ceea ce privește aplicarea consecventă a legislației UE, elaborarea de avize tehnice sau furnizarea de sprijin permanent pentru deciziile în materie de echivalență, acestea trebuie să fie consolidate și îmbunătățite. Domeniul de aplicare actual al mandatului ESA trebuie, de asemenea, să fie reanalizat în funcție de obiectivele de politică ale uniunii piețelor de capital. Este nevoie de mai multă supraveghere comună directă în domenii specifice pentru a se asigura mai multă consecvență la nivelul practicilor de supraveghere și al punerii în aplicare a normelor UE în materie de servicii financiare. Revizuirea din 2017 a regulamentelor ESA a condus la concluzia că supravegherea anumitor activități și entități care prezintă o importanță deosebită pentru Uniune în ansamblu sau care desfășoară un volum semnificativ de activități transfrontaliere ar trebui să fie efectuată de către ESA, și nu de către autoritățile naționale competente. În mod similar, ESA ar trebui să se implice mai mult în procesul de autorizare și de supraveghere a entităților din țări din afara UE care desfășoară activități în Uniune.

În al doilea rând, prezenta propunere urmărește să instituie o guvernanță mai eficace a ESA. Structura de stimulare actuală din cadrul procesului decizional al ESA conduce la absența unor decizii în special în ceea ce privește convergența în materie de reglementare și de supraveghere sau promovează decizii care sunt predominant orientate către interesele naționale, și nu către interesele mai largi de la nivelul UE. Acest lucru reflectă, într-o anumită măsură, o tensiune inerentă între mandatul european a ESA și mandatul național al autorităților competente care sunt membre ale consiliilor ESA 3 . Această poziție nu este bine aliniată cu obiectivul convergenței în materie de supraveghere. Un rol mai important al ESA în aprofundarea integrării financiare sau în consolidarea stabilității pieței interne va necesita, de asemenea, competențe efective în materie de convergență 4 .

În al treilea rând, ESA au nevoie de o bază de finanțare adecvată, care să le permită să aloce resurse în funcție de nevoile lor pentru a-și îndeplini obiectivul. Actualele aranjamente bugetare limitează și vor continua să limiteze activitățile ESA, deoarece este posibil ca statele membre, din diferite motive, să nu fie dispuse să sporească și mai mult contribuțiile naționale.

Prezenta propunere stabilește modificări specifice ale regulamentelor ESA 5 și ale diferitelor acte sectoriale 6 în scopul de a consolida competențele, guvernanța și cadrul de finanțare ale ESA, acestea fiind domeniile care trebuie să fie consolidate pentru a permite ESA să răspundă provocărilor prezentate mai sus.

Raportul de evaluare a impactului care însoțește prezenta propunere estimează costurile și beneficiile acestor modificări. Acesta prezintă o serie de opțiuni în ceea ce privește măsurile menite să consolideze competențele autorităților europene de supraveghere la nivelul UE, să îmbunătățească guvernanța acestora (inclusiv procesul decizional) și să garanteze că acestea dispun de un cadru de finanțare sustenabil și proporțional cu sarcinile actuale și viitoare. Evaluarea impactului cuprinde dovezi substanțiale cu privire la faptul că modificările propuse contribuie efectiv la consolidarea cadrului ESA și, astfel, la stabilitatea generală a sistemului financiar al UE, menținând în același timp costurile pentru bugetul general al UE și părțile interesate la un nivel minim. Modificările propuse contribuie, de asemenea, la dezvoltarea și aprofundarea în continuare a uniunii piețelor de capital, în concordanță cu prioritățile politice ale Comisiei.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

Prezenta propunere este conformă cu o serie de alte dispoziții ale politicilor existente și ale inițiativelor aflate în curs ale UE, cu scopul de a asigura mecanisme de supraveghere eficace și eficiente la nivelul UE.

De la declanșarea crizei financiare, UE și statele sale membre au întreprins o revizuire fundamentală a reglementării și supravegherii financiare. UE a inițiat o serie de reforme în vederea creării unui sistem financiar mai sigur, mai solid, mai transparent și mai responsabil, care să funcționeze pentru economie și societate în ansamblul său. Acestea au inclus și crearea mecanismului unic de supraveghere, a mecanismului unic de rezoluție și a Comitetului unic de rezoluție, cu responsabilități specifice și discrete în materie de supraveghere. Prezenta propunere este conformă și complementară cu sarcinile și funcțiile acestor organisme.

Prezenta propunere este, de asemenea, conformă cu cadrul unic de reglementare în domeniul financiar la care ESA contribuie semnificativ prin activitatea lor. Scopul cadrului unic de reglementare este stabilirea unor norme comune la nivelul UE care să asigure stabilitatea financiară și condiții de concurență egale, precum și un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor. De exemplu, propunerea este conformă cu Directiva/Regulamentul privind cerințele de capital (bănci) și cu Directiva Solvabilitate II (societăți de asigurări) care vizează creșterea gradului de stabilitate a sectorului financiar. Prezenta propunere este conformă și cu cadrul existent pentru servicii de plată și ipoteci în ceea ce privește protecția consumatorilor.

În ceea ce privește inițiativele aflate în curs, Comisia propune, tot astăzi, o inițiativă legislativă menită să consolideze Comitetul european pentru risc sistemic („CERS”) care, împreună cu ESA, formează Sistemul european al supraveghetorilor financiari introdus în urma crizei financiare. Alte exemple recente includ: propunerea Comisiei privind modificări specifice ale Regulamentului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (EMIR) 7 , menită să consolideze supravegherea la nivelul UE legată de autorizarea contrapărților centrale („CPC”) și cerințele pentru recunoașterea CPC-urilor din țări terțe, și propunerea Comisiei privind produsele de pensii personale 8 , care consolidează rolul EIOPA prin acordarea competențelor care să îi permită să autorizeze aceste noi produse pentru a le acorda o etichetă de înaltă calitate la nivel paneuropean și a permite distribuția acestora pe întreg teritoriul UE.

În sfârșit, prezenta propunere este conformă cu dispozițiile de politică existente la nivelul UE în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării dispozițiilor privind țările terțe din legislația UE în domeniul financiar, astfel cum figurează în documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind echivalența 9 . Documentul de lucru al serviciilor Comisiei oferă o imagine de ansamblu a procesului de echivalență cu țările terțe prevăzut în legislația UE în domeniul serviciilor financiare. Acesta prezintă experiența relevantă și identifică anumite domenii cărora trebuie să li se acorde o atenție sporită, care sunt abordate parțial în prezenta propunere. Având în vedere obiectivele de politică ale UE, buna guvernanță fiscală și combaterea spălării banilor pe baza standardelor mondiale reprezintă elemente importante pentru dezvoltarea de noi politici. Pentru a asigura coerența politicilor și pentru a consolida garanțiile împotriva evitării obligațiilor fiscale și a spălării banilor, Comisia va continua să integreze aceste aspecte în legislația UE corespunzătoare, inclusiv în domeniul serviciilor financiare, și ar putea lua în considerare integrarea acestora în procesele de echivalență.

•Coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii

Prezenta propunere este conformă cu eforturile continue ale Comisiei de a dezvolta în continuare uniunea piețelor de capital. Un cadru de supraveghere mai eficace este un element esențial pentru piețe de capital mai bine integrate, întrucât contribuie la o punere în aplicare mai consecventă a normelor pentru sectorul financiar. În acest context, Raportul celor cinci președinți din iunie 2015 10 evidențiază necesitatea de a consolida cadrul de supraveghere al UE, urmărind în ultimă instanță crearea unei autorități unice de supraveghere a piețelor de capital. Necesitatea de a dezvolta și de a integra în continuare piețele de capital ale UE este subliniată în Comunicarea privind uniunea piețelor de capital din septembrie 2016 11 și în Comunicarea privind evaluarea la jumătatea perioadei a uniunii piețelor de capital 12 . 

Prezenta propunere este, de asemenea, conformă cu angajamentele Comisiei asumate în cadrul uniunii piețelor de capital pentru a răspunde la două noi provocări pe piețele actuale: finanțarea sustenabilă și tehnologia financiară („Fintech”).

În ceea ce privește finanțarea sustenabilă, Comisia s-a angajat, în cadrul inițiativei privind uniunea piețelor de capital, să consolideze rolul de lider al UE în materie de investiții și finanțare sustenabile. Noi riscuri și oportunități legate de mediu, de politicile sociale și de guvernanță modifică sectorul financiar și necesită adaptări ale cadrului și ale abordării în materie de supraveghere. În plus, sectorul financiar joacă un rol esențial în asigurarea tranziției la o economie mai eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de dioxid de carbon. La nivelul UE este necesară coordonarea strânsă și convergența atitudinilor autorităților de supraveghere față de sustenabilitate. În acest sens, prezenta propunere este conformă cu strategia privind uniunea energetică, cu angajamentele asumate de UE privind economia circulară și cu obiectivele de dezvoltare durabilă.

ESA ar trebui să contribuie, de asemenea, la exploatarea potențialului și a oportunităților oferite de tehnologia financiară („Fintech”), abordând în același timp eventualele riscuri în acest domeniu, de exemplu prin practici mai coerente în ceea ce privește aplicarea cerințelor de reglementare. Acest lucru presupune o mai bună integrare a aspectelor legate de tehnologia financiară în activitatea de supraveghere a ESA. În acest context, prezenta propunere este, de asemenea, conformă cu strategia privind piața unică digitală. Noile tehnologii schimbă sectorul financiar, ceea ce impune adaptări ale cadrului și ale abordării în materie de supraveghere. Autoritățile naționale de supraveghere au întreprins diverse inițiative care ar putea afecta funcționarea corespunzătoare a pieței interne dacă nu sunt coordonate în mod corespunzător. La nivelul UE este nevoie de o mai bună coordonare și de un grad mai mare de convergență a atitudinilor autorităților de supraveghere față de inovarea tehnologică, de exemplu, prin înființarea unui centru de inovare al UE în cadrul ESA.

Modificările cu orientare precisă din cadrul modelului actual de guvernanță sunt, de asemenea, conforme cu eforturile pe care le depune Comisia pentru a consolida caracterul operațional și independența forurilor decizionale din cadrul agențiilor descentralizate ale UE. În domeniul serviciilor financiare, alte agenții sau instituții europene, cum ar fi Banca Centrală Europeană sau Comitetul unic de rezoluție dispun de un organism de pregătire permanent și independent, care are competențe și sarcini proprii și poate decide cu privire la anumite chestiuni sau poate participa la procesul decizional. Înființarea de comitete executive pentru ESA, cu membri permanenți și cu un mandat exclusiv, este conformă cu garanțiile existente pentru consolidarea dimensiunii UE în cadrul procesului decizional al agențiilor.

În sfârșit, în ceea ce privește finanțarea, majoritatea agențiilor descentralizate ale UE sunt finanțate din bugetul UE, însă există o serie de agenții ale UE care beneficiază de finanțare mixtă sau integral privată. În acest sens, trecerea la contribuții din partea sectorului economic pentru bugetul ESA este conformă cu practicile existente ale UE.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

Temeiul juridic al tuturor modificărilor este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). Această dispoziție constituie temeiul juridic pentru toate regulamentele vizate de prezenta propunere.

Se propune adaptarea regulamentelor de înființare a ESA la noile evoluții, astfel încât să se îmbunătățească funcționarea ESA în vederea sporirii convergenței din cadrul pieței interne și, prin urmare, a unei funcționări mai armonioase a acesteia. Analiza realizată în cadrul raportului de evaluare a impactului identifică aspectele cadrului ESA care trebuie să fie modificate pentru a consolida stabilitatea și eficacitatea mecanismelor de supraveghere din UE și, prin urmare, a sistemului financiar din UE.

Sunt necesare noi modificări ale legislației sectoriale pentru a permite ESA să utilizeze întregul potențial oferit de competențele lor sporite. Raportul de evaluare a impactului și evaluarea care îl însoțește demonstrează că acțiunea UE este justificată și necesară pentru a aborda problemele identificate în domeniul competențelor de care dispun ESA, al cadrului lor de guvernanță și al cadrului lor de finanțare.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Întrucât ESA sunt organe ale Uniunii, actele care le reglementează pot fi modificate numai de către organul legislativ al Uniunii. Mai mult, modificările contribuie la o mai mare coerență a funcționării pieței interne, un obiectiv care nu poate fi atins de către statele membre în mod individual.

În cazul fondurilor vizate de regulamentele privind EuVECA, EuSEF și ELTIF, desemnarea ESMA, ca organism de supraveghere unic, garantează că cerințele și condițiile uniforme prevăzute de cele trei regulamente sunt aplicate în mod consecvent în toate statele membre. Supravegherea unică va reduce cuantumul și diversitatea costurilor și timpului dedicat administrării și va permite, prin urmare, administratorilor să diminueze costurile de tranzacție și costurile operaționale. Aceasta va simplifica, totodată, procedurile administrative care stau la baza autorizării/înregistrării fondurilor de tip EuVECA, EuSEF și ELTIF, și va asigura condiții de concurență egale prin centralizarea supravegherii fondurilor, indiferent de locul unde sunt stabilite acestea. Supravegherea unică va sprijini, în plus, integrarea pieței în aceste sectoare și va spori gradul de finanțare bazată pe piață a economiei UE prin intermediul acestor fonduri.

În ceea ce privește Regulamentul/Directiva privind piețele instrumentelor financiare și în mod similar cu indicii de referință critici, serviciile de raportare a datelor reprezintă în mod inerent o activitate desfășurată la nivelul Uniunii și, prin urmare, problemele de reglementare și de supraveghere aferente acestora nu pot fi soluționate doar prin acțiunea statelor membre.

În ceea ce privește Regulamentul privind indicii de referință, indicii de referință critici au o importanță economică deosebită, deoarece sunt utilizați în cadrul instrumentelor financiare (în special al instrumentelor financiare derivate), al contractelor financiare și de către fonduri de investiții din întreaga Uniune. Cerința de constituire a unor colegii de supraveghetori pentru unii dintre indicii de referință critici, formate cel puțin din statele membre ale administratorilor și ale contribuitorilor supravegheați ai indicilor de referință, indică deja faptul că astfel de indici nu pot fi supravegheați de către o singură autoritate națională de supraveghere și, prin urmare, este necesar să se stabilească mecanismele necesare la nivelul Uniunii.

Exercitarea supravegherii directe de către ESMA asupra tuturor administratorilor indicilor de referință critici este proporțională, întrucât acești indici de referință au o importanță crucială pentru Uniune, iar colegiile de supraveghere actuale prezintă riscul de a nu demonstra suficientă flexibilitate într-o situație de criză.

Indicii de referință furnizați în țări terțe pot fi utilizați în Uniune dacă sunt recunoscuți sau aprobați de o autoritate competentă din Uniune sau dacă regimul de reglementare și de supraveghere din țara în care sunt situați este recunoscut ca fiind echivalent cu regimul instituit prin Regulamentul privind indicii de referință. În timp ce decizia de echivalență este adoptată de către Comisie, iar autoritatea de supraveghere din țara terță trebuie să încheie acorduri de cooperare cu ESMA, deciziile în materie de aprobare și recunoaștere sunt luate de autoritățile naționale competente. Prin urmare, aceste cereri pot fi procesate de numeroase autorități naționale competente și se creează riscul ca administratorii de indici de referință din țări terțe să încerce să aleagă o autoritate națională competentă care pare să fie mai liberală în ceea ce privește deciziile adoptate și supravegherea ulterioară a administratorilor („căutarea instanței celei mai favorabile”). Întrucât administratorul se află într-o țară terță, principalul argument pentru supravegherea la nivel național, și anume apropierea de entitățile supravegheate, nu se aplică. Instituirea ESMA ca autoritate competentă pentru administratorii de indici de referință din țări terțe ar crește eficiența și ar reduce riscul de căutare a instanței celei mai favorabile, precum și divergențele în ceea ce privește supravegherea acestor entități. Acest lucru nu poate fi realizat, însă, doar prin acțiunea statelor membre.

Pentru a se asigura că ESMA este în măsură să supravegheze direct anumiți administratori de indici de referință, este necesară modificarea Regulamentului privind indicii de referință și adoptarea unor acte delegate pentru a specifica în detaliu anumite dispoziții din regulamentul respectiv.

•Proporționalitate

Niciunul dintre elementele propuse nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Mai mult, în conformitate cu principiul proporționalității înscris în tratat, conținutul și forma acțiunilor și măsurilor ESA nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor prezentului regulament și trebuie să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității financiare sau economice a instituțiilor sau întreprinderilor care sunt afectate de acțiunile întreprinse de ESA relevantă.

•Alegerea instrumentului

Prezenta propunere vizează modificarea actualelor regulamente privind ESA și a mai multor acte legislative sectoriale din domeniul financiar 13 . Toate actele care urmează să fie modificate prin prezenta propunere sunt regulamente; prin urmare, modificările corespunzătoare sunt propuse sub forma unui regulament de modificare unic (omnibus).

În plus, se propune modificarea Directivei privind piețele instrumentelor financiare 14 (în principal pentru a reflecta modificările aduse Regulamentului MIFIR) și introducerea unor modificări limitate ale Directivei 2009/138/CE („Solvabilitate II”). Pentru a îndeplini aceste două obiective, este propusă separat o directivă de modificare.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex-post/verificări ale adecvării legislației existente

Evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere oferă o analiză a cadrului ESA existent pentru a vedea dacă acesta a permis ESA să își îndeplinească obiectivul de a asigura consolidarea sustenabilă a stabilității și a eficacității sistemului financiar și consolidarea protecției consumatorilor și a investitorilor.

În ceea ce privește eficacitatea și eficiența ESA, din analiza realizată reiese că ESA și-au atins, în linii mari, obiectivele actuale. Cu toate acestea, pentru a face față provocărilor viitoare sunt necesare îmbunătățiri precis orientate. În special, din analiză reiese că:

a.competențele ESA ar putea fi consolidate în anumite domenii pentru a se asigura că sarcinile pot fi îndeplinite mai bine. Ca urmare, ar fi de așteptat să se obțină rezultate mai bune în materie de reglementare și supraveghere pentru toți participanții la piață și consumatorii de pe întreg teritoriul UE, precum și abordarea eficace și eficientă a riscului transfrontalieră;

b.cadrul de guvernanță actual al ESA îngreunează gestionarea conflictelor dintre interesele UE și interesele naționale, creând riscul ca deciziile ESA să nu fie luate întotdeauna în interesul comun al UE, ca procesul decizional să sufere întârzieri sau să fie favorizată lipsa de acțiune, în special în ceea ce privește activitățile fără caracter normativ (medierea obligatorie, nerespectarea procedurilor prevăzute în dreptul UE, inițierea procedurilor de evaluare inter pares);

c.actualul cadru de finanțare nu este proporțional cu sarcinile pe care le îndeplinesc ESA și va fi cu atât mai puțin proporțional în continuare, având în vedere sarcinile care le vor reveni ESA în viitor; de asemenea, actualul cadru pare să conducă la contribuții inegale din partea autorităților naționale competente, care nu sunt ușor de justificat.

În ceea ce privește coerența, activitatea ESA în materie de reglementare este pe deplin conformă cu consolidarea cadrului de supraveghere al UE în sens mai larg. De asemenea, aceasta este conformă cu finalizarea cadrului unic de reglementare. Cu toate acestea, constrângerile rezultate din structura de guvernanță și de finanțare și din eficacitatea competențelor ESA nu le-au permis acestora să pune suficient accent pe promovarea unei aplicări consecvente a legislației privind serviciile financiare adoptate de UE.

Relevanța cadrului ESA a fost confirmată în urma analizei.

În concluzie, cadrul ESA a creat în mod evident o valoare adăugată pentru UE, deoarece activitatea acestora este indispensabilă pentru promovarea pieței unice în domeniul serviciilor financiare.

•Consultări cu părțile interesate

Serviciile Comisiei au realizat o consultare publică extinsă în primăvara anului 2017 cu privire la operațiunile ESA. Consultarea a atras aproape 230 de răspunsuri. Contribuțiile au provenit de la o gamă largă de grupuri de respondenți: 26 % de la autorități publice sau organizații internaționale, 71 % de la organizații sau întreprinderi și 3 % de la persoane fizice.

În afara consultării publice au fost primite, de asemenea, o serie de observații, documente de poziție și contribuții, inclusiv poziții oficiale din partea unor guverne. Deși nu sunt reflectate în statisticile din ancheta UE, acestea au fost luate în considerare în cadrul analizei care stă la baza prezentei propuneri.

În general, respondenții consideră că înființarea ESA a reprezentat o îmbunătățire majoră și un pas important către convergența în materie de supraveghere în cadrul Uniunii. Mulți dintre aceștia sunt în favoarea unui rol mai important al ESA în ceea ce privește îmbunătățirea convergenței în materie de supraveghere. Multe părți interesate recunosc că punerea în aplicare a uniunii piețelor de capital și decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea creează o situație nouă, care necesită un proces de reflecție cu privire la consolidarea supravegherii la nivelul UE, în special în ceea ce privește activitățile transfrontaliere și echivalența cu țări terțe.

În ceea ce privește competențele ESA, cu toate că mulți respondenți se opun consolidării semnificative a competențelor ESA în această etapă, unii dintre aceștia recunosc limitările cu care se confruntă ESA și ar dori să vadă îmbunătățiri precis orientate. Cei mai mulți dintre respondenți consideră că instrumentele disponibile sunt, în general, suficiente, dar utilizarea acestora ar putea fi îmbunătățită și intensificată. Există un sprijin larg pentru extinderea/clarificarea competențelor privind monitorizarea în materie de echivalență.

Organizațiile consumatorilor au identificat deficiențe semnificative în ceea ce privește asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorilor, pe care le consideră ca fiind ineficiente sau distanțate de cele mai grave probleme existente la nivel național. Aceștia cred că există o nevoie de extindere a activităților ESA în domeniul protecției consumatorilor. Majoritatea respondenților susțin că este dificil să se asigure un echilibru adecvat în cadrul grupurilor de părți interesate ale ESA și, în același timp, un echilibru geografic. Reprezentanții consumatorilor și ai utilizatorilor se plâng de faptul că sunt mai puțin numeroși decât reprezentanții instituțiilor financiare și, prin urmare, opiniile grupurilor de părți interesate nu sunt echilibrate. În opinia unor organizații, competențele ESA de a interzice anumite produse ar trebui extinse pentru a acoperi și produsele care sunt susceptibile de a aduce prejudicii consumatorilor.

Respondenții la consultarea publică privind ESA sprijină în mod explicit supravegherea directă la nivelul UE a caselor de compensare care îndeplinesc funcția de contraparte centrală („CPC”) 16 și a furnizorilor de servicii de raportare a datelor („DRSP”) care prestează servicii la nivelul întregii UE, mai degrabă decât numai pe anumite piețe naționale. Numeroși respondenți nu au răspuns la întrebarea cu privire la supravegherea directă. Unii dintre ei au răspuns la întrebarea dacă ESMA ar trebui să fie responsabilă cu supravegherea directă a fondurilor de investiții colective paneuropene și susțin această idee, însă în majoritatea cazurilor respondenții nu au făcut distincție între diferitele tipuri de fonduri.

Opiniile exprimate împotriva extinderii supravegherii directe de către ESMA la noi domenii menționează, în principal, următoarele argumente: supravegherea la nivel național este considerată cea mai adecvată pentru a aborda diferitele structuri de piață din statele membre, în timp ce supravegherea de către ESMA ar putea intra în conflict cu competențele naționale în ceea ce privește protecția investitorilor retail și stabilitatea financiară, precum și în ceea ce privește fiscalitatea, litigiile și soluționarea conflictelor. Sunt, de asemenea, aduse în discuție anumite dificultăți operaționale, cum ar fi controlul cerințelor locale legate de acordurile de distribuție sau de marketing. În schimb, instrumentele existente pentru a asigura convergența în materie de supraveghere ar trebui să fie mai bine exploatate pentru a dezvolta piețe de capital integrate.

Principalele argumente menționate în favoarea supravegherii directe de către ESMA sunt următoarele: unii respondenți recunosc meritele potențiale ale supravegherii exercitate de ESMA asupra entităților sau instrumentelor cu o dimensiune paneuropeană, care ar permite eliminarea diferențelor dintre practicile în materie de supraveghere, dar nu ar împiedica diferitele structuri ale pieței să fie luate în considerare, după caz. Aceștia consideră că astfel de soluții sunt adecvate pentru problema fragmentării cauzată de aplicarea divergentă a normelor relevante ale UE și de existența riscurilor de arbitraj de reglementare, care caracterizează regimul actual.

În ceea ce privește guvernanța globală a ESA, părțile interesate consideră că președinții și consiliile ESA au obținut rezultate bune. Aproximativ jumătate dintre respondenți consideră că modificările legate de guvernanță menționate în documentul de consultare publică aduc o valoare adăugată. Majoritatea autorităților publice nu sprijină modificările legate de guvernanța ESA, însă unele dintre aceste opinii pot fi atribuite, într-o anumită măsură, faptului că acestea nu doresc să li se diminueze influența.

Ideea ca în consiliile ESA să poată participa și membri independenți cu drept de vot și cu sarcini specifice a suscitat grade diferite de sprijin. În timp ce reprezentanții sectorului public se opun în mare parte (deși jumătate dintre aceștia nu au răspuns), opiniile reprezentanților sectorului privat sunt împărțite, mai multe subliniind conflictele de interese inerente din structura actuală. În ceea ce privește consolidarea competențelor președinților, o majoritate formată în principal din autorități publice se opune, în timp ce majoritatea asociațiilor profesionale consideră că sunt necesare îmbunătățiri.

În ceea ce privește finanțarea, multe dintre părțile interesate recunosc constrângerile actuale în materie de resurse ale ESA, precum și constrângerile legate de bugetul UE și de bugetele naționale. Un număr mare de respondenți sunt de acord că ESA vor avea nevoie de finanțare adecvată și sustenabilă pentru a-și îndeplini obiectivele ambițioase și a-și consolida activitățile. Mulți respondenți precizează că nivelul de finanțare pentru ESA ar trebui să depindă de responsabilitățile acestora și să fie bazat pe rezultatele procesului de reexaminare a ESA.

Aproximativ jumătate dintre participanți au răspuns la întrebarea dacă ESA ar trebui să fie parțial sau integral finanțate de către sector. O majoritate clară nu sprijină revizuirea actualului cadru de finanțare prin înlocuirea contribuțiilor din partea autorităților naționale competente cu contribuții din partea sectorului. A fost exprimat un sprijin mai mare pentru un sistem finanțat parțial de către sector, însă această opinie rămâne totuși minoritară.

•Evaluarea impactului

Comisia a efectuat o evaluare a impactului opțiunilor de politică relevante. Aceste opțiuni au fost evaluate în raport cu obiectivul-cheie general de a consolida în mod sustenabil stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar în întreaga UE și de a spori protecția consumatorilor și a investitorilor.

În pregătirea evaluării impactului, Comisia a efectuat o evaluare a activităților ESA, care a evidențiat unele deficiențe importante. Printre acestea se numără: (a) definirea competențelor într-un mod insuficient pentru a asigura supravegherea efectivă și la aceleași standarde pe întreg teritoriul UE; (b) lipsa unor competențe de a gestiona efectiv riscurile transfrontaliere legate de interconectarea din cadrul UE și dintre UE și restul lumii; (c) un cadru de guvernanță care conduce la decalaje între stimulentele existente la nivelul proceselor decizionale și (d) un cadru de finanțare care nu asigură suficiente resurse în raport cu sarcinile atribuite ESA.

Evaluarea impactului a acoperit următoarele domenii: (1) competențele, (2) guvernanța și (3) finanțarea ESA, pentru a răspunde deficiențelor identificate și noilor provocări, cum ar fi convergența în materie de reglementare și de supraveghere. Deficiențele în materie de guvernanță și finanțare sunt comune celor trei ESA, întrucât acestea fac obiectul acelorași norme. Modificările aduse competențelor ESA vizează în principal sectoare specifice, în cazul ESMA, respectiv controlul convergenței în materie de supraveghere, în cazul tuturor ESA.

Opțiunile evaluate au fost următoarele:

În ceea ce privește guvernanța: (a) nicio măsură de politică; nu este avută în vedere nicio modificare a actualei structuri de guvernanță; (b) efectuarea unor modificări punctuale ale modelului actual de guvernanță, cum ar fi diferențierea competențelor decizionale în funcție de natura lor, îmbunătățirea procedurii de selecție a președintelui și (c) includerea în consiliul supraveghetorilor a unor membri independenți permanenți (fără drept de vot).

În ceea ce privește competențele: (a) nicio măsură de politică; competențele actuale în ceea ce privește sarcinile legate de convergența în materie de reglementare și supraveghere, precum și responsabilitățile de supraveghere directă ale ESMA rămân neschimbate; (b) o opțiune care vizează clarificarea anumitor competențe existente și consolidarea controlului; (c) o opțiune care vizează clarificarea anumitor competențe existente și acordarea unor competențe suplimentare de supraveghere directă pentru ESMA în domenii precis definite și (d) centralizarea supravegherii serviciilor financiare, bancare și de asigurări ale celor trei ESA.

În ceea ce privește finanțarea: (a) nicio măsură de politică 17 ; (b) fonduri publice ajustate pentru a lua în considerare dimensiunea sectorului financiar național dintr-un anumit stat membru; (c) finanțare mixtă public-privată în cadrul căreia contribuțiile din partea sectoarelor private naționale să înlocuiască contribuțiile din partea autorităților competente naționale și (d) un sistem de finanțare acordată integral de sectorul privat.

Opțiunile de mai sus au fost comparate în funcție de diferite criterii 18 pentru a identifica opțiunile care abordează cel mai bine deficiențele identificate în definirea problemei din cadrul evaluării impactului și în evaluare.

În urma analizei reiese că:

·opțiunea preferată în ceea ce privește guvernanța presupune includerea în procesul decizional, pe lângă autoritățile naționale competente, a unor membri independenți cu drept de vot, introduce o nouă procedură de numire și un nou rol pentru președinte și înlocuiește consiliul de administrație cu un comitet executiv independent compus din membri cu normă întreagă numiți extern;

·opțiunea preferată în ceea ce privește competențele clarifică anumite competențe, cum ar fi acordarea unui rol oficial al ESA în monitorizarea continuă a procesului de echivalență, îmbunătățirea capacității ESA de a asigura aplicarea corectă a dreptului Uniunii, și transferă competențe de supraveghere către ESA în domenii precis definite, cu o relevanță legată în special de țările terțe sau cu relevanță transfrontalieră;

·opțiunea preferată în ceea ce privește finanțarea menține contribuția anuală actuală a UE la bugetul ESA, dar înlocuiește finanțarea reziduală de la autoritățile competente naționale cu finanțare din partea sectorului privat.

Opțiunile preferate identificate au fost cele care asigură cel mai bine capacitatea ESA de a face față volumului de muncă din ce în ce mai mare și de a anticipa modificările aduse cadrului de supraveghere care decurg din legislația sectorială. În plus, opțiunile preferate s-au axat în principal pe modificări precis orientate aduse sistemului actual, mai degrabă decât pe o revizuire completă. Acest lucru coincide cu concluzia evaluării, conform căreia cadrul ESA a funcționat relativ bine ținând cont de provocările majore cu care s-au confruntat acestea și de mijloacele disponibile pentru a-și îndeplini mandatele.

De asemenea, evaluarea impactului a analizat impactul cumulativ al opțiunilor preferate, atât în termeni calitativi, cât și cantitativi. Analiza a arătat că, prin aplicarea opțiunilor preferate, ESA vor fi mai în măsură să își îndeplinească mandatele actuale și să asigure o mai mare convergență în materie de supraveghere, în plus față de pregătirea produselor de reglementare.

Mai exact, există trei motive pentru o mai bună performanță preconizată a ESA: în primul rând, structura stimulentelor din cadrul de guvernanță a ESA va fi îmbunătățită prin echilibrarea stimulentelor de a proteja interesele naționale în cadrul procesului decizional, astfel încât competențele de promovare a convergenței în materie de reglementare și supraveghere, în special, să poată fi utilizate în mod mai eficace. În al doilea rând, decizia de a reduce dependența de finanțarea publică din partea autorităților naționale competente, care ar urma să fie completată cu fonduri din partea sectorului privat, poate asigura un nivel corespunzător al resurselor de care dispun ESA pentru a-și îndeplini sarcinile existente și a se adapta mai bine la schimbările viitoare. În sfârșit, modificările precis orientate aduse anumitor părți ale competențelor ESA pot asigura faptul că acestea își pot îndeplini sarcinile în mod eficient și eficace, având în vedere experiența dobândită în cursul celor șase ani ai existenței lor, precum și evoluțiile diferitelor piețe financiare și ale legislației de la nivelul UE. Aceste modificări precis orientate sunt, de asemenea, conforme cu opinia părților interesate conform căreia se impune accentuarea rolului de coordonare al ESA și optimizarea utilizării competențelor existente ale acestora.

În ceea ce privește impactul net din punct de vedere al costurilor suportate de diversele părți interesate și cu excepția acordării de competențe directe pentru ESMA, se așteaptă ca opțiunile preferate să aibă un impact limitat asupra sectorului privat, întrucât contribuția acestora la autoritățile naționale cu finanțare privată ar urma să scadă, întrucât autoritățile competente naționale nu vor mai avea obligația de a contribui la bugetul anual al ESA. Impactul net asupra bugetului UE va fi neutru — deși prefinanțarea din bugetul UE va fi necesară în primii ani de după adoptarea propunerii, sumele prefinanțate vor fi restituite bugetului UE după intrarea în vigoare a noilor mecanisme de finanțare. În plus, impactul net asupra autorităților competente naționale va fi, de asemenea, neutru, deoarece, pe de o parte, autoritățile competente naționale ar înceta să contribuie la finanțarea ESA și, pe de altă parte, nevoile lor în materie de venituri pentru a acoperi aceste cheltuieli ar trebui să se reducă (în mod proporțional). Din punctul de vedere al costurilor, nu se așteaptă niciun impact asupra consumatorilor.

Evaluarea impactului a fost prezentată Comitetului de analiză a reglementării („RSB”) la 14 iunie 2017. RBS a emis un aviz negativ cu privire la evaluarea impactului și a făcut o serie de recomandări referitoare la îmbunătățiri. Documentul a fost revizuit în consecință și prezentat din nou la data de 19 iulie. La 27 iulie, RSB a emis un aviz favorabil cu rezerve și a enumerat o serie de considerații referitoare la îmbunătățiri de care s-a ținut seama în măsura posibilului. Principalele modificări introduse în evaluarea impactului pentru a ține cont de observațiile RSB au fost următoarele:

1. Analiza provocărilor cu care se confruntă sistemele de supraveghere referitoare la evoluția probabilă a piețelor bancare, de asigurări și de valori mobiliare în următorii ani ar trebui să fie finalizată. Ar trebui să fie incluse diversele efecte ale retragerii Regatului Unit din UE asupra activităților principale ale ESA.

Evaluarea impactului a fost revizuită pentru a explica mai clar faptul că această inițiativă de politică este în interesul pieței unice a UE și al integrării acesteia, dând curs angajamentului anunțat în raportul celor 5 președinți și angajamentului exprimat cel mai recent în documentul de reflecție privind aprofundarea UEM 19 , de a realiza progrese în direcția unei veritabile uniuni financiare, inclusiv a unei autorități unice de supraveghere a piețelor de capital. Provocările menționate în aceste documente pentru UEM, în general, și pentru piețele financiare, în special, oferă cadrul de referință pentru evaluarea impactului. Pe tot parcursul principalelor capitole din evaluarea impactului s-a pus un accent mai mare pe ieșirea Regatului Unit din UE și consecințele acesteia.

2. Ar trebui să fie finalizată evaluarea costurilor și a deficitelor de finanțare ale ESA care decurg din scenariul de referință și din diferitele opțiuni.

Au avut loc discuții suplimentare și o cuantificare suplimentară în ceea ce privește resursele necesare pentru ca ESA să își asume sarcini suplimentare (competențe directe și indirecte), impactul asupra resurselor rezultat în urma modificărilor în materie de guvernanță și impactul asupra resurselor rezultat în urma schimbărilor metodologiei de finanțare pentru supravegherea indirectă.

Costurile aferente supravegherii directe și indirecte și altor activități au fost diferențiate și au fost furnizate mai multe explicații cu privire la entitățile care suportă costul opțiunilor preferate.

Discuția privind impactul net (din punctul de vedere al costurilor) al opțiunilor preferate a fost extinsă pentru a aborda mai bine problema deficitelor de finanțare și impactul costurilor de supraveghere globale asupra sectorului.

În special:

1.Tabelul de prezentare a costurilor a fost actualizat în conformitate cu fișa financiară legislativă. S-a introdus acum o estimare foarte detaliată a costurilor și a impactului ambelor modificări ale actualului cadru al ESA și ale noilor competențe directe.

2.Secțiunea în care sunt comparate opțiunile în ceea ce privește finanțarea a fost complet reformulată, astfel cum s-a solicitat, pentru a reflecta toate costurile și beneficiile opțiunii 3 comparativ cu scenariul de bază și, în special, cu opțiunea 2.

3.Secțiunea privind mecanismul de colectare a fost complet reformulată pentru a respecta standardele în materie de evaluare a impactului și a fost adăugată la textul principal, întrucât face parte din propunerea legislativă.

În ceea ce privește impactul net asupra sectoarelor individuale, acesta nu a putut fi evaluat în mod exhaustiv în această etapă, întrucât depinde de modelul utilizat pentru finanțarea autorităților competente naționale în fiecare stat membru. De exemplu, în cazul în care participanții la piață dintr-un anumit stat membru nu plătesc, în prezent, pentru supravegherea lor (de exemplu, în cazul autorităților competente naționale finanțate exclusiv din fonduri publice), prin definiție, metodologia de alocare a opțiunii preferate ar duce la creșterea costurilor pentru acești participanți pe piață, în beneficiul contribuabililor și al bugetelor naționale din statele membre respective. În același timp, în cazul în care participanții la piață plătesc deja pentru ESA prin intermediul contribuțiilor la bugetele autorităților lor competente naționale, impactul net (costul marginal/beneficiu) ar depinde de diversele metodologii utilizate de autoritățile competente naționale pentru a percepe taxe de la entități individuale, precum și de ponderile pe care le aplică entităților pentru finanțarea ESA. În acest caz, pentru a obține o estimare fiabilă și exactă a raportului cost marginal/beneficiu în întreaga UE, este nevoie de o analiză comparativă aprofundată, care ar necesita implicarea autorităților competente naționale care aplică metodologii proprii privind repartizarea taxelor. În orice caz însă, se poate susține în mod rezonabil că crearea unor condiții de concurență egale în cadrul pieței unice, cu un mecanism uniform de stabilire a taxelor pentru entitățile financiare ar fi, în ultimă instanță, în beneficiul tuturor participanților la piață. În plus, ar trebui menționat faptul că sumele necesare pentru finanțarea ESA nu ar trebui, în principiu, să reprezinte o amenințare pentru modelele operaționale ale entităților individuale.

3. Comparația dintre opțiuni ar trebui să fie îmbunătățită și alegerea opțiunii preferate ar trebui să fie mai bine susținută de elementele de probă și analizele disponibile.

Pe cât posibil, au fost furnizate descrieri mai detaliate și completări ale descrierii și analizei opțiunilor, în special în părțile privind competențele și finanțarea, dar și în partea referitoare la guvernanță.

Discuția cu privire la competențe este susținută de informații și argumente suplimentare în anexa la evaluarea impactului. Eventualele lacune în ceea ce privește dovezile care să susțină opțiunea preferată în cadrul secțiunii privind competențele se explică prin faptul că orientarea de politică a fost motivată, în unele cazuri, de o decizie politică.

Discuția privind opțiunile din secțiunea privind guvernanța a fost explicată pe larg și justificată prin exemple și dovezi empirice, precum și prin rezultatele evaluărilor efectuate atât de către Parlamentul European, cât și de către Comisie. Natura problemei definite în materie de guvernanță face foarte dificilă obținerea de date concrete verificabile.

În ceea ce privește finanțarea, de exemplu, partea referitoare la opțiunea preferată 3 din cadrul secțiunii privind finanțarea a fost îmbunătățită prin adăugarea de elemente de evaluare suplimentare și printr-o mai bună clarificare a argumentației existente.

4. Evaluarea ar trebui să se bazeze mai mult pe date concrete și să fie mai bine fundamentată.

Evaluarea a fost revizuită pentru a face mai bine distincția între activitatea de evaluare și argumentație desfășurată de experți și opiniile rezultate în urma consultării părților interesate. Au fost adăugate mai multe discuții și, în măsura posibilului, au fost incluse mai multe dovezi pentru a îmbunătăți evaluarea. Există anumite limitări în ceea ce privește tipul de dovezi utilizate; unele părți din evaluare se bazează în mare măsură pe dovezi empirice și pe experiența părților interesate în raport cu ESA. Pentru a compensa acest lucru, au fost furnizate numeroase exemple din diferite surse de informații (a se vedea, de exemplu, secțiunea privind guvernanța). Alte părți, cum ar fi cea privind finanțarea, se bazează pe mai multe surse de referință și pe argumente mai bine fundamentate.

