10.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/28

1.

consideră că economia bazată pe partajare (EBP) pleacă de la modele sociale noi sau readuse în actualitate, cu importante implicații antreprenoriale, juridice și instituționale: este vorba despre practicile sociale ale partajării, colaborării și cooperării. Având în vedere caracterul său inovator și dinamic, conceptul se sustrage în ultimă instanță unei definiții stricte. Oricum ar fi, el acoperă fenomene care prezintă următoarele caracteristici:

2.

observă, în acest context, că Comisia Europeană folosește mai degrabă termenul de „economie colaborativă” decât pe cel de „economie bazată pe partajare” și a făcut în comunicarea sa recentă pe tema „Ameliorarea pieței unice” (1) un prim efort de a defini conceptul, după cum urmează: „economia colaborativă, un ecosistem complex de servicii la cerere și utilizare temporară de bunuri bazată pe schimburi efectuate prin intermediul platformelor online, se dezvoltă într-un ritm rapid. Economia colaborativă duce la o ofertă mai variată și la prețuri mai mici pentru consumatori și oferă oportunități de creștere pentru întreprinderi europene inovatoare nou-înființate și existente, atât în țara de origine, cât și în afara granițelor. Ea sporește, de asemenea, ocuparea forței de muncă și este în avantajul angajaților, oferindu-le un program de lucru mai flexibil, care variază de la micro-locuri de muncă fără calificare profesională la antreprenoriat cu timp parțial. Resursele pot fi utilizate în mod mai eficient, sporind astfel productivitatea și sustenabilitatea”. Cu toate acestea, în opinia CoR, această definiție se concentrează pe aspectele comerciale și de consum ale economiei bazate pe partajare (sau colaborative), neglijând abordările necomerciale sau bazate pe punerea în comun. De aceea, solicită Comisiei Europene să analizeze mai amănunțit și mai apoi să definească diferitele forme ale economiei bazate pe partajare (din care o parte ține de economia socială);

3.

subliniază că, în opinia multora, principalul actor al EBP nu mai este „consumatorul” care dorește să posede un bun sau să cumpere un serviciu, ci mai degrabă cetățeanul, beneficiarul unei comunități de bunuri, utilizatorul, fabricantul, producătorul, creatorul, proiectantul, colegul de activitate, artizanul digital sau fermierul urban care solicită accesul la un serviciu sau bun de care are nevoie pentru a-și satisface anumite nevoi;

4.

atrage atenția asupra faptului că, pentru o altă parte a publicului, actorul EBP își manifestă în multe cazuri disponibilitatea de a acționa în sensul luării în grijă, gestionării, generării sau refacerii unei resurse comune cu acces liber, materiale sau imateriale, fără intermedierea unui prestator public sau privat, la scară redusă și în condiții de egalitate, de la om la om. Astfel, în cadrul EBP, protagonistul nu este un simplu „actor economic”, ci mai curând un subiect social, personal sau civic, pentru care rațiunile economice tradiționale se situează pe plan secund sau lipsesc cu totul. Anumite sectoare ale EBP nu sunt neapărat „economii” în sens strict, ci comunități sociale și rețele de colaborare care generează noi inițiative economice sau îndeplinesc o funcție în raport cu activitățile economice existente;

5.

subliniază că EBP pare, de asemenea, să pună la îndoială modelele economice tradiționale care disting în mod clar între consumatori și producători;

6.

consideră că EBP ar putea duce la apariția unei noi identități economice, în care un individ ce nu dorește să acționeze doar pe cont propriu, în loc să urmărească satisfacerea la maximum a intereselor sale materiale, și-ar însoți comportamentul economic cu un angajament față de comunitate, ar acționa în sfera publică – socială, economică, politică – și s-ar poziționa în raport cu alții astfel încât să se poată ocupa de interesul general, comun (a se vedea de exemplu, conceptul de mulier activa) (2);

7.

subliniază necesitatea unei distincții între diferitele forme de economie bazată pe partajare. Acestea folosesc toate același model social – actul partajării, colaborării, cooperării. Cu toate acestea, diferă foarte mult între ele. Este necesar să se precizeze care sunt formele de EBP care perpetuează oarecum aceeași dinamică socială și economică ca modelul economic preexistent și să se aplice fiecăreia dintre acestea un regim juridic diferit. Dihotomia dintre activitățile lucrative și cele nonprofit și tipurile de întreprinderi sau asociații care desfășoară proiecte de EBP, precum și, din perspectiva dreptului Uniunii, impactul asupra schimburilor transfrontaliere pot constitui parametri importanți pentru a face distincție între diferitele forme ale acesteia și a propune abordări de reglementare diferențiate;

8.

