10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/129

1.1.

CESE consideră că, având în vedere ultimele evoluții, actualul acord de uniune vamală este depășit, iar părțile ar trebui să inițieze negocieri serioase privind consolidarea legăturilor lor economice, prin elaborarea unui nou tip de acord comercial, care să răspundă nevoilor actuale.

1.2.

Comitetul consideră în continuare că Turcia rămâne un partener foarte important și că există voință politică pentru extinderea nivelului de cooperare cu această țară, însă cu condiția ca ea să respecte valorile europene fundamentale, principiile democrației, statul de drept și drepturile omului.

1.3.

Comitetul consideră că procesul privind uniunea vamală se poate realiza prin revizuirea Deciziei nr. 1/95, printr-o nouă decizie a Consiliului de asociere sau prin încheierea unui nou protocol în cadrul Acordului de aderare.

1.4.

CESE condamnă tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, dar, totodată, își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reacțiile guvernului turc și la evoluțiile politice din această țară: urmărirea penală a autorilor loviturii de stat întrece limitele legale, nu corespunde măsurilor statului de drept și contravine principiilor democratice.

1.5.

CESE solicită Turciei, în calitate de țară candidată la aderarea la UE, să protejeze și să respecte drepturile universale ale omului și principiile democratice și ale statului de drept. CESE condamnă încercarea de a răsturna Guvernul Turciei ales în mod democratic, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la reacțiile autorităților turce și solicită în mod expres respectarea și punerea în aplicare deplină a drepturilor omului, fără nicio discriminare, în special a libertății de exprimare, mai ales sub una dintre formele ei specifice de manifestare, de libertate a presei, precum și restaurarea deplină a statului de drept.

1.6.

CESE consideră că Turcia trebuie să demonstreze în mod concret că rămâne fidelă statutului său de țară candidată la aderare, pe care și-l menține sub aspect juridic și cu respectarea dispozițiilor prevăzute în tratate, continuând negocierile cu UE și conformându-se cu strictețe acquis-ul Uniunii și tuturor condițiilor prealabile care au fost stabilite până în prezent.

1.7.

Noile condiții create în comerțul mondial în ultimii ani au determinat UE să inițieze o nouă rundă de acorduri comerciale la nivel global, care se concentrează pe îmbunătățirea dispozițiilor referitoare la o serie de aspecte, având ca obiectiv atât promovarea unor forme moderne de comerț, cât și aplicarea principiilor și a acquis-ului UE. Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți” (Trade 4 all) trebuie să constituie o bază pentru negocierile dintre UE și Turcia. Dispozițiile actuale și bunele practici aplicate în diferite acorduri comerciale au indus transformări ale modelelor de durabilitate, transparență și implicare a partenerilor sociali și a societății civile în acordurile comerciale internaționale.

1.8.

Comitetul consideră că este necesar să se efectueze în prealabil evaluări ale impactului și un studiu de fezabilitate, atât înainte, cât și după negocieri, pentru a determina impactul asupra mediului, economiei și societății. Aceste procese ar trebui să includă partenerii sociali și organizațiile societății civile. În plus, Comitetul consideră necesar ca Comisia să asigure o analiză sistematică a mediului socioeconomic în schimbare al Turciei, în fiecare etapă a negocierii.

1.9.

Trebuie amintit că, în cei 20 de ani de la intrarea în vigoare a uniunii vamale, acquis-ul UE a fost extins la domenii care nu erau reglementate anterior.

1.10.

CESE consideră că este nevoie de un acord de uniune vamală nou și modernizat și respinge scenariile de rămânere în sistemul actual sau de transformare a acordului actual în acord de liber schimb comercial regional, întrucât acestea nu sunt realiste; consideră, de asemenea, că noul acord va trebui să conțină noi capitole, care să reflecte modificările legislației și practicilor UE, care se îmbogățesc și se înnoiesc continuu și să cuprindă dispoziții actualizate, ce vizează zonele problematice identificate în contextul punerii în aplicare a acordului de uniune vamală cu Turcia și a măsurilor prealabile.

1.11.

De asemenea, CESE consideră că noile negocieri trebuie să acorde o atenție specială realizării imediate a reformelor necesare în legislația Turciei.

1.12.

Comitetul propune integrarea următoarelor domenii în cadrul de reglementare al noului acord:

1.13.

CESE consideră că, în ceea ce privește asimetria care va afecta relațiile comerciale ale Turciei cu țările terțe cu care UE încheie noi acorduri comerciale, dincolo de aplicarea unor stimulente politice pentru statele partenere ale UE, clauza respectivă nu mai poate fi îmbunătățită, cu posibilitatea suplimentară ca Comisia să ofere servicii de mediere de calitate.