Evaluarea este, de asemenea, un exercițiu retrospectiv, care compară evoluțiile din ultimii ani cu scenariul de bază, în care nu există ESA. Prin urmare, prin însăși natura sa, evaluarea se concentrează mai puțin asupra necesității ca ESMA să dispună de competențe suplimentare în materie de supraveghere directă.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Prezenta propunere nu este legată de REFIT sau de un exercițiu de simplificare. Scopul propunerii este de a îmbunătăți cadrul ESA și de a consolida mecanismele de supraveghere existente. Modificările propuse în ceea ce privește competențele, cadrul de guvernanță și sistemul de finanțare ale ESA ar trebui să sporească eficacitatea și eficiența supravegherii la nivelul UE. Un cadru ESA consolidat va îmbunătăți certitudinea juridică și economică, precum și stabilitatea financiară și limitarea riscurilor. Acest lucru este în concordanță cu Agenda Comisiei pentru o mai bună legiferare.

În măsura în care prezenta propunere duce la centralizarea la nivelul UE a unora dintre activitățile de supraveghere, prin intermediul ESMA, inițiativa elimină suprapunerea sarcinilor între autoritățile naționale. Acest lucru ar trebui să creeze economii de scară la nivelul UE și să reducă nevoia de resurse dedicate la nivel național. În ceea ce privește instituțiile financiare și participanții la piața financiară, aceștia ar trebui, în primul rând, să beneficieze de o reducere a sarcinii administrative prin introducerea unei autorități de supraveghere unice în anumite domenii.

•Drepturile fundamentale

Propunerea respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate, în special de către Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, aceasta contribuie la realizarea obiectivului unui nivel înalt de protecție a mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile enunțat în articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 20 .

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Actuala finanțare a ESA se bazează pe o contribuție generală de la bugetul general al UE (40 %) și pe contribuții din partea autorităților competente naționale (60 %). În cazul ESMA, această repartizare este ușor diferită, întrucât entitățile care sunt supravegheate direct de ESMA (cum ar fi agențiile de rating de credit și registrele centrale de tranzacții) plătesc, de asemenea, taxe de supraveghere în beneficiul acestei autorități. Prezenta propunere va schimba structura de finanțare a ESA. Bugetul ESA ar urma să se bazeze pe trei surse de finanțare diferite:

·contribuții anuale plătite de instituțiile financiare care sunt supravegheate indirect de ESA;

·taxe de supraveghere plătite de entitățile care sunt supravegheate direct de ESA. Acest lucru prezintă relevanță în special în cazul ESMA, deoarece propunerea legislativă prevede transferul competențelor de supraveghere directă de la autoritățile naționale competente la ESMA (pentru anumite fonduri ale UE, anumiți furnizori de servicii de raportare a datelor, anumiți administratori de indici de referință și anumite prospecte);

·o contribuție de echilibrare din partea UE care nu ar urma să depășească 40 % din venitul total al fiecărei agenții. Cuantumul acestei contribuții de echilibrare va fi stabilit în prealabil în cadrul financiar multianual (CFM).

Cu toate acestea, noua sursă de venit pentru ESA (și anume, contribuțiile anuale plătite de instituțiile financiare supravegheate indirect) va necesita adoptarea de către Comisie a unui act delegat care să prevadă: (i) o repartizare a cuantumului total al contribuțiilor anuale între diferitele categorii de instituții financiare și (ii) criterii obiective care să permită calcularea fiecărei contribuții anuale individuale care urmează să fie plătită de fiecare instituție financiară. În timpul perioadei de tranziție (cu alte cuvinte, până la adoptarea actului delegat care urmează să stabilească anumiți parametri ai contribuțiilor anuale), va fi menținută structura actuală de finanțare, care se bazează pe contribuții din partea UE (40 %) și din partea autorităților naționale competente (60 %). Acest lucru va avea un impact asupra bugetului UE, precum și asupra bugetului diverselor autorități naționale competente.

Modificările propuse în ceea ce privește structura de guvernanță, competențele de supraveghere indirectă, sistemul de finanțare și competențele de supraveghere directă ale ESA vor necesita resurse noi. ABE, EIOPA și ESMA vor avea nevoie de 29, 35 și, respectiv, 156 de angajați suplimentari cu normă întreagă în momentul în care diferitele dispoziții ale propunerii vor intra în vigoare. Ar trebui remarcat faptul că, în cazul ESMA, cea mai mare parte a acestor ENI suplimentare se referă la sarcini de supraveghere directă (97 din 156). ESA vor suporta, de asemenea, costuri IT suplimentare (estimate la 10,2 milioane EUR pentru perioada 2019-2020) și costuri de traducere (estimate la 1,8 milioane EUR pentru perioada 2019-2020).

Ar trebui remarcat faptul că toate solicitările bugetare din partea ESA vor continua să facă obiectul tuturor mecanismelor de audit și de asigurare a răspunderii prevăzute în regulamentele privind ESA, în ceea ce privește pregătirea, adoptarea și executarea bugetelor anuale ale autorităților. În plus, decizia anuală privind contribuția de echilibrare a UE pentru ESA și schemele de personal ale acestora (de exemplu, decizia privind efectivele de personal) ar fi în continuare autorizate de Parlamentul European și de Consiliu și ar face obiectul descărcării de gestiune din partea Parlamentului, la recomandarea Consiliului.

Impactul financiar și bugetar al prezentei propuneri este explicat în detaliu în fișa financiară legislativă anexată la prezenta propunere.

Ar trebui remarcat faptul că informațiile furnizate în fișa financiară legislativă nu aduc atingere propunerii de CFM post-2020, care urmează să fie prezentată până în luna mai 2018. Ar trebui menționat în acest context și faptul că, deși numărul de angajați necesar pentru supravegherea directă va evolua, în timp, în funcție de dezvoltarea numărului și dimensiunii participanților la piețele de capital care urmează să fie supravegheați, cheltuielile respective vor fi, în principiu, finanțate din taxe care trebuie colectate de la participanții la piață în cauză.

Impactul financiar și bugetar al prezentei propuneri este explicat în detaliu în fișa financiară legislativă anexată la prezenta propunere.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare

Punerea în aplicare a prezentului regulament va fi evaluată în două moduri: în cadrul revizuirilor periodice ale ESA care au loc la fiecare trei ani și în cadrul revizuirilor regulamentelor sectoriale care au loc, în cele mai multe cazuri, la doi sau trei ani de la data intrării în vigoare a acestora.

·Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

(1)Modificări ale regulamentelor privind ESA 21  

În conformitate cu considerentul 11 din Regulamentele privind ESA, acestea acționează pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special prin garantarea unui nivel ridicat, efectiv și consecvent de reglementare și supraveghere.

În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentele privind ESA, autoritățile acționează în limitele domeniului de aplicare al actelor menționate în regulamentele respective, și anume într-un cadru proporțional, stabilit și actualizat periodic de către legiuitorul Uniunii.

Modificările Regulamentelor de instituire a ABE, EIOPA și, respectiv, ESMA sunt tratate la articolele 1, 2 și, respectiv, 3 din propunerea de regulament.

(a) Competențe

Modificările evidențiate mai jos se referă la competențele generale ale ESA consolidate prin prezenta propunere. Noile competențe de supraveghere directă încredințate ESMA sunt abordate în secțiunile 2-5.

Noi domenii de activitate și de interes

Articolul 1 din Regulamentele privind ESA enumeră actele care intră în sfera de competență a ESA. Articolul 1 este redactat într-un mod care implică faptul că trebuie enumerate doar actele adoptate înainte de înființarea ESA și actele care nu prevăd sarcini pentru ESA. Toate actele adoptate ulterior Regulamentelor privind ESA, inclusiv modificările și actele întemeiate pe instrumente juridice care intră în sfera de competență a ESA, precum și actele care prevăd sarcini pentru ESA intră automat în domeniul de competență al ESA și nu este necesar să fie enumerate la articolul 1 pentru a intra în domeniul de competență al ESA.

Modificările propuse în ceea ce privește articolul 1 din fiecare dintre Regulamentele privind ESA sunt următoarele: se propune includerea în domeniul de aplicare al Regulamentului privind ABE a Directivei 2008/48 privind creditul de consum și a Directivei 2014/92 privind conturile de plăți, includerea în domeniul de aplicare al Regulamentului privind EIOPA a Directivei 2009/103 privind asigurarea de răspundere civilă auto, precum și includerea Directivei contabile 2013/34 în domeniul de aplicare al Regulamentului privind ESMA.

Modificările articolului 4 din Regulamentul privind ABE completează lista definițiilor care trebuie să fie utilizate în scopul punerii în aplicare a regulamentelor. Mai precis, se modifică definiția „instituției financiare” pentru a se asigura că toate entitățile care fac obiectul legislației sectoriale relevante intră în sfera de competență a ABE. Prin noua definiție propusă a conceptului de „autorități competente” se asigură că sunt acoperite toate autoritățile de supraveghere și alte autorități relevante, chiar dacă nu sunt definite ca „autorități competente” în legislația aplicabilă.

Se propune modificarea articolului 8 din Regulamentul privind EIOPA și din Regulamentul privind ESMA pentru a include sarcina de a elabora și actualiza un manual privind supravegherea instituțiilor financiare din Uniune în ansamblul său. Se aliniază astfel cele două regulamente menționate cu Regulamentul privind ABE. În plus, se propune ca ABE să aibă sarcina de a elabora și actualiza un manual privind rezoluția instituțiilor financiare din Uniune în ansamblul său.

Modificările articolelor 8 și 9 din Regulamentele privind ESA prevăd ca acestea să contribuie la consolidarea protecției consumatorilor. Toate cele trei ESA vor avea, de asemenea, obligația de a ține cont de inovațiile tehnologice și de factori de mediu, sociali și de guvernanță pe parcursul îndeplinirii sarcinilor lor. În cazul EIOPA și ESMA s-a specificat, în plus, faptul că atunci când acestea își îndeplinesc sarcinile, ar trebui să se aplice principiile unei mai bune legiferări. Se asigură astfel alinierea regulamentelor respective cu dispozițiile din Regulamentul privind ABE. În sfârșit, a fost adăugată precizarea că sarcinile ar trebui să includă realizarea de evaluări tematice aprofundate ale comportamentului pe piață, conceperea unei înțelegeri comune a practicilor de piață, identificarea problemelor potențiale și analizarea impactului acestora, precum și elaborarea unor indicatori privind riscul de retail, care să permită identificarea la timp a cauzelor potențiale ale prejudiciilor aduse consumatorilor. 

Inovarea tehnologică

Articolul 8 alineatul (1a) prevede în mod explicit obligația ESA ca, atunci când își îndeplinesc sarcinile în temeiul Regulamentelor privind ESA, să țină cont de inovațiile tehnologice la îndeplinirea sarcinilor lor în conformitate cu prezentul regulament. Inovarea tehnologică contribuie la un acces mai bun și la desfășurarea activităților cu mai multă ușurință. Aceasta reduce costurile operaționale și barierele la intrare, deci ar trebui să fie sprijinită de către ESA. Valorificarea potențialului inovării tehnologice presupune, de asemenea, ca integritatea să fie asigurată în ceea ce privește utilizarea datelor, funcționarea echitabilă și ordonată a piețelor, evitarea utilizării sistemului financiar în scopuri ilicite și securitatea cibernetică.

În plus, modificările aduse articolului 29 din Regulamentele privind ESA consolidează rolul de coordonare al ESA în ceea ce privește intrarea pe piață a întreprinderilor și serviciilor inovatoare, în special prin schimbul de informații între autoritățile de supraveghere naționale și ESA.

Factorii de mediu, sociali și de guvernanță

Toate cele trei ESA vor avea obligația de a ține cont de riscurile legate de factorii de mediu, sociali și de guvernanță pe parcursul îndeplinirii sarcinilor lor. Acest lucru va permite, de asemenea, autorităților europene de supraveghere să monitorizeze modul în care instituțiile financiare identifică, raportează și abordează riscurile pe care le pot prezenta factorii de mediu, sociali și de guvernanță la adresa stabilității financiare, garantând astfel că activitățile de pe piețele financiare respectă într-o măsură mai mare obiective sustenabile.

ESA pot, de asemenea, să furnizeze orientări cu privire la modul în care unele considerente legate de sustenabilitate pot fi efectiv integrate în legislația relevantă a UE în domeniul financiar și să promoveze punerea în aplicare coerentă a acestor dispoziții după adoptare.

Ghiduri și recomandări

În timp ce competența de a elabora ghiduri și recomandări s-a dovedit a fi un instrument important și eficient pentru convergența în materie de supraveghere, părțile interesate au subliniat necesitatea de a menține sfera de competență a ESA și de a asigura o evaluare completă a costurilor și a beneficiilor la elaborarea unor astfel de instrumente. Conform modificărilor aduse articolului 16 din Regulamentele privind ESA, efectuarea de analize cost-beneficiu trebuie să fie considerată o regulă. Modificările vizează, de asemenea, să se asigure că, în cazul în care majoritatea membrilor grupurilor părților interesate relevante ale ESA consideră că ESA și-au depășit competențele cu ocazia emiterii de ghiduri sau recomandări, aceștia emit un aviz adresat Comisiei. Într-un astfel de caz, Comisia evaluează sfera de aplicare a ghidurilor și poate solicita ESA relevante să retragă ghidurile în cauză.

În plus, modificările de la articolele menționate prevăd posibilitatea ca ghidurile ESA să vizeze autorități care nu corespund definiției autorităților competente din Regulamentele privind ESA, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a legislației care face obiectul mandatului ESA, cu scopul de a institui practici coerente, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară (SESF).

Încălcarea dreptului Uniunii

De asemenea, Comisia propune o serie de modificări ale articolului 17 din Regulamentele privind ESA în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului Uniunii. Pentru ca ESA să aibă competența efectivă de a urmări cazurile de încălcare a legislației, s-a dovedit esențial ca ESA să aibă acces la toate informațiile relevante. Modificările garantează că, în contextul investigațiilor privind cazurile de încălcare a dreptului UE, ESA vor avea competența de a adresa în mod direct o solicitare de informații, întemeiată și motivată corespunzător, altor autorități competente sau instituții financiare relevante/participanți la piețele financiare relevanți. În cazul în care ESA decid să solicite informații direct de la instituția financiară relevantă/participantul la piețele financiare relevant, autoritatea națională competentă trebuie să fie informată și să ofere asistență ESA la colectarea informațiilor solicitate. În plus, ar trebui subliniat faptul că pentru cazurile de încălcare a legislației (a se vedea mai jos), va fi responsabil comitetul executiv, ceea ce va spori și mai mult eficacitatea acestui instrument.

Soluționarea dezacordurilor

Se propun modificări ale articolului 19 din Regulamentele privind ESA cu privire la soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente. Obiectivul este de a se asigura faptul că, în cazul în care există astfel de dezacorduri, ESA pot acționa și interveni în mod decisiv. Amendamentele clarifică faptul că soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente în contexte transfrontaliere poate fi declanșată și la inițiativa ESA în cazul în care, pe baza unor criterii obiective, se poate constata un dezacord între autoritățile competente. În acest din urmă caz, existența unui dezacord este prezumată dacă legislația aflată în domeniul de competență al ESA impune luarea unei decizii comune, însă în termenul prevăzut în legislația relevantă nu se ia nicio astfel de decizie. În acest context, modificările introduc și o obligație pentru autoritățile competente de a notifica ESA atunci când nu s-a ajuns la un acord. În plus, pentru soluționarea litigiilor (a se vedea mai jos), va fi responsabil comitetul executiv, ceea ce va spori eficacitatea acestui instrument.

Convergența și coordonarea practicilor de supraveghere

Modificările aduse articolului 29 din Regulamentele privind EIOPA și ESMA precizează că cele două ESA ar trebui să elaboreze și să actualizeze un manual de supraveghere, pentru a promova în continuare o cultură comună în materie de supraveghere pentru toate autoritățile de supraveghere. Această sarcină se bazează pe competențele existente ale ABE. În domeniul bancar, modificările precizează că ABE ar trebui să elaboreze un manual similar în domeniul rezoluției.

În temeiul articolului nou-propus 29a, ESA beneficiază de competențe de coordonare generală sporite, în scopul de a promova convergența activităților curente de supraveghere ale tuturor autorităților competente, într-o măsură mai mare și cu mai multă eficiență în întreaga UE. ESA vor avea obligația de a stabili priorități în materie de supraveghere la nivelul întregii UE, sub forma unui „Plan strategic de supraveghere” în raport cu care vor fi evaluate toate autoritățile competente. Autoritățile competente vor avea obligația de a elabora programe de lucru anuale în conformitate cu planul strategic. Acest lucru le va permite tuturor celor trei ESA să asigure convergența în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în principal în alte state membre decât cele în care sunt stabilite și supravegheate, ceea ce va fi deosebit de important pentru EIOPA.

De asemenea, prezenta propunere modifică actualul articol 30 din Regulamentele privind ESA în ceea ce privește evaluările inter pares. Pentru a spori valoarea adăugată a acestor evaluări și a se asigura imparțialitatea, evaluările nu vor mai fi „evaluări inter pares”, ci „evaluări independente” sub responsabilitatea noului comitet executiv. ESA vor elabora un raport care să prezinte rezultatele evaluării, iar autoritățile competente vor trebui să depună toate eforturile pentru a respecta ghidurile și recomandările emise de ESA ca măsuri ulterioare evaluării inter pares.

Prezenta propunere conține un nou articol 31a, care urmărește să consolideze funcția de coordonare a ESA pentru a se asigura că autoritățile competente supraveghează efectiv mecanismele de externalizare, delegare și transfer al riscului din țările terțe. Practicile de supraveghere variază de la un stat membru la altul. ESA monitorizează aceste mecanisme atât ex ante, cât și pe bază continuă.

Rolul de coordonare al ESMA în cadrul investigațiilor cu privire la abuzul de piață

În cazul în care operatorii desfășoară activități care se încadrează în domeniul de competență al ESMA și au o dimensiune transfrontalieră pronunțată, este posibil ca ESMA să fie autoritatea cea mai în măsură să inițieze și să coordoneze investigații. Articolul nou-propus 31b încredințează ESMA un rol de coordonare consolidat care îi permite să recomande autorităților competente să inițieze investigații și să faciliteze schimbul de informații relevante pentru investigațiile respective, în cazul în care ESMA are motive rezonabile să suspecteze că o anumită activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară din Uniune. În acest scop, ESMA menține o unitate de stocare de date care să colecteze toate informațiile relevante de la autoritățile competente și să permită comunicarea informațiilor între acestea.

Simulările de criză

Modificările articolului 32 din Regulamentele privind ESA urmăresc două obiective. În primul rând, ele aliniază Regulamentele privind EIOPA și ESMA cu Regulamentul privind ABE în ceea ce privește simularea situațiilor de criză. În al doilea rând, pentru a se asigura transparența în legătură cu simulările de criză, prezenta propunere permite publicarea rezultatelor instituțiilor financiare individuale sau ale participanților la piețele financiare. Aceasta clarifică, de asemenea, faptul că obligațiile de păstrare a secretului profesional ale autorităților competente nu trebuie să le împiedice să transmită rezultatele simulărilor de criză către ESA în scopul publicării. Cea de a doua modificare se aplică în cazul tuturor celor trei ESA. În plus, pentru a contribui la luarea deciziilor cu privire la simulările de criză dintr-o perspectivă care să țină seama pe deplin de piața unică, se propune ca aceste decizii, inclusiv metodologiile și abordările privind comunicarea rezultatelor simulărilor de criză, să revină noului comitet executiv în cadrul tuturor celor trei ESA.

Echivalența țărilor terțe

Echivalența țărilor terțe constituie un instrument important pentru a permite integrarea cu piața internațională, asigurând în același timp supravegherea eficace (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind deciziile de echivalență în politica în domeniul serviciilor financiare 22 ). Modificările articolului 33 din Regulamentele privind ESA confirmă faptul că ESA trebuie să acorde asistență Comisiei la pregătirea deciziilor de echivalență, atunci când Comisia le solicită acest lucru. După ce au fost adoptate, este important să se asigure că respectivele decizii sunt ajustate în funcție de noile evoluții. Prin urmare, modificările încredințează ESA și responsabilitatea de a monitoriza în permanență evoluțiile în materie de supraveghere și de reglementare, precum și practicile de asigurare a respectării normelor în țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat o decizie de echivalență, precum și de a prezenta anual Comisiei un raport confidențial privind constatările lor. În acest scop, ESA elaborează, de asemenea, acorduri administrative cu țări terțe.

Colectarea informațiilor

Accesul la toate informațiile relevante reprezintă o cerință de bază pentru ca ESA să își desfășoare activitățile în mod eficace. În mod normal, informațiile sunt transmise de autoritățile naționale de supraveghere care sunt cele mai apropiate de piețele și instituțiile financiare, însă, ca o soluție de ultimă instanță, ESA pot adresa solicitări de informații direct unei instituții financiare sau unui participant la piață, de exemplu atunci când o autoritate națională competentă nu furnizează sau nu poate furniza respectivele informații în timp util. Este oportun să se asigure că ESA pot avea acces la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile. Prin urmare, prezenta propunere instituie un mecanism de consolidare a aplicării efective a dreptului ESA de a colecta informații (a se vedea noile articole 35-35h din Regulamentele privind ESA). ESA vor dispune de mijloacele necesare pentru a asigura conformitatea cu o cerere sau o decizie de a prezenta informații. Modificările încredințează ESA competența de a aplica amenzi și penalități cu titlu cominatoriu de natură administrativă, sub controlul Curții de Justiție și sub rezerva dreptul entității de a fi ascultată, atunci când o instituție financiară și/sau un participant la piața financiară nu furnizează informații adecvate.

Modele interne în sectorul asigurărilor

Articolul nou-propus 21a din Regulamentul privind EIOPA consolidează rolul EIOPA de a asigura convergența în materie de supraveghere în ceea ce privește modelele interne. Divergențele în materie de supraveghere și de aprobare a modelelor interne pot conduce la incoerențe și creează condiții de concurență inegale. EIOPA va avea posibilitatea de a obține în timp util toate informațiile relevante, la cerere, și va emite avize adresate autorităților competente relevante. În cazul existenței unor dezacorduri între autoritățile competente cu privire la modelele interne ale unui grup, EIOPA fi, de asemenea, în măsură să acorde asistență autorităților în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul de înființare, fie din proprie inițiativă, fie la cererea uneia sau mai multor autorități competente sau, în anumite condiții, la cererea grupului în cauză.

Alte dispoziții

Modificările articolului 37 din Regulamentele privind ESA consolidează rolul consultativ al grupurilor părților interesate ale ESA, ale căror avize și recomandări sunt esențiale pentru activitatea de zi cu zi a ESA. În cazul în care membrii grupului părților interesate nu reușesc să ajungă la un aviz comun sau la o recomandare comună, membrii reprezentând un grup de părți interesate pot emite un aviz separat sau o recomandare separată.

Modificările articolului 39 din Regulamentul privind ESA precizează că deciziile adoptate de ESA, cu excepția deciziilor de investigare luate pentru nerespectarea obligației de a transmite informații adecvate în legătură cu o solicitare de informații, se publică împreună cu un rezumat al deciziei care prezintă motivele care au stat la baza adoptării acesteia.

(b)Guvernanța

Prezenta propunere prevede o structură de guvernanță mai eficace pentru ESA, prin introducerea unui comitet executiv independent cu normă întreagă, care va înlocui actualul Consiliu de administrație (articolele 45 și 47 din Regulamentele privind ESA) și prin adaptarea componenței consiliului supraveghetorilor (articolele 40 din Regulamentele privind ESA). Prezenta propunere clarifică competența comitetului executiv și a consiliului supraveghetorilor (articolele 43 și 47). În plus, vor fi consolidate statutul și competențele președintelui (articolul 48).

Comitetul executiv

Principala funcție a comitetului executiv va fi aceea de a pregăti deciziile care urmează să fie adoptate de consiliul supraveghetorilor. Ar trebui să se asigure astfel accelerarea și raționalizarea procesului decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor, ceea ce va contribui, de asemenea, la o abordare mai orientată spre UE în procesul de luare a deciziilor. Pentru a reflecta situația specifică din sectorul bancar, în care o majoritate a statelor membre participă la uniunea bancară, există cerința explicită ca comitetul executiv al ABE să fie echilibrat și proporțional și să reflecte Uniunea în ansamblu.

Comitetul executiv va fi format din președinte și un anumit număr de membri cu normă întreagă. Acest număr va fi diferit în cazul ESMA, pe de o parte, și în cazul ABE și EIOPA, pe de altă parte, întrucât propunerea încredințează ESMA un număr de sarcini suplimentare, în diferite domenii, mult mai mare în comparație cu celelalte două ESA. Membrii cu normă întreagă vor fi numiți pe baza unui apel deschis pentru candidaturi organizat de Comisie. Comisia va alcătui lista scurtă a candidaților și o va transmite Parlamentului European spre aprobare. După aprobarea listei scurte, Consiliul va numi membrii cu normă întreagă printr-o decizie. Procedura de destituire din funcție o reflectă pe cea de numire, decizia finală fiind luată de Consiliu. Unul dintre membrii permanenți va prelua sarcinile actualului director executiv, a cărui funcție specifică va fi eliminată.

Comitetul executiv va păstra rolul consiliului de administrație în legătură cu pregătirea programelor de lucru și a bugetului ESA.

Comitetului executiv i se vor acorda competențe decizionale în mai multe domenii. De exemplu, față de autorități competente individuale în legătură cu anumite chestiuni fără caracter normativ, printre altele în legătură cu soluționarea litigiilor, încălcarea dreptului Uniunii și evaluările independente. Acest lucru ar trebui să asigure decizii eficace, imparțiale și orientate spre UE. Comitetul executiv va avea, de asemenea, sarcina de a stabili prioritățile în materie de supraveghere pentru autoritățile competente în cadrul unui nou „Plan strategic de supraveghere”. Acesta va verifica coerența programelor de lucru ale autorităților competente cu prioritățile UE și va evalua punerea lor în aplicare. În plus, comitetul executiv va avea sarcina de a monitoriza mecanismele de delegare, externalizare și transfer al riscului către țări din afara UE, pentru a se asigura că sunt abordate riscurile inerente. Acesta va lua decizii cu privire la simulările de criză și la abordările privind comunicarea rezultatelor acestora. În sfârșit, comitetul executiv va fi responsabil de luarea deciziilor legate de cererile de informații. Membrii comitetului executiv vor dispune de câte un vot fiecare, iar președintele de un vot decisiv. Versiunea propusă a articolului 47 stabilește sarcinile comitetului executiv.

Modificările înlocuiesc, de asemenea, trimiterile la consiliul de administrație cu trimiteri la comitetul executiv. În plus, funcția de director executiv va fi eliminată, responsabilitățile acestuia fiind preluate de către unul din membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv.

Consiliul supraveghetorilor

Consiliul supraveghetorilor rămâne principalul organ al ESA responsabil cu orientarea generală și luarea deciziilor. Cu toate acestea, modificările propuse ale articolului 40 schimbă componența consiliului supraveghetorilor pentru a include membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv, fără a avea însă drept de vot. Modificările asigură, de asemenea, prezența autorităților de protecție a consumatorilor atunci când este cazul.

Fiecare membru cu drept de vot al consiliului supraveghetorilor dispune de un singur vot. Întrucât deciziile privind anumite sarcini fără caracter normativ (soluționarea litigiilor, încălcarea dreptului Uniunii și evaluările independente) vor fi luate de comitetul executiv, normele actuale privind procesul decizional se modifică.

În pofida faptului că, după ieșirea Regatului Unit din UE, numărul și ponderea statelor membre care nu participă la uniunea bancară vor scădea, iar alte state membre s-ar putea alătura uniunii bancare, se propune menținerea sistemului de vot cu dublă majoritate pentru măsurile și deciziile adoptate de consiliul supraveghetorilor din cadrul ABE, care a fost introdus în 2013 ca parte a pachetului „Uniunea bancară”, ca o măsură de garantare a faptului că deciziile ABE trebuie să reflecte situația specifică atât din statele membre participante la uniunea bancară, cât și din celelalte state membre. Consiliul supraveghetorilor va continua, prin urmare, să ia decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, care ar trebui să includă cel puțin o majoritate simplă a autorităților competente naționale care participă la uniunea bancară și o majoritate simplă a autorităților competente naționale care nu participă la uniunea bancară.

Cu toate acestea, sistemul actual îngreunează excesiv procesul decizional din cadrul ABE, întrucât nu pot fi luate decizii nici măcar în cazurile în care majoritatea statelor membre neparticipante nu consideră că votul este suficient de important pentru a fi prezente. Pentru a garanta că ABE poate continua să ia decizii în mod eficace, menținând totodată pe deplin garanțiile pentru statele membre neparticipante, atât timp cât acestea sunt prezente la vot, regulile actuale de vot ar trebui să fie modificate pentru a se asigura că voturile nu vor trebui să fie amânate în cazul unor absențe. În acest mod s-ar crea, de asemenea, stimulente clare pentru ca autoritățile naționale competente să fie prezente la reuniunile ABE și să asigure, astfel, o mai mare legitimitate a deciziilor luate în cadrul reuniunilor. Prin urmare, modificarea clarifică faptul că o decizie ar trebui să fie susținută de o majoritate simplă a autorităților naționale competente din statele membre neparticipante prezente la vot și a autorităților naționale competente din statele membre participante prezente la vot.

Repartizarea competențelor între consiliu și comitet

Modificările articolelor 43 și 47 din Regulamentele privind ESA clarifică principiul fundamental al repartizării competențelor între consiliul supraveghetorilor și comitetul executiv. Consiliul supraveghetorilor este responsabil cu toate deciziile menționate în regulament, cu excepția cazului în care se prevede contrariul (a se vedea mai sus în legătură cu comitetul executiv). În cazurile în care ESMA va exercita competențe legate de supravegherea directă, consiliul supraveghetorilor nu va putea să respingă o propunere de decizie din partea comitetului executiv decât cu o majoritate de două treimi. Într-un astfel de caz, propunerea trebuie să fie revizuită de comitetul executiv (modificările articolului 44 din Regulamentul privind ESMA).

Consiliul supraveghetorilor nu va mai putea exercita autoritatea disciplinară asupra președintelui, deoarece nu va avea competența de a-l numi pe acesta din urmă (a se vedea mai jos).

Modificările articolului 41 și noul articol 45b permit ca atât consiliul supraveghetorilor, cât și comitetul executiv să înființeze comitete interne pentru sarcini specifice. Posibilitatea de a înființa grupuri este eliminată.

Președintele

Președintele este un reprezentant-cheie al ESA. Statutul și competențele președintelui vor fi, prin urmare, consolidate în vederea creșterii autorității statutare a acestuia.

Modificările articolului 48 din Regulamentele privind ESA clarifică procedura de numire a președintelui. Acesta va fi numit pe baza unui apel deschis pentru candidaturi organizat de Comisie. Comisia va alcătui lista scurtă a candidaților și o va transmite Parlamentului European spre aprobare. În urma aprobării listei scurte de către Parlamentul European, Consiliul va numi membrii cu normă întreagă printr-o decizie adoptată cu majoritate calificată. Procedura de destituire din funcție o reflectă pe cea de numire, decizia finală fiind luată de Consiliu. Acest lucru ar trebui să sporească legitimitatea și autoritatea președintelui. Președintele va primi, de asemenea, un vot decisiv în comitetul executiv.

Alte dispoziții

Sfera de acțiune a comitetului comun a fost extinsă pentru a include și aspecte legate de protecția consumatorilor și a investitorilor, prin intermediul modificărilor aduse articolului 54 din Regulamentele privind ESA.

(c)Dispoziții financiare

Pentru a se asigura că sistemul de finanțare al ESA este sustenabil și adecvat sarcinilor pe care le îndeplinesc acestea și pe care se preconizează că le vor îndeplini în viitor, precum și pentru a se asigura că sistemul de finanțare pune în legătură în mod proporțional taxele și contribuțiile la activitățile ESA, se propune revizuirea sistemului de finanțare actual. Sistemul propus păstrează elementul de finanțare publică acordată, în prezent, de UE și îl combină cu contribuții din partea sectoarelor naționale și a altor participanți la piață, înlocuind contribuțiile actuale din partea autorităților naționale competente. Temeiul juridic pentru înființarea ESA (articolul 114 din TFUE) permite modificarea sistemului de finanțare și colectarea de contribuții din partea sectorului.

Actuala repartizare fixă a contribuțiilor de la bugetul general al UE și din partea autorităților naționale competente (40 %/60 %) ar urma să fie eliminată.

În urma modificărilor, veniturile ESA vor proveni din trei surse principale:

Modificările articolului 62 definesc o contribuție de echilibrare din partea Uniunii. Contribuția anuală maximă a UE propusă, astfel cum a fost stabilită deja în contextul cadrului financiar multianual (CFM), va acoperi până la 40 % din bugetul anual al ESA. Constrângerile bugetului UE vor fi astfel respectate. Se va elimina, de asemenea, repartizarea fixă (40 %/60 %) aplicată în prezent, care poate limita capacitatea ESA de a-și spori celelalte surse de venituri. În acest sens, pentru pregătirea fiecărui CFM ulterior, ESA ar trebui să furnizeze Comisiei o proiecție pe termen mediu (pe cel puțin 5 ani) a nevoilor bugetare preconizate, conform metodologiilor pe care le aplică pentru a-și pregăti propunerile bugetare anuale.

În al doilea rând, a fost adăugată o nouă sursă de venituri din partea sectorului privat: contribuțiile anuale ale instituțiilor financiare. Această sursă de venituri va înlocui actualele contribuții obligatorii din partea autorităților naționale competente la bugetul ESA. Contribuțiile anuale vor fi plătite de instituțiile financiare care sunt supravegheate în mod indirect de ESA și care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 alineatul (2) din regulamentele de înființare. În urma modificărilor, valoarea contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare ar trebui să se bazeze pe volumul de muncă estimat pe care Autoritatea intenționează să îl depună pentru fiecare categorie de participanți la piață în temeiul regulamentelor de înființare și al legislației sectoriale. Modificările precizează că respectivele contribuții anuale vor fi colectate de către autoritățile naționale desemnate de statele membre. Modificările prevăd, de asemenea, adoptarea unui act delegat care va stabili modul în care cuantumul total al contribuțiilor anuale va fi repartizat între diferitele categorii de instituții financiare, pe baza activității ocazionate de fiecare categorie. Pentru fiecare categorie de instituții financiare, actul delegat va stabili, de asemenea, criterii adecvate și obiective pentru calcularea contribuției anuale care urmează să fie plătită. Aceste criterii ar trebui să se bazeze pe dimensiunea instituțiilor financiare, pentru a reflecta importanța lor pe piață. În sfârșit, actul delegat va stabili praguri de minimis, până la care instituțiile financiare de dimensiuni mici nu plătesc contribuții financiare, sau va stabili contribuții minime.

În al treilea rând, cele trei regulamente mențin neschimbate actualele dispoziții care le permit celor trei ESA să perceapă taxe de la entitățile care fac obiectul supravegherii directe. Această dispoziție este, în prezent, deosebit de importantă pentru ESMA.

În cadrul acestui nou mecanism de finanțare, entitățile nu vor fi taxate de două ori pentru același serviciu. În timp ce entitățile care sunt supravegheate direct de ESA vor plăti taxele de supraveghere prevăzute de legislația sectorială, alte instituții financiare (supravegheate direct de autoritățile naționale competente și indirect de ESA) vor plăti o contribuție financiară.

Modificările prevăd, de asemenea, două surse complementare de venituri. Modificările introduc posibilitatea de a primi contribuții financiare voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, cu condiția ca acestea să nu compromită independența și imparțialitatea ESA. De exemplu, aceste contribuții voluntare pot finanța delegarea de sarcini și responsabilități ale autorităților naționale competente către ESA. De asemenea, modificările introduc posibilitatea ca ESA să colecteze taxe pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile naționale competente.

(d)Dispoziții generale

Modificările articolului 70 din Regulamentele privind ESA extind obligația de a păstra secretul profesional și la persoanele care nu sunt membri ai personalului autorităților (de exemplu, persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop). Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv și ale consiliului supraveghetorilor și care participă la activitățile Autorității. Această modificare ar trebui să asigure faptul că persoanele cărora nu li se aplică, în prezent, obligațiile de păstrare a secretului profesional prevăzute la articolul 70 din Regulamentele privind ESA și care participă la reuniunile comitetului executiv sau consiliului supraveghetorilor, grupurilor de lucru, subcomitetelor, grupurilor și rețelelor de experți fac obiectul normelor privind secretul profesional și confidențialitatea.

Regulamentele (CE) nr. 1093/2010, nr. 1094/2010 și nr. 1095/2010, precum și legislația sectorială privind serviciile financiare impun ESA să încheie acorduri administrative eficace, care implică schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Cooperarea și schimbul de informații eficace ar trebui să devină cu atât mai necesare atunci când, în temeiul prezentului regulament de modificare, unele dintre ESA își vor asuma responsabilități suplimentare, mai ample, în ceea ce privește supravegherea entităților și a activităților din afara UE. În cazul în care, în acest context, ESA prelucrează date cu caracter personal, inclusiv prin transferul de astfel de date în afara Uniunii, acestea au obligația de a respecta cerințele Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE). În absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție sau a unor garanții adecvate, prevăzute, de exemplu, în acorduri administrative în sensul articolului 49 alineatul (3) din Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE, ESA pot face schimb de date cu caracter personal cu autoritățile țărilor terțe în temeiul derogării de interes public și cu respectarea condițiilor pentru această derogare, astfel cum se prevede la articolul 51 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat, care se aplică în special în cazurile de schimb internațional de date între autoritățile de supraveghere financiară.

(2)Articolul 4, articolul 5 și, respectiv, articolul 7 reglementează modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 345/2013 (EuVECA), Regulamentului (UE) nr. 346/2013 (EuSEF) și Regulamentului (UE) 2015/760 (ELTIF).

Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc 23 (EuVECA) și Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social 24 (EuSEF) au introdus structuri de fonduri specializate care să faciliteze, pentru participanții la piață, mobilizarea și investirea capitalului în întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) și în întreprinderile sociale din întreaga Europă. Au fost prevăzute cerințe și condiții uniforme pentru administratorii de organisme de plasament colectiv care doresc să utilizeze denumirile „EuVECA” sau „EuSEF” în legătură cu distribuirea fondurilor cu capital de risc sau a fondurilor de antreprenoriat social eligibile. Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung 25  a introdus un alt vehicul de finanțare, „ELTIF”, care vizează investițiile în economia reală, cum ar fi proiectele de infrastructură, cu un accent mai puternic asupra investițiilor pe termen mai lung. Regulamentul (UE) 2015/760 prevede cerințe uniforme pe care fondurile pe termen lung trebuie să le respecte pentru a fi autorizate ca ELTIF.

EuVECA, EuSEF și ELTIF sunt fonduri de investiții colective armonizate. Regulamentul (UE) nr. 345/2013, Regulamentul (UE) nr. 346/2013 și Regulamentul (UE) 2015/760 reglementează investițiile eligibile, societățile de portofoliu eligibile, normele de concentrare și investitorii eligibili. Aceste norme definesc, de asemenea, competențele de supraveghere, inclusiv cerințele privind înregistrarea, autorizarea, supravegherea continuă și retragerile de înregistrări și autorizații.

Principalele obiective ale Regulamentului (UE) nr. 345/2013, ale Regulamentului (UE) nr. 346/2013 și ale Regulamentului (UE) 2015/760 sunt stimularea creării de locuri de muncă și a creșterii economice, a finanțării IMM-urilor, a investițiilor sociale și pe termen lung, precum și promovarea unei culturi a investițiilor în UE. Cu toate acestea, în ciuda armonizării realizate de cele trei regulamente, continuă să existe divergențe în ceea ce privește utilizarea de către autoritățile naționale competente a puterii lor de apreciere și practicile administrative divergente ale acestora, precum și diferențe în materie de culturi de supraveghere și de performanță. Aceste divergențe constituie un obstacol în calea asigurării unor condiții de concurență egale între administratorii fondurilor cu capital de risc eligibile, ai fondurilor de antreprenoriat social eligibile și ai fondurilor de investiții pe termen lung din diferite state membre și sporesc, în același timp, costurile de tranzacție și operaționale ale respectivilor administratori. Numirea unei autorități de supraveghere unice la nivelul UE va veni în sprijinul obiectivelor urmărite de aceste regulamente, deoarece va facilita și mai mult integrarea, dezvoltarea și distribuirea structurilor de fonduri de acest tip la nivel transfrontalier.

Prezenta propunere urmărește raționalizarea procesului administrativ care reglementează autorizarea/înregistrarea acestor fonduri care poartă eticheta UE în Uniune, precum și crearea unor condiții egale prin centralizarea supravegherii acestora, indiferent de locul în care este stabilit sau distribuit fondul. Aplicarea uniformă a normelor ar permite administratorilor să diminueze costurile de tranzacție și operaționale și să consolideze opțiunile aflate la dispoziția investitorilor.

