This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52015PC0435
Proposal for a COUNCIL DECISION on the signing, on behalf of the Union, and provisional application of the Agreement between the European Union and the Republic of Colombia on the short-stay visa waiver
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
COM/2015/0435 final - 2015/0198 (NLE)
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 14.9.2015
COM(2015) 435 final
2015/0198(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului 1 stabilește lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre și lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație. Regulamentul (CE) nr. 539/2001 este aplicat de către toate statele membre, cu excepția Irlandei și a Regatului Unit.
Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 2 a modificat Regulamentul (CE) nr. 539/2001 prin transferarea a 19 țări în anexa II, care enumeră țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză. Aceste 19 țări sunt: Columbia, Dominica, Emiratele Arabe Unite, Grenada, Insulele Marshall, Insulele Solomon, Kiribati, Micronezia, Nauru, Palau, Peru, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Timorul de Est, Tonga, Trinidad și Tobago, Tuvalu și Vanuatu. Mențiunile din anexa II referitoare la fiecare dintre statele respective sunt însoțite de câte o notă de subsol care precizează că „exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană”.
Regulamentul (UE) nr. 509/2014 a fost adoptat la 20 mai 2014 și a intrat în vigoare la 9 iunie 2014. Prima serie de acorduri privind exonerarea de obligația de a deține viză a fost semnată la 6 mai 2015 (Emiratele Arabe Unite), 26 mai 2015 (Timorul de Est) și 28 mai 2015 (Dominica, Grenada, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Trinidad și Tobago și Vanuatu) și se aplică cu titlu provizoriu de la data semnării, sub rezerva intrării în vigoare a acestora.
Columbia și Peru au făcut, în conformitate cu considerentul 5 din Regulamentul (UE) nr. 509/2014 și cu declarația comună emisă la momentul adoptării, obiectul unei proceduri specifice, care a necesitat o evaluare suplimentară a îndeplinirii de către aceste țări a criteriilor pertinente înainte ca Comisia să fi putut prezenta Consiliului recomandări în ceea ce privește deciziile de autorizare a începerii negocierilor cu aceste două țări referitor la acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză. În octombrie 2014, Comisia a adoptat un raport 3 general de evaluare a situației din Columbia pe baza criteriilor enumerate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 539/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 509/2014; în paralel a fost adoptat un raport cu privire la Peru 4 . Raportul a analizat datele și evoluțiile în materie de migrație și mobilitate (vize Schengen, migrația legală, migrația neregulamentară, securitatea documentelor de călătorie și fraude), criminalitate și securitate, economie, comerț și turism, relații externe și aspecte legate de drepturile omului, coerența regională și reciprocitate. Acesta a evaluat, de asemenea, scenariile de risc care rezultă eventual din intrarea în vigoare a liberalizării vizelor. Comisia a concluzionat că îmbunătățirea semnificativă a situației economice, sociale și de securitate din Columbia în ultimii ani a constituit justificarea pentru acordarea accesului fără viză al columbienilor pe teritoriul statelor membre, în timp ce riscurile legate de liberalizarea vizelor au fost considerat rezonabile, printre altele prin consolidarea cooperării privind returnarea și punerea în aplicare în mod corect a controalelor la frontieră. În plus, acordul de exonerare de obligația de a deține viză conține garanțiile necesare pentru a suspenda sau denunța acordul dacă acest lucru este necesar pentru a evita riscurile de securitate sau migrație pentru Uniune.
Comisia a prezentat, în martie 2015, o recomandare către Consiliu de autorizare a Comisiei pentru a iniția negocieri cu Columbia și Peru referitor la acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză 5 . La 19 mai 2015, Consiliul a transmis Comisiei directivele de negociere. Negocierile cu Columbia au avut loc la 20 mai 2015, la Bruxelles. În cursul reuniunii respective a putut fi trecut în revistă întregul proiect de text, au fost sugerate câteva modificări și s-a ajuns la un acord cu privire la toate aspectele.
