COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 4.5.2016

COM(2016) 270 final

2016/0133(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare)

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

Motivele și obiectivele propunerii

UE depune eforturi în direcția unei abordări mai sustenabile în ceea ce privește gestionarea migrației, atât pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională, cât și pentru cele care se deplasează din alte motive. Această abordare urmărește să oprească deplasările neregulamentare și periculoase și să submineze modul de operare al persoanelor care introduc ilegal migranți, oferind în schimb modalități sigure și legale de intrare în UE pentru persoanele care au nevoie de protecție. Protecția în regiune și relocarea din aceasta către UE ar trebui să devină modelul pentru viitor, fiind cea mai bună soluție pentru a satisface interesele și a garanta siguranța refugiaților.

Cu toate acestea, pe termen scurt și mediu este probabil ca sosirile la frontierele externe ale UE să continue. Persoanele care nu solicită protecție internațională ar trebui să fie returnate. În ceea ce privește persoanele care solicită azil, cererile acestora ar trebui prelucrate în mod eficient și ar trebui să beneficieze de centre de primire care să ofere condiții decente și sprijin în statul membru responsabil pentru tratarea cererilor lor, pe durata desfășurării procesului, precum și ulterior, dacă cererile lor sunt considerate întemeiate.

Experiența recentă a arătat însă că sosirile masive necontrolate exercită o presiune excesivă asupra sistemelor de azil ale statelor membre, ceea ce a condus la o creștere a nerespectării normelor. Această problemă începe să fie abordată pentru a redobândi controlul asupra situației din prezent, prin aplicarea normelor actuale privind gestionarea frontierelor Schengen și azilul, precum și printr-o cooperare mai strânsă cu țările terțe cheie, în special cu Turcia. Cu toate acestea, situația a scos în evidență deficiențe mai profunde legate de concepția normelor noastre privind azilul, care subminează eficacitatea lor și nu asigură o partajare sustenabilă a responsabilităților, trebuind prin urmare soluționate.

La 6 aprilie 2016, Comisia și-a prezentat prioritățile pentru îmbunătățirea sistemului european comun de azil (SECA) în comunicarea sa „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație” 1 . Comisia a anunțat că va lucra la reformarea treptată a cadrului existent al Uniunii privind azilul, pentru a institui un sistem sustenabil și echitabil de determinare a statului membru căruia îi revine responsabilitatea de a examina cererile de azil, a consolida sistemul Eurodac, a realiza o mai mare convergență în sistemul de azil, a preveni deplasările secundare, și a elabora un mandat mai cuprinzător pentru Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO). Necesitatea unei reforme a fost recunoscută la scară largă, inclusiv de către Parlamentul European 2 și Consiliul European 3 .

Prezenta propunere de reformare a Regulamentului Dublin III face parte din prima serie de propuneri legislative care vor constitui o reformă majoră a SECA. Acest prim pachet include, de asemenea, o propunere de reformare a Regulamentului Eurodac și o propunere de creare a unei Agenții pentru Azil a Uniunii Europene. Propunerea privind Eurodac cuprinde modificările necesare pentru a adapta sistemul la normele Dublin propuse, în conformitate cu obiectivul său principal de a sprijini punerea în aplicare a Regulamentului Dublin. Eurodac va deveni, de asemenea, o bază de date pentru scopuri mai generale legate de imigrație, facilitând returnarea și lupta împotriva migrației neregulamentare.

Propunerea privind o Agenție pentru Azil a Uniunii Europene are obiectivul de a îmbunătăți punerea în aplicare și funcționarea SECA pornind de la activitatea Biroului European de Sprijin pentru Azil, pe care să-l transforme într-o agenție care va fi responsabilă cu facilitarea funcționării SECA, cu asigurarea convergenței evaluării cererilor de protecție internațională în Uniune și cu monitorizarea aplicării operaționale și tehnice a legislației Uniunii.

Va urma o a doua etapă a propunerilor legislative de reformare a directivelor privind procedurile de azil și calificările, precum și a Directivei privind condițiile de primire, pentru a asigura reformarea deplină a tuturor componentelor sistemului de azil al UE, precum și pentru a evita perturbarea mecanismului Dublin din cauza unor abuzuri și a introducerii de cereri multiple de azil de către solicitanții și beneficiarii de protecție internațională. În special, procedurile de azil vor trebui să devină mai rapide și mai convergente și sunt necesare norme mai uniforme privind procedurile și drepturile oferite beneficiarilor de protecție internațională, iar condițiile de primire vor trebui adaptate pentru a spori cât mai mult gradul de armonizare între statele membre.

Astfel cum se afirmă în comunicarea din 6 aprilie, criza migrației și a refugiaților a evidențiat deficiențe structurale și lacune importante legate de concepția și de punerea în aplicare a sistemului european de azil și în special a normelor Dublin. Actualul sistem Dublin nu a fost conceput pentru a asigura o partajare sustenabilă a responsabilității pentru solicitanți la nivelul Uniunii. Din acest motiv, un număr limitat de state membre au trebuit să facă față marii majorități de solicitanți de azil sosiți în Uniune, situație care a exercitat presiuni asupra sistemelor de azil ale statelor respective și a determinat cazuri de nerespectare a normelor UE. În plus, eficacitatea sistemului Dublin este subminată de o serie de norme complexe și contestabile privind determinarea responsabilității, precum și de durata lungă a procedurilor. Acesta este cazul, în special, pentru normele actuale care prevăd transferul responsabilității între statele membre după o anumită perioadă de timp. De asemenea, din cauza lipsei unor prevederi clare privind obligațiile solicitanților și consecințele nerespectării acestor obligații, sistemul actual este adesea susceptibil să fie utilizat abuziv de solicitanți.

Obiectivele Regulamentului Dublin – asigurarea unui acces rapid al solicitanților la o procedură de azil și examinarea cererii pe fond de către un singur stat membru, clar determinat – rămân valabile. Cu toate acestea, este clar că sistemul Dublin trebuie reformat, pentru a simplifica și a spori eficacitatea acestuia în practică, precum și pentru a putea face față situațiilor în care sistemele de azil ale unor state membre sunt supuse unei presiuni disproporționate.

Prezenta propunere este o reformare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (Regulamentul Dublin).

În detaliu, propunerea vizează:

consolidarea capacității sistemului de a determina în mod eficient și eficace un singur stat membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională. În special, ar fi eliminate clauzele privind încetarea responsabilității și s-ar reduce semnificativ termenele pentru trimiterea cererilor, primirea răspunsurilor și efectuarea transferurilor între statele membre;

asigurarea unei partajări echitabile a responsabilităților între statele membre prin completarea actualului sistem cu un mecanism de repartizare corectiv. Acest mecanism va fi activat automat în cazurile în care statele membre se confruntă cu un număr disproporționat de solicitanți de azil;

descurajarea abuzurilor și prevenirea deplasărilor secundare ale solicitanților pe teritoriul UE, în special prin includerea unor obligații clare ca solicitanții să depună cererea în statul membru al primei intrări și să rămână în statul membru desemnat ca responsabil. Acest lucru necesită, de asemenea, stabilirea unor consecințe procedurale și materiale proporționale în cazurile de nerespectare a acestor obligații.

Consultările specifice cu Parlamentul European și cu statele membre, inclusiv pe baza comunicării din 6 aprilie, precum și cu Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și cu societatea civilă au confirmat existența unor puncte de vedere divergente cu privire la natura și gradul în care ar trebui reformat Regulamentul Dublin 4 . În acest context, Comisia a analizat cu atenție argumentele prezentate. Comisia a ajuns la concluzia că actualele criterii ale sistemului Dublin ar trebui păstrate, fiind completate de un mecanism de repartizare corectiv în sprijinul statelor membre care se confruntă cu o presiune disproporționată. În același timp, de la începutul punerii sale în aplicare, noul sistem Dublin se va baza pe un sistem european de referință, cu un mecanism de solidaritate corectiv declanșat automat de îndată ce un stat membru se confruntă cu o sarcină disproporționată.

În același timp, au fost introduse modificări fundamentale pentru a descuraja abuzurile și pentru a preveni deplasările secundare ale solicitanților pe teritoriul UE.

Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Sistemul Dublin este piatra de temelie a sistemului european comun de azil, fiind menit să determine statul membru responsabil de examinarea unei cereri de azil. Acesta funcționează prin intermediul instrumentelor juridice și de politică în materie de azil, în special procedurile de azil, standardele privind eligibilitatea persoanelor pentru protecția internațională și condițiile de primire, precum și relocarea și transferul.

Progresele stagnează din cauza întârzierilor în punerea în aplicare a legislației UE în materie de azil. Asigurarea unei puneri în aplicare integrale și rapide a legislației UE de către statele membre este o prioritate. În special, Comisia a conlucrat în ultimii ani cu autoritățile elene acordând prioritate normalizării situației de la suspendarea transferurilor Dublin, în 2010. În acest scop, Comisia a adresat Greciei o recomandare la 10 februarie 2016 5 privind măsurile urgente pe care trebuie să le ia aceasta în vederea reluării transferurilor Dublin.

Prezenta propunere face parte dintr-un pachet care include propuneri de reformare a altor componente ale sistemului Dublin, ceea ce va asigura coerența dispozițiilor în acest domeniu de politică. Propunerea de reformare a Regulamentului Eurodac cuprinde modificările necesare pentru a reflecta modificările propuse în Regulamentul Dublin și a contribui la un control îmbunătățit al migrației neregulamentare. Comisia propune, de asemenea, instituirea unei Agenții pentru Azil a Uniunii Europene, pentru a sprijini funcționarea sistemului european comun de azil, inclusiv a mecanismului Dublin revizuit.

Ca răspuns la situația de criză din Grecia și Italia, Consiliul a adoptat, în septembrie 2015, două decizii privind transferul 6 , care se vor aplica până în septembrie 2017. Acesta a reprezentat un răspuns temporar, ad-hoc și de urgență la situația din aceste două state membre care s-au confruntat cu fluxuri de migranți fără precedent și care trebuiau să fie degrevate de o parte a sarcinii, prin transferarea responsabilității pentru unii solicitanți de azil de la Italia și Grecia către alte state membre. Comisia a prezentat două rapoarte cu privire la punerea în aplicare a acestor decizii 7 .

În vederea găsirii unei soluții structurale pentru abordarea unor astfel de situații de criză, în septembrie 2015 Comisia a propus un mecanism de transfer în caz de criză 8 . S-a propus ca transferul să fie declanșat printr-un act delegat, care va stabili, de asemenea, numărul de persoane care urmează să fie transferate. Prezenta propunere introduce un mecanism de repartizare corectiv cu o declanșare automată. Prin urmare, aceasta are un obiectiv similar cu propunerea prezentată de către Comisie în septembrie 2015 și, în funcție de rezultatul discuțiilor cu privire la prezenta propunere, Comisia ar putea avea în vedere retragerea propunerii din septembrie.

De asemenea, propunerea prevede noi norme pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri depuse de un minor neînsoțit, și anume faptul că, în absența unor relații de familie, este responsabil statul membru în care a fost depusă prima cerere, cu excepția cazului în care acest lucru nu este în interesul superior al minorului. Această normă va permite o determinare rapidă a statului membru responsabil și, prin urmare, un acces rapid la procedură pentru acest grup vulnerabil de solicitanți, având, de asemenea, în vedere termenele mai scurte propuse. Având în vedere că această normă diferă cea propusă de Comisie în iunie 2014 9 , Comisia intenționează să retragă propunerea respectivă, în privința căreia a fost imposibil să se ajungă la un acord până în prezent.

Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta propunere este coerentă cu politica globală pe termen lung privind o gestionare mai bună a migrației, prezentată de Comisie în Agenda europeană privind migrația 10 , care a dezvoltat Orientările politice ale președintelui Juncker într-o serie de inițiative coerente care se consolidează reciproc, bazate pe patru piloni. Acești piloni constau în reducerea stimulentelor pentru migrația neregulamentară, securizarea frontierelor externe și salvarea de vieți, o politică solidă în materie de azil și o nouă politică privind migrația legală. Prezenta propunere, care se înscrie printre măsurile de punere în aplicare a Agendei europene privind migrația în ceea ce privește obiectivul de consolidare a politicii Uniunii în materie de azil, ar trebui considerată ca o componentă a politicii UE mai ample care urmărește să creeze un sistem solid și eficace pentru o gestionare sustenabilă a migrației în viitor, care să fie echitabil atât pentru societățile-gazdă și cetățenii UE, cât și pentru cetățenii țărilor terțe interesați și pentru țările de origine și de tranzit.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

Temeiul juridic

Prezenta propunere reformează Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și, prin urmare, ar trebui adoptată în baza aceluiași temei juridic, și anume articolul 78 alineatul (2) litera (e) din TFUE, în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Geometrie variabilă

Dispozițiile Regulamentului nr. 604/2013 sunt obligatorii pentru Regatul Unit și Irlanda, ca urmare a notificării dorinței lor de a participa la adoptarea și la aplicarea regulamentului respectiv, pe baza Protocolului privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la TUE și la TFUE.

În conformitate cu respectivul protocol, Regatul Unit și Irlanda pot decide să ia parte la adoptarea prezentei propuneri. Regatul Unit și Irlanda au la dispoziție această opțiune și după adoptarea propunerii.

În temeiul Protocolului privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea de către Consiliu a măsurilor în temeiul titlului V din TFUE (cu excepția „măsurilor prin care se stabilesc țările terțe ai căror resortisanți trebuie să posede o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre și a măsurilor privind instituirea unui model tip de viză”). Totuși, întrucât Danemarca aplică actualul Regulament Dublin, pe baza unui acord internațional pe care l-a încheiat cu CE în 2006 11 , în conformitate cu articolul 3 din acordul menționat, aceasta trebuie să adreseze o notificare Comisiei cu privire la decizia sa de a pune în aplicare sau nu conținutul regulamentului modificat.

Participarea Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei în condițiile stabilite în prezenta propunere de reformare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 vor fi stabilite în cursul negocierilor în conformitate cu protocoalele menționate. Aceste protocoale permit Regatului Unit și Irlandei, fără a le obliga, să participe la inițiative din domeniul de politică al libertății, securității și justiției, respectând totodată operabilitatea acestora.

Impactul propunerii asupra statelor terțe asociate la sistemul Dublin

În paralel cu asocierea mai multor state terțe la acquis-ul Schengen, Uniunea a încheiat mai multe acorduri de asociere a acestor țări și la acquis-ul Dublin/Eurodac:

– acordul de asociere a Islandei și Norvegiei, încheiat în 2001;

– acordul de asociere a Elveției, încheiat la 28 februarie 2008;

– protocolul de asociere a Liechtensteinului, încheiat la 7 martie 2011.

Pentru crearea de drepturi și obligații între Danemarca – țară care, după cum s-a explicat mai sus, a fost asociată la acquis-ul Dublin/Eurodac printr-un acord internațional – și țările asociate menționate mai sus, au fost încheiate alte două instrumente între Uniune și țările asociate 12 .

În conformitate cu cele trei acorduri menționate anterior, țările asociate acceptă acquis-ul Dublin/Eurodac și dezvoltarea acestuia fără excepții. Acestea nu participă la adoptarea actelor care modifică sau dezvoltă acquis-ul Dublin (prin urmare, nici la prezenta propunere), însă trebuie să adreseze Comisiei, într-un interval de timp dat, o notificare cu privire la hotărârea lor de a accepta sau nu conținutul actului respectiv, odată ce acesta este aprobat de Parlamentul European și de Consiliu. În cazul în care Norvegia, Islanda, Elveția sau Liechtenstein nu acceptă un act de modificare sau de dezvoltare a acquis-ului Dublin/Eurodac, acordurile respective vor înceta, cu excepția cazului în care Comitetul mixt/comun instituit prin acorduri decide altfel, în unanimitate.

Subsidiaritatea

Titlul V din TFUE privind spațiul de libertate, securitate și justiție conferă Uniunii Europene anumite competențe în domeniile menționate. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, respectiv numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene.

Propunerea raționalizează actualele norme Dublin și le completează cu un nou mecanism de repartizare corectiv, în scopul de a institui un sistem pentru rezolvarea situațiilor în care sistemele de azil ale statelor membre sunt supuse unei presiuni disproporționate.

Scopul este acela de a asigura o partajare echitabilă a responsabilităților între statele membre, prin reducerea presiunii asupra unui stat membru care se confruntă cu o sarcină disproporționată și repartizarea sarcinii respective între celelalte state membre. Prin definiție, pentru aceasta este necesar să se acționeze la nivelul UE. În plus, propunerea are ca obiectiv asigurarea aplicării corecte a sistemului Dublin în perioadele de criză și combaterea deplasărilor secundare ale resortisanților țărilor terțe între statele membre, aspecte care au o natură transfrontalieră. Este clar că acțiunile întreprinse individual de către statele membre nu pot răspunde în mod satisfăcător la necesitatea unei abordări comune a UE pentru a problemă comună.

Proporționalitatea

În ceea ce privește raționalizarea normelor Dublin, modificările propuse se limitează la ceea ce este necesar pentru a permite o funcționare eficace a sistemului, atât în ceea ce privește accelerarea accesului solicitanților la procedura de acordare a protecției internaționale, cât și capacitatea administrațiilor statelor membre de a pune în aplicare sistemul.

În ceea ce privește introducerea unui nou mecanism de repartizare corectiv, Regulamentul (UE) nr. 604/2013 nu prevede, în forma sa actuală, instrumente care să permită un răspuns corespunzător la situațiile de presiune disproporționată asupra sistemelor de azil ale statelor membre. Dispozițiile privind mecanismul de repartizare corectiv instituite de propunere vizează soluționarea acestei deficiențe. Dispozițiile respective nu depășesc ceea ce este necesar pentru a se atinge obiectivul de a soluționa situația în mod eficace.

Alegerea instrumentului

Având în vedere că mecanismul Dublin existent a fost instituit printr-un regulament, același instrument juridic este utilizat pentru raționalizarea și completarea sa printr-un mecanism de repartizare corectiv.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Evaluările ex post/verificările adecvării legislației existente

În Agenda europeană privind migrația Comisia a cerut statelor membre să pună în aplicare integral actualul Regulament Dublin III și acquis-ul UE existent în materie de azil și, de asemenea, a anunțat o evaluare și o eventuală revizuire a regulamentului, în cursul anului 2016. În conformitate cu acest angajament, Comisia a comandat studii externe de evaluare a sistemului Dublin 13 . Evaluarea a avut drept obiect eficacitatea, eficiența, relevanța, coerența și valoarea adăugată a UE a Regulamentului Dublin III. A fost examinată măsura în care regulamentul a răspuns obiectivelor sale, necesităților mai generale ale politicii UE și necesităților părților interesate 14 . Evaluarea a inclus un studiu aprofundat privind aplicarea în practică a Regulamentului Dublin III în statele membre 15 . Principalele concluzii sunt prezentate mai jos.

3.1. Relevanța Regulamentului Dublin III

Sistemul Dublin este o piatră de temelie a acquis-ului UE privind azilul, iar obiectivele sale rămân valabile. Atâta timp cât există sisteme naționale de azil separate în cadrul Uniunii, este esențial să se dispună de un instrument la nivelul UE pentru instituirea criteriilor și a unui mecanism de determinare a statului membru responsabil pentru examinarea unei cereri. În caz contrar, statele membre ar trebui să se bazeze pe acorduri ad-hoc, la fel ca înaintea instituirii sistemului Dublin, ceea ce ar face ca stabilirea responsabilității între statele membre să fie extrem de dificilă. Evaluarea a concluzionat că niciun instrument național sau bilateral nu ar putea asigura același efect global, determinând riscul ca cererile de protecție pentru care mai multe state ar putea fi responsabile să nu fie tratate. Au fost exprimate puncte de vedere diferite cu privire la impactul efectiv al regulamentului, care ar trebui să asigure un acces rapid la procedurile de azil pentru solicitanți și să determine o strategie pe termen lung care să descurajeze depunerea de cereri multiple. Astfel s-ar asigura eficiența sistemului de azil prin prevenirea abuzurilor și s-ar reduce costurile totale.

3.2 Punerea în aplicare a regulamentului

Considerații generale

Cea mai importantă problemă evidențiată în evaluare a fost lipsa unei puneri în aplicare coerente și corecte la nivelul statelor membre. În plus, s-a concluzionat că modul în care a fost conceput Regulamentul Dublin III prezintă o serie de deficiențe care au îngreunat îndeplinirea principalelor sale obiective. Ierarhia criteriilor prevăzută în Regulamentul Dublin III nu ține seama de capacitatea statelor membre, nici nu vizează o echilibrare a eforturilor. Metoda de repartizare a responsabilității întârzie accesul la procedura de azil. În sistemul actual, solicitanții pot aștepta până la 10 luni (în cazul cererilor de „reprimire”) sau 11 luni (în cazul cererilor de „preluare”) înainte de începerea procedurii de examinare a cererii de protecție internațională. Această situație compromite obiectivul Dublin de a asigura accesul rapid al solicitanților la procedura de azil.

În plus, a devenit clar că Regulamentul Dublin III nu a fost conceput pentru a face față unor situații de presiune disproporționată. Acesta nu are obiectivul de a împărți echitabil răspunderea sau de a remedia distribuția disproporționată a solicitanților între statele membre. Aceste probleme au devenit deosebit de evidente în unele state membre, care, în acest context, au întâmpinat dificultăți în aplicarea regulamentului: solicitanții de azil nu au fost întotdeauna înregistrați, procedurile au fost întârziate, iar capacitățile interne s-au dovedit insuficiente pentru a trata toate dosarele în mod prompt.

Garanții și măsuri de protecție procedurale

Informațiile furnizate solicitantului cu privire la procedura Dublin diferă considerabil. Aproximativ jumătate din statele membre au raportat că informațiile furnizate constau în „informații generale”, care ar putea să nu îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (1). În plus, constatările sugerează că în câteva state membre informațiile ar putea să nu fie furnizate deloc, iar dacă sunt furnizate, par a fi depășite.

Interviul individual este o practică standard pentru determinarea responsabilității în aproape toate statele membre, dar în unele dintre țările cu o sarcină excesivă autoritățile nu au dispus de capacitatea necesară pentru a realiza interviuri în mod sistematic. Atunci când nu se realizează interviuri, în general solicitantului i se permite să furnizeze informații sub alte forme. Numeroase state membre au semnalat faptul că interviurile s-au realizat cu mari întârzieri, din cauza actualelor fluxuri importante.

Interpretările interesului superior al copilului diferită. Acest lucru a condus, în unele cazuri, la probleme de comunicare și de încredere între statele membre. În plus, au fost identificate problemele practice în procesul de numire a unui reprezentant al minorului, mai ales ca urmare a actualelor fluxuri importante. Aceasta reprezintă însă o problemă mai generală privind procedura de azil.

Criteriile pentru determinarea statului membru responsabil și elementele de probă

Criteriile aplicate de cele mai multe ori ca temei al transferului au fost cele referitoare la documentație și intrare (articolele 12 și 13), ceea ce a condus la plasarea unei mari părți a responsabilității asupra statelor membre de la frontiera externă. Această situație a făcut ca solicitanții să evite prelevarea amprentelor digitale, contribuind la deplasările secundare.

Mai multe state membre au indicat că interpretările a ceea ce autoritățile din țara de destinație consideră a fi un element de probă acceptabil determinau o sarcină a probei nerezonabilă pentru țările de trimitere. Datele din Eurodac și din Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) sunt acceptate ca elemente de probă de aproape toate statele membre, fiind elementele de probă invocate cel mai frecvent pentru a determina responsabilitatea. Datele obținute prin interviuri nu erau considerate, în general, elemente de probă suficiente. Dispozițiile privind clauzele discreționare și persoanele dependente (articolele 16 și 17), care se referă la cazurile umanitare, sunt rar utilizate, cu excepția unui număr mic de state membre.