ESMA îndeplinește funcții de autorizare/înregistrare și de supraveghere a acestor fonduri UE și a administratorilor acestora, sporind astfel eficiența acestor procese administrative. Administratorii acestor fonduri vor depune solicitările de autorizare/înregistrare la o singură autoritate competentă — ESMA — care va fi, de asemenea, responsabilă pentru asigurarea faptului că normele stabilite în regulamentele respective sunt aplicate în mod consecvent. Prin urmare, se introduc modificări precis orientate menite să transfere atribuțiile autorităților naționale competente către ESMA.

Aceste fonduri UE intră sub incidența regulamentelor direct aplicabile care oferă deja un set de norme pe care ESMA le va pune în aplicare.

În cazul fondurilor EuVECA și EuSEF care depășesc pragurile menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE privind AFIA și, prin urmare, sunt gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative autorizați în conformitate cu directiva menționată, ESMA va fi, de asemenea, autoritatea competentă. ESMA se va asigura că administratorii în cauză respectă, pe lângă dispozițiile specifice sectorului de la articolele 2 alineatul (2) din Regulamentele EuVECA sau EuSEF, și legislația națională de punere în aplicare a Directivei privind AFIA din statul membru de stabilire a administratorilor. Această abordare are drept scop asigurarea coerenței în materie de supraveghere și reducerea sarcinii administrative care ar apărea în cazul în care entitățile menționate ar fi supravegheate simultan de către ESMA și autoritățile naționale competente cu privire la același fond.

Prezenta propunere stabilește, după caz, mai multe delegări de competențe care precizează cerințele în temeiul celor trei regulamente, astfel încât conținutul anumitor obligații juridice și marja de apreciere a ESMA să fie suficient de precise pentru a asigura nivelul de armonizare urmărit.

Regulamentul (UE) nr. 345/2013 și Regulamentul (UE) nr. 346/2013 au făcut obiectul unei revizuiri recente 26 , care a vizat în special normele specifice fondurilor, modificările domeniului de aplicare sau investițiile eligibile. Aspectele legate de supraveghere nu au făcut obiectul acestei revizuiri. Propunerea de regulament de modificare a celor două regulamente a fost convenită de colegiuitori și aprobată de Parlamentul European 27 . Cu toate că adoptarea finală a respectivei propuneri de către Consiliu și publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene încă nu au avut loc, este oportun ca textele celor două regulamente, cu modificările aprobate de către colegiuitori, să fie utilizate ca punct de referință pentru prezenta propunere. În cazul în care cele două regulamente vor suferi modificări în cursul procesului de adoptare, care urmează să fie finalizat în decursul următoarelor zile, Comisia este pregătită să modifice prezenta propunere pentru a asigura alinierea acesteia la respectivele modificări.

În conformitate cu articolul 11, articolele 4-6 intră în vigoare la 36 de luni de la intrarea în vigoare a regulamentului, astfel încât să existe suficient timp pentru a elabora și adopta actele delegate și de punere în aplicare prevăzute în cadrul acestuia. De asemenea, propunerea stabilește măsuri tranzitorii pentru transferul de competențe și atribuții de la autoritățile naționale competente la ESMA.

(3)Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 600/2014 (MiFIR — furnizori de servicii de raportare a datelor)

Articolul 6 introduce următoarele modificări:

·adaugă autorizarea și supravegherea furnizorilor de servicii de raportare a datelor la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 (MiFIR), împreună cu competențele de colectare directă a datelor în scopul raportării și al calculelor în materie de transparență;

·adaugă trei tipuri diferite de furnizori de servicii de raportare a datelor la definițiile din MiFIR;

·conferă ESMA competența de a solicita informațiile de care are nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor sale de supraveghere;

·stabilește că ESMA este autoritatea de supraveghere a furnizorilor de servicii de raportare a datelor;

·definește prerogativele și competențele de care ar trebui să dispună ESMA în exercitarea rolului său de autoritate competentă;

·impune cerințe de raportare pentru Comisie cu privire la funcționarea sistemului centralizat de raportare;

·prevede transferul de competențe de la autoritățile naționale competente la ESMA.

Prezenta propunere clarifică, de asemenea, faptul că competențele de intervenție prevăzute în MiFIR acoperă și administratorii OPCVM-urilor 28 și ai fondurilor de investiții alternative (FIA) 29 , în cazul în care activitatea respectivă este efectuată direct de către administratori.

Mai precis, articolul 40 din MiFIR acordă deja ESMA competențe de a interveni temporar, care îi permit, în anumite condiții, să interzică sau să restricționeze temporar în Uniune comercializarea, distribuția sau vânzarea anumitor instrumente financiare sau a unor instrumente financiare cu anumite caracteristici specificate ori un anumit tip de activitate sau de practică financiară. Aceste competențe de intervenție asupra produselor se aplică firmelor de investiții și instituțiilor de credit implicate în comercializarea, distribuția sau vânzarea instrumentelor financiare, inclusiv a unităților organismelor de plasament colectiv. Întrucât unitățile organismelor de plasament colectiv pot fi, de asemenea, comercializate, distribuite sau vândute direct de către societățile de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și societățile de investiții în OPCVM autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE, este necesar să se precizeze în mod explicit faptul că toate competențele de intervenție asupra produselor prevăzute în MiFIR menționate anterior li se aplică și societăților de administrare a OPCVM-urilor și societăților de investiții în OPCVM, precum și AFIA, în anumite circumstanțe.

O propunere de directivă de modificare a Directivei 2014/65/UE (MiFID II) urmărește să elimine furnizorii de servicii de raportare a datelor din domeniul de aplicare a Directivei 2014/65/UE.

(4)Modificări ale Regulamentului (UE) 2016/1011 (indici de referință).

Articolul 8 din prezentul regulament modifică Regulamentul (UE) 2016/1011 (BMR). Alineatul (11) stabilește că ESMA este autoritatea competentă pentru administratorii indicilor de referință critici și ai tuturor indicilor de referință care sunt utilizați în Uniune, dar administrați în afara acesteia. Alineatele (4), (5), (12), (13), (14), (15), (16), (17) și (19) reprezintă ajustări tehnice care reflectă această desemnare, alineatul (4) stipulând faptul că indicii de referință care servesc drept referință pentru un volum de peste 500 de miliarde EUR sunt desemnați de Comisie ca fiind critici. Alineatul (18) definește prerogativele și competențele de care ar trebui să dispună ESMA în exercitarea rolului său de autoritate competentă.

Alineatul (10) stabilește că ESMA ar trebui să autorizeze administratorii indicilor de referință critici. Alineatul (16) desființează colegiile de supraveghere pentru indicii de referință critici, deoarece ESMA, în calitate de nouă autoritate de supraveghere pentru acești indici de referință, va avea o perspectivă la nivelul Uniunii în ceea ce privește evaluarea riscurilor etc.

Alineatele (8) și (9) stabilesc că ESMA este autoritatea competentă pentru recunoașterea și acceptarea aprobărilor administratorilor și, respectiv, ale indicilor de referință din țările terțe.

Alineatele (1), (2), (3) și (6) conferă Comisiei competența de a detalia anumite dispoziții din Regulamentul (UE) 2016/1011 pentru a se asigura că ESMA poate să aplice în mod direct dispozițiile respective.

În sfârșit, modificările articolului 30 din Regulamentul (UE) 2016/1011 asigură faptul că echivalența regimurilor țărilor terțe cu Regulamentul (UE) 2016/1011 este monitorizată în permanență. În vederea schimbului de informații și a cooperării adecvate în ceea ce privește supravegherea administratorilor de indici de referință din țări terțe, ESMA va trebui să încheie acorduri de cooperare cu autorități de supraveghere din țări terțe. Cu toate acestea, în cazul în care o țară terță este inclusă pe lista jurisdicțiilor care sunt declarate ca având deficiențe strategice la nivelul regimurilor lor naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, ESMA nu va fi autorizată să încheie un astfel de acord de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țara terță respectivă.

(5)Modificări ale Regulamentului (UE) 2017/1129 (prospecte)

Articolul 9 din prezentul regulament modifică Regulamentul (UE) 2017/1129, transferând către ESMA supravegherea anumitor tipuri de prospecte.

Principala modificare figurează la alineatul (10), care conferă ESMA rolul de „autoritate competentă din statul membru de origine” pentru patru categorii de prospecte. În cazul acestor prospecte, sarcinile de verificare și de aprobare, precum și de prelucrare a notificărilor legate de pașapoarte sunt conferite ESMA. Se stabilește o „regulă de lectură” în vederea aplicării dispozițiilor din Regulamentul privind prospectele în situațiile în care ESMA își asumă supravegherea directă. Alineatul (1) introduce o serie de definiții în ceea ce privește emitenții specializați. De asemenea, alineatul (4) transferă către ESMA competența de a supraveghea, în locul autorităților competente din statele membre gazdă, comunicările cu caracter publicitar referitoare la prospectele supuse aprobării sale. În timp ce exercitarea efectivă de către ESMA a controlului conformității respectivelor comunicări cu caracter publicitar rămâne facultativă, aceasta devine obligatorie în cazul în care o autoritate competentă solicită în mod oficial ESMA să facă uz de o astfel de competență de control în cazul în care prospectele aprobate de ESMA sunt utilizate pentru o ofertă sau pentru o admitere la tranzacționare în jurisdicția sa.

Alineatele (2), (3), (4), (6), (8), (11) și (12) introduc clarificări de redactare pentru a ține seama de noul rol al ESMA, în situațiile în care „regula de lectură” de la alineatul (10) ar putea fi insuficientă pentru a asigura claritatea juridică (regimul lingvistic, acordurile de cooperare, notificările).

Alineatul (7) clarifică și consolidează funcționarea regimului de echivalență pentru prospectele elaborate în conformitate cu normele naționale ale unei țări terțe. În cazul în care astfel de norme sunt declarate echivalente de către Comisie printr-o decizie de punere în aplicare, un prospect dintr-o țară terță care este deja aprobat de autoritatea de supraveghere din țara terță va fi depus numai la ESMA, iar ESMA va trimite un certificat de depunere [în loc de un certificat de aprobare, în conformitate cu alineatul (5) litera (b)] autorității competente din fiecare stat membru gazdă în care este notificat un astfel de prospect „echivalent” dintr-o țară terță. În scopul supravegherii prospectelor emitenților din țări terțe, ESMA va trebui să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Cu toate acestea, în cazul în care o țară terță este inclusă pe lista jurisdicțiilor care sunt declarate ca având deficiențe strategice la nivelul regimurilor lor naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, ESMA nu va fi autorizată să încheie un astfel de acord de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țara terță respectivă [în conformitate cu alineatul (9) litera (a)]. Alineatul (5) litera (a) corectează o omisiune de la articolul 25 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1129, clarificând faptul că autoritățile competente trebuie să comunice ESMA prin mijloace electronice toate condițiile finale ale prospectelor de bază după depunerea condițiilor finale respective, chiar și în cazul în care prospectul de bază în cauză nu este folosit în niciun stat membru gazdă pe baza mecanismului privind pașaportul, în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 2003/71/CE.

Alineatul (13) corectează o eroare în Regulamentul (UE) 2017/1129 prin alinierea datei până la care statele membre trebuie să notifice normele lor de sancționare Comisiei și ESMA, la data, prevăzută la articolul 49 alineatul (3) din regulament, până la care aceștia sunt obligați să se conformeze capitolului VIII din regulament.

Alineatul (14) introduce un nou capitol care stipulează prerogativele și competențele ESMA care sunt necesare pentru supravegherea și asigurarea respectării dispozițiilor din Regulamentul privind prospectele, inclusiv competența de a impune amenzi și penalități cu titlu cominatoriu.

2017/0230 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene 30 ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 31 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară 32 ,

întrucât:

(1)Ca urmare a crizei financiare și a recomandărilor unui grup de experți la nivel înalt condus de Jacques de Larosière, Uniunea Europeană a înregistrat progrese importante în ceea ce privește crearea unor norme nu doar mai solide, dar și mai armonizate pentru piețele financiare, sub forma unui cadru unic de reglementare. Uniunea a instituit, de asemenea, Sistemul european de supraveghere financiară („SESF”), care se bazează pe un sistem cu doi piloni care îmbină supravegherea microprudențială, coordonată de autoritățile europene de supraveghere („ESA”), și supravegherea macroprudențială, prin înființarea Comitetului european pentru risc sistemic („CERS”). Cele trei ESA, și anume Autoritatea Bancară Europeană („ABE”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 33 , Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe („ESMA”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 34 (denumite în continuare, împreună, „regulamentele de înființare”), au devenit operaționale în ianuarie 2011. Obiectivul general al ESA este de a consolida în mod sustenabil stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar în întreaga Uniune și de a spori protecția consumatorilor și a investitorilor.

(2)ESA au sprijinit în mod hotărâtor armonizarea normelor piețelor financiare din Uniune, oferind contribuții la elaborarea propunerilor de regulamente și directive inițiate de Comisie și adoptate de Consiliu și Parlament. De asemenea, ESA au pus la dispoziția Comisiei proiecte de norme tehnice detaliate, care au fost adoptate prin acte delegate și de punere în aplicare.

(3)ESA au contribuit, de asemenea, la convergența în domeniul supravegherii financiare și a practicilor în materie de supraveghere din Uniune, prin elaborarea de ghiduri destinate autorităților competente și prin coordonarea revizuirilor practicilor de supraveghere. Cu toate acestea, procesele decizionale prevăzute în regulamentele de înființare a ESA, precum și constrângerile în materie de resurse și natura instrumentelor aflate la dispoziția ESA le-au împiedicat să își atingă pe deplin obiectivele generale.

(4)După șapte ani de funcționare și în urma evaluărilor și a consultărilor publice desfășurate de Comisie, se pare că ESA sunt din ce în ce mai limitate în ceea ce privește capacitatea lor de a-și îndeplini obiectivele privind integrarea în continuare a piețelor și serviciilor financiare și consolidarea protecției consumatorilor, în cadrul legislativ existent, atât în cadrul Uniunii, cât și între Uniune și țările terțe.

(5)Orice extindere a competențelor ESA care ar urma să fie acordată pentru a le permite acestora să îndeplinească obiectivele menționate ar necesita atât un cadru de guvernanță corespunzător, cât și suficientă finanțare. O simplă extindere a competențelor nu ar fi suficientă pentru atingerea obiectivelor ESA dacă acestea nu dispun și de fonduri suficiente sau nu sunt guvernate în mod eficace și eficient.

(6)În Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2017 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital s-a subliniat faptul că o aplicare mai eficace și mai consecventă a supravegherii piețelor și serviciilor financiare este esențială pentru a elimina arbitrajul de reglementare între statele membre atunci când își exercită sarcinile de supraveghere, pentru a accelera integrarea pieței și a crea oportunități pe piața unică pentru entitățile financiare și investitori.

(7)Prin urmare, în vederea finalizării uniunii piețelor de capital este imperios necesar să se înregistreze progrese suplimentare în ceea ce privește integrarea în materie de supraveghere. La zece ani de la începutul crizei financiare și de la instituirea noului sistem de supraveghere financiară, serviciile financiare și uniunea piețelor de capital vor fi marcate tot mai mult de două evoluții majore: finanțarea sustenabilă și inovarea tehnologică. Ambele au potențialul de a transforma serviciile financiare, iar sistemul nostru de supraveghere financiară ar trebui să fie adaptat la acestea.

(8)Prin urmare, este esențial ca sistemul financiar să își îndeplinească pe deplin rolul în abordarea provocărilor critice legate de sustenabilitate. Acest lucru va necesita o reorganizare profundă a sistemului financiar, la care ESA ar trebui să aducă o contribuție activă, începând cu reforme menite să creeze cadrul adecvat de reglementare și de supraveghere pentru a mobiliza și a orienta fluxurile de capital private către investiții sustenabile.

(9)ESA ar trebui să joace un rol important în identificarea și raportarea riscurilor pe care le prezintă factorii de mediu, sociali și de guvernanță la adresa stabilității financiare, precum și în alinierea activității piețelor financiare la obiectivele de sustenabilitate. De asemenea, ESA ar trebui să furnizeze orientări cu privire la modul în care unele considerente legate de sustenabilitate pot fi efectiv integrate în legislația relevantă a UE în domeniul financiar și să promoveze punerea în aplicare coerentă a acestor dispoziții după adoptare.

(10)Inovarea tehnologică a avut un impact tot mai mare asupra sectorului financiar și, prin urmare, autoritățile competente au adoptat diverse inițiative pentru a aborda aceste evoluții tehnologice. Pentru a promova o mai bună convergență în materie de supraveghere și a permite schimbul celor mai bune practici între autoritățile relevante, pe de o parte, și între autoritățile relevante și instituțiile financiare sau participanții la piețele financiare, pe de altă parte, rolul ESA ar trebui consolidat în ceea ce privește funcția de control și de coordonare în materie de supraveghere.

(11)Progresele tehnologice înregistrate în domeniul piețelor financiare pot conduce la îmbunătățirea incluziunii financiare, la facilitarea accesului la finanțare, la îmbunătățirea integrității pieței și la sporirea eficienței operaționale, precum și la reducerea barierelor la intrarea pe aceste piețe. În măsura în care este relevantă pentru normele de fond aplicabile, formarea autorităților competente ar trebui să cuprindă și inovarea tehnologică. Acest lucru ar trebui să contribuie la evitarea unor situații în care statele membre adoptă abordări divergente în aceste chestiuni.

(12)O serie de autorități naționale nu sunt definite drept autorități competente în temeiul regulamentelor de înființare, dar sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a legislației Uniunii în domeniul serviciilor și piețelor financiare. Pentru a asigura practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace în cadrul SESF, este necesar ca acestea să fie definite ca atare. Acest lucru ar permite, în primul rând, ESA să emită ghiduri și recomandări adresate autorităților naționale respective.

(13)Pentru a asigura garanții adecvate pentru interesele părților interesate atunci când ESA își exercită competența de a emite ghiduri sau recomandări, diferitele grupuri ale părților interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a emite un aviz în cazul în care două treimi din membrii acestora consideră că ESA în cauză și-a depășit atribuțiile. În acest caz, Comisia ar trebui să aibă competența de a solicita ESA, în urma unei evaluări adecvate, să retragă respectivele ghiduri sau recomandări, după caz.

(14)În plus, în scopul procedurii prevăzute la articolul 17 din regulamentele de înființare și în interesul aplicării adecvate a dreptului Uniunii, este necesar să se faciliteze și să se accelereze accesul ESA la informații. Prin urmare, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita informații direct, prin intermediul unei cereri justificate și motivate corespunzător, de la toate autoritățile competente vizate, instituțiile financiare și participanții la piața financiară, chiar și în cazul în care aceste autorități, instituții sau participanți la piață nu au încălcat nicio dispoziție a dreptului Uniunii. ESA ar trebui să informeze autoritatea competentă vizată cu privire la astfel de cereri, iar autoritatea competentă ar trebui să acorde asistență ESA în vederea colectării informațiilor solicitate.

(15)Supravegherea armonizată a sectorului financiar necesită o abordare coerentă între autoritățile competente. În acest scop, activitățile autorităților competente ar trebui să fie supuse unor evaluări periodice și independente efectuate de ESA, cu sprijinul unui comitet de evaluare instituit de fiecare dintre acestea. De asemenea, ESA ar trebui să elaboreze un cadru metodologic pentru aceste evaluări. Evaluările independente ar trebui să se concentreze nu numai asupra convergenței practicilor în materie de supraveghere, ci și asupra capacității autorităților competente de a ajunge la rezultate de înaltă calitate în acest domeniu, precum și asupra independenței autorităților competente. Rezultatele acestor evaluări ar trebui publicate, pentru a încuraja respectarea normelor și a spori transparența, cu excepția cazului în care publicarea ar implica riscuri la adresa stabilității financiare.

(16)Supravegherea armonizată a sectorului financiar necesită, de asemenea, că orice dezacord între autoritățile competente din state membre diferite, în situații transfrontaliere, să fie soluționat în mod eficient. Normele existente pentru soluționarea unor astfel de dezacorduri nu sunt pe deplin satisfăcătoare. Prin urmare, acestea ar trebui să fie adaptate astfel încât să fie mai ușor de aplicat.

(17)Promovarea unei culturi a supravegherii la nivelul Uniunii face parte integrantă din activitatea ESA privind convergența practicilor de supraveghere. Cu toate acestea, ESA nu dispun de toate instrumentele necesare pentru a atinge acest obiectiv. Trebuie să li se confere ESA capacitatea de a stabili obiectivele și prioritățile generale în materie de supraveghere în cadrul unui plan strategic de supraveghere multianual, menit să sprijine autoritățile competente în ceea ce privește identificarea și prioritizarea celor mai importante domenii de preocupare pentru integritatea pieței și stabilitatea financiară la nivelul UE, inclusiv referitor la supravegherea prudențială a societăților implicate în activități transfrontaliere. Planul strategic de supraveghere ar trebui să se bazeze pe riscuri și să ia în considerare orientările generale economice și de reglementare pentru acțiunile de supraveghere, precum și tendințele microprudențiale relevante, riscurile potențiale și vulnerabilitățile identificate de ESA în evaluările realizate cu privire la autoritățile competente și în simulările de criză efectuate la nivelul întregii Uniuni. Ulterior, autoritățile competente ar trebui să elaboreze programe anuale de lucru pentru punerea în aplicare a Planului strategic de supraveghere, care să transforme prioritățile și obiectivele Uniunii în obiective operaționale pentru autoritățile respective. ESA ar trebui să dispună de competența de a evalua punerea în aplicare a programelor de lucru anuale în ceea ce privește supraveghere de zi cu zi, inclusiv de a evalua, pe bază de eșantioane, măsurile de supraveghere luate în cazuri individuale pentru a se asigura că ESA își pot atinge obiectivul de a armoniza practicile de supraveghere.

(18)Actualele practici de supraveghere având ca obiect externalizarea, delegarea și transferul riscurilor (activitățile de tip back-to-back sau fronting) de la o entitate care dispune de licență către o altă entitate variază de la un stat membru la altul. Aceste abordări divergente în materie de reglementare prezintă un risc de arbitraj de reglementare între statele membre („uniformizare la un nivel inferior”). O supraveghere ineficientă a activităților externalizate, delegate sau transferate expune Uniunea la riscuri la adresa stabilității financiare. Aceste riscuri sunt deosebit de acute în ceea ce privește entitățile supravegheate care externalizează, deleagă sau transferă riscuri în țări terțe în care este posibil ca autoritățile de supraveghere să nu dispună de instrumentele necesare pentru a supraveghea în mod adecvat și eficace activitățile semnificative și funcțiile-cheie. ESA ar trebui să aibă un rol activ în promovarea convergenței în materie de supraveghere, prin asigurarea unei înțelegeri comune și a unor practici de supraveghere având ca obiect externalizarea, transferul riscului și delegarea activităților semnificative și a funcțiilor-cheie în țări terțe, în conformitate cu dreptul Uniunii și ținând cont de ghidurile, recomandările și avizele pe care le-ar putea adopta ESA. Prin urmare, ESA ar trebui să dispună de competențele necesare pentru a coordona în mod eficace acțiunile de supraveghere întreprinse de autoritățile naționale de supraveghere, atât la autorizarea sau înregistrarea unei întreprinderi, cât și în cadrul revizuirii continue a practicilor de supraveghere. În cadrul acestui rol de coordonare, ESA ar trebui să pună un accent deosebit pe situațiile care pot conduce la o eludare a normelor și să monitorizeze instituțiile financiare sau participanții la piața financiară care intenționează să utilizeze pe scară largă externalizarea, delegarea și transferul riscului în țări terțe, cu intenția de a beneficia de pașaportul UE în timp ce, în realitate, exercită activități sau funcții semnificative în afara Uniunii.

(19)Pentru menținerea stabilității financiare, este necesar ca deciziile de echivalență privind țările terțe care au fost adoptate de Comisie să fie monitorizate în permanență. Prin urmare, ESA ar trebui să verifice dacă sunt respectate în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile în materie de echivalență privind țările terțe, precum și orice condiții stabilite în cadrul acestora. În plus, ESA ar trebui să monitorizeze atât evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere, cât și practicile de asigurare a respectării legislației din țările terțe respective. În acest context, ESA ar trebui, de asemenea, să încheie acorduri administrative cu autoritățile competente din țările terțe pentru a obține informații în scopuri de monitorizare și de coordonare a activităților de supraveghere. Acest regim de supraveghere consolidat va asigura că sistemul de echivalență privind țările terțe este mai transparent, mai previzibil pentru țările terțe în cauză și mai coerent în toate sectoarele.

(20)Colectarea de informații exacte și complete de către ESA este esențială pentru îndeplinirea sarcinilor și a funcțiilor acestora, precum și pentru realizarea obiectivelor lor. Pentru a se evita suprapunerea obligațiilor de raportare ale instituțiilor financiare și ale participanților la piețele financiare, aceste informații ar trebui să fie furnizate de către autoritățile competente relevante sau de către autoritățile naționale de supraveghere care sunt cele mai apropiate de piețele și instituțiile financiare. Cu toate acestea, ESA ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată instituțiilor financiare sau participanților la piața financiară atunci când o autoritate competentă nu furnizează sau nu poate furniza respectivele informații într-un termen specificat. În plus, pentru a se asigura că ESA își pot exercita efectiv dreptul de a colecta informații, este necesar ca acestea să aibă posibilitatea de a impune penalități cu titlu cominatoriu sau amenzi instituțiilor financiare sau participanților la piața financiară care nu răspund cu exactitate, integral sau în timp util unei cereri sau decizii de a prezenta informații. Dreptul instituției financiare sau al participantului la piața financiară în cauză de a fi ascultate de către ESA ar trebui să fie garantat în mod explicit.

(21)În regulamentele de înființare a ESA s-a stipulat ca autoritățile competente să joace un rol-cheie în cadrul structurii de guvernanță a acestora. De asemenea, în regulamentele respective s-a precizat că, în scopul de a preveni conflictele de interese, membrii consiliului supraveghetorilor și ai consiliului de administrație ar trebui să acționeze în mod independent și în interesul exclusiv al Uniunii. Structura de guvernanță inițială a ESA nu oferă, însă, suficiente garanții pentru a se asigura evitarea completă a conflictelor de interese, ceea ce poate afecta capacitatea ESA de a lua toate deciziile necesare în domeniul convergenței în materie de supraveghere și de a se asigura că deciziile lor iau pe deplin în considerare interesele Uniunii în sens mai larg. Prin urmare, pentru a se asigura eficacitatea și eficiența procesului decizional al ESA, alocarea competențelor decizionale în cadrul ESA ar trebui redefinită.

(22)În plus, în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor ar trebui consolidată dimensiunea legată de Uniune, prin includerea în acest consiliu a unor membri independenți cu normă întreagă, care nu fac obiectul unor eventuale conflicte de interese. Competențele decizionale referitoare la aspectele cu caracter de reglementare și la supravegherea directă ar trebui să rămână în totalitate în sfera de competență a consiliului supraveghetorilor. Consiliul de administrație ar trebui să se transforme într-un comitet executiv compus din membri cu normă întreagă și ar trebui să ia decizii cu privire la anumite aspecte fără caracter normativ, inclusiv cu privire la evaluările independente ale autorităților competente, soluționarea litigiilor, încălcarea dreptului Uniunii, Planul strategic de supraveghere, monitorizarea externalizării, a delegării și a transferului riscurilor în țări terțe, simulările de criză și solicitările de informații. Comitetul executiv ar trebui, de asemenea, să analizeze și să pregătească toate deciziile care urmează să fie luate de consiliul supraveghetorilor. În plus, poziția și rolul președintelui ar trebui consolidate, acordându-i-se acestuia sarcini oficiale și un vot decisiv în cadrul comitetului executiv. În sfârșit, dimensiunea legată de Uniune a guvernanței ESA ar trebui, de asemenea, consolidată prin modificarea procedurii de selecție a președintelui și a membrilor comitetului executiv pentru a acorda un rol Consiliului și Parlamentului European. Comitetul executiv ar trebui să aibă o componență echilibrată.

(23)Pentru a asigura un nivel adecvat de cunoștințe de specialitate și de responsabilitate, președintele și membrii comitetului executiv ar trebui să fie numiți pe baza meritelor, aptitudinilor și cunoștințelor lor cu privire la compensare, posttranzacționare și aspecte financiare, precum și pe baza experienței relevante în domeniul supravegherii financiare. Pentru a se asigura transparența și controlul democratic, precum și pentru a proteja drepturile instituțiilor Uniunii, președintele și membrii comitetului executiv ar trebui să fie selectați printr-o procedură de selecție deschisă. Comisia ar trebui să stabilească o listă scurtă și să o transmită spre aprobare Parlamentului European. În urma aprobării, Consiliul ar trebui să adopte o decizie de numire a membrilor comitetului executiv. Președintele și membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv ar trebui să fie răspunzători în fața Parlamentului European și a Consiliului pentru orice decizie luată pe baza regulamentelor de înființare.

(24)Pentru a se asigura o alocare mai eficientă a sarcinilor operaționale, pe de o parte, și gestionarea de zi cu zi a activităților administrative, pe de altă parte, sarcinile actuale îndeplinite de directorul executiv al fiecărei ESA ar trebui să fie preluate de către unul dintre membrii comitetului executiv, care ar trebui selectat pe baza acestor sarcini specifice.

(25)Este oportun ca instituțiile financiare și participanții la piața financiară să contribuie la finanțarea activităților ESA, dat fiind că obiectivul general al activităților ESA este de a contribui la stabilitatea financiară și, prin evitarea denaturării concurenței, la buna funcționare a pieței unice. În urma activităților ESA beneficiază toate instituțiile financiare și toți participanții la piața financiară, indiferent dacă funcționează sau nu la nivel transfrontalier. ESA contribuie la desfășurarea activităților acestora într-un mediu stabil și în condiții de concurență egale. Instituțiile financiare și participanții la piețele financiare care nu fac obiectul supravegherii directe de către ESA ar trebui, prin urmare, să contribuie la finanțarea acelor activități ale ESA de care beneficiază. În plus, ESA ar trebui, totuși, să primească taxe plătite de instituțiile financiare și de participanții la piața financiară care sunt supravegheați direct de către acestea.

(26)În cadrul fiecărei categorii de instituții financiare și de participanți la piața financiară, nivelul contribuțiilor ar trebui să ia în considerare în ce măsură beneficiază fiecare instituție financiară și fiecare participant la piața financiară de activitățile ESA. În consecință, contribuțiile individuale din partea instituțiilor financiare și a participanților la piața financiară ar trebui să fie stabilite în funcție de dimensiunea acestora, astfel încât să reflecte importanța pe care o au pe piața relevantă. Colectarea contribuțiilor foarte mici ar trebui să facă obiectul unui prag de minimis, astfel încât să se asigure că aceasta este rentabilă și, în același timp, că întreprinderile mai mari nu sunt obligate să contribuie în mod disproporționat.

(27)Pentru a stabili modul în care urmează să fie calculate contribuțiile anuale din partea instituțiilor financiare și a participanților la piața financiară, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratat. Actele delegate vor stabili o metodologie de alocare a cheltuielilor estimate pe categorii de instituții financiare sau participanți la piața financiară, precum și criteriile pentru stabilirea nivelului contribuțiilor individuale pe baza dimensiunii. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ai Comisiei care se ocupă cu pregătirea actelor delegate.

(28)Pentru a păstra confidențialitatea activității ESA, cerințele privind secretul profesional ar trebui să se aplice, de asemenea, oricărei persoane care furnizează, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, orice fel de serviciu legat de sarcinile ESA în cauză.

(29)Regulamentele (CE) nr. 1093/2010, nr. 1094/2010 și nr. 1095/2010, precum și legislația sectorială privind serviciile financiare impun ESA să încheie acorduri administrative eficace, care implică schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Cooperarea și schimbul de informații eficace ar trebui să devină cu atât mai necesare atunci când, în temeiul prezentului regulament de modificare, unele dintre ESA își vor asuma responsabilități suplimentare, mai ample, în ceea ce privește supravegherea entităților și a activităților din afara UE. În cazul în care, în acest context, ESA prelucrează date cu caracter personal, inclusiv prin transferul de astfel de date în afara Uniunii, acestea au obligația de a respecta cerințele Regulamentului (UE) 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE). În absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție sau a unor garanții adecvate, prevăzute, de exemplu, în acorduri administrative în sensul articolului 49 alineatul (3) din Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE, ESA pot face schimb de date cu caracter personal cu autoritățile țărilor terțe în temeiul derogării de interes public și cu respectarea condițiilor pentru această derogare, astfel cum se prevede la articolul 51 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat, care se aplică în special în cazurile de schimb internațional de date între autoritățile de supraveghere financiară.

(30)Este esențial ca procesul decizional al ABE să ofere garanții adecvate pentru statele membre care nu participă la uniunea bancară, permițându-i, în același timp, să ia în continuare decizii în mod eficace atunci când numărul statelor membre neparticipante scade. Regulile actuale de vot, care impun ca deciziile ABE să fie luate cu o majoritate a statelor membre participante și o majoritate a statelor membre neparticipante, ar trebui menținute. Cu toate acestea, sunt necesare garanții suplimentare pentru a evita un scenariu în care nu pot fi luate decizii exclusiv din cauza absenței autorităților competente ale statelor membre și pentru a se asigura că un număr cât mai mare posibil de autorități naționale competente sunt prezente în momentul votului, astfel încât votul să fie temeinic și legitim.

(31)Regulamentele de înființare a ESA prevăd că ESA, în cooperare cu CERS, ar trebui să inițieze și să coordoneze simulări de criză la nivelul Uniunii pentru a evalua reziliența instituțiilor financiare sau a participanților la piața financiară la evoluțiile negative ale pieței. Ar trebui să se asigure, totodată, că la nivel național acestor simulări li se aplică, în măsura posibilului, o metodologie coerentă. Pentru a asigura un echilibru adecvat între preocupările în materie de supraveghere ale autorităților competente și considerațiile din perspectiva Uniunii în ansamblu, este oportun să se transfere comitetului executiv al ESA competența de a decide cu privire la inițierea și coordonarea simulărilor de criză. Ar trebui, de asemenea, să se precizeze, în ceea ce privește toate ESA, că obligațiile privind secretul profesional ale autorităților competente nu împiedică autoritățile competente să transmită ESA rezultatele simulărilor de criză în scopul publicării.

(32)Pentru a se asigura un nivel ridicat de convergență în domeniul supravegherii și al aprobării modelelor interne, EIOPA ar trebui să aibă competența de a emite avize pentru a remedia potențialele neconcordanțe și de a acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în ceea ce privește aprobarea modelelor interne. Autoritățile competente ar trebui să ia propriile decizii în conformitate cu aceste avize sau să explice de ce nu respectă un aviz.

(33)Având în vedere dimensiunea transfrontalieră din ce în ce mai pronunțată a activităților de tranzacționare și, în special, a activităților desfășurate de anumite firme de investiții care, prin caracterul lor sistemic, pot avea efecte transfrontaliere asupra stabilității financiare, ESMA ar trebui să aibă un rol de coordonare consolidat pentru a recomanda autorităților competente să inițieze investigații corespunzătoare. Mai mult, ESMA ar trebui să fie în măsură să faciliteze schimbul de informații relevante pentru investigațiile respective, în cazul în care are motive rezonabile să suspecteze că o anumită activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară din Uniune. În acest scop, ESMA ar trebui să mențină o unitate de stocare de date care să colecteze toate informațiile relevante de la autoritățile competente și să permită comunicarea informațiilor între acestea.

(34)Principalele obiective ale Regulamentului (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 35 , ale Regulamentului (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 36 și ale Regulamentului (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului 37 sunt stimularea creării de locuri de muncă și a creșterii economice, a finanțării IMM-urilor, a investițiilor sociale și pe termen lung, precum și promovarea unei culturi a investițiilor în UE. Cu toate acestea, în ciuda armonizării realizate de cele trei regulamente, continuă să existe divergențe în ceea ce privește utilizarea de către autoritățile naționale competente a puterii lor de apreciere și practicile administrative divergente ale acestora, precum și diferențe în materie de culturi de supraveghere și de performanță. Aceste divergențe constituie un obstacol în calea asigurării unor condiții de concurență egale între administratorii fondurilor cu capital de risc eligibile, ai fondurilor de antreprenoriat social eligibile și ai fondurilor de investiții pe termen lung din diferite state membre și sporesc, în același timp, costurile de tranzacție și operaționale ale respectivilor administratori.

(35)Pentru a reduce costurile de tranzacție și costurile operaționale, a diversifica opțiunile aflate la dispoziția investitorilor și a spori securitatea juridică, este oportun să se transfere competențele de supraveghere, inclusiv acordarea și retragerea înregistrărilor și a autorizațiilor, pentru administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile și fondurile respective, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 345/2013, administratorii de fonduri de antreprenoriat social eligibile sau fondurile respective, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 346/2013 și fondurile europene de investiții pe termen lung, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2015/760, de la autoritățile competente la ESMA. În acest scop, ESMA ar trebui să fie în măsură să efectueze investigații și inspecții la fața locului și să impună sancțiuni sau penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga persoanele să înceteze o încălcare, să furnizeze informații complete și corecte în urma solicitărilor ESMA sau să se supună unei investigații sau unei inspecții la fața locului.

(36)Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung prevede cerințe uniforme pe care trebuie să le îndeplinească fondurile pe termen lung pentru a fi autorizate ca „ELTIF”. Regulamentul (UE) 2015/760 prevede norme privind investițiile eligibile și societățile de portofoliu eligibile, norme de concentrare și norme privind investitorii eligibili. Normele definesc, de asemenea, competențele de supraveghere, inclusiv cerințele pentru acordarea autorizațiilor și supravegherea continuă. Menținând normele prudențiale din Regulamentul (UE) 2015/760, prezentul regulament conferă ESMA competențe de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește autorizarea, supravegherea continuă și retragerea autorizațiilor. Prezentul regulament încredințează ESMA sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică opțiuni de politică și de a le înainta Comisiei, astfel încât obligațiile juridice și puterea de apreciere a ESMA în temeiul Regulamentului (UE) 2015/760 să fie suficient de clare. Modificări similare au fost aduse Regulamentelor (UE) nr. 345/2013 și nr. 346/2013 pentru a conferi ESMA competențe de supraveghere.

(37)Pentru a-și exercita efectiv competențele de supraveghere în ceea ce privește fondurile cu capital de risc eligibile, fondurile de antreprenoriat social eligibile și fondurile europene de investiții pe termen lung și administratorii acestora, ESMA ar trebui să poată efectua investigații și inspecții la fața locului. În vederea consolidării competențelor sale de control, ESMA ar trebui să fie în măsură să impună sancțiuni sau penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga persoanele să înceteze o încălcare, să furnizeze informații complete și corecte în urma solicitărilor ESMA sau să se supună unei investigații sau unei inspecții la fața locului. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să definească în mod clar limitele unor astfel de sancțiuni administrative sau ale altor măsuri administrative, care ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive și să asigure o abordare comună și un efect de descurajare. Activitățile de investigare și de asigurare a respectării legislației desfășurate de ESMA ar trebui să se bazeze pe sprijinul autorităților naționale în cazul în care acesta este necesar și solicitat. ESMA ar trebui să fie abilitată să delege unele dintre aceste funcții care pot fi delegate înapoi către autoritățile naționale competente.

(38)Articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 acordă ESMA competențe de a interveni temporar, care îi permit, în anumite condiții, să interzică sau să restricționeze temporar în Uniune comercializarea, distribuția sau vânzarea anumitor instrumente financiare sau a unor instrumente financiare cu anumite caracteristici specificate ori un anumit tip de activitate sau de practică financiară. Se precizează explicit că aceste competențe de intervenție asupra produselor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 se aplică firmelor de investiții și instituțiilor de credit implicate în comercializarea, distribuția sau vânzarea instrumentelor financiare, inclusiv a unităților organismelor de plasament colectiv. Întrucât unitățile organismelor de plasament colectiv pot fi, de asemenea, comercializate, distribuite sau vândute direct de către societățile de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de investiții autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în interesul consolidării securității juridice este necesar să se precizeze în mod explicit faptul că toate competențele de intervenție asupra produselor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 menționate anterior li se aplică și societăților de administrare a OPCVM-urilor și societăților de investiții în OPCVM, precum și AFIA.

(39)În cazuri excepționale și strict definite, ESMA își poate utiliza competențele de intervenție pentru a restricționa sau interzice comercializarea, vânzarea sau distribuirea de unități sau acțiuni ale OPCVM sau FIA și în cazul administratorilor acestora. Acest lucru ar fi oportun atunci când acțiunea propusă contracarează o preocupare semnificativă în legătură cu protecția consumatorilor sau o amenințare la adresa bunei funcționări și a integrității piețelor financiare ori a stabilității sistemului financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia, când cerințele de reglementare aplicabile instrumentului sau activității financiare în cauză în temeiul dreptului Uniunii nu contracarează amenințarea și când una sau mai multe autorități competente nu au luat măsuri pentru contracararea amenințării sau acțiunile întreprinse nu contracarează în mod corespunzător amenințarea.