Acordul a fost parafat de către negociatorii-șefi la 9 iunie 2015; o ceremonie oficială a avut loc în marja reuniunii la nivel înalt UE-CELAC de la 10 iunie 2015. Textul acordului a fost prezentat statelor membre la 27 mai 2015, iar la 15 iunie 2015 au fost furnizate informații suplimentare în cadrul unei reuniuni a Grupului de lucru pentru vize al Consiliului.
2.TEMEIUL JURIDIC
În ceea ce privește Uniunea, temeiul juridic al acordului este articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 218.
Propunerea anexată constituie instrumentul juridic pentru semnarea acordului. Consiliul va decide cu majoritate calificată.
Având în vedere faptul că Columbia va fi în măsură să își finalizeze procedura internă de ratificare în scurt timp, propunerea de decizie privind semnătura prevede aplicarea provizorie a acordului din ziua următoare datei semnării sale, în conformitate cu articolul 218 alineatul (5) din TFUE. Având în vedere necesitatea aprobării de către Parlamentul European înaintea încheierii acordului, Comisia va informa Parlamentul European cu privire la aplicarea provizorie a acordului.
3.REZULTATELE NEGOCIERILOR
Comisia consideră că obiectivele stabilite de Consiliu în cadrul directivelor sale de negociere au fost îndeplinite și că proiectul de acord privind exonerarea de obligația de a deține viză este acceptabil pentru Uniune.
Textul final al acestuia poate fi rezumat după cum urmează:
Obiectivul
Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii Europene și cei din Columbia în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante, pentru o perioadă maximă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile.
Pentru a garanta egalitatea de tratament pentru toți cetățenii UE, în acord s-a inclus o dispoziție care prevede că Columbia poate suspenda sau denunța acordul numai cu privire la toate statele membre ale Uniunii Europene și, reciproc, Uniunea poate suspenda sau denunța acordul numai cu privire la toate statele sale membre.
Situația specifică a Regatului Unit și a Irlandei este descrisă în preambul.
Domeniul de aplicare
Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică tuturor categoriilor de persoane (titulari de pașaport simplu, diplomatic, de serviciu/oficial și special) care călătoresc din diverse motive, cu excepția celui de a presta o activitate remunerată. Pentru această ultimă categorie, fiecare stat membru, precum și Columbia au în continuare posibilitatea de a impune cetățenilor celeilalte părți obligativitatea de a deține viză, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii sau cu legislația națională aplicabilă. Pentru a putea asigura o punere în aplicare armonizată, la acord s-a anexat o declarație comună privind interpretarea categoriei de persoane care călătoresc cu scopul de a presta o activitate remunerată.
Durata șederii
Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii Europene și cei din Columbia în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante, pentru o perioadă maximă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile. La acord este anexată o declarație comună privind interpretarea acestui termen de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile.
Acordul ia în considerare situația statelor membre care nu aplică încă acquis-ul Schengen în totalitate. Atâta timp cât aceste state nu fac parte din spațiul Schengen fără frontiere interne, exonerarea de obligația de a deține viză oferă cetățenilor din Columbia dreptul de a rămâne 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre respective (în prezent Bulgaria, Cipru, Croația și România), independent de perioada calculată pentru întreg spațiul Schengen.
Aplicarea teritorială
Acest acord cuprinde dispoziții privind aplicarea teritorială: în cazul Franței și al Țărilor de Jos, exonerarea de obligația de a deține viză dă dreptul cetățenilor din Columbia să rămână numai pe teritoriile europene ale statelor membre respective.
Declarații
Pe lângă declarațiile comune menționate mai sus, la acord au fost anexate alte patru declarații comune:
–privind asocierea Norvegiei, a Islandei, a Elveției și a Principatului Liechtenstein la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen;
–privind difuzarea completă de informații cu privire la conținutul și consecințele acordului privind exonerarea de obligația de a deține viză și la alte aspecte conexe, cum ar fi condițiile de intrare;
–privind introducerea pașapoartelor biometrice de către Republica Columbia, care a declarat că Columbia se angajează să emită pașapoarte biometrice până la 31 august 2015 cel târziu și că neintroducerea de pașapoarte biometrice până la 31 decembrie 2015 constituie un motiv suficient pentru suspendarea acordului, precum și
–privind cooperarea privind migrația neregulamentară. Această declarație reamintește angajamentul asumat în temeiul articolului 49 alineatul (3) din Acordul de dialog politic și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Andină în ceea ce privește readmisia propriilor migranți în situație neregulamentară. Părțile vor monitoriza îndeaproape acest angajament și convin să încheie un acord de readmisie la cererea oricăreia dintre părți, în special în cazul unei creșteri a migrației neregulamentare și în ceea ce privește problemele legate de readmisia migranților în situație neregulamentară. Neîncheierea unui acord de readmisie la cerere constituie un motiv suficient pentru suspendarea acordului.
