EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Aranjarea meciurilor reprezintă o practică pe care multă lume o consideră drept una dintre marile amenințări la adresa sportului contemporan, un fenomen care subminează valorile promovate de sport - integritatea, fair play-ul și respectul față de ceilalți. Aranjarea meciurilor riscă să-i îndepărteze pe fani și pe suporteri de sportul organizat. În plus, în această practică sunt adesea implicate rețele de organizații criminale active la scară internațională. Această problemă a devenit, în prezent, o prioritate pentru autoritățile publice, pentru mișcarea sportivă și pentru organismele responsabile de aplicarea legii la nivel mondial. Pentru a răspunde acestor provocări, în vara anului 2012, Consiliul Europei a invitat părțile la Convenția culturală europeană să se înceapă negocieri în vederea unei convenții a Consiliului Europei împotriva manipulării rezultatelor sportive. Negocierile au fost lansate în octombrie 2012, cu ocazia primei reuniuni a grupului de redactare al Consiliului Europei.

La 13 noiembrie 2012, Comisia a adoptat „recomandarea de decizie a Consiliului de autorizare a Comisiei Europene să participe, în numele UE, la negocierile referitoare la o convenție internațională a Consiliului Europei privind lupta împotriva manipulării rezultatelor sportive”[1]. La 15 noiembrie 2012, recomandarea Comisiei a fost transmisă Grupului de lucru pentru sport din cadrul Consiliului. În urma discuțiilor din cadrul acestui grup de lucru, Consiliul a împărțit proiectul de decizie a Consiliului în două decizii, ca urmare a adăugării unor temeiuri juridice materiale, dintre care un temei juridic rezultat din partea 3 titlul V din TFUE[2]. La 10 iunie 2013, Consiliul a adoptat o decizie privind aspecte referitoare la pariuri și la sport[3]. Cealaltă decizie a fost adoptată de Consiliu la 23 septembrie 2013 și se referea la aspecte legate de cooperarea în materie penală și de cooperarea polițienească[4].

În conformitate cu deciziile relevante ale Consiliului, Comisia a luat parte la negocierile ulterioare, care au culminat cu adoptarea de către miniștrii-adjuncți, la 9 iulie 2014, a Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive[5]. Convenția a fost deschisă spre semnare la 18 septembrie 2014, cu prilejul conferinței Consiliului Europei la care au participat miniștrii sportului. Conform articolului 32 alineatul (3) din convenție, aceasta este deschisă spre semnare Uniunii Europene. De atunci, mai multe părți au semnat convenția, inclusiv câteva state membre.

Având în vedere dimensiunea internațională a aranjării meciurilor, convenția este deschisă și țărilor din afara Europei. Acest aspect este fundamental, deoarece cooperarea la nivel mondial, în special cu țările în care pariurile sportive sunt larg răspândite, precum țările din Asia de Sud-Est, este considerată un element esențial pentru combaterea eficace a rețelelor transnaționale de crimă organizată implicate în aranjarea meciurilor și care operează pe diferite continente. Comisia consideră că această convenție poate reprezenta un instrument eficient în combaterea aranjării meciurilor.

Conform articolului 165 din TFUE, prin acțiunile sale Uniunea urmărește să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, între altele prin promovarea corectitudinii și a spiritului de deschidere în competițiile sportive și prin cooperarea dintre organizațiile cu responsabilități în domeniul sportului. Totodată, la articolul 165 din TFUE se prevede că Uniunea și statele sale membre favorizează cooperarea cu organizațiile internaționale în domeniul sportului, în special cu Consiliul Europei. Acțiunile întreprinse la nivelul UE pot contribui la soluționarea problemelor transnaționale cu care se confruntă sportul din Europa, cum ar fi aranjarea meciurilor, acolo unde sunt necesare eforturi concertate și o abordare bazată pe o strânsă coordonare.

Unul dintre obiectivele principale ale acestei convenții este să promoveze cooperarea la nivel național și internațional; în acest sens, capitolul III stabilește o serie de prevederi menite să faciliteze schimbul de informații între toate părțile interesate. Combaterea aranjării meciurilor impune o cooperare strânsă între guverne, mișcarea sportivă, operatorii de pariuri, autoritățile de aplicare a legii și organizațiile internaționale. O gamă atât de largă de părți interesate atrage după sine anumite provocări, iar UE poate ajuta la reunirea acestor părți și la asigurarea unei abordări coordonate.

Statele membre se află în diverse stadii în ceea ce privește combaterea aranjării meciurilor. Caracterul transnațional al acestei practici va implica probabil colaborarea cu state membre care au diferite grade de experiență în domeniu, creându-se astfel nevoia schimbului de bune practici și dezvoltării de competențe. Aici, Uniunea Europeană are de jucat un rol important în ceea ce privește consolidarea capacităților și stimularea cooperării, contribuind astfel la implementarea convenției.

Semnarea acestei convenții ar trebui să se înscrie în eforturile Comisiei de a participa la acțiunile de combatere a aranjării meciurilor, în combinație cu alte instrumente, cum ar fi viitoarea inițiativă a Comisiei privind aranjarea meciurilor în contextul pariurilor, în spiritul comunicării Comisiei din 2012 privind jocurile de noroc online[6], activitatea desfășurată de grupul de experți al UE privind aranjarea meciurilor, precum și acțiunile pregătitoare și proiectele consacrate aranjării meciurilor[7].

În conformitate cu deciziile Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor, aderarea Uniunii ar trebui să fie precedată de o analiză a competențelor, precizându-se că „natura juridică a convenției și repartizarea competențelor între statele membre și Uniune vor fi stabilite separat la sfârșitul negocierilor, pe baza unei analize a domeniului precis de aplicare a diferitelor sale dispoziții”.

Această analiză a competențelor constă în cele ce urmează:

Natura și domeniul de aplicare a competenței Uniunii

În temeiul articolului 1 din convenție, scopul său este „combaterea manipulării competițiilor sportive, pentru a proteja integritatea sportului și etica în sport, conform principiului autonomiei sportului”. În acest sens, obiectivul principal al convenției este acela de „a proteja integritatea sportului și etica în sport”. Acest obiectiv se poate atinge printr-o serie de măsuri care vizează prevenirea, depistarea și sancționarea manipulării competițiilor sportive. În acest scop, convenția promovează totodată cooperarea internațională și stabilește un mecanism de monitorizare, pentru a garanta o continuitate în ceea ce privește respectarea dispozițiilor prevăzute de convenție.

Convenția oferă așadar o abordare multidimensională a problemei reprezentate de manipularea competițiilor sportive. În consecință, măsurile care trebuie adoptate diferă prin natura lor și afectează diferite domenii legislative, aspectul preventiv fiind dominant[8]. Alte domenii ale legislației la care se face referire sunt dreptul penal material, cooperarea judiciară în materie penală, protecția datelor, precum și reglementarea activităților de pariuri.

Prevenirea (capitolele II-III, articolele 4-14

Cea mai mare parte a dispozițiilor legate de prevenire din convenție ar putea fi acoperite de articolul 165 alineatul (4) prima liniuță din TFUE, care se referă la măsuri de sprijin în domeniul sportului[9]. Totuși, domeniul de aplicare a acestui tip de competență este limitat, deoarece exclude orice armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre. Articolul 165 din TFUE se referă la măsuri de „promovare”, „cooperare” sau „încurajare”. În consecință, competența Uniunii nu o înlocuiește pe cea a statelor membre în acest domeniu[10].

În schimb, anumite măsuri legate de serviciile de pariuri pot afecta libertățile pieței interne în ceea ce privește dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii, în măsura în care operatorii de pariuri exercită o activitate economică. În ceea ce privește în special articolul 3 alineatul (5) litera (a) și articolul 11, definiția „pariurilor sportive ilegale” se referă la orice activitate de pariuri sportive al cărei tip sau operator nu este acceptat în temeiul legislației în vigoare din jurisdicția părții, unde se află persoana care pariază. Termenul „legislație în vigoare” include legislația UE, ceea ce înseamnă că orice drept conferit de legislația Uniunii trebuie luat în considerare și că legislația națională a statelor membre trebuie să fie în conformitate cu legislația UE, în special cu normele pieței interne.

Articolele 9-11 prevăd măsuri care ar putea duce la un anumit grad de armonizare a legislațiilor. De exemplu, articolul 9 din convenție propune o listă orientativă de măsuri care pot fi aplicate de autoritățile de reglementare a pariurilor, „în funcție de situație”, pentru a combate manipularea competițiilor sportive atunci când această practică are legătură cu pariurile sportive. La articolul 10 alineatul (1) din convenție se precizează că „fiecare parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a preveni conflictele de interese și utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate de către persoane fizice sau juridice implicate în furnizarea de oferte de pariuri sportive (...)” (sublinierea a fost adăugată). Articolul 10 alineatul (3) din convenție vizează stabilirea unor obligații în materie de raportare: „Fiecare parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a-i obliga pe operatorii de pariuri sportive să informeze neîntârziat autoritatea de reglementare a pariurilor (...) în legătură cu pariurile neregulamentare sau suspecte” (sublinierea a fost adăugată). În fine, articolul 11 din convenție, referitor la pariurile sportive ilegale, acordă părților o marjă și mai mare de manevră. Articolul prevede că „fiecare parte analizează cele mai potrivite mijloace de luptă împotriva operatorilor de pariuri sportive ilegale și ia în considerare adoptarea de măsuri în conformitate cu legislația aplicabilă din fiecare jurisdicție (...)”.