(40)Neconcordanțele în ceea ce privește calitatea, formatarea, fiabilitatea și costurile datelor de tranzacționare au un efect negativ asupra transparenței, a protecției investitorilor și a eficienței pieței. Pentru a îmbunătăți monitorizarea și reconstrucția datelor de tranzacționare, a îmbunătăți coerența și calitatea datelor respective, precum și disponibilitatea și accesibilitatea acestora la un cost rezonabil în întreaga Uniune pentru locurile de tranzacționare, Directiva 2014/65/UE a introdus un nou regim juridic pentru serviciile de raportare a datelor, inclusiv în ceea ce privește autorizarea și supravegherea furnizorilor de servicii de raportare a datelor.

(41)Calitatea datelor de tranzacționare și a prelucrării și furnizării datelor respective, inclusiv a prelucrării și furnizării transfrontaliere a datelor, este de o importanță capitală pentru atingerea principalului obiectiv al Regulamentului (UE) nr. 600/2014, de a consolida transparența piețelor financiare. Furnizarea principalelor servicii de date este, prin urmare, esențială pentru ca utilizatorii să poată obține o imagine de ansamblu a activităților de tranzacționare pe piețele financiare din întreaga Uniune și pentru ca autoritățile competente să primească informații precise și complete cu privire la tranzacțiile relevante.

(42)În plus, datele privind tranzacționarea reprezintă un instrument din ce în ce mai important pentru asigurarea efectivă a respectării cerințelor care decurg din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Având în vedere dimensiunea transfrontalieră a prelucrării datelor, calitatea datelor și necesitatea de a realiza economii de scară și de a evita efectele negative ale eventualelor divergențe atât asupra calității datelor, cât și asupra sarcinilor furnizorilor de servicii de raportare a datelor, este util și justificat să se transfere competențele de autorizare și de supraveghere în raport cu furnizorii de servicii de raportare a datelor de la autoritățile competente la ESMA și să se precizeze competențele respective în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, permițând, în același timp, consolidarea beneficiilor care decurg din concentrarea competențelor legate de date în cadrul ESMA.

(43)Investitorii de retail ar trebui să fie informați în mod corespunzător cu privire la riscurile potențiale atunci când iau hotărârea de a investi într-un instrument financiar. Cadrul juridic al Uniunii vizează reducerea riscului de vânzare inadecvată, în care investitorilor de retail le sunt vândute produse financiare care nu corespund nevoilor sau așteptărilor lor. În acest scop, Directiva 2014/65/UE și Regulamentul (UE) nr. 600/2014 consolidează cerințele organizatorice și de conduită în afaceri, pentru a garanta că firmele de investiții acționează în interesul clienților lor. Aceste cerințe includ o informare mai detaliată a clienților cu privire la risc, o evaluare mai bună a gradului de adecvare a produselor recomandate, precum și obligația de a distribui instrumentele financiare către piața-țintă identificată, luând în considerare anumiți factori, cum ar fi solvabilitatea emitenților. ESMA ar trebui să își utilizeze pe deplin competențele pentru a asigura convergența în materie de supraveghere și pentru a sprijini autoritățile naționale în vederea obținerii unui nivel înalt de protecție a investitorilor și a unui control efectiv al riscurilor asociate produselor financiare.

(44)Este important să se asigure eficacitatea și eficiența în ceea ce privește transmiterea, compilarea, analiza și publicarea datelor în scopul efectuării calculelor pentru stabilirea cerințelor pentru regimurile de transparență pretranzacționare și posttranzacționare și pentru obligația de tranzacționare, precum și în scopul obținerii datelor de referință în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014 38 . Prin urmare, ar trebui să îi fie conferită ESMA competențele necesare pentru a efectua colectarea de date direct de la participanții la piață în ceea ce privește cerințele de transparență pretranzacționare și posttranzacționare, precum și pentru autorizarea și controlul furnizorilor de servicii de raportare a datelor.

(45)Acordarea acestor competențe către ESMA permite gestionarea la nivel central a funcțiilor de autorizare și control, ceea ce ar evita situația actuală în care mai multe locuri de tranzacționare, internalizatori sistematici, APA și CTP au obligația de a furniza mai multor autorități competente date care sunt comunicate abia ulterior către ESMA. Un astfel de sistem gestionat la nivel central ar trebui să fie foarte benefic pentru participanții la piață prin creșterea nivelului de transparență a datelor, de protecție a investitorilor și de eficiență a pieței.

(46)Transferarea anumitor competențe de colectare a datelor, de autorizare și de control de la autoritățile competente către ESMA este, de asemenea, esențială pentru alte sarcini pe care ESMA le îndeplinește în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014, cum ar fi monitorizarea pieței, competențele ESMA de intervenție temporară și de administrare a pozițiilor, precum și pentru garantarea respectării consecvente a cerințelor de transparență pretranzacționare și posttranzacționare.

(47)Pentru ca ESMA să își exercite efectiv competențele de supraveghere în domeniul prelucrării și furnizării datelor, ESMA ar trebui să poată efectua investigații și inspecții la fața locului. ESMA ar trebui să fie în măsură să impună sancțiuni sau penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga furnizorii de servicii de raportare a datelor să înceteze o încălcare, să furnizeze informații complete și corecte în urma solicitărilor ESMA sau să se supună unei investigații sau unei inspecții la fața locului și să impună sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative în cazul în care constată că o persoană a săvârșit, în mod intenționat sau din neglijență, o încălcare a dispozițiilor din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

(48)Produsele financiare care utilizează indici de referință critici sunt disponibile în toate statele membre. Prin urmare, indicii de referință respectivi sunt de importanță crucială pentru funcționarea piețelor financiare și pentru stabilitatea financiară din Uniune. Prin urmare, supravegherea unui indice de referință critic ar trebui să se realizeze dintr-o perspectivă holistică asupra efectelor potențiale, nu numai în statul membru în care se află administratorul și în statele membre în care se află contribuitorii, ci și în întreaga Uniune. Prin urmare, este oportun ca indicii de referință critici să fie supravegheați de ESMA la nivelul Uniunii. Pentru a se evita suprapunerea sarcinilor, administratorii indicilor de referință critici ar trebui să fie supravegheați doar de ESMA, inclusiv în ceea ce privește indicii de referință necritici pe care îi administrează aceștia.

(49)Cu toate acestea, în cazul în care un indice de referință este de importanță critică numai într-un anumit stat membru, este posibil ca apropierea mai mare de piață să justifice delegarea, integrală sau parțială, de către ESMA a supravegherii respectivului indice de referință către autoritatea competentă din statul membru în care se află administratorul în cauză, cu condiția ca ESMA să fi obținut aprobarea prealabilă a autorității competente respective în acest scop.

(50)Întrucât administratorii și contribuitorii la indicii de referință critici sunt supuși unor cerințe mai stricte decât administratorii și contribuitorii la indicii de referință de alte tipuri, desemnarea indicilor de referință drept indici de referință critici ar trebui să fie realizată de către Comisie sau de către ESMA și ar trebui să fie codificată de către Comisie. Întrucât autoritățile naționale competente au cel mai bun acces la date și informații cu privire la indicii de referință pe care îi supraveghează, acestea ar trebui să informeze Comisia sau ESMA cu privire la indicii de referință care, în opinia lor, îndeplinesc criteriile de identificare a indicilor de referință critici.

(51)Colegiile de supraveghere pentru indicii de referință critici au fost avute în vedere pentru a contribui la aplicarea armonizată a normelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011 și la convergența în materie de practici de supraveghere. Deoarece ESMA este în contact direct cu toate autoritățile naționale de supraveghere sau este formată din autoritățile de supraveghere respective, aceste colegii de supraveghere nu vor mai fi necesare.

(52)Procedura de stabilire a statului membru de referință în cazul administratorilor de indici de referință situați în țări terțe care solicită recunoașterea în Uniune este greoaie și îndelungată atât pentru solicitanți, cât și pentru autoritățile naționale competente. Solicitanții, la fel ca și alți administratori de indici de referință situați în țări terțe care doresc să obțină acces în Uniune prin intermediul regimului de aprobare, ar putea încerca să influențeze această procedură, în speranța de a valorifica posibilitățile de arbitraj de reglementare. Respectivii administratori de indici de referință și-ar putea alege, în mod strategic, un reprezentant legal dintr-un stat membru în care consideră că supravegherea este mai puțin strictă. O abordare armonizată în cadrul căreia ESMA să aibă rolul de autoritate competentă pentru indicii de referință din țări terțe și administratorii acestora evită aceste riscuri, precum și costurile de stabilire a statului membru de referință și costurile cu supravegherea ulterioară. În plus, acest rol de autoritate competentă pentru indicii de referință din țări terțe conferă ESMA calitatea de contraparte din Uniune pentru autoritățile de supraveghere din țările terțe, asigurându-se astfel o cooperare transfrontalieră mai eficientă și mai eficace.

(53)Numeroși administratori de indici de referință, dacă nu chiar majoritatea acestora, sunt bănci sau societăți de servicii financiare care gestionează banii clienților lor. Pentru a nu submina eforturile de combatere a spălării banilor sau a finanțării terorismului desfășurate la nivelul Uniunii, ar trebui ca o condiție prealabilă pentru încheierea unui acord de cooperare cu o autoritate competentă, pe baza unui regim de echivalență, să fie aceea ca țara autorității competente să nu figureze pe lista jurisdicțiilor care au deficiențe strategice la nivelul cadrului lor național de combatere a spălării banilor și a finanțării regimurilor teroriste, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii.

(54)Aproape toți indicii de referință sunt utilizați în produse financiare care sunt disponibile în mai multe state membre, dacă nu chiar pe întregul teritoriu al Uniunii. Pentru a identifica riscurile legate de furnizarea indicilor de referință care ar putea să nu mai fie fiabili sau reprezentativi pentru piață sau pentru realitatea economică pe care intenționează să o măsoare, autoritățile competente, inclusiv ESMA, ar trebui să coopereze și să își acorde reciproc asistență, după caz.

(55)Având în vedere natura titlurilor de valoare și a emitenților vizați, anumite tipuri de prospecte elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 implică o dimensiune transfrontalieră în cadrul Uniunii, un nivel de complexitate tehnică și riscuri potențiale de arbitraj de reglementare care sunt de așa natură încât supravegherea centralizată a acestora de către ESMA ar permite un grad mai mare de eficacitate și de eficiență decât supravegherea la nivel național. Consolidarea la nivelul ESMA a procesului de aprobare a unor astfel de prospecte, precum și a activităților de supraveghere și de asigurare a respectării legislației aferente ar trebui să diminueze costurile de asigurare a conformității și barierele administrative și să consolideze, în același timp, calitatea, coerența și eficiența supravegherii în Uniune.

(56)Plasamentele private în titluri de valoare care nu sunt instrumente de capital reprezintă o sursă importantă de capital pentru emitenți și au un caracter transfrontalier prin însăși natura lor. În timp ce efectuarea unui plasament privat cu investitori calificați nu necesită un prospect, admiterea ulterioară la tranzacționare a titlurilor de valoare pe o piață reglementată este condiționată de publicarea unui prospect în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129. Regimul prospectelor acordă flexibilitate emitenților în ceea ce privește alegerea statului membru de origine în cazul în care valoarea nominală unitară a titlurilor de valoare care nu sunt instrumente de capital depășește 1 000 EUR. Deoarece titlurile de valoare care nu sunt instrumente de capital vizate de plasamente private au, de regulă, o valoare nominală unitară de peste 1 000 EUR, acest regim creează oportunități de căutare a instanței celei mai favorabile. Aprobarea de către ESMA a prospectelor pentru piețele angro de valori mobiliare, altele decât titlurile de capital, admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe un segment specific al pieței la care numai investitorii calificați pot avea acces ar trebui să atingă obiectivul dublu de a asigura condiții de concurență egale pentru emitenți și un grad mai mare de eficiență prin raționalizarea semnificativă a procedurilor de aprobare.

(57)Aprobarea prospectelor legate de titluri garantate cu active, precum și aprobarea prospectelor întocmite de emitenți specializați, cum ar fi societățile imobiliare, societățile miniere, societățile specializate în cercetări științifice sau societățile de transport maritim, presupune ca autoritățile naționale competente să dispună de personal cu înaltă specializare pentru a trata, în cele mai multe cazuri, un volum relativ modest de prospecte. În plus, anumite informații nefinanciare care trebuie publicate de către emitenții specializați nu sunt prevăzute în actele delegate menționate la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2017/1129, ci sunt lăsate la latitudinea autorităților naționale competente. Acest lucru reprezintă o sursă potențială de ineficiență și de arbitraj de reglementare. Aprobarea de către ESMA a acestor tipuri de prospecte, ar trebui, pe de o parte, să asigure condiții de concurență egale în ceea ce privește publicarea informațiilor și eliminarea riscului de arbitraj de reglementare și, pe de altă parte, să optimizeze alocarea resurselor de supraveghere la nivelul Uniunii, prin consacrarea ESMA ca centru al cunoștințelor de specialitate, sporind astfel eficiența supravegherii prospectelor în cauză.

(58)Emitenții din țări terțe care elaborează un prospect în conformitate cu dreptul Uniunii se bucură de un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește alegerea statului membru de origine în scopul aprobării prospectului, ceea ce implică riscul ca aceștia să caute instanța cea mai favorabilă în materie de supraveghere dintre statele membre. Consolidarea acestor aprobări la nivelul ESMA ar trebui să asigure o abordare complet armonizată față de emitenții din țări terțe și să elimine posibilitățile de arbitraj de reglementare. Prin urmare, ESMA va servi drept punct unic de contact în Uniune pentru emitenții din țări terțe, indiferent de statul (statele) membru(e) în care aceștia își oferă titlurile de valoare sau solicită admiterea la tranzacționare. Dispare, astfel, nevoia de a determina un stat membru de origine pentru emitenții din țări terțe aflați în această situație.

(59)Regimul de echivalență pentru prospectele elaborate în temeiul legislației naționale din țările terțe ar trebui să fie modificat pentru a prevedea că evaluarea echivalenței și adoptarea ulterioară a unei decizii a Comisiei se întemeiază nu doar pe cerințele de informare prevăzute de legislațiile naționale ale țărilor terțe respective, ci și pe existența unui cadru pentru verificarea și aprobarea prospectelor de către autoritatea de supraveghere din țara terță, inclusiv a suplimentelor la acestea, dacă este cazul, și pe o supraveghere și o asigurare a respectării normelor eficace în ceea ce privește ofertele și admiterile la tranzacționare pe baza respectivelor prospecte. Pentru a fi în concordanță cu abordarea prezentată de Comisie în documentul de lucru al serviciilor sale intitulat „Deciziile de echivalență ale UE în politica în domeniul serviciilor financiare: o evaluare” [SWD(2017) 102 final], Comisia ar trebui să fie în măsură să aplice condiții suplimentare la emiterea deciziei de echivalență, cu scopul de a proteja integritatea pieței în Uniune și de a promova piața internă a serviciilor financiare, precum și valorile comune și obiectivele de reglementare comune la nivel internațional. Aceste condiții ar putea consta într-o cerință ca țara terță să prevadă un sistem echivalent eficace de recunoaștere a prospectelor întocmite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 sau în capacitatea ESMA de a coopera cu autoritatea de supraveghere relevantă din țara terță în scopul de a monitoriza în permanență reglementările din țara respectivă.

(60)În cazul în care dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe referitoare la prospectele elaborate în conformitate cu legislația națională a țării terțe respective au fost declarate echivalente de către Comisie și un acord de cooperare adecvat a fost încheiat între ESMA și autoritatea de supraveghere din țara terță, orice prospect aprobat de autoritatea de supraveghere din țara terță respectivă care este utilizat în Uniune pentru o ofertă de titluri de valoare sau pentru admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată ar trebui să fie depus la ESMA, iar normele de stabilire a statului membru de origine nu ar trebui să se mai aplice.

(61)Întrucât regimul de echivalență prevăzut în Regulamentul (UE) 2017/1129 impune ca autoritățile competente și ESMA să se bazeze pe autoritățile de supraveghere din țări terțe în ceea ce privește ofertele și admiterile la tranzacționare care au loc în Uniune în baza unui prospect elaborat în conformitate cu norme din țări terțe, autoritățile competente respective și ESMA trebuie să poată avea încredere și în faptul că, în țările terțe în cauză, este asigurată prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. În acest sens, precum și în scopul de a nu submina eforturile de combatere a spălării banilor și/sau a finanțării terorismului desfășurate la nivelul Uniunii, ar trebui ca o condiție prealabilă pentru încheierea de către ESMA a unui acord de cooperare cu o autoritate de supraveghere dintr-o țară terță, pe baza regimului de echivalență prevăzut în Regulamentul (UE) 2017/1129, să fie aceea ca țara terță să nu figureze pe lista jurisdicțiilor declarate ca având deficiențe strategice la nivelul cadrului lor național de combatere a spălării banilor și a finanțării regimurilor teroriste, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii.

(62)ESMA ar trebui să aibă competența de a impune sancțiuni administrative sau de a lua alte măsuri administrative în cazurile de încălcare a Regulamentului (UE) 2017/1129 legate de anumite tipuri de prospecte care sunt aprobate de ESMA. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să definească în mod clar limitele unor astfel de sancțiuni administrative sau ale altor măsuri administrative, care ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(63)Supravegherea comunicărilor cu caracter publicitar legate de aceste prospecte, a căror aprobare este conferită ESMA, ar trebui să fie transferată, de asemenea, către ESMA. ESMA ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul asupra conformității acestor comunicări cu caracter publicitar. Cu toate acestea, un astfel de control ar trebui să fie efectuat întotdeauna de către ESMA în legătură cu orice comunicare cu caracter publicitar difuzată într-un stat membru a cărui autoritate competentă a solicitat în mod oficial ca ESMA să își folosească puterea de control ori de câte ori un prospect aprobat de ESMA este utilizat pentru o ofertă sau o admitere la tranzacționare în jurisdicția sa. Pentru a îndeplini această sarcină, ESMA ar trebui să dispună de resurse umane adecvate, cu o cunoaștere suficientă a normelor naționale relevante privind protecția consumatorilor.

(64)ESMA ar trebui să examineze și să aprobe toate prospectele aparținând tipurilor definite de prezentul regulament care sunt prezentate spre aprobare începând cu data punerii în aplicare a prezentului regulament. Prospectele aparținând tipurilor definite de prezentul regulament care au fost aprobate de către o autoritate competentă înainte de data aplicării prezentului regulament sau care au fost prezentate spre aprobare unei autorități competente, dar nu fuseseră încă aprobate la data respectivă, ar trebui să fie supravegheate în continuare de autoritatea competentă respectivă. Pentru a se evita orice confuzie, această supraveghere ar trebui să vizeze, în special, finalizarea procedurii de verificare și de aprobare pentru prospectele care nu fuseseră încă aprobate, precum și orice sarcină de aprobare și notificare referitoare la suplimentele și condițiile finale aferente prospectelor respective, după caz.

(65)Este oportun să se prevadă o perioadă rezonabilă de timp pentru a efectua demersurile necesare pentru structura de guvernanță avută în vedere și actele delegate și de punere în aplicare care să le permită ESA și celorlalte părți interesate să aplice normele introduse prin prezentul regulament.

(66)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, Regulamentul (UE) nr. 345/2013, Regulamentul (UE) nr. 346/2013, Regulamentul (UE) nr. 600/2014, Regulamentul (UE) 2015/760, Regulamentul (UE) 2016/2011 și Regulamentul (UE) 2017/1129 ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1
Modificări la Regulamentul (UE) nr. 1093/2010

Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în limitele domeniului de aplicare al Directivei 2002/87/CE, al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, al Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului, al Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului**, al Directivei 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului***, al Regulamentului (UE) 2015/847**** al Parlamentului European și al Consiliului*****, al Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului******, precum și, în măsura în care aceste acte se aplică instituțiilor financiare și de credit și autorităților competente care le supraveghează, în limitele părților relevante ale Directivei 2002/65/CE și ale Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului*******, inclusiv ale tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor adoptate în baza acestor acte, precum și ale oricăror alte acte ale Uniunii cu caracter juridic obligatoriu care conferă atribuții autorității. Autoritatea acționează, de asemenea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului********.

*Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).

**Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

***Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214).

****Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1).

****Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE, 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

*****Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

*****    Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).”;

(2)la articolul 2 alineatul (5), se introduce următorul paragraf:

„Trimiterile la supraveghere din prezentul regulament se referă la activitățile pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(3)Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) instituții financiare” înseamnă orice întreprindere care face obiectul reglementării și supravegherii în temeiul actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2);”;

(b)la punctul 2, subpunctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i) autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv Banca Centrală Europeană în ceea ce privește aspectele legate de sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013;”;

(c)la punctul 2, subpunctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) în ceea ce privește Directivele 2002/65/CE și (UE) 2015/849, autoritățile și organele competente să asigure conformitatea instituțiilor financiare și de credit cu cerințele directivelor respective;”;

(d)la punctul 2, subpunctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:

„(iii) în ceea ce privește sistemele de garantare a depozitelor, organismele care le administrează în temeiul Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau, în cazul în care funcționarea acestor sisteme este administrată de o societate privată, autoritățile publice care supraveghează sistemele respective în temeiul directivei respective și autoritățile administrative relevante, astfel cum sunt menționate în directiva în cauză; și”;

(e)la punctul 2 se adaugă subpunctele (v) și (vi), după cum urmează:

„(v) autoritățile competente, astfel cum sunt menționate în Directiva 2014/17/UE, în Regulamentul (UE) 2015/751, în Directiva (UE) 2015/2366, în Directiva 2009/110/CE, în Regulamentul (CE) nr. 924/2009 și în Regulamentul (UE) nr. 260/2012;

(vi) organismele și autoritățile menționate la articolul 20 din Directiva 2008/48/CE.”;

(4)Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(b)punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. un comitet executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;”;

(c)punctul 4 se elimină;

(5)Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (aa) se înlocuiește cu următorul text:

„(aa) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de supraveghere referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune;”;

(ii)se introduce următoarea literă (ab):

„(ab) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de rezoluție referitor la rezoluția instituțiilor financiare din Uniune, care să stabilească cele mai bune practici în materie de supraveghere, precum și metodologii și procese de înaltă calitate;”;

(iii) literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) de a organiza și de a efectua evaluări ale autorităților competente și, în acest context, de a emite ghiduri și recomandări și de a identifica cele mai bune practici, în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;

(f) de a monitoriza și de a evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de credite, mai ales acordate gospodăriilor și IMM-urilor, precum și în materie de servicii financiare inovatoare;”;

(iv)litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a promova protecția deponenților, a consumatorilor și a investitorilor;”;

(c)la alineatul (1a) se adaugă următoarea literă (c):

„(c) ține seama de inovațiile tehnologice, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile, precum și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță.”;

(d)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce litera (ca):

„(ca) de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolele 29a și 31a;”;

ii) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a colecta informațiile necesare referitoare la instituțiile financiare, astfel cum se prevede la articolele 35 și 35b”;

(6)Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor și convergența practicilor de reglementare și de supraveghere.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea instituie, ca parte integrantă a Autorității, un comitet pentru inovare financiară care reunește toate autoritățile competente relevante și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în vederea realizării unei abordări coordonate a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în vederea formulării de opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea poate include și autoritățile naționale de protecție a datelor ca părți membre ale comitetului.”;

(7)Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Autoritatea poate adresa, de asemenea, ghiduri și recomandări autorităților statelor membre care nu sunt definite drept autorități competente în temeiul prezentului regulament, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(c)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea organizează, în afara unor situații excepționale, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, în afara unor situații excepționale, avizul sau opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.”;

(d)la alineatul (4) se adaugă următoarea teză:

„Raportul explică, de asemenea, modul în care Autoritatea a justificat emiterea de ghiduri și recomandări și sintetizează reacțiile primite în cadrul consultărilor publice cu privire la aceste ghiduri și recomandări.”;

(e)se adaugă următorul alineat (5):

„(5) În cazul în care două treimi din membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea anumitor ghiduri sau recomandări, aceștia pot trimite Comisiei un aviz motivat.

Comisia solicită Autorității o explicație în care să prezinte motivele pentru emiterea respectivelor ghiduri sau recomandări. După ce a primit explicația din partea Autorității, Comisia evaluează sfera de aplicare a ghidurilor sau recomandărilor în raport cu sfera de competență a Autorității. În cazul în care Comisia consideră că Autoritatea și-a depășit competențele și după ce îi oferă acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care solicită Autorității să retragă ghidurile sau recomandările în cauză. Decizia Comisiei este făcută publică.”;

(8)la articolul 17 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente sau instituțiilor financiare relevante ori de câte ori acest lucru este considerat necesar în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii. În cazul în care este adresată instituțiilor financiare, solicitarea de informații motivată explică de ce informațiile respective sunt necesare în vederea investigării presupusei încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o solicitare de informații a fost adresată unei instituții financiare, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la respectiva solicitare. Autoritățile competente asistă Autoritatea în colectarea informațiilor, dacă Autoritatea formulează o cerere în acest sens.”;

(9)Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazurile specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4), în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)    la cererea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;

(b)    din proprie inițiativă, în cazul în care, pe baza unor criterii obiective, se poate constata un dezacord între autoritățile competente.

În cazurile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) fac necesară adoptarea de către autoritățile competente a unei decizii comune, existența unui dezacord este prezumată în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.”;

(c)se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1a) Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere Autoritatea că nu s­a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(a)    în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i) termenul respectiv a expirat;

(ii) una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor factori obiectivi, că există un dezacord;

(b)    în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i)    una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor factori obiectivi, că există un dezacord; sau

(ii)    au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta actele în cauză ale Uniunii, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.

(1b) Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 47 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care Autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3).”;

(d)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, cu scopul de a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. Decizia Autorității poate impune autorităților competente obligația de a revoca sau de a modifica o decizie pe care au adoptat-o sau de a face uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

(e)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

(f)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratat, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, prin negarantarea faptului că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze orice activitate.”;

(10)Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1a) se elimină;

(c)la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolelor 35 și 35b.”;

(11)Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) emiterea Planului strategic de supraveghere în conformitate cu articolul 29a;”;

(ii)litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice, după caz, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu;”;

(iii) litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente;”;

(c)    la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de supraveghere, referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, ținând seama de evoluția practicilor de afaceri și a modelelor de afaceri în rândul instituțiilor financiare. De asemenea, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de rezoluție, referitor la rezoluția instituțiilor financiare din Uniune. Atât manualul Uniunii în materie de supraveghere, cât și manualul Uniunii în materie de rezoluție stabilesc cele mai bune practici în materie de supraveghere și specifică metodologii și procese de înaltă calitate.”;

(12)se introduce următorul articol 29a:

„Articolul 29a

Planul strategic de supraveghere

1. La data intrării în vigoare a Regulamentului [XXX: a se introduce trimiterea la regulamentul de modificare] și, ulterior, la fiecare trei ani, până la data de 31 martie, Autoritatea emite o recomandare adresată autorităților competente, în care stabilește obiectivele și prioritățile strategice în materie de supraveghere („Planul strategic de supraveghere”), ținând seama de orice contribuții din partea autorităților competente. Autoritatea transmite Planul strategic de supraveghere spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl publică pe site-ul său internet.

Planul strategic de supraveghere identifică prioritățile specifice ale activităților de supraveghere, pentru a promova practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace și aplicarea comună, uniformă și consecventă a dreptului Uniunii și pentru a aborda tendințele microprudențiale relevante, riscurile și vulnerabilitățile potențiale identificate în conformitate cu articolul 32.

2. Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, fiecare autoritate competentă transmite spre analiză Autorității un proiect de program de lucru anual pentru anul următor și stipulează clar modul în care respectivul proiect de program de lucru este aliniat la Planul strategic de supraveghere.

Proiectul de program de lucru anual conține obiective și priorități specifice pentru activitățile de supraveghere și criterii cantitative și calitative de selecție a instituțiilor financiare, a practicilor și comportamentelor de piață și a piețelor financiare care vor fi examinate de autoritatea competentă care prezintă proiectul de program anual de lucru în cursul anului la care se referă programul în cauză.

3. Autoritatea evaluează proiectul de program de lucru anual și, în cazul în care există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere să nu poată fi realizate, Autoritatea adresează o recomandare autorității competente relevante în vederea alinierii programului de lucru anual al autorității competente relevante cu Planul strategic de supraveghere.

Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritățile competente își adoptă programele de lucru anuale ținând seama de aceste recomandări.

4. Până la data de 31 martie a fiecărui an, fiecare autoritate competentă transmite Autorității un raport privind punerea în aplicare a programului de lucru anual.

Raportul include cel puțin următoarele informații:

(a)    o descriere a activităților de supraveghere și a analizelor instituțiilor financiare, ale comportamentelor și practicilor de piață și ale piețelor financiare, precum și ale măsurilor administrative și ale sancțiunilor impuse instituțiilor financiare care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului Uniunii și ale dreptului național;

(b)    o descriere a activităților desfășurate care nu au fost prevăzute în programul de lucru anual;

(c)    o prezentare a activităților prevăzute în programul de lucru anual care nu au fost realizate și a obiectivelor programului în cauză care nu au fost atinse, precum și a motivelor pentru care nu s-au efectuat activitățile respective și nu s-au atins obiectivele respective.

5. Autoritatea evaluează rapoartele de punere în aplicare ale autorităților competente. Atunci când există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere să nu fie realizate, Autoritatea adresează o recomandare fiecărei autorități competente în cauză, referitoare la modalitățile de remediere a deficiențelor aferente activităților sale.

Pe baza rapoartelor și a propriilor sale analize ale riscurilor, Autoritatea identifică activitățile autorității competente care sunt esențiale pentru realizarea Planului strategic de supraveghere și, dacă este cazul, efectuează evaluări ale acestor activități în temeiul articolului 30.

6. Autoritatea face publice cele mai bune practici identificate cu ocazia evaluării programelor de lucru anuale.”;

(13)Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(b)titlul articolului se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluări ale autorităților competente”;

(c)    alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea realizează periodic evaluări ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a consolida în continuare consecvența rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților competente analizate. Atunci când realizează aceste evaluări, se iau în considerare informațiile existente și evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv toate informațiile furnizate Autorității în conformitate cu articolul 35, precum și orice informații furnizate de părțile interesate.”;

(d)    se introduce următorul alineat (1a):

„(1a) În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie un comitet de evaluare, compus exclusiv din membri ai personalului Autorității. Autoritatea poate delega comitetului de evaluare anumite sarcini sau decizii.”;

(e)    alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:”;

(ii)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;”;

(f)    alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele evaluării. Raportul explică și specifică măsurile ulterioare prevăzute care se impun în urma evaluării. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, și al unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a).

În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta ghidurile și recomandările emise. În cazul în care autoritățile competente nu întreprind acțiuni pentru a da curs măsurilor ulterioare indicate în raport, Autoritatea emite un raport privind măsurile ulterioare.

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10–15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluării, precum și de orice alte informații obținute de către Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.”;

(g)    se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori, având în vedere rezultatul evaluării sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale, Autoritatea consideră că ar fi necesară o armonizare sporită a normelor aplicabile instituțiilor financiare sau autorităților competente.”;

(h)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

4. Autoritatea dă publicității raportul menționat la alineatul (3), inclusiv orice raport privind măsurile ulterioare, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar. Autoritatea competentă care face obiectul evaluării este invitată să formuleze observații înainte de publicarea raportului. Respectivele observații se dau publicității cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar.”;

(14)la articolul 31 se adaugă un nou paragraf:

„În ceea ce privește activitatea autorităților competente menită să faciliteze intrarea pe piață a operatorilor sau a produselor care se bazează pe inovare tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, în special prin schimbul de informații și de cele mai bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”;

(15)se introduce următorul articol 31a:

„Articolul 31a

Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferurilor de risc

1.    Autoritatea coordonează în permanență acțiunile de supraveghere ale autorităților competente în vederea promovării convergenței practicilor de supraveghere în domeniul delegării și al externalizării activităților de către instituțiile financiare, precum și în ceea ce privește transferurile de risc efectuate de acestea, în conformitate cu alineatele (2), (3), (4) și (5).

2. Autoritățile competente notifică Autoritatea atunci când intenționează să efectueze o autorizare sau înregistrare cu privire la o instituție financiară care face obiectul supravegherii din partea autorității competente în cauză, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și atunci când planul de afaceri al instituției financiare presupune externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile principale ori transferul de risc al unei părți semnificative a activităților sale în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE în cursul executării unor activități sau funcții substanțiale în afara teritoriului Uniunii. Notificarea adresată Autorității este suficient de detaliată pentru a permite acesteia să efectueze o evaluare adecvată.

În cazul în care Autoritatea consideră că este necesar să emită un aviz adresat unei autorități competente cu privire la neconformitatea unei autorizări sau înregistrări care i-a fost notificată în temeiul primului paragraf cu dreptul Uniunii sau cu ghidurile, recomandările sau avizele adoptate de către Autoritate, aceasta din urmă informează autoritatea competentă cu privire la acest lucru în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea notificării de către autoritatea competentă respectivă. În acest caz, autoritatea competentă în cauză așteaptă avizul Autorității înainte să efectueze înregistrarea sau autorizarea.

La solicitarea Autorității, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări, autoritatea competentă furnizează informații legate de deciziile sale de a autoriza sau de a înregistra o instituție financiară care face obiectul supravegherii sale în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Autoritatea emite avizul, fără să aducă atingere eventualelor termene prevăzute de dreptul Uniunii, cel târziu în termen de 2 luni de la primirea notificării în temeiul primului paragraf.

3. O instituție financiară informează autoritățile competente cu privire la externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile sale principale, precum și cu privire la transferul de risc aferent unei părți semnificative a activităților sale unei alte entități sau propriei sale sucursale stabilite într-o țară terță. Autoritatea competentă în cauză informează semestrial Autoritatea cu privire la astfel de notificări.

Fără a aduce atingere articolului 35, la cererea Autorității, autoritatea competentă furnizează informații legate de acordurile de externalizare, delegare sau transfer de risc încheiate de instituțiile financiare.

Autoritatea veghează ca autoritățile competente în cauză să verifice dacă acordurile de externalizare, de delegare sau de transfer de risc menționate la primul paragraf sunt încheiate în conformitate cu dreptul Uniunii și dacă sunt conforme cu ghidurile, recomandările sau avizele emise de Autoritate și nu împiedică efectuarea unei supravegheri eficace de către autoritățile competente și asigurarea respectării lor într-o țară terță.

4. Autoritatea poate emite recomandări autorității competente în cauză, inclusiv recomandări referitoare la evaluarea unei decizii sau retragerea unei autorizații. În cazul în care autoritatea competentă în cauză nu aplică recomandările Autorității în termen de 15 zile lucrătoare, autoritatea competentă precizează motivele, iar Autoritatea dă publicității recomandarea sa, însoțită de motivele respective.”;

(16)Articolul 32 se modifică după cum urmează:

(b)se introduce un nou alineat (2a):

„(2a) Cel puțin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluările la nivelul Uniunii menționate la articolul 2 și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la raționamentul său. În cazul în care se efectuează ceste evaluări la nivelul Uniunii, Autoritatea publică, dacă consideră că acest lucru este adecvat, rezultatele pentru fiecare instituție financiară participantă.

Obligațiile autorităților competente de păstrare a secretului profesional nu împiedică autoritățile competente să publice rezultatele evaluărilor la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) sau să transmită rezultatele respective Autorității în vederea publicării de către Autoritate a rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii cu privire la reziliența instituțiilor financiare.”;

(c)alineatele (3a) și (3b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3a) Autoritatea poate solicita autorităților competente să efectueze evaluări specifice. Aceasta poate solicita autorităților competente să efectueze inspecții la fața locului și poate participa la astfel de inspecții în conformitate cu articolul 21 și sub rezerva condițiilor prevăzute în respectivul articol pentru a asigura comparabilitatea și fiabilitatea metodelor, practicilor și rezultatelor.”;

(17)Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acordă asistență Comisiei în procesul de elaborare a deciziilor în materie de echivalență referitoare la regimurile de reglementare și de supraveghere din țările terțe în urma unei cereri specifice de emitere a unei opinii formulate de Comisie sau în cazul în care Autoritatea are obligația să facă acest lucru în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(c)se introduc următoarele alineate (2a), (2b) și (2c):

„(2a) Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere și practicile de asigurare a respectării legislației, precum și evoluțiile relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalență în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile respective, precum și condițiile prevăzute în aceste decizii. Autoritatea transmite Comisiei anual un raport confidențial conținând constatările sale.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză, Autoritatea cooperează cu autoritățile competente relevante și, după caz, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe ale căror regimuri legislative și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. Această cooperare se desfășoară pe baza unor acorduri administrative încheiate cu autoritățile relevante din țările terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziții privind următoarele aspecte:

(a)    mecanismele care îi permit Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbări care pot afecta decizia privind echivalența;

(b)    în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unei urmăriri adecvate a respectivelor decizii privind echivalența, după caz, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv, dacă este cazul, efectuarea de inspecții la fața locului.

Autoritatea informează Comisia în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze efectiv. Comisia ține cont de aceste informații atunci când evaluează deciziile relevante în materie de echivalență.

(2b) În cazul în care identifică evoluții în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la alineatul (2a) care ar putea avea un impact asupra stabilității financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, asupra integrității pieței sau a protecției investitorilor ori asupra funcționării pieței interne, Autoritatea informează Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere.

Anual, Autoritatea prezintă Comisiei un raport confidențial privind evoluțiile în materie de reglementare, de supraveghere, de asigurare a respectării legislației, precum și privind evoluțiile pieței din țările terțe menționate la alineatul (2a), concentrându-se asupra implicațiilor acestora pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor sau funcționarea pieței interne.

(2c) Autoritățile competente informează în prealabil Autoritatea cu privire la intențiile lor de a încheia orice acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere din țările terțe în oricare dintre domeniile reglementate de actele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește sucursalele entităților din țările terțe. Autoritățile competente furnizează simultan Autorității un proiect al acordurilor prevăzute a fi încheiate.

Autoritatea poate elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente și eficace și de a consolida coordonarea internațională în materie de supraveghere. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta aceste modele de acord.

În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de către Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu alineatul (2a).”;

(18)La articolul 34, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În ceea ce privește evaluările în temeiul articolului 22 din Directiva 2013/36/CE care, în conformitate cu directiva respectivă, necesită consultarea dintre autoritățile competente din două sau mai multe state membre, Autoritatea poate emite și publica, la cererea uneia dintre autoritățile competente în cauză, un aviz cu privire la o astfel de evaluare, mai puțin în raport cu criteriile de la articolul 23 alineatul (1) litera (e) din Directiva respectivă. Avizul se emite prompt și în orice caz înainte de finalul perioadei de evaluare menționate în directiva în cauză. Articolele 35 și 35b se aplică domeniilor cu privire la care Autoritatea poate emite un aviz.”;

(19)Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(b)alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La cererea Autorității, autoritățile competente pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor conferite acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să aibă în mod legal acces la informațiile relevante.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte, complete și transmise în termenul prevăzut de către Autoritate.

2. Autoritatea poate solicita, de asemenea, ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate și într-un format specificat sau prin utilizarea unor șabloane comparabile aprobate de aceasta. Astfel de solicitări se introduc, în măsura posibilului, utilizând formatele comune de raportare.

3. La cererea justificată corespunzător a unei autorități competente, Autoritatea furnizează orice informații necesare pentru a permite autorității competente să își îndeplinească atribuțiile, cu respectarea obligațiilor privind secretul profesional prevăzute în legislația sectorială și la articolul 70.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție de către autoritățile competente în termenul stabilit de către Autoritate, Autoritatea poate adresa o cerere bine întemeiată și motivată oricăreia dintre următoarele entități:

(a) altor autorități cu competențe în materie de supraveghere;

(b) ministerului de finanțe din statul membru în cauză în cazul în care acesta are la dispoziția sa informații prudențiale;

(c) băncii centrale naționale din statul membru în cauză;

(d) biroului de statistică din statul membru în cauză.

La solicitarea acesteia, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a informațiilor.”;

(d)alineatele (6) și (7a) se elimină;

(20)se introduc următoarele articole 35a–35h:

„Articolul 35a

Exercitarea competențelor menționate la articolul 35b

Competențele conferite Autorității, oricărui funcționar al acesteia sau oricărei alte persoane autorizate de Autoritate în conformitate cu articolul 35b nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolul 35b

Solicitarea de informații de la instituțiile financiare, societățile holding sau sucursalele instituțiilor financiare relevante și de la entitățile operaționale nereglementate din cadrul unui grup sau conglomerat financiar

(1) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) sau alineatul (5) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție în termenul stabilit de către Autoritate, aceasta poate, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să ceară instituțiilor și entităților următoare să furnizeze toate informațiile necesare pentru a permite Autorității să își îndeplinească atribuțiile în temeiul prezentului regulament:

(a) instituțiilor financiare relevante;

(b) societăților holding sau sucursalelor unei instituții financiare relevante;

(c) entităților operaționale nereglementate din cadrul unui grup sau conglomerat financiar care sunt importante pentru activitățile financiare ale instituțiilor financiare relevante.

(2) Orice cerere simplă de informații menționată la alineatul (1):

(a)    face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii;

(b)    menționează scopul cererii;

(c)    precizează informațiile solicitate;

(d)    cuprinde un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)    include o declarație conform căreia persoana de la care se solicită informații nu este obligată să furnizeze informațiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informațiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;

(f)    precizează cuantumul amenzii care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 35c în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.