4.CONCLUZIE
Având în vedere rezultatele menționate anterior, Comisia propune Consiliului:
–să decidă semnarea acordului în numele Uniunii și să autorizeze președintele Consiliului să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) corespunzător să semneze acordul în numele Uniunii;
–să aprobe aplicarea cu titlu provizoriu a acordului, până la intrarea în vigoare a acestuia.
2015/0198 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 218 alineatul (5),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 6 a transferat mențiunea referitoare la Columbia din anexa I în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului 7 .
(2)Mențiunea referitoare la țara respectivă este însoțită de o notă de subsol care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.
(3)În temeiul considerentului 5 din Regulamentul (UE) nr. 509/2014, Comisia a evaluat situația din Columbia cu privire la criteriile stabilite în regulamentul respectiv. La 29 octombrie 2014, Comisia a adoptat un raport în care s-a concluzionat că îmbunătățirea semnificativă în ultimii ani a situației economice, sociale și de securitate din Columbia a constituit justificarea pentru exonerarea resortisanților columbieni justificare de obligația de a deține viză atunci când călătoresc în teritoriul statelor membre.
(4)Prin decizia din 19 mai 2015, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze un acord între Uniunea Europeană și Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere. Negocierile privind acordul au avut loc la 20 mai 2015.
(5)Acordul parafat la 9 iunie 2015 ar trebui să fie semnat, iar declarațiile anexate ar trebui aprobate. Ar trebui ca acordul să fie aplicat în mod provizoriu, în așteptarea finalizării procedurilor de încheiere oficială a acestuia.
(6)În conformitate cu Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție și cu Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și confirmând că dispozițiile acordului nu se aplică Regatului Unit și Irlandei,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Se aprobă în numele Uniunii semnarea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul”), sub rezerva încheierii acestuia.
Textul acordului este anexat la prezenta decizie.
Articolul 2
Declarațiile anexate la prezenta decizie se aprobă în numele Uniunii.
Articolul 3
Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze acordul în numele Uniunii, sub rezerva încheierii acestuia.
Articolul 4
Acordul este aplicat cu titlu provizoriu din ziua următoare datei semnării acestuia până la finalizarea procedurilor necesare pentru încheierea sa.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 14.9.2015
COM(2015) 435 final
ANEXĂ
la
Propunerea de decizie a Consiliului
privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
ANEXĂ
la
Propunerea de decizie a Consiliului
privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
ACORD
între Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere
UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea” sau „UE”, și
REPUBLICA COLUMBIA, denumită în continuare „Columbia”,
denumite în continuare împreună „părțile contractante”,
ÎN VEDEREA dezvoltării în continuare a relațiilor de prietenie între părțile contractante și din dorința de a facilita călătoriile fără viză pentru cetățenii lor, în cazul intrării și șederii de scurtă durată,
AVÂND ÎN VEDERE Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație 1 prin, inter alia, transferarea a 19 țări terțe, inclusiv a Columbiei, în lista de țări terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză de scurtă ședere în statele membre,
ȚINÂND SEAMA de faptul că articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 509/2014 prevede că, pentru aceste 19 țări, exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană,
DORIND să salvgardeze principiul egalității de tratament pentru toți cetățenii UE,
LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că persoanele care călătoresc în vederea desfășurării unei activități remunerate în timpul șederii lor de scurtă durată nu fac obiectul prezentului acord și, prin urmare, pentru respectiva categorie, continuă să se aplice dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și din legislația națională a statelor membre, precum și legislația națională din Columbia cu privire la obligația de a deține viză sau la exonerarea de această obligație, precum și cu privire la accesul pe piața forței de muncă,
ȚINÂND SEAMA de Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție și de Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și confirmând că dispozițiile prezentului acord nu se aplică Regatului Unit și Irlandei,
CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
ARTICOLUL 1
Obiectivul
Prezentul acord stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii și pentru cetățenii din Columbia în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante, pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.