1.14.

CESE consideră că orice tip de acord comercial dintre UE și Turcia ar trebui să includă o consultare și o implicare reală a partenerilor sociali (angajatori și angajați), precum și a organizațiilor societății civile, atât în faza de negociere, cât și în cea de punere în aplicare.

2.1.

În 1959, Turcia și-a depus candidatura pentru a deveni membru asociat al Comunității Economice Europene (CEE), în prezent Uniunea Europeană (UE). Acordul de asociere (1) a fost semnat în 1963, vizând crearea unei uniuni vamale între CEE și Turcia.

2.2.

Prin urmare, în 1970 a fost redactat un protocol adițional, care stabilește eliminarea tarifelor și a contingentelor pentru mărfuri și adoptarea unor măsuri suplimentare pentru funcționarea uniunii vamale, a cărei dezvoltare a fost deplină în 1995 (2) și care a implicat eliminarea barierelor din calea schimburilor comerciale. În același an, a fost semnat și un acord de liber schimb (ALS)  (3), care, la vremea aceea, acoperea cărbunele și oțelul în cadrul CECO.

2.3.

De asemenea, Turciei i s-a solicitat să adopte tarifele comune externe (TCE) (4) ale UE pentru importurile din țările terțe și să adopte toate acordurile comerciale preferențiale preexistente și viitoare.

2.4.

Uniunea vamală era o idee inovatoare și originală la acea dată și oferea o ocazie importantă de a aprofunda relațiile bilaterale, deoarece a fost unul dintre primele acorduri care a prevăzut o armonizare a legislației cu un stat nemembru.

2.5.

În 1997, UE a instituit un proces paralel, bazat pe articolele 2 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ca urmare a depunerii de către Turcia a unei cereri de asociere în 1987.

2.6.

Negocierile de aderare au început în 2005 și includ, în total, 35 de capitole, dintre care 34 de capitole din acquis-ul Uniunii și unul cu tematică diversă.

2.7.

Dând ascultare părților interesate, CESE ia act cu satisfacție de ALS în materie de cărbune și oțel, care ar trebui să rămână neschimbat, și subliniază necesitatea revizuirii uniunii vamale, în vederea modernizării relațiilor comerciale.

3.1.

Situația din Turcia în urma tentativei de lovitură de stat din 15 iulie, pe care CESE o condamnă în mod explicit, reprezintă un motiv de profundă îngrijorare. Demersurile autorităților îndreptate împotriva persoanelor suspectate de a fi participat la lovitura de stat, dar și împotriva unor figuri aparținând opoziției sau societății civile care nu au nicio legătură cu lovitura de stat și împotriva presei și organelor de mass-media care nu susțin guvernul sunt incompatibile cu standardele europene și impietează asupra negocierilor dintre UE și Turcia.

3.2.

După evenimentele din 15 iulie, poziția oficială a Ankarei s-a schimbat, partea turcă solicitând angajamente directe din partea UE, care, în multe cazuri, nu a dat dovadă, până în prezent, decât de indecizie și de lipsă de voință și orientare politică. La rândul său, partea turcă nu a manifestat voința de punere în aplicare a acordurilor convenite (de exemplu, Protocolul la Acordul de la Ankara etc.), fapt ce îngreunează și mai mult crearea unui necesar climat favorabil înțelegerii.

3.3.

CESE urmărește și va urmări în continuare cu foarte mare atenție și îngrijorare derularea evenimentelor în urma tentativei de lovitură de stat și consideră lansarea negocierilor pentru o nouă uniune vamală, în scopul consolidării relațiilor comerciale, drept o ocazie de a da startul revenirii pe făgașul normal al relațiilor dintre UE și Turcia și de redresare a economiei turce greu încercate.

3.4.

Prin urmare, este în interesul Turciei, în această situație dificilă, să își asume un angajament pe termen lung în ceea ce privește participarea la un program de reforme care să cuprindă schimbări radicale, atât pe plan economic, cât și politic.

4.1.

În 2015, Turcia a obținut un impresionant produs intern brut (PIB), exprimat la paritatea puterii de cumpărare, de 1, 576 mii de miliarde USD (conform estimărilor din 2015), ocupând astfel locul 18 în clasamentul economic mondial. Conform estimărilor, în 2015, nivelul creșterii a scăzut la un nivel încă satisfăcător, de 3,8 %, ocupând locul 102 la nivel mondial. Datoria publică a țării a scăzut la un nivel moderat, de 33,1 % din PIB, în timp ce rata inflației este în continuare ridicată, de aproximativ 7,7 % în 2015 (5).

