19.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 303/17

Raportor:

doamna Emmanuelle BUTAUD-STUBBS

1.1

Chestiunea muncii decente în lanțurile de aprovizionare globale, cum ar fi cele pentru textile – confecții și încălțăminte, produse electronice, minerale și industria agroalimentară este, într-adevăr, o problemă crucială pentru toți actorii publici și privați implicați la nivel național și internațional în gestionarea lanțurilor de aprovizionare.

1.2

Comitetul Economic şi Social European (CESE) și-a adaptat procedurile interne pentru a fi în măsură să își elaboreze avizul înainte de cea de a 105-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii (CIM) de la Geneva cu privire la chestiunea muncii decente în lanțurile de aprovizionare globale.

CESE recomandă:

1.3

Comitetul solicită Comisiei Europene să adopte o strategie cuprinzătoare și ambițioasă, cu scopul de a promova munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale prin intermediul tuturor politicilor sale interne (acces la achizițiile publice ale UE, etichetare etc.) și externe (comerț, dezvoltare, politica de vecinătate etc.).

1.4

Adoptarea unui limbaj comun, a unor definiții comune și evaluarea datelor statistice existente de către diferitele părți interesate: OCDE, OIM (1), OMC, Comisia Europeană, Banca Mondială și FMI, cu scopul de a evita confuzia și interpretările eronate, precum și elaborarea unei politici coerente de către organismele publice implicate, cu diferite competențe, în acest domeniu.

1.5

Luând în considerare Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, va trebui să recunoaștem și să promovăm cele mai bune practici și inițiative disponibile în setul de instrumente existent: Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, Orientările sectoriale ale OCDE privind diligența necesară (textile și confecții, minerale, agricultură și finanțe), ajutorul pentru comerț, schemele financiare pentru compensarea prejudiciului, codurile de conduită, etichetele, standardele și instrumentele de autoevaluare. Scopul este acela de a pune în aplicare o politică treptată, coerentă și durabilă de gestionare responsabilă a lanțurilor de aprovizionare.

1.6

Promovarea unor abordări practice și adecvate, bazate pe risc, care vor lua în considerare natura specifică a lanțului valoric global și a lanțului de aprovizionare global (organizare liniară sau modulară, simplă sau complexă, scurtă sau lungă).

1.7

Pe baza unei evaluări a practicilor existente, promovarea implicării tuturor părților interesate, prin implicarea actorilor publici și privați, a partenerilor sociali, a ONG-urilor, a experților etc., cu scopul de a dezvolta cel mai bun portofoliu de acțiuni inspirate de orientările OCDE pentru identificarea riscurilor, pentru prevenirea și atenuarea acestora și pentru comunicarea și raportarea cu privire la planul de acțiune. Măsurile implicate în planurile de acțiune ar putea include măsuri legislative și fără caracter legislativ deopotrivă, cele mai bune practici, stimulente financiare, accesul la formare, precum și consolidarea capacităților pentru dialog social și sindicate.

1.8

Promovarea unei reflecții specifice cu privire la tipul de instrumente de transparență care ar putea fi introduse, cu scopul de a informa consumatorii finali cu privire la condițiile sociale de producție.

1.9

Viitoarea conferință a OIM ar trebui să analizeze posibilitatea ca această organizație să își asume un rol activ, asigurând condiții decente de muncă de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale și luând în considerare crearea și ulterior adoptarea unor instrumente relevante și adaptate care, datorită implicării părților interesate, să contribuie la îmbunătățirea efectivă a condițiilor de muncă.

2.1.1

Lanț valoric global (LVG): acest concept a apărut la mijlocul anilor 1990 și descrie „întreaga gamă de activități necesare pentru a aduce un produs de la stadiul de concepție, la proiectare, materiile sale prime și produsele intermediare, comercializarea acestuia, distribuția și serviciile pentru clienții finali” (2).

Menirea lanțurilor valorice globale este să favorizeze „modernizarea procesului” (producătorul adoptă o tehnologie mai bună pentru a îmbunătăți eficiența) și „modernizarea funcțională” (capacitatea unui producător de a dezvolta abilități de proiectare, branding si marketing). Cu toate acestea, o serie de exemple arată că nu se întâmplă întotdeauna astfel.