Reiese, așadar, că articolele 9, 10 alineatul (1) și 10 alineatul (3) din convenție creează o bază pentru o posibilă armonizare în temeiul articolul 114 din TFUE, în măsura în care operatorii de pariuri exercită o activitate economică. Articolul 11, care conține o formulare și mai flexibilă, sugerează la rândul său un anumit grad de armonizare a dispozițiilor, care pot intra în același timp sub incidența articolului 114 din TFUE privind instituirea și funcționarea pieței interne.

De asemenea, articolul 11 din convenție poate să se refere totodată la serviciile prestate de furnizori din țări terțe. Măsurile la care se face referire, legate direct de „accesul” la astfel de servicii, ar putea intra în sfera dispozițiilor articolului 207 din TFUE privind politica comercială comună a Uniunii.

Articolul 14 din convenție, referitor la protecția datelor, intră în sfera de competență a Uniunii în conformitate cu articolul 16 din TFUE.

Aplicarea legii (capitolele IV-VI; articolele 15-25)

Capitolul IV se referă la dreptul penal și la cooperarea în materie de aplicare a legii (articolele 15-18). Articolul 15 din convenție nu impune incriminarea generală a faptelor de manipulare a competițiilor sportive, ci numai anumite forme ale acesteia (atunci când este vorba despre corupție, coerciție sau fraudă). Astfel de fapte ar putea intra în sfera dispozițiilor articolului 83 alineatul (1) din TFUE, dacă sunt comise de grupări aparținând crimei organizate sau prin practici de corupție[11]. Articolul 15 nu se limitează însă la crima organizată, ci include, de asemenea, comportamentele coercitive și frauduloase, chiar dacă nu sunt asociate unor fapte de corupție. În acest context, acquis-ul relevant al UE este limitat.

Articolul 16 se referă la spălarea banilor. La nivelul Uniunii, acest aspect este reglementat prin Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului[12] și prin Directiva 2014/42/UE[13]. Articolul 16 alineatul (3) din convenție intră în sfera de competență a UE și se încadrează la articolul 114 din TFUE; Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului are la bază articolul 114 din TFUE[14]. Dat fiind faptul că directiva nu reglementează în mod specific competițiile sportive, ea nu aduce atingere articolului 16 alineatul (3) din convenție, care se referă doar la „operatorii de pariuri sportive”. Competența cu privire la articolele 17, 18, 22 și 23 (capitolele IV și VI) este legată de competența în temeiul articolelor 15 și 16 din convenție.

Capitolul V privind competența, procedura penală și măsurile de aplicare și capitolul VI privind sancțiunile și măsurile conțin prevederi care însoțesc dispozițiile de drept penal material cuprinse la articolele 15-18 din convenție. Articolul 19 din convenție (privind competența) constituie o dispoziție care servește la stabilirea unor dispoziții penale. Articolele 20, 21 și 25 din convenție (măsuri de anchetă, măsuri de protecție, sechestrare și confiscare) prevăd măsuri de procedură penală care pot fi asimilate articolului 82 alineatul (2) din TFUE [literele (a) și (b)].

Cooperarea internațională (capitolul VII; articolele 26-28)

Capitolul VII se referă la cooperarea internațională în materie judiciară sau extrajudiciară. Este important de reținut faptul că această convenție nu instituie niciun regim juridic care ar putea înlocui normele existente, așadar nu aduce atingere instrumentelor deja existente în domeniul asistenței reciproce în materie penală și de extrădare[15]. În acest context, la nivel european există un set amplu de instrumente elaborate pentru a facilita cooperarea judiciară în materie penală, care s-ar putea aplica fie diferitelor moduri de operare folosite pentru aranjarea meciurilor, fie pentru a incrimina practica aranjării meciurilor, încadrând-o la categoria infracțiuni în ordinea juridică internă a statelor membre[16]. Acestor aspecte le-ar putea corespunde dispozițiile de la articolul 26 din convenție.

Articolele 27 și 28 din convenție conțin prevederi generale privind cooperarea, care se regăsesc la articolul 165 din TFUE.

Concluzii

În prezent, anumite infracțiuni nu sunt reglementate de articolul 83 alineatul (1) din TFUE. Pentru restul, Uniunea are competență, dar nu are competență exclusivă decât pentru două dispoziții - articolul 11 (în măsura în care se aplică serviciilor furnizate de țări terțe și pentru acestea) și articolul 14 privind protecția datelor (parțial)[17]. Celelalte dispoziții intră în sfera de competență partajată sau „auxiliară”.

2.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

În ceea ce privește temeiul juridic, potrivit jurisprudenței constante, alegerea temeiului juridic al unei măsuri a Uniunii trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, care pot fi supuse controlului jurisdicțional; printre acestea se numără scopul și conținutul măsurii[18]. Dacă examinarea unei măsuri a Uniunii indică faptul că aceasta servește unui scop dublu sau că are o componentă dublă și că unul dintre scopuri sau una dintre componente poate fi identificat(ă) ca principal(ă) sau predominant(ă), în timp ce celălalt (cealaltă) este doar incidental(ă), măsura trebuie să fie întemeiată pe un temei juridic unic, mai exact acel temei necesar în vederea scopului sau componentei principal(e) sau predominant(e). În mod excepțional, dacă se stabilește că măsura urmărește mai multe obiective care sunt legate în mod indisolubil, fără ca vreuna să fie secundară și indirectă în raport cu cealaltă, măsurile trebuie să fie întemeiate pe diferitele temeiuri juridice corespunzătoare[19].

Temeiurile juridice care ar putea avea relevanță în acest caz sunt: articolul 16 din TFUE (protecția datelor), articolul 82 alineatele (1) și (2) din TFUE (cooperarea judiciară în materie penală), articolul 83 alineatul (1) din TFUE (dreptul penal material), articolul 114 din TFUE (instituirea și funcționarea pieței interne), articolul 165 din TFUE (sportul) și articolul 207 din TFUE (politica comercială comună).

În ansamblu, obiectivul combaterii manipulării competițiilor sportive include elemente de prevenire și cooperare, care corespund în principal dispozițiilor articolului 165 din TFUE, și elemente de cooperare și armonizare care fac obiectul articolelor 114 din TFUE (pentru dispozițiile care nu sunt de natură penală), 207 din TFUE (în măsura în care dispozițiile în cauză se referă la accesul operatorilor de pariuri din țările terțe), 82 alineatul (1) și 83 din TFUE (pentru domeniul penal).

În ceea ce privește serviciile de pariuri, articolele 114 și 207 din TFUE pot fi aplicabile, în funcție de proveniența serviciilor - din interiorul Uniunii sau din afara sa. Se observă că aspectul referitor la piața internă este, per total, mai evident în convenție, în timp ce aspectul legat de politica comercială comună pare a fi luat în discuție numai la articolul 11 din convenție. Cu toate acestea, chiar dacă articolul 207 din TFUE nu este menționat și este considerat secundar în raport cu aspectele legate de piața internă, statele membre nu sunt competente în ceea ce privește aspectele corespunzătoare, care se încadrează în politica comercială comună.

În ceea ce privește protecția datelor, ea nu constituie obiectivul principal al convenției, iar dispozițiile sale au doar un caracter accesoriu. În prezent, numeroase convenții ale Consiliului Europei reamintesc necesitatea respectării protecției datelor, chiar dacă astfel de obligații pot decurge și din alte convenții (cum ar fi Convenția nr. 108 pentru protecția persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal), remarcând în același timp faptul că părțile semnatare ale convențiilor nu sunt întotdeauna aceleași.

În consecință, pentru ca UE să își exercite competențele asupra întregii convenții (cu excepția elementelor asupra cărora nu ar avea niciun fel de competență), principalele temeiuri juridice sunt articolul 82 alineatul (1), articolul 83 alineatul (1), articolul 114 și articolul 165 din TFUE.

Datorită caracterului complex al convenției și faptului că ea presupune atât competențe care pot aparține în exclusivitate Uniunii, cât și competențele care nu sunt acordate UE, nu este posibil ca Uniunea sau statele sale membre să încheie convenția separat.

2015/0043 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive cu privire la aspecte care au legătură cu dreptul penal material și cu cooperarea judiciară în materie penală

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (1) și articolul 83 alineatul (1) din TFUE, coroborate cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)       Decizia Consiliului din 10 iunie 2013 a autorizat Comisia Europeană să participe, în numele Uniunii Europene, la negocierile referitoare la o convenție internațională a Consiliului Europei privind combaterea manipulării competițiilor sportive (denumită în continuare „convenția”), cu excepția aspectelor legate de cooperarea în materie penală și cooperarea polițienească

(2)       La 23 septembrie 2013, Consiliul a adoptat o a doua decizie de autorizare a participării Comisiei, în numele Uniunii Europene, la negocierile referitoare la convenție, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea în materie penală și de cooperarea polițienească. [20]

(3)       Negocierile au fost încheiate cu succes prin adoptarea convenției de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, la 9 iulie 2014.