4.2.

Economia Turciei a evoluat, în ultimii ani, de la una tradițional agricolă, la una bazată pe servicii și turism, cu o industrie prelucrătoare orientată către exporturi. Acest rezultat poate fi atribuit și uniunii vamale, care a creat oportunități semnificative, exploatate prompt, odată cu adoptarea unui nou cadru juridic și cu aplicarea standardelor UE.

4.3.

Cu toate acestea, începând din 2012, ratele de creștere au fost atenuate ca urmare a reducerii investițiilor străine directe, precum și a evoluțiilor politice și sociale, care, în multe cazuri, reprezintă o piedică în calea creșterii economice și o sursă de incertitudine. În perioada 2013-2016, întrucât țara a încercat să joace un rol politic mai important în regiune, tensiunile politice, schimbările geopolitice, acuzațiile de corupție și tensiunile cu statele vecine au dus la erodarea încrederii. Acești factori au influențat negativ economia și au umbrit progresele fără precedent înregistrate de economia Turciei, care, din cauza deficitului de cont curent, a fost expusă fluctuațiilor valutare și fluctuațiile pieței, ceea ce a descurajat și a slăbit aportul de investiții străine. La scurt timp după tentativa de lovitură de stat, economia a dat din nou înapoi, recesiunea s-a accentuat, iar turismul a avut foarte mult de suferit.

4.4.

În domeniul economic, evoluțiile politice îngrijorătoare, care au avut consecințe imediate, au afectat considerabil încrederea piețelor în stabilitatea și soliditatea cadrului economic și a mediului de investiții din Turcia (6) și au pus sub semnul întrebării capacitatea guvernului turc de a readuce economia pe făgașul creșterii, de unde și o scădere considerabilă a încrederii și a lirei turcești (7).

5.1.

Per ansamblu, previziunile referitoare la uniunea vamală s-au dovedit a fi destul de pesimiste și au fost contrazise de realitate, întrucât s-a estimat că creșterea PIB nu va depăși 1-1,5 %, un procentaj considerat semnificativ, dar care nu se compară cu creșterea reală.

5.2.

UE este principalul partener de importuri și exporturi al Turciei, în timp ce Turcia ocupă locurile șapte și cinci pe piețele de import și, respectiv, de export ale UE. Turcia exportă către UE în special mașini și echipamente de transport, urmate de produse industriale. UE exportă către Turcia preponderent utilaje și echipamente de transport, produse chimice și produse industriale.

5.3.

Comerțul cu UE a crescut cu 22 % din 1995 până în 2014. De asemenea, s-a sugerat că uniunea vamală a provocat o deturnare comercială amplă (8), însă acest lucru nu este semnificativ în raport cu totalul tranzacțiilor (9).

5.4.

Însă, în orice caz, ea a fost o frână pentru aplicarea de taxe pe produsele industriale din Turcia și a făcut să nu fie necesar să se stabilească reguli de origine în schimburile comerciale bilaterale.

5.5.

Printre dezavantajele majore ale uniunii vamale se numără următoarele:

5.6.

Dincolo de domeniile problematice din perspectivă legislativă ale uniunii vamale, există și probleme legate de aplicarea incorectă a acesteia sau de deciziile unilaterale adoptate de Turcia cu privire la unele practici vamale și tarifare, care încalcă în mod clar acordurile încheiate, dar și de refuzul Turciei de a permite exercitarea liberului schimb cu Republica Cipru, un stat membru al UE, ceea ce încalcă în mod evident dreptul comunitar și acordurile comerciale UE-Turcia.

5.7.

Alinierea actuală a Turciei la legislația comunitară privind piața internă a avansat în anumite sectoare, cum ar fi libera circulație a mărfurilor, politica în domeniul concurenței și ajutoarele de stat, politica energetică, economică și monetară, precum și politica privind întreprinderile și cea industrială, dar Comisia Europeană a subliniat că Turcia a neglijat constant anumite aspecte esențiale ale acordului, prin introducerea unor măsuri protecționiste, care încalcă prevederile uniunii vamale.

5.8.

De asemenea, Turcia nu pune în aplicare în mod corect legislația privind ajutoarele de stat și crearea unor sisteme de monitorizare și pare reticentă la ideea liberei circulații depline a mărfurilor prin eliminarea restricțiilor ascunse, omițând, în cele din urmă, să adopte și să pună în aplicare în mod eficient măsuri de combatere a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală.

5.9.