Criteriile referitoare la legăturile de familie au fost utilizate mai puțin frecvent, în principal din cauza dificultății de găsire a familiei sau de a obține elemente de probă privind membrii de familie. Statele membre diferă foarte mult în ceea ce privește probele acceptate pentru aceste criterii, însă în general una din cerințele principale se referă la probele documentare (de exemplu un certificat de naștere sau de căsătorie), care sunt adesea greu de prezentat de către solicitantul de azil. Divergențele considerabile legate de ceea ce este o probă acceptabilă a relațiilor de familie îngreunează determinarea responsabilității, ducând la proceduri îndelungate. Acesta ar putea fi un factor de încurajare a deplasărilor secundare, solicitanții încercând să își continue călătoria.

Proceduri de preluare și de reprimire

Numărul cererilor de „reprimire” a fost semnificativ mai mare decât numărul cererilor de „preluare”. Între 2008 și 2014, 72 % din cererile Dublin trimise au fost cereri de reprimire, față de 28 % de cereri de preluare trimise. În mod similar, 74 % dintre cererile Dublin primite au fost cereri de reprimire, față de 26 % de cereri de preluare primite. Termenele prevăzute pentru trimiterea și răspunsul la aceste cereri au fost în general respectate de toate statele membre, însă fluxurile ridicate de migranți au determinat o presiune sporită asupra agențiilor din domeniul azilului, prelungind timpul de răspuns pentru unele state membre. Acest lucru a dus, de asemenea, la o creștere a numărului de cereri incomplete, ceea ce poate determina respingeri și controverse. Astfel au fost încurajate practicile de „acceptare implicită”, unele țări netrimițând intenționat răspunsuri la solicitări în termenul prevăzut, ca soluție pentru a face față numărului mare de cazuri.

În 2014, numărul total al cererilor de preluare și de reprimire a fost de 84 586, ceea ce reprezintă 13 % din numărul total al cererilor de azil depuse în UE, o proporție mai mică față de anii precedenți. Din totalul cererilor, 33 % au fost respinse de statul membru de primire, ceea ce ar putea sugera că după intrarea în vigoare a Regulamentului Dublin III în 2014 a devenit mai greu ca statele membre să ajungă la un acord privind responsabilitatea. În 2014, doar aproximativ un sfert din numărul total de cereri de reprimire și de preluare acceptate a avut drept rezultat un transfer fizic. Numărul redus sugerează existența unor probleme legate de aplicarea în practică a Regulamentului Dublin III. Numărul redus ar putea fi însă explicat parțial și de întârzierile cu care se realizează transferurile, acestea nefiind reflectate de datele anuale utilizate în evaluare. Un alt motiv important al ratei scăzute de transferuri, confirmat de multe state membre, este nivelul ridicat de sustragere în timpul procedurilor Dublin, ceea ce determină un transfer al responsabilității între statele membre.

Punerea în aplicare a transferurilor

Termenul pentru realizarea transferurilor variază în mod considerabil. Eficiența depinde de capacitatea și de resursele unităților responsabile cu punerea în aplicare a transferurilor, de faptul că o autoritate distinctă era responsabilă cu modalitățile de efectuare a acestora, de numărul de cazuri, de măsura în care solicitantul cooperează și de cunoașterea locului în care acesta se află. Unul din motivele menționate ale întârzierilor a fost prelungirea termenelor în conformitate cu articolul 29 alineatul (2). Douăzeci de state membre au declarat că sustragerea solicitantului, care determină aplicarea unui termen total de 18 luni pentru transferuri, a fost principala explicație a întârzierilor. Practica detenției, raportată ca fiind utilizată frecvent de 21 din 31 de țări, variază considerabil în ceea ce privește stadiul procedurii: unele autorități recurg la detenție de la începutul procedurii Dublin, iar altele doar atunci când cererea de transfer a fost acceptată de statul membru responsabil. Aceste practici divergente creează incertitudine juridică, precum și probleme de ordin practic. În plus, 13 state membre au evidențiat faptul că în general transferurile sunt lipsite de eficacitate, indicând că deplasările secundare sunt observate „frecvent” în urma unui transfer finalizat.

Apeluri

În toate statele membre există căi de atac împotriva unei decizii de transfer. În statele membre sunt prevalente căile de atac judiciare, cel mai frecvent în fața unor instanțe administrative. În ceea ce privește procesul de apel, toate statele membre au introdus termene pentru exercitarea de către un solicitant a dreptului la o cale de atac eficientă, deși interpretarea a ceea ce constituie un „termen rezonabil” variază foarte mult, de la trei la 60 de zile. Dacă se introduce un apel, unele state membre suspendă transferul în mod automat, în timp ce altele aplică articolul 27 alineatul (3) litera (c), caz în care acest lucru trebuie cerut de solicitant.

Cooperarea administrativă

Toate statele membre au indicat utilizarea frecventă a rețelei electronice securizate DubliNet pentru schimbul de informații, canalele de informare informale fiind utilizate numai în circumstanțe excepționale. Pentru a facilita și mai mult aplicarea eficientă a Regulamentului Dublin III, multe state membre au încheiat acorduri administrative în conformitate cu articolul 36. Cu toate acestea, până în prezent, niciun stat membru nu a utilizat procedura de conciliere, descrisă la articolul 37, orice controverse fiind soluționate în mod informal.

Mecanismul de alertă timpurie și de pregătire

Mecanismul de alertă timpurie și de pregătire nu a fost pus în aplicare până în prezent. În timp ce unele state membre au susținut că nu au fost niciodată îndeplinite condițiile de declanșare a acestui mecanism, altele au afirmat că este dificil să se ajungă la un acord politic pentru declanșarea mecanismului în absența unor criterii clare și a unor indicatori de măsurare a presiunii. De asemenea, procedura a fost considerată prea lungă și complicată. Alte măsuri de sprijin au contribuit, de asemenea, la reducerea presiunii și este posibil să fi înlăturat necesitatea de a declanșa mecanismul. Biroul European de Sprijin pentru Azil a fost dat drept exemplu de sprijin care a înlăturat necesitatea de a activa mecanismul, contribuind la prevenirea sau gestionarea crizelor din domeniul protecției internaționale.

3.3 Îndeplinirea obiectivelor Regulamentului Dublin III

În continuare sunt prezentate principalele constatări ale studiului extern privind evaluarea Regulamentului Dublin III.

Împiedicarea depunerii de cereri multiple de către solicitanți, reducând astfel deplasările secundare

În pofida obiectivului de a reduce deplasările secundare, cererile de azil multiple rămân o problemă comună în UE. 24 % dintre solicitanții din 2014 depuseseră deja cereri în alte state membre, ceea ce sugerează că regulamentul a avut un efect limitat sau chiar inexistent în privința acestui obiectiv. De asemenea, s-a susținut că este posibil ca regulamentul să fi avut efectul neintenționat de a spori numărul altor tipuri de deplasări secundare, având în vedere că sistemele naționale de primire și de azil continuă să prezinte diferențe în ceea ce privește calitatea și să încurajeze deplasările secundare.

Asigurarea unei repartizări echitabile a solicitanților și a beneficiarilor de protecție internațională între statele membre

Regulamentul Dublin III are un impact limitat asupra repartizării solicitanților în UE, având în vedere că numărul net al transferurilor în cadrul procedurilor Dublin se apropie de zero. Atunci când statele membre primesc și transferă un număr similar de solicitanți, cererile primite și trimise se anulează reciproc, indicând că Regulamentul Dublin III are un efect de redistribuire foarte limitat sau chiar inexistent. Această situație pare a fi cauzată de: ierarhia criteriilor, care nu ține seama de capacitatea statelor membre; responsabilitatea disproporționată care revine statelor membre de la frontierele externe, mai ales prin aplicarea criteriului privind prima țară de intrare, și numărul redus al transferurilor efective, ceea ce sugerează că solicitanții reușesc să depună cereri acolo unde doresc, determinând o responsabilitate mai mare pentru destinațiile mai atractive. Acest lucru reiese clar din cifrele din 2014, 70 % din numărul total de prime cereri de azil fiind depuse în doar cinci state membre.

Costurile rezonabile în ceea ce privește resursele financiare și umane utilizate în punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III

În 2014, costurile directe și indirecte estimate ale funcționării sistemului Dublin în Europa au fost de circa 1 miliard EUR. Absența unui astfel de mecanism ar genera costuri și mai ridicate pentru statele UE și statele SEE, însă evaluarea a constatat că Regulamentul Dublin III în general nu era eficient. Termenul prevăzut legal pentru transferul unui solicitant este lung, iar rata transferurilor efective este redusă, ambele având o implicație financiară semnificativă asupra costurilor indirecte și a eficienței generale a sistemului. În unele state membre, costurile detenției, utilizată pentru a încerca să se prevină sustragerea, sunt foarte ridicate. Sustragerea generează alte costuri indirecte și reduce eficiența sistemului. Absența în practică a transferurilor și a returnării solicitanților respinși generează costuri sociale ridicate legate de migrația neregulamentară. Se estimează că până la 42 % din solicitanții care nu au fost efectiv transferați în cadrul sistemului Dublin s-ar putea afla în continuare în UE în mod neregulamentar.

Există o probabilitate mare ca sistemul actual să rămână nesustenabil în contextul continuării presiunii exercitate de migrație. Suspendarea începând din 2011 a transferurilor către Grecia efectuate în temeiul Regulamentului Dublin a dovedit existența unei deficiențe extrem de grave în sistem, în special dat fiind numărul mare de migranți care au sosit în Grecia în ultimele luni.

3.4Consultări cu părțile interesate

Pe lângă evaluarea externă, Comisia a realizat consultări specifice cu coordonatorii LIBE ai grupurilor politice din Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European, cu statele membre și cu alte părți interesate.

Coordonatorii grupurilor politice din Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European au fost consultați pe baza unui document de discuție și a rezultatelor preliminare ale evaluării externe a Regulamentului Dublin. În ansamblu, există un sprijin larg pentru o reformă fundamentală a sistemului Dublin și se recunoaște faptul că situația actuală nu este sustenabilă. În timp ce unele părți s-au exprimat în favoarea unor criterii obiective pentru determinarea responsabilității, inclusiv sub forma unei chei de distribuție, altele au menționat importanța de a ține seama de preferințele/caracteristicile unui solicitant, în pofida dificultății de a face acest lucru într-un mod obiectiv, echitabil și operațional.

Statele membre au fost consultate pe baza acelorași documente. A existat un consens cu privire la faptul că regulamentul actual este prea complex și că reglementează în mod excesiv, fiind prin urmare foarte greu de aplicat de administrații. Modificările adăugate în cadrul reformei Dublin III din 2013 au avut ca rezultat conferirea unor drepturi sporite pentru solicitanți care ar putea fi utilizate abuziv, compromițând întregul sistem. Deplasările secundare au fost menționate ca fiind cea mai urgentă problemă de punere în aplicare. Dezbaterea privind necesitatea sau lipsa necesității de a transforma sistemul Dublin III, care în prezent este un simplu instrument de repartizare a responsabilității, într-un instrument de partajare a acesteia, a confirmat că există două principale puncte de vedere: unele state membre au solicitat instituirea unui sistem permanent de repartizare a sarcinilor prin intermediul unei chei de distribuție, în timp ce altele au fost în favoarea menținerii și a raționalizării sistemului actual, inclusiv în ceea ce privește criteriul intrării neregulamentare.

Au existat opinii divergente cu privire la luarea în considerare a preferințelor exprimate de solicitanți: în timp ce unele părți au afirmat că preferințele nu pot fi pe deplin ignorate, deoarece acest lucru ar duce aproape inevitabil la deplasări secundare, altele s-au exprimat ferm împotriva acestei posibilități, întrucât sunt necesare criterii clare și obiective, iar adăugarea preferințelor ar implica evaluări complexe de la caz la caz. De asemenea, statele membre au reamintit că solicitanții solicită protecție internațională/fug de persecuție și că, prin urmare, acestora nu ar trebui să li se ofere o posibilități excesive de alegere a țării finale de azil, întrucât logica sistemului Dublin nu este aceea a unui regim de migrație (economică).

Alte părți interesate, precum UNHCR și organizațiile neguvernamentale care activează în domeniul azilului au fost, de asemenea, consultate. Acestea au convenit că actualul regulament Dublin III prezintă deficiențe importante în ceea ce privește logica aflată la baza sa – în primul rând criteriul intrării neregulamentare drept criteriu implicit – și că experiența din ultimele luni a arătat că este necesară o reformă fundamentală. Opinia generală a fost că preferințele sau caracteristicile solicitantului ar trebui luate în considerare pentru determinarea unui stat membru responsabil, având în vedere perspectivele de integrare și pentru a reduce deplasările secundare. În același scop, criteriul privind familia ar trebui extins. Multe părți au subliniat necesitatea de a avansa către o situație echivalentă în toate statele membre, în special în ceea ce privește condițiile de primire și procedurile.

3.5Drepturile fundamentale

Prezenta propunere este pe deplin compatibilă cu drepturile fundamentale și principiile generale ale dreptului UE și ale dreptului internațional.

În special, mai buna informare a solicitanților de azil cu privire la aplicarea prezentului regulament, precum și cu privire la drepturile și obligațiile care le revin le va permite acestora, pe de o parte, să își apere mai bine drepturile și, pe de altă parte, ar putea contribui la reducerea numărului de deplasări secundare, întrucât solicitanții de azil vor fi mai dispuși să se conformeze sistemului. Eficacitatea dreptului la o cale de atac judiciară va fi consolidată, prin precizarea domeniului de aplicare al apelului și definirea unui termen-limită armonizat pentru luarea deciziilor. În plus, apelul va avea un efect de suspendare automat.

Dreptul la libertate și liberă circulație va fi consolidat prin reducerea termenelor în care o persoană poate fi deținută în cazurile excepționale prevăzute de regulament și numai dacă acest lucru respectă principiile necesității și proporționalității.

Dreptul la reîntregirea familiei va fi consolidat, în special prin extinderea domeniului de aplicare al regulamentului pentru a include frații sau surorile, precum și familiile constituite în țările de tranzit.

Drepturile minorilor neînsoțiți au fost, de asemenea, consolidate printr-o mai bună definire a principiului interesului superior al copilului și prin crearea unui mecanism de evaluare a interesului superior al copilului în toate circumstanțele care implică transferul unui minor.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Resursele financiare totale necesare pentru a sprijini punerea în aplicare a prezentei propuneri se ridică la 1 828,6 milioane EUR prevăzute pentru perioada 2017-2020. Această sumă ar acoperi costurile de transfer după declanșarea mecanismului de repartizare corectiv în beneficiul unui stat membru, instituirea și funcționarea sistemului informatic pentru înregistrarea și repartizarea automată a solicitanților de azil, dar și sprijinul pentru dezvoltarea capacităților de primire necesare, atât în ceea ce privește infrastructura, cât și costurile de funcționare, în special în acele state membre care până acum au avut un număr mic de solicitanți de azil.

Necesitățile financiare sunt compatibile cu actualul cadru financiar multianual și pot implica utilizarea unor instrumente speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului 16 .

5.EXPLICAȚIA DETALIATĂ A DISPOZIȚIILOR SPECIFICE ALE PROPUNERII

Propunerea păstrează legătura dintre responsabilitatea în materie de azil și respectarea de către statele membre a obligațiilor care le revin în ceea ce privește protejarea frontierelor externe, sub rezerva excepțiilor menite să protejeze unitatea familiei și interesul superior al copilului. Criteriile actuale de repartizare a responsabilității sunt, în esență, menținute, dar sunt propuse modificări specifice, în special pentru a consolida unitatea familiei în temeiul sistemului Dublin, prin extinderea definiției familiei.

Principalele modificări aduse vizează, pe de o parte, să îmbunătățească eficiența sistemului, în special prin menținerea responsabilității stabile a unui anumit stat membru pentru examinarea unei cereri, odată ce responsabilitatea respectivă a fost stabilită. Pe de altă parte, modificările contribuie la limitarea deplasărilor secundare, în special prin eliminarea normelor privind transferul responsabilității între statele membre.

Sistemul este completat printr-un nou mecanism de repartizare corectiv, bazat pe o cheie de referință, pentru a permite ajustări ale repartizării solicitanților în anumite circumstanțe. Astfel, sistemul poate face față situațiilor în care sistemele de azil ale statelor membre se confruntă cu o presiune disproporționată, asigurând o partajare adecvată a responsabilității între statele membre.

I. Raționalizarea Regulamentului Dublin și îmbunătățirea eficienței sale

Pentru a garanta că procedura Dublin funcționează corespunzător și în mod sustenabil, că respectă obiectivul unui acces rapid la procedura de examinare și la protecție pentru cei care au nevoie de aceasta și că sunt descurajate deplasările secundare, sunt propuse diverse modificări, în special:

Se introduce o nouă obligație care prevede că solicitantul trebuie să își depună cererea în statul membru al primei intrări neregulamentare sau, în cazul unei șederi legale, în statul membru respectiv. Scopul este de a asigura gestionarea ordonată a fluxurilor, de a facilita determinarea statului membru responsabil și de a preveni deplasările secundare. Prin această modificare se clarifică faptul că un solicitant nu are nici dreptul de a alege statul membru în care să depună cererea, nici statul membru responsabil de examinarea cererii. În cazul nerespectării acestei noi obligații de către un solicitant, statul membru trebuie să examineze cererea printr-o procedură accelerată. În plus, solicitantul va beneficia de condițiile materiale de primire numai acolo unde acesta trebuie să fie prezent.

Înainte de începerea procesului de determinare a statului membru responsabil, regulamentul introduce obligația ca statul membru în care se depune cererea să verifice dacă cererea este inadmisibilă, pe motiv că solicitantul provine dintr-o primă țară de azil sau dintr-o țară terță sigură. În acest caz, solicitantul va fi returnat în această primă țară sau țară terță sigură, iar statul membru care a efectuat verificarea privind inadmisibilitatea va fi considerat responsabil pentru cererea respectivă. Statul membru în care este depusă cererea trebuie să verifice, de asemenea, dacă solicitantul provine dintr-o țară de origine sigură sau dacă prezintă un risc de securitate, caz în care acest stat membru va fi statul membru responsabil și trebuie să examineze cererea printr-o procedură accelerată.

Regulamentul introduce o regulă potrivit căreia, odată ce un stat membru a examinat o cerere în calitate de stat membru responsabil, acesta va fi responsabil și pentru examinarea viitoarelor declarații și cereri ale solicitantului respectiv. Astfel se consolidează noua normă conform căreia un singur stat membru este și rămâne responsabil de examinarea unei cereri, iar criteriile privind responsabilitatea se aplică numai o singură dată.

Cerința privind cooperarea solicitanților este consolidată, pentru a asigura un acces rapid la procedurile de determinare a statutului, funcționarea corectă a sistemului și prevenirea eludării normelor, în special sustragerea de la proceduri. Regulamentul stabilește obligații proporționale ale solicitantului privind furnizarea în timp util a tuturor elementelor și informațiilor relevante pentru determinarea statului membru responsabil, precum și privind cooperarea cu autoritățile competente ale statelor membre. Este, de asemenea, menționat în mod explicit faptul că solicitanții au obligația de a fi prezenți și de a rămâne la dispoziția autorităților unui stat membru relevant și să respecte decizia de transfer. Neîndeplinirea obligațiilor legale stabilite în regulament va avea consecințe procedurale proporționale pentru solicitant, precum neacceptarea informațiilor care au fost prezentate în mod nejustificat cu întârziere.

Regulamentul extinde informațiile care trebuie furnizate solicitanților. Interviul individual are rolul de a facilita procesul de determinare a statului membru responsabil, contribuind la colectarea tuturor informațiilor necesare. Totuși acest lucru nu ar trebui să întârzie procedura atunci când solicitantul s-a sustras sau când au fost deja furnizate suficiente informații.

Dispoziția privind ierarhia criteriilor pentru determinarea responsabilității menționează explicit că criteriile se aplică numai o singură dată. Aceasta înseamnă că, de la a doua cerere, normele privind readmisia (reprimirea) se vor aplica fără excepții. Regula potrivit căreia criteriile sunt stabilite pe baza situației din momentul în care solicitantul a prezentat prima cerere într-un stat membru se aplică acum tuturor criteriilor, inclusiv celor privind membrii de familie și minorii. Un termen-limită clar pentru furnizarea informațiilor relevante va permite o evaluare rapidă și o decizie rapidă.

Definiția membrilor de familie este extinsă în două moduri: prin (1) includerea fratelui/surorii (fraților/surorilor) solicitantului și (2) includerea relațiilor de familie care s-au format după plecarea din țara de origine, dar înainte de sosirea pe teritoriul statului membru. Frații și surorile sunt o categorie destul de specifică, dar importantă, în cazul căreia posibilitatea de a demonstra și a verifica relația de familie este relativ simplă și, prin urmare, potențialul de abuzuri este scăzut. Extinderea domeniului de aplicare pentru a include familiile constituite în tipul tranzitului reflectă caracteristicile recente ale migrației, cum ar fi petrecerea unor perioade lungi în afara țării de origine înainte de a ajunge în UE, de exemplu în tabere de refugiați. Aceste extinderi direcționate ale definiției familiei ar trebui să reducă riscul de deplasări neregulamentare sau de sustragere de la proceduri pentru persoanele cărora li se aplică normele extinse.

Sunt propuse o serie de modificări pentru a raționaliza criteriile privind responsabilitatea prevăzute la articolele 14, 15 și 16. La articolul 14, criteriile privind responsabilitatea pentru vize și permisele de ședere au fost clarificate. La articolul 15 privind intrarea neregulamentară, clauza care prevede încetarea responsabilității la 12 luni de la intrarea neregulamentară, precum și clauza complicată și greu de demonstrat privind șederea ilegală, au fost eliminate. În ceea ce privește criteriul privind intrarea fără obligația de a deține viză, excepția legată de intrările ulterioare într-un stat membru pentru care nu există obligația de a deține viză este, de asemenea, eliminată, în conformitate cu principiul conform căruia statul membru al primei intrări ar trebui, ca regulă, să fie responsabil, pentru a preveni deplasările secundare nejustificate după intrare. Clauza discreționară este limitată, pentru a se asigura că este utilizată numai din motive umanitare legate de familia extinsă.

Regulamentul modificat prevede termene mai scurte pentru diferitele etape ale procedurii Dublin, pentru a accelera procedura de determinare și a asigura un acces mai rapid al solicitanților la procedura de azil. Este vorba de termenele pentru trimiterea și răspunsul la o cerere de preluare, efectuarea unei notificări de reprimire și luarea unei decizii de transfer. Ca urmare a reducerii termenelor, procedura de urgență a fost eliminată.

Expirarea termenelor nu vor mai determina un transfer de responsabilitate între statele membre (cu excepția termenului de răspuns la cererile de preluare). Aceste schimbări par să fi încurajat eludarea normelor și obstrucționarea procedurii. În schimb, conform noii reguli, odată ce un stat membru a fost determinat ca fiind responsabil, statul respectiv va rămâne responsabil.

Cererile de reprimire au fost transformate în simple notificări de reprimire, dat fiind că este clar care este statul membru responsabil și nu va mai exista posibilitatea de transfer al responsabilității. Aceste notificări nu necesită un răspuns, ci o confirmare imediată de primire. Acesta va fi un instrument important pentru combaterea deplasărilor secundare, având în vedere preponderența actuală a cererilor de reprimire față de cererile de preluare.

Vor exista, de asemenea, consecințe procedurale pentru examinarea cererii după un transfer în vederea reprimirii. Normele au fost modificate în privința modului în care statele membre responsabile ar trebui să examineze cererea după reprimirea persoanei, în vederea descurajării și a sancționării deplasărilor secundare.

A fost adăugată obligația ca statul membru responsabil să reprimească un beneficiar de protecție internațională care a prezentat o cerere sau se află în mod neregulamentar în alt stat membru. Această obligație va oferi statelor membre instrumentul juridic necesar pentru a executa transferurile în vederea reprimirii, ceea ce este important pentru a limita deplasările secundare.