(4)       Articolul 15 din convenție nu impune includerea generalizată la categoria infracțiuni a actelor de manipulare a competițiilor sportive, ci numai a anumitor forme ale acesteia (atunci când este vorba despre corupție, coerciție sau fraudă). Faptele care constituie acte de manipulare a competițiilor sportive pot fi doar parțial asimilate domeniilor infracționale menționate explicit la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, și anume în cazurile în care este vorba despre crima organizată sau de practici frauduloase[21].

(5)       Articolul 16 din convenție prevede că părțile trebuie să adopte măsurile necesare pentru a încadra la categoria infracțiuni faptele care implică spălarea de bani, atunci când infracțiunea principală generatoare de profit este una dintre cele enumerate la articolele 15 și 17 din convenție „și, în orice caz, în cazuri de extorcare, corupție și fraudă”. „Spălarea banilor” este menționată la articolul 83 alineatul (1) din TFUE. La nivelul Uniunii, spălarea banilor este reglementată prin Decizia-cadru 2001/500/JAI. a Consiliului[22].

(6)       Competența cu privire la articolele 17, 18, 22 și 23 (capitolele IV și VI) din convenție este legată de competența în temeiul articolelor 15 și 16 din convenție.

(7)       Capitolul V privind competența, procedura penală și măsurile de aplicare și capitolul VI privind sancțiunile și măsurile conțin prevederi care însoțesc dispozițiile de drept penal material cuprinse la articolele 15-18 din convenție. Articolul 19 din convenție (privind competența) constituie o dispoziție care servește la stabilirea unor dispoziții penale.

(8)       Capitolul VII se referă la cooperarea internațională în materie judiciară sau extrajudiciară. Este important de reținut faptul că această convenție nu instituie niciun regim juridic care ar putea înlocui normele existente, așadar nu aduce atingere instrumentelor deja existente în domeniul asistenței reciproce în materie penală și de extrădare[23]. În acest context, la nivel european există un set amplu de instrumente elaborate pentru a facilita cooperarea judiciară în materie penală, care s-ar putea aplica fie diferitelor moduri de operare folosite pentru manipularea competițiilor sportive, fie pentru a considera drept infracțiune practica manipulării competițiilor sportive, încadrând-o la categoria infracțiuni în ordinea juridică internă a statelor membre[24].

(9)       Uniunea Europeană promovează semnarea Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive, ca o contribuție la eforturile Uniunii Europene de a combate manipularea competițiilor sportive, pentru a proteja integritatea sportului și a eticii în sport, în conformitate cu principiul autonomiei sportului.

(10)     Prin urmare, convenția ar trebui semnată în numele Uniunii Europene, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Semnarea Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive se aprobă în numele Uniunii Europene, sub rezerva încheierii convenției menționate.

Textul convenției care urmează a fi semnată este anexat la prezenta decizie.

Articolul 2

Secretariatul General al Consiliului stabilește instrumentul prin care se acordă puteri depline în vederea semnării convenției persoanei indicate de negociatorul convenției, sub rezerva încheierii acesteia.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în a  zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

[1]       COM(2012) 655 final.

[2]       Comisia a emis o declarație, destinată a fi inclusă în procesul-verbal al Consiliului, în care își exprima dezacordul față de introducerea acestui temei juridic material, a se vedea documentul Consiliului nr. 10509/13.

[3]       Decizia 2013/304/UE a Consiliului din 10 iunie 2013 de autorizare a Comisiei Europene pentru a participa, în numele UE, la negocierile referitoare la o convenție internațională a Consiliului Europei privind lupta împotriva manipulării rezultatelor sportive, cu excepția aspectelor legate de cooperarea în materie penală și cooperarea polițienească, JO L170, 22.6.2013, p.62.

[4]       Decizia Consiliului de autorizare a Comisiei Europene pentru a participa, în numele UE, la negocierile referitoare la o convenție internațională a Consiliului Europei privind lupta împotriva manipulării rezultatelor sportive, cu excepția aspectelor legate de cooperarea în materie penală și cooperarea polițienească, documentul Consiliului nr. 10180/13.

[5]       Malta a votat împotriva convenției, iar la 11 iulie 2014 a depus o cerere la Curtea Europeană de Justiție pentru un aviz referitor la convenție în temeiul articolul 218 alineatul (11) din TFUE (aviz 1/14).

[6]       http://ec.europa.eu/internal_market/gambling/communication/index_en.htm

[7]       Ca exemplu recent: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/financing/fundings/security-and-safeguarding-liberties/other-programmes/cooperation-between-public-private/index_en.htm

[8]       Prevenirea este abordată în capitolele II și III, precum și la articolele 27 și 28 din convenție.

[9]       În special articolele 4, 5 alineatul (1), 6 și 7 din convenție cu privire la încurajarea anumitor acțiuni ale organizațiilor sportive și articolul 8 din convenție, precum și anumite aspecte ale articolelor 9, 10 alineatul (2), 12 și 13 din convenție.

[10]      A se vedea articolul 2 alineatul (5) din TFUE: „În anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii”.

[11]      Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului privind combaterea corupției în sectorul privat, JO L 192, 31.7.2003, p. 54.

[12]      Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii, JO L 182, 5.7.2001, p. 1.

[13]      Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană.

[14]      Directiva stabilește cadrul menit să protejeze soliditatea, integritatea și stabilitatea instituțiilor de credit și financiare, precum și încrederea în sistemul financiar în ansamblu, împotriva riscurilor legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului.

[15]      Alineatul 21 din raportul explicativ.

[16]      Actul Consiliului din 29.5.2000 de elaborare a Convenției privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, JO C197, 12.7.2000, p. 1) Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, JO L190, 18.7.2002, p.20; Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor, JO L 196, 2.8.2003, p. 45; Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare; Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului privind mandatul european de obținere a probelor, JO L 350, 30.12.2008; Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului privind prevenirea și soluționarea conflictelor referitoare la exercitarea competenței în cadrul procedurilor penale,JO L328, 15.12.2009, p. 42; Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală, JO L130, 1.5.2014, p. 1; Directiva 2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, JO L127, 29.4.2014, p. 39.

[17]      Printre actele legislative relevante se pot număra Directiva 95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31.), Regulamentul (CE) nr. 45/2001 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p.1.) și Decizia-cadru 2008/977/JAI privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 60.).

[18]      C-377/12, Comisia/Consiliul, punctul 34.

[19]      Ibid, la punctul 34 din hotărâre.

[20]             Documentul nr. 10180/13 al Consiliului.

[21]             Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului privind combaterea corupției în sectorul privat, JO L 192, 31.7.2003, p. 54.

[22]             JO L 182, 5.7.2001, p. 1. A se vedea și Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

[23]             Alineatul 21 din raportul explicativ.

[24]             Actul Consiliului din 29.5.2000 de elaborare a Convenției privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, JO C197, 12.7.2000, p. 1) Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, JO L190, 18.7.2002, p.20; Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor, JO L 196, 2.8.2003, p. 45; Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare; Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului privind mandatul european de obținere a probelor, JO L 350, 30.12.2008; Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului privind prevenirea și soluționarea conflictelor referitoare la exercitarea competenței în cadrul procedurilor penale, JO L328, 15.12.2009, p. 42; Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală, JO L130, 1.5.2014, p. 1; Directiva 2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, JO L127, 29.4.2014, p. 39.

                                                                       

Seria tratatelor Consiliului Europei - nr. 215.

Convenția Consiliului Europei

privind manipularea

competițiilor sportive

Magglingen/Macolin, 18.IX.2014

              Preambul

              Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte părți semnatare ale prezentei convenții,

              considerând că scopul Consiliului Europei este să creeze o coeziune mai puternică între membrii săi;

              având în vedere Planul de acțiune al celui de-al treia summit al șefilor de state și guverne din cadrul Consiliului Europei (Varșovia, 16-17 mai 2005), care recomandă continuarea activităților de referință ale Consiliului Europei în domeniul sportului;

              considerând că este necesar să se dezvolte în continuare un cadru comun la nivel european și mondial pentru dezvoltarea sportului, având la bază valori precum democrația pluralistă, statul de drept, drepturile omului și etica în sport;

              conștiente de faptul că fiecare stat și fiecare tip de sport din lume ar putea fi afectat de manipularea competițiilor sportive și subliniind că acest fenomen, ca amenințare globală la adresa integrității sportului, necesită o reacție globală, care trebuie sprijinită și de state care nu sunt membre ale Consiliului Europei;

              exprimându-și îngrijorarea cu privire la implicarea organizațiilor criminale, în special a crimei organizate, în manipularea competițiilor sportive și cu privire la natura transnațională a acestui fenomen;

              reamintind Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (STE nr. 5, 1950) și protocoalele la aceasta, Convenția europeană privind violența și ieșirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în special la meciurile de fotbal (STE nr. 120, 1985), Convenția împotriva dopajului (STE nr. 135, 1989), Convenția penală privind corupția (STE nr. 173, 1999) și Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și privind finanțarea terorismului (STCE nr. 198, 2005);

              reamintind Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (2000) și protocoalele la aceasta;

              reamintind, de asemenea, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (2003);

              reamintind importanța investigării eficace, fără întârzieri nejustificate, a infracțiunilor comise în jurisdicțiile lor;

              reamintind rolul esențial pe care îl joacă Organizația Internațională de Poliție Criminală (Interpol) în facilitarea cooperării eficace dintre autoritățile de aplicare a legii, în completarea cooperării judiciare;

              subliniind faptul că organizațiile sportive au responsabilitatea de a detecta și sancționa actele de manipulare a competițiilor sportive comise de persoane aflate în sfera lor de autoritate;

              recunoscând rezultatele obținute deja în combaterea manipulării competițiilor sportive;

              convinse de faptul că, pentru a lupta eficient împotriva manipulării competițiilor sportive, este nevoie de o cooperare intensificată, rapidă, sustenabilă, care să funcționeze adecvat, atât la nivel național, cât și la nivel internațional;

              având în vedere recomandările Comitetului de Miniștri către statele membre Rec(92) 13rev cu privire la versiunea revizuită a Cartei europene a sportului; CM/Rec(2010)9 privind versiunea revizuită a Codului etic sportiv; Rec(2005)8 privind principiile bunei guvernanțe în sport și CM/Rec(2011)10 privind promovarea integrității sportului și combaterea manipulării rezultatelor, în special a aranjării meciurilor;

              având în vedere lucrările și concluziile următoarelor conferințe:

              –     cea de-a 11-a conferință a Consiliului Europei cu participarea miniștrilor sportului, desfășurată la Atena în perioada 11-12 decembrie 2008;

              -      cea de-a 18-a conferință informală a Consiliului Europei cu participarea miniștrilor sportului (Baku, 22 septembrie 2010) privind promovarea integrității în sport și combaterea manipulării rezultatelor (aranjarea meciurilor);

              –       cea de-a 12-a conferință a Consiliului Europei cu participarea miniștrilor sportului (Belgrad, 15 martie 2012), în special în ceea ce privește elaborarea unui nou instrument juridic internațional pentru combaterea manipulării rezultatelor sportive;

              –       cea de a 5-a conferință internațională a UNESCO cu participarea miniștrilor și înalților responsabili din domeniul sportului și al educației fizice (MINEPS V);

              convinse de faptul că dialogul și cooperarea dintre autoritățile publice, organizațiile sportive, organizatorii de competiții și operatorii de pariuri sportive, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, pe baza încrederii și respectului reciproc, sunt elemente esențiale în vederea adoptării unei poziții comune și eficiente în fața provocărilor generate de problema manipulării competițiilor sportive;

              recunoscând faptul că sportul, bazat pe principiul competiției corecte și echitabile, este imprevizibil prin natura sa și impune ca practicile și comportamentul lipsite de etică în cadrul activităților sportive să fie combătute ferm și eficient;

              subliniindu-și convingerea că aplicarea consecventă a principiilor bunei guvernanțe și eticii în sport reprezintă un factor esențial care contribuie la eradicarea corupției și la combaterea manipulării competițiilor sportive și a altor tipuri de practici incorecte întâlnite în sport;

              recunoscând faptul că, în conformitate cu principiul autonomiei sportului, organizațiile sportive sunt responsabile pentru acest domeniu și au responsabilități în materie de autoreglementare și disciplină în combaterea manipulării competițiilor sportive, dar că autoritățile publice au rolul de a proteja integritatea sportului, acolo unde este cazul;

              recunoscând faptul că dezvoltarea activităților de pariuri sportive, în special a pariurilor sportive ilegale, mărește riscul manipulării competițiilor sportive;

              considerând că manipularea competițiilor sportive poate fi legată sau nu de pariurile sportive și de săvârșirea unor infracțiuni și că problema manipulării competițiilor sportive ar trebui tratată indiferent de situație;

              luând în considerare marja de intervenție de care dispune fiecare stat, în baza legislației aplicabile din fiecare țară, pentru a decide asupra politicilor legate de pariurile sportive,

              convin după cum urmează:

              Capitolul I — Scop, principii directoare, definiții

              Articolul 1 — Scopul și obiectivele principale

       1      Scopul prezentei convenții este combaterea manipulării competițiilor sportive, pentru a proteja integritatea sportului și etica în sport, conform principiului autonomiei sportului.

       2        În acest sens, principalele obiective ale prezentei convenții sunt:

              a      să prevină, să detecteze și să sancționeze manipularea națională sau transnațională a competițiilor sportive naționale și internaționale;

              b      să promoveze cooperarea națională și internațională dintre autoritățile publice implicate, precum și cu organizațiile care activează în domeniul sportului și al pariurilor sportive, cu scopul de a combate manipularea competițiilor sportive.

              Articolul 2 - Principii directoare

       1        Combaterea manipulării competițiilor sportive asigură respectarea, printre altele, a următoarelor principii:

              a        drepturile omului;

              b       legalitatea;

              c      proporționalitatea;

              d      protecția vieții private și a datelor cu caracter personal.

              Articolul 3 – Definiții

              În sensul prezentei convenții:

       1        „competiție sportivă” înseamnă orice eveniment sportiv organizat în conformitate cu regulile stabilite de o organizație sportivă inclusă pe lista comitetului de monitorizare al convenției, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2), și recunoscută de către o organizație sportivă internațională, sau, dacă este cazul, de o altă organizație sportivă competentă.

 

       2        „organizație sportivă” înseamnă orice organizație care guvernează sportul în general sau un anumit sport și care figurează pe lista adoptată de comitetul de monitorizare al convenției, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2), precum și organizațiile sale continentale și naționale afiliate, dacă este necesar.

       3        „organizator de competiții” înseamnă orice organizație sportivă sau orice altă persoană, indiferent de forma sa juridică, care organizează competiții sportive.

       4        „manipularea competițiilor sportive” înseamnă un aranjament, act sau omisiune intenționată cu scopul de a modifica în mod necorespunzător rezultatul sau derularea unei competiții sportive, pentru a elimina integral sau parțial caracterul imprevizibil al respectivei competiții sportive, în vederea obținerii unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru alții.

       5        „pariuri sportive” înseamnă orice activitate de pariere a unei mize cu valoare monetară în așteptarea unui premiu cu valoare monetară, care depinde de un eveniment viitor și incert legat de o competiție sportivă. În mod concret:

              a        „pariuri sportive ilegale” înseamnă orice activitate de pariuri sportive al cărei tip sau operator nu este acceptat de legislația aplicabilă în jurisdicția în care se află consumatorul;

              b       „pariuri sportive neregulamentare” înseamnă orice activitate de pariuri incompatibilă cu modelele obișnuite sau anticipate de pe piața respectivă sau legată de pariuri efectuate în raport cu competiții sportive a căror derulare prezintă caracteristici neobișnuite;

              c        „pariuri sportive suspecte” înseamnă orice activitate de pariuri sportive care, pe baza unor dovezi fiabile și consecvente, pare a fi legată de o manipulare a competiției sportive care face obiectul pariului.

       6        „parte interesată din cadrul unei competiții” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care aparține uneia dintre următoarele categorii:

              a        „sportiv” înseamnă orice persoană sau grup de persoane care participă la competiții sportive;

              b       „personal sportiv auxiliar” înseamnă orice antrenor, manager, agent, reprezentant al echipei, membru al personalului medical sau paramedical care lucrează sau care îi tratează pe sportivii ce participă sau se antrenează pentru competiții sportive, precum și toate celelalte persoane care lucrează cu sportivii;

              c        „oficial” înseamnă orice persoană care este proprietar, acționar, director sau membru al personalului în cadrul entităților care organizează și promovează competițiile sportive, precum și arbitrii, membrii juriului și orice alte persoane acreditate. Termenul se referă și la directorii și la personalul din cadrul organizațiilor sportive internaționale sau, dacă este cazul, din cadrul altor organizații sportive competente care recunosc competiția.

 

       7        „informații privilegiate” înseamnă informații referitoare la orice competiție pe care le deține o persoană în virtutea poziției sale în contextul unui sport sau al unei competiții, cu excepția informațiilor deja publicate sau cunoscute de toată lumea, ușor accesibile pentru publicul interesat sau dezvăluite în conformitate cu regulile și reglementările specifice competiției respective.

Capitolul II - Prevenire, cooperare și alte măsuri

              Articolul 4 - Coordonarea la nivel intern

       1        Fiecare parte coordonează politicile și acțiunile tuturor autorităților publice implicate în combaterea manipulării competițiilor sportive.

       2        Fiecare parte, în sfera sa de competență, încurajează organizațiile sportive, organizatorii de competiții și operatorii de pariuri sportive să coopereze în lupta împotriva manipulării competițiilor sportive și, acolo unde este cazul, le încredințează implementarea prevederilor relevante ale prezentei convenții.

              Articolul 5 — Evaluarea și gestionarea riscurilor

       1        Fiecare parte indică, dacă este cazul în cooperare cu organizațiile sportive, operatorii de pariuri sportive, organizatorii de competiții și alte organizații relevante, identifică, analizează și evaluează riscurile asociate manipulării competițiilor sportive.

       2        Fiecare parte încurajează organizațiile sportive, operatorii de pariuri sportive, organizatorii de competiții și orice altă organizație relevantă să stabilească proceduri și reguli pentru combaterea manipulării competițiilor sportive și adoptă, dacă este cazul, măsuri legislative sau de altă natură necesare în acest scop.

              Articolul 6 — Educație și sensibilizare

       1        Fiecare parte încurajează acțiunile de sensibilizare, educația, formarea și cercetarea, pentru a intensifica lupta împotriva manipulării competițiilor sportive.