ARTICOLUL 2
Definiții
În sensul prezentului acord:
(a) „stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii, cu excepția Regatului Unit și a Irlandei;
(b) „cetățean al Uniunii” înseamnă un resortisant al unui stat membru, astfel cum este definit la litera (a);
(c) „cetățean al Columbiei” înseamnă un resortisant al Columbiei;
(d) „spațiul Schengen” înseamnă spațiul lipsit de frontiere interne care cuprinde teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la litera (a), care aplică în întregime acquis-ul Schengen;
(e) „acquis-ul Schengen” înseamnă toate măsurile menite să asigure libera circulație a persoanelor într-un spațiu fără frontiere interne, coroborate cu măsurile adiacente cu legătură directă privind controalele la frontierele externe, azilul și imigrația și măsurile de prevenire și combatere a criminalității.
ARTICOLUL 3
Domeniul de aplicare
1. Cetățenii Uniunii care dețin un pașaport valabil simplu, diplomatic, de serviciu, oficial sau special emis de un stat membru pot intra și rămâne fără viză pe teritoriul Columbiei pentru perioada de ședere definită la articolul 4 alineatul (1).
Cetățenii Columbiei care dețin un pașaport valabil simplu, diplomatic, de serviciu, oficial sau special emis de Columbia pot intra și rămâne fără viză pe teritoriul statelor membre pentru perioada de ședere definită la articolul 4 alineatul (2).
2. Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică persoanelor care călătoresc în vederea desfășurării unei activități remunerate.
Pentru această categorie de persoane, fiecare stat membru poate decide individual impunerea obligației de a deține viză cetățenilor Columbiei sau retragerea acestei obligații, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului 2 .
Pentru această categorie de persoane, Columbia poate decide impunerea obligației de a deține viză sau exonerarea de această obligație, pentru cetățenii fiecărui stat membru în mod individual, în conformitate cu legislația sa națională.
3. Exonerarea de obligația de a deține viză prevăzută în prezentul acord se aplică fără a se aduce atingere legislației părților contractante privind condițiile de intrare și de scurtă ședere. Statele membre și Columbia își rezervă dreptul de a refuza intrarea și scurta ședere pe teritoriul lor dacă una sau mai multe dintre aceste condiții nu sunt respectate.
4. Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică indiferent de modul de transport utilizat pentru a trece frontierele părților contractante.
5. Aspectele care nu sunt reglementate prin prezentul acord sunt reglementate de dreptul Uniunii, legislația națională a statelor membre și legislația națională a Columbiei.
ARTICOLUL 4
Durata șederii
1. Cetățenii Uniunii pot rămâne pe teritoriul Columbiei pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.
2. Cetățenii Columbiei pot rămâne pe teritoriul statelor membre care aplică integral acquis-ul Schengen pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile. Perioada respectivă se calculează independent de orice ședere într-un stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen.
Cetățenii Columbiei pot rămâne pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile pe teritoriul fiecărui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, independent de perioada de ședere calculată pentru teritoriul statelor membre care aplică integral acquis-ul Schengen.
3. Prezentul acord nu aduce atingere posibilității ca statele membre și Columbia să prelungească perioada de ședere peste cele 90 de zile, în conformitate cu legislația lor națională și cu dreptul Uniunii.
ARTICOLUL 5
Aplicarea teritorială
1. În ceea ce privește Republica Franceză, prezentul acord se aplică numai pe teritoriul european al Republicii Franceze.
2. În ceea privește Regatul Țărilor de Jos, prezentul acord se aplică numai pe teritoriul european al Regatului Țărilor de Jos.