Normele privind căile de atac au fost adaptate pentru a accelera în mod considerabil și a armoniza procedura de apel. Pe lângă stabilirea unor termene specifice și reduse, se prevede că utilizarea unei căi de atac suspendă în mod automat transferul. O nouă cale de atac este introdusă pentru cazurile în care nu se ia o decizie de transfer, iar solicitantul susține că un membru de familie sau, în cazul minorilor, și o rudă, este prezent(ă) în mod legal în alt stat membru. 

Procedura de conciliere ca mecanism de soluționare a litigiilor nu a fost utilizată în mod oficial de când a fost prevăzută (într-o formă ușor diferită) în Convenția de la Dublin din 1990 și, prin urmare, pare a fi inutilă și ar trebui eliminată.

Se propune ca obiectivele actualului mecanism de alertă timpurie și de pregătire să fie preluate de noua Agenție pentru Azil a Uniunii Europene, astfel cum se prevede în special în capitolul 5 privind monitorizarea și evaluarea și în capitolul 6 privind asistența operațională și tehnică din propunerea privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene. Acest mecanism a fost, prin urmare, eliminat din Regulamentul Dublin.

O rețea a unităților Dublin va fi instituită și facilitată de Agenția pentru Azil a Uniunii Europene pentru a consolida cooperarea practică și schimbul de informații cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv elaborarea de instrumente practice și orientări.

 În ceea ce privește minorii neînsoțiți, propunerea clarifică faptul că statul membru în care minorul a prezentat prima cerere de protecție internațională va fi responsabil, cu excepția cazului în care se demonstrează că acest lucru nu este în interesul superior al minorului. Această normă va permite o determinare rapidă a statului membru responsabil și, prin urmare, un acces rapid la procedură pentru acest grup vulnerabil de solicitanți, având de asemenea în vedere termenele mai scurte propuse.

Oferirea de garanții pentru minorii neînsoțiți este adaptată astfel încât evaluarea interesului superior să devină mai operațională. Astfel, înainte de transferul unui minor neînsoțit în alt stat membru, statul membru care efectuează transferul se asigură că acel stat membru va lua măsurile necesare în conformitate cu directivele privind procedurile de azil și condițiile de primire, fără întârziere. De asemenea, se prevede că orice decizie de a transfera un minor neînsoțit trebuie să fie precedată de o evaluare a interesului superior al acestuia, care trebuie realizată rapid de către personal calificat.

II. Mecanismul de repartizare corectiv

Regulamentul reformat stabilește un mecanism corectiv care să asigure o partajare echitabilă a responsabilității între statele membre și un acces rapid al solicitanților la procedurile de acordare a protecției internaționale în situațiile în care un stat membru se confruntă cu un număr disproporționat de cereri de protecție internațională pentru care este statul membru responsabil în temeiul regulamentului. Acesta ar trebui să reducă orice dezechilibre semnificative între statele membre în ceea ce privește proporția cererilor de azil care rezultă din aplicarea criteriilor privind responsabilitatea.

Sistemul de înregistrare și monitorizare

Se instituie un sistem automat pentru înregistrarea tuturor cererilor și monitorizarea proporției de cereri care revine fiecărui stat membru. Agenția Uniunii pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) va fi responsabilă cu dezvoltarea și funcționarea tehnică a sistemului. De îndată ce este prezentată o cerere, statul membru o înregistrează în sistemul automat, care va atribui fiecărei cereri un număr unic. De îndată ce un stat membru este determinat drept stat membru responsabil, această informație va fi înregistrată în sistem. De asemenea, sistemul automat va indica în timp real numărul total de cereri depuse în UE și numărul din fiecare stat membru, precum și, după determinarea unui stat membru responsabil, numărul de cereri pe care fiecare stat membru trebuie să le examineze în calitate de stat membru responsabil și proporția care revine fiecărui stat, comparativ cu celelalte. De asemenea, sistemul va indica numărul persoanelor efectiv relocate de fiecare stat membru.

Declanșarea mecanismului de repartizare corectiv

Numărul de cereri pentru care este responsabil un anumit stat membru și numărul de persoane efectiv relocate de un stat membru reprezintă baza pentru calcularea proporțiilor respective. Aceasta include cererile pentru care un stat membru ar fi responsabil în temeiul verificării privind inadmisibilitatea, al existenței unei țări de origine sigure și al unor considerente de securitate. Calculele se efectuează pentru o perioadă continuă de un an, mai exact, în orice moment, pe baza numărului de cereri noi pentru care un stat membru a fost desemnat drept responsabil în sistem în ultimul an și a numărului de persoane efectiv relocate. Sistemul calculează în mod continuu procentul cererilor pentru care fiecare stat membru a fost desemnat drept responsabil și îl compară cu procentul de referință pe baza unei chei. Această cheie de referință se bazează pe două criterii esențiale cu aceeași pondere de 50 %: dimensiunea populației și PIB-ul total al unui stat membru.

Aplicarea repartizării corective în beneficiul unui stat membru se declanșează în mod automat în cazul în care numărul cererilor de protecție internațională pentru care este răspunzător un stat membru depășește 150 % din cifra identificată în cheia de referință.

Repartizarea cererilor prin intermediul cheii de referință și încetarea aplicării

De la activarea mecanismului, toate noile cereri depuse în statul membru care se confruntă cu o presiune disproporționată, după verificarea admisibilității, dar înainte de verificarea Dublin, sunt repartizate statelor membre al căror număr de cereri pentru care sunt stat membru responsabil este mai mic decât cel indicat în cheia de referință; repartizările se efectuează în mod proporțional între respectivele state membre, pe baza cheii de referință. De îndată ce numărul de cereri pentru care un stat membru este responsabil depășește numărul identificat în cheia de referință, mecanismul nu va mai repartiza cereri statului respectiv.

Repartizarea continuă atâta timp cât cererile din statul membru care se confruntă cu presiunea disproporționată continuă să reprezinte peste 150 % din cifra de referință pentru statul respectiv.

Membrii de familie cărora li se aplică procedura de repartizare vor fi repartizați aceluiași stat membru. Mecanismul de repartizare corectiv nu ar trebui să determine separarea membrilor unei familii.

Solidaritate financiară

Un stat membru de repartizare poate decide să nu participe temporar la mecanismul corectiv, pentru o perioadă de douăsprezece luni. În acest caz, statul membru introduce informația în sistemul automat și notifică celelalte state membre, Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene. Ulterior, solicitanții care ar fi fost repartizați statului membru respectiv sunt repartizați celorlalte state membre. Statul membru care nu participă temporar la repartizarea corectivă trebuie să plătească o contribuție de solidaritate de 250 000 EUR per solicitant statelor membre care au fost determinate ca responsabile de examinarea cererilor respective. Comisia ar trebui să adopte un act de punere în aplicare care să specifice modalitățile practice pentru aplicarea mecanismului de contribuții de solidaritate. Agenția pentru Azil a Uniunii Europene va monitoriza și va raporta anual Comisiei cu privire la aplicarea mecanismului de solidaritate financiară.

Procedura în statul membru care efectuează un transfer și în statul membru de repartizare

Statul membru care beneficiază de mecanismul corectiv transferă solicitantul către statul membru de repartizare și transmite, de asemenea, amprentele digitale ale solicitantului, pentru a permite efectuarea verificării de securitate în statul membru de repartizare. Scopul este de a evita impedimentele legate de repartizare care au apărut în cursul punerii în aplicare a deciziilor privind transferul. În urma transferului, statul membru de repartizare va efectua verificarea Dublin privind existența unor criterii majore, precum prezența familiei în alt stat membru, aplicabile solicitantului. În aceste cazuri, solicitantul va fi transferat statului membru care va deveni responsabil.

Clauza privind reexaminarea

Se prevede că Comisia va reexamina funcționarea mecanismului de repartizare corectiv la 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, iar apoi anual, pentru a evalua dacă mecanismul de repartizare corectiv îndeplinește obiectivul de a asigura o partajare echitabilă a responsabilității între statele membre, precum și de a atenua presiunea disproporționată asupra anumitor state membre.

În special, Comisia va verifica dacă pragul pentru declanșarea și încetarea aplicării mecanismului de repartizare corectiv asigură în mod eficace o partajare echitabilă a responsabilității între statele membre și un acces rapid al solicitanților la procedurile de acordare a protecției internaționale în situațiile în care un stat membru se confruntă cu un număr disproporționat de cereri de protecție internațională pentru care este responsabil în temeiul prezentului regulament.

ê 604/2013

2016/0133 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) litera (e),

având în vedere propunerea Comisiei,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe 17   Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 18  Õ ar trebui să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea regulamentului menționat.

ê 604/2013 considerentul 2

(2)O politică comună în domeniul azilului, incluzând un sistem european comun de azil (SECA), reprezintă un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de a crea, în mod treptat, un spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de circumstanțe, caută în mod legitim protecție în Uniune.

ê 604/2013 considerentul 3

(3)Consiliul European, cu ocazia reuniunii sale speciale de la Tampere, din 15 și 16 octombrie 1999, a convenit să lucreze pentru instituirea SECA, întemeiat pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York, din 31 ianuarie 1967 („Convenția de la Geneva”), asigurându-se astfel că nicio persoană nu este trimisă înapoi unde riscă să fie persecutată, și anume menținând principiul nereturnării. În acest sens și fără a aduce atingere criteriilor responsabilității stipulate de prezentul regulament, statele membre, respectând toate principiul nereturnării, sunt considerate țări sigure de către resortisanții țărilor terțe.

ê 604/2013 considerentul 4

(4)Concluziile de la Tampere exprimă de asemenea faptul că SECA ar trebui să includă, pe termen scurt, o metodă clară și operațională pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil.

ê 604/2013 considerentul 5

(5)O astfel de metodă ar trebui să se întemeieze pe criterii obiective și echitabile atât pentru statele membre, cât și pentru persoanele în cauză. Ar trebui, în principiu, să facă posibilă determinarea rapidă a statului membru responsabil, astfel încât să se garanteze accesul efectiv la procedurile pentru acordarea protecției internaționale și să nu compromită obiectivul prelucrării rapide a cererilor de protecție internațională.

ê 604/2013 considerentul 6

(6)Prima etapă în crearea SECA care ar trebui să conducă, pe termen lung, la o procedură comună și la un statut uniform, valabil în întreaga Uniune, pentru cei cărora li s-a acordat protecție internațională, a fost finalizată. Consiliul European din 4 noiembrie 2004 a adoptat Programul de la Haga care stabilește obiectivele de pus în aplicare în domeniul libertății, securității și justiției, în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia să încheie evaluarea instrumentelor juridice aferente primei faze și să înainteze Parlamentului European și Consiliului instrumentele și măsurile aferente celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârșitul anului 2010.

ê 604/2013 considerentul 7

ð nou

(7)În Programul de la Stockholm, Consiliul European și-a reafirmat angajamentul față de obiectivul de instituire a unui spațiu comun de protecție și solidaritate în conformitate cu articolul 78 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru cei care beneficiază de protecție internațională, cel târziu până în anul 2012. În plus, Consiliul European a subliniat că sistemul de la Dublin rămâne piatra de temelie a constituirii SECA, dat fiind faptul că atribuie în mod clar statelor membre responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecție internațională. ð În mai 2015, Comisia a indicat, în Comunicarea sa referitoare la agenda europeană privind migrația, că Regulamentul Dublin va fi evaluat și, dacă va fi necesar, se va prezenta o propunere de revizuire a acestuia, în special pentru a se asigura o distribuție mai echitabilă a solicitanților de azil în Europa ï .

ê 604/2013 considerentul 8

(8)Resursele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 19 , ar trebui să fie disponibile pentru a oferi un sprijin corespunzător serviciilor relevante ale statelor membre responsabile de punerea în aplicare a prezentului regulament. În special, EASO ar trebui să ofere măsuri de solidaritate, precum rezerva de intervenție pentru azil cu echipe de sprijin pentru azil, pentru acordarea de asistență statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite și în care solicitanții de protecție internațională („solicitanții”) nu pot beneficia de standarde corespunzătoare, mai ales în ceea ce privește primirea și protecția.

ò nou

(9)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să ofere un sprijin adecvat pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special prin stabilirea cheii de referință pentru repartizarea solicitanților de azil în cadrul mecanismului de repartizare corectiv și prin adaptarea anuală a cifrelor pe care aceasta se bazează, precum și a cheii de referință propriu-zise, utilizând datele Eurostat.

(10)Pe baza rezultatelor evaluărilor întreprinse cu privire la punerea în aplicare a  Regulamentului (UE) nr. 604/2013 Õ instrumentelor din prima etapă, este oportun, în acest stadiu, să se confirme principiile care stau la baza Regulamentului (CE) nr. 343/2003 (UE) nr. 604/2013, efectuând, în același timp, îmbunătățirile necesare, pe baza experienței acumulate, privind eficacitatea sistemului de la Dublin și protecția oferită solicitanților în temeiul respectivului sistem. Întrucât o bună funcționare a sistemului de la Dublin este esențială pentru SECA, principiile și funcționarea acestui sistem ar trebui revizuite pe măsură ce se elaborează alte componente ale SECA și alte instrumente de solidaritate ale Uniunii. Ar trebui să se prevadă o „verificare a adecvării” cuprinzătoare, prin efectuarea unei evaluări bazate pe dovezi, care să acopere efectele juridice, economice și sociale ale sistemului de la Dublin, inclusiv efectele acestuia asupra drepturilor fundamentale. ðPe baza acestei evaluări și a consultării cu statele membre, cu Parlamentul European și cu alte părți interesate, se consideră de asemenea adecvat să se prevadă în regulament măsurile necesare pentru o împărțire echitabilă a responsabilității între statele membre în ceea ce privește cererile de protecție internațională, în special pentru a se asigura că unele state membre nu suportă o povară disproporționată. ï

ê 604/2013 considerentul 10

(11)În vederea garantării egalității de tratament pentru toți solicitanții și beneficiarii de protecție internațională și a coerenței cu acquis-ul Uniunii în vigoare în domeniul azilului, în special cu Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate 20 , domeniul de aplicare al prezentului regulament include solicitanții de protecție subsidiară și persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară.

ò nou

(12)În vederea garantării faptului că beneficiarii de protecție internațională care au intrat pe teritoriul altui stat membru decât statul membru responsabil fără a îndeplini condițiile pentru șederea în acel alt stat membru sunt reprimiți de statul membru responsabil, este necesar ca beneficiarii de protecție internațională să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 11

(13)Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională 21 ar trebui să se aplice în ceea ce privește procedura de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament, sub rezerva limitărilor în aplicarea directivei respective.

ê 604/2013 considerentul 12

(14)Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale 22 ar trebui să se aplice în completarea și fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la garanțiile procedurale reglementate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva limitărilor în aplicarea directivei respective.

ê 604/2013 considerentul 13

(15)În conformitate cu Convenția din 1989 a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, interesul superior al copilului ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament. În procesul de evaluare a interesului superior al copilului, statele membre ar trebui în special să ia în considerare în mod corespunzător dezvoltarea socială și bunăstarea minorului, aspecte legate de siguranța și securitatea acestuia, opinia minorului în concordanță cu vârsta și nivelul său de maturitate, inclusiv istoricul acestuia. În plus, ar trebui stabilite garanții procedurale specifice pentru minorii neînsoțiți, având în vedere vulnerabilitatea deosebită a acestora.

ê 604/2013 considerentul 14

(16)În conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectul pentru viața de familie ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament.

ò nou

(17)Pentru a evita transferul între statele membre al unor solicitanți ale căror cereri sunt inadmisibile sau care este probabil să nu aibă nevoie de protecție internațională sau care prezintă riscuri de securitate, este necesar să se asigure că statul membru în care o cerere este prezentată prima dată verifică admisibilitatea acesteia în raport cu prima țară de azil și țară terță sigură, examinează prin proceduri accelerate cererile solicitanților care provin dintr-o țară de origine desemnată ca fiind sigură în lista UE, precum și cererile solicitanților care ridică preocupări legate de securitate.

ê 604/2013 considerentul 15

(18)Prelucrarea împreună a cererilor de protecție internațională ale membrilor unei familii de către un singur stat membru face posibilă asigurarea unei examinări în detaliu a cererilor și o coerență a deciziilor luate, precum și evitarea separării membrilor unei familii.

ò nou

(19)Definiția unui membru de familie din prezentul regulament ar trebui să includă frații sau surorile solicitantului. Reunirea fraților sau a surorilor este deosebit de importantă pentru îmbunătățirea șanselor de integrare ale solicitanților și, astfel, pentru reducerea deplasărilor secundare. Domeniul de aplicare al definiției unui membru de familie ar trebui să reflecte, de asemenea, realitatea tendințelor migratorii actuale, și anume faptul că frecvent solicitanții sosesc pe teritoriul statelor membre după o perioadă lungă de tranzit. Prin urmare, definiția ar trebui să includă familiile formate în afara țării de origine, dar înainte de sosirea pe teritoriul statului membru. Se preconizează că această extindere limitată și specifică a sferei definiției va reduce stimulentele unora dintre deplasările secundare pe teritoriul UE ale solicitanților de azil.

ê 604/2013 considerentul 16

ð nou

(20)Pentru a asigura respectarea deplină a principiului unității familiei și a interesului superior al copilului, existența unei relații de dependență între solicitant și un copil, frate sau soră ori părinte al acestuia, pe motiv de graviditate sau maternitate a solicitantului, de stare a sănătății sau de vârstă înaintată, ar trebui să devină un criteriu obligatoriu de responsabilitate. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, prezența, pe teritoriul unui alt stat membru, a unui membru al familiei sau a unei rude care pot avea grijă de acesta, ar trebui să devină, de asemenea, criteriu obligatoriu de responsabilitate. ðPentru a descuraja deplasările secundare ale minorilor neînsoțiți, care nu sunt în interesul superior al acestora, în absența unui membru de familie sau a unei rude, statul membru responsabil ar trebui să fie acela în care minorul neînsoțit și-a prezentat prima dată cererea de protecție internațională, cu excepția cazului în care se demonstrează că acest lucru nu ar fi în interesul superior al copilului. Înainte de transferul unui minor neînsoțit către alt stat membru, statul membru care efectuează transferul ar trebui să se asigure că statul membru în cauză va lua toate măsurile necesare și corespunzătoare pentru a asigura o protecție adecvată a copilului, în special numirea promptă a unui sau unor reprezentanți având sarcina de a garanta respectarea tuturor drepturilor acestuia. Orice decizie de a transfera un minor neînsoțit ar trebui precedată de o evaluare a interesului superior al acestuia, realizată de personal având calificările și expertiza necesare. ï

ê 604/2013 considerentul 17 (adaptat)

ð nou

(21)ð Asumarea responsabilității de către un stat membru pentru examinarea unei cereri care i-a fost prezentată, atunci această examinare nu este responsabilitatea sa conform criteriilor prevăzute de prezentul regulament, poate compromite eficacitatea și caracterul sustenabil al sistemului și ar trebui să aibă un caracter excepțional. ï Orice  Prin urmare, un Õ stat membru ar trebui să poată deroga de la criteriul responsabilității, în special ð numai ï din considerente umanitare și caritabile, ð în special din motive de familie, înainte ca un stat membru responsabil să fi fost determinat ï astfel încât să reunească membri de familie, rude sau orice alte persoane aflate în relații de natură familială și să poată examina o cerere de protecție internațională prezentată acestuia sau altui stat membru, chiar dacă responsabilitatea efectuării unei asemenea examinări nu îi revine în temeiul criteriilor obligatorii stabilite de prezentul regulament.

ò nou

(22)Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament și pentru a preveni obstacolele în calea aplicării sale, în special pentru a evita sustragerea și deplasările secundare între statele membre, este necesar să se stabilească obligații clare care trebuie îndeplinite de solicitant în contextul procedurii, în legătură cu care acesta ar trebui informat în mod corespunzător și prompt. Încălcarea acestor obligații legale ar trebui să determine consecințe procedurale corespunzătoare și proporționale pentru solicitant, precum și consecințe corespunzătoare și proporționale în privința condițiilor de primire a acestuia. În conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statul membru în care un astfel de solicitant este prezent ar trebui să asigure în orice caz satisfacerea necesităților materiale imediate ale persoanei respective.

ê 604/2013 considerentul 18 (adaptat)

ð nou

(23)Un interviu individual cu solicitantul ar trebui organizat pentru a facilita determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională ð , cu excepția cazului în care solicitantul s-a sustras sau în care informațiile furnizate de acesta sunt suficiente pentru determinarea statului membru responsabil ï . De îndată ce este prezentată cererea de protecție internațională, solicitantul ar trebui informat  în special Õ cu privire la aplicarea prezentului regulament, ð la faptul că acesta nu poate alege statul membru care îi va examina cererea de protecție internațională, la obligațiile sale în temeiul prezentului regulament și la consecințele nerespectării acestora ï și la posibilitatea, pe parcursul interviului în vederea facilitării procesului de determinare a statului membru responsabil, de a oferi informații referitoare la prezența unor membri de familie, a unor rude sau a unor persoane aflate în relații de natură familială cu solicitantul în statele membre, pentru a facilita procedura de determinare a statului membru responsabil.

ê 604/2013 considerentul 19

ð nou

(24)În vederea garantării protecției efective a drepturilor persoanelor vizate, ar trebui stabilite garanții juridice și dreptul la o cale de atac eficientă în ceea ce privește deciziile legate de transferurile către statul membru responsabil, în conformitate, în special, cu drepturile recunoscute la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. ð De asemenea, ar trebui asigurat dreptul la o cale de atac eficientă în situațiile în care nu se ia o decizie de transfer, dar solicitantul susține că alt stat membru este responsabil pe baza faptului că are un membru de familie sau, în cazul minorilor neînsoțiți, o rudă în alt stat membru. ï Pentru a se asigura respectarea dreptului internațional, dreptul la o cale de atac eficientă împotriva unor astfel de decizii ar trebui să cuprindă atât examinarea aplicării prezentului regulament, cât și a situației de drept și de fapt din statul membru către care solicitantul este transferat. ðSfera de aplicare a căii de atac eficiente ar trebui să se limiteze la a evalua dacă drepturile fundamentale ale solicitantului în ceea ce privește respectarea vieții de familie, drepturile fundamentale ale copilului sau interzicerea tratamentelor inumane și degradante riscă să fie încălcate.  ï

ò nou

(25)Statul membru care este determinat drept responsabil în temeiul prezentului regulament ar trebui să rămână responsabil pentru examinarea fiecărei cereri a solicitantului respectiv, inclusiv orice cerere ulterioară, în conformitate cu articolele 40, 41 și 42 din Directiva 2013/32/UE, indiferent dacă solicitantul a plecat sau a fost îndepărtat de pe teritoriile statelor membre. Dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 604/2013 care prevăd încetarea responsabilității în anumite circumstanțe, inclusiv atunci când termenele pentru efectuarea transferurilor au expirat de o anumită perioadă de timp, au creat un stimulent pentru sustragere și, prin urmare, ar trebui eliminate.

(26)În vederea asigurării unei determinări rapide a responsabilității și a unei repartizări rapide a solicitanților de protecție internațională între statele membre, termenele pentru prezentarea cererilor de preluare și pentru răspunsul la acestea, pentru efectuarea notificărilor de reprimire și pentru efectuarea transferurilor, precum și pentru introducerea căilor de atac și pentru soluționarea acestora ar trebui raționalizate și reduse cât mai mult posibil.