              Articolul 7 — Organizațiile sportive și organizatorii de competiții

       1        Fiecare parte încurajează organizațiile sportive și organizatorii de competiții să adopte și să implementeze reguli de combatere a manipulării competițiilor sportive și principii de bună guvernanță, referitoare, printre altele, la:

              a        prevenirea conflictelor de interese, inclusiv:

                     –       interdicția aplicată părților interesate din cadrul unei competiții de a paria pe competiția respectivă;

                     –       interzicerea utilizării abuzive sau a difuzării informațiilor privilegiate;

              b       respectarea de către organizațiile sportive și de către membrii lor afiliați a tuturor obligațiilor contractuale sau de altă natură;

              c        obligația părților interesate din cadrul unei competiții de a raporta imediat orice activitate suspectă, orice incident, stimulent sau abordare care ar putea fi considerate încălcări ale regulilor de combatere a manipulării competițiilor sportive.

       2        Fiecare parte încurajează organizațiile sportive să adopte și să implementeze măsurile adecvate pentru a asigura:

              a        o monitorizare consolidată și eficientă a derulării competițiilor sportive expuse riscurilor de manipulare;

              b       proceduri de raportare imediată, către autoritățile publice competente sau către platforma națională, a cazurilor de activități suspecte legate de manipularea competițiilor sportive;

              c        mecanisme eficiente pentru a facilita divulgarea oricăror informații referitoare la cazuri potențiale sau reale de manipulare a competițiilor sportive, inclusiv o protecție adecvată a informatorilor;

              d       sensibilizarea părților interesate, inclusiv a sportivilor, cu privire la riscurile legate de manipularea competițiilor sportive și la eforturile de combatere a acestui fenomen, prin educație, formare și diseminare de informații;

              e      desemnarea cât mai târziu cu putință a oficialilor relevanți în cadrul unei competiții sportive, în special a juriului și a arbitrilor.

       3        Fiecare parte își încurajează propriile organizații sportive și, prin intermediul acestora, organizațiile sportive internaționale să aplice sancțiuni și măsuri disciplinare specifice, eficace, proporționale și disuasive în cazul încălcării regulilor interne de combatere a manipulării competițiilor sportive, în special a celor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, și să asigure recunoașterea reciprocă și aplicarea sancțiunilor impuse de alte organizații sportive, în special în alte țări.

       4        Răspunderea disciplinară instituită de organizațiile sportive nu exclude orice altă răspundere penală, civilă sau administrativă.

              Articolul 8 — Măsuri privind finanțarea organizațiilor sportive

       1        Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se pot dovedi necesare pentru a asigura un nivel adecvat de transparență în ceea ce privește finanțarea organizațiilor sportive care sunt susținute financiar de către partea respectivă.

       2        Fiecare parte ia în considerare posibilitatea de a sprijini organizațiile sportive în combaterea manipulării competițiilor sportive, inclusiv prin finanțarea mecanismelor adecvate.

       3        Fiecare parte ia în considerare, dacă este cazul, retragerea sprijinului financiar sau posibilitatea de a invita organizațiile sportive să retragă sprijinul financiar acordat părților interesate din cadrul unei competiții care au fost sancționate pentru manipularea competițiilor sportive, pe durata aplicării respectivei sancțiuni.

       4        Acolo unde este cazul, fiecare parte ia măsuri pentru a reține integral sau parțial sprijinul financiar sau de altă natură, dar legat de activitățile sportive, acordat unor organizații sportive care nu aplică în practică reglementările de combatere a manipulării competițiilor sportive.

              Articolul 9 – Măsuri privind autoritatea de reglementare a pariurilor sau alte autorități responsabile

       1        Fiecare parte desemnează una sau mai multe autorități responsabile, care, conform legislației părții, sunt însărcinate cu implementarea reglementărilor privind pariurile sportive și cu aplicarea măsurilor relevante de combatere a manipulării competițiilor sportive în raport cu pariurile sportive; aceste sarcini includ, în funcție de situație, următoarele:

              a        schimbul de informații, în timp util, cu alte autorități competente sau cu o platformă națională care se ocupă de pariurile sportive ilegale, neregulamentare sau suspecte, precum și de încălcări ale reglementărilor menționate sau instituite în conformitate cu prezenta convenție;

              b       limitarea ofertei de pariuri sportive, în urma consultării cu organizațiile sportive naționale și cu operatorii de pariuri sportive, excluzându-se în special competițiile sportive:

                     –       care sunt concepute pentru persoanele cu vârsta sub 18 de ani; sau

                     –       în cazul cărora condițiile de organizare și/sau recompensele cu caracter sportiv sunt insuficiente;

              c        comunicarea cu anticipație a informațiilor cu privire la tipurile și obiectul ofertei de pariuri sportive organizatorilor de competiții, pentru a-i sprijini în efortul de a identifica și gestiona riscurile de manipulare a competițiilor lor;

              d       utilizarea sistematică în cadrul pariurilor sportive a mijloacelor de plată care permit urmărirea fluxurilor financiare peste un anumit prag, stabilit de fiecare parte, în special în ceea ce privește inițiatorii, destinatarii și sumele;

              e        elaborarea unor mecanisme, în colaborare cu organizațiile sportive și între acestea, precum și, dacă este cazul, în colaborare cu operatorii de pariuri, destinate să împiedice părțile interesate din cadrul competițiilor să parieze pe competiții sportive care încalcă regulile relevante din sport sau legislația în vigoare;

              f      suspendarea pariurilor, în conformitate cu legislația internă, aferente competițiilor pentru care s-a emis o alertă în acest sens.

       2        Fiecare parte comunică Secretariatului General al Consiliului Europei denumirea și adresa autorității sau autorităților desemnate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

              Articolul 10 — Operatorii de pariuri sportive

       1        Fiecare parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a preveni conflictele de interese și utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate de către persoane fizice sau juridice implicate în furnizarea de oferte de pariuri sportive, în special prin restricții cu privire la:

              a        posibilitatea ca persoanele fizice sau juridice implicate în furnizarea de oferte de pariuri sportive să parieze pe propriile produse;

              b       abuzul de poziția de sponsor sau coproprietar al unei organizații sportive pentru a facilita manipularea unei competiții sportive sau pentru a utiliza în mod abuziv informații privilegiate;

              c        posibilitatea ca părțile interesate din cadrul competițiilor să participe la determinarea cotelor pariurilor propuse pentru competiția în care sunt implicate;

              d       posibilitatea ca orice operator de pariuri sportive care controlează o competiție, orice organizator sau parte interesată, precum și orice operator de pariuri sportive care este controlat de un astfel de organizator de competiție sau parte interesată să ofere pariuri pe competiția în care este implicat acest organizator sau această parte interesată.

       2        Fiecare parte își încurajează proprii operatori de pariuri sportive și, prin intermediul acestora, organizațiile internaționale de operatori de pariuri sportive să-și sensibilizeze proprietarii și angajații cu privire la consecințele și combaterea manipulării competițiilor sportive, prin educație, formare și diseminare de informații.

       3        Fiecare parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a-i obliga pe operatorii de pariuri sportive să informeze neîntârziat autoritatea de reglementare a pariurilor sau oricare altă autoritate responsabilă sau platforma națională competentă în legătură cu pariurile neregulamentare sau suspecte.

              Articolul 11 — Combaterea pariurilor sportive ilegale

       1        În vederea combaterii manipulării competițiilor sportive, fiecare parte analizează cele mai potrivite mijloace de luptă împotriva operatorilor de pariuri sportive ilegale și ia în considerare adoptarea de măsuri în conformitate cu legislația aplicabilă din fiecare jurisdicție, cum ar fi:

              a        închiderea sau restricționarea directă și indirectă a accesului la operatorii de pariuri sportive ilegale la distanță și închiderea operatorilor de pariuri sportive ilegale care dispun de o rețea fizică din jurisdicția părții;

              b       blocarea fluxurilor financiare dintre operatorii de pariuri sportive ilegale și consumatori;

              c        interzicerea publicității pentru operatorii de pariuri sportive ilegale;

              d       creșterea gradului de sensibilizare a consumatorilor cu privire la riscurile asociate pariurilor sportive ilegale.

Capitolul III — Schimbul de informații

              Articolul 12 –  Schimbul de informații între autoritățile publice competente, organizațiile sportive și operatorii de pariuri sportive

       1        Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 14, fiecare parte facilitează, la nivel național și internațional și în conformitate cu legislația sa internă, schimburile de informații între autoritățile publice competente, organizațiile sportive, organizatorii de competiții sportive, operatorii de pariuri sportive și platformele naționale. În mod concret, fiecare parte se angajează să instituie mecanisme pentru partajarea informațiilor relevante atunci când astfel de informații ar putea ajuta la efectuarea evaluării de risc menționate la articolul 5, mai precis furnizarea în avans pentru organizatorii de competiții a unor informații cu privire la tipurile și obiectul ofertei de pariuri, precum și la inițierea sau derularea investigațiilor sau procedurilor privind manipularea competițiilor sportive.

       2        La cerere, destinatarul unor astfel de informații procedează, neîntârziat și în conformitate cu legislația internă, la informarea organizației sau a autorității care i-a comunicat informațiile în legătură cu măsurile de follow-up luate ca urmare a respectivei comunicări.

       3        Fiecare parte analizează posibile moduri de dezvoltare sau consolidare a cooperării și schimbului de informații în contextul combaterii pariurilor sportive ilegale, după cum prevede articolul 11 din prezenta convenție.