subliniază că o primă distincție poate fi făcută între economia bazată pe partajare în sens strict și formele colaborative de EBP, în cazul în care colaborarea și cooperarea sunt considerate straturi suplimentare ale partajării. Într-adevăr, s-ar putea face o distincție între inițiativele EBP care creează și cristalizează o distincție între diferitele tipologii de utilizatori (consumatori-utilizatori vs. prestatori-utilizatori) și cele care promovează abordarea de la egal la egal, în care fiecare utilizator poate fi în același timp prestator și consumator sau chiar să ia parte la guvernanța de tip platformă. În plus, s-ar putea ține seama de modelul de guvernanță și control al tranzacțiilor financiare, făcându-se distincția între situațiile în care platforma servește exclusiv drept instrument de punere în legătură a persoanelor private (care încheie acordul în mod autonom) și cele în care intermediarul își menține controlul asupra tranzacției (3). Un grad mai ridicat de cooperare ar putea sugera o abordare a EBP bazată pe comunitatea de bunuri (4). În cazul în care actorii implicați nu numai că împart o resursă, dar și colaborează pentru a concepe, a produce sau a reface o resursă comună pentru publicul larg, pentru comunitate, aceștia cooperează, reunindu-și eforturile pentru binele comun;

9.

consideră că sunt pe cale să își facă apariția două categorii principale și patru forme de EBP:

10.

observă că Comisia Europeană citează un studiu recent (5) care evaluează potențialul EBP de a spori venitul global de la cca 13 miliarde EUR în prezent la cca 300 de miliarde EUR în 2025. Cu toate acestea, în opinia CoR, creșterea economiei bazate pe partajare ar trebui văzută doar parțial ca o revoluție și/sau ca o consecință a crizei. Sub anumite aspecte, fenomenul ar putea trece și drept o revenire (6) sau o tranziție (7) a unor sectoare ale modelului economic actual la tradiții și modele economice atestate dintotdeauna (de pildă, economia cooperatistă, economia socială, economia solidară, producția artizanală, economia comunității de bunuri etc.) și chiar la forme arhaice de schimburi economice (ca de exemplu economia de troc), care constituie alternative la formele de economie de piață mari consumatoare de capital;

11.

subliniază faptul că inovarea tehnologică joacă un rol esențial în evoluția EBP, cele mai multe dintre inițiativele din domeniu bazându-se pe utilizarea de platforme colaborative prin intermediul cărora sunt efectuate tranzacțiile/schimburile de bunuri și/sau servicii. Din acest motiv, este necesar să fie consolidate inițiativele de combatere a decalajului digital, mai ales atunci când se urmărește crearea unei piețe unice digitale;

12.

subliniază că, în situațiile în care noi servicii bazate pe EBP au un efect agresiv de eliminare de pe piață a serviciilor tradiționale, autorităților publice de la nivel național, regional sau local le revine cel mai adesea o răspundere semnificativă în măsura în care:

13.

EBP poate îmbunătăți calitatea vieții, poate stimula creșterea (în special în economiile locale) și poate reduce impactul asupra mediului. Ea poate, de asemenea, genera noi locuri de muncă de calitate, poate reduce costurile și poate crește disponibilitatea și eficiența anumitor bunuri, servicii sau infrastructuri. Cu toate acestea, este important ca serviciile oferite prin intermediul EBP să nu ducă la evaziune fiscală sau concurență neloială, ori să încalce reglementările locale sau regionale și legislația națională și europeană. Evaluarea tuturor consecințelor pozitive și negative posibile și definirea obiectivelor de politică publică ar trebui, de altfel, să constituie principalii vectori ai oricărei inițiative de reglementare privind EBP;

14.

consideră că accesul liber la piață pentru noii veniți trebuie garantat. Colectarea de date prin platformele/inițiativele EBP ar putea cauza „dezechilibre ale puterii economice”. Datele sunt materia primă a EBP, în anumite cazuri ele trebuind să fie, pe cât se poate, cu sursă deschisă. Acest lucru este uneori necesar pentru a reduce obstacolele la intrarea în economia bazată pe partajare și pentru a permite evaluarea efectelor inițiativelor sau ale întreprinderilor din domeniu, dar și pentru a promova o reglementare bazată pe date la toate nivelurile de guvernare. Platformele EBP ar trebui invitate să prevadă mecanisme tehnice interne care să furnizeze autorităților locale și regionale date publice și relevante, dar nu cu caracter sensibil sau strategic. În orice caz, UE și guvernele naționale ar trebui să sprijine autoritățile locale și regionale în sensul efectuării de operațiuni de colectare a datelor. Protecția datelor ar trebui să constituie, de asemenea, unul dintre motoarele principale, iar mulier activa ar trebui să poată deține controlul asupra datelor proprii;

15.