ê 604/2013 considerentul 20

(27)Detenția solicitanților ar trebui aplicată în conformitate cu principiul conform căruia o persoană nu poate fi supusă detenției pentru simplul motiv că solicită protecție internațională. Detenția ar trebui să fie pe o perioadă cât mai scurtă cu putință și să facă obiectul principiilor necesității și proporționalității. În special, deținerea solicitanților trebuie să fie în conformitate cu articolul 31 din Convenția de la Geneva. Procedurile prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește o persoană deținută, ar trebui efectuate cu prioritate, în termenele cele mai scurte cu putință. În ceea ce privește garanțiile generale ale detenției, precum și condițiile de detenție, statele membre ar trebui să aplice, după caz, dispozițiile Directivei 2013/33/UE și în cazul persoanelor deținute în temeiul prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 21

(28)Deficiențele sau colapsurile sistemelor de azil, adesea agravate sau determinate parțial de presiunile exercitate asupra lor, pot pune în pericol funcționarea corespunzătoare a sistemului instituit de prezentul regulament, ceea ce ar putea duce la un risc de încălcare a drepturilor solicitanților, astfel cum sunt prevăzute în acquis-ul Uniunii în domeniul azilului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, și a altor drepturi ale omului prevăzute la nivel internațional și a drepturilor refugiaților.

ò nou

(29)Înregistrarea corespunzătoare a tuturor cererilor de azil din UE prin atribuirea unui număr unic al cererii ar trebui să contribuie la detectarea cererilor multiple și la prevenirea deplasărilor secundare neregulamentare și a introducerii de cereri multiple de azil. Ar trebui instituit un sistem automat care să faciliteze aplicarea prezentului regulament. Acesta ar trebui să permită înregistrarea cererilor de azil prezentate în UE, monitorizarea eficace a proporției cererilor din fiecare stat membru și o aplicare corectă a mecanismului de repartizare corectiv.

(30)Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 23 ar trebui să fie responsabilă cu pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemului central și a infrastructurii de comunicare între sistemul central și infrastructurile naționale.

ê 604/2013 considerentul 22

ð nou

(31)Un proces de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor în domeniul azilului, menit să prevină orice deteriorare sau colaps al sistemelor de azil, în care EASO să joace un rol major prin utilizarea competențelor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 439/2010, ar trebui instituit atât pentru a asigura soliditatea cooperării în cadrul prezentului regulament, cât și pentru a dezvolta încrederea reciprocă între statele membre în ceea ce privește politica în domeniul azilului. Acest proces ar trebui să asigure alertarea Uniunii de îndată ce există îngrijorarea că buna funcționare a sistemului instituit de prezentul regulament este pusă în pericol ca urmare a unor presiuni asupra sistemelor de azil din unul sau din mai multe state membre și/sau din cauza unor deficiențe ale acestor sisteme. Un astfel de proces ar permite Uniunii să promoveze măsuri de prevenție într-o etapă timpurie și să acorde atenția cuvenită unor astfel de situații. Solidaritatea este un element de bază în cadrul SECA, iar solidaritatea și încrederea reciprocă merg mână în mână. Prin consolidarea încrederii, procesul de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor în domeniul azilului ar putea îmbunătăți direcționarea măsurilor concrete privind o solidaritate autentică și practică înspre statele membre, pentru a acorda asistență statelor membre afectate, în general, și solicitanților, în special. În conformitate cu articolul 80 din TFUE tratat, actele Uniunii ar trebui să cuprindă, ori de câte ori este necesar, măsuri adecvate pentru aplicarea principiului solidarității., ð Ar trebui instituit un mecanism de repartizare corectiv pentru a asigura o partajare echitabilă a responsabilității între statele membre și un acces rapid al solicitanților la procedurile de acordare a protecției internaționale în situațiile în care un stat membru se confruntă cu un număr disproporționat de cereri de protecție internațională pentru care este responsabil în temeiul prezentului regulament. ï iar acest proces ar trebui să fie însoțit de astfel de măsuri. Concluziile privind un cadru comun pentru o solidaritate veritabilă și practică față de statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite asupra sistemelor lor de azil, inclusiv datorită fluxurilor migratorii mixte, adoptate de Consiliu la 8 martie 2012, prevăd „un set de instrumente” alcătuit atât din măsurile existente, cât și din posibile măsuri noi care ar trebui luate în considerare în contextul unui mecanism de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor.

ò nou

(32)O cheie bazată pe dimensiunea populației și a economiei statelor membre ar trebui utilizată ca punct de referință în cadrul aplicării mecanismului de repartizare corectiv, împreună cu un prag, pentru ca mecanismul să își poată îndeplini rolul de instrument de sprijin al statelor membre care se confruntă cu o presiune disproporționată. Aplicarea repartizării corective în beneficiul unui stat membru ar trebui să se declanșeze automat atunci când numărul de cereri de protecție internațională pentru care un stat membru este responsabil depășește 150 % din cifra identificată în cheia de referință. Pentru a reflecta pe deplin eforturile fiecărui stat membru, numărul persoanelor relocate efectiv într-un stat membru ar trebui adăugat la numărul cererilor de protecție internațională, în scopul efectuării acestui calcul.

(33)Atunci când se aplică mecanismul de repartizare, solicitanții care și-au depus cererile în statul membru beneficiar ar trebui repartizați statelor membre care se situează sub proporția de cereri care le revine pe baza cheii de referință aplicabile statelor membre respective. Ar trebui să se prevadă norme corespunzătoare referitoare la cazurile în care există motive grave pentru care un solicitant poate fi considerat un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică, în special norme privind schimbul de informații între autoritățile competente din domeniul azilului ale statelor membre. După transfer, statul membru de repartizare ar trebui să determine statul membru responsabil și ar trebui să devină responsabil pentru examinarea cererii, cu excepția cazului în care criterii de responsabilitate care au întâietate, legate în particular de prezența unor membri de familie, stabilesc că alt stat membru ar trebui să fie responsabil.

(34)În cadrul mecanismului de repartizare, costurile transferului unui solicitant către statul membru de repartizare ar trebui rambursate din bugetul UE.

(35)Un stat membru de repartizare poate decide să nu accepte solicitanții repartizați pentru o perioadă de douăsprezece luni, caz în care ar trebui să introducă această informație în sistemul automat și să notifice celelalte state membre, Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene. Din acel moment, solicitanții care ar fi fost repartizați statului membru respectiv ar trebui repartizați celorlalte state membre. Statul membru care nu participă temporar la repartizarea corectivă ar trebui să plătească o contribuție de solidaritate de 250 000 EUR pentru fiecare solicitant neacceptat statului membru care a fost determinat ca fiind responsabil pentru examinarea cererilor respective. Comisia ar trebui să stabilească într-un act de punere în aplicare modalitățile practice pentru aplicarea mecanismului de contribuții de solidaritate. Agenția pentru Azil a Uniunii Europene va monitoriza și va raporta anual Comisiei în legătură cu aplicarea mecanismului de solidaritate financiară.

ê 604/2013 considerentul 22

Statele membre ar trebui să colaboreze cu EASO în cadrul colectării de informații referitoare la capacitatea acestora de a face față unor presiuni deosebite în ceea ce privește sistemele lor de azil și de primire, în special în cadrul aplicării prezentului regulament. EASO ar trebui să raporteze periodic cu privire la informațiile colectate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 439/2010.

ê 604/2013 considerentul 24

(36)În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei 24 , transferurile către statul membru responsabil pentru verificarea solicitării de protecție internațională pot fi efectuate în mod voluntar, prin plecare controlată sau sub escortă. Statele membre ar trebui să încurajeze transferurile voluntare prin punerea la dispoziția solicitantului a informațiilor corespunzătoare și să se asigure că transferurile controlate sau sub escortă au loc în condiții umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității umane, precum și a interesului superior al copilului și ținând cont cât de mult posibil de jurisprudența relevantă, în special în ceea ce privește transferurile din motive umanitare.

ê 604/2013 considerentul 25

(37)Crearea progresivă a unui spațiu fără frontiere interne în care libera circulație a persoanelor este garantată în conformitate cu TFUE și stabilirea politicilor Uniunii privind condițiile de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe, inclusiv eforturile comune către gestionarea frontierelor externe, face necesară stabilirea unui echilibru între criteriile responsabilității în spiritul solidarității.

ò nou

(38)[Regulamentul general privind protecția datelor (UE) .../2016] se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în temeiul prezentului regulament de la data stabilită în regulamentul respectiv; până la acea dată, se aplică Directiva 95/46/CE. Statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura și a putea demonstra faptul că prelucrarea se efectuează în conformitate cu regulamentul respectiv și cu dispozițiile prezentului regulament care precizează cerințele regulamentului menționat anterior. În particular, măsurile respective ar trebui să garanteze securitatea datelor cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentului regulament și să prevină accesul sau divulgarea ilegală sau neautorizată, alterarea sau pierderea datelor cu caracter personal prelucrate. Autoritatea sau autoritățile de supraveghere competente din fiecare stat membru ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile relevante, inclusiv în ceea ce privește transmiterea către și din sistemul automat și către autoritățile competente pentru efectuarea controalelor de securitate.

(39)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să facă obiectul monitorizării de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu dispozițiile privind protecția datelor prevăzute de [Propunerea de regulament privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010].

ê 604/2013 considerentul 26 (adaptat)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date 25 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către statele membre în temeiul prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 27

Schimbul de date cu caracter personal referitoare la un solicitant, inclusiv a datelor sensibile privind sănătatea acestuia, înaintea unui transfer va asigura faptul că autoritățile competente în materie de azil sunt în măsură să ofere solicitanților asistență adecvată și să asigure continuitatea protecției și a drepturilor conferite acestora. O dispoziție specifică ar trebui introdusă pentru a asigura protecția datelor referitoare la solicitanții aflați în această situație, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

ê 604/2013 considerentul 28

(40)Aplicarea prezentului regulament poate fi facilitată, iar eficiența sa consolidată, prin înțelegeri bilaterale între statele membre pentru îmbunătățirea comunicării între serviciile competente, reducând termenele pentru procedură sau simplificând prelucrarea cererilor de preluare sau reprimire, sau stabilind procedurile privind executarea transferurilor.

ê 604/2013 considerentul 29

(41)Continuitatea dintre sistemul de determinare a statului membru responsabil stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 343/2003 (UE) nr. 604/2013 și sistemul stabilit prin prezentul regulament ar trebui asigurată. În mod similar, ar trebui asigurată coerența între prezentul regulament și Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului] din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii 26 .

ò nou

(42)O rețea a autorităților competente din statele membre ar trebui instituită și facilitată de Agenția pentru Azil a Uniunii Europene pentru a consolida cooperarea practică și schimbul de informații cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prezentului regulament, inclusiv elaborarea de instrumente practice și orientări.

ê 604/2013 considerentul 30

(43)Funcționarea sistemului Eurodac, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului] ar trebui să faciliteze aplicarea prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 31

(44)Funcționarea Sistemului de informații privind vizele, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere 27 și, în special, punerea în aplicare a articolelor 21 și 22 conținute de acesta, ar trebui să faciliteze aplicarea prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 32

(45)În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră sub incidența domeniului de aplicare al prezentului regulament, statele membre sunt legate prin obligațiile care le incumbă în temeiul instrumentelor de drept internațional, inclusiv jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

ê 604/2013 considerentul 33

(46)Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie 28 .

ê 604/2013 considerentul 34

ð nou

(47)Ar trebui utilizată procedura de examinare pentru adoptarea unei broșuri de informare comune cu privire la sistemul Dublin/Eurodac, precum și a unei broșuri de informare specifice cu privire la minorii neînsoțiți; a unui formular standard pentru schimbul de date relevante privind minorii neînsoțiți; a unor condiții uniforme pentru consultarea de date și schimbul de date privind minorii neînsoțiți și persoanele aflate în întreținere; a unor condiții uniforme privind pregătirea și introducerea de cereri de preluare sau ð de notificări ï de reprimire; a două liste în care se specifică probele relevante și dovezile circumstanțiale relevante și revizuirea periodică a acestora; a unui permis de trecere; a unor condiții uniforme pentru consultarea de date și schimbul de date privind transferurile; a unui formular standard pentru schimbul de date înaintea unui transfer; a unui certificat medical comun; a unor condiții uniforme și modalități practice pentru schimbul de date privind starea sănătății unei persoane înaintea unui transfer; și a unor canale sigure de transmitere electronică pentru transmiterea cererilor.

ê 604/2013 considerentul 35 (adaptat)

(48)În vederea adoptării de dispoziții suplimentare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește identificarea membrilor de familie, fraților, surorilor, sau a rudelor unui minor neînsoțit; criteriile de stabilire a existenței unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacității unei rude de a avea grijă de un minor neînsoțit, inclusiv în cazul în care membri de familie, frați, surori sau rude ale minorului neînsoțit se află în mai multe state membre; elementele pentru evaluarea relației de dependență; criteriile pentru evaluarea capacității unei persoane de a se ocupa de o persoană aflată în îngrijire și elementele care trebuie luate în considerare pentru a evalua incapacitatea de a călători pentru o perioadă importantă de timp. În exercitarea competențelor sale de adoptare a actelor delegate, Comisia nu depășește sfera principiului interesului superior al copilului, astfel cum este prevăzut la articolul 68 alineatul (3) din prezentul regulament. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți  și ca aceste consultări să fie realizate în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 Õ . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar acești experți au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate. Õ Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

ê 604/2013 considerentul 36

(49)În aplicarea prezentului regulament, inclusiv pentru pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să consulte experți, inter alia, din cadrul tuturor autorităților naționale relevante.

ê 604/2013 considerentul 37

(50)Măsurile detaliate necesare pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 343/2003 (UE) nr. 604/2013 au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1560/2003, astfel cum a fost modificat de Regulamentul 118/2014, ar trebui încorporate în prezentul regulament, din motive de claritate sau deoarece pot servi unui interes general. În special, este important, atât pentru statele membre, cât și pentru solicitanții vizați, să existe un mecanism general pentru găsirea unei soluții în cazuri de divergențe de opinii între statele membre în ceea ce privește aplicarea unei dispoziții a prezentului regulament. De aceea, se justifică încorporarea în prezentul regulament a mecanismului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 pentru soluționarea diferendelor referitoare la clauza umanitară și extinderea domeniului de aplicare al acestuia la totalitatea prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 38

(51)Monitorizarea eficace a aplicării prezentului regulament necesită evaluări periodice.

ò nou

(52)Pentru a evalua dacă mecanismul de repartizare corectiv din prezentul regulament îndeplinește obiectivul de a asigura o partajare echitabilă a responsabilității între statele membre și de a reduce presiunea disproporționată asupra unora dintre acestea, Comisia ar trebui să reexamineze funcționarea mecanismului de repartizare corectiv și în special să verifice dacă pragul pentru declanșarea și pentru încetarea repartizării corective asigură în mod efectiv o partajare echitabilă a responsabilității între statele membre și un acces rapid al solicitanților la procedurile de acordare a protecției intenționale în situațiile în care un stat membru se confruntă cu un număr disproporționat de cereri de protecție internațională pentru care este responsabil în temeiul prezentului regulament.

ê 604/2013 considerentul 39

(53)Prezentul Regulament respectă drepturile fundamentale și principiile care sunt recunoscute în special de Carta Ddrepturilor Ffundamentale a Uniunii Europene. În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului de azil garantat de articolul 18 din cartă, precum și a drepturilor recunoscute în temeiul articolelor 1, 4, 7, 24 și 47 din cartă. Prezentul regulament ar trebui prin urmare aplicat în mod corespunzător.

ê 604/2013 considerentul 40

(54)Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentată într-un stat membru de către un resortisant al unui stat terț sau de către un apatrid, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv.

ê 604/2013 considerentul 41

În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, aceste state membre și-au notificat intenția de a lua parte la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.

ò nou

(55)[În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceste state membre și-au notificat intenția de a lua parte la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament]

SAU

(56)[În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu au obligații în temeiul acestuia și nu fac obiectul aplicării sale.]

SAU

(53)[În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(54) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat (, prin scrisoarea din ...,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.]

SAU

(53) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat (, prin scrisoarea din ...,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.

(54) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.]

ê 604/2013 considerentul 42

(57)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale,

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește criteriile și mecanismele de determinare a  singurului Õ statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (denumit în continuare „statul membru responsabil”).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a) „resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) al TFUE și care nu este cetățean al unui stat care participă la prezentul regulament în virtutea unui acord cu Uniunea Europeană;

(b) „cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva 2011/95/UE;

(c) „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(d) „examinarea unei cereri de protecție internațională” înseamnă orice măsură de examinare, decizie sau hotărâre pronunțată cu privire la o cerere de protecție internațională de către autoritățile competente în conformitate cu Directiva 2013/32/UE și cu Directiva 2011/95/UE, cu excepția procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament;

(e) „retragerea unei cereri de protecție internațională” înseamnă acțiunile prin care solicitantul pune capăt procedurii inițiate prin prezentarea cererii sale de protecție internațională, în conformitate cu Directiva 2013/32/UE, fie în mod explicit, fie în mod tacit;

(f) „persoana care beneficiază de protecție internațională” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid căruia i s-a acordat protecție internațională, în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2011/95/UE;

(g) „membri de familie” înseamnă, în măsura în care familia exista deja ð înainte ca solicitantul să ajungă pe teritoriul statelor membre ï în țara de origine, următorii membri de familie ai solicitantului care sunt prezenți pe teritoriul statelor membre:

–soțul solicitantului sau partenerul său necăsătorit într-o relație stabilă, atunci când legislația sau practica statului membru în cauză rezervă cuplurilor necăsătorite un tratament comparabil cu cel rezervat cuplurilor căsătorite, în temeiul legislației sale privind resortisanții țărilor terțe;

–copiii minori ai cuplurilor menționate la prima liniuță sau ai solicitantului, cu condiția ca aceștia să fie necăsătoriți și indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau adoptați în conformitate cu definiția din dreptul național;

–atunci când solicitantul este minor și necăsătorit, tatăl, mama sau alt adult responsabil de acesta fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din statul membru în care este prezent adultul;

–atunci când beneficiarul de protecție internațională este minor și necăsătorit, tatăl, mama sau alt adult responsabil de aceasta fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din statul membru în care este prezent beneficiarul;,

ò nou

–fratele sau sora sau frații și surorile solicitantului;

 604/2013

(h) „rudă” înseamnă sora sau fratele mamei sau tatălui solicitantului, aflați la vârstă adultă, sau bunicul sau bunica solicitantului care sunt prezenți pe teritoriul unui stat membru, indiferent dacă solicitantul este născut din căsătorie sau în afara căsătoriei sau adoptat, în conformitate cu definiția din dreptul național;

(i) „minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid sub vârsta de 18 ani;

(j) „minor neînsoțit” înseamnă un minor care sosește pe teritoriul statului membru neînsoțit de un adult responsabil pentru el în temeiul legii sau al practicii din statul membru în cauză și atât timp cât acesta nu este luat în întreținere efectiv de un astfel de adult; sunt incluși minorii care sunt lăsați neînsoțiți după ce au intrat pe teritoriul statelor membre;

(k) „reprezentant” înseamnă o persoană sau o organizație desemnată de organismele competente pentru a acorda asistență și a reprezenta minorul neînsoțit în cadrul procedurilor prevăzute în prezentul regulament în vederea asigurării interesului superior al copilului și, dacă este necesar, a exercitării capacității juridice în numele minorului. Atunci când o organizație este desemnată în calitate de reprezentant, aceasta desemnează persoana responsabilă de îndeplinirea sarcinilor sale în raport cu minorul, în conformitate cu prezentul regulament;

(l) „permis de ședere” însemnă orice autorizație eliberată de autoritățile statelor membre care autorizează un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid să stea pe teritoriul său, inclusiv documentele care materializează autorizația de a rămâne pe teritoriu în cadrul unui regim de protecție temporară sau până ce încetează circumstanțele care împiedică ducerea la îndeplinire a unui ordin de expulzare, cu excepția vizelor și a autorizațiilor de ședere eliberate în perioada necesară pentru determinarea statului membru responsabil, astfel cum este stabilit prin prezentul regulament sau în timpul examinării unei cereri de protecție internațională sau a unei cereri de permis de ședere;

(m) „viză” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea tranzitului sau a intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru sau în mai multe state membre. Tipul vizei este determinat în conformitate cu următoarele definiții:

–„viză de ședere de lungă durată” înseamnă o autorizație sau o decizie eliberată de unul dintre statele membre în conformitate cu legislația sa națională sau cu legislația Uniunii necesară în vederea intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru pentru o perioadă care depășește trei luni;

–„viză de ședere de scurtă durată” înseamnă o autorizație sau o decizie a unui stat membru în vederea tranzitării sau a unei șederi intenționate pe teritoriul unuia, mai multora sau al tuturor statelor membre pentru o perioadă de cel mult trei luni în oricare perioadă de șase luni care începe la data primei intrări pe teritoriul statelor membre;

–„viză de tranzit aeroportuar” înseamnă o viză valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internațional ale unuia sau mai multor aeroporturi din statele membre;

   (n) „riscul sustragerii de la procedură” înseamnă, într-un caz individual, existența unor motive bazate pe criterii obiective definite de lege, de a considera că un solicitant sau un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care este implicat într-o procedură de transfer se poate sustrage procedurii .;

ò nou

(o) „stat membru beneficiar” înseamnă statul membru care beneficiază de mecanismul de repartizare corectiv prevăzut în capitolul VII din prezentul regulament și care efectuează repartizarea solicitantului;

(p) „stat membru de repartizare” înseamnă statul membru căruia i-a fost repartizat un solicitant în temeiul mecanismului de repartizare prevăzut în capitolul VII din prezentul regulament;

(q) „persoană relocată” înseamnă o persoană care face obiectul procesului de relocare prin care, la solicitarea Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, pe baza nevoii de protecție internațională a unei persoane, resortisanți ai unor țări terțe sunt transferați dintr-o țară terță într-un stat membru în care le este permisă șederea, dobândind unul din următoarele statute:

(i) „statutul de refugiat” în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 2011/95/UE;

(ii) „statutul conferit prin protecție subsidiară” în sensul articolului 2 litera (g) din Directiva 2011/95/UE; sau

(iii) orice alt statut care oferă, în temeiul dreptului intern și al dreptului Uniunii, drepturi și beneficii similare statutelor menționate la punctele (i) și (ii);

(r) „Agenția pentru Azil a Uniunii Europene” înseamnă agenția instituită prin Regulamentul (UE) [Propunerea de Regulament privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010].

 604/2013

CAPITOLUL II

PRINCIPII GENERALE ȘI GARANȚII

Articolul 3

Accesul la procedura de examinare a unei cereri de protecție internațională

1. Statele membre examinează orice cerere de protecție internațională prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid pe teritoriul oricăruia dintre ele, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea este examinată de un singur stat membru și anume acela pe care criteriile stabilite de în capitolul III îl desemnează responsabil.

2. Atunci când niciun stat membru responsabil nu poate fi desemnat pe baza criteriilor menționate în prezentul regulament, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de protecție internațională este responsabil de examinarea acesteia.

Atunci când este imposibilă transferarea solicitantului către statul membru desemnat inițial drept responsabil, pentru că există temeiuri substanțiale de a crede că în acel stat membru există deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților care duc la un risc de tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil continuă examinarea criteriilor stabilite la capitolul III, pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil.

Atunci când transferul nu poate fi efectuat în temeiul prezentului alineat, către unul dintre statele membre desemnate pe baza criteriilor stabilite la în capitolul III și nici către primul stat membru în care a fost prezentată cererea, statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil devine statul membru responsabil.

ò nou

3. Orice stat membru își rezervă dreptul de a trimite un solicitant către o țară terță sigură, sub rezerva normelor și garanțiilor prevăzute în Directiva 2013/32/UE.

3.   Înainte de aplicarea criteriilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu capitolele III și IV, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de protecție internațională:

(a) examinează dacă cererea de protecție internațională este inadmisibilă în temeiul articolului 33 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2013/32/UE, atunci când o țară care nu este stat membru este considerată ca prima țară de azil sau ca o țară terță sigură pentru solicitant; și

(b) examinează cererea prin procedura accelerată în temeiul articolului 31 alineatul (8) din Directiva 2013/32/UE, atunci când sunt aplicabile următoarele motive:

(i) solicitantul are cetățenia unei țări terțe sau este un apatrid și anterior a avut reședința obișnuită în țara respectivă, desemnată ca țară de origine sigură în lista comună la nivelul UE a țărilor de origine sigure instituită în temeiul Regulamentului [propunerea COM (2015) 452 din 9 septembrie 2015]; sau

(ii) solicitantul poate fi considerat, din motive întemeiate, un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică a statului membru ori solicitantul a fost expulzat forțat din motive grave de securitate publică sau ordine publică în conformitate cu dreptul intern.