              Articolul 13 - Platforma națională

       1        Fiecare parte identifică o platformă națională pentru combaterea manipulării competițiilor sportive. Platforma națională trebuie, printre altele, ca, în conformitate cu legislația națională:

              a        să îndeplinească rolul de centru de informații, care colectează și diseminează informații relevante pentru combaterea manipulării competițiilor sportive având ca destinatari organizațiile și autoritățile competente;

              b       să coordoneze lupta împotriva manipulării competițiilor sportive;

              c        să primească, să centralizeze și să analizeze informații cu privire la pariuri neregulamentare și suspecte efectuate pe competiții sportive care au loc pe teritoriul părții respective și, dacă este cazul, să emită alerte;

              d       să transmită autorităților publice sau organizațiilor sportive și/sau operatorilor de pariuri sportive informații referitoare la posibile încălcări ale legislației sau ale reglementărilor din domeniul sportului menționate în prezenta convenție;

              e        să coopereze cu toate organizațiile și autoritățile relevante la nivel național și internațional, inclusiv cu platformele naționale ale altor state.

       2        Fiecare parte comunică Secretariatului General al Consiliului Europei denumirea și adresa platformei naționale.

              Articolul 14 – Protecția datelor cu caracter personal

       1        Fiecare parte adoptă măsurile legislative și de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a se asigura că toate acțiunile de combatere a manipulării competițiilor sportive respectă normele și standardele naționale și internaționale relevante în materie de protecție a datelor cu caracter personal, în special în cadrul schimbului de informații prevăzut de prezenta convenție.

       2        Fiecare parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a garanta că organizațiile și autoritățile publice care intră sub incidența prezentei convenții iau măsurile ce se impun pentru a asigura că, atunci când se colectează, se prelucrează și se face schimb de date cu caracter personal, indiferent de natura acestor schimburi de informații, se acordă importanța cuvenită principiilor legalității, caracterului adecvat, relevanței și corectitudinii, precum și securității datelor și drepturilor persoanelor vizate.

       3        Fiecare parte prevede în legislația sa că autoritățile și organizațiile publice vizate de prezenta convenție trebuie să se asigure că schimbul de date efectuat în scopul aplicării prezentei convenții nu depășește nivelul minim necesar pentru îndeplinirea obiectivelor declarate ale schimbului.

       4        Fiecare parte invită diferitele autorități și organizații publice care intră sub incidența prezentei convenții să furnizeze mijloacele tehnice necesare pentru a asigura securitatea datelor transmise și pentru a garanta fiabilitatea și integritatea acestora, precum și disponibilitatea și integritatea sistemelor de schimb de date și identificarea utilizatorilor acestora.

Capitolul IV — Dreptul penal material și cooperarea în materie de aplicare a legii

              Articolul 15 - Infracțiuni legate de manipularea competițiilor sportive

       1        Fiecare parte se asigură că legislația sa națională permite sancționarea penală a manipulării competițiilor sportive atunci când aceasta implică practici coercitive, frauduloase sau de corupție, conform definițiilor din legislația internă.

              Articolul 16 –  Spălarea banilor rezultați din infracțiuni legate de manipularea competițiilor sportive

       1        Fiecare parte adoptă măsuri legislative sau de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a considera drept infracțiuni, conform legislației interne, faptele menționate la articolul 9 alineatele (1) și (2) din Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și privind finanțarea terorismului (STCE nr. 198, 2005), la articolul 6 alineatul (1) din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (2000) sau la articolul 23 alineatul (1) din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (2003), în condițiile menționate la articolele respective, atunci când infracțiunea principală generatoare de profit este una dintre cele menționate la articolele 15 și 17 din prezenta convenție și, în orice caz, în cazuri de extorcare, corupție și fraudă.

       2        Atunci când decide cu privire la gama de infracțiuni considerate drept infracțiuni principale, conform celor menționate la alineatul (1), fiecare parte poate stabili, în conformitate cu legislația sa internă, modul în care va defini aceste infracțiuni și natura elementelor care fac ca respectivele infracțiuni să fie considerate grave.

       3        Fiecare parte ia în considerare posibilitatea de a include manipularea competițiilor sportive în cadrul de prevenire a spălării banilor, impunându-le operatorilor de pariuri sportive să aplice cerințe privind obligația de diligență în raport cu clienții, păstrarea evidențelor și raportarea.

              Articolul 17 – Complicitatea

       1        Fiecare parte adoptă măsuri legislative și de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a considera ca infracțiune, conform legislației sale interne, orice complicitate intenționată a comisiei față de oricare dintre infracțiunile menționate la articolul 15 din prezenta convenție.

              Articolul 18 - Răspunderea persoanelor juridice

       1        Fiecare parte adoptă măsuri legislative sau de altă natură care pot dovedi necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru infracțiuni precum cele menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție, comise în beneficiul lor de orice persoană fizică, acționând fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice, care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:

              a        unei împuterniciri din partea persoanei juridice;

              b       prerogativei de a lua decizii în numele persoanei juridice;

              c        prerogativei de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

       2        Sub rezerva principiilor juridice ale părții, răspunderea unei persoane juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

       3        Cu excepția cazurilor prevăzute deja la alineatul (1), fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere atunci când, în lipsa unei supravegheri sau a unui control din partea unei persoane fizice menționate la alineatul (1), a fost posibilă săvârșirea unei infracțiuni menționate la articolele 15 - 17 din prezenta convenție, în beneficiul persoanei juridice respective, de către o persoană fizică supusă autorității acesteia.

       4        Această răspundere nu aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice care au înfăptuit infracțiunea.

Capitolul V — Competența, procedura penală și măsurile de aplicare

              Articolul 19 – Competența

       1        Fiecare parte adoptă măsuri legislative și de altă natură care se pot dovedi necesare pentru a stabili competența în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 15-17 din prezenta convenție atunci când infracțiunea este comisă:

              a        pe teritoriul său; sau

              b       la bordul unei nave care arborează pavilionul său; sau

              c        la bordul unei aeronave înmatriculate în conformitate cu legislația sa; sau

              d       de către unul dintre resortisanții săi sau de către o persoană având reședința obișnuită pe teritoriul său.

       2        Fiecare stat sau Uniunea Europeană poate, la momentul semnării sau cu ocazia depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, printr-o declarație adresată Secretariatului General al Consiliului Europei, să declare că își rezervă dreptul de a nu aplica sau de a aplica doar în anumite cazuri sau condiții regulile privind competența prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

       3        Fiecare parte ia măsurile legislative sau de altă natură care se dovedesc necesare pentru a stabili competența în privința infracțiunilor menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție în cazul în care un presupus autor al unei infracțiuni se află pe teritoriul său și nu poate fi extrădat către o altă parte pe baza cetățeniei sale.

       4        Dacă mai multe părți își revendică competența cu privire la o presupusă infracțiune, conform celor menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție, părțile implicate se consultă reciproc, acolo unde este cazul, cu scopul de a determina cea mai adecvată instanță competentă în vederea urmăririi penale.

       5        Fără a aduce atingere normelor generale de drept internațional, prezenta convenție nu exclude nicio competență penală, civilă și administrativă exercitată de către o parte în conformitate cu legislația sa internă.

              Articolul 20 — Măsuri pentru păstrarea probelor electronice

       1        Fiecare parte adoptă măsuri legislative sau de altă natură pentru a asigura păstrarea probelor electronice, între altele prin conservarea rapidă a datelor stocate pe calculator, conservarea și divulgarea rapidă a datelor privind traficul, comenzile efectuate, percheziționarea și confiscarea datelor informatice stocate, colectarea în timp real a datelor privind traficul și interceptarea datelor privind conținutul, în conformitate cu legislația sa internă, atunci când cercetează infracțiuni din categoria celor menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție.

              Articolul 21 – Măsuri de protecție

       1        Fiecare parte ia în considerare adoptarea unor măsuri juridice care se pot dovedi necesare pentru a asigura o protecție eficientă a:

              a        persoanelor care furnizează, cu bunăcredință și din motive întemeiate, informații cu privire la infracțiuni din categoria celor menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție sau care cooperează în alte moduri cu autoritățile responsabile de cercetare sau de urmărirea penală;

              b       martorilor care depun mărturie cu privire la aceste infracțiuni;

              c        atunci când este necesar, membrilor de familie ai persoanelor menționate la literele (a) și (b).

Capitolul VI — Sancțiuni și măsuri

              Articolul 22 — Sancțiuni penale împotriva persoanelor fizice

       1        Fiecare parte ia măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că infracțiunile din categoriile celor menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție, atunci când sunt comise de persoane fizice, atrag sancțiuni efective, proporționale și disuasive, inclusiv sancțiuni pecuniare, în funcție de gravitatea infracțiunii comise. Aceste sancțiuni includ pedepse privative de libertate care pot duce la extrădare, conform definițiilor din legislația internă.

              Articolul 23 — Sancțiuni împotriva persoanelor juridice

       1        Fiecare parte ia măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că persoanele juridice considerate responsabile în temeiul articolul 18 sunt supuse unor sancțiuni efective, proporționale și disuasive, inclusiv sancțiuni pecuniare și, eventual, alte măsuri, cum ar fi:

              a        măsuri de interdicție temporară sau permanentă de a exercita o activitate comercială;

              b       punerea sub supraveghere judiciară;

              c        o măsură judiciară de lichidare.