ARTICOLUL 6
Comitetul mixt de gestionare a acordului
1. Părțile contractante instituie un Comitet mixt de experți (denumit în continuare „Comitetul”), alcătuit din reprezentanți ai Uniunii și din reprezentanți ai Columbiei. Uniunea este reprezentată de Comisia Europeană.
2. Comitetului îi revin următoarele atribuții:
(a) monitorizarea punerii în aplicare a prezentului acord;
(b) propunerea de modificări sau completări la prezentul acord;
(c) soluționarea diferendelor legate de interpretarea sau aplicarea prezentului acord;
(d) orice altă atribuție în privința căreia convin părțile contractante.
3. Comitetul se reunește, ori de câte ori este necesar, la cererea uneia dintre părțile contractante.
4. Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
ARTICOLUL 7
Relația dintre prezentul acord și acordurile bilaterale existente între statele membre și Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză
Prezentul acord prevalează asupra oricăror acorduri sau înțelegeri bilaterale încheiate între fiecare stat membru și Columbia, în măsura în care acestea vizează aspecte care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord.
ARTICOLUL 8
Dispoziții finale
1. Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de către părțile contractante în conformitate cu procedurile interne ale acestora și intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează datei ultimei notificări prin care părțile contractante își notifică reciproc faptul că procedurile respective au fost finalizate.
Până la intrarea sa în vigoare, prezentul acord se aplică începând cu ziua următoare datei semnării acestuia.
2. Prezentul acord se încheie pe o durată nedeterminată, cu excepția cazului în care este denunțat în conformitate cu alineatul (5).
3. Prezentul acord poate fi modificat prin acordul scris al părților contractante. Modificările intră în vigoare după ce părțile contractante și-au notificat reciproc finalizarea procedurilor interne necesare în acest sens.
4. Oricare parte contractantă poate suspenda integral sau parțial prezentul acord, în special din motive de ordine publică, de protecție a securității naționale sau de protecție a sănătății publice, ca urmare a imigrației neregulamentare sau a reintroducerii obligației de a deține viză de către una dintre părțile contractante. Decizia de suspendare este notificată celeilalte părți contractante cu cel puțin două luni înainte de preconizata sa intrare în vigoare. Partea contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.
5. Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord, prin notificarea scrisă a celeilalte părți. Prezentul acord își încetează valabilitatea după 90 de zile de la data unei astfel de notificări.
6. Columbia poate suspenda sau denunța prezentul acord numai cu privire la toate statele membre.
7. Uniunea poate suspenda sau denunța prezentul acord numai cu privire la toate statele sale membre.
Încheiat în dublu exemplar în limbile bulgară, spaniolă, cehă, daneză, germană, estonă, greacă, engleză, franceză, croată, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, finlandeză și suedeză, fiecare text fiind autentic în egală măsură.
DECLARAȚIE COMUNĂ CU PRIVIRE LA ISLANDA, NORVEGIA, ELVEȚIA
ȘI LIECHTENSTEIN
Părțile contractante iau cunoștință de relațiile strânse existente între Uniunea Europeană și Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein, în special în temeiul acordurilor din 18 mai 1999 și 26 octombrie 2004 privind asocierea acestor țări la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen.
În astfel de circumstanțe, este de dorit ca autoritățile Norvegiei, Islandei, Elveției și statului Liechtenstein, pe de o parte, și ale Columbiei, pe de altă parte, să încheie, fără întârziere, acorduri bilaterale privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere în condiții similare cu cele prevăzute în prezentul acord.
DECLARAȚIE COMUNĂ PRIVIND INTERPRETAREA CATEGORIEI DE PERSOANE CARE CĂLĂTORESC ÎN VEDEREA DESFĂȘURĂRII UNEI ACTIVITĂȚI REMUNERATE, ASTFEL CUM SE PREVEDE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (2) DIN PREZENTUL ACORD
Din dorința de a asigura o interpretare comună, părțile contractante convin ca, în sensul prezentului acord, categoria de persoane care desfășoară activități remunerate să includă persoanele care intră, cu scopul de a desfășura activități profesionale sau remunerate, pe teritoriul celeilalte părți contractante ca angajat sau prestator de servicii.