(3) Atunci când solicită informații prin intermediul unei decizii, Autoritatea:

(a)    face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii;

(b)    menționează scopul cererii;

(c)    precizează informațiile solicitate;

(d)    stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)    indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 35d aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;

(f)    indică amenda prevăzută la articolul 35c în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;

(g)    menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolele 60 și 61.

(4) Instituțiile și entitățile relevante menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5) Autoritatea transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia este domiciliată sau stabilită entitatea relevantă menționată la alineatul (1) vizată de cererea de informații.

(6) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite în conformitate cu prezentul articol exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 35c

Norme procedurale pentru impunerea de amenzi

(1) Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui o încălcare în sensul articolului 35d alineatul (1), Autoritatea numește un agent de investigații independent dintre membrii personalului său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea directă sau indirectă a instituțiilor sau entităților menționate la articolul 35b alineatul (1) și își îndeplinește funcțiile independent de consiliul supraveghetorilor.

(2) Agentul de investigații menționat la alineatul (1) cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigațiilor și prezintă consiliului supraveghetorilor un dosar complet cuprinzând constatările sale.

(3) Pentru a-și îndeplini sarcinile, agentul de investigații are competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 35b.

(4) În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații are acces la toate documentele și informațiile colectate de Autoritate în cadrul activităților sale de supraveghere.

(5) După încheierea investigației sale și înainte de a înainta consiliului supraveghetorilor dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații le oferă persoanelor care fac obiectul investigațiilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigații își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele vizate au avut ocazia să formuleze observații.

(6) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul investigațiilor sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(7) Atunci când înaintează consiliului supraveghetorilor dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații transmite o notificare persoanelor care fac obiectul investigațiilor. Persoanele care fac obiectul investigațiilor au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informațiilor confidențiale care afectează părți terțe.

(8) Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și după audierea persoanelor care fac obiectul investigațiilor în conformitate cu articolul 35f, dacă persoanele vizate solicită acest lucru, Autoritatea decide dacă una sau mai multe dintre încălcările menționate la articolul 35d alineatul (1) au fost săvârșite de persoanele care fac obiectul investigațiilor și, în acest caz, ia o măsură în conformitate cu articolul respectiv.

(9) Agentul de investigații nu participă la deliberările consiliului supraveghetorilor și nu intervine în niciun fel în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor.

(10) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 75a pentru a preciza normele de procedură pentru exercitarea competenței de a aplica amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv norme privind următoarele aspecte:

(a) dreptul la apărare,

(b) dispozițiile privind termenele,

(c) dispozițiile care precizează modul de colectare a amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu,

(d) dispozițiile privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu.

(11) Autoritatea sesizează autoritățile naționale de resort în vederea urmăririi penale atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, Autoritatea se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

Articolul 35d

Amenzi

(1) Autoritatea adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în cazul în care constată că o instituție sau entitate menționată la articolul 35b alineatul (1) nu a furnizat, în mod intenționat sau din neglijență, informații ca răspuns la o decizie de solicitare de informații în temeiul articolului 35b alineatul (3) sau a furnizat informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o simplă solicitare de informații sau la o decizie emisă în temeiul articolului 35b alineatul (2).

(2) Cuantumul de bază al amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin 50 000 EUR și nu poate depăși 200 000 EUR.

(3) În vederea stabilirii cuantumului de bază al amenzii prevăzute la alineatul (2), Autoritatea ține seama de cifra de afaceri anuală a instituției sau entității în cauză pentru exercițiul financiar precedent și acest cuantum trebuie să fie:

(a) la limita inferioară a intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală mai mică de 10 milioane EUR;

(b) la mijlocul intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală cuprinsă între 10 milioane EUR și 50 de milioane EUR;

(c) la limita superioară a intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală mai mare de 50 de milioane EUR.

Cuantumurile de bază definite în limitele prevăzute la alineatul (2) se ajustează, dacă este cazul, ținându-se seama de circumstanțe agravante sau atenuante, în conformitate cu coeficienții relevanți menționați la alineatul (5).

Coeficienții agravanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți agravanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient agravant în parte se adaugă la cuantumul de bază.

Coeficienții atenuanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți atenuanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient atenuant în parte se scade din cuantumul de bază.

(4) Următorii coeficienți de ajustare se aplică în mod cumulativ la cuantumul de bază menționat la alineatul (2), pe baza următoarelor elemente:

(a)    coeficienții de ajustare legați de circumstanțele agravante sunt după cum urmează:

(i) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod repetat, se aplică un coeficient suplimentar de 1,1 de fiecare dată când se repetă încălcarea;

(ii) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mare de șase luni, se aplică un coeficient de 1,5;

(iii) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat, se aplică un coeficient de 2;

(iv) în cazul în care nu s-a luat nicio măsură corectoare după ce s-a identificat încălcarea, se aplică un coeficient de 1,7;

(v) în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al entității nu a cooperat cu Autoritatea, se aplică un coeficient de 1,5.

(b)    coeficienții de ajustare legați de circumstanțele atenuante sunt după cum urmează:

(i) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mică de zece zile lucrătoare, se aplică un coeficient de 0,9;

(ii) în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al instituției sau entității poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a împiedica neconformitatea cu o cerere transmisă în temeiul articolului 35 alineatul (6a), se aplică un coeficient de 0,7;

(iii) în cazul în care entitatea a adus încălcarea la cunoștința Autorității în mod prompt, eficace și complet, se aplică un coeficient de 0,4;

(iv) în cazul în care entitatea a luat în mod voluntar măsuri pentru a se asigura că pe viitor nu mai pot fi săvârșite încălcări similare, se aplică un coeficient de 0,6.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (2) și (3), valoarea totală a amenzii nu trebuie să depășească 20 % din cifra de afaceri anuală a entității în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, cu excepția cazului în care entitatea a obținut în mod direct sau indirect un beneficiu financiar de pe urma încălcării. În acest caz, cuantumul total al amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu respectivul beneficiu financiar.

Articolul 35e

Penalități cu titlu cominatoriu

(1) Autoritatea adoptă deciziile de a aplica o penalitate cu titlu cominatoriu pentru a obliga instituțiile sau entitățile menționate la articolul 35b alineatul (1) să furnizeze informațiile solicitate printr-o decizie în conformitate cu articolul 35b alineatul (3).

(2) Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică zilnic până când instituția sau entitatea în cauză se conformează deciziei relevante menționate la alineatul (1).

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică a instituției sau a entității în cauză în cursul exercițiului financiar precedent. Acesta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalităților cu titlu cominatoriu.

(4) Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data comunicării deciziei Autorității.

Articolul 35f

Dreptul de a fi ascultat

(1) Înainte de a lua o decizie de impunere a unei amenzi și a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 35d și 35e, Autoritatea îi oferă instituției sau entității vizate de solicitarea de informații posibilitatea de a fi ascultată.

Autoritatea își întemeiază deciziile numai pe constatările cu privire la care instituțiile sau entitățile în cauză au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2) Drepturile la apărare ale instituției sau entității menționate la alineatul (1) sunt pe deplin garantate pe durata procedurii. Instituția sau entitatea are drept de acces la dosarul întocmit de Autoritate, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității.

Articolul 35g

Publicarea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 35d și 35e sunt de natură administrativă și sunt executorii.

(2) Executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu este reglementată de normele de procedură aflate în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia are loc executarea. Ordinul de executare se anexează deciziei prin care se impune o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu, fără a fi necesară nicio altă formalitate în afară de verificarea autenticității deciziei de către o autoritate pe care fiecare stat membru o desemnează în acest scop și o aduce la cunoștința Autorității și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3) În cazul în care formalitățile menționate la alineatul (2) au fost îndeplinite la cererea părții interesate, aceasta poate începe executarea în conformitate cu dreptul intern, sesizând direct organul competent.

(4) Executarea amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară a amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu sunt de competența instanțelor statului membru în cauză.

(5) Autoritatea face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 35d și 35e, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(6) Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.

Articolul 35h

Controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență nelimitată în ceea ce privește acțiunile introduse împotriva deciziilor prin care Autoritatea impune o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate anula, reduce sau majora amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate de către Autoritate.”;

(21)La articolul 36 alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea face uz, după caz, de competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.”

(22)Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(b)    la alineatul (4) primul paragraf, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.”;

(c)    la alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar nu reușesc să ajungă la un aviz comun sau la o recomandare comună, membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat sau o recomandare separată.

Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite avize și recomandări comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.”;

(23)Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39

Procedurile decizionale

(1) Autoritatea acționează în conformitate cu alineatele (2)-(6) atunci când adoptă deciziile prevăzute în prezentul regulament, cu excepția deciziilor adoptate în conformitate cu articolele 35b, 35d și 35e.

(2) Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenția sa de a adopta decizia respectivă, fixând un termen-limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la obiectul deciziei, ținând seama pe deplin de urgența, complexitatea și consecințele potențiale ale acesteia. Dispoziția prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menționate la articolul 17 alineatul (3).

(3) Deciziile Autorității menționează motivele pe care se bazează.

(4) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament.

(5) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau alineatul (4), aceasta reexaminează periodic respectiva decizie.

(6) Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului 17, 18 sau 19 se face publică. Prin această publicare, se menționează identitatea autorității competente sau a instituției financiare în cauză, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al instituțiilor financiare în cauză sau cu protecția secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia.”;

(24)Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv menționat la articolul 45 alineatul (1), fără drept de vot;”;

(c)la alineatul (7), se elimină al doilea paragraf;

(d)se adaugă următorul alineat (8):

„(8) Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”;

(25)Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 41

Comitete interne

„Consiliul supraveghetorilor poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice atribuite acestuia. Consiliul supraveghetorilor poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către comitetul executiv sau către președinte.”

(26)la articolul 42, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, membrii cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărei entități publice sau private.”;

(27)Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Consiliul supraveghetorilor îndrumă activitatea Autorității. Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul regulament, consiliul supraveghetorilor adoptă avizele, recomandările, ghidurile și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II, pe baza unei propuneri din partea comitetului executiv.”;

(c)alineatele (2) și (3) se elimină;

(d)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri a comitetului executiv, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”;

(e)    alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La propunerea comitetului executiv, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 53 alineatul (7), și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

(f)alineatul (8) se elimină;

(28)Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(b)al doilea paragraf al alineatului (1) se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește actele specificate la articolele 10 - 16, precum și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf și în temeiul capitolului VI și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor adoptă decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care include cel puțin o majoritate simplă a membrilor, prezenți la vot, din cadrul autorităților competente ale statelor membre care sunt state membre participante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (state membre participante), și cu o majoritate simplă a membrilor, prezenți la vot, din cadrul autorităților competente ale statelor membre care nu sunt state membre participante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (state membre neparticipante).

Membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintele nu votează cu privire la aceste decizii.”;

(c)la alineatul (1), se elimină al treilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea paragraf;

(d)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Primul paragraf nu se aplică președintelui, membrilor care sunt și membri ai comitetului executiv și reprezentantului Băncii Centrale Europene desemnat de Consiliul de supraveghere al acesteia.”;

(29)în capitolul III, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 2

Comitetul executiv”

(30)Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45

Componență

(1) Comitetul executiv este format din președinte și din trei membri cu normă întreagă. Președintele atribuie sarcini de politică și administrative clar definite fiecăruia dintre membrii cu normă întreagă. Unuia dintre membrii cu normă întreagă i se încredințează responsabilități pentru chestiunile bugetare și pentru aspectele legate de programul de lucru al Autorității („membrul responsabil”). Unul dintre membrii cu normă întreagă îndeplinește funcția de vicepreședinte și preia atribuțiile președintelui în absența acestuia sau atunci când acesta este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Membrii cu normă întreagă sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoaștere a instituțiilor și a piețelor financiare și experiență relevantă în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. Membrii cu normă întreagă trebuie să aibă o vastă experiență de conducere. Selecția se face pe baza unui apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care Comisia întocmește o listă scurtă de candidați calificați.

Comisia transmite lista scurtă spre aprobare Parlamentului European. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie prin care îi numește pe membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv, inclusiv pe membrul responsabil. Componența comitetului executiv este echilibrată și proporțională și reflectă Uniunea în ansamblu.

(3) În cazul în care un membru cu normă întreagă al comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 46 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

(4) Mandatul membrilor cu normă întreagă este de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al membrului cu normă întreagă, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

Ținând seama de evaluare, Comisia transmite lista membrilor cu normă întreagă Consiliului în vederea reînnoirii acesteia. Pe baza acestei liste și ținând seama de evaluare, Consiliul poate să prelungească mandatul membrilor cu normă întreagă.”;

(31)se introduce următorul articol 45a:

„Articolul 45a

Luarea deciziilor

(1) Deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(2) Reprezentantul Comisiei participă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot, cu excepția aspectelor menționate la articolul 63.

(3) Comitetul executiv își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(4) Întrunirile comitetului executiv sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi și sunt prezidate de președinte.

Comitetul executiv se întrunește înaintea fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor și ori de câte ori consideră necesar. Comitetul executiv se întrunește cel puțin de cinci ori pe an.

(5) Membrii comitetului executiv pot, sub rezerva regulamentului de procedură, să fie asistați de consultanți sau de experți. Participanții fără drept de vot nu participă la discuțiile din cadrul comitetului executiv referitoare la instituții financiare individuale.”;

(32)se introduce următorul articol 45b:

„Articolul 45b

Comitete interne

Comitetul executiv poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice care îi sunt atribuite.”;

(33)Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46

Independență

Membrii comitetului executiv acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui alt organism public sau privat.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu încearcă să-i influențeze pe membrii comitetului executiv în exercitarea sarcinilor lor.”;

(34)Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47

Atribuții

(1) Comitetul executiv se asigură că Autoritatea își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul executiv ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Comitetul executiv propune un program de lucru anual și multianual spre adoptare de consiliul supraveghetorilor.

(3) Comitetul executiv își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 63 și 64.

În sensul articolelor 17, 19, 22, 29a, 30, 31a, 32 și 35b-35h, comitetul executiv este competent să acționeze și să ia decizii. Comitetul executiv informează consiliul supraveghetorilor în legătură cu deciziile pe care le adoptă.

(3a) Comitetul executiv examinează, emite un aviz și formulează propuneri privind toate aspectele care urmează să fie decise de consiliul supraveghetorilor.

(4) Comitetul executiv adoptă planul privind politica de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare necesare ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(5) Comitetul executiv adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele Autorității, în conformitate cu articolul 72.

(6) Comitetul executiv propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 53 alineatul (7) și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.

(7) Comitetul executiv numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5).

(8) Membrii comitetului executiv fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(9) Membrul responsabil are următoarele sarcini specifice:

(a) să pună în aplicare programul anual de lucru al Autorității sub îndrumarea consiliului supraveghetorilor și sub controlul comitetului executiv;

(b) să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament;

(c) să elaboreze un program multianual de lucru, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(d) să elaboreze un program de lucru până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru anul următor, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(e) să elaboreze un proiect preliminar de buget al Autorității în temeiul articolului 63 și să execute bugetul Autorității în temeiul articolului 64;

(f) să pregătească un proiect anual de raport care să conțină o secțiune privind activitățile de reglementare și de supraveghere ale Autorității și o secțiune privind aspectele financiare și administrative;

(g) să exercite competențele stabilite la articolul 68 cu privire la personalul Autorității și să gestioneze chestiunile legate de personal.”;

(35)Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Președintele este responsabil cu pregătirea lucrărilor consiliului supraveghetorilor și prezidează întrunirile consiliului supraveghetorilor și ale comitetului executiv.”;

(c)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor și a piețelor financiare și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, în urma unei apel deschis pentru candidaturi care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia prezintă Parlamentului European spre aprobare o listă scurtă de candidați pentru funcția de președinte. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie de numire a președintelui.

În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.”;

(d)la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul, la propunerea Comisiei și ținând seama de evaluare, poate prelungi durata mandatului președintelui o singură dată.”;

(e)alineatul (5) se elimină;

(36)Articolul 49a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 49a

Cheltuieli

Președintele face publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

(37)Articolele 51, 52, 52a și 53 se elimină;

(38)la articolul 54 alineatul (2) se adaugă următoarea liniuță:

„– probleme legate de protecția deponenților, a consumatorilor și a investitorilor”;

(39)la articolul 55, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Un membru al comitetului executiv, reprezentantul Comisiei și CERS sunt invitați în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum și ale oricăror subcomitete menționate la articolul 57.”;

(40)Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către comitetul executiv al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de comitetul executiv al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar comitetul executiv, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.”;

(41)la articolul 59, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune și nu îndeplinesc alte atribuții în raport cu Autoritatea, comitetul executiv sau consiliul supraveghetorilor.”;

(42)la articolul 60, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente, poate contesta o decizie a Autorității menționată la articolele 17, 18, 19 și 35 și orice altă decizie adoptată de Autoritate în conformitate cu actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.”;

(43)Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Veniturile Autorității constau, fără a aduce atingere celorlalte tipuri de venituri, din orice combinație între următoarele:

(a) o contribuție de echilibrare din partea Uniunii, înregistrată în bugetul general al Uniunii (secțiunea Comisiei), care nu trebuie să depășească 40 % din veniturile estimate ale Autorității;

(b) contribuții anuale din partea instituțiilor financiare, pe baza cheltuielilor anuale estimate legate de activitățile prevăzute de prezentul regulament și de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) pentru fiecare categorie de participanți în domeniul de competență al Autorității;

(c) orice taxe plătite Autorității în cazurile specificate de dispozițiile în domeniu ale dreptului Uniunii.

(d) orice contribuție voluntară din partea statelor membre sau a observatorilor;

(e) tarife pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile competente.”;

(c)se adaugă alineatele (5) și (6) după cum urmează:

„(5) Contribuțiile anuale menționate la alineatul (1) litera (b) se colectează în fiecare an de la instituțiile financiare individuale de către autoritățile desemnate de fiecare stat membru. Până la data de 31 martie a fiecărui exercițiu financiar, fiecare stat membru plătește Autorității cuantumul pe care este obligat să îl colecteze în conformitate cu criteriile prevăzute în actul delegat menționat la articolul 62a.

(6) Nu sunt acceptate contribuții voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), dacă acceptarea acestora ar pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității.”;

(44)se introduce următorul articol 62a:

„Articolul 62a

   Acte delegate privind calcularea contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare

Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 75a, să adopte acte delegate care stabilesc modul de calcul al contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare individuale menționate la articolul 62 litera (e), precizând următoarele:

(a) o metodologie prin care să se aloce cheltuielile estimate diferitelor categorii de instituții financiare ca bază pentru determinarea ponderii contribuțiilor care trebuie efectuate de către instituțiile financiare din fiecare categorie;

(b) criterii adecvate și obiective de stabilire a contribuțiilor anuale datorate de instituțiile financiare individuale care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii Europene menționate la articolul 1 alineatul (2), în funcție de dimensiunea acestora, astfel încât să se reflecte aproximativ importanța lor pe piață.

Criteriile menționate la primul paragraf litera (b) pot stabili fie praguri de minimis sub care nu se datorează nicio contribuție, fie limite minime sub care nu se pot situa contribuțiile.”;

(45)Articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63

Întocmirea bugetului

(1) În fiecare an, membrul responsabil întocmește un proiect provizoriu de document unic de programare al Autorității pentru următoarele trei exerciții financiare, care prezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor, precum și informații privind personalul, pe baza programării anuale și multianuale și îl înaintează comitetului executiv și consiliului supraveghetorilor, împreună cu schema de personal.

(1a) Comitetul executiv, pe baza proiectului care a fost aprobat de consiliul supraveghetorilor, adoptă proiectul de document unic de programare pentru următoarele trei exerciții financiare.

(1b) Proiectul de document unic de programare este transmis de către comitetul executiv Comisiei, Parlamentului European și Consiliului până la data de 31 ianuarie.

(2)    Pe baza proiectului de document unic de programare, Comisia înscrie în proiectul de buget al Uniunii previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul contribuției de echilibrare din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratat.

(3)    Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Autorității. Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de echilibrare destinată Autorității.

(4) Consiliul supraveghetorilor adoptă bugetul Autorității. Acesta devine definitiv odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii Europene. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(5) Comitetul executiv informează fără întârziere autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a executa orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile.”;

(46)Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 64

Execuția și controlul bugetului

„(1) Membrul responsabil își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul Autorității.

(2) Contabilul Autorității transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a anului următor.

(3) Contabilul Autorității transmite contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a anului următor, informațiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul și formatul stabilite de contabilul respectiv.

(4) De asemenea, contabilul Autorității trimite membrilor consiliului supraveghetorilor, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi raportul privind gestiunea bugetară și financiară, până la data de 31 martie a anului următor.

(5) După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Autorității, în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul financiar, contabilul Autorității întocmește conturile finale ale Autorității. Membrul responsabil trimite aceste conturi consiliului supraveghetorilor, care emite un aviz cu privire la conturile în cauză.

(6) Până la data de 1 iulie a anului următor, contabilul Autorității trimite conturile finale, însoțite de avizul consiliului supraveghetorilor, contabilului Comisiei, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 1 iulie, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.

(7) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(8) Membrul responsabil transmite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie, un răspuns la observațiile formulate de aceasta. Membrul responsabil trimite, de asemenea, o copie a răspunsului respectiv comitetului executiv și Comisiei.

(9) Membrul responsabil prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă și în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune Autorității pentru execuția bugetului pentru exercițiul financiar N, până la data de 15 mai a exercițiului N + 2.”;

(47)Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65

Norme financiare

Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către comitetul executiv, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei* pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

*    Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).”;

(48)la articolul 66, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului** se aplică fără restricții Autorității în vederea combaterii fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale.

**Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).”;

(49)Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statutul funcționarilor, regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv membrilor cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintelui acestuia.

(2) Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Comitetul executiv adoptă dispoziții care să permită detașarea experților naționali din statele membre pe lângă Autoritate.”;

(50)Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar din statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile.”;

(c)la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În plus, obligația prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.”;

(d)se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Comitetul executiv și consiliul supraveghetorilor veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele anterioare.

Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv și ale consiliului supraveghetorilor sau care participă la activitățile Autorității.”;

(e)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii aplicabile instituțiilor financiare.”;

(51)Articolul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.”;

(52)la articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv adoptă măsuri practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.”;

(53)la articolul 73, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv decide cu privire la regimul lingvistic intern al Autorității.”;

(54)la articolul 74, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru respectiv după obținerea aprobării comitetului executiv.”;

(55)se introduce următorul articol 75a:

„Articolul 75a

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 35c și la articolul 62a se conferă Comisiei pe o durată nedeterminată.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 35c și la articolul 62a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 35c sau al articolului 62a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”;

(56)Articolul 76 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 76

Relația cu CEBS

Autoritatea este considerată succesorul legal al Comitetului european al inspectorilor bancari (CEBS). Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CEBS sunt transferate automat Autorității. CEBS întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de către CEBS și de către Comisie.”

(57)se introduce un nou articol 77a:

Articolul 77a

Dispoziții tranzitorii

Atribuțiile și postul directorului executiv numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1093/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva (UE) 2015/2366, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.

Atribuțiile și postul președintelui numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1093/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva (UE) 2015/2366, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] continuă până la expirarea sa.

Atribuțiile și postul membrilor consiliului de administrație numiți în conformitate cu Regulamentul nr. 1093/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva (UE) 2015/2366, aflați în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.”.

Articolul 2

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 1094/2010

Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 se modifică după cum urmează:

(1)la articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 2009/138/CE cu excepția titlului IV, al Directivelor 2002/92/CE, 2003/41/CE, 2002/87/CE, 2009/103/CE* și, în măsura în care aceste acte se aplică întreprinderilor de asigurări, întreprinderilor de reasigurări, instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și intermediarilor de asigurări, al părților aplicabile din Directivele (UE) 2015/849 și 2002/65/CE, inclusiv toate directivele, regulamentele și deciziile adoptate în baza acestor acte, precum și al oricăror alte acte juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, care conferă sarcini Autorității.

*    * Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).”;

(2)la articolul 2 alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

„Trimiterile la supraveghere din prezentul regulament se referă la activitățile pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(3)la articolul 4 punctul 2, litera (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) în ceea ce privește Directivele 2002/65/CE și (UE) 2015/849, autoritățile care au competența de a asigura conformitatea instituțiilor financiare definite la punctul 1 cu cerințele directivelor respective;”;

(4)Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(b)    punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. un comitet executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;”;

(c)    punctul 4 se elimină;

(5)Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de supraveghere referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune;”;

(ii)literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) de a organiza și de a efectua evaluări ale autorităților competente și, în acest context, de a emite ghiduri și recomandări și de a identifica cele mai bune practici, în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;

(f) de a monitoriza și a evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de servicii financiare inovatoare;”;

(iii)litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a promova protecția titularilor de polițe, a membrilor regimurilor de pensii și a beneficiarilor, a consumatorilor și a investitorilor”;

(iv)litera (l) se elimină;

(v)se introduce următoarea literă (m):

„(m) de a emite avize cu privire la cererile de aprobare a modelelor interne, pentru a facilita luarea de decizii și a oferi asistență, astfel cum se prevede la articolul 21a;”;

(c)se introduce un nou alineat (1a):

„(1a) Atunci când își îndeplinește sarcinile în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea ține seama de inovarea tehnologică, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță.”;

(d)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce litera (ca):

„(ca) de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolele 29a și 31a;”;

(ii) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a colecta informațiile necesare referitoare la instituțiile financiare, astfel cum se prevede la articolele 35 și 35b”;

(e)    se adaugă următorul alineat (3):

„(3) În îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1) și în exercitarea competențelor menționate la alineatul (2), Autoritatea acordă atenția cuvenită principiilor unei mai bune reglementări, inclusiv rezultatelor analizelor cost-beneficiu realizate în conformitate cu prezentul regulament.”;

(6)Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), se introduc următoarele litere (aa) și (ab):

„(aa) realizarea de evaluări tematice aprofundate ale comportamentului pe piață, conceperea unei înțelegeri comune a practicilor de piață în vederea identificării problemelor potențiale și a analizării impactului acestora;

(ab) elaborarea unor indicatori de risc retail pentru identificarea la timp a cauzelor potențiale ale prejudiciilor aduse consumatorilor;”;

(c)la alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) elaborarea unor norme comune de publicare.”;

(d)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:    

„(2) Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor și convergența practicilor de reglementare și de supraveghere.”;

(e)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea instituie, ca parte integrantă a Autorității, un comitet pentru inovare financiară care reunește toate autoritățile naționale de supraveghere competente și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în vederea realizării unei abordări coordonate a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în vederea formulării de opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea poate include și autoritățile naționale de protecție a datelor ca părți membre ale comitetului.”;

(7)Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Autoritatea poate adresa, de asemenea, ghiduri și recomandări autorităților statelor membre care nu sunt definite drept autorități competente în temeiul prezentului regulament, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(c)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea organizează, în afara unor situații excepționale, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, în afara unor situații excepționale, avizul sau opinia Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și a Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale.”;

(d)la sfârșitul alineatului (4) se adaugă următoarea teză:

„Raportul explică, de asemenea, modul în care Autoritatea a justificat emiterea de ghiduri și recomandări și sintetizează reacțiile primite în cadrul consultărilor publice cu privire la aceste ghiduri și recomandări.”;

(e)se adaugă următorul alineat (5):

„(5) În cazul în care două treimi din membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor sau ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea anumitor ghiduri sau recomandări, aceștia pot trimite Comisiei un aviz motivat.

Comisia solicită Autorității o explicație în care să prezinte motivele pentru emiterea respectivelor ghiduri sau recomandări. După ce a primit explicația din partea Autorității, Comisia evaluează sfera de aplicare a ghidurilor sau recomandărilor în raport cu sfera de competență a Autorității. În cazul în care Comisia consideră că Autoritatea și-a depășit competențele și după ce îi oferă acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care solicită Autorității să retragă ghidurile sau recomandările în cauză. Decizia Comisiei este făcută publică.”;

(8)la articolul 17 alineatul (2), se adaugă următoarele paragrafe:

„Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente sau instituțiilor financiare relevante ori de câte ori acest lucru este considerat necesar în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii. În cazul în care este adresată instituțiilor financiare, solicitarea de informații motivată explică de ce informațiile respective sunt necesare în vederea investigării presupusei încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o solicitare de informații a fost adresată unei instituții financiare, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la respectiva solicitare. Autoritățile competente asistă Autoritatea în colectarea informațiilor, dacă Autoritatea formulează o cerere în acest sens.”;

(9)Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazurile specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4), în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)    la cererea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;

(b)    din proprie inițiativă, în cazul în care, pe baza unor criterii obiective, se poate constata un dezacord între autoritățile competente.

În cazurile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) fac necesară adoptarea de către autoritățile competente a unei decizii comune, existența unui dezacord este prezumată în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.”;

(c)se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1a) Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(a)    în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i) termenul respectiv a expirat;

(ii) una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor factori obiectivi, că există un dezacord;

(b)    în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

i.    una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor factori obiectivi, că există un dezacord; sau

ii.    au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta dreptul Uniunii, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.”;

(d)al doilea paragraf de la alineatul (1) se elimină;

(1b) Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 47 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care Autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3).”;

(e)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, cu scopul de a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. Decizia Autorității poate impune autorităților competente obligația de a revoca sau de a modifica o decizie pe care au adoptat-o sau de a face uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

(f)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

(g)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratat, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, prin negarantarea faptului că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze orice activitate.”;

(10)Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritatea promovează și monitorizează funcționarea eficientă, eficace și consecventă a colegiilor de supraveghere menționate în Directiva 2009/138/CE și favorizează coerența aplicării dreptului Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenței între cele mai bune practici în materie de supraveghere, personalul Autorității are posibilitatea de a participa sau, după caz, de a coordona activitățile colegiilor de supraveghere, inclusiv cu ocazia examinărilor la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente.”;

(c)la articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul prezentului alineat și al alineatului (1) din prezentul articol, Autoritatea este considerată drept „autoritate competentă” sau „autoritate de supraveghere” în sensul legislației relevante.”;

(11)se introduce următorul articol 21a:

„Articolul 21a

Modele interne

(1) În scopul de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de supraveghere, Autoritatea, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități de supraveghere:

(a) emite avize adresate autorităților de supraveghere în cauză cu privire la cererea de utilizare sau de modificare a unui model intern. În acest scop, EIOPA poate solicita toate informațiile necesare de la autoritățile de supraveghere în cauză; și

(b) în caz de dezacord referitor la aprobarea modelelor interne, acordă asistență autorităților de supraveghere în cauză în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu procedura stabilită la articolul 19.

(2) În circumstanțele stabilite la articolul 231 alineatul (6a) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile pot solicita EIOPA să acorde asistență autorităților competente în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu procedura stabilită la articolul 19.

(12)La articolul 22 alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolelor 35 și 35b.”;

(13)Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) emiterea Planului strategic de supraveghere în conformitate cu articolul 29a;”;

(ii)litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice, după caz, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu;”;

(iii) litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente;”;

(c)la alineatul (2), se adaugă următorul al doilea paragraf:

„În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de supraveghere, referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, ținând seama de evoluția practicilor de afaceri și a modelelor de afaceri în rândul instituțiilor financiare. Manualul Uniunii în materie de supraveghere prezintă cele mai bune practici de supraveghere și metodele și procesele de înaltă calitate în acest domeniu.”;

(14)Se introduce următorul articol 29a:

„Articolul 29a

Planul strategic de supraveghere

(1) La data intrării în vigoare a Regulamentului [XXX: a se introduce trimiterea la regulamentul de modificare] și, ulterior, la fiecare trei ani, până la data de 31 martie, Autoritatea emite o recomandare adresată autorităților competente, în care stabilește obiectivele și prioritățile strategice în materie de supraveghere („Planul strategic de supraveghere”), ținând seama de orice contribuții din partea autorităților competente. Autoritatea transmite Planul strategic de supraveghere spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl publică pe site-ul său internet.

Planul strategic de supraveghere identifică prioritățile specifice ale activităților de supraveghere, pentru a promova practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace și aplicarea comună, uniformă și consecventă a dreptului Uniunii și pentru a aborda tendințele microprudențiale relevante, riscurile și vulnerabilitățile potențiale identificate în conformitate cu articolul 32.

(2) Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, fiecare autoritate competentă transmite spre analiză Autorității un proiect de program de lucru anual pentru anul următor și stipulează clar modul în care respectivul proiect de program de lucru este aliniat la Planul strategic de supraveghere.

Proiectul de program de lucru anual conține obiective și priorități specifice pentru activitățile de supraveghere și criterii cantitative și calitative de selecție a instituțiilor financiare, a practicilor și comportamentelor de piață și a piețelor financiare care vor fi examinate de autoritatea competentă care prezintă proiectul de program anual de lucru în cursul anului la care se referă programul în cauză.

(3) Autoritatea evaluează proiectul de program de lucru anual și, în cazul în care există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere să nu poată fi realizate, Autoritatea adresează o recomandare autorității competente relevante în vederea alinierii programului de lucru anual al autorității competente relevante cu Planul strategic de supraveghere.

Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritățile competente își adoptă programele de lucru anuale ținând seama de aceste recomandări.

(4) Până la data de 31 martie a fiecărui an, fiecare autoritate competentă transmite Autorității un raport privind punerea în aplicare a programului de lucru anual.

Raportul include cel puțin următoarele informații:

(a)    o descriere a activităților de supraveghere și a analizelor instituțiilor financiare, ale comportamentelor și practicilor de piață și ale piețelor financiare, precum și ale măsurilor administrative și ale sancțiunilor impuse instituțiilor financiare care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului Uniunii și ale dreptului național;

(b)    o descriere a activităților desfășurate care nu au fost prevăzute în programul de lucru anual;

(c)    o prezentare a activităților prevăzute în programul de lucru anual care nu au fost realizate și a obiectivelor programului în cauză care nu au fost atinse, precum și a motivelor pentru care nu s-au efectuat activitățile respective și nu s-au atins obiectivele respective.

(5) Autoritatea evaluează rapoartele de punere în aplicare ale autorităților competente. Atunci când există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere să nu fie realizate, Autoritatea adresează o recomandare fiecărei autorități competente în cauză, referitoare la modalitățile de remediere a deficiențelor aferente activităților sale.

Pe baza rapoartelor și a propriilor sale analize ale riscurilor, Autoritatea identifică activitățile autorității competente care sunt esențiale pentru realizarea Planului strategic de supraveghere și, dacă este cazul, efectuează evaluări ale acestor activități în temeiul articolului 30.

(6) Autoritatea face publice cele mai bune practici identificate cu ocazia evaluării programelor de lucru anuale.”;

(15)Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(b)titlul articolului se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluări ale autorităților competente”;

(c)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea realizează periodic evaluări ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a consolida în continuare consecvența rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților competente analizate. Atunci când realizează aceste evaluări, se iau în considerare informațiile existente și evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv toate informațiile furnizate Autorității în conformitate cu articolul 35, precum și orice informații furnizate de părțile interesate.”;

(d)se introduce următorul alineat (1a):

„(1a) În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie un comitet de evaluare, compus exclusiv din membri ai personalului Autorității. Autoritatea poate delega comitetului de evaluare anumite sarcini sau decizii.”;

(e)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:”;

(ii)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;”;

(f)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele evaluării. Raportul explică și specifică măsurile ulterioare prevăzute care se impun în urma evaluării. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, și al unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a).

În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta ghidurile și recomandările emise. În cazul în care autoritățile competente nu întreprind acțiuni pentru a da curs măsurilor ulterioare indicate în raport, Autoritatea emite un raport privind măsurile ulterioare.

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10–15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluării, precum și de orice alte informații obținute în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.”;

(g)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori, având în vedere rezultatul evaluării sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale, Autoritatea consideră că ar fi necesară o armonizare sporită a normelor aplicabile instituțiilor financiare sau autorităților competente.”;

(h)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

(4) Autoritatea dă publicității raportul menționat la alineatul (3), precum și orice raport privind măsurile ulterioare menționat, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar. Autoritatea competentă care face obiectul evaluării este invitată să formuleze observații înainte de publicarea raportului. Respectivele observații se dau publicității cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar.”;

(16)la articolul 31 se introduce un nou alineat (2):

„(2) În ceea ce privește activitatea autorităților competente menită să faciliteze intrarea pe piață a operatorilor sau a produselor care se bazează pe inovare tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, în special prin schimbul de informații și de cele mai bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”;

(17)se introduce un nou articol 31a:

„Articolul 31a

Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferului de risc

(1) Autoritatea coordonează în permanență acțiunile de supraveghere ale autorităților competente în vederea promovării convergenței practicilor de supraveghere în domeniul delegării și al externalizării activităților de către instituțiile financiare, precum și în ceea ce privește transferurile de risc efectuate de acestea, în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4).

(2) Autoritățile competente notifică Autoritatea atunci când intenționează să efectueze o autorizare sau înregistrare cu privire la o instituție financiară care face obiectul supravegherii din partea autorității competente în cauză, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și atunci când planul de afaceri al instituției financiare presupune externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile principale ori transferul de risc al unei părți semnificative a activităților sale în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE în cursul executării unor activități sau funcții substanțiale în afara teritoriului Uniunii. Notificarea adresată Autorității este suficient de detaliată pentru a permite acesteia să efectueze o evaluare adecvată.

În cazul în care Autoritatea consideră că este necesar să emită un aviz adresat unei autorități competente cu privire la neconformitatea unei autorizări sau înregistrări care i-a fost notificată în temeiul primului paragraf cu dreptul Uniunii sau cu ghidurile, recomandările sau avizele adoptate de către Autoritate, aceasta din urmă informează autoritatea competentă cu privire la acest lucru în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea notificării de către autoritatea competentă respectivă. În acest caz, autoritatea competentă în cauză așteaptă avizul Autorității înainte să efectueze înregistrarea sau autorizarea.

La solicitarea Autorității, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări, autoritatea competentă furnizează informații legate de deciziile sale de a autoriza sau de a înregistra o instituție financiară care face obiectul supravegherii sale în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Autoritatea emite avizul, fără să aducă atingere eventualelor termene prevăzute de dreptul Uniunii, cel târziu în termen de 2 luni de la primirea notificării în temeiul primului paragraf.

(3) O instituție financiară informează autoritățile competente cu privire la externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile sale principale, precum și cu privire la transferul de risc aferent unei părți semnificative a activităților sale unei alte entități sau propriei sale sucursale stabilite într-o țară terță. Autoritatea competentă în cauză informează semestrial Autoritatea cu privire la astfel de notificări.

Fără a aduce atingere articolului 35, la cererea Autorității, autoritatea competentă furnizează informații legate de acordurile de externalizare, delegare sau transfer de risc încheiate de instituțiile financiare.

Autoritatea veghează ca autoritățile competente în cauză să verifice dacă acordurile de externalizare, de delegare sau de transfer de risc menționate la primul paragraf sunt încheiate în conformitate cu dreptul Uniunii și dacă sunt conforme cu ghidurile, recomandările sau avizele emise de Autoritate și nu împiedică efectuarea unei supravegheri eficace de către autoritățile competente (și asigurarea respectării lor) într-o țară terță.

(4) Autoritatea poate emite recomandări autorității competente în cauză, inclusiv recomandări referitoare la evaluarea unei decizii sau retragerea unei autorizații. În cazul în care autoritatea competentă în cauză nu aplică recomandările Autorității în termen de 15 zile lucrătoare, autoritatea competentă precizează motivele, iar Autoritatea dă publicității recomandarea sa, însoțită de motivele respective.”;

(18)Articolul 32 se modifică după cum urmează:

(19)se introduce un nou alineat (2a):

„(2a) Cel puțin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluările la nivelul Uniunii menționate la articolul 2 și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la raționamentul său. În cazul în care se efectuează aceste evaluări la nivelul Uniunii, Autoritatea publică, dacă consideră că acest lucru este adecvat, rezultatele pentru fiecare instituție financiară participantă.

Obligațiile autorităților competente de păstrare a secretului profesional nu împiedică autoritățile competente să publice rezultatele evaluărilor la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) sau să transmită rezultatele respective Autorității în vederea publicării de către Autoritate a rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii cu privire la reziliența instituțiilor financiare.”;

(20)Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acordă asistență Comisiei în procesul de elaborare a deciziilor în materie de echivalență referitoare la regimurile de reglementare și de supraveghere din țările terțe în urma unei cereri specifice de emitere a unei opinii formulate de Comisie sau în cazul în care Autoritatea are obligația să facă acest lucru în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(c)se introduc următoarele alineate (2a), (2b) și (2c):

„(2a) Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere, precum și practicile de asigurare a respectării legislației și evoluțiile relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalență în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile respective, precum și condițiile prevăzute în aceste decizii. Autoritatea ține seama de relevanța pe piață a țărilor terțe respective. Autoritatea transmite Comisiei anual un raport confidențial conținând constatările sale.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză, Autoritatea cooperează în măsura posibilului cu autoritățile competente relevante și, după caz, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe ale căror regimuri legislative și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. Această cooperare se desfășoară pe baza unor acorduri administrative încheiate cu autoritățile relevante din țările terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziții privind următoarele aspecte:

(a)    mecanismele care îi permit Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbări care pot afecta decizia privind echivalența;

(b)    în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unei urmăriri adecvate a deciziilor în materie de echivalență respective, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv efectuarea de inspecții la fața locului.