În ceea ce privește evaluarea beneficiilor generale ale uniunii vamale, CESE poate evidenția că cea mai mare contribuție a acesteia este faptul că a fost utilizată ca mijloc de reformă economică ce a contribuit la integrarea Turciei pe piețele globale, ceea ce a contribuit la restabilirea credibilității acestei țări și, în cele din urmă, a sprijinit reducerea politicilor inflaționiste și stabilizarea lirei turcești.

5.10.

Modernizarea comerțului Turciei a progresat, de asemenea, cu repeziciune, s-a intensificat concurența între producătorii și comercianții turci care, prin piața europeană, au acces la un mediu comercial global mai fertil și mai exigent.

6.1.

Viitorii ani vor fi marcați de un nou context economic, odată cu elaborarea și punerea în aplicare, la nivel internațional, a unei serii de inițiative de reglementare care vor influența și relațiile economice dintre UE și Turcia și care vor necesita modernizarea uniunii vamale. În același timp, UE s-a concentrat pe consolidarea relațiilor economice externe cu țările terțe, în scopul îmbunătățirii nivelului de trai și de prosperitate. Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), Acordul economic și comercial cuprinzător dintre UE și Canada (CETA) și Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA), precum și negocierile pentru un acord comercial cu Japonia sunt cele mai importante inițiative care se derulează în prezent (13).

6.2.

Din cauza noilor condiții, uniunea vamală este depășită și a adus deja economia turcă într-o poziție dezavantajoasă din cauza asimetriei sale inerente (14), dat fiind că permite Turciei să negocieze acorduri comerciale cu țări terțe numai după ce UE a încheiat și semnat noi acorduri de liber-schimb cu acestea, fără a da însă Turciei nicio posibilitate de a interveni în cadrul negocierilor. Pe de altă parte, „clauza Turcia” constituie o recomandare politică și nu impune țărilor terțe să accepte negocieri sau, cu atât mai puțin, să ajungă la un acord. Și chiar dacă se ajunge la un acord, această întârziere aduce întreprinderile turcești într-o poziție de dezavantaj concurențial.

6.3.

În plus, Turcia a fost obligată să adopte Tariful extern comun (CET), care o obligă să se adapteze la schimbări, de cele mai multe ori reduceri, introduse de UE, în vederea încheierii unor acorduri de liber schimb, fără ca produsele turcești să se bucure de acest privilegiu pe alte piețe în absența unui acord. Acest lucru a dus la o liberalizare treptată a regimului tarifar al Turciei.

6.4.

Deficiențele din arhitectura uniunii vamale menționate mai sus au devenit mai evidente astăzi, la douăzeci de ani de la încheierea sa.

6.5.

În 2014, dintre cei 48 de parteneri comerciali ai UE, numai 17 au încheiat un acord cu Turcia și, dintre statele partenere la o nouă generație de acorduri de liber schimb, Coreea de Sud este singura care a acceptat să încheie un acord cu Turcia, dând curs invitației formulate în „clauza Turcia” a Acordului de liber schimb dintre Coreea și UE.

7.1.

Cooperarea UE-Turcia în domeniile economic și politic este o condiție necesară și suficientă pentru a asigura stabilitatea într-o regiune deosebit de sensibilă, modernizarea uniunii vamale putând oferi un semnal pozitiv clar de cooperare și stabilitate.

7.2.

După ce au dezbătut și analizat celelalte piste posibile privind schimburile comerciale și relațiile economice dintre UE și Turcia, printre care: (i) menținerea situației actuale; (ii) înlocuirea sau completarea uniunii vamale cu un acord de liber-schimb; și (iii) modernizarea uniunii vamale, CESE consideră că această ultimă soluție pare cea mai indicată pentru promovarea și aprofundarea relațiilor bilaterale, pe baza interesului reciproc.

7.3.

Scenariul unei totale lipse de acțiune, ținând cont și de faptul că negocierile de aderare necesită o durată semnificativă, nu este o alternativă realistă, deoarece trebuie abordate problemele menționate mai sus și trebuie valorificat imediat potențialul neexploatat al relațiilor comerciale.

8.1.

În cadrul noii politicii comerciale și de investiții a UE, lansate în 2015 prin Comunicarea Comisiei „Comerț pentru toți” (15), transpare deja angajamentul UE de a își valorifica poziția de lider în domeniul comerțului pentru a răspunde noilor provocări ale unei piețe globalizate și necesităților realității comerciale actuale, de a își stimula creșterea și de a opera schimbări instituționale stabilind priorități de reformă (16).

8.2.