              Articolul 24 – Sancțiuni administrative

       1        Pentru faptele care intră sub incidența legislației sale interne, fiecare parte adoptă, după caz, măsuri legislative sau de altă natură care s-ar putea dovedi necesare pentru a pedepsi încălcările constatate în conformitate cu prezenta convenție, prin sancțiuni și măsuri efective, proporționale și disuasive, în urma unor proceduri inițiate de autoritățile administrative ale căror decizii pot conduce la inițierea unor acțiuni în fața unei instanțe competente.

       2        Fiecare parte se asigură că se aplică măsuri administrative, demers ce poate fi încredințat autorității de reglementare a pariurilor sau altor autorități responsabile, în conformitate cu legislația internă.

              Articolul 25 – Sechestrarea și confiscarea

       1        Fiecare parte ia măsurile legislative sau de altă natură necesare, în conformitate cu legislația internă, pentru a permite sechestrarea și confiscarea:

              a        bunurilor, documentelor și altor instrumente utilizate sau care se intenționează a fi utilizate pentru a comite infracțiuni din categoria celor menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție;

              b       produselor provenite din săvârșirea acestor infracțiuni sau a bunurilor având o valoare echivalentă acestor produse.

Capitolul VII — Cooperarea internațională în materie judiciară sau extrajudiciară

       Articolul 26 — Măsuri în vederea cooperării internaționale în materie penală

       1        Părțile cooperează între ele, în conformitate cu prevederile prezentei convenții și cu instrumentele și acordurile internaționale și regionale relevante aplicabile convenite pe baza legislației uniforme sau reciproce și în acord cu legislația lor internă, în cea mai mare măsură posibilă, în cadrul investigațiilor, urmăririlor penale și procedurilor judiciare întreprinse în legătură cu infracțiunile menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție, inclusiv sechestrarea și confiscarea.

       2        Părțile cooperează în cea mai mare măsură posibilă, în conformitate cu tratatele relevante aplicabile la nivel internațional, regional și bilateral privind extrădarea și asistența reciprocă în materie penală și în conformitate cu legislația lor internă, în legătură cu infracțiunile menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție.

       3        În materie de cooperare internațională, dacă dubla incriminare este impusă ca o condiție, se consideră ca fiind îndeplinită, indiferent dacă legile statului solicitat plasează sau nu infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau utilizează același termen pentru a denumi infracțiunea ca și statul solicitant, atunci când fapta care a stat la baza infracțiunii pentru care se solicită asistența judiciară reciprocă sau extrădarea este o infracțiune conform legislației ambelor părți.

       4        Dacă o parte care condiționează extrădarea sau asistența juridică reciprocă în materie penală de existența unui tratat primește o cerere de extrădare sau de asistență juridică în materie penală de la o altă parte cu care nu a încheiat un astfel de tratat, partea respectivă poate, acționând în deplină conformitate cu obligațiile asumate în temeiul legislației internaționale și în condițiile prevăzute de legislația sa internă, să considere prezenta convenție drept bază legală pentru extrădare sau asistență juridică reciprocă în materie penală în legătură cu infracțiunile menționate la articolele 15-17 din prezenta convenție.

              Articolul 27 — Alte măsuri de cooperare internațională în ceea ce privește prevenirea

       1        Fiecare parte se străduiește să integreze, după caz, prevenirea și combaterea manipulării competițiilor sportive în programele de asistență pentru statele terțe.

              Articolul 28 — Cooperarea internațională cu organizațiile sportive internaționale

       1        Fiecare parte, în conformitate cu legislația sa internă, cooperează cu organizațiile sportive internaționale în lupta împotriva manipulării competițiilor sportive.

Capitolul VIII – Monitorizare (follow up)

              Articolul 29 – Furnizarea de informații

       1        Fiecare parte comunică Secretariatului General al Consiliului Europei, într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, toate informațiile relevante privind aspecte legislative și alte măsuri luate de către aceasta în scopul respectării termenilor prezentei convenții.

              Articolul 30 – Comitetul de monitorizare al Convenției

       1        În sensul prezentei convenții, se înființează comitetul de monitorizare (follow up) al convenției.

       2        Fiecare parte poate fi reprezentată în comitetul de monitorizare al convenției de unul sau mai mulți delegați, inclusiv de reprezentanți ai autorităților publice responsabile de sport, de aplicarea legii sau de reglementarea pariurilor. Fiecare parte are dreptul la un vot.

       3        Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, precum și alte comitete interguvernamentale relevante ale Consiliului Europei, desemnează fiecare câte un reprezentant în cadrul comitetului de monitorizare al convenției, pentru a contribui la o abordare multidisciplinară și multisectorială. Comitetul de monitorizare al convenției poate, dacă este cazul, să invite, prin decizie unanimă, orice stat care nu este parte la convenție și orice organizație sau organism internațional să fie reprezentat la reuniunile sale de către un observator. Reprezentanții numiți în temeiul prezentului alineat participă la reuniunile comitetului de monitorizare al convenției, fără drept de vot.

       4        Reuniunile comitetului de monitorizare al convenției sunt convocate de Secretariatul General al Consiliului Europei. Prima sa reuniune va avea loc cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de un an de la data intrării în vigoare a convenției. Comitetul se întrunește ori de câte ori este convocată o reuniune de către cel puțin o treime din părți sau de către secretariatul general.

       5        Sub rezerva prevederilor prezentei convenții, comitetul de monitorizare al convenției stabilește și adoptă prin consens propriul regulament de procedură.

       6        În îndeplinirea funcțiilor sale, comitetul de monitorizare al convenției este asistat de Secretariatul Consiliului Europei.

              Articolul 31 – Funcțiile comitetului de monitorizare al convenției

       1        Comitetul de monitorizare al convenției este responsabil pentru monitorizarea punerii în aplicare a prezentei convenții.

       2        Comitetul de monitorizare al convenției adoptă și modifică lista organizațiilor sportive menționate la articolul 3 alineatul (2), asigurându-se, în același timp, că aceasta este publicată în mod adecvat.

       3        Mai precis, comitetul de monitorizare al convenției poate:

              a        să facă recomandări părților privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea prezentei convenții, în special cu privire la cooperarea internațională;

              b       dacă este cazul, să formuleze recomandări pentru părți, în urma publicării unei documentații explicative și a consultărilor prealabile cu reprezentanți ai organizațiilor sportive și ai operatorilor de pariuri sportive, în special cu privire la:

                     –       criteriile care trebuie îndeplinite de către organizațiile sportive și operatorii de pariuri sportive pentru a beneficia de schimbul de informații menționat la articolul 12 alineatul (1) din prezenta convenție;

                     –       alte modalități de consolidare a cooperării operaționale dintre autoritățile publice competente, organizațiile sportive și operatorii de pariuri, astfel cum se menționează în prezenta convenție;

              c        să informeze organizațiile internaționale relevante și publicul cu privire la activitățile întreprinse în cadrul prezentei convenții;

              d       să elaboreze un aviz pentru Comitetul de Miniștri la cererea oricărui stat nemembru al Consiliului Europei de a fi invitat de către Comitetul de Miniștri să semneze convenția în temeiul articolul 32 alineatul (2).

       4        Pentru a-și îndeplini misiunea, comitetul de monitorizare al convenției poate, din proprie inițiativă, să organizeze reuniuni ale experților.

       5        Comitetul de monitorizare al convenției, cu acordul prealabil al părților în cauză, organizează vizite în statele care sunt părți la convenție.

Capitolul IX – Dispoziții finale

              Articolul 32 - Semnarea și intrarea în vigoare

       1        Prezenta convenție este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state care sunt părți la Convenția culturală europeană, Uniunii Europene și statelor nemembre care au participat la elaborarea sa sau care beneficiază de statutul de observator în cadrul Consiliului Europei.

       2        Prezenta convenție este, de asemenea, deschisă spre semnare oricărui alt stat care nu este membru al Consiliului Europei, la invitația Comitetului de Miniștri. Decizia de a invita un stat nemembru să semneze convenția se ia cu majoritatea prevăzută la articolul 20 litera (d) din Statutul Consiliului Europei și prin votul unanim al reprezentanților statelor contractante îndreptățite să facă parte din Comitetul de Miniștri, după consultarea comitetului de monitorizare al convenției, odată ce a fost înființat.

       3        Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la Secretariatul General al Consiliului Europei.

       4        Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de trei luni de la data la care cinci părți semnatare, dintre care cel puțin trei sunt state membre ale Consiliului Europei, își exprimă consimțământul de a fi legate prin convenție în conformitate cu prevederile de la alineatele (1), (2) și (3).

       5        Pentru orice stat semnatar sau pentru Uniunea Europeană care își exprimă ulterior consimțământul de a fi legat prin prezenta convenție, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data exprimării consimțământului de a fi legat prin convenție în conformitate cu prevederile alineatelor (1), (2) și (3).

       6        O parte contractantă care nu este membră a Consiliului Europei contribuie la finanțarea comitetului de monitorizare al convenției într-un mod care urmează a fi stabilit de Comitetul de Miniștri, după consultarea părții respective.

              Articolul 33 — Efecte ale convenției și relația cu alte instrumente internaționale

       1        Prezenta convenție nu afectează drepturile și obligațiile părților care decurg din convenții multilaterale internaționale referitoare la problematici specifice. Mai precis, prezenta convenție nu schimbă drepturile și obligațiile acestora care decurg din alte acorduri încheiate în prealabil în ceea ce privește combaterea dopajului și în conformitate cu obiectul și scopul prezentei convenții.