Chestiunea gestionării durabile și responsabile a lanțurilor valorice globale este prioritară pe agenda internațională (OCDE, OIM, G7, G20, UE, ONU), având în vedere că schimburile comerciale și investițiile crescânde la nivel mondial au loc prin lanțurile valorice globale și că externalizarea și coordonarea transfrontalieră a producției globale de către firmele cu funcție nodală (lead firms) au efecte sociale semnificative. Unele dintre acestea sunt pozitive: de exemplu, locuri de muncă mai bine plătite, o mai mare inserție profesională a femeilor, crearea de locuri de muncă care să permită inserția profesională, dezvoltarea abilităților și difuzarea cunoștințelor și a tehnologiei. Altele reprezintă un motiv de îngrijorare, cum ar fi munca precară, condițiile precare de muncă (inclusiv în domeniul sănătății și al securității la locul de muncă), lipsa de drepturi sociale (inclusiv lipsa de asigurare socială), precum și încălcarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.

Acest lucru conduce la dezvoltarea și punerea în aplicare a diverse instrumente la nivel național și internațional, cum ar fi convențiile OIM, orientările OCDE sau Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (conform, de asemenea, punctului 2.3.3) și cadrele politice, cum ar fi Agenda pentru dezvoltare durabilă pentru 2030 (3) și Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare (4), menite să susțină respectarea standardelor de muncă și promovarea muncii decente, precum și dezvoltarea în continuare a comerțului, a investițiilor, a sectorului privat și a lanțurilor de aprovizionare.

2.1.2

Lanț de aprovizionare global (LAG): un lanț de aprovizionare global este alcătuit din organizațiile, resursele și procesele interdependente care creează și furnizează produse și servicii către clienții finali. Ca atare, acesta face parte din lanțul valoric global dedicat aprovizionării și nu concepției sau distribuției mărfurilor sau a serviciilor.

2.1.3

Muncă decentă: concept formulat de elementele constitutive ale OIM și adoptat de CIM în Declarația privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă (5) – se referă la programele naționale și locale puse în aplicare cu scopul de a atinge patru obiective strategice:

În calitate de organism de standardizare la nivel mondial, OIM a adoptat o serie de convenții relevante pentru lanțurile de aprovizionare globale. Acestea includ standarde fundamentale (de bază) ale muncii (de exemplu, promovarea libertății de asociere și dreptul la negociere colectivă, promovarea nediscriminării la locul de muncă, precum și interzicerea muncii forțate și a muncii copiilor), precum și convenții în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, inspecția muncii și altele. Țările care le-au ratificat sunt obligate să își alinieze legislația și practicile la aceste convenții. Mai mult, în conformitate cu Declarația din 1998 a OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă (6), toate statele membre ale OIM sunt obligate să respecte și să transpună în legislație și în practică standardele de muncă fundamentale, chiar dacă acestea nu au ratificat convențiile relevante.

2.2.1

Ponderea lanțurilor valorice globale în comerțul mondial a crescut rapid și, în conformitate cu OMC, OCDE, OIM și UNCTAD 2013 (7), reprezintă între 60 % și 80 % din comerțul internațional și peste 20 % din locurile de muncă la nivel global (8). Sectoarele vizate de astfel de componente organizatorice interdependente precum concepția, producția, distribuția și consumul, conduse de întreprinderi multinaționale, includ agricultura, industria (de exemplu, automobile, aeronautică, textile-confecții, jucării, electronice) și serviciile (de exemplu, centre de intermediere telefonică, tehnologia informației).

2.2.2

Formele și structurile acestor lanțuri valorice globale variază, de asemenea: unele dintre ele sunt destul de scurte (număr redus de activități), în timp ce altele sunt mai lungi, implicând legături economice, sociale și financiare între societăți înființate în țări numeroase și îndepărtate (din SUA, în UE și Asia). Potrivit lui Gary Gereffi (9), există trei tipuri dominante de guvernanță: lanțuri valorice globale determinate de cumpărător și, în cele mai multe cazuri, de costuri (acesta este cazul lanțurilor valorice globale pentru confecții și încălțăminte) și de producători cu unele competențe tehnologice ale furnizorilor în țările în curs de dezvoltare, inclusiv proiectarea și inovarea (produse electronice).

2.2.3

Întrucât lanțul de aprovizionare global este o componentă a lanțului valoric global, el se bazează pe relația dintre cumpărători și furnizori și potențiali subcontractanți. Acest „lanț” poate fi modelat în diverse moduri: integrare pe verticală, lanțuri captive, guvernanța modulară a lanțului (principalii furnizori sunt capabili să funcționeze independent de întreprinderea nodală) sau lanțurile bazate pe piață (piețele de mărfuri).