Autoritatea informează Comisia în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze efectiv. Comisia ține cont de aceste informații atunci când evaluează deciziile relevante în materie de echivalență.

(2b) În cazul în care identifică evoluții în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la alineatul (2a) care ar putea avea un impact asupra stabilității financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, asupra integrității pieței sau a protecției investitorilor ori asupra funcționării pieței interne, Autoritatea informează Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere.

Anual, Autoritatea prezintă Comisiei un raport confidențial privind evoluțiile în materie de reglementare, de supraveghere, de asigurare a respectării legislației, precum și privind evoluțiile pieței din țările terțe menționate la alineatul (2a), concentrându-se asupra implicațiilor acestora pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor sau funcționarea pieței interne.

(2c) Autoritățile competente informează în prealabil Autoritatea cu privire la intențiile lor de a încheia orice acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere din țările terțe în oricare dintre domeniile reglementate de actele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește sucursalele entităților din țările terțe. Autoritățile competente furnizează simultan Autorității un proiect al acordurilor prevăzute a fi încheiate.

Autoritatea poate elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente și eficace și de a consolida coordonarea internațională în materie de supraveghere. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta aceste modele de acord.

În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de către Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu alineatul (2a).”;

(21)la articolul 34, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În ceea ce privește evaluarea prudențială a fuziunilor și achizițiilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE și care, în conformitate cu directiva respectivă, necesită consultarea dintre autoritățile competente din două sau mai multe state membre, Autoritatea poate emite și publica, la cererea uneia dintre autoritățile competente în cauză, un aviz cu privire la o evaluare prudențială, mai puțin în raport cu criteriile de la articolul 59 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/138/CE. Avizul se emite prompt și în orice caz înainte de finalul perioadei de evaluare în conformitate cu Directiva 2009/138/CE. Articolele 35 și 35b se aplică domeniilor cu privire la care Autoritatea poate emite un aviz.”

(22)Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(b)alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La cererea Autorității, autoritățile competente pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor conferite acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să aibă în mod legal acces la informațiile relevante.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte, complete și transmise în termenul prevăzut de către Autoritate.

(2) Autoritatea poate solicita, de asemenea, ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate și într-un format specificat sau prin utilizarea unor șabloane comparabile aprobate de aceasta. Astfel de solicitări se introduc, în măsura posibilului, utilizând formatele comune de raportare.

(3) La cererea justificată corespunzător a unei autorități competente, Autoritatea furnizează orice informații necesare pentru a permite autorității competente să își îndeplinească atribuțiile, cu respectarea obligațiilor privind secretul profesional prevăzute în legislația sectorială și la articolul 70.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție de către autoritățile competente în termenul stabilit de către Autoritate, Autoritatea poate adresa o cerere bine întemeiată și motivată oricăreia dintre următoarele entități:

(a) altor autorități cu competențe în materie de supraveghere;

(b) ministerului de finanțe din statul membru în cauză în cazul în care acesta are la dispoziția sa informații prudențiale;

(c) băncii centrale naționale din statul membru în cauză;

(d) biroului de statistică din statul membru în cauză.

La solicitarea acesteia, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a informațiilor.”;

(d) alineatele (6) și (7) se elimină:

(23)se introduc următoarele articole 35a–35h:

„Articolul 35a

Exercitarea competențelor menționate la articolul 35b

Competențele conferite Autorității, oricărui funcționar al acesteia sau oricărei alte persoane autorizate de Autoritate în conformitate cu articolul 35b nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolul 35b

Cereri de informații adresate instituțiilor financiare

(1) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) sau alineatul (5) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție în termenul stabilit de către Autoritate, aceasta poate, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să ceară instituțiilor financiare relevante să furnizeze toate informațiile necesare pentru a permite Autorității să își îndeplinească atribuțiile în temeiul prezentului regulament.

(2) Orice cerere simplă de informații menționată la alineatul (1):

(a)    face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii;

(b)    menționează scopul cererii;

(c)    precizează informațiile solicitate;

(d)    cuprinde un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)    include o declarație conform căreia persoana de la care se solicită informații nu este obligată să furnizeze informațiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informațiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;

(f)    precizează cuantumul amenzii care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 35c în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.

(3) Atunci când solicită informații prin intermediul unei decizii, Autoritatea:

(a)    face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii;

(b)    menționează scopul cererii;

(c)    precizează informațiile solicitate;

(d)    stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)    indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 35d aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;

(f)    indică amenda prevăzută la articolul 35c în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;

(g)    menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolele 60 și 61.

(4) Instituțiile financiare sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte, furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5) Autoritatea transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia este domiciliată sau stabilită entitatea relevantă menționată la alineatul (1) vizată de cererea de informații.

(6) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite în conformitate cu prezentul articol exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.”;

Articolul 35c

Norme procedurale pentru impunerea de amenzi

1. Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui o încălcare în sensul articolului 35d alineatul (1), Autoritatea numește un agent de investigații independent dintre membrii personalului său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea directă sau indirectă a instituțiilor financiare în cauză și își îndeplinește funcțiile independent de consiliul supraveghetorilor.

2. Agentul de investigații menționat la alineatul (1) cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigațiilor și prezintă consiliului supraveghetorilor un dosar complet cuprinzând constatările sale.

(3) Pentru a-și îndeplini sarcinile, agentul de investigații are competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 35b.

(4) În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații are acces la toate documentele și informațiile colectate de Autoritate în cadrul activităților sale de supraveghere.

(5) După încheierea investigației sale și înainte de a înainta consiliului supraveghetorilor dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații le oferă persoanelor care fac obiectul investigațiilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigații își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele vizate au avut ocazia să formuleze observații.

(6) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul investigațiilor sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(7) Atunci când înaintează consiliului supraveghetorilor dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații transmite o notificare persoanelor care fac obiectul investigațiilor. Persoanele care fac obiectul investigațiilor au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informațiilor confidențiale care afectează părți terțe.

(8) Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și după audierea persoanelor care fac obiectul investigațiilor în conformitate cu articolul 35f, dacă persoanele vizate solicită acest lucru, Autoritatea decide dacă una sau mai multe dintre încălcările menționate la articolul 35d alineatul (1) au fost săvârșite de persoanele care fac obiectul investigațiilor și, în acest caz, ia o măsură în conformitate cu articolul respectiv.

(9) Agentul de investigații nu participă la deliberările consiliului supraveghetorilor și nu intervine în niciun fel în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor.

(10) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 75a pentru a preciza normele de procedură pentru exercitarea competenței de a aplica amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv norme privind următoarele aspecte:

(a) dreptul la apărare,

(b) dispozițiile privind termenele,

(c) dispozițiile care precizează modul de colectare a amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu,

(d) dispozițiile privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu.

(11) Autoritatea sesizează autoritățile naționale de resort în vederea urmăririi penale atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, Autoritatea se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

Articolul 35d

Amenzi

(1) Autoritatea adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în cazul în care constată că o instituție financiară menționată la articolul 35b nu a furnizat, în mod intenționat sau din neglijență, informații ca răspuns la o decizie de solicitare de informații în temeiul articolului 35b alineatul (3) sau a furnizat informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o simplă solicitare de informații sau la o decizie emisă în temeiul articolului 35b alineatul (2).

(2) Cuantumul de bază al amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin 50 000 EUR și nu poate depăși 200 000 EUR.

(3) În vederea stabilirii cuantumului de bază al amenzii prevăzute la alineatul (2), Autoritatea ține seama de cifra de afaceri anuală a instituției financiare în cauză pentru exercițiul financiar precedent și acest cuantum trebuie să fie:

(a) la limita inferioară a intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală mai mică de 10 milioane EUR;

(b) la mijlocul intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală cuprinsă între 10 milioane EUR și 50 de milioane EUR;

(c) la limita superioară a intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală mai mare de 50 de milioane EUR.

Cuantumurile de bază definite în limitele prevăzute la alineatul (2) se ajustează, dacă este cazul, ținându-se seama de circumstanțe agravante sau atenuante, în conformitate cu coeficienții relevanți menționați la alineatul (5).

Coeficienții agravanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți agravanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient agravant în parte se adaugă la cuantumul de bază.

Coeficienții atenuanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți atenuanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient atenuant în parte se scade din cuantumul de bază.

(4) Următorii coeficienți de ajustare se aplică în mod cumulativ la cuantumul de bază menționat la alineatul (2), pe baza următoarelor elemente:

(a)    coeficienții de ajustare legați de circumstanțele agravante sunt după cum urmează:

(i) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod repetat, se aplică un coeficient suplimentar de 1,1 de fiecare dată când se repetă încălcarea;

(ii) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mare de șase luni, se aplică un coeficient de 1,5;

(iii) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat, se aplică un coeficient de 2;

(iv) în cazul în care nu s-a luat nicio măsură corectoare după ce s-a identificat încălcarea, se aplică un coeficient de 1,7;

(v) în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al instituției financiare nu a cooperat cu Autoritatea, se aplică un coeficient de 1,5.

(b)    coeficienții de ajustare legați de circumstanțele atenuante sunt după cum urmează:

(i) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mică de zece zile lucrătoare, se aplică un coeficient de 0,9;

(ii) în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al instituției financiare poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a împiedica neconformitate cu o cerere prezentată în temeiul articolului 35 alineatul (6a), se aplică un coeficient de 0,7;

(iii) în cazul în care instituția financiară a adus încălcarea la cunoștința Autorității în mod prompt, eficace și complet, se aplică un coeficient de 0,4;

(iv) în cazul în care instituția financiară a luat în mod voluntar măsuri pentru a se asigura că pe viitor nu mai pot fi săvârșite încălcări similare, se aplică un coeficient de 0,6.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (2) și (3), valoarea totală a amenzii nu trebuie să depășească 20 % din cifra de afaceri anuală a instituției financiare în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, cu excepția cazului în care instituția financiară a obținut în mod direct sau indirect un beneficiu financiar de pe urma încălcării. În acest caz, cuantumul total al amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu respectivul beneficiu financiar.

Articolul 35e

Penalități cu titlu cominatoriu

1. Autoritatea adoptă deciziile de a aplica o penalitate cu titlu cominatoriu pentru a obliga instituțiile sau entitățile menționate la articolul 35b alineatul (1) să furnizeze informațiile solicitate printr-o decizie în conformitate cu articolul 35b alineatul (3).

2. Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică zilnic până când instituția financiară în cauză se conformează deciziei relevante menționate la alineatul (1).

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică a instituției financiare în cauză în cursul exercițiului financiar precedent. Acesta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalităților cu titlu cominatoriu.

(4) Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data comunicării deciziei Autorității.

Articolul 35f

Dreptul de a fi ascultat

(1) Înainte de a lua o decizie de impunere a unei amenzi și a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 35d și 35e, Autoritatea îi oferă instituției financiare care face obiectul solicitării de informații posibilitatea de a fi ascultată.

Autoritatea își întemeiază deciziile numai pe constatările cu privire la care instituțiile financiare în cauză au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2) Drepturile la apărare ale instituției financiare menționate la alineatul (1) sunt pe deplin garantate pe durata procedurii. Instituția financiară are drept de acces la dosarul întocmit de Autoritate, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității.

Articolul 35g

Publicarea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 35d și 35e sunt de natură administrativă și sunt executorii.

(2) Executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu este reglementată de normele de procedură aflate în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia are loc executarea. Ordinul de executare se anexează deciziei prin care se impune o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu, fără a fi necesară nicio altă formalitate în afară de verificarea autenticității deciziei de către o autoritate pe care fiecare stat membru o desemnează în acest scop și o aduce la cunoștința Autorității și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3) În cazul în care formalitățile menționate la alineatul (2) au fost îndeplinite la cererea părții interesate, aceasta poate începe executarea în conformitate cu dreptul intern, sesizând direct organul competent.

(4) Executarea amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară a amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu sunt de competența instanțelor statului membru în cauză.

(5) Autoritatea face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 35d și 35e, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(6) Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.

Articolul 35h

Controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență nelimitată în ceea ce privește acțiunile introduse împotriva deciziilor prin care Autoritatea impune o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate anula, reduce sau majora amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate de către Autoritate.”;

(24)La articolul 36 alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea face uz, după caz, de competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.”

(25)Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (5) primul paragraf, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.”;

(c)la alineatul (6) se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar nu reușesc să ajungă la un aviz comun sau la o recomandare comună, membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat sau o recomandare separată.

Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale, Grupul părților interesate din domeniul bancar și Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor pot emite avize și recomandări comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.”;

(26)Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39

Procedurile decizionale

(1) Autoritatea acționează în conformitate cu alineatele (2)-(6) atunci când adoptă deciziile prevăzute în prezentul regulament, cu excepția deciziilor adoptate în conformitate cu articolele 35b, 35d și 35e.

(2) Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenția sa de a adopta decizia respectivă, fixând un termen-limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la obiectul deciziei, ținând seama pe deplin de urgența, complexitatea și consecințele potențiale ale acesteia. Dispoziția prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menționate la articolul 17 alineatul (3).

(3) Deciziile Autorității menționează motivele pe care se bazează.

(4) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament.

(5) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau alineatul (4), aceasta reexaminează periodic respectiva decizie.

(6) Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului 17, 18 sau 19 se face publică. Prin această publicare, se menționează identitatea autorității competente sau a instituției financiare în cauză, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al instituțiilor financiare în cauză sau cu protecția secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia.”;

(27)Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv menționat la articolul 45 alineatul (1), fără drept de vot;”;

(c)    la alineatul (7), se elimină al doilea paragraf;

(d)    se adaugă următorul alineat (8);

„(8) Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”;

(28)Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 41

Comitete interne

„Consiliul supraveghetorilor poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice atribuite acestuia. Consiliul supraveghetorilor poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către comitetul executiv sau către președinte.”

;

(29)la articolul 42, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, membrii cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărei entități publice sau private.”;

(30)Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Consiliul supraveghetorilor îndrumă activitatea Autorității. Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul regulament, consiliul supraveghetorilor adoptă avizele, recomandările, ghidurile și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II, pe baza unei propuneri din partea comitetului executiv.”;

(c)alineatele (2) și (3) se elimină;

(d)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri a comitetului executiv, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”;

(e)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La propunerea comitetului executiv, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 53 alineatul (7), și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

(f)(e)    alineatul (8) se elimină;

(31)Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1) paragraful al doilea, se adaugă următoarea teză:

„Membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintele nu votează cu privire la aceste decizii.”;

(c)la alineatul (1), se elimină al treilea și al patrulea paragraf;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

Primul paragraf nu se aplică președintelui, membrilor care sunt și membri ai comitetului executiv și reprezentantului Băncii Centrale Europene desemnat de Consiliul de supraveghere al acesteia.”;

(32)în capitolul III, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Comitetul executiv”;

(33)Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45

Componență

„(1) Comitetul executiv este format din președinte și din trei membri cu normă întreagă. Președintele atribuie sarcini de politică și administrative clar definite fiecăruia dintre membrii cu normă întreagă. Unuia dintre membrii cu normă întreagă i se încredințează responsabilitatea pentru chestiunile bugetare și pentru aspectele legate de programul de lucru al Autorității („membrul responsabil”). Unul dintre membrii cu normă întreagă îndeplinește funcția de vicepreședinte și preia atribuțiile președintelui în absența acestuia sau atunci când acesta este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Membrii cu normă întreagă sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoaștere a instituțiilor și a piețelor financiare și experiență relevantă în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. Membrii cu normă întreagă trebuie să aibă o vastă experiență de conducere. Selecția se face pe baza unui apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care Comisia întocmește o listă scurtă de candidați calificați.

Comisia transmite lista scurtă spre aprobare Parlamentului European. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie prin care îi numește pe membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv, inclusiv pe membrul responsabil.

(3) În cazul în care un membru cu normă întreagă al comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 46 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

(4) Mandatul membrilor cu normă întreagă este de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al membrului cu normă întreagă, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

Ținând seama de evaluare, Comisia transmite lista membrilor cu normă întreagă Consiliului în vederea reînnoirii acesteia. Pe baza acestei liste și ținând seama de evaluare, Consiliul poate să prelungească mandatul membrilor cu normă întreagă.”;

(34)se introduce următorul articol 45a:

„Articolul 45a

Luarea deciziilor

(1) Deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(2) Reprezentantul Comisiei participă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot, cu excepția aspectelor menționate la articolul 63.

(3) Comitetul executiv își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(4) Întrunirile comitetului executiv sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi și sunt prezidate de președinte.

Comitetul executiv se întrunește înaintea fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor și ori de câte ori consideră necesar. Comitetul executiv se întrunește cel puțin de cinci ori pe an.

(5) Membrii comitetului executiv pot, sub rezerva regulamentului de procedură, să fie asistați de consultanți sau de experți. Participanții fără drept de vot nu participă la discuțiile din cadrul comitetului executiv referitoare la instituții financiare individuale.”;

(35)se introduce următorul articol 45b:

„Articolul 45b

Comitete interne

Comitetul executiv poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice care îi sunt atribuite.”;

(36)Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46

Independență

„Membrii comitetului executiv acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui alt organism public sau privat.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu încearcă să-i influențeze pe membrii comitetului executiv în exercitarea sarcinilor lor.”;

(37)Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47

Atribuții

(1) Comitetul executiv se asigură că Autoritatea își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul executiv ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Comitetul executiv propune un program de lucru anual și multianual spre adoptare de consiliul supraveghetorilor.

(3) Comitetul executiv își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 63 și 64.

În sensul articolelor 17, 19, 22, 29a, 30, 31a, 32 și 35b-35h, comitetul executiv este competent să acționeze și să ia decizii. Comitetul executiv informează consiliul supraveghetorilor în legătură cu deciziile adoptate.

(3a) Comitetul executiv examinează, emite un aviz și formulează o propunere privind toate aspectele care urmează să fie decise de consiliul supraveghetorilor.

(4) Comitetul executiv adoptă planul privind politica de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare necesare ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(5) Comitetul executiv adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele Autorității, în conformitate cu articolul 72.

(6) Comitetul executiv propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 53 alineatul (7) și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.

(7) Comitetul executiv numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5).

(8) Membrii comitetului executiv fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(9) Membrul responsabil are următoarele sarcini specifice:

(a) să pună în aplicare programul anual de lucru al Autorității sub îndrumarea consiliului supraveghetorilor și sub controlul comitetului executiv;

(b) să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament;

(c) să elaboreze un program multianual de lucru, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(d) să elaboreze un program de lucru până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru anul următor, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(e) să elaboreze un proiect preliminar de buget al Autorității în temeiul articolului 63 și să execute bugetul Autorității în temeiul articolului 64;

(f) să pregătească un proiect anual de raport care să conțină o secțiune privind activitățile de reglementare și de supraveghere ale Autorității și o secțiune privind aspectele financiare și administrative;

(g) să exercite competențele stabilite la articolul 68 cu privire la personalul Autorității și să gestioneze chestiunile legate de personal.”;

(38)Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(b)    la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Președintele este responsabil cu pregătirea lucrărilor consiliului supraveghetorilor și prezidează întrunirile consiliului supraveghetorilor și ale comitetului executiv.”;

(c)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor și a piețelor financiare și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, în urma unei apel deschis pentru candidaturi care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia prezintă Parlamentului European spre aprobare o listă scurtă de candidați pentru funcția de președinte. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie de numire a președintelui.

„În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.”;

(d)    la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul, la propunerea Comisiei și ținând seama de evaluare, poate prelungi durata mandatului președintelui o singură dată.”;

(e)    alineatul (5) se elimină;

(39)se introduce următorul articol 49a:

„Articolul 49a

Cheltuieli

Președintele face publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

(40)Articolele 51, 52 și 53 se elimină;

(41)la articolul 54 alineatul (2)    se adaugă următoarea liniuță:

„— probleme legate de protecția consumatorilor și a investitorilor”;

(42)la articolul 55, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Un membru al comitetului executiv, membrul responsabil în conformitate cu articolul 47 alineatul (8a), reprezentantul Comisiei și CERS sunt invitați în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum și ale oricăror subcomitete menționate la articolul 57.”;

(43)Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către comitetul executiv al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de comitetul executiv al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar comitetul executiv, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.”;

(44)la articolul 59, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune și nu îndeplinesc alte atribuții în raport cu Autoritatea, comitetul executiv sau consiliul supraveghetorilor.”;

(45)la articolul 60, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente, poate contesta o decizie a Autorității menționată la articolele 17, 18, 19 și 35 și orice altă decizie adoptată de Autoritate în conformitate cu actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.”;

(46)Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Veniturile Autorității constau, fără a aduce atingere celorlalte tipuri de venituri, din orice combinație între următoarele:

(a) o contribuție de echilibrare din partea Uniunii, înregistrată în bugetul general al Uniunii (secțiunea Comisiei), care nu trebuie să depășească 40 % din veniturile estimate ale Autorității;

(b) contribuții anuale din partea instituțiilor financiare, pe baza cheltuielilor anuale estimate legate de activitățile prevăzute de prezentul regulament și de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) pentru fiecare categorie de participanți în domeniul de competență al Autorității;

(c) orice taxe plătite Autorității în cazurile specificate de dispozițiile în domeniu ale dreptului Uniunii.

(d) orice contribuție voluntară din partea statelor membre sau a observatorilor;

(e) tarife pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile competente.”;

(c)se adaugă alineatele (5) și (6) după cum urmează:

„(5) Contribuțiile anuale menționate la alineatul (1) litera (b) se colectează în fiecare an de la instituțiile financiare individuale de către autoritățile desemnate de fiecare stat membru. Până la data de 31 martie a fiecărui exercițiu financiar, fiecare stat membru plătește Autorității cuantumul pe care este obligat să îl colecteze în conformitate cu criteriile prevăzute în actul delegat menționat la articolul 62a.

6. Nu sunt acceptate contribuții voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), dacă acceptarea acestora ar putea pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității.”;

(47)se introduce următorul articol 62a:

„Articolul 62a

Acte delegate privind calcularea contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare

Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 75a, să adopte acte delegate care stabilesc modul de calcul al contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare individuale menționate la articolul 62 litera (e), precizând următoarele:

(a) o metodologie prin care să se aloce cheltuielile estimate diferitelor categorii de instituții financiare ca bază pentru determinarea ponderii contribuțiilor care trebuie efectuate de către instituțiile financiare din fiecare categorie;

(b) criterii adecvate și obiective de stabilire a contribuțiilor anuale datorate de instituțiile financiare individuale care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii Europene menționate la articolul 1 alineatul (2), în funcție de dimensiunea acestora, astfel încât să se reflecte aproximativ importanța lor pe piață.

Criteriile menționate la primul paragraf litera (b) pot stabili fie praguri de minimis sub care nu se datorează nicio contribuție, fie contribuții minime sub care nu se pot situa contribuțiile.”;

(48)Articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63

Întocmirea bugetului

(1) În fiecare an, membrul responsabil întocmește un proiect provizoriu de document unic de programare al Autorității pentru următoarele trei exerciții financiare, care prezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor, precum și informații privind personalul, pe baza programării anuale și multianuale și îl înaintează comitetului executiv și consiliului supraveghetorilor, împreună cu schema de personal.

(1a) Comitetul executiv, pe baza proiectului care a fost aprobat de consiliul supraveghetorilor, adoptă proiectul de document unic de programare pentru următoarele trei exerciții financiare.

(1b) Proiectul de document unic de programare este transmis de către comitetul executiv Comisiei, Parlamentului European și Consiliului până la data de 31 ianuarie.

(2)    Pe baza proiectului de document unic de programare, Comisia înscrie în proiectul de buget al Uniunii previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul contribuției de echilibrare din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratat.

(3)    Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Autorității. Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de echilibrare destinată Autorității.

(4) Consiliul supraveghetorilor adoptă bugetul Autorității. Acesta devine definitiv odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii Europene. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(5) Comitetul executiv informează fără întârziere autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a executa orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile.”;

(49)Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 64

Execuția și controlul bugetului

(1) Membrul responsabil își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul Autorității.

(2) Contabilul Autorității transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a anului următor.

(3) Contabilul Autorității transmite contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a anului următor, informațiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul și formatul stabilite de contabilul respectiv.

(4) Contabilul Autorității trimite membrilor consiliului supraveghetorilor, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi raportul privind gestiunea bugetară și financiară, până la data de 31 martie a anului următor.

(5) După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Autorității, în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul financiar, contabilul Autorității întocmește conturile finale ale Autorității. Membrul responsabil trimite aceste conturi consiliului supraveghetorilor, care emite un aviz cu privire la conturile în cauză.

(6) Până la data de 1 iulie a anului următor, contabilul Autorității trimite conturile finale, însoțite de avizul consiliului supraveghetorilor, contabilului Comisiei, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 1 iulie, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.

(7) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(8) Membrul responsabil transmite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie, un răspuns la observațiile formulate de aceasta. Membrul responsabil trimite, de asemenea, o copie a răspunsului respectiv comitetului executiv și Comisiei.

(9) Membrul responsabil prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă și în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune Autorității pentru execuția bugetului pentru exercițiul financiar N, până la data de 15 mai a exercițiului N + 2.”;

(50)Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65

Norme financiare

Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către comitetul executiv, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei* pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

*Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).”;

(51)la articolul 66, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului* se aplică fără restricții Autorității în vederea combaterii fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale.

*Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).”;

(52)Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(b)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statutul funcționarilor, regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv membrilor cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintelui acestuia.    

(2) Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Comitetul executiv adoptă dispoziții care să permită detașarea experților naționali din statele membre pe lângă Autoritate.”;

(53)Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar din statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile.”;

(c)la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În plus, obligația prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.”;

(d)se introduce următorul alineat (2a):

„(2 a) Comitetul executiv și consiliul supraveghetorilor veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele anterioare.

Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv și ale consiliului supraveghetorilor sau care participă la activitățile Autorității.”;

(e)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii aplicabile instituțiilor financiare.”;

(54)Articolul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.”;

(55)la articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv adoptă măsuri practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.”;

(56)la articolul 73, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv decide cu privire la regimul lingvistic intern al Autorității.”;

(57)la articolul 74, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru respectiv după obținerea aprobării comitetului executiv.”;

(58)se introduce următorul articol 75a:

„Articolul 75a

Exercitarea delegării de competențe

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 35c și la articolul 62a se conferă Comisiei pe o durată nedeterminată.

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 35c și la articolul 62a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)    Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

5. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 35c sau al articolului 62a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”;

(59)Articolul 76 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 76

Relația cu CEIOPS

Autoritatea este considerată succesorul legal al CEIOPS. Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CEIOPS sunt transferate automat Autorității. CEIOPS întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de către CEIOPS și de către Comisie.”

(60)se introduce un nou articol 77a:

Articolul 77a

Dispoziții tranzitorii

Atribuțiile și postul directorului executiv numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1094/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], încetează la data respectivă.

Atribuțiile și postul președintelui numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1094/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] continuă până la expirarea mandatului.

Atribuțiile și postul membrilor consiliului de administrație numiți în conformitate cu Regulamentul nr. 1094/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflați în funcție la data de [PO: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.”.

Articolul 3

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 1095/2010

Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 97/9/CE, al Directivei 98/26/CE, al Directivei 2001/34/CE, al Directivei 2002/47/CE, al Directivei 2003/71/CE, al Directivei 2004/39/CE, al Directivei 2004/109/CE, al Directivei 2009/65/CE, al Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, al Regulamentului 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului**, al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului*** și al Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 și, în măsura în care aceste acte se aplică societăților care furnizează servicii de investiții sau organismelor de plasament colectiv care le comercializează unitățile de fond sau acțiunile și autorităților competente care le supraveghează, în cadrul domeniului de aplicare al părților relevante ale Directivei 2002/87/CE, ale Directivei (UE) 2015/849, ale Directivei 2002/65/CE, inclusiv toate directivele, regulamentele și deciziile adoptate în baza acestor acte, precum și al oricăror alte acte juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, care conferă sarcini Autorității.

*Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

**Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

***Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).”

(c)    se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor acte ale Uniunii care conferă Autorității atribuții de autorizare sau de supraveghere și competențe corespunzătoare.”;

(2)la articolul 2 alineatul (5), se introduce următorul paragraf:

„Trimiterile la supraveghere din prezentul regulament se referă la activitățile pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2);

(3)La articolul 4 punctul 3, litera (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) în ceea ce privește Directiva 2002/65/CE și Directiva (UE) 2015/849, autoritățile care au competența de a asigura respectarea cerințelor din directivele respective de către societățile care furnizează servicii de investiții și de către organismele de plasament colectiv care le comercializează unitățile de fond sau acțiunile;”;

(4)Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(b)    punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. un comitet executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;”;

(c)    punctul 4 se elimină;

(5)Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) de a elabora și a actualiza un manual al Uniunii în materie de supraveghere referitor la supravegherea participanților la piața financiară din Uniune;”;

(ii)literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) de a organiza și a efectua evaluări ale autorităților competente și, în acest context, de a emite ghiduri și recomandări și de a identifica cele mai bune practici, în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;

(f) de a monitoriza și a evalua evoluțiile pieței în domeniul său de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de servicii financiare inovatoare;”;

(iii)litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a promova protecția consumatorilor și a investitorilor;”;

(iv)litera (l) se elimină;

(c)se introduce un nou alineat (1a):

„(1a) „Atunci când își îndeplinește sarcinile în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea ține seama de inovarea tehnologică, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță.”;

(d)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce litera (ca):

„(c) de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolele 29a și 31a;”;

(ii) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a colecta informațiile necesare referitoare la instituțiile financiare, astfel cum se prevede la articolele 35 și 35b”;

(e)se introduce următorul alineat (3):

„(3) În îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1) și în exercitarea competențelor menționate la alineatul (2), Autoritatea acordă atenția cuvenită principiilor unei mai bune reglementări, inclusiv rezultatelor analizelor cost-beneficiu realizate în conformitate cu prezentul regulament.”;

(6)Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), se introduc următoarele litere (aa) și (ab):

„(aa) realizarea de evaluări tematice aprofundate ale comportamentului pe piață, conceperea unei înțelegeri comune a practicilor de piață în vederea identificării problemelor potențiale și a analizării impactului acestora;

(ab) elaborarea unor indicatori de risc retail pentru identificarea la timp a cauzelor potențiale ale prejudiciilor aduse consumatorilor și investitorilor;”;

(c)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor și convergența practicilor de reglementare și de supraveghere.”;

(d)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea instituie, ca parte integrantă a Autorității, un comitet pentru inovare financiară care reunește toate autoritățile naționale de supraveghere competente și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în vederea realizării unei abordări coordonate a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în vederea formulării de opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea poate include și autoritățile naționale de protecție a datelor ca părți membre ale comitetului.”;

(7)Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Autoritatea poate adresa, de asemenea, ghiduri și recomandări autorităților statelor membre care nu sunt definite drept autorități competente în temeiul prezentului regulament, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(c)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea organizează, în afara unor situații excepționale, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, în afara unor situații excepționale, avizul sau opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.”;

(d)la alineatul (4) se adaugă următoarea teză:

„Raportul explică, de asemenea, modul în care Autoritatea a justificat emiterea de ghiduri și recomandări și sintetizează reacțiile primite în cadrul consultărilor publice cu privire la aceste ghiduri și recomandări.”;

(e)se introduce următorul alineat (5):

„(5) În cazul în care două treimi din membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea anumitor ghiduri sau recomandări, aceștia pot trimite Comisiei un aviz motivat.

Comisia solicită Autorității o explicație în care să se prezinte motivele pentru emiterea respectivelor ghiduri sau recomandări. După ce a primit explicația din partea Autorității, Comisia evaluează sfera de aplicare a ghidurilor sau recomandărilor în raport cu sfera de competență a Autorității. În cazul în care Comisia consideră că Autoritatea și-a depășit competențele și după ce îi oferă acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care solicită Autorității să retragă ghidurile sau recomandările în cauză. Decizia Comisiei este făcută publică.”;

(8)La articolul 17 alineatul (2), se adaugă următoarele paragrafe:

„Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente sau participanților la piețele financiare implicați ori de câte ori acest lucru este considerat necesar în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii. În cazul în care este adresată participanților la piețele financiare, solicitarea de informații motivată explică de ce informațiile respective sunt necesare în vederea investigării presupusei încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o solicitare de informații a fost adresată unui participant la piața financiară, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la respectiva solicitare. Autoritățile competente asistă Autoritatea în colectarea informațiilor, dacă Autoritatea formulează o cerere în acest sens.”;

(9)Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazurile specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4), în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)    la cererea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;

(b)    din proprie inițiativă, în cazul în care, pe baza unor criterii obiective, se poate constata un dezacord între autoritățile competente.

În cazurile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) fac necesară adoptarea de către autoritățile competente a unei decizii comune, existența unui dezacord este prezumată în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective;”;

(c)se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1a) Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(a)    în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i) termenul respectiv a expirat;

(ii) una sau mai multe dintre autoritățile competente consideră, pe baza unor factori obiectivi, că există un dezacord;

(b)    în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i)    una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor factori obiectivi, că există un dezacord; sau

(ii)    au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta dreptul Uniunii, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.

(1b) Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 47 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3).”;

(d)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, cu scopul de a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. Decizia Autorității poate impune autorităților competente obligația de a revoca sau de a modifica o decizie pe care au adoptat-o sau de a face uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

(e)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

(f)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din tratat, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, prin negarantarea faptului că un participant la piețele financiare respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unui participant la piețele financiare prin care să-i impună acestuia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze orice activitate.”;

(10)La articolul 22 alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolelor 35 și 35b.”;

(11)Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) emiterea Planului strategic de supraveghere în conformitate cu articolul 29a;”;

(ii) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice, după caz, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu;”;

(iii) litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente;”;

(c)la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de supraveghere privind supravegherea participanților la piețele financiare din Uniune, ținând seama, printre altele, de evoluția practicilor de afaceri și a modelelor de afaceri în rândul participanților la piața financiară, inclusiv de evoluția datorată inovațiilor tehnologice. Manualul Uniunii în materie de supraveghere prezintă cele mai bune practici de supraveghere și metodele și procesele de înaltă calitate în acest domeniu.”;

(12)se introduce următorul articol 29a:

„Articolul 29a

Planul strategic de supraveghere

(1) La data intrării în vigoare a Regulamentului [XXX: a se introduce trimiterea la regulamentul de modificare] și, ulterior, la fiecare trei ani, până la data de 31 martie, Autoritatea emite o recomandare adresată autorităților competente, în care stabilește obiectivele și prioritățile strategice în materie de supraveghere („Planul strategic de supraveghere”), ținând seama de orice contribuții din partea autorităților competente. Autoritatea transmite Planul strategic de supraveghere spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl publică pe site-ul său internet.

Planul strategic de supraveghere identifică prioritățile specifice ale activităților de supraveghere, pentru a promova practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace și aplicarea comună, uniformă și consecventă a dreptului Uniunii și pentru a aborda tendințele microprudențiale relevante, riscurile și vulnerabilitățile potențiale identificate în conformitate cu articolul 32.

(2) Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, fiecare autoritate competentă transmite spre analiză Autorității un proiect de program de lucru anual pentru anul următor și stipulează clar modul în care respectivul proiect de program este aliniat cu Planul strategic de supraveghere.

Proiectul de program de lucru anual conține obiective și priorități specifice pentru activitățile de supraveghere și criterii cantitative și calitative de selecție a participanților la piețele financiare, a practicilor și comportamentelor de piață și a piețelor financiare care vor fi examinate de autoritatea competentă care prezintă proiectul de program de lucru în cursul anului la care se referă programul în cauză.

(3) Autoritatea evaluează proiectul de program de lucru anual și, în cazul în care există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere să nu poată fi realizate, Autoritatea adresează o recomandare autorității competente relevante în vederea alinierii programului de lucru anual al autorității competente relevante cu Planul strategic de supraveghere.

Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritățile competente își adoptă programele de lucru anuale ținând seama de aceste recomandări.

(4) Până la data de 31 martie a fiecărui an, fiecare autoritate competentă transmite Autorității un raport privind punerea în aplicare a programului de lucru anual.

Raportul include cel puțin următoarele informații:

(a)    o descriere a activităților de supraveghere și a analizelor instituțiilor financiare, ale comportamentelor și practicilor de piață și ale piețelor financiare, precum și ale măsurilor administrative și ale sancțiunilor impuse instituțiilor financiare care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului Uniunii și ale dreptului național;

(b)    o descriere a activităților desfășurate și care nu au fost prevăzute în programul de lucru anual;

(c)    o prezentare a activităților prevăzute în programul de lucru anual care nu au fost realizate și a obiectivelor programului în cauză care nu au fost atinse, precum și a motivelor pentru care nu s-au efectuat activitățile respective și nu s-au atins obiectivele respective.

(5) Autoritatea evaluează rapoartele de punere în aplicare ale autorităților competente. Atunci când există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere să nu fie realizate, Autoritatea adresează o recomandare fiecărei autorități competente în cauză, referitoare la modalitățile de remediere a deficiențelor aferente activităților sale.

Pe baza rapoartelor și a propriilor sale analize ale riscurilor, Autoritatea identifică activitățile autorității competente care sunt esențiale pentru realizarea Planului strategic de supraveghere și, dacă este cazul, efectuează evaluări ale acestor activități în temeiul articolului 30.

(6) Autoritatea face publice cele mai bune practici identificate cu ocazia evaluării programelor de lucru anuale.”;

(13)Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(b)titlul articolului se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluări ale autorităților competente”;

(c)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea realizează periodic evaluări ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a consolida în continuare consecvența rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților competente analizate. Atunci când realizează aceste evaluări, se iau în considerare informațiile existente și evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv toate informațiile furnizate Autorității în conformitate cu articolul 35, precum și orice informații furnizate de părțile interesate.”;

(d)se introduce următorul alineat (1a):

„(1a) În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie un comitet de evaluare, compus exclusiv din membri ai personalului Autorității. Autoritatea poate delega comitetului de evaluare anumite sarcini sau decizii legate de evaluările autorităților competente.”;

(e)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:”;

(ii) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;”;

(f)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele evaluării. Raportul explică și specifică măsurile ulterioare prevăzute care se impun în urma evaluării. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, și al unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a).

În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta ghidurile și recomandările emise. În cazul în care autoritățile competente nu întreprind acțiuni pentru a da curs măsurilor ulterioare indicate în raport, Autoritatea emite un raport privind măsurile ulterioare.

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10–15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluărilor efectuate în conformitate cu prezentul articol, precum și de orice alte informații obținute de către Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.”;

(g)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori, având în vedere rezultatul evaluării sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale, Autoritatea consideră că ar fi necesară o armonizare sporită a normelor aplicabile participanților la piețele financiare sau autorităților competente.”;

(h)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea dă publicității raportul menționat la alineatul (3), inclusiv orice raport privind măsurile ulterioare, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar. Autoritatea competentă care face obiectul evaluării este invitată să formuleze observații înainte de publicarea raportului. Respectivele observații se dau publicității cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar.”;

(14)la articolul 31 se adaugă un nou paragraf:

„În ceea ce privește activitatea autorităților competente menită să faciliteze intrarea pe piață a operatorilor sau a produselor care se bazează pe inovare tehnologică sau de alt tip, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, în special prin schimbul de informații și de cele mai bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”;

(15)se introduce un nou articol 31a:

„Articolul 31a

Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferurilor de risc

„(1) Autoritatea coordonează în permanență acțiunile de supraveghere ale autorităților competente în vederea promovării convergenței în materie de supraveghere în domeniile delegării și externalizării activităților de către participanții la piața financiară, precum și în ceea ce privește transferurile de risc efectuate de aceștia, în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4).

(2) Autoritățile competente notifică Autoritatea atunci când intenționează să efectueze o autorizare sau înregistrare cu privire la un participant la piața financiară care face obiectul supravegherii din partea autorității competente în cauză, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și atunci când planul de afaceri al participantului la piața financiară presupune externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile principale ori transferul de risc al unei părți semnificative a activităților sale în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE în cursul executării unor activități sau funcții substanțiale în afara teritoriului Uniunii. Notificarea adresată Autorității este suficient de detaliată pentru a permite acesteia să efectueze o evaluare adecvată.

În cazul în care Autoritatea consideră că este necesar să emită un aviz adresat unei autorități competente cu privire la neconformitatea unei autorizări sau înregistrări care i-a fost notificată în temeiul primului paragraf cu dreptul Uniunii sau cu ghidurile, recomandările sau avizele adoptate de către Autoritate, aceasta din urmă informează autoritatea competentă cu privire la acest lucru în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea notificării de către autoritatea competentă respectivă. În acest caz, autoritatea competentă în cauză așteaptă avizul Autorității înainte să efectueze înregistrarea sau autorizarea.