4. Dacă statul membru consideră inadmisibilă o cerere sau examinează o cerere prin procedura accelerată în temeiul alineatului (3), acel stat membru este considerat statul membru responsabil.

5. Statul membru care a examinat cererea de protecție internațională, inclusiv în cazurile menționate la alineatul (3), este responsabil de examinarea oricăror altor declarații sau a unei cereri ulterioare a solicitantului respectiv, în conformitate cu articolele 40, 41 și 42 din Directiva 2013/32/UE, indiferent dacă solicitantul a părăsit sau a fost îndepărtat de pe teritoriul statelor membre.

Articolul 4

Obligațiile solicitantului

1. Dacă o persoană care intenționează să depună o cerere de protecție internațională a intrat în mod neregulamentar pe teritoriul statelor membre, cererea este depusă în statul membru al primei intrări respective. Dacă o persoană care intenționează să depună o cerere de protecție internațională se află în mod legal într-un stat membru, cererea se depune în acest stat membru.

2. Solicitantul prezintă cât mai curând posibil și cel târziu în cursul interviului efectuat în temeiul articolului 7 toate elementele și informațiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil și cooperează cu autoritățile competente din statele membre.

3. Solicitantul:

(a)     respectă o decizie de transfer care i-a fost notificată în conformitate cu articolul 27 alineatele (1) și (2) și cu articolul 38 litera (b);

(b)     este prezent și se află la dispoziția autorităților competente din statul membru în care a depus cererea, respectiv din statul membru în care a fost transferat.

Articolul 5

Consecințele neconformării

1. Dacă un solicitant nu se conformează obligației prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament examinează cererea printr-o procedură accelerată, în conformitate cu articolul 31 alineatul (8) din Directiva 2013/32/UE.

2. Statul membru în care solicitantul are obligația de a fi prezent continuă procedurile pentru stabilirea statului membru responsabil chiar dacă solicitantul părăsește teritoriul statului membru respectiv fără a fi autorizat sau nu se află, din alte motive, la dispoziția autorităților competente din statul membru respectiv. 

3. Solicitantul nu are dreptul de a beneficia de condițiile de primire prevăzute la articolele 14-19 din Directiva 2013/33/UE, cu excepția asistenței medicale de urgență, în timpul desfășurării procedurilor în temeiul prezentului regulament în niciun alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent. 

4. Autoritățile competente țin cont de elementele și informațiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil numai în măsura în care acestea au fost prezentate în termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (2).

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

Articolul 4 6

Dreptul la informare

1. De îndată ce o cerere de protecție internațională este prezentată, în sensul articolului 20 21 alineatul (2), într-un stat membru, autoritățile sale competente informează solicitantul în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament ð și obligațiile prevăzute la articolul 4, precum și consecințele neconformării, prevăzute la articolul 5 ï și, în special, referitor la:

ò nou

(a) referitor la faptul că dreptul de a solicita protecție internațională nu include alegerea de către solicitant a statului membru care va fi responsabil de examinarea cererii de protecție internațională;

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

(ab)  referitor la Õ obiectivele prezentului regulament și consecințele depunerii unei alte cereri într-un alt stat membru, precum și la consecințele mutării dintr-un stat membru în altul ð părăsirii statului membru unde are obligația de a fi prezent ï pe durata procesului de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament și pe durata examinării cererii de protecție internațională, ð în special referitor la faptul că solicitantul nu are dreptul de a beneficia de condițiile de primire prevăzute la articolele 14-19 din Directiva 2013/33/UE, cu excepția asistenței medicale de urgență, în niciun alt stat membru în afară de cel în care are obligația de a fi prezent ï ;

(bc)  referitor la Õ criteriile ð și procedurile ï de determinare a statului membru responsabil, ierarhizarea acestora pe parcursul diferitelor etape ale procedurii și durata lor, inclusiv faptul că o cerere de protecție internațională depusă într-un stat membru poate avea drept consecință ca acel stat membru să devină responsabil în temeiul prezentului regulament, chiar dacă această responsabilitate nu decurge din respectivele criterii;

(cd)  referitor la Õ interviul individual în temeiul articolului 5 7 și posibilitatea ð obligația ï de a transmite ð și a demonstra ï informații referitoare la prezența în statele membre a unor membri de familie, rude, sau a unor persoane aflate în relații de natură familială cu solicitantul, inclusiv mijloacele prin care solicitantul poate transmite informațiile respective;

(de)  referitor la Õ posibilitatea de a contesta o decizie de transfer și, după caz, de a depune o cerere de suspendare a transferului ð în termen de șapte zile de la notificare, precum și la faptul că această contestare se limitează la a evalua dacă articolul 3 alineatul (2) în ceea ce privește riscul de tratament inuman sau degradant sau articolele 10 și 13-18 au fost încălcate ï ;

(ef) faptul că autoritățile competente ale statelor membre ð și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene prelucrează datele cu caracter personal ale solicitantului inclusiv pentru ï pot face schimbul de date referitoare la solicitant numai în scopul punerii în aplicare a obligațiilor acestora care decurg din prezentul regulament;

ò nou

(g) referitor la categoriile de date cu caracter personal vizate;

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

(fh)  referitor la Õ dreptul de acces la datele care îl privesc și dreptul de a solicita rectificarea datelor inexacte referitoare la persoana sa sau ștergerea acestora dacă au fost prelucrate în mod ilegal, precum și procedurile de urmat pentru exercitarea acestor drepturi, inclusiv datele de contact ale autorităților menționate la articolul 35 47 și ale autorităților naționale pentru protecția datelor care tratează plângerile referitoare la protecția datelor cu caracter personal ð , precum și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor. ï ;

ò nou

(i) după caz, referitor la procedura de repartizare prevăzută în capitolul VII.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

2. Informațiile menționate la alineatul (1) sunt furnizate în scris, într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înțelege. Statele membre folosesc broșura comună elaborată în acest scop în temeiul alineatului (3).

Dacă este cazul, pentru o înțelegere adecvată din partea solicitantului, informațiile îi sunt comunicate, de asemenea, și oral, de exemplu cu ocazia interviului individual, astfel cum se menționează la articolul 5 7.

3. Comisia, prin acte de punere în aplicare, elaborează o broșură comună, precum și o broșură specială destinată minorilor neînsoțiți, care să conțină cel puțin informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Această broșură comună include, de asemenea, informații referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului nr. 603/2013] și în special la scopul în care datele solicitantului în cauză pot fi prelucrate în cadrul Eurodac. Broșura comună se elaborează astfel încât să permită statelor membre să o completeze cu informații suplimentare specifice statelor membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 5 7

Interviul individual

1. Pentru a facilita procesul de determinare a statului membru responsabil, statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil organizează un interviu individual cu solicitantul ð , cu excepția cazurilor în care solicitantul s-a sustras de la procedură sau informațiile furnizate de solicitant în temeiul articolului 4 alineatul (2) sunt suficiente pentru determinarea statului membru responsabil ï . Interviul permite, de asemenea, înțelegerea corespunzătoare a informațiilor oferite solicitantului în conformitate cu articolul 4 6.

2. Se poate renunța la interviul individual dacă:

(a) solicitantul s-a sustras de la procedură; sau

(b) după primirea informațiilor menționate la articolul 4, solicitantul a oferit deja, prin orice mijloace, informațiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil. Statul membru care a renunțat la interviu îi dă solicitantului posibilitatea de a prezenta toate informațiile suplimentare care sunt relevante pentru determinarea statului membru responsabil înainte de luarea unei decizii de transferare a solicitantului către statul membru responsabil în temeiul articolului 26 alineatul (1).

32. Interviul individual se desfășoară în timp util și, în orice caz, înainte de luarea oricărei decizii de transferare a solicitantului spre statul membru responsabil în temeiul articolului 26 alineatul (1) ð transmiterea unei cereri de preluare în temeiul articolului 24 ï .

43. Interviul individual se desfășoară într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înțelege și în care acesta este capabil să comunice. Dacă este cazul, statele membre recurg la un interpret capabil să asigure o comunicare adecvată între solicitant și persoana care realizează interviul individual.

54. Interviul individual are loc în condiții care asigură o confidențialitate corespunzătoare. Interviul este efectuat de o persoană calificată în temeiul dreptului național.

65. Statul membru care realizează interviul individual elaborează un rezumat scris al acestuia care conține cel puțin principalele informații furnizate de către solicitant în cadrul interviului. Acest rezumat se poate prezenta fie sub formă de raport, fie ca formular standard. Statul membru se asigură că solicitantul și/sau consilierul juridic sau alt tip de consilier care îl reprezintă pe solicitant au acces la rezumat în timp util.

Articolul 6 8

Garanții acordate minorilor

1. Interesul superior al copilului reprezintă elementul fundamental pentru statele membre în ceea ce privește toate procedurile prevăzute de prezentul regulament.

2.  Fiecare Õ Sstatele membreu ð în care un minor neînsoțit are obligația de a fi prezent ï se asigură că un reprezentant reprezintă și/sau asistă un minor  minorul Õ neînsoțit pe parcursul tuturor procedurilor  relevante Õ prevăzute de prezentul regulament. Reprezentantul are calificările și expertiza necesare asigurării faptului că interesul superior al copilului este luat în considerare pe parcursul procedurilor desfășurate în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul are acces la conținutul documentelor relevante din dosarul solicitantului, inclusiv la broșura specială destinată minorilor neînsoțiți.

Prezentul alineat nu aduce atingere dispozițiilor relevante ale articolului 25 din Directiva 2013/32/UE.

3. Pentru evaluarea interesului superior al copilului, statele membre cooperează strâns între ele și țin cont, în special, de următorii factori:

(a) posibilitățile de reîntregire a familiei;

(b) bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului, luând în considerare în mod particular istoricul minorului;

(c) considerente privind siguranța și securitatea, în special când există riscul ca respectivul minor să fie o victimă a traficului de ființe umane;

(d) opinia minorului, în conformitate cu vârsta și maturitatea sa.

ò nou

4. Înainte de a transfera un minor neînsoțit către statul membru responsabil sau, după caz, către statul membru de repartizare, statul membru care efectuează transferul se asigură că statul membru responsabil sau statul membru de repartizare ia fără întârziere măsurile menționate la articolele 14 și 24 din Directiva 2013/33/UE și la articolul 25 din Directiva 2013/32/UE. Orice decizie de a transfera un minor neînsoțit este precedată de o evaluare a interesului superior al acestuia. Evaluarea se bazează pe factorii enumerați la alineatul (3). Evaluarea este efectuată rapid de către personal având calificări și o expertiză care să asigure faptul că se ține seama de interesul superior al copilului.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

45. În scopul aplicării articolului 8 10, statul membru în care minorul neînsoțit a depus cererea de protecție internațională întreprinde, cât mai curând posibil, acțiunile corespunzătoare pentru a identifica membrii de familie, frații, surorile sau rudele minorului neînsoțit aflați pe teritoriul statelor membre, protejând, în același timp, interesul superior al copilului.

În acest scop, statul membru respectiv poate solicita asistență din partea organizațiilor internaționale sau a altor organizații relevante și poate facilita accesul minorului la serviciile de urmărire Ö găsire a membrilor de familie sau a rudelor Õ ale organizațiilor respective.

Personalul autorităților competente menționate la articolul 35 47 care tratează cererile referitoare la minorii neînsoțiți trebuie să fi beneficiat și să continue să beneficieze de formarea corespunzătoare cu privire la nevoile specifice minorilor.

56. În vederea facilitării acțiunii adecvate de identificare a membrilor de familie, a fraților, a surorilor sau a rudelor minorului neînsoțit care se află pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul alineatului (4) (5) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, inclusiv un formular standard pentru schimbul de informații relevante între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

CAPITOLUL III

CRITERIILE DE DETERMINARE A STATULUI MEMBRU RESPONSABIL

Articolul 7 9

Ierarhizarea criteriilor

1. Criteriile pentru determinarea statului membru responsabil sunt aplicate ð numai o dată, ï în ordinea în care acestea sunt prezentate în acest capitol.

2. Statul membru responsabil în conformitate cu criteriile stabilite în acest capitol este determinat pe baza situației existente în momentul în care solicitantul a prezentat prima oară cererea sa de protecție internațională unui stat membru.

3. În vederea aplicării criteriilor menționate la articolele 8, 10 și 16, statele membre iau în considerare orice probă disponibilă referitoare la prezența pe teritoriul unui stat membru a unor membri de familie, a unor rude sau a oricăror alte persoane aflate în relații de natură familială cu solicitantul, cu condiția ca aceste probe să fie prezentate înainte de acceptarea de către alt stat membru a cererii de preluare sau de reprimire a persoanei în cauză în temeiul articolelor 22 și, respectiv, 25 și ca cererile anterioare de protecție internațională ale solicitantului să nu fi făcut obiectul unei prime decizii pe fond.

Articolul 8 10

Minorii

 1. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, se aplică numai criteriile din prezentul articol, în ordinea în care sunt prevăzute la alineatele (2)-(5). Õ

12. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, sStatul membru responsabil este acela unde un membru de familie sau un frate sau o soră al minorului neînsoțit se află în mod legal, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului. În cazul în care solicitantul este un minor căsătorit al cărui soț/a cărui soție nu este prezent(ă) în mod legal pe teritoriul statelor membre, statul membru responsabil este acela unde tatăl, mama sau un alt adult responsabil de minor fie în temeiul legii, fie in temeiul practicii din acel stat membru, sau sora sau fratele acestuia sunt prezenți în mod legal.

23. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit care are o rudă prezentă în mod legal în alt stat membru și dacă se stabilește, pe baza unei examinări individuale, că ruda poate avea grijă de el, respectivul stat membru reunește minorul cu ruda sa și este statul membru responsabil, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului.

34. Când membrii de familie, frații, surorile sau rudele, astfel cum sunt menționați la alineatele (1) (2) și (2) (3), locuiesc în mai multe state membre, statul membru responsabil este stabilit în funcție de ceea ce este în interesul superior al minorului neînsoțit.

45. În absența unui membru de familie, a unui frate, unei surori sau a unei rude, astfel cum sunt menționați la alineatele (1) (2) și (2) (3), statul membru responsabil este acela în care minorul neînsoțit și-a prezentat ð prima dată ï cererea de protecție internațională, cu condiția ca acest lucru să fie  cu excepția cazului în care s-a demonstrat că acest lucru nu este Õ în interesul superior al minorului.

56. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 45 57, privind identificarea membrilor de familie, a fraților, surorilor sau a rudelor minorului neînsoțit; criteriile de stabilire a existenței unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacității unei rude de a avea grijă de un minor neînsoțit, inclusiv în cazul în care membri de familie, frați, surori sau rude ale minorului neînsoțit se află în mai multe state membre. În exercitarea competențelor sale de adoptare a actelor delegate, Comisia nu depășește sfera principiului interesului superior al copilului, astfel cum este prevăzut la articolul 6 8 alineatul (3).

67. Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește condiții uniforme pentru consultarea și schimbul de informații între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Articolul 9 11

Membrii de familie care beneficiază de protecție internațională

În cazul în care solicitantul are un membru de familie, indiferent dacă familia s-a format anterior în țara de origine, căruia i-a fost permis să își aibă reședința în calitate de beneficiar de protecție internațională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca persoanele în cauză să își fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Articolul 10 12

Membri de familie care solicită protecție internațională

În cazul în care solicitantul are un membru de familie într-un stat membru a cărui cerere de protecție internațională în respectivul stat membru nu a făcut încă obiectul unei prime decizii pe fond, statul membru în cauză este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca persoanele în cauză să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Articolul 11 13

Procedura familială

Atunci când mai mulți membri de familie și/sau frați sau surori minori necăsătoriți prezintă cereri de protecție internațională în același stat membru simultan sau la date destul de apropiate pentru ca procedurile de determinare a statului membru responsabil să se desfășoare împreună și când aplicarea criteriilor menționate de prezentul regulament ar duce la separarea lor, statul membru responsabil este determinat pe baza următoarelor dispoziții:

(a) responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecție internațională ale tuturor membrilor de familie și/sau ale fraților sau surorilor minori necăsătoriți aparține statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de a îi prelua pe cei mai mulți dintre aceștia;

(b) în cazul în care litera (a) nu se aplică, responsabilitatea aparține statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de examinarea cererii celui mai în vârstă dintre aceștia.

Articolul 12 14

Eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor

1. În cazul în care solicitantul se află în posesia unui permis de ședere valabil ð sau a unui permis de ședere care a expirat cu mai puțin de doi ani înainte de depunerea primei cereri ï , statul membru care a eliberat documentul este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

2. În cazul în care solicitantul deține o viză valabilă ð sau o viză care a expirat cu mai puțin de șase luni înainte de depunerea primei cereri ï , statul membru care a eliberat viza este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu excepția cazului în care viza a fost eliberată în numele altui stat membru în temeiul unei înțelegeri de reprezentare, astfel cum este prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize 29 . În acest caz, statul membru reprezentat este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

3. În cazul în care solicitantul este titularul unuia sau a mai multor permise de ședere sau vize valabile eliberate de diferite state membre, responsabilitatea examinării cererii de protecție internațională este asumată de statele membre în următoarea ordine:

(a) statul membru care a eliberat permisul de ședere care conferă dreptul la cea mai lungă ședere sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat permisul de ședere cu data de expirare cea mai îndepărtată;

(b) statul membru care a eliberat viza cu cea mai îndepărtată dată de expirare atunci când vizele sunt de același tip;

(c) atunci când vizele sunt de tip diferit, statul membru care a eliberat viza cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată.

4. Atunci când solicitantul este titularul numai al unuia sau al mai multor permise de ședere care au expirat cu mai puțin de doi ani înainte sau al uneia sau mai multor vize care au expirat cu mai puțin de șase luni înainte și care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul statului membru, alineatele (1), (2) și (3) se aplică atât timp cât solicitantul nu a părăsit teritoriile statelor membre.

Atunci când solicitantul este titularul unuia sau a mai multor permise de ședere care au expirat de mai mult de doi ani sau al uneia sau mai multor vize care au expirat de mai mult de șase luni și care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul unui stat membru și când acesta nu a părăsit teritoriile statelor membre, statul membru în care este depusă cererea de protecție internațională este responsabil.

54. Faptul că permisul de ședere sau viza a fost eliberat(ă) pe baza unei identități false sau uzurpate sau prin prezentarea unor documente falsificate, contrafăcute sau care nu sunt valabile, nu împiedică atribuirea responsabilității statului membru care a eliberat permisul de ședere sau viza. Cu toate acestea, respectivul stat membru nu este responsabil dacă poate stabili că s-a comis o fraudă după ce permisul sau viza au fost eliberate.

Articolul 13 15

Intrarea și/sau șederea

1. Atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3) 25 alineatul (4) din prezentul regulament, inclusiv datele la care face referire Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013] că un solicitant a trecut ilegal Ö neregulamentar Õ frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului venind dintr-o țară terță, statul membru în care s-a intrat astfel este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională. Această responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care a avut loc trecerea ilegală a frontierei.

2. Atunci când un stat membru nu poate sau nu mai poate fi responsabil în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, și atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3), că solicitantul — care a intrat ilegal pe teritoriile statelor membre sau în împrejurări de intrare care nu pot fi stabilite — a locuit pentru o perioada continuă de cel puțin cinci luni înainte de a depune cererea de protecție internațională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

În cazul în care solicitantul a locuit pentru perioade de timp de cel puțin cinci luni în mai multe state membre, statul membru al ultimei șederi este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

Articolul 14 16

Intrare fără obligația de a deține viză

1. Atunci când un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid intră pe teritoriul unui stat membru în care este exonerat de obligația de a deține viză, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii sale de protecție internațională.

2. Principiul menționat la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care resortisantul unei țări terțe sau apatridul prezintă cererea sa de protecție internațională în alt stat membru, în care de asemenea este exonerat de obligația de a deține viză. În acest caz, celălalt stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

Articolul 15 17

Cerere formulată într-o zonă de tranzit internațional a unui aeroport

Atunci când cererea de protecție internațională este formulată într-o zonă de tranzit internațional a unui aeroport al unui stat membru de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii.

CAPITOLUL IV

PERSOANE AFLATE ÎN ÎNGRIJIRE ȘI CLAUZE DISCREȚIONARE

Articolul 16 18

Persoanele aflate în îngrijire

1. Atunci când un solicitant se află în îngrijirea copilului, fratelui, surorii sau a părintelui său cu reședința legală pe teritoriul unui stat membru, pe motive de graviditate, nou-născut, boală gravă, handicap sever sau vârstă înaintată, sau atunci când copilul, sora, fratele sau părintele solicitantului se află în îngrijirea solicitantului, statele membre, în mod normal, mențin împreună sau reunesc solicitantul și copilul, fratele, sora sau părintele în cauză, cu condiția ca în țara de origine să fi existat legături de familie, ca copilul, fratele, sora, părintele sau solicitantul să fie capabili să asigure asistență persoanei aflate în îngrijire și ca persoanele în cauză să își fi exprimat dorința în scris.

2. Atunci când copilul, sora, fratele sau părintele menționați la alineatul (1) își au reședința legală într-un stat membru diferit de cel în care în care este prezent solicitantul, statul membru responsabil este cel în care copilul, sora, fratele sau părintele își au reședința legală, cu excepția cazului în care starea de sănătate a solicitantului în cauză îl împiedică pe acesta, pe o perioadă de timp semnificativă, să se deplaseze către acel stat membru. În acest caz, statul membru responsabil este cel în care este prezent solicitantul. Respectivul stat membru nu are obligația de a aduce copilul, sora/fratele sau aparținătorul  părintele Õ solicitantului pe teritoriul său.

3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45 57 privind elementele care trebuie luate în considerare pentru evaluarea relației de dependență; criteriile de stabilire a existenței unor legături de familie dovedite; criteriile pentru evaluarea capacității unei persoane de a se ocupa de o persoană aflată în îngrijire și elementele care trebuie luate în considerare pentru a evalua incapacitatea de a călători pentru o perioadă importantă de timp.

4. Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește condiții uniforme pentru consultarea și schimbul de informații între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Articolul 17 19

Clauze discreționare

1. Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) ð și numai până când niciun stat membru nu a fost desemnat ca fiind responsabil ï , fiecare stat membru poate decide să examineze o cerere de protecție internațională care îi este prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid ð pe baza unor motive de familie legate de membri ai familiei extinse care nu se încadrează în definiția de la articolul 2 litera (g) ï , chiar dacă această examinare nu este responsabilitatea sa în temeiul criteriilor stabilite în prezentul regulament

Statul membru care a decis să examineze o cerere de protecție internațională în temeiul prezentului alineat devine statul membru responsabil și își asumă obligațiile asociate acestei responsabilități. După caz, acesta informează, prin utilizarea rețelei electronice de comunicații „DubliNet”, instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003, statul membru anterior responsabil, statul membru care desfășoară o procedură pentru determinarea statului membru responsabil sau statul membru căruia i-a fost solicitat să preia sau să reprimească solicitantul.

Statul membru care devine responsabil în temeiul prezentului alineat indică acest lucru, de îndată, în Eurodac, în conformitate cu Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013], prin adăugarea datei de adoptare a deciziei de examinare a cererii.

2. Statul membru în care este prezentată cererea de protecție internațională și care desfășoară procesul de determinare a statului membru responsabil sau statul membru responsabil poate cere, în orice moment înainte ð de determinarea statului membru responsabil ï de adoptarea unei prime decizii pe fond, unui alt stat membru să primească un solicitant pentru a reuni orice persoane aflate în relații de natură familială din motive umanitare bazate în special pe considerente familiale sau culturale, chiar dacă celălalt stat membru nu este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute la articolele 8 10-13 11 și 16 18. Persoanele în cauză trebuie să își dea consimțământul în scris.

Cererea de preluare conține toate elementele de care dispune statul membru solicitant pentru a permite statului membru solicitat să evalueze situația.

Statul membru solicitat face toate verificările necesare pentru a examina motivele umanitare invocate și răspunde statului membru solicitant în termen de două ð o ï luniă de la primirea cererii prin utilizarea rețelei electronice de comunicații „DubliNet”, instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Un răspuns prin care se refuză cererea menționează motivele pe care se întemeiază refuzul.

În cazul în care statul membru solicitat acceptă cererea, responsabilitatea pentru examinarea cererii îi este transferată.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚIILE STATULUI MEMBRU RESPONSABIL

Articolul 18 20

Obligațiile statului membru responsabil

1. Statul membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament este obligat să:

(a) preia, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolele 21 24, 22 25 și 29 30, un solicitant care a prezentat o cerere într-un stat membru diferit;

(b) reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 23, 26 24, 25 și 29 30, un solicitant a cărui cerere se află în curs de examinare și care a depus cererea într-un alt stat membru sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de ședere;

(c) reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 23, 26 24, 25 și 29 30, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care și-a retras cererea aflată în curs de examinare și care a depus o cerere în alt stat membru un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid ð sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de ședere ï ;

(d) reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 23, 26 24, 25 și 29 30, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid a cărui cerere a fost respinsă și care a depus o cerere în alt stat membru sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de ședere.;

ò nou

(e) reprimească, în condițiile stabilite la articolele 26 și 30, un beneficiar de protecție internațională care a depus o cerere în alt stat membru decât statul membru responsabil care a acordat statutul de protecție respectiv sau care se află pe teritoriul altui stat membru decât statul membru responsabil care a acordat protecția respectivă, fără a deține un permis de ședere.

2. Într-o situație menționată la alineatul (1) litera (a), statul membru responsabil examinează sau finalizează examinarea cererii de protecție internațională.

3. Într-o situație menționată la alineatul (1) litera (b), statul membru responsabil examinează sau finalizează examinarea cererii de protecție internațională printr-o procedură accelerată în conformitate cu articolul 31 alineatul (8) din Directiva 2013/32/UE.

4. Într-o situație menționată la alineatul (1) litera (c), statul membru responsabil tratează orice declarații suplimentare ale solicitantului sau nouă cerere depusă de acesta drept o cerere ulterioară în conformitate cu Directiva 2013/32/UE.

5. Într-o situație menționată la alineatul (1) litera (d), decizia luată de autoritatea competentă a statului membru responsabil pentru respingerea cererii nu mai face obiectul unei căi de atac în conformitate cu capitolul V din Directiva 2013/32/UE.

6. Atunci când un stat membru eliberează un permis de ședere unui solicitant, obligațiile menționate la alineatul (1) sunt transferate acelui stat membru.

7. Statul membru responsabil indică în fișierul electronic menționat la articolul 22 alineatul (2) faptul că este statul membru responsabil.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

2. În cazurile care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) literele (a) și (b), statul membru responsabil examinează sau finalizează examinarea cererii de protecție internațională prezentată de solicitant.

În cazurile care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (c), atunci când statul membru responsabil a întrerupt examinarea unei cereri în urma retragerii acesteia de către solicitant înainte de adoptarea unei decizii pe fond în primă instanță, acel stat membru asigură dreptul solicitantului de a solicita ca examinarea cererii sale să fie finalizată, sau de a prezenta o nouă cerere de protecție internațională, care să nu fie tratată ca o cerere ulterioară astfel cum este prevăzută în Directiva 2013/32/UE. În aceste cazuri, statele membre se asigură că examinarea cererii este finalizată.

În cazurile care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (d), atunci când o cerere a fost respinsă doar în primă instanță, statul membru responsabil se asigură că persoana în cauză are sau a avut posibilitatea de a recurge la o cale de atac eficientă în temeiul articolului 46 din Directiva 2013/32/UE.

Articolul 19

Încetarea responsabilităților

1. Atunci când un stat membru eliberează un permis de ședere unui solicitant, obligațiile specificate la articolul 18 alineatul (1), sunt transferate acelui stat membru.

2. Obligațiile specificate la articolul 18 alineatul (1), încetează atunci când statul membru responsabil poate stabili, atunci când i se solicită preluarea sau reprimirea unui solicitant sau a unei alte persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d), că persoana în cauză a părăsit teritoriul statelor membre pentru o perioadă de cel puțin trei luni, cu excepția cazului în caree persoana în cauză is este titularul unui permis de ședere valabil eliberat de statul membru responsabil.

O cerere depusă după perioada de absențămenționată în primul paragraf va fi considerată o cerere nouă care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

3. Obligațiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) literele (c) și (d) încetează când statul membru responsabil poate stabili, când i se solicită reprimirea unui solicitant sau a unei alte persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d), că persoana în cauză a părăsit teritoriul statului membru ca urmare a respectării unei decizii de returnare sau a unui ordin de expulzare emise în urma retragerii sau respingerii cererii.

O cerere depusă după o expulzare efectivă este considerată o cerere nouă care dă naștere unei noi proceduri de determinare a statului membru responsabil.

CAPITOLUL VI

PROCEDURI DE PRELUARE ȘI REPRIMIRE

secțiunea i

Începutul procedurii

Articolul 20 21

Începutul procedurii

1. Procesul de determinare a statului membru responsabil începe imediat ce cererea de protecție internațională este prezentată pentru prima oară într-un stat membru ð , cu condiția ca statul membru în care s-a prezentat prima cerere să nu fie deja statul membru responsabil în temeiul articolului 3 alineatul (4) sau (5) ï .

2. O cerere de protecție internațională se prezumă că a fost prezentată odată ce un formular depus de solicitant sau un proces-verbal întocmit de autorități a ajuns la autoritățile competente ale statului membru în cauză. Atunci când o cerere nu este făcută în scris, perioada dintre declarația de intenție și întocmirea procesului-verbal ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință.

3. În sensul prezentului regulament, situația unui minor care însoțește solicitantul și corespunde definiției unui membru de familie nu poate fi disociată de aceea a membrului familiei și este de competența statului membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională a membrului de familie, chiar dacă minorul nu este solicitant individual, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului. Același tratament se aplică copiilor născuți după sosirea solicitantului pe teritoriul statelor membre, fără a fi nevoie să se inițieze o nouă procedură de preluare a acestora.

4. Atunci când cererea de protecție internațională este prezentată autorităților competente ale unui stat membru de către un solicitant care se află pe teritoriul altui stat membru, determinarea statului membru responsabil se face de către statul membru pe al cărui teritoriu se află solicitantul de azil. Acest din urmă stat membru este informat, fără întârziere, de către statul membru care a primit cererea și apoi, în sensul prezentului regulament, este considerat statul membru în care s-a prezentat cererea de protecție internațională.

Solicitantul este informat în scris despre această schimbare privind statul membru care determină statul membru responsabil și despre data la care aceasta a avut loc.

5. Un solicitant care se află în alt stat membru fără permis de ședere sau care prezintă în acel stat membru o cerere de protecție internațională, după retragerea primei sale cereri prezentate într-un alt stat membru în timpul procedurii de determinare a statului membru responsabil, este reprimit, în condițiile prevăzute la articolele 23, 26 24, 25 și 29 30, de către statul membru în care a prezentat prima dată cererea de protecție internațională, în vederea finalizării procedurii de determinare a statului membru responsabil.

Această obligație încetează în cazul în care statul membru căruia i s-a solicitat finalizarea procesului de determinare a statului membru responsabil stabilește că solicitantul a părăsit între timp teritoriul statelor membre pentru o perioada de cel puțin trei luni sau a obținut un permis de ședere din partea unui alt stat membru.

O cerere depusă după o astfel de perioadă de absență menționată la paragraful al doilea este considerată o cerere nouă, care dă naștere unei noi proceduri de determinare a statului membru responsabil.

ò nou

SECȚIUNEA II

Înregistrarea și monitorizarea cererilor

Articolul 22

Înregistrarea

1. Statul membru în care este depusă o cerere de protecție internațională introduce următoarele informații în sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) în termenul menționat la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013]:

(a) faptul că a fost depusă o cerere;

(b) după caz, linkuri către cererile depuse de membrii de familie sau rudele care călătoresc împreună;

(c) numărul de referință menționat la articolul 12 litera (i) din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013].

2. În urma introducerii informațiilor conform alineatului (1), sistemul automat menționat la articolul 44 înregistrează fiecare cerere atribuindu-i un număr unic al cererii, creează un fișier electronic pentru fiecare cerere și comunică numărul unic al cererii statului membru de depunere a cererii.

3. Statele membre furnizează săptămânal Agenției pentru Azil a Uniunii Europene informații privind numărul de cetățeni ai țărilor terțe relocați efectiv. Agenția validează aceste informații și introduce datele în sistemul automat.

4. În cazul în care un rezultat pozitiv transmis de Eurodac indică faptul că solicitantul a prezentat anterior o cerere de protecție internațională înainte de a fi părăsit sau de a fi fost îndepărtat de pe teritoriile statelor membre, statul membru în care este prezentată noua cerere indică, de asemenea, ce stat membru a fost statul membru responsabil pentru examinarea cererii anterioare.

5. Statul membru în care a fost prezentată cererea efectuează o căutare în VIS în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008. În cazul în care dintr-un rezultat pozitiv transmis de VIS reiese că solicitantul deține o viză valabilă sau o viză care a expirat cu mai puțin de șase luni înainte de depunerea primei cereri, statul membru indică numărul cererii de viză și statul membru a cărui autoritate a eliberat sau a prelungit viza, precum și dacă viza a fost eliberată în numele altui stat membru.

Articolul 23

Informațiile din sistemul automat

1. Sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) indică în timp real:

(a)    numărul total de cereri prezentate în Uniune;

(b)    numărul efectiv de cereri prezentate în fiecare stat membru;

(c)    numărul de resortisanți ai unor țări terțe relocați de fiecare stat membru;

(d)    numărul efectiv de cereri care trebuie examinate de fiecare stat membru în calitate de stat membru responsabil;

(e)    proporția care revine fiecărui stat membru conform cheii de referință menționate la articolul 35.

2. În fișierul electronic menționat la articolul 22 alineatul (2) se înregistrează numai următoarele informații:

(a)    numărul unic al cererii menționat la articolul 22 alineatul (2);

(b)    linkul către cererile menționate la articolul 22 alineatul (1) litera (b) și la articolul 22 alineatul (4);

(c)    numărul de referință menționat la articolul 12 litera (i) din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013];

(d)    existența unei semnalări în urma verificării de securitate în temeiul articolului 40;

(e)    statul membru responsabil;

(f)    în cazul indicării unei cereri de protecție internațională prezentate anterior de către același solicitant în temeiul articolului 22 alineatul (4), statul membru care a fost responsabil pentru respectiva cerere anterioară;

(g)    în cazul indicării unei vize eliberate solicitantului în temeiul articolului 22 alineatul (5), statul membru care a eliberat sau a prelungit viza sau în numele căruia a fost eliberată viza, precum și numărul cererii de viză;

(h)    în cazul în care se aplică mecanismul de repartizare prevăzut la capitolul VII, informațiile menționate la articolul 36 alineatul (4) și la articolul 39 litera (h).

3. În urma comunicării efectuate de statul membru responsabil în temeiul articolului 20 alineatul (7) și al articolului 22 alineatul (3), sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) include în proporția care revine statului membru relevant respectiva cerere și respectivul resortisant al unei țări terțe relocat efectiv.

4. Fișierele electronice sunt șterse automat după expirarea perioadei prevăzute la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013].

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

SECȚIUNEA II III

Proceduri privind cererile de preluare

Articolul 21 24

Prezentarea unei cereri de preluare

1. Atunci când un stat membru în care s-a prezentat o cerere de protecție internațională consideră că alt stat membru este responsabil de examinarea cererii, acesta poate cere, pe cât de repede posibil și în orice caz în termen de trei ð o ï luniă de la data la care a fost prezentată cererea în sensul articolului 20 21 alineatul (2), cere celuilalt stat membru să preia solicitantul.

Fără a aduce atingere primului paragraf, în cazul în care există un rezultat pozitiv transmis de Eurodac referitor la datele înregistrate în temeiul articolului 13 din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013] ð sau un rezultat pozitiv transmis de VIS referitor la datele înregistrate în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 767/2008 ï , cererea se trimite în termen de două luni ð săptămâni ï de la primirea rezultatului pozitiv, în temeiul articolului 15 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

Atunci când cererea de preluare a unui solicitant nu este prezentată în termenele prevăzute la primul și al doilea paragraf, responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională aparține statului membru în care s-a prezentat cererea.

2. Statul membru solicitant poate cere un răspuns urgent în cazurile în care cererea de protecție internațională s-a prezentat după refuzul permisiunii de a intra sau de ședere, după o arestare pentru ședere ilegală sau după comunicarea sau executarea unui ordin de expulzare.

Cererea menționează motivele care justifică un răspuns urgent și termenul în care este așteptat un răspuns. Acest termen este de cel puțin o săptămână.

32. În cazurile menționate la alineateleul (1) și (2), cererea de preluare de către alt stat membru este prezentată folosindu-se un formular standard și include probele sau dovezile circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3) 25 alineatul (4) și/sau elemente relevante din declarația solicitantului care permit autorităților statului membru solicitat să verifice dacă acesta este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute de prezentul regulament.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, adoptă condiții uniforme privind pregătirea și depunerea de cereri de preluare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Articolul 22 25

Răspunsul la o cerere de preluare

1. Statul membru solicitat face cercetările Ö verificările Õ necesare și hotărăște asupra cererii de preluare a solicitantului de azil în termen de două ð o ï luniă de la data la care cererea a fost primită.

ò nou

2. Fără a aduce atingere primului paragraf, în cazul unui rezultat pozitiv transmis de Eurodac referitor la date înregistrate în temeiul articolului 13 din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013] sau al unui rezultat pozitiv transmis de VIS referitor la date înregistrate în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 767/2008, statul membru solicitat hotărăște asupra cererii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

23. În procedura de determinare a statului membru responsabil, se folosesc probe și dovezi circumstanțiale.

34. Comisia, prin acte de punere în aplicare, întocmește și reexaminează periodic două liste în care se specifică probele relevante și dovezile circumstanțiale relevante în conformitate cu criteriile prevăzute la literele (a) și (b) din prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

(a) Probe:

(i) se referă la probele formale care determină responsabilitatea în temeiul prezentului regulament, atâta timp cât nu sunt respinse prin proba contrară;

(ii) statele membre pun la dispoziție comitetului prevăzut la articolul 44 56 modele ale diferitelor tipuri de documente administrative, în conformitate cu tipologia stabilită în lista cu probele formale.

(b) Dovezi circumstanțiale:

(i) se referă la elemente indicative care deși refutabile, pot fi suficiente, în anumite cazuri, în funcție de valoarea probatorie atribuită acestora;

(ii) valoarea lor probatorie, în ceea ce privește responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională, este evaluată de la caz la caz.

45. Cerința privind probele nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru o bună aplicare a prezentului regulament.

56. În absența unor probe formale, statul membru solicitat își recunoaște responsabilitatea dacă dovezile circumstanțiale sunt coerente, verificabile și suficient de detaliate pentru a stabili responsabilitatea.

6. Atunci când statul membru solicitant a invocat urgența, în conformitate cu dispozițiile articolului 21 alineatul (2), statul membru solicitat depune toate eforturile pentru a se conforma termenului cerut. În cazuri excepționale, când se poate demonstra că examinarea cererii de preluare a unui solicitant este complexă, statul membru solicitat poate răspunde după termenul cerut, dar în orice caz în termen de o lună. În astfel de situații, statul membru solicitat trebuie să comunice decizia sa de amânare a răspunsului statului membru solicitant în termenul cerut inițial.

7. Absența răspunsului ð În cazul în care statul membru solicitat nu ridică obiecții privind cererea ï la expirarea termenului de două ð o ï luniă menționat la alineatul (1) și a termenului de o lună menționat la alineatul (6) ð printr-un răspuns care să ofere motive întemeiate, sau, după caz, în termenul de două săptămâni menționat la alineatul (2), acest lucru ï echivalează cu acceptarea cererii și determină obligația de a prelua persoana în cauză, inclusiv obligația de a asigura buna organizare a sosirii acesteia.

SECȚIUNEA III IV

Proceduri privind cererile  notificările Õ de reprimire

Articolul 23 26

Prezentarea unei cereri  notificări Õ de reprimire în cazul în care a fost depusă o nouă cerere în statul membru solicitant

1. În cazul în care statul membru în care o persoană  Într-o situație Õ menționată la articolul 18 20 alineatul (1) litera (b), (c), sau (d) ð sau (e) ï a prezentat o nouă cerere de protecție internațională consideră că este responsabil un alt stat  statul Õ membru în care persoana este prezentă, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) și articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d), poate cere ca acest alt stat membru să reprimească persoana respectivă ð efectuează o notificare de reprimire cel târziu în termen de două săptămâni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de Eurodac și transferă persoana respectivă către statul membru responsabil ï .

2. Cererea de reprimire se depune cât mai rapid posibil și în orice caz în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.

În cazul în care cererea de reprimire se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data depunerii cererii de protecție internațională în sensul articolului 20 alineatul (2).

3. În cazul în care cererea de reprimire nu este depusă în termenul stabilit la alineatul (2), responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională revine statului membru în care a fost prezentată noua cerere.

42. Cererea ð Notificarea ï de reprimire se face utilizând un formular standard și incluzând probe sau dovezi circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3) 25 alineatul (4), și/sau elemente relevante din declarațiile persoanei în cauză, care să permită autorităților din statul membru solicitat să verifice dacă este responsabil pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament.

ò nou

3. Statul membru responsabil confirmă imediat primirea notificării statului membru care a efectuat-o.

 604/2013

ð nou

4. Comisia, prin acte de punere în aplicare, adoptă condiții uniforme privind pregătirea și depunerea de cereri ð notificări ï de reprimire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Articolul 24

Prezentarea unei cereri de reprimire în cazul în care nu a fost depusă nicio cerere nouă în statul membru solicitant

1. În cazul în care un stat membru pe teritoriul căruia se află o persoană, astfel cum este menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), fără permis de ședere și pentru care nu s-a depus nicio cerere nouă de de protecție internațională, consideră că alt stat membru este responsabil în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) și cu articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d), poate cere acelui alt stat membru să reprimească persoana în cauză.

2. Prin derogare de la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală 30 , în cazul în care un stat membru pe teritoriul căruia se află o persoană fără permis de ședere decide să caute în sistemul Eurodac, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013, cererea de reprimire a unei persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (b) sau (c) din prezentul regulament, sau a unei persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d), a cărei cerere de protecție internațională nu a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă, se depune cât mai rapid posibil și, în orice caz, în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.

În cazul în care cererea de reprimire se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data la care statul solicitant ia cunoștință de faptul că alt stat membru poate fi responsabil pentru persoana în cauză.

3. În cazul în care cererea de reprimire nu este făcută în termenele prevăzute la alineatul (2), statul membru pe al cărui teritoriu se află persoana în cauză fără permis de ședere acordă acestei persoane posibilitatea de a prezenta o nouă cerere.

4. În cazul în care o persoană, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, a cărei cerere de protecție internațională a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă într-un stat membru, se află pe teritoriul altui stat membru, fără permis de ședere, statul membru din urmă poate fie să solicite primului stat membru să reprimească persoana în cauză, fie să desfășoare o procedură de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE.

În cazul în care statul membru din urmă a decis să ceară primului stat membru să reprimească persoana în cauză, normele prevăzute în Directiva 2008/115/CE nu se aplică.

5. Cererea de reprimire a persoanei menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) se face utilizând un formular standard și incluzând probe sau dovezi circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3) și/sau elemente relevante din declarațiile persoanei, care să permită autorităților din statul membru solicitat să verifice dacă este responsabil pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, întocmește și reexaminează periodic două liste în care se specifică probele relevante și dovezile circumstanțiale relevante în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (3) literele (a) și (b) și adoptă condiții uniforme privind pregătirea și depunerea cererilor de reprimire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

Articolul 25

Răspunsul la o cerere de reprimire

1. Statul membru solicitat efectuează verificările necesare și emite o decizie privind cererea de reprimire a persoanei în cauză cât de curând posibil și în orice cel târziu în termen de o lună de la data primirii cererii. Atunci când cererea se bazează pe date obținute din sistemul Eurodac, acest termen se reduce la două săptămâni.

2. Absența unui răspuns în termenul de o lună sau de două săptămâni menționat la alineatul (1) înseamnă acceptarea cererii și implică obligația de a reprimi persoana în cauză, inclusiv obligația de a se asigura buna organizare a sosirii acesteia.

SECȚIUNEA IV V

Garanții procedurale

Articolul 26 27

Notificarea unei decizii de transfer

1. Atunci când statul membru solicitat acceptă să preia sau să reprimească solicitantul, sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) statul membru solicitant notifică ð în scris și fără întârziere ï persoanei în cauză ð solicitantului ï decizia de a-l o transfera către statul membru responsabil și, după caz, decizia de a nu examina cererea acestueia de protecție internațională.

ò nou

2. Atunci când solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 20 alineatul (1) litera (c), (d) sau (e) urmează să fie reprimită, statul membru în care se află persoana în cauză îi notifică acesteia în scris și fără întârziere nejustificată decizia de transfer în statul membru responsabil.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

3. În cazul în care un consilier juridic sau un consilier de alt tip reprezintă persoana în cauză, statele membre pot opta ca decizia să fie notificată consilierului respectiv în locul persoanei în cauză și, după caz, să comunice decizia persoanei în cauză.

24. Decizia menționată la alineatulele (1) ð și (2) ï conține informații privind căile de atac disponibile, inclusiv cu privire la dreptul de solicitare a unui efect suspensiv, acolo unde este cazul, cu privire la și privind termenele aplicabile pentru introducerea acestor căi de atac și pentru efectuarea transferului, și conține, dacă este necesar, informații privind locul și data la care persoana în cauză ar trebui să se prezinte, în cazul în care respectiva persoană se deplasează către statul membru responsabil prin mijloace proprii.

Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanei în cauză îi sunt comunicate informațiile referitoare la persoane sau organisme care i-ar putea oferi asistență juridică, împreună cu decizia menționată la alineatulele (1) ð și (2) ï , atunci când respectivele informații nu au fost deja comunicate.

35. În cazul în care persoana în cauză nu este asistată sau reprezentată de un consilier juridic sau de un consilier de alt tip, statele membre o informează asupra principalelor elemente ale deciziei, care includ întotdeauna informații cu privire la căile de atac disponibile și la termenele aplicabile căilor de atac, într-o limbă pe care persoana în cauză o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege.

Articolul 27 28

Căi de atac

1. Solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 18 20 alineatul (1) litera (c), sau (d) ð sau (e) ï are dreptul la o cale eficientă de atac eficientă, sub forma unui apel sau a unei revizuiri, în fapt și în drept, împotriva unei decizii de transfer, în fața unei instanțe naționale.

2. Statele membre prevăd un termen rezonabil ð de șapte zile de la notificarea unei decizii de transfer ï în care persoana în cauză să își poată exercita dreptul de a recurge la o cale eficientă de atac eficientă în temeiul alineatului (1).