subliniază că o premisă esențială în cadrul EBP o constituie încrederea și gestionarea reputației (8). Astfel, încrederea și reputația trebuie gestionate în mod corect și independent (de exemplu, prin reglementare, certificare sau arbitraj de către terți). Ar trebui să se analizeze mai în detaliu dacă actorii EBP se pot autoreglementa în mod eficient (9). Evaluările inter pares ar putea asigura un climat de încredere. Înființarea unor organisme independente – aflate de preferință sub controlul unui ansamblu de părți interesate – care să ofere ratinguri este o opțiune de politică care ar trebui să fie mai bine luată în considerare. Acoperirea riscurilor prin asigurare ar trebui și ea evaluată. În orice caz, „portabilitatea” datelor și a reputației ar trebui să constituie unul dintre principalele obiective de politică;

16.

subliniază faptul că rezultatele evaluării impactului EBP nu sunt întotdeauna pozitive în ceea ce privește protecția mediului, coeziunea socială, egalitatea și justiția socială, utilizarea adecvată a terenurilor sau guvernanța urbană (10). Ar trebui, de asemenea, să se țină seama de faptul că, uneori, întreprinderile cu scop lucrativ abuzează de platformele EBP pentru a nu oferi protecție socială lucrătorilor lor, fără a contribui deci nici la bunăstarea cetățenilor, nici la bugetele naționale, regionale și locale respective. UE și autoritățile locale și regionale trebuie să sprijine și să încurajeze numai dezvoltarea acelor inițiative sau platforme EBP care au rezultate pozitive din punct de vedere social, economic și al mediului. Consolidarea comunităților, punerea în comun a bunurilor în mediul urban, incluziunea, nediscriminarea, dezvoltarea economică locală, antreprenoriatul în rândul tinerilor, sensibilizarea cu privire la mediu și solidaritatea între persoane sunt obiective de politică publică care ar trebuie promovate prin intermediul EBP;

17.

consideră că, în cazul în care condițiile de muncă ale actorilor EBP se încadrează în UE în același tipar ca și cele ale unui „lucrător salariat”, aceștia ar trebui să beneficieze de un tratament corespunzător. Într-un context din ce în ce mai „flexibil” de schimburi economice, EBP poate perturba relațiile de muncă. Efectele EBP asupra securității economice și bunăstării sociale trebuie analizate foarte atent. Comisia, în cooperare cu statele membre, partenerii sociali și, dacă este cazul, autoritățile locale și regionale, trebuie să analizeze în detaliu condițiile de muncă și de angajare ale lucrătorilor din cadrul EBP, pentru a evalua dacă se impun acțiuni de reglementare în domeniu. EBP ar putea crea o nouă clasă socială, bazată pe colaborare și care are nevoie de garanții economice și sociale;

18.

subliniază faptul că toate normele în materie de antitrust, piață internă, reglementări fiscale și protecție a consumatorilor ar trebui aplicate în principiu în cadrul EBP așa cum se aplică și în celelalte sectoare economice. Inițiativele EBP nu ar trebui să poată utiliza modelul partajării numai pentru a perturba piețele preexistente, preconizând o strategie de reducere a costurilor bazată pe evitarea costurilor de reglementare aplicabile serviciilor și produselor similare care nu sunt furnizate prin intermediul unor platforme. Consideră însă că reglementarea piețelor preexistente ar trebui supusă unei revizuiri sistematice, pentru a se verifica capacitatea acesteia de a crea condițiile pentru procese de inovare continue. Dezbaterea privind economia circulară și piața unică digitală ar putea aborda unele dintre domeniile în care EBP ar trebui luată în considerare. În același timp, Comisia și statele membre ale UE ar trebui să asigure o abordare coordonată a reglementării EBP la nivel european – acolo unde acest lucru se impune –, pentru a consolida piața unică și a facilita diseminarea transfrontalieră a inițiativelor care s-au bucurat de succes în domeniu; în toate celelalte cazuri, reglementarea ar trebui să rămână prerogativa administrației naționale, regionale sau locale, în conformitate cu principiul subsidiarității;

19.

observă că Comisia Europeană a acordat o importanță marginală chestiunii economiei bazate pe partajare în Comunicarea „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” [COM(2015) 192 final], însă salută angajamentul asumat de Comisie în Comunicarea „Ameliorarea pieței unice” de a elabora o agendă europeană pentru economia colaborativă sau bazată pe partajare, de a furniza orientări privind modul în care se va aplica economiei colaborative legislația existentă – inclusiv Directiva privind serviciile, Directiva privind comerțul electronic și legislația privind consumatorii, precum Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și Directiva privind drepturile consumatorilor – și, respectiv, de a evalua eventualele lacune de reglementare. Subliniază disponibilitatea CoR de a juca un rol activ în dezvoltarea acestei agende și propune o colaborare mai strânsă cu instituțiile europene în acest domeniu;