La solicitarea Autorității, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări, autoritatea competentă furnizează informații legate de deciziile sale de a autoriza sau de a înregistra un participant la piața financiară care face obiectul supravegherii sale în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Autoritatea emite avizul, fără să aducă atingere eventualelor termene prevăzute de dreptul Uniunii, cel târziu în termen de 2 luni de la primirea notificării în temeiul primului paragraf.

(3) Un participant la piața financiară informează autoritatea competentă cu privire la externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile sale principale, precum și cu privire la transferul de risc aferent unei părți semnificative a activităților sale unei alte entități sau propriei sale sucursale stabilite într-o țară terță. Autoritatea competentă în cauză informează semestrial Autoritatea cu privire la astfel de notificări.

Fără a aduce atingere articolului 35, la cererea Autorității, autoritatea competentă furnizează informații legate de acordurile de externalizare, delegare sau transfer de risc încheiate de participanții la piața financiară.

Autoritatea veghează ca autoritățile competente în cauză să verifice dacă acordurile de externalizare, de delegare sau de transfer de risc menționate la primul paragraf sunt încheiate în conformitate cu dreptul Uniunii și dacă sunt conforme cu ghidurile, recomandările sau avizele emise de Autoritate și nu împiedică efectuarea unei supravegheri eficace de către autoritățile competente și asigurarea respectării lor într-o țară terță.

(4) Autoritatea poate emite recomandări autorității competente în cauză, inclusiv recomandări referitoare la evaluarea unei decizii sau retragerea unei autorizații. În cazul în care autoritatea competentă în cauză nu aplică recomandările Autorității în termen de 15 zile lucrătoare, autoritatea competentă precizează motivele, iar Autoritatea dă publicității recomandarea sa, însoțită de motivele respective.”;

(16)se introduce un nou articol 31b:

„Articolul 31b

Funcția de coordonare în ceea ce privește ordinele, tranzacțiile și activitățile cu efecte transfrontaliere semnificative

(1) În cazul în care are motive rezonabile să suspecteze că ordinele, tranzacțiile sau orice altă activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară în Uniune, Autoritatea recomandă autorităților competente ale statelor membre în cauză să inițieze o investigație și le furnizează autorităților competente respective informațiile relevante.

(2) În cazul în care are motive rezonabile să suspecteze că ordinele, tranzacțiile sau orice altă activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară în Uniune, o autoritate competentă informează prompt Autoritatea cu privire la acest lucru și îi furnizează informațiile relevante. Autoritatea poate recomanda autorităților competente din statele membre în care a avut loc activitatea suspectată să ia măsuri după ce a transmis informațiile relevante autorităților competente respective.

(3) Pentru a facilita schimbul de informații între Autoritate și autoritățile competente, Autoritatea instituie și menține o unitate de stocare de date concepută în acest scop.”;

(17)la articolul 32 se introduce un nou alineat (2a):

„(2a) Cel puțin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluările la nivelul Uniunii menționate la articolul 2 și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la raționamentul său. În cazul în care se efectuează aceste evaluări la nivelul Uniunii, Autoritatea, dacă consideră că acest lucru este adecvat, divulgă rezultatele evaluării fiecăreia dintre instituțiile financiare participante.

Obligațiile autorităților competente de păstrare a secretului profesional nu împiedică autoritățile competente să publice rezultatele evaluărilor la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) sau să transmită rezultatele respective Autorității în vederea publicării de către Autoritate a rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii cu privire la reziliența instituțiilor financiare.”;

(18)Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acordă asistență Comisiei în procesul de elaborare a deciziilor în materie de echivalență referitoare la regimurile de reglementare și de supraveghere din țările terțe în urma unei cereri specifice de emitere a unei opinii formulate de Comisie sau în cazul în care Autoritatea are obligația să facă acest lucru în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(c)se introduc următoarele alineate (2a), (2b) și (2c):

„(2a) Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere și practicile de asigurare a respectării legislației, precum și evoluțiile relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalență în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile respective, precum și condițiile prevăzute în aceste decizii. Autoritatea ține seama de relevanța pe piață a țărilor terțe respective. Autoritatea transmite Comisiei anual un raport confidențial conținând constatările sale.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză, Autoritatea cooperează în măsura posibilului cu autoritățile competente relevante și, după caz, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe ale căror regimuri de reglementare și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. Această cooperare se desfășoară pe baza acordurilor administrative încheiate cu autoritățile relevante ale țărilor terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea caută să includă dispoziții privind următoarele aspecte:

(a)    mecanismele care i-ar permite Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, precum și abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbări care pot afecta decizia în materie de echivalență;

(b)    în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unei urmăriri adecvate a deciziilor respective, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv, dacă este cazul, efectuarea de inspecții la fața locului.

Autoritatea informează Comisia în cazul în care o autoritate competentă a unei țări terțe refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze în mod eficient. Comisia ține cont de aceste informații atunci când evaluează deciziile relevante în materie de echivalență.

(2b) În cazul în care Autoritatea identifică evoluții în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la alineatul (2a) care ar putea avea un impact asupra stabilității financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, asupra integrității pieței sau a protecției investitorilor ori asupra funcționării pieței interne, Autoritatea informează Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere.

Anual, Autoritatea prezintă Comisiei un raport confidențial privind evoluțiile în materie de reglementare, de supraveghere, de asigurare a respectării legislației, precum și privind evoluțiile pieței din țările terțe menționate la alineatul (2a), concentrându-se asupra implicațiilor acestora pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor sau funcționarea pieței interne.

(2c) Autoritățile competente informează în prealabil Autoritatea cu privire la intențiile lor de a încheia orice acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere din țările terțe în oricare dintre domeniile reglementate de actele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește sucursalele entităților din țările terțe. Autoritățile competente furnizează simultan Autorității un proiect al acordurilor prevăzute a fi încheiate.

Autoritatea poate elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente și eficace și de a consolida coordonarea internațională în materie de supraveghere. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta aceste modele de acord.

În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de către Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu alineatul (2a).”;

(19)la articolul 34 alineatul (2), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Articolele 35 și 35b se aplică domeniilor cu privire la care Autoritatea poate emite un aviz.”

(20)Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(b)alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La cererea Autorității, autoritățile competente pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor conferite acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să aibă în mod legal acces la informațiile relevante.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte, complete și transmise în termenul prevăzut de către Autoritate.”

(2) Autoritatea poate solicita, de asemenea, ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate și într-un format specificat sau prin utilizarea unor șabloane comparabile aprobate de aceasta. Astfel de solicitări se introduc, în măsura posibilului, utilizând formatele comune de raportare.

(3) La cererea justificată corespunzător a unei autorități competente, Autoritatea poate furniza orice informații necesare pentru a permite autorității competente să își îndeplinească atribuțiile, cu respectarea obligațiilor privind secretul profesional prevăzute în legislația sectorială și la articolul 70.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție de către autoritățile competente în termenul stabilit de către Autoritate, Autoritatea poate adresa o cerere bine întemeiată și motivată oricăreia dintre următoarele entități:

(a) altor autorități de supraveghere cu competențe în materie de supraveghere;

(b) ministerului de finanțe din statul membru în cauză în cazul în care acesta are la dispoziția sa informații prudențiale;

(c) băncii centrale naționale sau biroului de statistică din statul membru în cauză;

(d) biroului de statistică din statul membru în cauză.

La solicitarea acesteia, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a informațiilor.”;

(d)alineatele (6) și (7) se elimină;

(21)Se introduc articolele 35a–35h după cum urmează:

„Articolul 35a

Exercitarea competențelor menționate la articolul 35b

Competențele conferite Autorității, oricărui funcționar al acesteia sau oricărei alte persoane autorizate de Autoritate în conformitate cu articolul 35b nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolul 35b

Cereri de informații adresate participanților la piețele financiare

(1) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) sau alineatul (5) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție în termenul stabilit de către Autoritate, aceasta poate, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să ceară participanților la piețele financiare relevanți să furnizeze toate informațiile necesare pentru a permite Autorității să își îndeplinească atribuțiile în temeiul prezentului regulament.

(2) Orice cerere simplă de informații menționată la alineatul (1):

(a)    face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii;

(b)    menționează scopul cererii;

(c)    precizează informațiile solicitate;

(d)    cuprinde un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)    include o mențiune conform căreia persoana de la care se solicită informațiile nu este obligată să furnizeze informațiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informațiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;

(f)    indică amenda care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 35c în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.”

(3) Atunci când solicită furnizarea de informații prin intermediul unei decizii, Autoritatea:

(a)    face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii;

(b)    menționează scopul cererii;

(c)    precizează informațiile solicitate;

(d)    stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)    indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 35d aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;

(f)    indică amenda prevăzută la articolul 35c în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;

(g)    menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolele 60 și 61.

(4) Participanții la piața financiară relevanți sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte, furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5) Autoritatea transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia este domiciliat sau stabilit participantul la piața financiară vizat de cererea de informații.

(6) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite în conformitate cu prezentul articol exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.”;

Articolul 35c

Norme procedurale pentru impunerea de amenzi

(1) Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui o încălcare în sensul articolului 35d alineatul (1), Autoritatea numește un agent de investigații independent dintre membrii personalului său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea directă sau indirectă a participanților la piața financiară în cauză și își îndeplinește funcțiile independent de consiliul supraveghetorilor.

(2) Agentul de investigații menționat la alineatul (1) cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigațiilor și prezintă consiliului supraveghetorilor un dosar complet cuprinzând constatările sale.

(3) Pentru a-și îndeplini sarcinile, agentul de investigații are competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 35b.

(4) În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații are acces la toate documentele și informațiile colectate de Autoritate în cadrul activităților sale de supraveghere.

(5) După încheierea investigației sale și înainte de a înainta consiliului supraveghetorilor dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații le oferă persoanelor care fac obiectul investigațiilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigații își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele vizate au avut ocazia să formuleze observații.

(6) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul investigațiilor sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(7) Atunci când înaintează consiliului supraveghetorilor dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații transmite o notificare persoanelor care fac obiectul investigațiilor. Persoanele care fac obiectul investigațiilor au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informațiilor confidențiale care afectează părți terțe.

(8) Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și după ascultarea persoanelor care fac obiectul investigațiilor în conformitate cu articolul 35f, dacă persoanele vizate solicită acest lucru, Autoritatea decide dacă una sau mai multe dintre încălcările menționate la articolul 35d alineatul (1) au fost săvârșite de persoanele care fac obiectul investigațiilor și, în acest caz, ia o măsură în conformitate cu articolul respectiv.

(9) Agentul de investigații nu participă la deliberările consiliului supraveghetorilor și nu intervine în niciun fel în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor.

(10) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 75a în care precizează normele de procedură pentru exercitarea competenței de a aplica amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv norme privind următoarele aspecte:

(a) dreptul la apărare,

(b) dispozițiile temporale,

(c) dispozițiile care precizează modul de colectare a amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu,

(d) dispozițiile privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu.

(11) Autoritatea sesizează autoritățile naționale de resort în vederea urmăririi penale atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, Autoritatea se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

Articolul 35d

Amenzi

(1) Autoritatea adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în cazul în care constată că un participant la piața financiară nu a furnizat, în mod intenționat sau din neglijență, informații în urma unei decizii de solicitare de informații în temeiul articolului 35b alineatul (3) sau a furnizat informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o simplă solicitare de informații sau la o decizie emisă în temeiul articolului 35b alineatul (2).

(2) Cuantumul de bază al amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin 50 000 EUR și nu poate depăși 200 000 EUR.

(3) În vederea stabilirii cuantumului de bază al amenzii prevăzute la alineatul (2), Autoritatea ține seama de cifra de afaceri anuală a participantului la piața financiară în cauză pentru exercițiul financiar precedent și acest cuantum trebuie să fie:

(a) la limita inferioară a intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală mai mică de 10 milioane EUR;

(b) la mijlocul intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală cuprinsă între 10 milioane EUR și 50 de milioane EUR;

(c) la limita superioară a intervalului pentru entitățile cu o cifră de afaceri anuală mai mare de 50 de milioane EUR.

Cuantumurile de bază definite în limitele prevăzute la alineatul (2) se ajustează, dacă este cazul, ținându-se seama de circumstanțe agravante sau atenuante, în conformitate cu coeficienții relevanți menționați la alineatul (5).

Coeficienții agravanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți agravanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient agravant în parte se adaugă la cuantumul de bază.

Coeficienții atenuanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți atenuanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient atenuant în parte se scade din cuantumul de bază.

(4) Următorii coeficienți de ajustare se aplică în mod cumulativ la cuantumul de bază menționat la alineatul (2), pe baza următoarelor elemente:

(a)    coeficienții de ajustare legați de circumstanțele agravante sunt după cum urmează:

(i) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod repetat, se aplică un coeficient suplimentar de 1,1 de fiecare dată când se repetă încălcarea;

(ii) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mare de șase luni, se aplică un coeficient de 1,5;

(iii) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat, se aplică un coeficient de 2;

(iv) în cazul în care nu s-a luat nicio măsură corectoare după ce s-a identificat încălcarea, se aplică un coeficient de 1,7;

(v) în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al participantului la piața financiară nu a cooperat cu Autoritatea, se aplică un coeficient de 1,5.

(b)    coeficienții de ajustare legați de circumstanțele atenuante sunt după cum urmează:

(i) în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mică de zece zile lucrătoare, se aplică un coeficient de 0,9;

(ii) în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al participantului la piața financiară poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a împiedica neconformitatea cu o cerere transmisă în temeiul articolului 35 alineatul (6a), se aplică un coeficient de 0,7;

(iii) în cazul în care participantul la piața financiară a adus încălcarea la cunoștința Autorității în mod prompt, eficace și complet, se aplică un coeficient de 0,4;

(iv) în cazul în care participantul la piața financiară a luat în mod voluntar măsuri pentru a se asigura că pe viitor nu mai pot fi săvârșite încălcări similare, se aplică un coeficient de 0,6.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (2) și (3), cuantumul total al amenzii nu trebuie să depășească 20 % din cifra de afaceri anuală a participantului la piața financiară în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, cu excepția cazului în care participantul la piața financiară a obținut în mod direct sau indirect un beneficiu financiar de pe urma încălcării. În acest caz, cuantumul total al amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu respectivul beneficiu financiar.

Articolul 35e

Penalități cu titlu cominatoriu

(1) Autoritatea adoptă decizii de impunere a unei penalități cu titlu cominatoriu pentru a-i obliga pe participanții la piața financiară menționați la articolul 35b alineatul (1) să furnizeze informațiile solicitate printr-o decizie în conformitate cu articolul 35b alineatul (3).

(2) Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică zilnic până când participantul la piața financiară în cauză se conformează deciziei relevante menționate la alineatul (1).

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică a participantului la piața financiară în cursul exercițiului financiar precedent. Acesta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalităților cu titlu cominatoriu.

(4) Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data comunicării deciziei Autorității.

Articolul 35f

Dreptul de a fi ascultat

(1) Înainte de a lua o decizie de impunere a unei amenzi și a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 35d și 35e, Autoritatea îi oferă participantului la piața financiară vizat de solicitarea de informații posibilitatea de a fi ascultat.

Autoritatea își întemeiază deciziile numai pe constatările cu privire la care participanții la piața financiară în cauză au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2) Drepturile la apărare ale participantului la piața financiară menționat la alineatul (1) sunt pe deplin garantate pe durata procedurii. Participantul la piața financiară are drept de acces la dosarul întocmit de Autoritate, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității.

Articolul 35g

Publicarea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 35d și 35e sunt de natură administrativă și sunt executorii.

(2) Executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu este reglementată de normele de procedură aflate în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia are loc executarea. Ordinul de executare se anexează deciziei prin care se impune o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu, fără a fi necesară nicio altă formalitate în afară de verificarea autenticității deciziei de către o autoritate pe care fiecare stat membru o desemnează în acest scop și o aduce la cunoștința Autorității și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3) În cazul în care formalitățile menționate la alineatul (2) au fost îndeplinite la cererea părții interesate, aceasta poate începe executarea în conformitate cu dreptul intern, sesizând direct organul competent.

(4) Executarea amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară a amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu sunt de competența instanțelor statului membru în cauză.

(5) Autoritatea face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 35d și 35e, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(6) Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.

Articolul 35h

Controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență nelimitată de a exercita controlul judiciar asupra deciziilor prin care Autoritatea impune o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate anula, reduce sau mări amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate de către Autoritate.”;

(22)La articolul 36 alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea face uz, după caz, de competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.”

(23)Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a)La alineatul (4) primul paragraf, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.”;

(b)la alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor nu reușesc să ajungă la un aviz comun sau la o recomandare comună, membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat sau o recomandare separată.

Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite avize și recomandări comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.”;

(24)Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39

Procedura decizională

„(1) Autoritatea acționează în conformitate cu alineatele (2)-(6) atunci când adoptă deciziile prevăzute în prezentul regulament, cu excepția deciziilor adoptate în conformitate cu articolele 35b, 35d și 35e.

(2) Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenția sa de a adopta decizia respectivă, fixând un termen-limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la obiectul deciziei, ținând seama pe deplin de urgența, complexitatea și consecințele potențiale ale acesteia. Dispoziția prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menționate la articolul 17 alineatul (3).

(3) Deciziile Autorității menționează motivele pe care se bazează.

(4) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament.

(5) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau alineatul (4), aceasta reexaminează periodic respectiva decizie.

(6) Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului 17, 18 sau 19 se face publică. Prin această publicare, se menționează identitatea autorității competente sau a participantului la piața financiară în cauză, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al participanților la piața financiară sau cu protecția secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia.”;

(25)Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv menționat la articolul 45 alineatul (1), fără drept de vot;”;

(c)    la alineatul (6), se elimină al doilea paragraf;

(d)se introduce următorul alineat (7):

„(7) Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”;

(26)Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 41

Comitete interne

(27)„Consiliul supraveghetorilor poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice atribuite acestuia. Consiliul supraveghetorilor poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către comitetul executiv sau către președinte.”

(28)la articolul 42, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, membrii cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor, precum și membrii cu drept de vot specifici și permanenți ai sesiunii executive pentru CCP acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărei alte entități publice sau private.”;

(29)Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor îndrumă activitatea Autorității.

Acesta adoptă avizele, recomandările, ghidurile și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II, cu excepția sarcinilor și competențelor pentru care este responsabilă sesiunea executivă pentru CPC, în temeiul articolului 44b, și comitetul executiv, în temeiul articolului 47. Consiliul supraveghetorilor acționează în baza unei propuneri a comitetului executiv.”;

(c)alineatele (2) și (3) se elimină;

(d)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri a comitetului executiv, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”;

(e)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La propunerea comitetului executiv, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 53 alineatul (7), și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

(f)alineatul (8) se elimină.

(30)Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1) paragraful al doilea, se adaugă următoarea teză:

„Membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintele nu votează cu privire la aceste decizii.”;    

(c)la alineatul (1), se elimină al treilea și al patrulea paragraf.

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

Primul paragraf nu se aplică președintelui, membrilor care sunt și membri ai comitetului executiv și reprezentantului Băncii Centrale Europene desemnat de Consiliul de supraveghere al acesteia.”;

(31)în capitolul III, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Comitetul executiv”;

(32)Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45

Componență

„(1) Comitetul executiv este format din președinte și din cinci membri cu normă întreagă. Președintele atribuie sarcini de politică și administrative clar definite fiecăruia dintre membrii cu normă întreagă. Unuia dintre membrii cu normă întreagă i se încredințează responsabilități pentru chestiunile bugetare și pentru aspectele legate de programul de lucru al Autorității („membrul responsabil”). Unul dintre membrii cu normă întreagă îndeplinește funcția de vicepreședinte și preia atribuțiile președintelui în absența acestuia sau atunci când acesta este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament. Șeful sesiunii executive pentru CPC participă în calitate de observator la toate reuniunile comitetului executiv.

(2) Membrii cu normă întreagă sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoaștere a participanților la piețele financiare și a piețelor și experiență relevantă în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. Membrii cu normă întreagă trebuie să aibă o vastă experiență de conducere. Selecția se face pe baza unui apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care Comisia întocmește o listă scurtă de candidați calificați.

Comisia transmite lista scurtă spre aprobare Parlamentului European. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie prin care îi numește pe membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv, inclusiv pe membrul responsabil. Componența comitetului executiv este echilibrată și proporțională și reflectă Uniunea în ansamblu.

(3) În cazul în care un membru cu normă întreagă al comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 46 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

(4) Mandatul membrilor cu normă întreagă este de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al membrului cu normă întreagă, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

Ținând seama de evaluare, Comisia transmite lista membrilor cu normă întreagă Consiliului în vederea reînnoirii acesteia. Pe baza acestei liste și ținând seama de evaluare, Consiliul poate să prelungească mandatul membrilor cu normă întreagă.”;

(33)se introduce următorul articol 45a:

„Articolul 45a

Luarea deciziilor

(1) Deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(2) Reprezentantul Comisiei participă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot, cu excepția aspectelor menționate la articolul 63.

(3) Comitetul executiv își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(4) Întrunirile comitetului executiv sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi și sunt prezidate de președinte.

Comitetul executiv se întrunește înaintea fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor și ori de câte ori consideră necesar. Comitetul executiv se întrunește cel puțin de cinci ori pe an.

(5) Membrii comitetului executiv pot, sub rezerva regulamentului de procedură, să fie asistați de consultanți sau de experți. Participanții fără drept de vot nu participă la discuțiile din cadrul comitetului executiv referitoare la participanții individuali la piețele financiare.”;

(34)se introduce următorul articol 45b:

„Articolul 45b

Comitete interne

Comitetul executiv poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice care îi sunt atribuite.”;

(35)Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46

Independență

„Membrii comitetului executiv acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui alt organism public sau privat.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu încearcă să-i influențeze pe membrii comitetului executiv în exercitarea sarcinilor lor.”;

(36)Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47

Atribuții

„(1) Comitetul executiv se asigură că Autoritatea își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul executiv ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Comitetul executiv propune spre adoptarea consiliului supraveghetorilor un program de lucru anual și multianual care include o secțiune referitoare la chestiuni legate de CPC.

(3) Comitetul executiv își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 63 și 64.

În sensul articolelor 17, 19, 22, 29a, 30, 31a, 32 și 35b-35h, comitetul executiv este competent să acționeze și să ia decizii, mai puțin în ceea ce privește chestiunile legate de CPC, pentru care este competentă sesiunea executivă pentru CPC. Comitetul executiv informează consiliul supraveghetorilor în legătură cu deciziile pe care le adoptă.

(3a) Comitetul executiv examinează, emite un aviz și formulează o propunere privind toate aspectele care urmează să fie decise de consiliul supraveghetorilor.

(4) Comitetul executiv examinează și pregătește deciziile supuse spre adoptare consiliului supraveghetorilor în toate domeniile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) au atribuit Autorității atribuții de autorizare sau de supraveghere și competențe corespunzătoare.4. Comitetul executiv adoptă planul privind politica de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare necesare ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(5) Comitetul executiv adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele Autorității, în conformitate cu articolul 72.

(6) Comitetul executiv propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 53 alineatul (7) și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.

(7) Comitetul executiv numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5).

(8) Membrii comitetului executiv fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor. .

(9) Membrul responsabil are următoarele sarcini:

(a) să pună în aplicare programul anual de lucru al Autorității sub îndrumarea consiliului supraveghetorilor și al sesiunii executive pentru CPC pentru sarcinile și competențele menționate la articolul 44b alineatul (1), și sub controlul comitetului executiv;

(b) să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament;

(c) să elaboreze un program de lucru multianual, astfel cum se menționează la alineatul (2);

(d) să elaboreze un program de lucru până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru anul următor, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(e) să elaboreze un proiect preliminar de buget al Autorității în temeiul articolului 63 și să execute bugetul Autorității în temeiul articolului 64;

(f) să pregătească un proiect de raport anual care să conțină o secțiune privind activitățile de reglementare și de supraveghere ale Autorității și o secțiune privind aspectele financiare și administrative;

(g) să exercite competențele stabilite la articolul 68 cu privire la personalul Autorității și să gestioneze chestiunile legate de personal.

Cu toate acestea, în ceea ce privește secțiunea referitoare la chestiunile legate de CPC, astfel cum sunt menționate la alineatul (2), sesiunea executivă pentru CPC îndeplinește sarcinile menționate la literele (c) și (d) de la primul paragraf.

În ceea ce privește proiectul de raport anual menționat la primul paragraf litera (f), sesiunea executivă pentru CPC îndeplinește sarcinile menționate la litera respectivă cu privire la chestiunile legate de CPC.

”;

(37)Titlul secțiunii III din capitolul III se înlocuiește cu următorul titlu:

„Președintele, șeful sesiunii executive pentru CPC și directorii sesiunii executive pentru CPC”;

(38)Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Președintele este responsabil cu pregătirea lucrărilor consiliului supraveghetorilor și prezidează întrunirile consiliului supraveghetorilor și ale comitetului executiv.”;

(c)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea participanților la piețele financiare și a piețelor și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, în urma unei apel deschis pentru candidaturi care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia prezintă Parlamentului European spre aprobare o listă scurtă de candidați pentru funcția de președinte. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie de numire a președintelui.

„În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.”;

(d)la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul, la propunerea Comisiei și ținând seama de evaluare, poate prelungi durata mandatului președintelui o singură dată.”;

(e)alineatul (5) se elimină;

(39)se introduce următorul articol 49a:

„Articolul 49a

Cheltuieli

„Președintele face publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

(40)Articolele 51, 52 și 53 se elimină;

(41)La articolul 54 alineatul (2) se adaugă următoarea liniuță:

„– probleme legate de protecția consumatorilor și a investitorilor”;

(42)La articolul 55, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Un membru al comitetului executiv, reprezentantul Comisiei și CERS sunt invitați în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum și ale oricăror subcomitete menționate la articolul 57.”;

(43)Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către comitetul executiv al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de comitetul executiv al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar comitetul executiv, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.”;

(44)La articolul 59, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune și nu îndeplinesc alte atribuții în raport cu Autoritatea, comitetul executiv sau consiliul supraveghetorilor.”;

(45)La articolul 60, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente, poate contesta o decizie a Autorității menționată la articolele 17, 18, 19 și 35 și orice altă decizie adoptată de Autoritate în conformitate cu actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.”;

(46)Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Veniturile Autorității constau, fără a aduce atingere celorlalte tipuri de venituri, din orice combinație între următoarele:

(a) o contribuție de echilibrare din partea Uniunii, înregistrată în bugetul general al Uniunii (secțiunea Comisiei), care nu trebuie să depășească 40 % din veniturile estimate ale Autorității;

(b) contribuții anuale din partea instituțiilor financiare, pe baza cheltuielilor anuale estimate legate de activitățile prevăzute de prezentul regulament și de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) pentru fiecare categorie de participanți în domeniul de competență al Autorității;

(c) orice taxe plătite Autorității în cazurile specificate de instrumentele aplicabile ale dreptului Uniunii;

(d) orice contribuție voluntară din partea statelor membre sau a observatorilor;

(e) tarife pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile competente.”;

(c)se adaugă alineatele (5) și (6) după cum urmează:

„(5) Contribuțiile anuale menționate la alineatul (1) litera (b) se colectează în fiecare an de la instituțiile financiare individuale de către autoritățile desemnate de fiecare stat membru. Până la data de 31 martie a fiecărui exercițiu financiar, fiecare stat membru plătește Autorității cuantumul pe care este obligat să îl colecteze în conformitate cu criteriile prevăzute în actul delegat menționat la articolul 62a.

(6) Nu sunt acceptate contribuții voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), dacă acceptarea acestora ar pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității.”;

(47)se introduce următorul articol 62a:

„Articolul 62a

Acte delegate privind calcularea contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare

Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 75a, să adopte acte delegate care stabilesc modul de calcul al contribuțiilor anuale din partea instituțiilor financiare individuale menționate la articolul 62 litera (e), precizând următoarele:

(a) o metodologie prin care să se aloce cheltuielile estimate diferitelor categorii de instituții financiare ca bază pentru determinarea ponderii contribuțiilor care trebuie efectuate de către instituțiile financiare din fiecare categorie;

(b) criterii adecvate și obiective de stabilire a contribuțiilor anuale datorate de instituțiile financiare individuale care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), în funcție de dimensiunea acestora, astfel încât să se reflecte aproximativ importanța lor pe piață.

Criteriile menționate la primul paragraf litera (b) pot stabili fie praguri de minimis sub care nu se datorează nicio contribuție, fie limite minime sub care nu se pot situa contribuțiile.”;

(48)Articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63

Întocmirea bugetului

(1) În fiecare an, membrul responsabil întocmește un proiect provizoriu de document unic de programare al Autorității pentru următoarele trei exerciții financiare, care prezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor, precum și informații privind personalul, pe baza programării anuale și multianuale și îl înaintează comitetului executiv și consiliului supraveghetorilor, împreună cu schema de personal.

Cheltuielile ESMA și taxele legate de atribuțiile și competențele menționate la articolul 44b alineatul (1) sunt identificabile în mod separat în situația estimărilor de venituri și cheltuieli menționată la primul paragraf. Înaintea adoptării situației estimărilor, proiectul pregătit de membrul responsabil referitor la aceste cheltuieli și taxe se aprobă de către sesiunea executivă pentru CPC.

Conturile anuale ale ESMA întocmite și publicate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) includ veniturile și cheltuielile legate de atribuțiile menționate la articolul 44b alineatul (1).

(1a) Comitetul executiv, pe baza proiectului aprobat de consiliul supraveghetorilor și de sesiunea executivă pentru CPC pentru cheltuielile și taxele legate de atribuțiile și competențele menționate la articolul 44b alineatul (1), adoptă proiectul de document unic de programare pentru următoarele trei exerciții financiare.

(1b) Proiectul de document unic de programare este transmis de către comitetul executiv Comisiei, Parlamentului European și Consiliului până la data de 31 ianuarie.

(2)    Pe baza proiectului de document unic de programare, Comisia înscrie în proiectul de buget al Uniunii previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul contribuției de echilibrare din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolele 313 și 314 din tratat.

(3)    Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Autorității. Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de echilibrare destinată Autorității.

(4) Consiliul supraveghetorilor adoptă bugetul Autorității. Acesta devine definitiv odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(5) Comitetul executiv informează fără întârziere autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a executa orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile.”;

(49)Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 64

Execuția și controlul bugetului

(1) Membrul responsabil își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul Autorității.

(2) Contabilul Autorității transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a anului următor.

(3) Contabilul Autorității transmite contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a anului următor, informațiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul și formatul stabilite de contabilul respectiv.

(4) Contabilul Autorității trimite membrilor consiliului supraveghetorilor, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi raportul privind gestiunea bugetară și financiară, până la data de 31 martie a anului următor.

(5) După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Autorității, în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul financiar, contabilul Autorității întocmește conturile finale ale Autorității. Membrul responsabil trimite aceste conturi consiliului supraveghetorilor, care emite un aviz cu privire la conturile în cauză.

(6) Până la data de 1 iulie a anului următor, contabilul Autorității trimite conturile finale, însoțite de avizul consiliului supraveghetorilor, contabilului Comisiei, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 1 iulie, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.

(7) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(8) Membrul responsabil transmite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie, un răspuns la observațiile formulate de aceasta. Membrul responsabil trimite, de asemenea, o copie a răspunsului respectiv comitetului executiv și Comisiei.

(9) Membrul responsabil prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă și în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune Autorității pentru execuția bugetului pentru exercițiul financiar N, până la data de 15 mai a exercițiului N + 2.”;

(50)Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65

Norme financiare

Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către comitetul executiv, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei* pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

*Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).”;

(51)La articolul 66, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului* se aplică fără restricții Autorității în vederea combaterii fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale.

*Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).”;

(52)Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(b)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statutul funcționarilor, Regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv membrilor cu normă întreagă ai comitetului executiv, președintelui, șefului sesiunii executive pentru CPC și directorilor menționați la articolul 44a alineatul (1) litera (a) punctul (i).

(2) Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Comitetul executiv adoptă dispoziții care să permită detașarea experților naționali din statele membre pe lângă Autoritate.”;

(53)Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(b)    alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar de statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile.”;

(c)la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În plus, obligația prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.”;

(d)se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Comitetul executiv, sesiunea executivă pentru CPC și consiliul supraveghetorilor veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele anterioare.

Aceleași obligații de păstrare a secretului profesional se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv, ale sesiunii executive pentru CPC și ale consiliului supraveghetorilor, care iau parte la activitățile Autorității.”;

(e)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii aplicabile instituțiilor financiare.”;

(54)Articolul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.”;

(55)La articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv adoptă măsuri practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.”

(56)La articolul 73, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv decide cu privire la regimul lingvistic intern al Autorității.”;

(57)la articolul 74, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru respectiv, după obținerea aprobării comitetului executiv.”;

(58)se introduce următorul articol 75a:

„Articolul 75a

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 35c și la articolul 62a se conferă Comisiei pe o durată nedeterminată.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 35c și la articolul 62a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)    Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 35c sau al articolului 62 alineatul (2a) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”;

(59)Articolul 76 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 76

Relația cu CAERPVM

Autoritatea este considerată succesorul legal al CAERPVM. Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CAERPVM se transferă automat Autorității. CAERPVM întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de CAERPVM și de către Comisie.”

(60)Se introduce un nou articol 77a:

Articolul 77a

Dispoziții tranzitorii

Atribuțiile și postul directorului executiv numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1095/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.

Atribuțiile și postul președintelui numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1095/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] continuă până la expirarea mandatului său.

Atribuțiile și postul membrilor consiliului de administrație numiți în conformitate cu Regulamentul nr. 1095/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflați în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.”.

Articolul 4

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc

Regulamentul (UE) nr. 345/2013 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), litera (c) se elimină;

(c)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)    Articolele 3-6, articolul 12, articolul 13 alineatul (1) literele (c) și (i), articolele 14a–19, 19a–19c, 20, 20a–20c, 21, 21a–21d și 25 din prezentul regulament se aplică administratorilor organismelor de plasament colectiv autorizați în temeiul articolului 6 din Directiva 2011/61/UE care administrează portofoliile unor fonduri cu capital de risc eligibile și intenționează să utilizeze denumirea «EuVECA» pentru distribuirea fondurilor respective în Uniune.”;

(2)La articolul 3, primul paragraf se modifică după cum urmează:

(b)litera (m) se înlocuiește cu următorul text:

„(m)    «autoritate competentă» înseamnă orice autoritate competentă menționată la articolul 4 alineatul (1) literele (f) și (h) din Directiva 2011/61/UE;”;

(c)litera (n) se elimină;

(3)La articolul 7, se adaugă următoarele paragrafe:

„AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua dacă administratorii fondurilor cu capital de risc eligibile respectă obligațiile care le revin în temeiul alineatului (1) literele (a)–(g), asigurând coerența cu articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2011/61/UE.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [[Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare]].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(4)La articolul 8 se adaugă următorul alineat (3):

„(3)    Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 25, în care precizează cerințele pentru delegarea funcțiilor menționate la alineatul (2), asigurând coerența cu cerințele aplicabile privind delegarea funcțiilor prevăzute la articolul 20 din Directiva 2011/61/UE.”;

(5)Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(b)în cea de a doua și în ultima teză de la alineatul (3), cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(c)la alineatul (5), cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(d)se introduce următorul alineat (7):

„(7)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează resursele umane și tehnice corespunzătoare necesare pentru a asigura gestionarea adecvată a fondurilor cu capital de risc eligibile menționate la alineatul (1).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(6)La articolul 11, se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„(3)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează normele și procedurile pentru evaluarea activelor menționate la alineatul (1), asigurând coerența cu cerințele aplicabile în materie de evaluare a activelor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 19 din Directiva 2011/61/UE.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(7)Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1) primul paragraf prima teză, cuvintele „autorității competente din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    AEVMP pune la dispoziția autorităților competente în timp util, la cererea acestora, informațiile colectate în temeiul prezentului articol.”;

(8)Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)în teza introductivă, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(ii)se introduce următoarea literă (-a):

„(-a)    statul membru în care administratorul unui fond cu capital de risc eligibil își are sediul social;”

(iii)    litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)    identitatea și sediul fondurilor cu capital de risc eligibile ale căror unități sau acțiuni urmează să fie distribuite și strategiile lor de investiții”;

(c)la alineatul (2) în teza introductivă, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    AEVMP informează toate entitățile următoare dacă administratorul menționat la alineatul (1) a fost înregistrat ca administrator al unui fond cu capital de risc eligibil în termen de cel mult două luni de la data la care a furnizat toate informațiile menționate la alineatul respectiv:

(a)    administratorul menționat la alineatul (1);

(b)    autoritățile competente ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (-a);

(c)    autoritățile competente ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (d).”;

(e)    alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(i)la primul paragraf, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(ii)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care are obiecții cu privire la modificările menționate la primul paragraf, AEVMP informează administratorul fondului cu capital de risc eligibil, în termen de două luni de la notificarea acestor modificări, menționând motivele pentru care are obiecții. Modificările menționate la primul paragraf pot fi efectuate doar cu condiția ca AEVMP să nu formuleze obiecții la respectivele modificări în perioada în cauză.”;

(f)    alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pentru evaluarea bunei reputații și a experienței suficiente menționate la alineatul (2) litera (a).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(8)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care precizează formularele, modelele și procedurile pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (1), inclusiv a informațiilor care trebuie furnizate în sensul alineatului (2) litera (a).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(9)Articolul 14a se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (2), în teza introductivă, cuvintele „autoritatea competentă a fondului cu capital de risc eligibil” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)    Pentru a evalua o cerere de înregistrare în temeiul alineatului (1), AEVMP întreabă autoritatea competentă a administratorului care depune cererea dacă fondul cu capital de risc eligibil intră în sfera de aplicare a autorizației acestuia din urmă de a administra organisme de plasament colectiv și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (2) litera (a).

AEVMP poate solicita clarificări și informații cu privire la documentația și la informațiile furnizate în temeiul primului paragraf.

Autoritatea competentă a administratorului furnizează un răspuns în termen de o lună de la data primirii cererii transmise de AEVMP în temeiul primului sau al celui de-al doilea paragraf.”;

(d)la alineatul (5), cuvintele „autoritatea competentă a fondurilor cu capital de risc eligibil” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(e)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)    AEVMP informează toate entitățile următoare, în termen de cel mult două luni de la data la care administratorii fondurilor respective au furnizat toată documentația menționată la alineatul (2), dacă un fond a fost înregistrat ca fond cu capital de risc eligibil:

(a)    administratorul menționat la alineatul (1);

(b)    autoritățile competente ale statului membru, menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (-a);

(c)    autoritățile competente ale statelor membre, menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (d);

(d)    autoritățile competente ale statelor membre, menționate la articolul 14a alineatul (2) litera (d).”;

(f)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care precizează formularele, modelele și procedurile standard pentru transmiterea informațiilor menționate la alineatul (2).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(g)alineatele (9) și (10) se elimină;

(10)Articolul 14b se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14b

AEVMP notifică orice decizie de a refuza înregistrarea unui administrator menționat la articolul 14 sau a unui fond menționat la articolul 14a administratorilor menționați la articolele respective.”;

(11)se introduce următorul articol 14c:

„Articolul 14c

(1)    Fără a aduce atingere articolului 20, AEVMP retrage înregistrarea unui EuVECA în cazul în care administratorul respectivului EuVECA îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(a)    administratorul a renunțat în mod expres la autorizație sau nu a făcut uz de autorizație în termen de șase luni de la acordarea acesteia;

(b)    administratorul a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)    EuVECA nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a primit autorizația.

(2)    Retragerea autorizației produce efecte imediate în întreaga Uniune.”;

(12)la articolul 15, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(13)Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)    AEVMP notifică fără întârziere autorităților competente menționate la articolul 14 alineatul (4) și la articolul 14a alineatul (6) orice înregistrare sau eliminare din registru a unui administrator al unui fond cu capital de risc eligibil, orice adăugare sau eliminare din registru a unui fond cu capital de risc eligibil și orice adăugare sau eliminare de pe listă a statelor membre în care un administrator al unui fond cu capital de risc eligibil intenționează să distribuie fondurile respective.”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)    Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul notificării în temeiul prezentului articol.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul articol alineatul (3), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(d)alineatele (4) și (5) se elimină.

(14)Articolul 16a se elimină.

(15)Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

(1)    AEVMP se asigură că prezentul regulament face obiectul unei aplicări continue.

(2)    Pentru administratorii menționați la articolul 2 alineatul (1), AEVMP supraveghează respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament.

(3)    Pentru administratorii menționați la articolul 2 alineatul (2), AEVMP supraveghează respectarea normelor prevăzute în dispozițiile enumerate la articolul 2 alineatul (2) și a cerințelor relevante din Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește fondul cu capital de risc eligibil.

AEVMP are responsabilitatea de a supraveghea respectarea de către fondul cu capital de risc eligibil a obligațiilor prevăzute în normele fondului și în actele constitutive ale acestuia.

(4)    În scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament și în vederea realizării obiectivului de a asigura standarde ridicate de supraveghere, AEVMP aplică integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive.