Această categorie nu ar trebui să includă:
— oamenii de afaceri, cu alte cuvinte persoanele care călătoresc în scopuri de afaceri (fără să fie angajați în țara celeilalte părți contractante);
— sportivii sau artiștii care desfășoară activități pe bază ad-hoc;
— jurnaliștii trimiși de media din țara lor de reședință și
— stagiarii detașați în cadrul aceleiași întreprinderi.
Punerea în aplicare a prezentei declarații este monitorizată de Comitetul mixt, în limita responsabilităților care îi revin în temeiul articolului 6 din prezentul acord, care poate propune modificări atunci când, pe baza experienței părților contractante, le consideră necesare.
DECLARAȚIE COMUNĂ PRIVIND INTERPRETAREA PERIOADEI DE 90 DE ZILE
ÎN CURSUL ORICĂREI PERIOADE DE 180 DE ZILE, ASTFEL CUM ESTE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 4 DIN PREZENTUL ACORD
Părțile contractante înțeleg că perioada maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din prezentul acord, înseamnă fie o vizită continuă, fie mai multe vizite consecutive a căror durată totală nu depășește 90 de zile în total în cursul oricărei perioade de 180 de zile.
Termenul „oricare” presupune aplicarea unei perioade de referință mobile de 180 de zile; aceasta înseamnă că trebuie calculată fiecare zi de ședere din ultima perioadă de 180 de zile, pentru a verifica dacă cerința privind durata de ședere de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile continuă să fie îndeplinită. Printre altele, aceasta înseamnă că o absență pe o perioadă neîntreruptă de 90 zile permite o nouă ședere de până la 90 de zile.
DECLARAȚIE COMUNĂ PRIVIND INFORMAREA CETĂȚENILOR
ASUPRA ACORDULUI DE EXONERARE DE OBLIGAȚIA DE A DEȚINE VIZĂ
Recunoscând importanța transparenței pentru cetățenii Uniunii Europene și pentru cetățenii Columbiei, părțile contractante convin să asigure difuzarea completă a informațiilor cu privire la conținutul și consecințele acordului privind exonerarea de obligația de a deține viză, de exemplu informațiile privind condițiile de intrare.
Declarație comună privind introducerea pașapoartelor biometrice de către Republica Columbia
Republica Columbia în calitate de parte contractantă declară că a atribuit un contract privind producerea de pașapoarte biometrice și se angajează să emită pașapoarte biometrice pentru cetățenii săi cel târziu până la 31 august 2015. Aceste pașapoarte vor respecta pe deplin cerințele OACI, menționate în documentul 9303 al OACI.
Părțile contractante convin că neintroducerea de pașapoarte biometrice până la 31 decembrie 2015 constituie un motiv suficient pentru suspendarea aplicării prezentului acord în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 8 alineatul (4).
DECLARAȚIE COMUNĂ REFERITOARE LA COOPERAREA PRIVIND MIGRAȚIA NEREGULAMENTARĂ
Părțile contractante reamintesc angajamentul lor în temeiul articolului 49 alineatul (3) din Acordul de dialog politic și de cooperare între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Comunitatea Andină și țările sale membre, pe de altă parte (semnat în 2003), în ceea ce privește readmisia propriilor migranți în situație neregulamentară.
Părțile contractante vor monitoriza îndeaproape acest angajament. Părțile convin să încheie, la cererea oricăreia dintre părți și, în special, în cazul unei creșteri a migrației neregulamentare și în ceea ce privește problemele legate de readmisia migranților în situație neregulamentară, în urma intrării în vigoare a acordului privind exonerarea de obligația de a deține o viză de scurtă ședere, un acord care să reglementeze obligațiile specifice privind readmisia ale ambelor părți.
Părțile contractante convin că un astfel de acord de readmisie va constitui un element important în consolidarea angajamentelor reciproce asumate în prezentul acord și că neîncheierea unui astfel de acord de readmisie la cerere constituie un motiv suficient pentru suspendarea aplicării prezentului acord în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 8 alineatul (4).
_________________