2.3.1

Definiția UE a RSI recunoaște „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul lor asupra societății” (10).

2.3.2

Ca urmare a unei serii de probleme întâmpinate în ultimii 20 de ani, în special în sectoare precum produsele electronice, articolele sportive și confecții, au fost identificate, în special de OCDE, următoarele chestiuni considerate critice pentru o gestionare durabilă de către o întreprindere multinațională, ca întreprindere cu funcție nodală (lead firm), a lanțului său valoric global și a lanțului de aprovizionare global:

2.3.3

În prezent, o gamă largă de actori – numeroase organizații și organisme publice și private, naționale, europene și internaționale – desfășoară activități cu privire la aceste aspecte, în special după tragedia din Rana Plaza (Bangladesh), care a ucis peste 1 100 de angajați în 2013:

Diverse inițiative private au fost puse în aplicare, fie permanent sau temporar, de exemplu, pentru îmbunătățirea sănătății și a siguranței în fabricile de confecții din Bangladesh, după catastrofa din Rana Plaza (Acordul privind siguranța împotriva incendiilor și siguranța clădirilor în Bangladesh) (20).

2.3.4

Toți acești actori publici și privați sunt implicați în elaborarea și punerea în aplicare a diferitelor instrumente care vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă și a drepturilor la locul de muncă:

3.1.1

Lanțul de aprovizionare din industria articolelor de confecții și de încălțăminte acoperă o serie de actori și procese de producție. Regiunea Asia-Pacific este responsabilă de exporturi mondiale în valoare de 601 miliarde de dolari aferente articolelor de confecții, textile și încălțăminte, ceea ce reprezintă 60 % din totalul comerțului mondial, China având cea mai mare parte. Țări precum Bangladesh sau Cambodgia și-au intensificat specializarea în producția și exportul de confecții și încălțăminte cu 89,2 % și, respectiv, 77,4 % din totalul exporturilor de mărfuri în 2014 (22). Acest lucru se datorează în principal unei creșteri bruște a salariilor în industria articolelor de îmbrăcăminte și textile din China, ceea ce a determinat cumpărătorii internaționali să caute noi furnizori în Asia.

În conformitate cu datele OIM (23), în 2014, câștigurile medii au fost de mai puțin de 200 de dolari pe lună în majoritatea țărilor. Salarii minime lunare pentru lucrătorii necalificați în domeniul confecțiilor se aplică în China (până la 297 de dolari), Filipine, Malaysia, Indonezia (247 de dolari), Thailanda, Vietnam (145 de dolari), India (136 de dolari), Cambodgia (128 de dolari), Pakistan (119 dolari), Bangladesh (71 de dolari) și Sri Lanka (66 de dolari).

Principalele riscuri sunt lipsa unui salariu decent, munca forțată sau munca copiilor, relațiile industriale deficitare din cauza protecției precare a libertății de asociere și din pricina negocierii colective limitate, nivelul deficitar al sănătății și siguranței la locul de muncă, inspecția muncii insuficientă, sistemele subdezvoltate pentru riscuri profesionale, poluarea apei, expunerea la substanțe chimice, precum și exploatarea forței de muncă de sex feminin.

3.1.2

La 24 aprilie 2013, prăbușirea clădirii Rana Plaza din Bangladesh, folosită de fabrici de confecții, a provocat moartea a 1 136 de angajați, în principal femei. Amploarea accidentului, cauzat de repararea deficitară a clădirii și de lipsa ieșirilor de incendiu, a dus la o mobilizare excepțională a guvernelor (UE și statele membre, SUA, Canada, Norvegia), a organizațiilor internaționale (OIM, OECD și Banca Mondială), a părților interesate internaționale și locale, cu o gamă ambițioasă de acțiuni care vizează încurajarea măsurilor naționale pe termen scurt (compensații pentru familiile victimelor, inspectarea fabricilor de confecții și acțiuni corective, noi metode de audit, revizuirea legislației muncii), a măsurilor naționale pe termen mediu (de exemplu, dezvoltarea unor sindicate comerciale independente și consolidarea inspecției muncii), precum și a unor măsuri sistematice, cu scopul de a promova gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare globale.

3.1.3

OCDE elaborează orientări privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în sectorul de confecții și încălțăminte.