În cadrul acestui proces, este de la sine înțeles că o nouă politică comercială nu poate fi unidimensională, ci pe mai multe niveluri și complexă, implicând mai multe domenii de activitate pentru a fi considerată eficace și utilă pentru diferiți beneficiari, precum lucrătorii, consumatorii și întreprinderile mici și mijlocii.

8.3.

Din mai multe motive, este extrem de importantă, în special, includerea valorilor europene în același cadru de principii, întrucât este clar că negocierile privind acordurile comerciale și de investiții nu sunt doar de ordin economic, ci se înscriu într-un context socioeconomic mai larg, de natură reformatoare, multidimensională și pe mai multe niveluri.

8.4.

Mai ales după adoptarea Acordului de la Paris (COP 21) de către UE și a noilor obiective de dezvoltare durabilă (ODD) de către Consiliul Economic și Social al ONU, dezvoltarea durabilă și protecția mediului sunt la fel de importante și constituie o parte integrantă a acestor valori (17).

8.5.

Aceasta – cu atât mai mult cu cât statele cu care duce UE tratative pentru încheierea unui acord comercial se află și în proces de negociere a aderării la UE, Turcia fiind un exemplu tipic în acest sens.

8.6.

Revizuirea ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe standardele și convențiile internaționale privind protecția drepturilor lucrătorilor (18).

8.7.

Din acest motiv, pentru a asigura realizarea obiectivelor de mai sus, UE a decis să se bazeze pe trei principii esențiale. Aceste principii sunt:

8.8.

Astfel, orice efort de convergență cu partenerii comerciali ar trebui să includă:

9.1.

Domeniul de aplicare al noului acord va trebui extins pentru a include și alte sectoare, precum:

Acordul ar trebui să cuprindă și dispoziții obligatorii privind transpunerea directă și integrarea legislației europene, dar și dispoziții speciale privind soluționarea obligatorie a litigiilor care decurg din punerea sa în aplicare, printr-un mecanism care să nu aibă nevoie de o decizie politică pentru a fi activat, cum se întâmplă în prezent, ceea ce îngreunează foarte mult soluționarea litigiilor cu eficacitate și în mod transparent.

9.2.

În plus, este extrem de important ca întregul proces să ia în considerare abordarea revizuită a UE în materie de comerț, care impune în procesul de negociere exigențe ferme de democratizare și transparență a procesului de luare a deciziilor, atât la nivel național, cât și transnațional, precum și un rol mai important al partenerilor sociali și al societății civile în dezbaterea publică și în procesele de negociere, scopul fiind o punere în aplicare mai eficientă și mai orientată către individ a acordului revizuit.

9.3.

Modernizarea legăturilor comerciale prin noul acord de uniune vamală ar putea avea mai multe efecte pozitive, printre care:

9.4.

Procedura de încheiere a acordului ar trebui să înceapă direct cu negocieri bazate pe participarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile, aplicându-se proceduri transparente.

9.5.

CESE salută consultarea publică derulată și recomandă efectuarea unor studii comparabile privind indicatorii sociali și de bunăstare, precum și alte domenii, cum ar fi drepturile consumatorilor și ale lucrătorilor.

9.6.

CESE consideră că ar trebui precizat de la început faptul că procedura nu se rezumă la aprofundarea monolitică a cooperării dintre UE și Turcia, ci face parte din procesul mai larg al negocierilor de aderare, prin urmare, succesul dezbaterilor necesită deplina armonizare a aspectelor convenite până la acest punct.

9.7.

Pe lângă problemele actuale care ar trebui abordate în noul text al acordului, domeniul său de aplicare trebuie extins prin includerea unui capitol privind protecția mediului, dezvoltarea durabilă, precum și securitatea și cooperarea energetică (surse regenerabile și convenționale).

9.8.

CESE consideră că este esențial să existe și un nou cadru pentru cooperarea în materie de investiții, cu un nivel ridicat de protecție a investitorilor și care, în același timp, să prevadă o procedură imparțială de soluționare a litigiilor, ceea ce va duce la consolidarea încrederii pieței în capacitatea economiei de a rezista la șocuri de natură politică. Un astfel de cadru ar trebui să țină seama și de preocupările legate de protecția investitorilor (19).

9.9.

Noul acord ar trebui să cuprindă, în mod clar, un cadru strict pentru combaterea măsurilor protecționiste sau discriminatorii față de produsele străine și a taxelor ascunse sau suplimentare, în conformitate cu legislația revizuită a UE în materie de comerț. În plus, ar trebui consolidată legislația în materie de combatere a spălării banilor, a corupției și a economiei subterane, precum și cooperarea instituțională în domeniul combaterii criminalității transfrontaliere.