20.

observă că dosarele legate de economia bazată pe partajare sunt monitorizate de mai multe direcții generale ale Comisiei Europene (CNECT, GROW, COMP, JUST, MOVE, TAXUD, EMPL, REGIO și TRADE) și că este necesar să se asigure o coordonare între departamentele din interiorul Comisiei. Propune așadar crearea de către Comisia Europeană a unui grup de lucru în vederea coordonării între direcțiile generale implicate în domeniul economiei bazate pe partajare;

21.

salută totodată intenția Comisiei Europene de a lansa, la finele lui septembrie 2015, o consultare publică cu privire la abordările de reglementare europeană care pot fi avute în vedere în ce privește economia bazată pe partajare;

22.

apreciază că pentru aspectele comerciale ale economiei bazate pe partajare sunt necesare abordări de reglementare sectorială la nivel european, spre a se asigura atât securitatea juridică pentru operatorii respectivi, cât și condiții de concurență echitabile, în special în ce privește fiscalitatea;

23.

încurajează Comisia Europeană și statele membre să introducă stimulente pentru economia colaborativă, spre a sprijini și pune în practică principiile economiei sociale (în special cele ale solidarității, democrației și participării, precum și cel al cooperării cu comunitatea locală);

24.

la nivel local și regional, pe lângă faptul că slujesc la dezvoltarea economiilor locale, inițiativele EBP pot deveni un instrument de promovare, de îngrijire și de refacere a așa-numitelor bunuri comune, cum ar fi mobilitatea, bunăstarea, peisajul urban și mediul înconjurător. Din acest punct de vedere, rolul administrației publice ar trebui să fie acela de sprijinire a configurării unui „ecosistem instituțional colaborativ” (11). Astfel, sarcina autorităților locale trebuie să fie aceea de a facilita și coordona diversele inițiative EBP, fructificându-le pe acelea care consolidează procesele participative și de colaborare cu mulier activa, care se dovedesc incluzive – atât în etapa de planificare, cât și în cele de gestionare și furnizare a serviciului – și care respectă principiile de transparență, deschidere și responsabilitate;

25.

în același timp, consideră că este important să se monitorizeze care sunt domeniile în care se dezvoltă EBP și în ce fel influențează indicatorii macroeconomici, pentru a nu permite ca aceasta să devină un sistem de optimizare fiscală;

26.

consideră că orice inițiativă de reglementare de tip constrângător ar trebui să prezinte o abordare sectorială și ar trebui să țină seama, la momentul definirii orientărilor de reglementare, de mărimea inițiativelor EBP. Instituțiile UE și legislația europeană ar trebui să furnizeze un cadru solid, orientări instituționale și juridice, precum și acces permanent la cunoștințe și la orice alt tip de asistență care vine în sprijinul implementării;

27.

cu toate acestea, invită toate instituțiile UE care se ocupă de chestiunea economiei bazate pe partajare să adopte o perspectivă holistică, abordând EBP ca pe un fenomen economic, politic și social și să își coordoneze eforturile (având în vedere că EBP ar putea provoca schimbări pe scară largă ale sistemelor economice actuale), prin intermediul unei ample politici publice, elaborând, în colaborare, o agendă a politicii publice în domeniu;

28.

sugerează ca eventuala agendă a UE în materie de EBP să se bazeze pe următorii piloni:

29.

consideră că numeroase sectoare vizate de EBP au, uneori, un efect perturbator la nivel local și regional și că acestea ar trebui, prin urmare, să poată fi administrate sau reglementate, dacă este cazul, de autoritățile locale și regionale în conformitate cu principiul autonomiei locale, pentru a permite respectivelor autorități să adapteze inițiativele și întreprinderile EBP la condițiile locale;

30.

insistă asupra faptului că o inițiativă privind reglementarea EBP nu ar trebui disociată de o viziune asupra guvernanței urbane și locale (13), dar și a zonelor rurale. Guvernanța colaborativă și policentrică testată în diverse orașe europene pare să reprezinte cea mai potrivită abordare pentru a însoți și a sprijini o evoluție normală și corectă a inițiativelor în domeniul EBP. O abordare a EBP bazată pe guvernanța colaborativă/policentrică ar permite grupurilor de cetățeni, asociațiilor, organizațiilor din sectorul terțiar, sindicatelor, instituțiilor din domeniul cunoașterii, întreprinderilor sociale și întreprinderilor nou-înființate să utilizeze spațiile și bunurile libere, nefolosite, abandonate și care sunt proprietate publică și se află la dispoziția lor, inspirându-se din anumite inițiative ale autorităților locale și regionale [a se vedea, de pildă, regulamentul orașului Bologna privind colaborarea în ceea ce privește comunitatea de bunuri urbane (14)].