(5)    Autoritățile competente veghează ca organismele de plasament colectiv care sunt stabilite sau distribuite pe teritoriile lor să nu folosească denumirea „EuVECA” sau să nu sugereze că sunt EuVECA decât dacă sunt înregistrate în conformitate cu prezentul regulament.

În cazul în care o autoritate competentă consideră că un organism de plasament colectiv utilizează denumirea „EUVECA” sau sugerează că este EuVECA fără să fi fost înregistrat în conformitate cu prezentul regulament, aceasta informează de îndată AEVMP în acest sens.”;

(16)Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Competențele conferite AEVMP sau oricărui funcționar al AEVMP sau altei persoane autorizate de AEVMP prin articolele 19a–19c nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.”;

(17)Se introduc următoarele articole 19a, 19b și 19c:

„Articolul 19a

(1) Printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, AEVMP poate solicita următoarelor persoane să furnizeze toate informațiile necesare pentru ca AEVMP să își îndeplinească sarcinile în temeiul prezentului regulament:

(a) administratorilor fondurilor cu capital de risc eligibile;

(b) persoanelor implicate în administrarea fondurilor cu capital de risc eligibile;

(c) părților terțe cărora un administrator al unui fond cu capital de risc eligibil le-a delegat funcții;

(d) altor persoane implicate sau având legături apropiate și substanțiale cu administrarea fondurilor cu capital de risc eligibile.

(2) Orice cerere simplă de informații menționată la alineatul (1):

(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(b) menționează scopul cererii;

(c) precizează informațiile solicitate;

(d) cuprinde un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e) include o mențiune conform căreia persoana de la care se solicită informațiile nu este obligată să furnizeze informațiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informațiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;

(f) indică amenda care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 20a în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.

(3) Atunci când solicită furnizarea de informații în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, AEVMP:

(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(b) menționează scopul cererii;

(c) precizează informațiile solicitate;

(d) stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e) indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 20b aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;

(f) indică amenda prevăzută la articolul 20a în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;

(g) menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel a AEVMP și de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”), în conformitate cu articolele 60 și 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4) Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte, furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5) AEVMP transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia sunt domiciliate sau stabilite persoanele menționate la alineatul (1) vizate de cererea de informații.

Articolul 19b

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate efectua investigațiile necesare cu privire la persoanele menționate la articolul 19a alineatul (1). În acest scop, funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de aceasta sunt împuternicite:

(a) să examineze toate evidențele, datele, procedurile și orice alte materiale relevante pentru executarea atribuțiilor sale, indiferent de suportul pe care sunt stocate;

(b) să facă sau să obțină copii certificate ale acestor evidențe, date, proceduri sau alte materiale sau extrase din acestea;

(c) să convoace orice persoană menționată la articolul 19a alineatul (1) sau reprezentanții acesteia sau membrii personalului său și să le solicite explicații verbale sau scrise cu privire la fapte sau documente referitoare la obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsurile;

(d) să chestioneze orice altă persoană fizică sau juridică care își dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

(e) să solicite înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date.

(2) Funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de aceasta pentru efectuarea investigațiilor menționate la alineatul (1) își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației. Autorizația respectivă indică, de asemenea, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 20b aplicabile în cazul în care evidențele, datele, procedurile sau orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 19a alineatul (1) nu sunt furnizate ori sunt incomplete, precum și amenzile prevăzute la articolul 20 aplicabile în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 19a alineatul (1).

(3) Persoanele menționate la articolul 19a alineatul (1) sunt obligate să se supună investigațiilor lansate pe baza unei decizii a AEVMP. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 20b, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție.

(4) În timp util înainte de o investigație menționată la alineatul (1), AEVMP informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare investigația cu privire la investigația preconizată și la identitatea persoanelor autorizate. La solicitarea AEVMP, funcționarii autorității competente în cauză oferă asistență respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor. De asemenea, funcționarii autorității competente în cauză pot, la cerere, să participe la investigații.

(5) În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare naționale în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizație. Autorizația poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(6) Atunci când o autoritate judiciară națională primește o cerere de autorizație pentru solicitarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e), autoritatea respectivă verifică dacă:

(a)    decizia adoptată de AEVMP menționată la alineatul (3) este autentică;

(b)    toate măsurile care trebuie luate sunt proporționale și nu sunt arbitrare sau excesive.

(7) În sensul literei (b), autoritatea judiciară națională poate solicita AEVMP explicații detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care AEVMP suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile din dosarul AEVMP. Controlul legalității deciziei AEVMP relevă strict de competența Curții de Justiție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 19c

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate efectua toate inspecțiile necesare la fața locului în orice incinte destinate activităților economice ale persoanelor menționate la articolul 19a alineatul (1).

(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de AEVMP să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice incinte destinate activităților economice ale persoanelor care fac obiectul unei decizii de investigație adoptate de AEVMP și dețin toate competențele stipulate la articolul 19b alineatul (1). De asemenea, aceștia au competența să sigileze orice incinte destinate activităților economice și orice registre sau evidențe pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției.

(3) Cu suficient timp înainte de inspecție, AEVMP notifică inspecția autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare aceasta. Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, AEVMP, după informarea autorității competente relevante, poate desfășura inspecția la fața locului fără o notificare prealabilă. Inspecțiile lansate în conformitate cu prezentul articol se desfășoară cu condiția ca autoritatea relevantă să fi confirmat că nu are obiecții cu privire la aceste inspecții.

(4) Funcționarii și alte persoane autorizate de AEVMP să efectueze o inspecție la fața locului își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 20b aplicabile în cazul în care persoanele vizate nu se supun inspecției.

(5) Persoanele menționate la articolul 19a alineatul (1) se supun inspecțiilor la fața locului dispuse printr-o decizie a AEVMP. Decizia specifică obiectul și scopul inspecției, precizează data la care inspecția urmează să înceapă și indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 20b, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție.

(6) La cererea AEVMP, funcționarii, precum și persoanele autorizate sau desemnate de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția acordă asistență în mod activ funcționarilor și altor persoane autorizate de AEVMP. De asemenea, funcționarii autorității competente în cauză pot, la cerere, să participe la inspecțiile la fața locului.

(7) De asemenea, AEVMP poate solicita autorităților competente să efectueze în numele său misiuni de investigare specifice și inspecții la fața locului, conform dispozițiilor prezentului articol și ale articolului 19b alineatul (1). În acest scop, autoritățile competente dețin aceleași competențe ca și AEVMP, în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 19b alineatul (1).

(8) Atunci când funcționarii și alte persoane autorizate de AEVMP care îi însoțesc constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenția poliției sau a unei autorități echivalente de aplicare a legii, astfel încât să le permită efectuarea inspecției la fața locului.

(9) În cazul în care inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau asistența prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare naționale în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizație. Autorizația poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(10) Atunci când o autoritate judiciară națională primește o cerere de autorizație pentru inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau pentru asistența prevăzută la alineatul (7), autoritatea respectivă verifică dacă:

(a)    decizia adoptată de AEVMP menționată la alineatul (4) este autentică;

(b)    toate măsurile care trebuie luate sunt proporționale și nu sunt arbitrare sau excesive.

(11) În sensul literei (b), autoritatea judiciară națională poate solicita AEVMP explicații detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care AEVMP suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile din dosarul AEVMP. Controlul legalității deciziei AEVMP relevă strict de competența Curții de Justiție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(18)Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 20

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5), AEVMP constată faptul că o persoană a săvârșit una dintre încălcările enumerate la articolul 20a alineatul (2), aceasta ia una sau mai multe dintre următoarele acțiuni:

(a) retrage înregistrarea administratorului fondului cu capital de risc eligibil sau a fondului cu capital de risc eligibil;

(b) adoptă o decizie prin care îi solicită persoanei în cauză să pună capăt încălcării;

(c) adoptă o decizie de impunere a unor amenzi;

(d) emite anunțuri publice.

(2) Atunci când întreprinde acțiunile menționate la alineatul (1), AEVMP ține seama de natura și gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:

(a) durata și frecvența încălcării;

(b) dacă încălcarea a facilitat sau a dat naștere unor infracțiuni de natură financiară sau dacă acestea din urmă sunt imputabile în alt mod respectivei încălcări;

(c) dacă încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat sau din neglijență;

(d) gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;

(e) puterea financiară a persoanei responsabile de încălcare, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de activele nete ale persoanei fizice responsabile;

(f) impactul încălcării asupra intereselor investitorilor cu amănuntul;

(g) cuantumul profiturilor obținute, al pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau al pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;

(h) măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu AEVMP, fără a aduce atingere necesității de a asigura recuperarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(i) încălcările comise anterior de persoana responsabilă de încălcare;

(j) măsurile ulterioare încălcării luate de persoana responsabilă de încălcare pentru a împiedica repetarea acesteia.

(3) AEVMP notifică fără întârziere orice acțiune întreprinsă în temeiul alineatului (1) persoanei responsabile de încălcare și comunică acțiunea respectivă autorităților competente ale statelor membre și Comisiei. AEVMP publică orice acțiune de acest fel pe site-ul său internet în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

(4) Publicarea menționată la primul paragraf include următoarele:

(a)    o declarație în care se afirmă dreptul persoanei responsabile de încălcare de a contesta decizia;

(b)    dacă este cazul, o declarație din care să reiasă că a fost introdusă o cale de atac și care să precizeze că o astfel de cale de atac nu are efect suspensiv;

(c)    o declarație din care să reiasă posibilitatea comisiei de apel a AEVMP de a suspenda aplicarea deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/20101.”;

(19)se introduc următoarele articole 20a, 20b și 20c:

„Articolul 20a

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 21 alineatul (8), constată faptul că o persoană a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, una sau mai multe dintre încălcările enumerate la alineatul (2), AEVMP adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu prezentul articol alineatul (3).

O încălcare este considerată ca fiind săvârșită cu intenție dacă AEVMP descoperă factori obiectivi care demonstrează faptul că o persoană a acționat în mod deliberat pentru a săvârși încălcarea respectivă.

(2) Lista încălcărilor menționate la alineatul (1) cuprinde următoarele:

(a)    nerespectarea cerințelor care se aplică structurii portofoliului, cu încălcarea articolului 5;

(b)    distribuirea unităților și a acțiunilor unui fond cu capital de risc eligibil investitorilor neeligibili, cu încălcarea articolului 6;

(c)    utilizarea denumirii „EuVECA” fără a efectua înregistrarea în conformitate cu articolul 14 sau fără a înregistra un organism de plasament colectiv în conformitate cu articolul 14a;

(d)    utilizarea denumirii „EuVECA” pentru distribuirea fondurilor care nu au fost stabilite în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (iii);

(e)    obținerea înregistrării pe baza unor declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă, cu încălcarea articolului 14 sau a articolului 14a;

(f)    demonstrarea de lipsă de onestitate, corectitudine, competență, grijă sau diligență în desfășurarea activităților, cu încălcarea articolului 7 primul paragraf litera (a);

(g)    neaplicarea unor politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase, cu încălcarea articolului 7 primul paragraf litera (b);

(h)    încălcarea repetată a cerințelor de la articolul 12 referitoare la raportul anual;

(i)    încălcarea repetată a obligației de a informa investitorii în conformitate cu articolul 13.

(3) Cuantumul amenzilor menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin 500 000 EUR și nu poate depăși 5 milioane EUR pentru încălcările menționate la alineatul (2) literele (a)-(i).

(4) La stabilirea nivelului amenzii în temeiul alineatului (3), AEVMP ține seama de criteriile stabilite la articolul 20 alineatul (2).

(5) Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care o persoană a obținut, în mod direct sau indirect, beneficii de natură financiară de pe urma încălcării, cuantumul amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu beneficiul obținut.

În cazul în care o faptă sau o omisiune a unei persoane constituie mai mult de o încălcare dintre cele enumerate la alineatul (2), se aplică numai cuantumul cel mai ridicat al amenzii, calculat în conformitate cu alineatul (4), pentru una dintre încălcările respective.

Articolul 20b

(1) AEVMP impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

(a) o persoană să pună capăt unei încălcări, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (b);

(b) o persoană dintre cele menționate la articolul 19a alineatul (1):

(i)    să furnizeze informațiile complete care au fost solicitate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 19a;

(ii)    să se supună unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale solicitate și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 19b;

(iii)    să se supună unei inspecții la fața locului dispuse printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 19c.

(2) Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică pentru fiecare zi de întârziere.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică din exercițiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, 2 % din venitul zilnic mediu din anul calendaristic precedent. Acesta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalităților cu titlu cominatoriu.

Se impun penalități cu titlu cominatoriu pentru o perioadă de maximum șase luni de la data notificării deciziei adoptate de AEVMP. La sfârșitul acestei perioade, AEVMP reexaminează măsura.

Articolul 20c

(1) AEVMP face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 20a și 20b, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(2) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 20a și 20b sunt de natură administrativă.

(3) În cazul în care decide să nu impună amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, AEVMP informează în acest sens Parlamentul European, Consiliul, Comisia și autoritățile competente ale statului membru în cauză, prezentând argumente în sprijinul deciziei sale.

(4) Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 20a și 20b sunt executorii.

Executarea silită este reglementată de normele de procedură civilă aflate în vigoare în statul membru sau țara terță pe teritoriul căruia aceasta are loc.

(5) Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.”;

(20)Articolele 21 și 21a se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 21

(1) Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, AEVMP constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 20a alineatul (2), AEVMP numește un agent de investigații independent din cadrul său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în aprobarea prospectului la care se referă încălcarea și își îndeplinește funcțiile independent de consiliul supraveghetorilor AEVMP.

(2) Agentul de investigații menționat la alineatul (1) cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigațiilor și prezintă consiliului supraveghetorilor AEVMP un dosar complet cuprinzând constatările sale.

(3) Pentru a-și îndeplini sarcinile, agentul de investigații are competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 19a și de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 19b și 19c.

(4) În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații are acces la toate documentele și informațiile colectate de AEVMP în cadrul activităților sale de supraveghere.

(5) După încheierea investigației sale și înainte de a înainta dosarul cuprinzând constatările sale consiliului supraveghetorilor AEVMP, agentul de investigații le oferă persoanelor care fac obiectul investigației posibilitatea de a fi ascultate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigații își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele vizate au avut ocazia să formuleze observații.

(6) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul investigațiilor sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(7) Atunci când înaintează consiliului supraveghetorilor AEVMP dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații transmite o notificare persoanelor care fac obiectul investigațiilor. Persoanele care fac obiectul investigațiilor au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informațiilor confidențiale care afectează părți terțe.

(8) Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și după ascultarea persoanelor care fac obiectul investigațiilor în conformitate cu articolul 20b, dacă persoanele vizate solicită acest lucru, AEVMP decide dacă una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 20a alineatul (2) au fost săvârșite de persoanele care fac obiectul investigațiilor și, dacă este cazul, ia o măsură de supraveghere în conformitate cu articolul 20.

(9) Agentul de investigații nu participă la deliberările consiliului supraveghetorilor AEVMP și nu intervine în niciun alt fel în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor AEVMP.

(10) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 25 până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare] în care precizează normele procedurale pentru exercitarea competenței de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv normele referitoare la dreptul la apărare și dispozițiile temporale, precum și normele privind colectarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu și termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu.

(11) AEVMP sesizează autoritățile naționale de resort în vederea urmăririi penale atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, AEVMP se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.”

„Articolul 21a

(1) Înainte de a lua orice decizie în temeiul articolelor 20, 20a și 20b, AEVMP acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema constatărilor sale. AEVMP își întemeiază deciziile numai pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.

Primul paragraf nu se aplică dacă este necesară adoptarea de acțiuni urgente în temeiul articolului 20 pentru a preveni aducerea unor prejudicii grave și iminente sistemului financiar. Într-o asemenea situație, AEVMP poate adopta o decizie provizorie și acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi ascultate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei.

(2) Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin garantate pe durata procedurilor. Aceste persoane au drept de acces la dosarul AEVMP, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informațiilor confidențiale și al documentelor interne de lucru ale AEVMP.

(21)se introduc următoarele articole 21b, 21c și 21d:

„Articolul 21b

Curtea de Justiție are competență nelimitată de a exercita controlul judiciar asupra deciziilor prin care AEVMP impune o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție poate anula, reduce sau majora amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate.

Articolul 21c

(1) AEVMP percepe taxe de la administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (3). Taxele respective acoperă integral cheltuielile AEVMP necesare înregistrării, autorizării și supravegherii administratorilor de fonduri cu capital de risc eligibile și fondurilor cu capital de risc eligibile, precum și rambursarea oricăror costuri pe care le pot suporta autoritățile competente care desfășoară activități în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării unor sarcini în conformitate cu articolul 21d.

(2) Cuantumul unei taxe individuale aplicate unui anumit administrator al unui fond cu capital de risc eligibil trebuie să acopere toate costurile administrative suportate de AEVMP pentru activitățile sale legate de înregistrarea și de supravegherea continuă a unui administrator de fonduri cu capital de risc eligibile și a unui fond cu capital de risc eligibil. Taxa respectivă trebuie să fie proporțională cu activele aflate în administrarea fondului cu capital de risc eligibil respectiv sau, acolo unde este cazul, cu fondurile proprii ale administratorului fondului cu capital de risc eligibil.

(3) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 25 până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare] în care precizează tipurile de taxe, cazurile în care se percep taxe, cuantumul taxelor și modalitatea de plată a acestora.

Articolul 21d

(1) Atunci când este necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a unei sarcini de supraveghere, AEVMPA poate delega sarcini de supraveghere specifice autorității competente a unui stat membru, în conformitate cu ghidurile emise de AEVMP în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Aceste sarcini de supraveghere specifice pot include, în special, competența de a formula cereri de informații în conformitate cu articolul 19a și de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 19b și 19c.

Prin derogare de la primul paragraf, efectuarea de înregistrări în temeiul articolelor 14 și 14a nu face obiectul delegării de competențe.

(2) Înainte de delegarea unei sarcini în conformitate cu alineatul (1), AEVMP consultă autoritatea competentă relevantă în legătură cu:

(a) sfera de aplicare a sarcinii care urmează să fie delegată;

(b) calendarul pentru îndeplinirea sarcinii și

(c) transmiterea informațiilor necesare de către AEVMP și în atenția AEVMP.

(3) AEVMP rambursează autorității competente costurile suportate de aceasta ca urmare a îndeplinirii sarcinilor delegate în conformitate cu actul delegat menționat la articolul 21c alineatul (3).

(4) AEVMP revizuiește, la intervale corespunzătoare, delegarea de sarcini efectuată în conformitate cu alineatul (1). Delegarea unei sarcini poate fi revocată în orice moment.

(5) Delegarea sarcinilor nu afectează responsabilitatea AEVMP și nu limitează capacitatea acesteia de a efectua și de a supraveghea activitatea delegată.”;

(22)Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 8 alineatul (3), la articolul 21 alineatul (10) și la articolul 21c alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată, cu începere de la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data intrării în vigoare].

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 8 alineatul (3), la articolul 21 alineatul (10) și la articolul 21c alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.    

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (3), al articolului 21 alineatul (10) și al articolului 21c alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de [două luni] de la notificarea actului către Parlamentul European și către Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu [două luni] la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”;

(23)Articolul 26 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1):

(i) litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f) eficacitatea, proporționalitatea și aplicarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu prevăzute în conformitate cu prezentul regulament;”

(ii) se adaugă litera (k) cu următorul text:

„(k)    o evaluare a rolului AEVMP, a competențelor sale de investigare, a delegării de sarcini către autoritățile competente, precum și a eficacității măsurilor de supraveghere luate.”;

(c)la alineatul (2) se adaugă următoarea literă (c):

„(c) până la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 84 de luni de la intrarea în vigoare] în ceea ce privește literele (f) și (k).”;

(24)se introduce următorul articol 27a:

„Articolul 27a

(1)     Toate competențele și sarcinile legate de activitatea de supraveghere și de asigurare a respectării legislației în domeniul fondurilor cu capital de risc eligibile conferite autorităților competente iau sfârșit la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 36 de luni de la intrarea în vigoare]. Competențele și sarcinile respective sunt preluate de AEVMP la aceeași dată.

(2) Toate dosarele și documentele de lucru referitoare la activitatea de supraveghere și de asigurare a respectării legislației în domeniul fondurilor cu capital de risc eligibile, inclusiv orice examinări în curs și măsuri de asigurare a respectării legislației, sau copiile certificate ale acestora sunt preluate de AEVMP la data prevăzută la alineatul (1).

Cu toate acestea, o cerere de înregistrare care a fost primită de autoritățile competente înainte de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 30 de luni de la intrarea în vigoare] nu se transferă către AEVMP, iar decizia de înregistrare sau de refuz al înregistrării se ia de autoritatea relevantă.

(3) Autoritățile competente menționate la alineatul (1) se asigură că toate evidențele și documentele de lucru existente sau copiile certificate ale acestora sunt transferate către AEVMP cât mai curând posibil și, în orice caz, de către fondurile cu capital de risc eligibile. De asemenea, autoritățile competente respective acordă asistența și consultanța necesară AEVMP pentru a facilita transferul și preluarea efectivă și eficientă a activității de supraveghere și de asigurare a respectării legislației în domeniul fondurilor cu capital de risc eligibile.

(4) AEVMP acționează ca succesor legal al autorităților competente menționate la alineatul (1) în cadrul oricăror proceduri administrative sau judiciare rezultate din activitatea de supraveghere și de asigurare a respectării legislației desfășurată de autoritățile competente respective în legătură cu aspectele reglementate prin prezentul regulament.

(5) Orice înregistrare a unui administrator al unui fond cu capital de risc eligibil sau a unui fond cu capital de risc eligibil acordată de o autoritate competentă menționată la alineatul (1) rămâne valabilă după transferul competențelor către AEVMP.”.

Articolul 5

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social

Regulamentul (UE) nr. 346/2013 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1), litera (c) se elimină;

(c)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)    Articolele 3-6, articolele 10 și 13, articolul 14 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), articolele 15a–20, 20a–20c, 21, 21a–21c, 22, 22a-22d și 26 din prezentul regulament se aplică administratorilor organismelor de plasament colectiv autorizați în temeiul articolului 6 din Directiva 2011/61/UE care administrează portofoliile unor fonduri de antreprenoriat social eligibile și intenționează să utilizeze denumirea «EuSEF» în ceea ce privește distribuirea fondurilor respective în Uniune.”;

(2)La articolul 3, primul paragraf se modifică după cum urmează:

(b)litera (m) se înlocuiește cu următorul text:

„(m)    «autoritate competentă» înseamnă orice autoritate competentă menționată la articolul 4 alineatul (1) literele (f) și (h) din Directiva 2011/61/UE;”;

(c)litera (n) se elimină;

(3)La articolul 7, se adaugă următoarele paragrafe:

„AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua dacă administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile respectă obligațiile care le revin în temeiul alineatului (1) literele (a)–(g), asigurând coerența cu articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2011/61/UE.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(4)La articolul 8 se adaugă următorul alineat (3):

„(3)    Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 26, în care precizează cerințele pentru delegarea funcțiilor menționate la alineatul (2), asigurând coerența cu cerințele aplicabile privind delegarea funcțiilor prevăzute la articolul 20 din Directiva 2011/61/UE.”;

(5)Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(b)în cea de a doua și în ultima teză de la alineatul (3), cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(c)la alineatul (5), cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(d)se introduce următorul alineat (7):

„(7)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează resursele umane și tehnice corespunzătoare necesare pentru a asigura administrarea adecvată a fondurilor de antreprenoriat social eligibile menționate la alineatul (1).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la intrarea în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(6)La articolul 12, se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„(3)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează normele și procedurile pentru evaluarea activelor menționate la alineatul (1), asigurând coerența cu cerințele aplicabile în materie de evaluare a activelor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 19 din Directiva 2011/61/UE.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(7)Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (1) primul paragraf prima teză, cuvintele „autorității competente din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    AEVMP pune la dispoziția autorităților competente în timp util, la cererea acestora, informațiile colectate în temeiul prezentului articol.”;

(8)Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)în teza introductivă, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(ii)se introduce următoarea literă (-a):

„(-a)    statul membru în care își are sediul social administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil”;

(iii)litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)    identitatea și sediul fondurilor de antreprenoriat social eligibile ale căror unități sau acțiuni urmează să fie distribuite și strategiile lor de investiții”;

(c)    la alineatul (2) în teza introductivă, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    AEVMP informează toate entitățile următoare dacă administratorul menționat la alineatul (1) a fost înregistrat ca administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil în termen de cel mult două luni de la data la care a furnizat toate informațiile menționate la alineatul respectiv:

(a)    administratorul menționat la alineatul (1);

(b)    autoritățile competente ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (-a);

(c)    autoritățile competente ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (d).”;

(e)    alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(i)la primul paragraf, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(ii)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care are obiecții cu privire la modificările menționate la primul paragraf, AEVMP informează administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil, în termen de două luni de la notificarea acestor modificări și precizează motivele care au stat la baza obiecțiilor respective. Modificările menționate la primul paragraf pot fi efectuate doar cu condiția ca AEVMP să nu formuleze obiecții la respectivele modificări în perioada în cauză.”;

(f)alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pentru evaluarea bunei reputații și a experienței suficiente menționate la alineatul (2) litera (a).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(8)    AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care precizează formularele, modelele și procedurile pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (1), inclusiv a informațiilor care trebuie furnizate în sensul alineatului (2) litera (a).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(9)Articolul 15a se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (2), în teza introductivă, cuvintele „autoritatea competentă a fondului de antreprenoriat social eligibil” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)    Pentru a evalua o cerere de înregistrare în temeiul alineatului (1), AEVMP întreabă autoritatea competentă a administratorului care depune cererea dacă fondul de antreprenoriat social eligibil intră în sfera de aplicare a autorizației acestuia din urmă de a administra organisme de plasament colectiv și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (2) litera (a).

AEVMP poate solicita clarificări și informații cu privire la documentația și la informațiile furnizate în temeiul primului paragraf.

Autoritatea competentă a administratorului furnizează un răspuns în termen de o lună de la data primirii cererii transmise de AEVMP în temeiul primului sau al celui de-al doilea paragraf.”;

(d)la alineatul (5), cuvintele „autoritatea competentă a fondurilor de antreprenoriat social eligibile” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(e)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)    AEVMP informează toate entitățile următoare dacă un fond a fost înregistrat ca fond de antreprenoriat social eligibil în termen de cel mult două luni de la data la care administratorii fondurilor respective au furnizat toată documentația menționată la alineatul (2):

(a)    administratorul menționat la alineatul (1);

(b)    autoritățile competente ale statului membru, menționate la articolul 15 alineatul (1) litera (-a);

(c)    autoritățile competente ale statelor membre, menționate la articolul 15 alineatul (1) litera (d);

(d)    autoritățile competente ale statelor membre, menționate la articolul 15a alineatul (2) litera (d).”;

(f)alineatul (8) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(8) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (2).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat primul paragraf în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(g)    alineatele (9) și (10) se elimină;

(10)Articolul 15b se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15b

AEVMP notifică orice decizie de a refuza înregistrarea unui administrator menționat la articolul 15 sau a unui fond menționat la articolul 15a administratorilor menționați la articolele respective.”;

(11)se introduce următorul articol 15c:

„Articolul 15c

(1)    Fără a aduce atingere articolului 21, AEVMP retrage înregistrarea unui EuSEF în cazul în care administratorul respectivului EuSEF îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(a)    administratorul a renunțat în mod expres la autorizație sau nu a făcut uz de autorizație în termen de șase luni de la acordarea acesteia;

(b)    administratorul a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)    EuSEF nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a primit autorizația.

(2)    Retragerea autorizației produce efecte imediate în întreaga Uniune.”;

(12)la articolul 16, cuvintele „autoritatea competentă din statul membru de origine” se înlocuiesc cu cuvântul „AEVMP”;

(13)Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)    AEVMP notifică fără întârziere autorităților competente menționate la articolul 15 alineatul (4) și la articolul 15a alineatul (6) orice înregistrare sau eliminare din registru a unui administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil, orice adăugare sau eliminare din registru a unui fond de antreprenoriat social eligibil și orice adăugare sau eliminare de pe listă a statelor membre în care un administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil intenționează să distribuie fondurile respective.”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)    Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul notificării în temeiul prezentului articol.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul articol alineatul (3), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(d)alineatele (4) și (5) se elimină;

(14)Articolul 17a se elimină;

(15)Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

(1)    AEVMP se asigură că prezentul regulament face obiectul unei aplicări continue.

(2)    Pentru administratorii menționați la articolul 2 alineatul (1), AEVMP supraveghează respectarea cerințelor stabilite în prezentul regulament.

(3)    Pentru administratorii menționați la articolul 2 alineatul (2), AEVMP supraveghează respectarea normelor prevăzute în dispozițiile enumerate la articolul 2 alineatul (2) și a cerințelor relevante din Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește fondul de antreprenoriat social eligibil.

AEVMP are responsabilitatea de a supraveghea respectarea de către fondul de antreprenoriat social eligibil a obligațiilor prevăzute în normele fondului și în actele constitutive ale acestuia.

(4)    În scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament și în vederea realizării obiectivului de a asigura standarde ridicate de supraveghere, AEVMP aplică integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive.

(5)    Autoritățile competente veghează ca organismele de plasament colectiv care sunt stabilite sau distribuite pe teritoriile lor să nu folosească denumirea „EuSEF” sau să nu sugereze că sunt EuSEF decât dacă sunt înregistrate în conformitate cu prezentul regulament.

În cazul în care o autoritate competentă consideră că un organism de plasament colectiv utilizează denumirea „EuSEF” sau sugerează că este EuSEF fără să fi fost înregistrat în conformitate cu prezentul regulament, aceasta informează de îndată AEVMP în acest sens.”;

(16)Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 20

Competențele conferite AEVMP sau oricărui funcționar al AEVMP sau altei persoane autorizate de AEVMP prin articolele 20a–20c nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.”;

(17)Se introduc următoarele articole 20a, 20b și 20c:

„Articolul 20a

(1) Printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, AEVMP poate solicita următoarelor persoane să furnizeze toate informațiile necesare pentru ca AEVMP să își îndeplinească sarcinile în temeiul prezentului regulament:

(a) administratorilor fondurilor de antreprenoriat social eligibile;

(b) persoanelor implicate în administrarea fondurilor de antreprenoriat social eligibile;

(c) părților terțe cărora un administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil le-a delegat funcții;

(d) altor persoane implicate sau având legături apropiate și substanțiale cu administrarea fondurilor de antreprenoriat social eligibile.

(2) Orice cerere simplă de informații menționată la alineatul (1):

(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(b) menționează scopul cererii;

(c) precizează informațiile solicitate;

(d) cuprinde un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e) include o mențiune conform căreia persoana de la care se solicită informațiile nu este obligată să furnizeze informațiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informațiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;

(f) indică amenda care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 21a în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.

(3) Atunci când solicită furnizarea de informații în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, AEVMP:

(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(b) menționează scopul cererii;

(c) precizează informațiile solicitate;

(d) stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e) indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 21b aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;

(f) indică amenda prevăzută la articolul 21a în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;

(g) menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel a AEVMP și de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”), în conformitate cu articolele 60 și 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4) Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte, furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5) AEVMP transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia sunt domiciliate sau stabilite persoanele menționate la alineatul (1) vizate de cererea de informații.

Articolul 20b

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate efectua investigațiile necesare cu privire la persoanele menționate la articolul 20a alineatul (1). În acest scop, funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de aceasta sunt împuternicite:

(a) să examineze toate evidențele, datele, procedurile și orice alte materiale relevante pentru executarea atribuțiilor sale, indiferent de suportul pe care sunt stocate;

(b) să facă sau să obțină copii certificate ale acestor evidențe, date, proceduri sau alte materiale sau extrase din acestea;

(c) să convoace orice persoană menționată la articolul 20a alineatul (1) sau reprezentanții acesteia sau membrii personalului său și să le solicite explicații verbale sau scrise cu privire la fapte sau documente referitoare la obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsurile;

(d) să chestioneze orice altă persoană fizică sau juridică care își dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

(e) să solicite înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date.

(2) Funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de aceasta pentru efectuarea investigațiilor menționate la alineatul (1) își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației. Autorizația respectivă indică, de asemenea, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 21b aplicabile în cazul în care evidențele, datele, procedurile sau orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 20a alineatul (1) nu sunt furnizate ori sunt incomplete, precum și amenzile prevăzute la articolul 21 aplicabile în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 20a alineatul (1).

(3) Persoanele menționate la articolul 20a alineatul (1) sunt obligate să se supună investigațiilor lansate pe baza unei decizii a AEVMP. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 21b, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție.

(4) În timp util înainte de o investigație menționată la alineatul (1), AEVMP informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare investigația cu privire la investigația preconizată și la identitatea persoanelor autorizate. La solicitarea AEVMP, funcționarii autorității competente în cauză oferă asistență respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor. De asemenea, funcționarii autorității competente în cauză pot, la cerere, să participe la investigații.

(5) În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare naționale în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizație. Autorizația poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(6) Atunci când o autoritate judiciară națională primește o cerere de autorizație pentru solicitarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e), autoritatea respectivă verifică dacă:

(a)    decizia adoptată de AEVMP menționată la alineatul (3) este autentică;

(b)    toate măsurile care trebuie luate sunt proporționale și nu sunt arbitrare sau excesive.

În sensul literei (b), autoritatea judiciară națională poate solicita AEVMP explicații detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care AEVMP suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile din dosarul AEVMP. Controlul legalității deciziei AEVMP relevă strict de competența Curții de Justiție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 20c

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate efectua toate inspecțiile necesare la fața locului în orice incinte destinate activităților economice ale persoanelor menționate la articolul 20a alineatul (1).

(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de AEVMP să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice incinte destinate activităților economice ale persoanelor care fac obiectul unei decizii de investigație adoptate de AEVMP și dețin toate competențele stipulate la articolul 20b alineatul (1). De asemenea, aceștia au competența să sigileze orice incinte destinate activităților economice și orice registre sau evidențe pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției.

(3) Cu suficient timp înainte de inspecție, AEVMP notifică inspecția autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare aceasta. Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, AEVMP, după informarea autorității competente relevante, poate desfășura inspecția la fața locului fără o notificare prealabilă. Inspecțiile lansate în conformitate cu prezentul articol se desfășoară cu condiția ca autoritatea relevantă să fi confirmat că nu are obiecții cu privire la aceste inspecții.

(4) Funcționarii și alte persoane autorizate de AEVMP să efectueze o inspecție la fața locului își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 21b aplicabile în cazul în care persoanele vizate nu se supun inspecției.

(5) Persoanele menționate la articolul 20a alineatul (1) se supun inspecțiilor la fața locului dispuse printr-o decizie a AEVMP. Decizia specifică obiectul și scopul inspecției, precizează data la care inspecția urmează să înceapă și indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 21b, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție.

(6) La cererea AEVMP, funcționarii, precum și persoanele autorizate sau desemnate de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția acordă asistență în mod activ funcționarilor și altor persoane autorizate de AEVMP. De asemenea, funcționarii autorității competente în cauză pot, la cerere, să participe la inspecțiile la fața locului.

(7) De asemenea, AEVMP poate solicita autorităților competente să efectueze în numele său misiuni de investigare specifice și inspecții la fața locului, conform dispozițiilor prezentului articol și ale articolului 20b alineatul (1). În acest scop, autoritățile competente dețin aceleași competențe ca și AEVMP, în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 20b alineatul (1).

(8) Atunci când funcționarii și alte persoane autorizate de AEVMP care îi însoțesc constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenția poliției sau a unei autorități echivalente de aplicare a legii, astfel încât să le permită efectuarea inspecției la fața locului.

(9) În cazul în care inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau asistența prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare naționale în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizație. Autorizația poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(10) Atunci când o autoritate judiciară națională primește o cerere de autorizație pentru inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau pentru asistența prevăzută la alineatul (7), autoritatea respectivă verifică dacă:

(a)    decizia adoptată de AEVMP menționată la alineatul (4) este autentică;

(b)    toate măsurile care trebuie luate sunt proporționale și nu sunt arbitrare sau excesive.

(11) În sensul literei (b), autoritatea judiciară națională poate solicita AEVMP explicații detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care AEVMP suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile din dosarul AEVMP. Controlul legalității deciziei AEVMP relevă strict de competența Curții de Justiție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(18)Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 22 alineatul (5), AEVMP constată faptul că o persoană a săvârșit una dintre încălcările enumerate la articolul 21a alineatul (2), aceasta ia una sau mai multe dintre următoarele acțiuni:

(a) retrage înregistrarea administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil sau a fondului de antreprenoriat social eligibil;

(b) adoptă o decizie prin care îi solicită persoanei în cauză să pună capăt încălcării;

(c) adoptă o decizie de impunere a unor amenzi;

(d) emite anunțuri publice.

(2) Atunci când întreprinde acțiunile menționate la alineatul (1), AEVMP ține seama de natura și gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:

(a) durata și frecvența încălcării;

(b) dacă încălcarea a facilitat sau a dat naștere unor infracțiuni de natură financiară sau dacă acestea din urmă sunt imputabile în alt mod respectivei încălcări;

(c) dacă încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat sau din neglijență;

(d) gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;

(e) puterea financiară a persoanei responsabile de încălcare, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de activele nete ale persoanei fizice responsabile;

(f) impactul încălcării asupra intereselor investitorilor cu amănuntul;

(g) cuantumul profiturilor obținute, al pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau al pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;

(h) măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu AEVMP, fără a aduce atingere necesității de a asigura recuperarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(i) încălcările comise anterior de persoana responsabilă de încălcare;

(j) măsurile ulterioare încălcării luate de persoana responsabilă de încălcare pentru a împiedica repetarea acesteia.

(3) AEVMP notifică fără întârziere orice acțiune întreprinsă în temeiul alineatului (1) persoanei responsabile de încălcare și comunică acțiunea respectivă autorităților competente ale statelor membre și Comisiei. AEVMP publică orice acțiune de acest fel pe site-ul său internet în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

(4) Publicarea menționată la primul paragraf include următoarele:

(a)    o declarație în care se afirmă dreptul persoanei responsabile de încălcare de a contesta decizia;

(b)    dacă este cazul, o declarație din care să reiasă că a fost introdusă o cale de atac și care să precizeze că o astfel de cale de atac nu are efect suspensiv;

(c)    o declarație din care să reiasă posibilitatea comisiei de apel a AEVMP de a suspenda aplicarea deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/20101.”;

(19)se introduc următoarele articole 21a, 21b și 21c:

„Articolul 21a

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 22 alineatul (8), constată faptul că o persoană a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, una sau mai multe dintre încălcările enumerate la alineatul (2), AEVMP adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu prezentul articol alineatul (3).

O încălcare este considerată ca fiind săvârșită cu intenție dacă AEVMP descoperă factori obiectivi care demonstrează faptul că o persoană a acționat în mod deliberat pentru a săvârși încălcarea respectivă.

(3) Lista încălcărilor menționate la alineatul (1) cuprinde următoarele:

(a)    nerespectarea cerințelor care se aplică structurii portofoliului, cu încălcarea articolului 5;

(b)    distribuirea, cu încălcarea articolului 6, a unităților și acțiunilor unui fond de antreprenoriat social eligibil către investitori neeligibili;

(c)    utilizarea denumirii „EuSEF” fără a efectua înregistrarea în conformitate cu articolul 15 sau fără a înregistra un organism de plasament colectiv în conformitate cu articolul 15a;

(d)    utilizarea denumirii „EuSEF” pentru distribuirea fondurilor care nu au fost stabilite în conformitate cu articolul 3 primul paragraf litera (b) punctul (iii);

(e)    obținerea înregistrării pe baza unor declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă, cu încălcarea articolului 15 sau a articolului 15a;

(f)    demonstrarea de lipsă de onestitate, corectitudine, competență, grijă sau diligență în desfășurarea activităților, cu încălcarea articolului 7 primul paragraf litera (a);

(g)    neaplicarea unor politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase, cu încălcarea articolului 7 primul paragraf litera (b);

(h)    încălcarea repetată a cerințelor de la articolul 13 referitoare la raportul anual;

(i)    încălcarea repetată a obligației de a informa investitorii în conformitate cu articolul 14.

(3) Cuantumul amenzilor menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin 500 000 EUR și nu poate depăși 5 milioane EUR pentru încălcările menționate la alineatul (2) literele (a)-(i).

(4) La stabilirea nivelului amenzii în temeiul alineatului (3), AEVMP ține seama de criteriile stabilite la articolul 21 alineatul (2).

(5) Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care o persoană a obținut, în mod direct sau indirect, beneficii de natură financiară de pe urma încălcării, cuantumul amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu beneficiul obținut.

(6) În cazul în care o faptă sau o omisiune a unei persoane constituie mai mult de o încălcare dintre cele enumerate la alineatul (2), se aplică numai cuantumul cel mai ridicat al amenzii, în conformitate cu alineatul (4), pentru una dintre încălcările respective.

Articolul 21b

(1) AEVMP impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

(a) o persoană să pună capăt unei încălcări, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (b);

(b) o persoană dintre cele menționate la articolul 20a alineatul (1):

(i)    să furnizeze informațiile complete care au fost solicitate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 20a;

(ii)    să se supună unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale solicitate și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 20b;