3.1.4

OIM, în cooperare cu donatori internaționali, guverne, lucrători și angajatori, pune în aplicare proiecte în sectorul confecțiilor (de exemplu, în Asia), cu scopul de a spori accesul la informații cu privire la salarii, condiții de muncă și relațiile industriale, pentru a îmbunătăți calitatea dialogului social privind standardele de muncă, consolidarea capacității partenerilor sociali și a mecanismelor de negociere colectivă, precum și asigurarea standardelor de muncă la nivel de fabrică (25).

3.1.5

Comisia Europeană elaborează o inițiativă emblematică privind un lanț de aprovizionare durabil în sectorul confecțiilor, inclusiv planificarea comună, finanțarea coordonată, punerea în aplicare în comun a programelor, sensibilizarea consumatorilor etc.

3.1.6

Partenerii sociali ai UE din sectorul textilelor și al articolelor de îmbrăcăminte au elaborat o inițiativă comună, sprijinită de Comisia Europeană, care conține un instrument de evaluare a riscurilor privind RSI, relevant pentru lanțurile de aprovizionare globale. Inițiativa este în curs de finalizare, urmând să fie diseminată în rândul IMM-urilor și al altor părți interesate.

3.1.7

Președinția olandeză a UE dorește să analizeze mijloacele de consolidare a sinergiilor dintre politicile comerciale și de dezvoltare ale UE, pentru a contribui la durabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale.

3.1.8

Domnul Gerd Muller, ministrul federal german pentru economie, cooperare și dezvoltare, a pus bazele unei alianțe specifice pentru „textile durabile”, la care participă principalii parteneri. La ultimul summit G7, acesta a prezentat o sinteză foarte concretă a situației: „Asumarea responsabilității ar costa un euro, un singur euro pe rochie, pe sacou sau pereche de pantaloni, pentru a ne asigura că munca grea din Bangladesh, Cambodgia sau Africa este răsplătită, iar copiii și croitoresele au oportunități în viață” (26).

3.1.9

Proliferare a inițiativelor private înlesnește acumularea experienței și contribuie la schimbul de bune practici. Printre acestea se numără ICS (Inițiativa privind clauza socială), cu 22 de importanți comercianți cu amănuntul, cum ar fi Monoprix, Carrefour sau Casino, reprezentând o cifră de afaceri de peste 243 de miliarde EUR, care împărtășesc o metodologie similară pentru auditurile lor sociale, și BSCI (Inițiativa privind conformitatea socială în afaceri), lansată în 2003 de către FTA (Asociația pentru comerț extern), cu sediul la Bruxelles, cu peste 1 700 de comercianți cu amănuntul și importatori din 36 de țări, având relații de afaceri cu 30 000 de fabrici.

3.2.1

Conform studiului privind lanțurile valorice globale, realizat de Sturgeon și Kawakami (27), „valoarea articolele intermediare din sectorul confecțiilor pare să fie mult mai scăzută, raportată la valoarea comerțului cu bunuri de consum intermediar, decât cea a articolelor corespondente din industria produselor electronice și din cea a automobilelor”.

3.2.2

Lanțul valoric global al produselor electronice este unul dintre cele mai importante din sectorul bunurilor, cu peste 17 % din totalul bunurilor de consum intermediar în 2006, comparativ cu 2,7 % pentru produse chimice și materiale plastice și 1,9 % pentru componente de aeronave. Cele două țări lider în exportul de produse electronice intermediare sunt China/Hong Kong și Statele Unite.

3.2.3

Cei trei factori constanți care determină „modularitatea lanțului valoric” sunt următorii:

Modularitatea acestui lanț valoric specific constă în codificarea și standardizarea principalelor procese de lucru, cum ar fi proiectarea asistată de calculator, planificarea producției, precum și inventarul și controlul logistic.

3.2.4

Produsele electronice de consum au cicluri scurte de viață, între trei și 18 luni, cu o durată scurtă de perimare. Prin urmare, furnizorii acestor produse se confruntă tot mai mult cu comenzi rapide de introducere pe piață. De exemplu, atunci când iPhone Apple a fost introdus în 2007, durata de introducere pe piață era de șase luni; în 2012, aceasta a scăzut la mai puțin de două săptămâni (28). Pentru producători și lucrători, aceasta reprezintă o provocare și este necesar să se dezvolte și să se pună în aplicare soluții pentru a o aborda.

În timp ce în unele întreprinderi s-a ajuns la un acord cu privire la orele suplimentare de lucru sau la munca în schimburi în sezonul de vârf și compensarea acestora în cursul anului, altele înregistrează o creștere substanțială a contractelor temporare și a angajării migranților sau a lucrătorilor prin intermediul agențiilor (de exemplu, în Mexic, în 2009, 60 % din forța de muncă în industria electronică era reprezentată de muncitori temporari, acest procent ridicându-se la 90 % în sezonul de vârf) (29). Acest lucru înseamnă adesea drepturi reduse pentru lucrători, cum ar fi salarii mai mici, lipsa asigurărilor sociale sau interdicția de a adera la sindicate. Soluțiile ar putea include, pe lângă legislația națională, acorduri la nivel de întreprindere și îmbunătățirea coordonării și a schimbului de informații între cumpărători și furnizori, permițând astfel o planificare mai bună a producției și angajarea de lucrători permanenți, mai degrabă decât temporari.

3.2.5

Aspectele legate de respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor din industria produselor electronice se extind și asupra problemei mineralelor provenite din zonele afectate de conflict și cu risc ridicat, cum ar fi regiunea Marilor Lacuri Africane (30). În urma adoptării unor acte legislative în SUA (Legea Dodd-Frank), Comisia Europeană a prezentat, în 2014, o propunere de regulament de stabilire a unui mecanism de autocertificare pentru importatorii de staniu, tantal, tungsten și aur pe piața UE, pentru a se asigura că veniturile din extracția și comerțul cu aceste minerale nu susțin conflictele armate locale. În schimb, obligația de diligență însoțită de alte măsuri ar trebui să contribuie la transparența de-a lungul lanțului de aprovizionare și să aibă un impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă și asupra condițiilor de muncă în mine, cum ar fi sănătatea și siguranța la locul de muncă, nivelul veniturilor sau intrarea activității în circuitul legal. Acest lucru ar permite, de asemenea, o aprovizionare continuă din Africa, în loc să fie necesară orientarea spre alte regiuni din lume, care nu sunt afectate de conflict (31).

3.2.6

OCDE a elaborat Orientările privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (32).

3.3.1

CESE ar dori, de asemenea, să sublinieze că lanțurile valorice globale și lanțurile de aprovizionare globale în alte sectoare, cum ar fi serviciile și industria agroalimentară, s-ar putea confrunta cu probleme în ceea ce privește condițiile de muncă, și în special sănătatea și siguranța la locul de muncă.

3.3.2

Sprijinul OIM pentru munca decentă în economia rurală (33) se concentrează pe trei domenii de acțiune prioritare: munca decentă pentru populațiile rurale defavorizate, marginalizate și vulnerabile, munca decentă pentru lucrătorii din mediul rural în lanțurile de aprovizionare, precum și munca decentă pentru lucrătorii din mediul rural pe plantații.

—

guvernele sunt responsabile de elaborarea, punerea în aplicare și respectarea legislației naționale sociale și a celei în domeniul muncii, de ratificarea și punerea în aplicare efectivă a convențiilor OIM, iar în cazul statelor membre ale Uniunii Europene, de asemenea, de transpunerea și punerea în aplicare a directivelor UE; de asemenea, este de datoria lor să furnizeze toate resursele administrative și financiare, inclusiv pentru inspecția muncii, pentru a asigura respectarea cadrului legal;

—

organizațiile internaționale stabilesc standarde și elaborează inițiative globale, cu scopul de a promova standarde internaționale în domeniul muncii și comportamentul responsabil în afaceri. În acest context, documente cum ar fi Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (cadrul „Protecție, respect și remediere”) oferă indicații cu privire la rolurile și responsabilitățile principalilor actori;

—

partenerii sociali sunt încurajați să se implice și să promoveze dialogul social privind standardele de muncă și condițiile de muncă, inclusiv în cadrul sectorului și în context transfrontalier, iar guvernele ar trebui să asigure că libertatea de asociere și de negociere colectivă este protejată și promovată în mod eficient;

—

întreprinderile multinaționale ar trebui să se conformeze legilor în vigoare în țările în care își desfășoară activitatea; de asemenea, acestea sunt încurajate să se angajeze în acțiuni RSI și în procese de diligență;

—

ONG-urile completează eforturile altor actori și joacă un rol-cheie în sporirea conștientizării cu privire la drepturile lucrătorilor și la denunțarea abuzurilor.

Date fiind complexitatea și riscurile copleșitoare evidente care implică acești actori-cheie, CESE pledează în favoarea platformelor structurate, transparente și favorabile incluziunii părților interesate, pentru a aborda astfel de probleme complexe.