14.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 183/39

1.

Egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în tratate. Ea face parte dintre obiectivele și sarcinile Uniunii Europene, iar, pentru Uniune, integrarea principiului egalității între femei și bărbați în toate acțiunile sale reprezintă o misiune specifică (1).

2.

Egalitatea de gen este consacrată la articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

În Strategia sa pentru egalitate între femei și bărbați 2010-2015 (2), care identifică cinci domenii de acțiune prioritare: independența economică egală; remunerația egală pentru aceeași muncă și prestarea unei munci echivalente; egalitatea în luarea de decizii; demnitate, integritate și încetarea violenței bazate pe gen; și egalitatea de șanse între femei și bărbați în cadrul acțiunilor externe, Comisia s-a angajat să încurajeze integrarea aspectelor de gen în cadrul tuturor politicilor UE. În comunicarea sa privind dezvoltarea dimensiunii europene a sportului (3), Comisia a propus acțiuni care să se concentreze în special pe accesul la activitățile sportive pentru femeile imigrante și cele care fac parte din minoritățile etnice, pe accesul la pozițiile decizionale și pe lupta împotriva stereotipurilor legate de sex.

4.

Egalitatea de gen este esențială pentru atingerea obiectivelor UE referitoare la coeziunea economică și socială și la un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, precum și pentru asigurarea unei creșteri economice și a unei competitivități durabile și pentru abordarea provocării demografice.

5.

Consiliul (formațiunea EPSCO) a adoptat concluzii privind diverse aspecte relevante ale egalității de gen (4), în special concluziile Consiliului privind Pactul European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020) și cele privind sprijinul pentru punerea în aplicare a Strategiei Comisiei Europene pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015.

6.

Conferința UE privind egalitatea de gen în sport, desfășurată în perioada 3-4 decembrie 2013 la Vilnius, a examinat posibile acțiuni strategice în vederea atingerii egalității de gen în sport până în 2016-2020 și a adresat un apel Comisiei, statelor membre și mișcării sportive să elaboreze un plan de acțiuni strategice în acest domeniu.

7.

Declarația de la Brighton, care a fost rezultatul primei conferințe mondiale privind femeile și sportul, care a avut loc la Brighton, Regatul Unit, în 1994, și declarațiile MINEPS UNESCO de la Atena (2004) și Berlin (2013), au solicitat acțiuni specifice pentru promovarea egalității de șanse în domeniul sportiv.

8.

Conferința privind violența împotriva femeilor în ansamblul UE: abuzuri domestice, la locul de muncă, în public și online din 5 martie 2014, de la Bruxelles, a prezentat rezultatele studiului (5) efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) cu privire la violența împotriva femeilor. Ancheta a demonstrat că 33 % dintre femei au fost victime ale violenței fizice și/sau sexuale, iar 32 % din totalul victimelor hărțuirii sexuale au confirmat că autorul a fost un șef, coleg sau client. Marea majoritate a femeilor care au fost victime nu au raportat experiențele lor către poliție sau către orice organizație de sprijinire a victimelor (6).

9.

Seminarul președinției elene privind „Violența de gen în sport: protecția minorilor” din 20 martie 2014, de la Atena, a solicitat abordarea și monitorizarea periodică a egalității de gen în activitățile sportive la toate nivelurile și în toate domeniile sportului, inclusiv violența de gen în sport, și evaluarea naturii și amplorii violenței de gen în sport, concentrându-se în special pe sportul de elită, relația antrenor-sportiv, anturajul relației sport-sportiv și relația de egalitate dintre sportivi. Acesta a solicitat, de asemenea, instrumente suficiente (de exemplu, serviciile de asistență, consiliere și liniile telefonice speciale) care urmează să fie elaborate pentru sportivii care au fost victime ale hărțuirii sexuale sau ale violenței în sport.

10.

Egalitatea de gen în sport beneficiază deja de o atenție semnificativă în anumite state membre. Au fost de asemenea întreprinse anumite eforturi la nivel european și la nivelul mișcării sportive internaționale, dar egalitatea de gen nu a atins un nivel acceptabil, iar punerea în aplicare a unor acțiuni concrete continuă să lipsească în multe state membre și în cadrul mișcării sportive internaționale.

11.

Deoarece sportul este un sector care implică minori, este un mediu care poate să prezinte riscuri de violență și de hărțuire sexuală din cauza, printre altele, a încrederii create între persoanele implicate în sport.

12.

Femeile sunt subreprezentate în multe domenii sportive. Conform Eurobarometrului privind sportul și activitatea fizică (2013), participarea fetelor și a femeilor continuă să fie mai redusă decât a băieților și a bărbaților.

13.

Numărul femeilor care ocupă posturi de conducere în cadrul organismelor de conducere din sport și al antrenoratului este în continuare redus.

14.

Violența de gen în sport, în special hărțuirea sexuală și abuzurile asupra minorilor, este o problemă importantă, dar necesită cercetări suplimentare, astfel încât aceasta să fie mai bine înțeleasă.

15.

Rolurile de gen sunt transmise și încurajate de la o vârstă foarte fragedă și pot influența dorințele, interesele și aspirațiile femeilor și bărbaților în viața privată și publică.

16.

Mass-media, inclusiv industria publicitară, contribuie la reproducerea unor stereotipuri și imagini ale femeilor și bărbaților transmise cultural și poate juca un rol important în combaterea stereotipurilor de gen.

17.

În Concluziile sale privind rolul sportului ca sursă și forță motrice a incluziunii sociale active (7), Consiliul a invitat statele membre și Comisia să promoveze acțiuni legate de integrarea chestiunilor privind egalitatea de gen în activități sportive, în special în ceea ce privește funcțiile de decizie, și să abordeze chestiunea sportului în relația cu rolurile atribuite în funcție de gen, astfel cum se prevede în strategia de gen a UE. În plus, violența de gen ar trebui combătută pentru a se asigura exercitarea deplină de către femei și bărbați a drepturilor lor ale omului și pentru a se realiza egalitatea de gen.

18.

Sportul poate fi un instrument eficace pentru egalitatea de șanse și incluziunea socială. Egalitatea de gen efectivă nu se poate realiza doar prin mijloace legislative. De asemenea, sunt necesare măsuri specifice, precum și integrarea perspectivei de gen, pentru a se asigura că potențialul semnificativ al sectorului sportului în această privință va fi folosit, având în vedere, de exemplu, importanța sa în modelarea identității copiilor și a tinerilor.

19.

Sportul ar putea spori aptitudinile, cunoștințele și competențele femeilor și ale bărbaților, putând astfel consolida capacitatea lor de inserție profesională. O forță de muncă mai incluzivă din punctul de vedere al genului ar putea aduce beneficii sportului, deoarece va atrage un număr mai mare de femei și de bărbați către sport și va duce, de asemenea, la dezvoltarea unor abordări inovatoare pentru antrenorat, formare profesională, management și arbitrare.

20.

Să ia în considerare dezvoltarea și menținerea planurilor naționale de acțiune, ale acordurilor generale sau ale strategiei privind egalitatea de gen în sport, în strânsă colaborare cu mișcarea sportivă.

21.

Să evidențieze valoarea diversității și a echilibrului de gen în administrația sportivă și să promoveze egalitatea de gen în procesul decizional la toate nivelurile și în toate domeniile sportului.

22.

Să ia în considerare dezvoltarea și utilizarea de materiale didactice pentru pregătirea factorilor de decizie și a antrenorilor în sport, precum și pentru părinți, contribuind astfel la eliminarea stereotipurilor de gen și la promovarea egalității de gen la toate nivelurile de educație și de formare în sport.

23.

Să ia în considerare dezvoltarea de politici și de programe pentru eliminarea stereotipurilor de gen și pentru promovarea egalității de gen în programele și practicile educaționale începând de la o vârstă fragedă, inclusiv cercetarea, studiile și analiza efectului pe care stereotipurile de gen îl au asupra eforturilor de a realiza egalitatea de gen efectivă în sport.

24.

Să promoveze prevenirea violenței de gen în sport începând de la o vârstă fragedă, precum și protecția victimelor și a potențialelor victime ale hărțuirii sexuale în sport. Să facă schimb de bune practici privind modul în care organizațiile sportive pot preveni și gestiona abuzurile sexuale și hărțuirea în sport.

25.

Să ia în considerare ocazia oferită de evenimentele sportive majore pentru a organiza campanii de prevenire și de creștere a gradului de informare referitoare la traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale.

26.

Să ia în considerare elaborarea unor măsuri adecvate și proporționale, împreună cu organizațiile sportive, în conformitate cu legislația națională și a UE, precum și cu legislația aplicabilă în materie de protecție a datelor, pentru a verifica caracterul adecvat al persoanele care lucrează în domeniul sportului (în special cu minori). Astfel de măsuri ar putea consta în sisteme de înregistrare, interviuri sau referințe (printre altele, certificate de bună purtare).

27.

Să consolideze și să integreze perspectiva de gen în domeniul sportului și să promoveze eliminarea stereotipurilor de gen prin sport și prin alte politici conexe și prin programe UE la toate nivelurile, în conformitate cu principiul integrității sportului.

28.

Să includă aspectele legate de egalitatea de gen în sport în contextul acțiunilor viitoare relevante pentru sport la nivel național și la nivelul UE.

29.

Să promoveze accesibilitatea între toate părțile interesate și să încurajeze participarea la programe europene, cum ar fi Erasmus+ și alte instrumente de finanțare ale UE, acolo unde este cazul, pentru promovarea egalității de gen în sport, concentrându-se în special pe antrenori și pe educația antrenorilor, precum și pe o reprezentare corectă a sportului în mass-media.

30.

Să examineze posibilitatea includerii obiectivelor egalității de gen drept o condiție pentru acordarea de finanțare publică organizațiilor sportive, acolo unde este cazul.

31.

Să încurajeze integrarea unei abordări practice de gen în evaluarea de către organismele publice a proiectelor și programelor propuse din domeniul sportului.

32.

Să ia în considerare stabilirea unui set de orientări care ar putea sprijini punerea în aplicare a unor acțiuni-cheie la nivelul UE.

33.

Să ia în considerare inițierea unei „liste a angajamentelor” privind egalitatea de gen în sport, în colaborare cu organismele sportive internaționale.

34.

Să ia în considerare dezvoltarea și menținerea unor planuri de acțiune sau strategii privind egalitatea de gen în sport.

35.

Să evidențieze valoarea diversității și a echilibrului de gen în administrația sportivă și printre antrenori și să promoveze egalitatea de gen în procesul decizional la toate nivelurile și în toate domeniile sportului.

36.

Să ia în considerare și să integreze egalitatea de gen în sport și să promoveze eliminarea stereotipurilor de gen prin campanii de promovare și prin dezvoltarea și utilizarea de materiale didactice pentru pregătirea factorilor de decizie și a antrenorilor din sport pentru toate vârstele.

37.

Să includă măsuri și proceduri specifice privind violența de gen în codurile de etică și să ia în considerare stabilirea de măsuri speciale precum liniile telefonice de urgență și servicii specifice de sprijin pentru persoanele afectate.

38.

Să încurajeze promovarea acoperirii mediatice a sporturilor neutră din punct de vedere al genului.

39.

Să încurajeze creșterea echilibrului de gen în cadrul consiliilor de administrație și al comitetelor executive din domeniul sportului, precum și în management și antrenorat, și să încerce să elimine obstacolele fără caracter legislativ care împiedică femeile să ocupe astfel de funcții.

40.

Să integreze perspectiva de gen în toate aspectele politicii în domeniul sportului și să promoveze eliminarea stereotipurilor de gen în sport la toate nivelurile.

41.

Să promoveze cooperarea activă între partenerii sociali relevanți în cadrul dialogului social și cu mișcarea sportivă în cadrul dialogului structurat, în vederea reducerii inegalității de gen în diferite domenii, inclusiv pe piața muncii.

42.

Să sprijine inițiative transnaționale (de exemplu, campanii de creștere a gradului de informare, schimb de bune practici, studii, rețele, proiecte) care să se concentreze pe punerea în aplicare a unor acțiuni strategice naționale și internaționale privind egalitatea de gen în sport în cadrul programelor de finanțare ale UE, inclusiv Erasmus+, cu accent pe procesul decizional în organismele de conducere din sport, antrenorat și lupta împotriva violenței de gen și a stereotipurilor negative în sport.

43.

Să efectueze cercetări privind egalitatea de gen în sport la toate nivelurile și în toate domeniile sportului, concentrându-se în special pe antrenorat, formare profesională, management și arbitrare, în strânsă cooperare cu Institutul European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați. În plus, să inițieze un studiu specific pentru a evalua natura și amploarea violenței de gen în sport.

44.

Să sprijine dezvoltarea și să promoveze utilizarea instrumentelor adaptate de integrare a perspectivei de gen – precum integrarea perspectivei de gen în elaborarea bugetului și în evaluările impactului – și să examineze posibilitatea punerii în aplicare a acestor instrumente în cadrul Erasmus+ și al altor instrumente de finanțare, acolo unde este cazul.