3. În scopul exercitării unui apel sau al unei revizuiri a deciziei de transfer, statele membre prevăd următoarele în dreptul lor intern: instanța decide într-un termen de 15 zile cu privire la fondul apelului sau al revizuirii. Niciun transfer nu are loc înainte de pronunțarea hotărârii cu privire la apel sau la revizuire. ï

(a) apelul sau revizuirea conferă persoanei în cauză dreptul de a rămâne pe teritoriul statului membru în cauză în așteptarea pronunțării unei hotărâri privind apelul sau revizuirea; sau

(b) transferul se suspendă automat, iar această suspendare expiră după o perioadă rezonabilă de timp în cursul căreia o instanță națională, în urma examinării atente și riguroase a cererii, să fi decis cu privire la efectul suspensiv al apelului sau al revizuirii; sau

(c) persoana în cauză are posibilitatea de a solicita, într-un termen rezonabil, unei instanțe naționale suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea. Statele membre asigură existența unei căi de atac eficiente prin suspendarea transferului până la pronunțarea hotărârii privind prima cerere de suspendare. Orice decizie cu privire la suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer este luată într-un termen rezonabil, permițând totodată analiza atentă și riguroasă a cererii de suspendare. O decizie de a nu suspenda punerea în aplicare a deciziei de transfer trebuie să conțină motivele pe care se întemeiază.

4. Statele membre pot prevedea faptul că autoritățile competente pot decide din oficiu să suspende punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea.

ò nou

4. Calea de atac eficientă prevăzută la alineatul (1) se limitează la a evalua dacă există o încălcare a articolului 3 alineatul (2) în ceea ce privește riscul de tratament inuman sau degradant sau a articolelor 10 și 13-18.

5. Dacă nu se ia o decizie de transfer menționată la alineatul (1), statele membre oferă posibilitatea exercitării unei căi de atac eficiente în fața unei instanțe, în situația în care solicitantul susține că un membru de familie sau, în cazul minorilor neînsoțiți, o rudă se află în mod legal într-un alt stat membru decât cel care examinează cererea sa de protecție internațională și consideră, din acest motiv, că celălalt stat membru este statul membru responsabil pentru examinarea cererii.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

56. Statele membre asigură persoanei în cauză accesul la asistență juridică și, dacă este necesar, asistență lingvistică.

67. Statele membre se asigură că asistența juridică este oferită la cerere, în mod gratuit, dacă persoana în cauză nu își permite cheltuielile costurile aferente. Statele membre pot prevedea ca, în ceea ce privește onorariile și alte costuri, tratamentul aplicat solicitanților să nu fie mai favorabil decât cel acordat în general propriilor resortisanți în materie de asistență juridică.

Fără a restrânge în mod arbitrar dreptul la asistență juridică, statele membre pot prevedea ca asistența juridică gratuită să nu se acorde în cazurile în care apelul sau revizuirea sunt considerate de către autoritatea competentă sau de către o instanță ca neavând șanse reale de succes.

În cazul în care decizia de a nu acorda asistență juridică și reprezentare gratuite în temeiul prezentului alineat este luată de către o autoritate alta decât o instanță, statele membre prevăd dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe împotriva respectivei decizii. ðÎn cazul în care decizia este contestată, această cale de atac face parte integrantă din căile de atac menționate la alineatul (1). ï

În vederea respectării cerințelor din prezentul alineat, statele membre se asigură că asistența juridică și reprezentarea nu sunt restricționate în mod arbitrar și că accesul solicitantului la justiție nu este împiedicat.

Asistența juridică include cel puțin pregătirea documentelor procedurale necesare și reprezentarea în instanță și poate fi limitată la consilieri juridici sau la alt tip de consilieri prevăzuți în mod expres în dreptul național pentru a le asigura asistența și reprezentarea.

Procedurile de acces la asistență juridică sunt stabilite în dreptul național.

SECȚIUNEA V VI

Detenția în scopul transferului

Articolul 28 29

Detenția

1. Statele membre nu țin în detenție o persoană numai pentru motivul că aceasta face obiectul procedurii stabilite de prezentul regulament.

2. În cazul existenței unui risc ridicat de sustragere, statele membre pot ține în detenție persoana în cauză pentru a garanta că procedurile de transfer se desfășoară în conformitate cu prezentul regulament pe baza unei analize individuale și numai în cazul în care măsura detenției are un caracter proporțional, și dacă nu se pot aplica în mod efectiv măsuri alternative mai puțin coercitive.

3. Detenția trebuie să fie pe o perioadă cât mai scurtă și nu poate fi mai lungă decât perioada necesară, în mod rezonabil, pentru îndeplinirea cu Ö diligență Õ profesionalism, a procedurilor administrative necesare până la efectuarea transferului în temeiul prezentului regulament.

Atunci când o persoană este deținută în temeiul prezentului articol, termenul de depunere a unei cereri de preluare sau ð a unei notificări ï de reprimire nu poate depăși o lună ð două săptămâni ï de la data prezentării cererii de protecție internațională. Statul membru care derulează procedura în conformitate cu prezentul regulament solicită un răspuns urgent în astfel de cazuri ð cu privire la o cerere de preluare ï . Răspunsul trebuie dat în cel mult două ð o ï săptămâniă de la data primirii cererii ð de preluare ï . Absența unui răspuns în termenul de două ð o ï săptămâniă echivalează cu acceptarea cererii de preluare sau de reprimire și implică obligația de a prelua sau reprimi persoana, inclusiv obligația de a asigura buna organizare a sosirii acesteia.

Atunci când o persoană este deținută în temeiul prezentului articol, transferul persoanei în cauză din statul membru solicitant către statul membru responsabil are loc cât mai curând posibil din punct de vedere practic și cel târziu în termen de șase ð patru ï săptămâni ð de la decizia definitivă de transfer ï acceptarea implicită sau explicită a cererii de către un alt stat membru de a prelua sau reprimi persoana în cauză, sau din momentul în care apelul sau revizuirea nu mai au un efect suspensiv în conformitate cu articolul 27 alineatul (3).

Atunci când statul membru solicitant nu respectă termenele de prezentare a cererii de preluare sau ð a notificării ï de reprimire, sau când transferul nu are loc în termenul de șase ð patru ï săptămâni menționat în al treilea paragraf, persoana nu mai este ținută în detenție. Articolele 21 24, 23, 26 24 și 29 30 continuă să se aplice în consecință.

4. În ceea ce privește condițiile de detenție și garanțiile aplicabile persoanelor aflate în detenție, pentru a garanta desfășurarea procedurilor de transfer către statul membru responsabil se aplică articolele 9, 10 și 11 din Directiva 2013/33/UE.

SECȚIUNEA VI VII

Transferurile

Articolul 29 30

Modalități și termene

ò nou

1. Statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil a cărui cerere de preluare menționată la articolul 20 alineatul (1) litera (a) a fost acceptată sau care a efectuat notificarea de reprimire menționată la articolul 20 alineatul (1) literele (b)-(e) ia o decizie de transfer în termen de cel mult o săptămână de la acceptarea notificării și transferă solicitantul sau persoana în cauză în statul membru responsabil.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

Transferul solicitantului sau al altei persoane menționate la articolul 18 20 alineatul (1) litera (c), sau (d) ð sau (e) ï din statul membru solicitant către statul membru responsabil se face în conformitate cu dreptul intern al statului membru solicitant, după consultări între cele două state membre în cauză, cât de repede posibil din punct de vedere practic, și în cel mult ð patru săptămâni de la decizia finală de transfer ï șase luni de la acceptarea cererii de a prelua sau reprimi persoana în cauză sau de la hotărârea definitivă privind apelul sau revizuirea atunci când efectul suspensiv există în conformitate cu articolul 27 alineatul (3).

Dacă transferurile către statul membru responsabil se efectuează prin plecare controlată sau sub escortă, statele membre se asigură că acestea se desfășoară în condiții umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității umane.

Dacă este necesar, solicitantului i se va furniza de către statul membru solicitant un permis de liberă trecere. Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește modelul permisului de liberă trecere. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Statul membru responsabil informează statul membru solicitant, după caz, asupra sosirii în siguranță a persoanei în cauză sau asupra faptului că aceasta nu s-a prezentat în termenul stabilit.

2. Atunci când transferul nu se efectuează în termenul de șase luni, statul membru responsabil este exonerat de obligația de a prelua sau reprimi persoana în cauză și responsabilitatea se transferă statului membru solicitant. Acest termen poate fi prelungit până la maxim un an în cazul în care transferul nu a putut fi efectuat datorită detenției în închisoare a persoanei în cauză sau până la maximum optsprezece luni în cazul în care persoana în cauză se sustrage procedurii.

32. În cazul în care o persoană a fost transferată în mod eronat sau o decizie de transfer este anulată în urma unui apel sau a unei revizuiri după ce a avut loc transferul, statul membru care a efectuat transferul acceptă înapoi, imediat, persoana în cauză.

43. Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește condiții uniforme pentru consultarea de date informații și schimbul de date informații între statele membre, în special pentru cazurile de transferuri amânate sau întârziate, de transferuri ca urmare a acceptării din oficiu, transferuri de minori sau de persoane aflate în îngrijire și de transferuri supravegheate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Articolul 30 31

Cheltuieli Costuri de transfer

1. Costurile necesare transferului unui solicitant sau al unei alte persoane, menționate la articolul 18 20 alineatul (1) litera (c), sau (d) ð sau (e) ï , către statul membru responsabil sunt suportate de statul membru care efectuează transferul.

2. Atunci când persoana în cauză trebuie transferată înapoi într-un stat membru ca urmare a unui transfer eronat sau a unei decizii de transfer care a fost anulată în urma unui apel sau a unei revizuiri, după efectuarea transferului, statul membru care a efectuat transferul inițial este responsabil pentru costurile de transferare a persoanei înapoi pe teritoriul său.

3. Persoanele transferate în temeiul prezentului regulament nu suportă costurile unor astfel de transferuri.

Articolul 31 32

Schimbul de informații relevante înaintea efectuării unui transfer

1. Statul membru care efectuează transferul unui solicitant sau al unei alte persoane, menționate la articolul 18 20 alineatul (1) litera (c) sau (d), comunică statului membru responsabil datele cu caracter personal referitoare la persoana care va fi transferată, date care sunt adecvate, relevante și neexcesive ð se limitează la ceea ce este necesar, ï cu unicul scop de se asigura că autoritățile competente, în conformitate cu dreptul național din statul membru responsabil, au posibilitatea de a oferi persoanei în cauză asistența adecvată, inclusiv asistența medicală imediată necesară în vederea protejării intereselor sale vitale, precum și de a asigura continuitatea protecției și a drepturilor conferite de prezentul regulament și de alte instrumente juridice relevante în materie de azil. Aceste date sunt comunicate statului membru responsabil într-un termen rezonabil înainte de efectuarea transferului, pentru a garanta faptul că autoritățile sale competente, în conformitate cu dreptul național, dispun de suficient timp pentru a lua măsurile necesare.

2. Statul membru care efectuează transferul transmite statului membru responsabil, în măsura în care informațiile respective se află la dispoziția autorității competente, în conformitate cu dreptul național al statului membru responsabil, toate informațiile esențiale în vederea conservării protejării drepturilor și nevoilor speciale imediate ale persoanei supuse transferului, mai ales:

(a) orice măsuri imediate pe care statul membru repsonsabil responsabil trebuie să le ia pentru a asigura respectarea corespunzătoare a nevoilor speciale ale persoanei care urmează să fie transferată, inclusiv orice formă de asistență medicală imediată care ar putea poate fi necesară;

(b) datele de contact ale membrilor de familie, ale rudelor sau ale oricăror alte persoane aflate în relații de natură familială cu aceasta din statul membru de destinație, după caz;

(c) în cazul minorilor, informații privind educația acestora;

(d) o evaluare a vârstei solicitantului.

3. Schimbul de informații în temeiul prezentului articol are loc numai între autoritățile notificate Comisiei, în conformitate cu articolul 35 47 din prezentul regulament, prin intermediul rețelei de comunicare electronică „DubliNet”, instituită prin articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Informațiile care fac obiectul schimbului sunt utilizate numai în scopul indicat la alineatul (1) al prezentului articol și nu sunt prelucrate suplimentar Ö ulterior Õ .

4. În vederea facilitării schimbului de informații între statele membre, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, un formular standard pentru transferul datelor cerute în temeiul prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

5. Dispozițiile prevăzute la articolul 34 alineatele (8)-(12) ð 46 alineatul (8) ï se aplică schimbului de informații în temeiul prezentului articol.

Articolul 32 33

Schimbul de date medicale înaintea efectuării unui transfer

1. În scopul unic de administrare a unor îngrijiri sau tratamente medicale, în special privind persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, femeile însărcinate, minorii și persoanele care au fost victime ale unor acte de tortură, viol sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, statul membru care efectuează transferul transmite statului membru responsabil, în măsura în care respectivele informații se află la dispoziția autorității competente în conformitate cu dreptul național, informații cu privire la orice nevoi speciale ale persoanei care va fi transferată, care, în cazuri specifice, pot include informații privind starea Ö de sănătate Õ fizică și mentală a persoanei în cauză. Informațiile respective sunt transferate printr-un certificat medical comun, cu documentele necesare anexate. Statul membru responsabil se asigură că aceste nevoi speciale sunt tratate corespunzător, inclusiv, în special, orice îngrijiri medicale esențiale care ar putea fi cerute necesare.

Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, un certificat medical comun. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

2. Statul membru care efectuează transferul transmite informațiile menționate la alineatul (1) statului membru responsabil numai după obținerea consimțământului explicit al solicitantului sși/sau al persoanei care îl reprezintă sau, în cazul în care solicitantul nu este apt din punct de vedere fizic sau juridic să își exprime consimțământul, atunci când această transmitere este esențială  necesară Õ ð pentru protecția sănătății publice și a securității publice ï Ö  sau, în cazul în care solicitantul nu este apt din punct de vedere fizic sau juridic să își exprime consimțământul,  Õ protecției pentru protecția intereselor vitale ale solicitantului sau ale altei persoane. Absența consimțământului, inclusiv refuzul acestuia, nu reprezintă un obstacol în calea desfășurării transferului.

3. Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea menționate la alineatul (1) este efectuată numai de un cadru medical care, în conformitate cu dreptul național ori cu normele stabilite de autoritățile naționale competente, are obligația păstrării secretului medical sau de o altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește confidențialitatea profesională.

4. Schimbul de informații în temeiul prezentului articol are loc numai între cadre medicale sau alte persoane menționate la alineatul (3). Informațiile schimbate care fac obiectul schimbului pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1) și nu sunt prelucrate suplimentar Ö ulterior Õ .

5. Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește condiții uniforme și modalități practice pentru schimbul informațiilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

6. Dispozițiile prevăzute la articolul 34 alineatele (8)-(12) ð 46 alineatul (8) ï se aplică schimbului de informații în temeiul prezentului articol.

Articolul 33

Un mecanism de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor

1. În cazul în care Comisia stabilește, în special pe baza informațiilor colectate de EASO în temeiul Regulamentului (UE) nr. 439/2010, că aplicarea prezentului regulament poate fi periclitată de un risc acut de presiune deosebit de mare asupra sistemului de azil al unui stat membru și/sau ca urmare a problemelor survenite în funcționarea sistemului de azil al unui stat membru, aceasta, în cooperare cu EASO, adresează recomandări statului membru vizat invitându-l să întocmească un plan de acțiune preventivă.

Statul membru vizat informează Consiliul și Comisia cu privire la intenția sa de a prezenta un plan de acțiune preventivă cu scopul de a elimina presiunea și/sau problemele în funcționarea sistemului său de azil, asigurând totodată protejarea drepturilor fundamentale ale solicitanților de protecție internațională.

Un stat membru poate elabora, în măsura în care dorește acest lucru și din proprie inițiativă, un plan de acțiune preventivă și revizuiri ulterioare ale acestuia. La elaborarea unui plan de acțiune preventivă, statul membru poate solicita asistență din partea Comisiei, a altor state membre, a EASO și a altor agenții competente ale Uniunii.

2. Atunci când este elaborat un plan de acțiune preventivă, statul membru vizat îl înaintează Consiliului și Comisiei și înaintează acestora, de asemenea, periodic rapoarte privind punerea sa în aplicare. Comisia informează de asemenea Parlamentul European asupra elementelor-cheie ale planului de acțiune preventivă. Comisia transmite Consiliului și Parlamentului European rapoarte cu privire la punerea în aplicare a acestuia.

Statul membru vizat ia toate măsurile adecvate pentru a rezolva situația de presiune deosebit de mare asupra sistemului său de azil sau pentru a se asigura că deficiențele identificate sunt abordate înainte ca situația să se deterioreze. Atunci când un plan de acțiune preventivă include măsuri menite să răspundă presiunii deosebit de mari exercitate asupra sistemului de azil al unui stat membru, care poate periclita aplicarea prezentului regulament, Comisia solicită avizul EASO înainte de a raporta Parlamentului European și Consiliului.

3. Atunci când Comisia stabilește, pe baza avizului EASO, că punerea în aplicare a planului de acțiune preventivă nu a remediat deficiențele identificate, sau în eventualitatea unui risc considerabil de declanșare a unei crize în sistemul de azil din statul membru respectiv, care cel mai probabil nu poate fi rezolvată printr-un plan de acțiune preventivă, Comisia, în colaborare cu EASO, după caz, poate solicita statului membru vizat să elaboreze un plan de acțiune în vederea gestionării crizei și, dacă este necesar, revizuiri ale acestuia. Planul de acțiune în vederea gestionării crizei asigură, pe parcursul întregului proces de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor, respectarea acquis-ului Uniunii în domeniul azilului, în special a drepturilor fundamentale ale solicitanților de protecție internațională.

În urma solicitării de a elabora un plan de acțiune în vederea gestionării crizei, statul membru în cauză elaborează cu promptitudine planul respectiv, în colaborare cu Comisia și cu EASO, cel târziu în termen de trei luni de la data cererii.

Statul membru vizat prezintă planul de acțiune în vederea gestionării crizei și, cel puțin o dată la trei luni, raportează Comisiei și altor părți interesate, precum EASO, după caz, cu privire la punerea în aplicare a acestuia.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la planul de acțiune în vederea gestionării crizei, la posibilele sale revizuiri și la punerea sa în aplicare. În aceste rapoarte, statul membru vizat prezintă datele pentru monitorizarea respectării planului de acțiune în vederea gestionării crizei, precum durata procedurii, condițiile de detenție și capacitatea de primire în raport cu fluxul de solicitanți.

4. Pe parcursul întregului proces de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor, Consiliul monitorizează atent situația și poate solicita informații suplimentare și furniza orientări politice, în special cu privire la urgența și gravitatea situației și, prin urmare, la necesitatea ca un stat membru să elaboreze fie un plan de acțiune preventivă, fie un plan de acțiune în vederea gestionării crizei. Pe parcursul întregului proces, Parlamentul European și Consiliul pot discuta și oferi orientări cu privire la orice măsură de solidaritate pe care o consideră adecvată.

ò nou

CAPITOLUL VII

Mecanismul de repartizare corectiv

Articolul 34

Principiu general

1. Mecanismul de repartizare prevăzut în prezentul capitol se aplică în beneficiul unui stat membru, în cazul în care statul membru respectiv se confruntă cu un număr disproporționat de cereri de protecție internațională pentru care este responsabil în temeiul prezentului regulament.

2. Alineatul (1) se aplică atunci când sistemul automat prevăzut la articolul 44 alineatul (1) indică faptul că numărul cererilor de protecție internațională pentru care un stat membru este responsabil pe baza criteriilor din capitolul III, articolul 3 alineatul (2) sau (3), articolul 18 și articolul 19, împreună cu numărul persoanelor relocate efectiv, depășește 150 % din cifra de referință pentru statul membru respectiv determinată prin cheia menționată la articolul 35.

3. Cifra de referință pentru un stat membru se determină aplicând cheia menționată la articolul 35 numărului total de cereri și numărului total de persoane relocate care au fost introduse de respectivul stat membru responsabil în sistemul automat în cele 12 luni anterioare.

4. Sistemul automat transmite o data pe săptămână statelor membre, Comisiei și Agenției pentru Azil a Uniunii Europene proporția de cereri pentru care este responsabil fiecare stat membru.

5. Sistemul automat monitorizează în mod continuu dacă există state membre care depășesc pragul menționat la alineatul (2), iar dacă există, notifică acest fapt statelor membre și Comisiei, indicând numărul de cereri peste pragul respectiv.

6. În urma notificării de la alineatul (5) se aplică mecanismul de repartizare.

Articolul 35

Cheia de referință

1. În scopul mecanismului corectiv, numărul de referință pentru fiecare stat membru este determinat prin aplicarea unei chei.

2. Cheia de referință menționată la alineatul (1) se bazează pe următoarele criterii pentru fiecare stat membru, conform cifrelor Eurostat:

(a)    dimensiunea populației (pondere de 50 %);

(b)    PIB-ul total (pondere de 50 %).

3. Criteriile de la alineatul (2) sunt aplicate conform formulei prevăzute în anexa I.

4. Agenția pentru Azil a Uniunii Europene stabilește cheia de referință și adaptează anual cifrele corespunzătoare criteriilor utilizate pentru aceasta, precum și cheia de referință menționată la alineatul (2), pe baza cifrelor Eurostat.

Articolul 36

Aplicarea cheii de referință

1. În cazul în care este atins pragul menționat la articolul 34 alineatul (2), sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) aplică cheia de referință menționată la articolul 35 acelor state membre al căror număr de cereri pentru care sunt responsabile este mai mic decât proporția care le revine în temeiul articolului 35 alineatul (1) și notifică acest lucru statelor membre.

2. Solicitanții care și-au depus cererea în statul membru beneficiar după notificarea repartizării menționate la articolul 34 alineatul (5) sunt repartizați statelor membre menționate la alineatul (1), iar aceste state membre determină statul membru responsabil.

3. Cererile declarate inadmisibile sau examinate prin procedură accelerată în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) nu fac obiectul repartizării.

4. Pe baza aplicării cheii de referință în temeiul alineatului (1), sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) indică statul membru de repartizare, comunică aceste informații la cel mult 72 de ore de la înregistrarea menționată la articolul 22 alineatul (1) statului membru beneficiar și statului membru de repartizare și indică statul membru de repartizare în fișierul electronic menționat la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 37

Solidaritatea financiară

1. Un stat membru poate, la sfârșitul perioadei de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și ulterior la sfârșitul fiecărei perioade de douăsprezece luni, să indice în sistemul automat că nu va participa temporar la mecanismul de repartizare corectiv prevăzut în capitolul VII din prezentul regulament în calitate de stat membru de repartizare și notifică acest lucru statelor membre, Comisiei și Agenției pentru Azil a Uniunii Europene.

2. În acest caz, sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) aplică cheia de referință pe durata acestei perioade de douăsprezece luni statelor membre al căror număr de cereri pentru care sunt stat membru responsabil este mai mic decât proporția care le revine în temeiul articolului 35 alineatul (1), cu excepția statului membru care a introdus informațiile, precum și a statului membru beneficiar. Sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) include fiecare cerere care altfel ar fi fost repartizată statului membru care a introdus informațiile în temeiul articolului 36 alineatul (4) în proporția care revine statului membru respectiv.

3. La sfârșitul perioadei de douăsprezece luni menționate la alineatul (2), sistemul automat comunică statului membru care nu a participat la mecanismul de repartizare corectiv numărul de solicitanți pentru care altfel acesta ar fi fost statul membru de repartizare. Statul membru plătește apoi o contribuție de solidaritate de 250 000 EUR pentru fiecare solicitant care i-ar fi fost altfel repartizat în cursul respectivei perioade de douăsprezece luni. Contribuția de solidaritate este plătită de statul membru determinat drept responsabil pentru examinarea cererilor respective.

4. Comisia, prin acte de punere în aplicare, adoptă o decizie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 56, pentru a stabili modalitățile de punere în aplicare a alineatului (3).

5. Agenția pentru Azil a Uniunii Europene monitorizează și raportează anual Comisiei în legătură cu aplicarea mecanismului de solidaritate financiară.