       2        Prezenta convenție completează, în special, acolo unde este cazul, tratatele internaționale, multilaterale sau bilaterale dintre părți, inclusiv dispozițiile:

              a        Convenției europene privind extrădarea (STE nr. 24, 1957);

              b       Convenției europene privind asistența judiciară reciprocă în materie penală (STE nr. 30, 1959);

              c        Convenției privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni (STE nr. 141, 1990);

              d       Convenției Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și privind finanțarea terorismului (STCE nr. 198, 2005).

       3        Părțile la convenție pot încheia tratate bilaterale sau multilaterale privind problematica abordată în prezenta convenție, cu scopul de a completa sau consolida prevederile acesteia sau de a facilita aplicarea principiilor cuprinse în acest document.

       4        Dacă două sau mai multe părți au încheiat deja un tratat privind chestiunile abordate în prezenta convenție sau au stabilit altfel de relații cu privire la aceste aspecte, părțile respective sunt totodată îndreptățite să aplice respectivul tratat sau să reglementeze relațiile respective în consecință. Cu toate acestea, atunci când stabilesc relații în ceea ce privește aspectele tratate în prezenta convenție într-un alt mod decât cel prevăzut în aceasta, părțile trebuie să procedeze într-un mod care nu contrazice obiectivele și principiile convenției.

       5        Nicio prevedere din prezenta convenție nu aduce atingere altor drepturi, restricții, obligații și responsabilități ale părților.

              Articolul 34 – Condiții și garanții

       1        Fiecare parte se asigură că stabilirea, implementarea și aplicarea competențelor și procedurilor prevăzute la capitolele II-VII sunt supuse condițiilor și garanțiilor prevăzute în temeiul legislației interne, care prevede o protecție adecvată a drepturilor și libertăților omului, inclusiv a drepturilor care decurg în temeiul obligațiilor pe care și le-a asumat în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, precum și al altor instrumente internaționale aplicabile în domeniul drepturilor omului. Legislația internă trebuie să integreze principiul proporționalității.

       2        Dacă este cazul, în funcție de natura procedurilor sau competențelor respective, aceste condiții și garanții includ, printre altele, supravegherea judiciară sau alt tip de supraveghere independentă, motivele care justifică aplicarea, precum și limitarea sferei și a duratei de aplicare a acestor competențe și proceduri.

       3        În măsura în care acest lucru este compatibil cu interesul public, în special în ceea ce privește buna administrare a justiției, fiecare parte ia în considerare impactul competențelor și procedurilor menționate la aceste capitole asupra drepturilor, responsabilităților și intereselor legitime ale părților terțe.

              Articolul 35 - Aplicarea teritorială

       1        Orice stat al Uniunii Europene poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să precizeze teritoriul sau teritoriile unde se va aplica convenția.

       2        Fiecare parte poate, la orice dată ulterioară, printr-o declarație adresată Secretariatului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenții la orice alt teritoriu specificat în declarație de ale cărui relații internaționale este răspunzătoare sau în numele căruia este autorizată să își asume obligații. În cazul acestui teritoriu, convenția intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data primirii declarației de către Secretariatul General.

       3        Orice declarație realizată în baza celor două aliniate precedente, cu privire la teritoriul menționat în declarație, poate fi retrasă printr-o notificare adresată Secretariatului General al Consiliului Europei. Retragerea va deveni aplicabilă în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de 3 luni de la data primirii acestei declarații de către Secretariatul General.

              Articolul 36 - Clauza federală

       1        Un stat federal își poate rezerva dreptul de a-și asuma obligații în temeiul capitolelor II, IV, V și VI din prezenta convenție în conformitate cu principiile sale fundamentale care guvernează relația dintre administrația sa centrală și statele constituente sau alte entități teritoriale similare, cu condiția ca acesta să fie în continuare în măsură să coopereze în temeiul capitolelor III și VII.

       2        Atunci când își rezervă un drept în temeiul alineatului (1), un stat federal nu poate aplica termenii respectivi pentru a exclude sau a-și diminua substanțial obligațiile referitoare la asigurarea măsurilor prevăzute la capitolele III și VII. Indiferent de situație, el trebuie să prevadă modalități ample și eficiente de aplicare a măsurilor respective.

       3        În ceea ce privește prevederile prezentei convenții, a căror aplicare intră în sfera de competență a fiecărui stat constituent sau a altor entități teritoriale similare care nu sunt obligate de sistemul constituțional al federației să ia măsuri legislative, guvernul federal informează autoritățile competente ale acestor state cu privire la prevederile menționate și își dă un aviz favorabil în acest sens, încurajându-le să ia măsurile adecvate în vederea aplicării acestora.

              Articolul 37 - Rezerve

       1        Prin notificare scrisă adresată Secretariatului General al Consiliului Europei, orice stat sau Uniunea Europeană poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să declare că se prevalează de rezervele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) și la articolul 36 alineatul (1). Nu se admite nicio altă rezervă.

       2        O parte care a formulat o rezervă în conformitate cu alineatul (1) o poate retrage în totalitate sau parțial adresând o notificare Secretariatului General al Consiliului Europei. Retragerea intră în vigoare la data primirii notificării de către Secretariatul General. Dacă notificarea precizează că retragerea unei rezerve intră în vigoare la o dată precisă și dacă această dată este ulterioară datei la care notificarea a fost primită de către Secretariatul General, retragerea intră în vigoare la data ulterioară respectivă.

       3        O parte care a formulat o rezervă retrage această rezervă, în totalitate sau parțial, imediat ce împrejurările permit acest lucru.

       4        Secretariatul General al Consiliului Europei poate solicita periodic din partea părților care au depus una sau mai multe rezerve detalii cu privire la perspectivele retragerii acestor rezerve.

              Articolul 38 - Amendamente

       1        Amendamente la articolele prezentei convenții pot fi propuse de oricare dintre părți, de comitetul de monitorizare al convenției sau de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei.

       2        Orice propunere de amendament trebuie comunicată Secretariatului General al Consiliului Europei și transmisă de către acesta părților în cauză, statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenții sau care beneficiază de statutul de observator pe lângă Consiliul Europei, Uniunii Europene, oricărui stat care a fost invitat să semneze prezenta convenție și comitetului de monitorizare al convenției, cu cel puțin două luni înainte de reuniunea în cadrul căreia amendamentul urmează a fi analizat. Comitetul de monitorizare al convenției transmite Comitetului de Miniștri un aviz cu privire la amendamentul propus.

       3        Comitetul de Miniștri examinează propunerea de amendament și orice aviz transmis de către comitetul de monitorizare al convenției și poate adopta amendamentul cu majoritatea prevăzută la articolul 20 litera (d) din Statutul Consiliului Europei.

       4        Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul de Miniștri în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol se transmite părților pentru acceptare.

       5        Orice amendament adoptat în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol intră în vigoare în prima zi a lunii de după expirarea perioadei de o lună de la data la care toate părțile au informat Secretariatul General despre acceptarea amendamentului în urma desfășurării procedurilor lor interne.

       6        Dacă un amendament a fost adoptat de Comitetul de Miniștri, dar nu a intrat încă în vigoare în conformitate cu alineatul (5), un stat sau Uniunea Europeană nu își poate exprima consimțământul de a fi legat prin convenție fără acceptarea în același timp a amendamentului.

              Articolul 39 – Soluționarea diferendelor

       1        Comitetul de monitorizare al convenției, în strânsă cooperare cu comitetele interguvernamentale relevante ale Consiliului Europei, este informat cu privire la orice dificultăți legate de interpretarea și aplicarea prezentei convenții.

       2        În cazul unui diferend între părți cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, acestea caută să soluționeze diferendul prin negociere, conciliere sau arbitraj, sau orice alte mijloace pașnice, la alegerea lor.

       3        Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei poate stabili procedurile de soluționare a diferendelor care pot fi utilizate de către părți, sub rezerva consimțământului acestora.

              Articolul 40 – Denunțarea

       1        Fiecare parte poate denunța oricând prezenta convenție printr-o notificare adresată Secretariatului General al Consiliului Europei.

       2        Această denunțare devine efectivă în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către Secretariatul General.

              Articolul 41 – Notificarea

       1        Secretariatul General al Consiliului Europei informează părțile, statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state părți la Convenția culturală europeană, statele nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenții sau care beneficiază de statutul de observator pe lângă Consiliul Europei, Uniunea Europeană și orice stat care a fost invitat să semneze prezenta convenție în conformitate cu prevederile articolul 32 în legătură cu:

              a        orice semnare;

              b       depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;

              c        orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții conform articolului 32;

              d       orice rezervă și orice retragere a unei rezerve formulate în conformitate cu articolul 37;

              e        orice declarație făcută în conformitate cu articolele 9 și 13;

              f        orice alt act, notificare sau comunicare în legătură cu prezenta convenție.

              Drept care subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

              Încheiată la Magglingen/Macolin, în data de 18 septembrie 2014, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind în egală măsură autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretariatul General al Consiliului Europei transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenții sau care beneficiază de statutul de observator pe lângă Consiliul Europei, Uniunii Europene și fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenție.