29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/52

—

având în vedere „Al șaptelea raport intermediar privind coeziunea economică, socială și teritorială” al Comisiei din 24 noiembrie 2011 (COM(2011)0776) și documentul de lucru care îl însoțește (SEC(2011)1372),

—

având în vedere „Al optulea raport intermediar privind coeziunea economică, socială și teritorială – Dimensiunea regională și urbană a crizei” al Comisiei din 26 iunie 2013 (COM(2013)0463) și documentul de lucru care îl însoțește (SWD(2013)0232),

—

având în vedere documentul intitulat „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” al Comisiei din 18 aprilie 2013 (COM(2013)0210) și documentul de lucru care îl însoțește (SWD(2013)0129),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (3),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

—

având în vedere cel de-al patrulea raport de monitorizare al Comitetului Regiunilor privind Europa 2020 din octombrie 2013,

—

având în vedere documentul comun al Direcției Generale Politică Regională și Urbană și al Direcției Generale Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei intitulat „Politica de coeziune a UE contribuie la ocuparea forței de muncă și la creșterea economică în Europa” din iulie 2013,

—

având în vedere studiul publicat de Parlament intitulat „Politica de coeziune după 2013: o evaluare critică a propunerilor legislative” din iunie 2012,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A7-0081/2014),

A.

întrucât dovezi empirice indică faptul că criza economică, financiară și socială a stopat procesul de convergență sau chiar l-a dat înapoi, agravând în acest fel disparitățile dintre regiuni și punând capăt unei lungi perioade în timpul căreia disparitățile regionale în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și șomajul în UE au scăzut în mod considerabil, afectând totodată mai puternic regiunile mai slabe din Uniune;

B.

întrucât resursele publice atât în statele membre, cât și la nivelul UE s-au redus și sunt supuse unei presiuni tot mai mari, în timp ce criza și recesiunea care i-a urmat, precum și criza datoriilor suverane din mai multe state membre au determinat statele membre să implementeze în cele din urmă reformele structurale importante necesare pentru a contribui la restabilirea creșterii economice și a creării de locuri de muncă, fapt care a dus uneori la reduceri ale cofinanțării fondurilor structurale și de coeziune;

C.

întrucât politicile de consolidare fiscală au mărit rolul și importanța politicii de coeziune ca sursă de investiții publice, în special la nivel subnațional, dat fiind faptul că finanțarea acestei politici reprezintă mai mult de jumătate din totalitatea investițiilor publice într-un număr important de state membre și regiuni;

D.

întrucât criza are un impact negativ asupra tuturor regiunilor și orașelor, mărind astfel importanța finanțării politicii de coeziune inclusiv în regiunile de tranziție și în regiunile mai dezvoltate;

E.

întrucât contribuția la obiectivele Strategiei Europa 2020 are o dimensiune regională foarte puternică, de care ar trebui să se țină seama în pregătirea și implementarea noii generații de programe în cadrul politicii de coeziune și a altor politici de investiții ale UE;

F.

întrucât până în prezent, în cadrul politicii de coeziune, s-a pus accentul mai degrabă pe absorbție decât pe definirea și monitorizarea obiectivelor, inclusiv pe evaluarea realizării acestora, în condițiile în care sistemele de monitorizare și evaluare nu sunt în măsură să își îndeplinească pe deplin scopul, acela de a îmbunătăți definirea unor obiective diferențiate în funcție de caracteristicile, elementele specifice și nevoile locale, regionale și interregionale;

G.

întrucât politica de coeziune continuă să reprezinte principala sursă de finanțare publică a UE în contextul cadrului financiar multianual 2014-2020 și întrucât noul cadru al politicii de coeziune subliniază foarte ferm necesitatea de a concentra investițiile la nivel regional și local pe un număr restrâns de domenii considerate cele mai importante, cum ar fi crearea de locuri de muncă, IMM-urile, ocuparea forței de muncă (în special în rândul tinerilor) mobilitatea forței de muncă, formarea și educarea, cercetarea și inovarea, TIC, transportul sustenabil și eliminarea ambuteiajelor, energia sustenabilă, mediul, promovarea capacității instituționale a autorităților publice și a administrației publice eficiente, dezvoltarea urbană și orașele;

H.

întrucât necesitatea de a obține mai mult cu mai puține resurse a dus la includerea specializării inteligente în noul cadru al politicii de coeziune (CPC (4)), pentru ca regiunile să adopte o abordare strategică și mai puțin fragmentată a dezvoltării economice printr-un sprijin orientat către cercetare și inovare;

I.

întrucât parteneriatul și guvernanța pe mai multe niveluri constituie principii generale orizontale pentru îndeplinirea strategiei Uniunii pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în contextul noului cadru legislativ al politicii de coeziune;

J.

întrucât evaluările realizate pe parcursul programului 2007-2013 nu au analizat întregul ciclu de evaluare, inclusiv eficiența, eficacitatea și impactul;

K.

întrucât rata absorbției fondurilor este de aproximativ 50 % la nivelul statelor membre și de aproximativ 30 % în ultimul an al intervalului;

L.

întrucât IMM-urile întâmpină dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțarea din sectorul bancar;

1.

salută cel de al șaptelea și cel de al optulea raport intermediar, precum și raportul strategic pe 2013, și invită Comisia, care în prezent lansează evaluarea ex post 2007-2013, și statele membre să garanteze că evaluarea se bazează pe date fiabile, că analizează eficiența, eficacitatea și impactul operațiunilor și că va fi încheiată până la sfârșitul lui 2015, după cum se precizează în fostul regulament general, pentru a trage învățăminte clare în vederea implementării următoarei perioade de programare;

2.

consideră că politicile de consolidare bugetară sunt insuficiente în sine pentru a stimula creșterea și a promova investițiile care generează locuri de muncă de calitate și durabile, ceea ce impune, de asemenea, măsuri de sprijinire a economiei și de încurajare a progresului – încă fragil și timid – spre redresare;

3.

invită Comisia și statele membre să crească investițiile în domeniul antreprenorial, al înființării de noi întreprinderi și al activităților independente, ca mijloc de a crea mai multe locuri de muncă, în special având în vedere că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă peste două treimi din totalul locurilor de muncă din sectorul privat la nivelul UE; consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială nivelurilor regional și local; consideră, în plus, că investițiile în întreprinderile sociale și în antreprenoriatul social reprezintă o bună opțiune suplimentară pentru a satisface anumite nevoi sociale care nu sunt satisfăcute de bunurile și serviciile publice;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de resurse financiare publice suficiente, în special la nivel subnațional, pentru implementarea corespunzătoare a Strategiei Europa 2020, din cauza impactului crizei economice, și cu privire la faptul că un număr important de state membre și regiuni mai puțin dezvoltate depind în mare măsură de finanțarea politicii de coeziune; consideră că înainte de a lua orice decizie cu privire la eventuale sancțiuni macroeconomice, ar trebui ținut cont în mod corespunzător de faptul că dezvoltarea anumitor state membre depinde în proporție covârșitoare de fondurile de coeziune;

5.

consideră că, cu toate că resursele alocate politicii de coeziune în actualul cadru financiar multianual sunt relativ mici comparativ cu nevoile de pe teren, asigurarea unei eficiențe și a unor sinergii mai bune între bugetul UE și bugetele naționale ar putea totuși să constituie pârghii importante pentru politicile de stimulare a creșterii economice;

6.

consideră că pentru a contribui la succesul strategiei UE pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în conformitate cu obiectivele economice, sociale și de coeziune teritorială, pe lângă necesitatea de a se concentra asupra unor sectoare cu un potențial de creare de locuri de muncă și inovare pe termen lung, este important să se țină cont de faptul că multe regiuni mai puțin dezvoltate au o nevoie considerabilă de investiții în proiecte de infrastructură în sectoare de bază precum transportul, telecomunicațiile și energia regenerabilă;

7.

consideră că – în ciuda faptului că autoritățile locale și regionale sunt implicate în pregătirea acordurilor de parteneriat – mai trebuie întreprinse și alte acțiuni pentru consolidarea dimensiunii teritoriale a sistemului de guvernanță al politicii de coeziune, al Strategiei Europa 2020 și al semestrului european, prin asigurarea unui dialog real și a unei reale complementarități între diferitele niveluri de guvernanță, pe de o parte, și asigurarea concordanței priorităților stabilite la aceste niveluri cu necesitățile și elementele specifice identificate la nivel național, regional și local, pe de altă parte; subliniază, în acest context, importanța garantării implicării corespunzătoare a administrațiilor locale și regionale în întocmirea strategiilor naționale și definirea problemelor și provocărilor lor specifice, evitând, totodată orice creștere a sarcinii administrative;

8.

consideră că politica de coeziune este cel mai bine plasată pentru a oferi Strategiei Europa 2020 dimensiunea teritorială necesară pentru a aborda diferențele foarte semnificative din Uniune și din statele membre în materie de creștere economică, a garanta că potențialul de creștere este utilizat și în zonele cele mai îndepărtate și mai puțin populate ale Uniunii și a ține cont de diferențele existente în ceea ce privește capacitățile instituționale, care fac ca diferitele regiuni să nu poată utiliza obiectivele date ca referințe în același fel;

9.

este cu deosebire preocupat de faptul că, din cauza crizei, procentul populației expuse la riscul de sărăcie sau excludere socială, care suferă de lipsuri materiale, degradarea mediului sau condiții precare de locuit, sau cu o rată foarte scăzută de ocupare a forței de muncă și amenințate cu excluziunea și sărăcia energetică, a crescut simțitor, cu o mai mare incidență în regiunile și orașele de convergență și, mai ales, în regiunile din jurul capitalelor care, potrivit indicatorilor, sunt clasificate ca dezvoltate, fiind afectate mai cu seamă femeile, familiile monoparentale, familiile cu patru sau mai mulți copii, cei care au persoane în îngrijire (îndeosebi cei care îngrijesc membri ai familiei cu dizabilități), membrii comunităților marginalizate sau persoanele în vârstă aflate aproape de pensionare pentru care accesul la oportunități egale este dificil;

10.

consideră o urgență soluționarea acestor probleme – care afectează grav coeziunea dintre regiuni și poate amenința competitivitatea Uniunii pe termen mediu și lung – prin concentrarea pe politici care asigură accesul la locuri de muncă sustenabile, de calitate și incluziunea socială, mai ales pentru tineri, promovând rolul vital al IMM-urilor în această privință, reducând fragmentarea și facilitând tranziția între locuri de muncă, cu accent pe programele de recalificare profesională pentru cei aflați în șomaj de mult timp, valorificând experiența dobândită de cei aflați la sfârșitul carierei și promovând independența economică în egală măsură pentru femei și bărbați; consideră, de asemenea, esențială promovarea accesibilității fizice și a accesului la informații și la mijloacele de comunicare, realizările în acest domeniu trebuind evaluate cu ajutorul unor indicatori obiectivi și comparabili, luând în considerare provocările demografice;

11.

insistă asupra rolului jucat de FSE în reducerea disparităților de capital uman dintre regiuni și în creșterea ratelor de ocupare a locurilor de muncă, dat fiind faptul că acest fond, concomitent cu FEDER, contribuie la îndeplinirea câtorva dintre prioritățile actuale majore ale Uniunii, și anume stimularea ocupării forței de muncă tinere și a pieței de muncă, promovarea economiei și a creșterii durabile, reducerea numărului de persoane care abandonează prematur școala și combaterea sărăciei, discriminării și excluziunii sociale; de aceea, insistă asupra necesității de a consolida principiul gestiunii financiare solide, îndeosebi în ceea ce privește eficiența și eficacitatea operațiunilor FSE și solicită Comisiei să analizeze temeinic efectul global și impactul real al FSE asupra ratei șomajului și creării de locuri de muncă;

12.

recunoaște că o parte semnificativă a cheltuielilor din FSE este alocată pentru a promova locuri de muncă mai multe și mai bune, pentru a sprijini integrarea și participarea grupurilor defavorizate, inclusiv a persoanelor cu handicap, precum și pentru a dezvolta o societate favorabilă incluziunii, accesibilă tuturor cetățenilor; subliniază, cu toate acestea, că, în perioade de criză, ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru ca FSE să se concentreze în mai mare măsură și în mod mai eficient pe combaterea inegalităților la nivel local și regional și a excluziunii sociale, pe asigurarea accesului la locurile de muncă pentru grupurile cel mai vulnerabile și pentru tineri în special, precum și pe sprijinirea reintegrării femeilor pe piața muncii prin reducerea segregării pe criterii de sex;

13.

constată că numărul ridicat al cazurilor de abandon școlar în anumite regiuni depășește în mod considerabil obiectivul de 10 % și că tinerii care abandonează școala trebuie să beneficieze de o ofertă de educație, formare sau încadrare în muncă care să corespundă nevoilor lor; face referire, în acest context, la importanța acordării unei garanții pentru tineret persoanelor care abandonează școala; subliniază că, pentru a se reduce numărul cazurilor de abandon școlar, este important ca sistemul educațional să fie favorabil incluziunii și să ofere șanse egale tuturor tinerilor; subliniază că trebuie găsită, prin urmare, o soluție la problema integrării pe piața muncii a tinerilor slab calificați, asigurându-se formarea la locul de muncă și o formare profesională fără bariere, accesibilă și de calitate pentru a-i ajuta să dobândească competențele necesare, ținând cont de faptul că lipsa calificărilor adecvate poate crește riscul șomajului, care crește, la rândul lui, riscul sărăciei și implică numeroase provocări sociale legate de excluziune, alienare și eforturi ratate de a-și construi o viață independentă; atrage atenția că, în acest scop, contribuția FSE este esențială pentru a ajuta mai mulți tineri să își continue studiile și să obțină calificările corespunzătoare necesare pentru un loc de muncă și o carieră, precum și pentru a garanta un acces mai extins la educația de înaltă calitate prin intermediul proiectelor speciale adresate copiilor provenind din rândul grupurilor defavorizate și al minorităților, inclusiv persoanelor cu handicap; invită statele membre să încurajeze formarea profesională și pregătirea la locul de muncă adecvate pentru cei care vor beneficia de pe urma acestora;

14.

subliniază că situația ocupării forței de muncă în rândul tinerilor depinde în foarte mare măsură de situația economică globală și că este, prin urmare, foarte important ca tinerii să fie sprijiniți, îndrumați și supravegheați în tranziția lor de la educație la viața profesională; consideră că, prin urmare, Comisia ar putea să alinieze viitoarele propuneri de politici din acest domeniu cu inițiativele „Tineret în mișcare” și „Oportunități pentru tineri”;

15.

subliniază că rata ocupării forței de muncă din anumite regiuni rămâne sub 60 % și că o serie de regiuni se îndepărtează chiar și de propriile obiective naționale cu un procent de 20-25 %, ceea ce are efecte negative în special asupra tinerilor, femeilor, persoanelor în vârstă, persoanelor care asigură servicii de îngrijire și persoanelor cu handicap; subliniază că anumite măsuri de criză au avut un efect negativ asupra coeziunii și au dus la o creștere structurală a inegalităților la nivelul UE; subliniază că menținerea încadrării profesionale a grupurilor expuse unui risc ridicat sau crearea unor opțiuni de încadrare profesională pentru acestea necesită măsuri precise vizând crearea de locuri de muncă, posibilități de formare și păstrarea locurilor de muncă; subliniază că, în cazul anumitor localități izolate, de-a lungul mai multor generații șomajul a reprezentat o problemă care amenință în special comunitățile marginalizate;

16.

atrage atenția asupra faptului că ratele de ocupare a forței de muncă au rămas mult sub nivelul obiectivului Strategiei Europa 2020, conform căruia cel puțin 75 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă până în 2020; constată că, deși nu există obiective privind ratele de ocupare a forței de muncă la nivel regional, statele membre au stabilit obiective naționale individuale care, în majoritatea cazurilor, nu au fost îndeplinite, deoarece criza financiară și economică a avut un impact asimetric major asupra piețelor regionale ale muncii, în special în Europa de Sud, unde se înregistrează o creștere semnificativă a șomajului în rândul tinerilor;

17.

consideră că toate regiunile au de înfruntat problema creării unei creșteri economice durabile și a eficienței resurselor; subliniază, în această privință, necesitatea unor politici care să includă prioritizarea cheltuielilor în domeniile educației, învățării continue, cercetării, inovării și dezvoltării, eficienței energetice și antreprenoriatului local, precum și crearea unor noi instrumente financiare pentru toate tipurile de afaceri și în primul rând pentru IMM-uri;

18.

reamintește potențialul IMM-urilor de creare de locuri de muncă și îndeamnă statele membre să elaboreze politici care să faciliteze accesul la finanțare și să amelioreze condițiile de finanțare pentru IMM-uri; solicită Comisiei să coopereze cu statele membre pentru a crește transparența și previzibilitatea sistemului de invitații la licitații și a reduce timpul scurt de la lansarea unei invitații la licitație și adjudecarea unui contract, îndeosebi pentru IMM-uri, care concurează într-un mediu supus unor schimbări rapide;

19.

îndeamnă să se acorde o atenție deosebită sectoarelor culturale și creative, contribuind la realizarea obiectivelor strategiei „Europa 2020” și, în special, la crearea de locuri de muncă; subliniază contribuția fundamentală a acestor sectoare la dezvoltarea regiunilor și orașelor; solicită măsuri susținute de promovare a educației continue a femeilor în mod special legat de aceste sectoare în încercarea de a asigura valorificarea eficace a calificărilor lor, precum și crearea unor noi perspective de locuri de muncă;

20.

reamintește că, deși există dovezi clare că punerea în aplicare a politicii de coeziune s-a accelerat și că programele care au decurs din aceasta au adus contribuții importante în numeroase domenii în care investițiile sunt necesare pentru modernizarea economică și competitivitate (cum ar fi cercetarea și dezvoltarea, sprijinul acordat IMM-urilor, reindustrializarea, incluziunea socială și educația și formarea), un anumit număr de state membre riscă să eșueze în încercarea de a își implementa programele înainte de sfârșitul perioadei actuale de programare; solicită Comisiei, în această privință, să analizeze cauzele profunde ale ratelor de absorbție scăzute și îndeamnă statele membre să furnizeze cofinanțare pentru a accelera implementarea fondurilor;

21.

încurajează statele membre să exploreze sinergiile dintre finanțarea politicii de coeziune și alte surse de finanțare europeană (precum TEN-T, TEN-E, MCE, Orizont 2020, COSME și alte programe), precum și cu finanțarea oferită de Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare; îndeamnă statele membre să accelereze punerea în aplicare și simplificarea și să îmbunătățească accesul la fondurile disponibile pentru încurajarea IMM-urilor, a organizațiilor societății civile, a municipalităților locale și a altor beneficiari interesați să utilizeze aceste fonduri;

22.

consideră că evaluarea joacă un rol esențial în dezbaterea politică și în procesul de învățare dar se arată preocupat de faptul că, deși furnizarea datelor de monitorizare și a informațiilor legate de implementare îmbunătățește calitatea obiectivelor fixate, calitatea neuniformă a rapoartelor privind progresele înregistrate îngreunează totuși în multe cazuri conturarea unei imagini complete și exacte a progreselor făcute în realizarea obiectivelor la nivel regional și local; subliniază faptul că evaluarea ar trebui, de asemenea, să examineze și să propună măsuri vizând relaxarea sarcinilor inutile impuse beneficiarilor, inclusiv IMM-uri, autorități locale și regionale și ONG-uri; consideră că nu ar trebui impuse sarcini suplimentare legate de monitorizare;

23.

consideră că rapoartele intermediare nu oferă pe deplin o imagine clară a progreselor realizate în aplicarea politicii de coeziune și în realizarea obiectivelor stabilite, fie din cauza problemelor legate de disponibilitatea datelor la nivelul relevant fie din cauza unei legături insuficient de clare între datele statistice furnizate și măsura în care obiectivele politicii de coeziune care cer monitorizare au fost îndeplinite;

24.

solicită Comisiei și statelor membre, în vederea creșterii transparenței raportării și a calității programării și a punerii sale în aplicare, să utilizeze din plin instrumentele de monitorizare și evaluare disponibile în contextul actualului cadru legislativ (o orientare mai puternică către rezultate, utilizarea de indicatori de realizare comuni, alegerea indicatorilor pentru rezultate specifice ale programului și un cadru de performanță clar);

25.

consideră că întrucât, cu toate că evaluările programelor din cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013, cofinanțate de FEDER și Fondul de coeziune arată că, în general, în statele membre există un nivel satisfăcător de conștientizare a cerinței privind egalitatea de gen la elaborarea unor astfel de programe (70 % (5)), ele indică totodată că egalitatea de gen nu este deloc integrată efectiv în programe printr-o identificare clară a problemelor sau prin obiective cuantificate (mai puțin de 8 %); invită Comisia să îmbunătățească în continuare sistemele de raportare ale statelor membre prin introducerea și utilizarea unor indicatori, astfel încât să fie posibil să se evalueze sprijinul acordat în cadrul politicii de coeziune pentru realizarea de progrese concrete în ceea ce privește egalitatea de gen și măsura în care se realizează acest lucru;

26.

îndeamnă Comisia să verifice dacă autoritățile de gestionare aplică Directiva privind plățile întârziate în legătură cu beneficiarii de proiecte și dacă iau măsuri corespunzătoare pentru a reduce întârzierile plăților;

27.

invită Serviciul de audit intern al Comisiei și Curtea Europeană a Auditorilor să crească numărul auditurilor lor de performanță privind fondurile structurale și de coeziune și, în special privind FSE;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.