Articolul 38

Obligațiile statului membru beneficiar

Statul membru beneficiar: 

(a)    ia o decizie, cel târziu la o săptămână de la comunicarea menționată la articolul 36 alineatul (4), în vederea transferării solicitantului către statul membru de repartizare, cu excepția cazului în care statul membru beneficiar poate accepta, în același termen, responsabilitatea pentru examinarea cererii în temeiul criteriilor prevăzute la articolele 10-13 și la articolul 18;

(b)    notifică fără întârziere solicitantului decizia de transfer către statul membru de repartizare;

(c)    transferă solicitantul către statul membru de repartizare, în cel mult patru săptămâni de la decizia finală de transfer.

Articolul 39

Obligațiile statului membru de repartizare

Statul membru de repartizare:

(a)    confirmă statului membru beneficiar primirea comunicării privind repartizarea și indică autoritatea competentă în fața căreia solicitantul trebuie să se prezinte după transfer;

(b)    informează statul membru beneficiar cu privire la sosirea solicitantului sau la faptul că acesta nu s-a prezentat în termenul stabilit;

(c)    primește solicitantul și efectuează interviul individual în temeiul articolului 7, după caz;

(d)    examinează cererea de protecție internațională a solicitantului în calitate de stat membru responsabil, cu excepția cazului în care, conform criteriilor prevăzute la articolele 10-13 și 16-18, alt stat membru este responsabil pentru examinarea cererii;

(e)    în cazul în care, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolele 10-13 și 16-18, alt stat membru este responsabil pentru examinarea cererii, statul membru de repartizare solicită ca celălalt stat membru să preia solicitantul;

(f)    după caz, informează statul membru responsabil cu privire la transferul către statul membru respectiv;

(g)    după caz, transferă solicitantul către statul membru responsabil;

(h)    după caz, indică în fișierul electronic menționat la articolul 23 alineatul (2) că va examina cererea de protecție internațională în calitate de stat membru responsabil.

Articolul 40

Schimbul de informații relevante pentru verificarea de securitate

1. În cazul în care se ia o decizie de transfer conform articolului 38 litera (a), statul membru beneficiar transmite simultan, cu unicul scop de a verifica dacă există motive grave pentru care solicitantul poate fi considerat un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică, statului membru de repartizare datele dactiloscopice ale solicitantului, prelevate în temeiul Regulamentului (Propunere de regulament de reformare a Regulamentului 603/2013/UE).

2. În cazul în care, în urma unei verificări de securitate, din informațiile privind un solicitant reiese că există motive grave pentru care acesta poate fi considerat un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică, informațiile privind natura semnalării sunt transmise autorităților de aplicare a legii din statul membru beneficiar și nu sunt comunicate prin canalele de comunicare electronică menționate la articolul 47 alineatul (4).

Statul membru de repartizare informează statul membru beneficiar în legătură cu existența unei astfel de semnalări, specificând autoritățile de aplicare a legii din statul membru de depunere a cererii care au fost pe deplin informate, și înregistrează existența semnalării în sistemul automat în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (d), în termen de o săptămână de la primirea amprentelor digitale.

3. În cazul în care verificarea de securitate confirmă că există motive grave pentru care solicitantul poate fi considerat un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică, statul membru beneficiar în care a fost depusă cererea este statul membru responsabil și examinează cererea prin procedura accelerată în temeiul articolului 31 alineatul (8) din Directiva 2013/32/UE. 

4. Informațiile transmise pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1) și nu sunt prelucrate ulterior.

Articolul 41

Procedura de repartizare

1. Capitolul V și capitolul VI secțiunile II-VII se aplică mutatis mutandis.

2. Membrii de familie cărora li se aplică procedura de repartizare sunt repartizați aceluiași stat membru.

Articolul 42

Costurile transferurilor în cadrul procedurii de repartizare

În ceea ce privește costurile transferului unui solicitant către statul membru de repartizare, statului membru beneficiar i se rambursează o sumă forfetară de 500 EUR pentru fiecare persoană transferată în temeiul articolului 38 litera (c). Acest sprijin financiar se pune în aplicare conform procedurilor prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014.

Articolul 43

Încetarea repartizării corective

Sistemul automat informează statele membre și Comisia de îndată ce numărul de cereri din statul membru beneficiar pentru care acesta este statul membru responsabil în temeiul prezentului regulament este sub pragul de 150 % din proporția care îi revine în temeiul articolului 35 alineatul (1).

În urma notificării menționate la alineatul (2), aplicarea repartizării corective pentru statul membru respectiv încetează.

 604/2013

CAPITOLUL VII VIII

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

ò nou

Articolul 44

Sistemul automat de înregistrare, monitorizarea și mecanismul de repartizare

1. În scopul înregistrării și al monitorizării proporției cererilor de protecție internațională în temeiul articolului 22 și în scopul aplicării mecanismului de repartizare stabilit în capitolul VII, se instituie un sistem automat.

2. Sistemul automat este format din sistemul central și infrastructura de comunicare între sistemul central și infrastructurile naționale.

3. Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 este responsabilă cu pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemului central și a infrastructurii de comunicare între sistemul central și infrastructurile naționale.

4. Infrastructurile naționale sunt dezvoltate și gestionate de statele membre.

Articolul 45

Accesul la sistemul automat

1. Autoritățile competente în materie de azil ale statelor membre, menționate la articolul 47, au acces la sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) în vederea introducerii informațiilor menționate la articolul 20 alineatul (7), la articolul 22 alineatele (1), (4) și (5), la articolul 37 alineatul (1) și la articolul 39 litera (h).

2. Agenția pentru Azil a Uniunii Europene are acces la sistemul automat în vederea introducerii și a adaptării cheii de referință în temeiul articolului 35 alineatul (4) și a introducerii informațiilor menționate la articolul 22 alineatul (3).

3. Informațiile menționate la articolul 23 alineatul (2), la articolul 36 alineatul (4) și la articolul 39 litera (h) sunt accesibile pentru consultare numai autorităților în materie de azil din statele membre, menționate la articolul 47, în scopurile prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013].

4. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, condiții uniforme și modalități practice pentru introducerea și consultarea informațiilor menționate la alineatele (1) și (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 56 alineatul (2).

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

Articolul 34 46

Schimbul de informații

1. Fiecare stat membru comunică oricărui alt stat membru care cere aceasta date cu caracter personal referitoare la solicitant care sunt adecvate, relevante și neexcesive, ð se limitează la ceea ce este necesar ï pentru:

(a) determinarea statului membru responsabil;

(b) examinarea cererii de protecție internațională;

(c) punerea în aplicare a oricărei obligații în temeiul prezentului regulament.

2. Informațiile prevăzute la alineatul (1) pot acoperi numai:

(a) datele de identificare ale solicitantului și, după caz, ale membrilor săi de familie, ale rudelor sale sau ale oricăror alte persoane aflate în relații de natură familială cu acesta (nume complet și, după caz, numele anterior, porecle sau pseudonime, cetățenia actuală și anterioară, data și locul nașterii);

(b) documentele de identitate și de călătorie (referințe, durata de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă, locul eliberării etc.);

(c) alte informații necesare pentru stabilirea identității solicitantului, inclusiv amprente digitale prelucrate ð pe care statul membru le-a prelevat solicitantului, în special în scopurile prevăzute la articolul 40 ï în conformitate cu Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013];

(d) locurile de ședere și itinerarele de călătorie;

(e) permisele de ședere sau vizele eliberate de un stat membru;

(f) locul în care a fost prezentată cererea;

(g) data depunerii oricărei cereri anterioare de protecție internațională, data prezentării actualei cereri, stadiul la care s-a ajuns cu procedura și decizia luată, dacă există.

3. De asemenea și în măsura în care este necesar pentru examinarea cererii de protecție internațională, statul membru responsabil poate cere altui stat membru să îl informeze asupra motivelor pe care și-a întemeiat solicitantul cererea și, după caz, asupra motivelor oricărei decizii luate în ceea ce privește solicitantul. Acest din urmă stat membru poate refuza să răspundă cererii primite, în cazul în care comunicarea acestor informații este de natură să aducă atingere intereselor sale esențiale sau protecției libertăților și drepturilor fundamentale ale persoanei în cauză sau ale altora. În orice caz, comunicarea informațiilor solicitate este subordonată consimțământului scris din partea solicitantului de protecție internațională, obținută de statul membru solicitant. În acest caz, solicitantul trebuie să știe pentru ce informații își dă consimțământul.

4. Orice cerere de informații se trimite numai în contextul unei cereri individuale de protecție internațională. Aceasta prezintă motivele pe care se întemeiază și, atunci când scopul ei este să verifice dacă există un criteriu care poate determina responsabilitatea statului membru solicitat, menționează pe ce dovezi, inclusiv informații relevante din surse de încredere referitoare la metodele și mijloacele prin care solicitanții intră pe teritoriul statelor membre sau pe ce element specific și verificabil din declarația solicitantului de azil se întemeiază. Se înțelege că astfel de informații relevante din surse de încredere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a determina responsabilitatea și competența unui stat membru în temeiul prezentului regulament, dar acestea pot contribui la evaluarea altor indicații referitoare la un solicitant.

5. Statul membru solicitat este obligat să răspundă în termen de cinci ð două ï săptămâni. Orice întârziere a răspunsului este justificată în mod corespunzător. Nerespectarea termenului de cinci ð două ï săptămâni nu exonerează statul membru solicitat de obligația de a răspunde. În cazul în care cercetarea efectuată de statul membru solicitat, care nu a respectat termenul limită maxim, prezintă informații conform cărora acesta este responsabil, acest stat membru nu poate invoca expirarea termenului limită prevăzut la articolele 21, 23 și 24 ca motiv pentru refuzul de a se conforma cererii de preluare sau reprimire. În acest caz, termenele-limită prevăzute la articoleleul 21, 23 și 24 pentru depunerea unei cereri de preluare sau de reprimire se prelungesc cu o perioadă echivalentă cu durata întârzierii în comunicarea răspunsului de către statul membru solicitat.

6. Schimbul de informații se efectuează la cererea unui stat membru și are loc numai între autoritățile a căror desemnare de către fiecare stat membru a fost comunicată Comisiei, în conformitate cu articolul 35 47 alineatul (1).

7. Informațiile schimbate care fac obiectul schimbului pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1). În fiecare stat membru, aceste informații nu pot fi comunicate, în funcție de tipurile lor și de competențele autorităților destinatare, decât autorităților și instanțelor judecătorești însărcinate cu:

(a) determinarea statului membru responsabil;

(b) examinarea cererii de protecție internațională;

(c) punerea în aplicare a oricărei obligații în temeiul prezentului regulament.

8. Statul membru care transmite informația se asigură că este corectă și actualizată. În cazul în care se constată că acesta a transmis informații care nu sunt corecte sau care nu ar fi trebuit transmise, statul membru destinatar este informat imediat despre aceasta. Acestea sunt obligate să corecteze astfel de informații sau să le șteargă.

9. Solicitantul are dreptul de a fi informat, la cerere, asupra oricăror date prelucrate care îl privesc.

În cazul în care acesta constată că datele au fost prelucrate cu încălcarea prezentului regulament sau a Directivei 95/46/CE, în special deoarece sunt incomplete sau inexacte, el are dreptul să obțină rectificarea sau ștergerea acestora.

Autoritatea care corectează sau șterge datele informează, după caz, statul membru care transmite sau primește informația.

Solicitantul are dreptul de a introduce o acțiune sau de a depune o plângere în fața autorităților competente sau a instanțelor din statul membru care i-au refuzat dreptul de acces la datele care îl privesc sau dreptul de rectificare sau ștergere a acestor date.

108. În fiecare stat membru în cauză se ține o evidență, în dosarul individual al persoanei în cauzaă sau/și într-un registru, a transmiterii sau primirii informațiilor schimbate care fac obiectul schimbului.

11. Informațiile schimbate sunt păstrate pe o perioadă care să nu depășească pe aceea în scopul căreia sunt schimbate.

12. Atunci când datele nu sunt prelucrate automat sau nu sunt conținute, sau nu se intenționează a fi înregistrate într-un dosar, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului articol prin verificări eficiente.

Articolul 35 47

Autoritățile competente și resursele

1. Comisiei îi sunt notificate de către fiecare stat membru, de îndată, autoritățile specifice responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament și a oricăror Ö orice Õ modificări privind aceste autorități. Statele membre se asigură că aceste autorități au resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor și în special pentru a răspunde în termenul prevăzut la cererile de informații, cererile de preluare și a cererilor ð notificările ï de reprimire ð și, dacă este aplicabil, pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în cadrul mecanismului de repartizare ï a solicitanților.

2. Comisia publică o listă consolidată a autorităților menționate la alineatul (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care există modificări ale listei, Comisia publică o dată pe an o listă consolidată actualizată.

3. Autoritățile menționate la alineatul (1) primesc pregătirea necesară în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

4. Comisia, prin acte de punere în aplicare, instituie mijloace de transmisie electronică sigură între autoritățile menționate la alineatul (1) ð și între autoritățile respective și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ï pentru transmiterea ð informațiilor, a datelor dactiloscopice prelevate în conformitate cu Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului 603/2013/UE], ï a cererilor, ð a notificărilor, a ï răspunsurilor și a întregii corespondențe scrise și asigurarea că expeditorii primesc în mod automat o dovadă electronică a recepției. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 56 alineatul (2).

Articolul 36 48

Înțelegeri administrative

1. Statele membre pot stabili între ele, pe baze bilaterale, înțelegeri administrative cu privire la detaliile practice de punere în aplicare a prezentului regulament pentru a facilita aplicarea și a mări eficiența acestuia. Astfel de înțelegeri se pot referi la:

(a) schimbul de ofițeri de legătură;

(b) simplificarea procedurilor și scurtarea termenelor referitoare la transmiterea și examinarea cererilor de preluare sau reprimire a solicitanților.

2. De asemenea, statele membre pot menține înțelegerile administrative încheiate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 ð și al Regulamentului (UE) nr. 604/2013 ï . În măsura în care respectivele înțelegeri nu sunt compatibile cu prezentul regulament, statele membre vizate le modifică astfel încât să elimine incompatibilitățile observate.

3. Înainte de încheierea sau modificarea oricărei înțelegeri menționat la alineatul (1) litera (b), statele membre vizate consultă Comisia cu privire la compatibilitatea acestuia cu prezentul regulament.

4. În cazul în care Comisia consideră că înțelegerile menționate la alineatul (1) litera (b) sunt incompatibile cu prezentul regulament, aceasta notifică într-un termen rezonabil statul membru vizat. Statul membru ia toate măsurile necesare pentru a modifica măsurile respective într-un termen rezonabil, astfel încât să elimine orice incompatibilități observate.

5. Statele membre notifică Comisiei toate înțelegerile menționate la alineatul (1), precum și orice denunțare sau modificare a acestora.

ò nou

Articolul 49

Rețeaua unităților Dublin

Agenția pentru Azil a Uniunii Europene instituie și facilitează activitățile unei rețele a autorităților competente menționate la articolul 47 alineatul (1), cu scopul de a consolida cooperarea practică și schimbul de informații cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prezentului regulament, inclusiv elaborarea de instrumente practice și orientări.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

CAPITOLUL VIII

CONCILIEREA

Articolul 37

Concilierea

1. Atunci când statele membre nu pot soluționa un litigiu privind orice alt aspect legat de aplicarea prezentului regulament, acestea pot recurge la procedura de conciliere prevăzută la alineatul (2).

2. Procedura de conciliere este inițiată la cererea unuia dintre statele membre aflate în litigiu înaintată președintelui comitetului prevăzut la articolul 44. Prin acceptarea de a recurge la procedura de conciliere, statele membre respective se angajează să ia în considerare cât mai mult soluția propusă.

Președintele comitetului desemnează trei membri ai comitetului reprezentând trei state membre neimplicate în litigiu. Aceștia primesc argumentele celor două părți fie în scris, fie oral și, după deliberări, propun o soluție în termen de o lună, dacă este necesar în urma supunerii la vot.

Președintele comitetului sau supleantul acestuia, prezidează deliberările. Acesta își poate exprima opinia, dar nu are drept de vot.

Indiferent dacă este adoptată sau respinsă de către părți, soluția propusă este finală și irevocabilă.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 38 50

Securitatea datelor și protecția datelor

1. Statele membre iau toate  pun în aplicare Õ măsurile  tehnice și organizatorice Õ corespunzătoare pentru a asigura securitatea datelor cu caracter personale transmise ð prelucrate în temeiul prezentului regulament ï și, în special, pentru a evita  împiedica Õ accesul sau publicarea Ö divulgarea Õ ilegale sau neautorizate, modificarea sau pierderea datelor cu caracter personale prelucrate.

Fiecare stat membru prevede că autoritatea sau autoritățile sale naționale de supraveghere, desemnate în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE, monitorizează în mod independent, în conformitate cu dreptul intern, legalitatea prelucrării, în conformitate cu prezentul regulament, a datelor cu caracter personal de către statul membru respectiv.

ò nou

2. Autoritatea sau autoritățile de supraveghere competente ale fiecărui stat membru monitorizează legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile menționate la articolul 47 din statul membru în cauză, inclusiv în ceea ce privește transmiterea datelor către și din sistemul automat menționat la articolul 44 alineatul (1) și către autoritățile competente pentru efectuarea verificărilor menționate la articolul 40.

3. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Agenția pentru Azil a Uniunii Europene face obiectul monitorizării de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu dispozițiile privind protecția datelor prevăzute de [Propunerea de regulament privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010].

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

Articolul 39 51

Confidențialitatea

Statele membre se asigură că autoritățile menționate la articolul 35 47 au obligația de a respecta normele de confidențialitate prevăzute în dreptul intern, cu privire la orice informație obținută în cursul desfășurării activității lor.

Articolul 40 52

Sancțiuni

Statele membre  stabilesc normele privind Õ adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice utilizare abuzivă a datelor prelucrate în conformitate cu prezentul regulament se pedepsește prin sancțiunile, inclusiv sancțiunile de natură administrativă și/sau penală în conformitate cu legislația națională, ð aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie ï care sunt eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 41 53

Măsuri tranzitorii

Atunci când o cerere de azil a fost prezentată după [ziua următoare intrării în vigoare a prezentului regulament] data menționată la articolul 49 al doilea paragraf, evenimentele care pot atrage responsabilitatea unui stat membru în temeiul prezentului regulament sunt luate în considerare, chiar dacă ele preced acea dată, cu excepția evenimentelor menționate la articolul 13 alineatul (2).

ò nou

Prin derogare de la articolul 34 alineatul (2), mecanismul de repartizare corectiv nu se declanșează în cursul primelor trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Prin derogare de la articolul 34 alineatul (3), după expirarea perioadei de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și până la expirarea termenului de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, perioada de referință este perioada care a trecut de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. 

ê 604/2013

Articolul 42 54

Calcularea termenelor

Toate termenele prevăzute de prezentul regulament se calculează după cum urmează:

(a) atunci când termenul este exprimat în zile, săptămâni sau luni se calculează de la momentul la care apare un eveniment sau este efectuată un act o acțiune, ziua în care evenimentul apare sau în care este efectuată actul acțiunea nu este calculată în termenul în cauză;

(b) un termen exprimat în săptămâni sau luni se încheie la expirarea zilei din ultima săptămână sau lună care reprezintă aceeași zi a săptămânii sau aceeași dată ca ziua în care actul sau evenimentul de la care s-a calculat termenul a avut loc. În cazul în care, într-un termen exprimat în luni, ziua în care ar trebui să expire termenul nu apare cade în ultima lună, termenul se încheie la expirarea ultimei zile din acea lună;

(c) termenele includ sâmbete, duminici și sărbătorile oficiale în din oricare din statele membre în cauză.

Articolul 43 55

Domeniul de aplicare teritorial

În ceea ce privește Republica Franceză, prezentul regulament se aplică numai pe teritoriul său european.

Articolul 44 56

Comitetul

1. Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 45 57

Exercitarea delegării de competențe

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 alineatul (5) 10 alineatul (6) și la articolul 16 18 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 8 alineatul (5) 10 alineatul (6) și la articolul 16 18 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

ê 604/2013 (adaptat)

4. Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.Õ

 604/2013

45. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

56. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (5) 10 alineatul (6) și al articolului 16 18 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de patru ð două ï luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 46 58

Reexaminare, Õ mMonitorizare și evaluare

La cel mult [18 luni de la intrarea în vigoare] și apoi anual, Comisia reexaminează funcționarea mecanismului de repartizare corectiv prevăzut în capitolul VII din prezentul regulament și, în special, pragurile prevăzute la articolul 34 alineatul (2) și la articolul 43.

Până la La cel mult ð [trei ani de la intrarea în vigoare] ï 21 iulie 2013, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament și, după caz, propune modificările necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile necesare pentru pregătirea acestui raport, cel târziu cu șase luni înainte de expirarea termenului respectiv.

După prezentarea respectivului raport, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament în același timp cu prezentarea rapoartelor cu privire la punerea în aplicare a sistemului Eurodac prevăzut la articolul 40 42 din Regulamentul [Propunere de regulament de reformare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013].

Articolul 47 59

Statisticile

1. În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale 31 , statele membre comunică Comisiei (Eurostat) statisticile privind aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 1560/2003.

ò nou

2. Agenția pentru Azil a Uniunii Europene publică trimestrial informațiile transmise în temeiul articolului 34 alineatul (4).

ê 604/2013 (adaptat)

ð nou

Articolul 48 60

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 343/2003  (UE) nr. 604/2013 Õ se abrogă ð pentru statele membre cărora li se aplică prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile care le revin în cadrul relațiilor reciproce ï .

.

Articolul 11 alineatul (1), articolul 13, articolul 14 și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat sau la articolele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 49 61

Intrare în vigoare și aplicabilitate

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică cererilor de protecție internațională prezentate începând [ din ziua următoare intrării sale în vigoare Õ ] prima zi din a șasea lună următoare intrării sale în vigoare și, de la acea dată, se aplică oricărei cereri de preluare sau de reprimire a solicitanților, indiferent de data la care cererea a fost prezentată. Statul membru responsabil cu examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate înainte de acea dată este determinat în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 343/2003604/2013.

Trimiterile din prezentul regulament la Regulamentul (UE) nr. 603/2013, Directiva 2013/32/UE și Directiva 2013/33/UE se interpretează, până la datele de aplicare ale acestora, ca trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 32 , Directiva 2003/9/CE 33 și respectiv Directiva 2005/85/CE 34 .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

ê 604/2013 (adaptat)

ANEXA I

Regulamente abrogate (menționate la articolul 48)

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului

(JO L 50, 25.2.2003, p. 1)

Numai articolul 11 alineatul (1), articolul 13, articolul 14 și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei

(JO L 222, 5.9.2003, p. 3)

ANEXA II

tabel de corespondență



ANEXA I

Formula pentru cheia de referință în temeiul articolului 35 din regulament:

Efect populațieSM  35

Efect PIBSM   36

ProporțiaSM = 50% efect populațieSM + 50% efect PIBSM

ANEXA II

tabel de corespondență

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

Denumirea propunerii/inițiativei

Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 37  

Tipul propunerii/inițiativei

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 38  

✓ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă 

Obiectiv(e)

Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

Motivele propunerii/inițiativei

Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Valoarea adăugată a implicării UE

Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

Durata și impactul financiar

◻ Propunere/inițiativă pe durată determinată

◻    Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

◻    Impact financiar din 2016 până în 2020

✓ Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2017 până în 2020,

urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

◻ Gestiune directă asigurată de către Comisie

◻ prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

◻    prin intermediul agențiilor executive

✓ Gestiune partajată cu statele membre

✓ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

◻ BEI și Fondului european de investiții;

✓ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

◻ organismelor de drept public;

◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

MĂSURI DE GESTIONARE

Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

Sistemul de gestiune și de control

Riscul (riscurile) identificat(e).

Informații privind sistemul de control intern instituit

Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului estimat al riscului de eroare

Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

* posibile contribuții din partea țărilor asociate la spațiul Schengen dacă acestea vor participa la noul sistem Dublin

Impactul estimat asupra cheltuielilor

Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici: