52014DC0904

Raportul privind mecanismul de alertă (RMA) este punctul de plecare al ciclului anual al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), având drept scop identificarea și remedierea dezechilibrelor care împiedică funcționarea eficientă a economiilor statelor membre, a economiei UE și care pot pune în pericol funcționarea corectă a uniunii economice și monetare.

Raportul privind mecanismul de alertă utilizează un tablou de bord cu unsprezece indicatori, la care se adaugă un set mai larg de indicatori auxiliari, pentru a detecta, în statele membre, potențialele dezechilibre economice care necesită măsuri de politică. Statele membre identificate în cadrul RMA primesc apoi un bilanț aprofundat elaborat de Comisie, menit să evalueze modul în care riscurile macroeconomice din statele membre se acumulează sau diminuează și să stabilească dacă există dezechilibre sau dezechilibre excesive.

Comisia va publica bilanțurile aprofundate în primăvara anului 2015 și constatările se vor regăsi în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice.

1.         Rezumat

Dezechilibrele macroeconomice sunt în continuare un motiv serios de îngrijorare și subliniază necesitatea unor măsuri de politică decisive, cuprinzătoare și coordonate. Economiile din UE continuă să facă progrese în direcția corectării dezechilibrelor externe și interne. Deficitele mari și nesustenabile de cont curent au fost reduse considerabil, eliminate sau transformate în excedente, iar procesul de redresare a bilanțurilor progresează în toate sectoarele, în majoritatea țărilor. În plus, redobândirea competitivității este încurajatoare, ca urmare a corecțiilor endogene și a reformelor pieței, însă susținerea competitivității pe viitor continuă să fie o preocupare-cheie, în special pentru statele membre care se confruntă cu dezechilibre externe importante. Nivelurile ridicate ale datoriei publice și private din majoritatea țărilor, precum și datoriile externe mari care se înregistrează în multe țări, constituie în continuare slăbiciuni substanțiale care îngreunează creșterea, crearea de locuri de muncă și stabilitatea financiară. Șomajul și alți indicatori sociali sunt în continuare foarte îngrijorători în mai multe țări, iar creșterea economică a fost insuficientă pentru a conduce la o îmbunătățire semnificativă a datelor privind piața muncii și a datelor sociale.

Creșterea economică lentă și rata scăzută a inflației afectează reducerea dezechilibrelor și a riscurilor macroeconomice. Datele publicate în cursul verii și cele mai recente previziuni economice[1] arată că activitatea economică și-a pierdut dinamismul și tendințele dezinflaționiste s-au accentuat în cea mai mare parte a UE. În 2014 și 2015, este de așteptat ca activitatea economică din UE să crească la 1¼ și, respectiv, 1½ la sută, după ce a afișat o creștere egală cu zero în 2013. În zona euro, în 2013, 2014 și, respectiv, 2015, ratele de creștere a PIB-ului real sunt de –½ la sută, +¾ la sută și, respectiv, puțin peste 1 la sută. Cifrele agregate maschează diferențe considerabile între statele membre. În timp ce unele state membre, precum țările baltice, Republica Cehă, Luxemburg, Ungaria, Polonia, Slovacia și Regatul Unit, au raportat o creștere a producției relativ solidă în primele trei trimestre ale anului 2014, iar alte state membre, precum Spania și Slovenia, au reușit să recupereze decalajele după o ajustare economică dificilă, alte economii, atât economii mari, cât și economii mici, au stagnat. Aceste diferențe reflectă atât caracteristici particulare, cum ar fi presiunile diferite legate de reducerea efectului de levier, nevoile și ritmurile diferite în materie de consolidare a finanțelor publice și expunerile diferite la evoluțiile de la nivel mondial, cât și o serie de deosebiri în ceea ce privește capacitatea de ajustare și fermitatea în privința punerii în aplicare a reformelor[2]. Activitatea economică scăzută din ansamblul UE este, de asemenea, legată de faptul că reechilibrarea are, până în prezent, un caracter foarte asimetric, o cerere internă scăzută în țările creditoare menținând excedente de cont curent ridicate în mod constant. Deviațiile PIB negative considerabile din mai multe țări, slaba creștere economică, încetinirea semnificativă înregistrată pe piețele forței de muncă și evoluțiile dezinflaționiste puternice din economia mondială sugerează faptul că inflația a fost foarte scăzută și că va rămâne, probabil, pentru o perioadă îndelungată, inferioară stabilității prețurilor, astfel cum este definită de BCE. Un nivel foarte scăzut al inflației sporește riscurile legate de îndatorarea excesivă și mărește costurile economice aferente reechilibrării și reducerii efectului de levier.

Prezentul raport inițiază a patra rundă anuală a PDM[3]. Procedura are ca obiectiv atât identificarea dezechilibrelor care împiedică funcționarea eficientă a economiilor statelor membre, a zonei euro sau a UE în ansamblu, cât și încurajarea măsurilor de politică adecvate. Implementarea PDM se înscrie în semestrul european pentru coordonarea politicilor economice, astfel încât să fie asigurată coerența cu analizele și recomandările formulate în cadrul altor instrumente de supraveghere economică. Analiza anuală a creșterii (AAC), care este adoptată simultan cu prezentul raport, evaluează situația economică și socială din Europa și stabilește prioritățile generale în materie de politici pentru ansamblul UE, pentru anii următori.

Prezentul raport identifică statele membre care pot fi afectate de dezechilibre necesitând adoptarea unor măsuri de politică și pentru care ar trebui elaborate bilanțuri aprofundate suplimentare. Prin urmare, RMA este un dispozitiv de detectare a dezechilibrelor economice, publicat la începutul fiecărui ciclu anual de coordonare a politicilor economice. RMA este bazat pe un tablou de bord ce conține indicatori cu praguri indicative, la care se adaugă un set de indicatori auxiliari, la începutul ciclului anual de coordonare a politicilor economice. Începând de anul trecut, indicatorii auxiliari acoperă și un număr de indicatori privind ocuparea forței de muncă și indicatori sociali relevanți. Introducerea acestor indicatori în procedura privind dezechilibrele macroeconomice ar trebui folosită pe deplin pentru a înțelege mai bine atât piața forței de muncă, cât și evoluțiile și riscurile sociale. Tabloul de bord mai detaliat în privința principalilor indicatori sociali și indicatori privind ocuparea forței de muncă din cadrul proiectului de Raport comun privind ocuparea forței de muncă permite, de asemenea, o înțelegere mai amplă a evoluțiilor sociale. În bilanțurile aprofundate, vor fi realizate analize mai detaliate și mai cuprinzătoare pentru statele membre identificate în cadrul RMA. În vederea pregătirii bilanțurilor aprofundate, analiza Comisiei se va baza pe o serie de date mult mai bogată: vor fi luate în considerare toate statisticile pertinente, toate datele relevante, toate elementele materiale. Astfel cum s-a stabilit prin legislație[4], pe baza acestor bilanțuri aprofundate Comisia va stabili dacă există dezechilibre sau dezechilibre excesive și, ulterior, va pregăti recomandările adecvate în materie de politici pentru fiecare stat membru.

Pe baza interpretării din perspectivă economică a tabloului de bord din cadrul PDM, Comisia constată că bilanțurile aprofundate sunt destinate examinării mai în detaliu a acumulării și a corectării dezechilibrelor din 16 state membre, precum și a riscurilor aferente acestora. În cazul mai multor state, bilanțurile aprofundate vor detalia constatările din ciclul de supraveghere anterior[5], însă pentru alte state Comisia va elabora pentru întâia dată un bilanț aprofundat. Acest lucru este valabil, în special, în cazul statelor membre care au finalizat recent sau sunt pe punctul de a finaliza programele de ajustare economică sprijinite prin asistență financiară.

· În ceea ce privește Croația, Italia și Slovenia, bilanțurile aprofundate vor evalua dacă dezechilibrele excesive identificate anterior se corectează, persistă sau se agravează, acordând, în același timp, atenția cuvenită contribuției aduse de politicile puse în aplicare de aceste state membre pentru depășirea respectivelor dezechilibre.

· În ceea ce privește Irlanda, Spania, Franța și Ungaria, state membre confruntate cu dezechilibre care necesită măsuri de politică decisive, bilanțurile aprofundate vor evalua riscurile legate de persistența dezechilibrelor.

· În ceea ce privește celelalte state membre în cazul cărora s-a constatat anterior că se confruntă cu dezechilibre (Belgia, Bulgaria, Germania, Țările de Jos, Finlanda, Suedia și Regatul Unit), bilanțurile aprofundate vor evalua în care dintre aceste state membre dezechilibrele persistă și în care dezechilibrele au fost depășite[6].

· Pentru prima dată, vor fi elaborate bilanțuri aprofundate pentru Portugalia și România. În urma finalizării programului de ajustare economică, la mijlocul anului 2014, Portugalia se alătură procedurilor standard de supraveghere. În cazul României, supravegherea dezechilibrelor și monitorizarea politicilor au avut loc în cadrul programului de ajustare, care este sprijinit prin asistență financiară preventivă. Cu toate că acest acord este încă în curs, întârzierile înregistrate în ceea ce privește finalizarea evaluărilor semestriale sugerează faptul că România ar trebui să facă din nou obiectul supravegherii în cadrul PDM.

În cazul statelor membre care beneficiază de asistență financiară, supravegherea dezechilibrelor și monitorizarea măsurilor corective se desfășoară în contextul programelor respective. Acest lucru este valabil pentru Grecia și Cipru. Cu toate acestea, situația Greciei în contextul PDM va fi evaluată la finalul programului de asistență financiară curent și va depinde de acordurile asupra cărora urmează a se conveni în final.

Pentru celelalte state membre, Comisia nu va efectua în acest stadiu analize suplimentare în contextul PDM. Pe baza interpretării din perspectivă economică a tabloului de bord, Comisia consideră că provocările macroeconomice cu care se confruntă Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Austria, Polonia și Slovacia nu reprezintă dezechilibre în sensul PDM. Totuși, supravegherea atentă și coordonarea politicilor sunt necesare în mod constant, pentru ca toate statele membre să poată identifica riscurile emergente și să propună politici care să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă.

În contextul supravegherii multilaterale și în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, Comisia invită Consiliul și Eurogrupul să examineze prezentul raport. De asemenea, Comisia așteaptă cu interes reacții din partea Parlamentului European.

Ținând cont de discuțiile care se vor desfășura cu Parlamentul, precum și de cele din cadrul Consiliului și al Eurogrupului, Comisia va pregăti bilanțuri aprofundate pentru statele membre în cauză. Acestea urmează să fie publicate în primăvara anului 2015, înainte de pachetul de recomandări specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european.

2.         Dezechilibre și riscuri: aspecte cu caracter transnațional

Statele membre ale UE au înregistrat progrese în ceea ce privește corectarea dezechilibrelor, însă redresarea economică lentă a constituit un obstacol pentru reducerea dezechilibrelor și a riscurilor macroeconomice aferente. În ultimele luni, actualitatea economică s-a deteriorat treptat. Creșterea economică s-a situat sub așteptări, iar în Germania, Italia și Franța, aceasta fie a scăzut, fie a stagnat. Creșterea creditului este în continuarea scăzută în UE, în ciuda unor politici monetare acomodative, în condițiile în care cererea este modestă și sectorul privat reduce în continuare efectul de levier. De asemenea, o perioadă îndelungată cu inflație foarte scăzută, care reflectă o deviație PIB negativă considerabilă în mai multe țări și faptul că prețurile au reacționat, mai mult decât în perioada anterioară, la încetinirea economică[7], a reprezentat un obstacol în calea bunei desfășurări a procesului de reducere a efectului de levier. Este posibil, de asemenea, ca tensiunile geopolitice să afecteze activitatea economică și să genereze riscuri macroeconomice, mai ales în țările care întrețin legături comerciale mai profunde cu țările din vecinătatea estică și ale căror expuneri financiare față de acestea sunt mai mari. În plus, nivelul redus al activității economice menține șomajul, precum și alți indicatori sociali, la niveluri inacceptabile; această situație poate, în sine, aduce prejudicii perspectivelor de creștere pe termen mediu.

Răspunsurile în materie de politici din fiecare stat membru trebuie să fie adaptate la situația individuală a statului respectiv, dar și să țină cont de viziunea mai largă (a UE și a zonei euro), precum și de potențialele efecte de propagare. Dezechilibrele macroeconomice, în diferitele forme pe care le iau, generează riscuri și provocări macroeconomice; acestea au, în primul rând, un caracter național. Dezechilibrele legate de sustenabilitatea externă, de competitivitate, de îndatorarea excesivă din sectorul privat și de presiunea reducerii efectului de levier, sustenabilitatea finanțelor publice, prețurile activelor, stabilitatea financiară se raportează în principal la capacitatea fiecărei economii de a genera o creștere economică robustă și susținută și de a crea locuri de muncă. Cu toate acestea, dată fiind interdependența dintre economiile din UE, există mai multe canale, printre care comerțul, legăturile financiare și monetare, reformele structurale, încrederea și incertitudinea, prin intermediul cărora dezechilibrele se pot propaga de la o țară la alta, iar pierderile de eficiență dintr-un stat membru pot afecta bunăstarea unui alt stat membru. Nivelul scăzut al cererii interne, în special al investițiilor, precum și presiunile dezinflaționiste par a fi exemple primordiale ale modului în care provocările macroeconomice cu care se confruntă statele membre pot afecta întreaga Uniune[8].

Promovarea investițiilor eficiente pentru restabilirea potențialului de creștere reprezintă o prioritate-cheie. În ultimii șapte-opt ani, de când a început criza, s-a înregistrat o reducere semnificativă a potențialului de creștere al UE[9]. Conform celor mai recente estimări, creșterea anuală a PIB-ului potențial al UE a scăzut de la puțin peste 2 % în urmă cu zece ani la mai puțin de 1 % în prezent[10]. Pe lângă evoluțiile demografice pe termen lung[11], încetinirea pe termen mediu a activității poate fi atribuită slabei creșteri a productivității și ratei lente de acumulare de capital[12]. Rolul formării de capital (inclusiv cercetarea și dezvoltarea) ca motor al creșterii a fost limitat în ultimii ani, deoarece ponderea investițiilor rămâne substanțial mai mică decât în urmă cu câțiva ani în aproape toate țările UE[13].

Reechilibrarea contului curent rămâne asimetrică, reflectând cererea scăzută atât în țările creditoare, cât și în țările debitoare (graficul 1). În mai multe țări, în special în Irlanda, Cipru, Grecia, Spania, Portugalia, România și Slovenia, s-a continuat efectuarea corecțiilor necesare în conturile curente. Deficitele mari din urmă cu câțiva ani ale acestor țări s-au transformat în deficite mici sau chiar excedente mari și contribuie la reducerea riscurilor legate de datoriile externe. De asemenea, Italia afișează un ușor excedent, în timp ce Franța a menținut o balanță a contului curent moderat negativă. Cu toate acestea, în multe cazuri, o mare parte din ajustare a fost determinată de scăderea cererii, în special a investițiilor (graficul 2), situație care ar putea avea implicații negative pentru potențialul pe termen mediu, dacă nu este corectată. Exporturile mai mari au jucat, de asemenea, un rol important în 2013, în special în cazul Bulgariei, Greciei, Sloveniei, Lituaniei, României și Portugaliei, precum și, într-o mai mică măsură, în cazul Spaniei și Irlandei. În ceea ce privește ajustarea sectorială, țările vulnerabile continuă să se adapteze, fiecare la ritmul său. Spania și Portugalia au început să se adapteze, trecând de la sectoarele necomerciale la cele comerciale încă de la începutul crizei, iar ponderea bunurilor comercializabile, atât în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, cât și în ceea ce privește valoarea adăugată brută a crescut începând cu anul 2010[14]. Acest proces de adaptare nu a fost încă inițiat în cazul Italiei. O mare parte a reechilibrării din aceste țări are un caracter neciclic, adică a fost mai mare decât ar sugera deviația PIB a statelor membre în cauză și a partenerilor acestora[15].

Graficul 1: Deficite (-) și excedente (+) de cont curent 2008, 2013 și 2015 (previziuni) (% din PIB)

Notă: Întreruperea seriei în 2013 (CY, EL, ES, NL, SI, SK, BG, PL). Cifrele pentru SK: potrivit standardelor BPM5/SEC95. Pentru mai multe detalii, a se consulta anexa statistică.

Sursa: Eurostat, serviciile Comisiei.

Se preconizează că ansamblul zonei euro va menține un excedent extern relativ ridicat. Creșterea cu trei puncte procentuale a excedentului zonei euro în perioada 2008-2014 reflectă faptul că excedentele din unele state membre nu au scăzut suficient de mult în urma importantelor eforturi de reechilibrare a economiilor care afișau deficite mari de cont curent. Germania și Țările de Jos au continuat să afișeze excedente foarte mari, superioare valorilor sugerate de fundamentele economice și cu mult peste pragul indicativ al tabloului de bord. În cazul Germaniei, atunci când se ia în considerare poziția în ciclul economic, este posibil ca excedentul ajustat ciclic să fie chiar mai mare decât cifra globală. Având în vedere reducerea deficitelor de cont curent, compoziția geografică a excedentelor din economiile creditoare, în special Germania, s-a schimbat. Balanța în raport cu restul lumii a crescut, în timp ce balanța în raport cu zona euro a scăzut. Aceasta din urmă a fost determinată în principal de o reducere a exporturilor către restul zonei euro, mai degrabă decât de o creștere a importurilor Germaniei. Deși excedentele de cont curent nu prezintă aceleași dificultăți ca deficitele nesustenabile și sunt parțial justificate, excedentele mari și prelungite pot reflecta ineficiențe economice, cu un nivel scăzut al investițiilor interne și al cererii, situație care, pe termen mediu, duce pe plan intern la atrofierea PIB-ului potențial. O creștere a cererii interne prin accelerarea investițiilor ar stimula creșterea potențială și ar putea contribui la procesul de redresare și la ajustarea aflată în curs în zona euro[16].

Graficul 2: Ponderea investițiilor în PIB

(formare brută de capital fix; date pentru 2014 și variații în perioada 2007-2014)

Sursa: serviciile Comisiei.

Gama de datorii externe în UE este foarte largă și riscurile pentru sustenabilitate rămân ridicate (graficul 3). Având în vedere că reducerea deficitelor mari și trecerea la excedente externe reprezintă doar o evoluție recentă în țările debitoare, datoriile externe din aceste țări nu au înregistrat îmbunătățiri considerabile și, în unele cazuri, este posibil chiar să se fi deteriorat. În cazul economiilor cu cele mai mari valori negative ale pozițiilor investiționale internaționale nete (PIIN), balanțele contului curent sunt deja suficiente pentru a stabiliza și a reduce treptat nivelul acestora de îndatorare externă netă pe termen mediu (graficul 4). Acest lucru este valabil, în special, pentru Irlanda, Spania, Letonia, România și Portugalia, dar încă nu pentru Grecia și Cipru. Însă stabilizarea îndatorării externe nu ar reprezenta un obiectiv prudent, în special pentru țările în care valorile ridicate ale PIIN reflectă mai ales prezența datoriilor. Pentru a reduce PIIN la niveluri mai sigure în următorul deceniu, în toate aceste țări sunt necesare excedente care să fie între moderate și relativ mari. În plus, există riscuri importante generate de implicațiile pe care le poate avea un mediu cu inflație scăzută asupra competitivității și a gradului de îndatorare. Inflația scăzută a prețurilor și a salariilor ajută țările să își redobândească competitivitatea. Cu toate acestea, ajustarea în materie de competitivitate este îngreunată atunci când inflația scăzută îi vizează și pe principalii parteneri comerciali ai fiecărei economii. Împreună cu efectele negative care decurg dintr-o perspectivă mai puțin optimistă de creștere economică, sustenabilitatea externă este în continuare o problemă pentru țările respective. Datele pentru Franța și Regatul Unit indică o creștere continuă a datoriilor externe nete ale acestor două țări, deși nivelul îndatorării lor externe rămâne destul de moderat.

Graficul 3: Pozițiile investiționale internaționale nete 2008, 2013 și 2015 (proiecție) (% din PIB)

Notă: Proiecțiile pentru 2015 nu țin cont de câștigurile/pierderile din evaluare. Cifrele pentru BE, IE, SK, DK, BG, HR, ZE18 și UE28: potrivit standardelor BPM5/SEC95. CY, DE, ES, NL și PL: întreruperea seriei în 2013. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultați anexa statistică.

Sursa: Eurostat, serviciile Comisiei.

Graficul 4: Balanțele contului curent necesare pentru stabilizarea sau reducerea datoriilor externe (PIIN) 2014 (previziuni), state membre selectate (% din PIB)

 .

Notă: Acest grafic nu conține date pentru Belgia, Danemarca, Germania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Finlanda și Suedia, în cazul cărora poziția investițională internațională netă (PIIN) este pozitivă în 2013 sau se preconizează că va fi pozitivă în 2015. Nici Cipru nu este prezentat în grafic, din cauza datelor insuficiente. Balanța contului curent necesară pentru a stabiliza sau a reduce datoriile externe nete se bazează pe următoarele ipoteze: proiecțiile privind PIB-ul provin din cele mai recente previziuni ale Comisiei (până la doi ani în viitor), din cadrul de previziuni pe termen mediu (între doi și cinci ani) și din cele mai recente proiecții pe termen lung privind sustenabilitatea finanțelor publice (perioadă de peste cinci ani); efectele evaluării sunt, prin convenție, presupuse a fi egale cu zero în perioada care face obiectul previziunilor, ceea ce corespunde unei previziuni imparțiale pentru prețurile activelor; și transferurile nete de capital sunt, prin convenție, proiectate a fi egale cu zero.

Sursa: serviciile Comisiei.

Competitivitatea s-a îmbunătățit în cadrul mai multor economii. Dacă se ia în considerare media pe trei ani, rata reală efectivă de schimb (REER) s-a depreciat în majoritatea țărilor UE, dar a rămas în limitele pragurilor indicative în fiecare dintre aceste țări. Acest lucru a fost valabil pentru Irlanda și Grecia, dar și pentru Franța, Republica Cehă, Danemarca, Croația, Ungaria, Letonia și Polonia. A fost și cazul altor state membre, cum ar fi Spania, Portugalia, Cipru și Finlanda, dar pentru fiecare dintre acestea, deprecierea reală a fost mult mai scăzută decât în Germania. Cu toate acestea, în 2013, variațiile cursului de schimb al monedei euro[17] și ratele inflației pe plan național au însemnat că REER bazat pe IAPC s-a apreciat în mai multe țări, printre care Germania, Țările de Jos și Austria. Această evoluție ar putea contribui la o reechilibrare mai simetrică în zona euro. Cu toate acestea, o serie de țări în care este încă necesar să se redobândească competitivitatea, printre care se numără Spania, Italia, Cipru, Franța și Portugalia, au înregistrat, la rândul lor, o creștere a ratelor reale de schimb. Costul unitar al muncii a scăzut în 2013 în unele dintre țările periferice ale zonei euro, în special în Grecia, Cipru, Spania și Irlanda, deoarece au scăzut salariile. Aceste scăderi s-au făcut resimțite pe scară largă în mai multe sectoare (de exemplu, industria prelucrătoare, serviciile de piață, sectorul construcțiilor)[18] în Spania și Grecia. Celelalte economii ale UE au înregistrat mici creșteri ale costului unitar al muncii, determinate de creșteri salariale superioare creșterii productivității, care au fost marginale în Franța și Italia. Acest tipar al costului unitar al muncii este urmat în principalele sectoare industriale, precum și în cadrul serviciilor de piață în cele două economii menționate anterior[19]. Și în Țările de Jos și în Germania se regăsește această creștere a costului unitar al muncii determinată de faptul că evoluțiile salariilor depășesc productivitatea muncii. În 2013, unele dintre economiile din estul UE au înregistrat o creștere relativ mare a costului unitar al muncii, în ciuda evoluțiilor favorabile în materie de productivitate. Acest lucru este valabil mai ales în cazul Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Ungariei și României. În ceea ce privește competitivitatea care nu se bazează pe costuri, datele privind destinația geografică a exporturilor indică realizarea de progrese; cu toate acestea, analizele privind calitatea exporturilor au fost mai puțin concludente[20].

Declinul cotelor de piață ale exporturilor s-a atenuat în majoritatea țărilor europene, însă nu a fost încă inversat. La nivel mondial, majoritatea statelor membre au pierdut cote de piață semnificative în ultimii câțiva ani, cele mai importante pierderi fiind înregistrate de Grecia, Croația, Cipru și Finlanda. Numai unele economii din estul UE (Bulgaria, cele trei state baltice și România), care împreună nu reprezintă mai mult de 2½ la sută din exporturile UE) și-au mărit cotele de piață la nivel mondial. Cu toate acestea, în 2013, majoritatea statelor membre au câștigat o anumită cotă de piață, în special în domeniul serviciilor, atenuând astfel această tendință. Este posibil ca o parte din pierderea la nivelul cotei de piață pe termen mediu să nu poată fi recuperată, întrucât aceasta rezultă din ascensiunea economiilor emergente. Cu toate acestea, în ultimii cinci ani, majoritatea statelor membre au pierdut, de asemenea, teren față de alte economii avansate, astfel cum este ilustrat de indicatorul auxiliar al rezultatelor la export în raport cu OCDE. Pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor, care includ comerțul în interiorul UE, trebuie să fie privite în contextul cererii interne scăzute din UE. Într-adevăr, în perioada de după criză, s-a înregistrat un declin al importanței relative a comerțului în interiorul UE, în timp ce exporturile în afara UE au fost, în general, mai dinamice.

Este posibil ca sectorul privat să trebuiască să reducă în continuare în mod semnificativ efectul de levier (graficul 5). În majoritatea statelor membre, datoria sectorului privat (gospodării și societăți nefinanciare) se menține la un nivel ridicat, peste pragul indicativ al tabloului de bord. Aceasta în pofida reducerilor semnificative, în perioada 2012-2013, a ponderii datoriei în PIB, în special în Danemarca, Estonia și Irlanda. În plus, în marea majoritate a statelor membre ale UE, reducerea globală a nivelului de îndatorare a sectorului privat este umbrită de amploarea creșterilor de dinainte de criză, ceea ce implică necesitatea unor ajustări ulterioare importante. În plus, ritmul de reducere a efectului de levier a fost mult mai lent decât în Statele Unite[21]. Numai în Germania, unde gradul de îndatorare a sectorului privat nu era o preocupare importantă înainte de criza financiară, datoria sectorului privat a scăzut sub nivelurile de acum un deceniu. Statele membre se confruntă cu provocări diferite, în funcție de sectoarele vizate de îndatorarea excesivă: sectorul gospodăriilor (de exemplu în Țările de Jos și Danemarca), sectorul întreprinderilor (de exemplu, Bulgaria și Slovenia) sau ambele sectoare (Irlanda, Spania și Cipru). Fluxurile de credit negative către sectorul privat, semn al rambursării active a datoriilor, au fost principalul factor al reducerii datoriei în sectorul gospodăriilor în ultimii ani, cu o accelerare în 2013 în Spania, Portugalia și Irlanda, precum și a datoriilor din sectorul întreprinderilor în Malta, Slovenia, Regatul Unit și Spania. În alte cazuri, reducerea ponderii datoriilor sectorului privat în PIB a avut o tendință mai mult pasivă și compatibilă cu fluxuri de credit nete pozitive atât pentru gospodării, cât și pentru întreprinderi, în special în Estonia și Regatul Unit. În pofida fluxurilor de credit negative, Grecia nu a reușit să își reducă în mod semnificativ raportul dintre datorie și PIB (în special cea a sectorului gospodăriilor)[22]. (Graficele 6a și 6b).

Graficul 5: Datoria societăților nefinanciare, a gospodăriilor și a sectorului public 2013 comparativ cu 2008 (hașurat) (% din PIB)

Notă: MT, EE, PL (sector public): întreruperea seriei în 2013. Datele privind ZE 18 și UE 28 sunt încă în conformitate cu standardele SEC 95. Pentru mai multe detalii, a se consulta anexa statistică.

Sursa: Eurostat.

Graficul 6a: Factorii evoluției cumulative a datoriei gospodăriilor, trimestrul 1 al anului 2014

5 ani || 1 an

Notă: Datele pentru IE și NL se referă la perioada până la trimestrul 4 al anului 2013.

Sursa: Eurostat, calculele serviciilor Comisiei.

Graficul 6b: Factorii evoluției cumulative a datoriei sectorului corporativ, trimestrul 1, 2014

5 ani || 1 an

Notă: (1) Date neconsolidate. Evoluția cumulată a ponderii datoriei defalcată în contribuția adusă de (i) fluxurile de credit nete; (ii) alte evoluții ale datoriei nerambursate (de exemplu, efectele evaluării sau sumele eliminate din bilanț); (iii) creșterea PIB-ului real; și (iv) inflație. (2) Axa x din graficul din dreapta reprezintă contribuția fluxurilor de credit nete la reducerea ratei în cursul perioadei.

Datele pentru IE, HU și NL se referă la perioada până la trimestrul 4 al anului 2013.

Date conform SEC 95. Pentru mai multe detalii, a se consulta anexa statistică.

Sursa: Eurostat, calculele serviciilor Comisiei.

În urma eforturilor de consolidare a finanțelor publice din ultimii ani, ritmul ajustării finanțelor publice va încetini. Statele membre din zona euro și UE în ansamblu intenționează să continue procesul de reducere a deficitelor lor. Cu toate acestea, în comparație cu programele de stabilitate și de convergență din primăvara anului 2014, se înregistrează o încetinire a reducerii planificate a deficitului. Acest lucru reflectă o revizuire în sens descrescător a activității economice, dar și o reducere a efortului bugetar[23], care încetează în 2014 și care nu este planificat a fi reluat în 2015. La nivel agregat, aceasta pare un echilibru acceptabil între cerințele în materie de sustenabilitate și condițiile ciclice. Prin urmare, efectele de frânare a activității din mai multe state membre și efectele de propagare aferente în zona euro (și UE) ar trebui reduse în continuare. Cu toate acestea, în o serie de cazuri, subzistă provocări importante pentru administrațiile publice cele mai îndatorate (de exemplu, Grecia, Portugalia, Italia, Irlanda, Cipru și Belgia) sau atunci când raportul dintre datorie și PIB a crescut cel mai rapid (de exemplu, Spania, Croația și Slovenia). Provocările din aceste țări sunt amplificate de gradul mare de îndatorare al sectorului privat (graficul 5) și de perspectivele economice și demografice[24].

Riscurile la adresa stabilității financiare s-au atenuat în zona euro. Stimulate de perspectiva evaluării cuprinzătoare, ratele capitalului propriu al băncilor s-au îmbunătățit și mai mult în cursul anului 2013 și în primele trei trimestre ale anului 2014. Măsurile luate de băncile centrale și condițiile de piață favorabile au contribuit la atenuarea deficitelor de lichiditate și au menținut la un nivel redus costurile de finanțare ale băncilor în zona euro și în afara acesteia. Similar, fragmentarea pe piața obligațiunilor suverane a fost atenuată, pe măsură ce s-au reluat tranzacțiile transfrontaliere cu obligațiuni emise de entități suverane aflate sub presiune din punct de vedere financiar. În special, în majoritatea țărilor de la periferia zonei euro, reducerea bilanțurilor ca urmare a reducerii efectului de levier al sectorului privat, creșterea volumului de credite neperformante și revenirea la finanțarea de pe piață au determinat băncile să își reducă dependența de finanțarea de la banca centrală. Băncile s-au concentrat asupra îmbunătățirii ratelor lor de capital; date fiind rezultatele evaluării calității activelor și ale simulărilor de criză, anunțate la 26 octombrie 2014, ajustarea bilanțurilor pentru marea majoritate a instituțiilor este acum în mare parte încheiată. Fluxurile de credit sunt în continuare negative în țările afectate de tensiuni financiare, și, respectiv, destul de scăzute în majoritatea celorlalte economii din zona euro, deși, în ultimele trimestre, s-au putut observa primele semne de îmbunătățire. În ansamblu, în cazul fiecărui stat membru, datoriile totale ale sectorului financiar au scăzut sau au crescut într-un ritm mai lent decât pragul din tabloul de bord.

Temperarea creditelor reflectă o cerere și o ofertă de credit reduse. Având în vedere activele depreciate din bilanțul lor contabil, băncile sunt nevoite să reducă efectul de levier. Constituirea de provizioane pentru creditele neperformante este încă în curs, iar progresele realizate în rezolvarea acestora sunt inegale, deși s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește recunoașterea și constituirea de provizioane în mod adecvat pentru pierderile din împrumuturi, în urma încheierii a numeroase exerciții la nivel național în țările vulnerabile și prin evaluarea calității activelor și simulările de criză efectuate de BCE și de Autoritatea Bancară Europeană. Reducerea valorii contabile a împrumuturilor, răscumpărările anticipate și plățile în avans au început să producă efecte asupra datoriei sectorului privat în mai multe țări, precum Letonia, Regatul Unit și Spania, dar în majoritatea economiilor UE nu s-au înregistrat progrese importante în privința acestor practici. Pe parcursul anului 2013, creditele neperformante au înregistrat în continuare o creștere în mai multe state membre, inclusiv Spania, Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia, Cipru și Franța (deși de la un nivel relativ scăzut) ori s-au stabilizat la un nivel relativ ridicat (de exemplu, în Ungaria). Totuși, certitudinea mai mare cu privire la bilanțurile băncilor în cursul anului 2013 și în special după exercițiul fără precedent de analizare a acestora, desfășurat cu ocazia evaluării cuprinzătoare, a contribuit la atenuarea riscurilor la adresa stabilității financiare în majoritatea economiilor. Cu toate acestea, evenimentele recente din Bulgaria și Portugalia ilustrează că se pot menține riscuri financiare de la anumite bănci. Fragmentarea continuă să fie prezentă pe piața serviciilor bancare cu amănuntul, băncile din zona euro restrângându-și activitățile în Europa Centrală și de Sud-Est. Deși persistă unele riscuri reziduale în ceea ce privește acordarea creditului în aceste economii, în 2013 și 2014, lichidările de active s-au desfășurat în cea mai mare parte în mod ordonat[25]. Previziunile privind creditarea sunt modeste, întrucât cererea de credite se menține la un nivel redus, reflectând nivelurile investițiilor și ale consumului afectate de incertitudine, de gradul ridicat de îndatorare și de perspectivele reduse de venituri și creștere economică.

În 2013, piețele locuințelor au devenit mai eterogene la nivelul UE. În 2013, evoluția anuală a prețurilor locuințelor ajustate în funcție de inflație variază de la reduceri cu două cifre în Croația și Spania la creșteri peste nivelul pragului indicativ de 6 la sută în Letonia și Estonia. Această amplificare a distribuției reflectă faptul că, în majoritatea statelor membre, piața a atins deja nivelul minim, în timp ce alte state ar trebui să atingă acest nivel abia în anii următori. În țările vulnerabile, precum Grecia, Cipru și Slovenia, unde prețurile locuințelor au scăzut deja semnificativ de la nivelurile maxime, prețurile locuințelor s-au corectat în continuare într-un ritm rapid. O excepție semnificativă este Irlanda, unde prețurile locuințelor au început din nou să crească după corecția severă din timpul crizei. În timp ce aproximativ o treime din piețele locuințelor din UE înregistrau niveluri minime, altele au înregistrat tendințe de creștere mai clare, în pofida prețurilor relativ ridicate (de exemplu, Suedia și Regatul Unit). Pe alte piețe, (de exemplu, Danemarca și Germania) redresarea în urma reducerilor/prețurilor scăzute din trecut a dus la majorări. Investițiile în sectorul rezidențial se mențin la un nivel moderat, în special în statele membre în care corecțiile își urmează cursul. În unele cazuri, această situație reflectă investițiile excesive din urmă cu câțiva ani (de exemplu, în Spania), în timp ce, în alte cazuri, aceasta este legată de incertitudinea economică generală, de dezechilibrele în cererea și oferta de credit și de obstacolele normative. Pe termen mediu, se estimează că prin continuarea reformelor aduse procedurilor instituționale care afectează piețele locuințelor, cum ar fi modificarea sistemului fiscal pentru a elimina stimulentele de deținere în proprietate a unei locuințe, se va contribui la stabilizarea acestor piețe[26].

Graficul 6: Prețurile locuințelor (deflatate) 2008, 2011 și 2013 (indice 2000=100, în lipsa unor indicații contrare)

Notă: Anii de bază = 2001 (BG), 2002 (CY), 2002 (SI), 2005 (EE), 2006 (SK, LT), 2007 (HU), 2008 (RO, PL) din cauza lipsei datelor.

Sursa: Eurostat.

Graficul 7: Rata șomajului 2008, 2013 și 2015 (previziuni)

Sursa: Serviciile Comisiei.

Casetă: Situația de pe piața forței de muncă și situația socială sunt în continuare foarte grave

Evoluția ocupării forței de muncă și a șomajului

De la jumătatea anului 2013, șomajul s-a stabilizat la niveluri fără precedent, atât în UE-28 (10,7 % în 2014) cât și în ZE-18 (12,0 % în 2014), deși situația a variat semnificativ în UE (graficul 7). În condițiile în care acum se anticipează o rată a creșterii mai lentă și mai redusă, se estimează că rata ridicată a șomajului se va menține pe o perioadă mai mare, cu diferențe ample între statele membre. Din cauza prelungirii crizei, șomajul de lungă durată înregistrează în continuare o creștere.

Anul trecut, șomajul de lungă durată ca procent din șomajul total a crescut de la 45,3 % la 48,7 % în UE-28 (47,5 % și 51,5 % în ZE-18). Cu toate acestea, în unele țări, nu se mai înregistrează reduceri ale ocupării forței de muncă în sectorul bunurilor comerciale, însă tendința de reducere a continuat în sectorul bunurilor necomerciale (Spania, Portugalia), reflectând schimbările structurale în curs. Reducerea ratei șomajului este legată în principal de o încetinire a procesului de desființare de locuri de muncă, în timp ce ratele de angajare se mențin la un nivel scăzut, deși au înregistrat o ușoară ameliorare. Totodată, rata ocupării forței de muncă a început să crească foarte moderat în contextul unor perspective nesigure, a rezilienței prelungite a ratelor activității și a dinamicii restrânse în ceea ce privește orele lucrate.

De la declanșarea crizei, rata riscului de sărăcie și de excludere socială a crescut cu 8,7 milioane, diferențele dintre statele membre continuând să se adâncească. Din 2011, veniturile nete ale gospodăriilor au scăzut în medie în termeni reali, atât în UE-28, cât și în ZE-18. Efectul de stabilizare al cheltuielilor sociale asupra veniturilor gospodăriilor s-a atenuat după 2010, impactul distribuțional al consolidării finanțelor publice variind semnificativ între țări.

După ce a atins cel mai ridicat nivel, și anume 23,6 %, în primul trimestru al anului 2013, înainte de a se reduce la 23,1 % la sfârșitul anului, șomajul în rândul tinerilor a afectat 5,6 milioane de tineri în 2013. În aproape două treimi din statele membre, în iulie 2014, ratele șomajului în rândul tinerilor erau la un nivel apropiat de maximul istoric, în țările cel mai puternic afectate, rata șomajului în rândul tinerilor fiind de aproape 40 % sau peste acest nivel (Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru și Portugalia). Cu toate acestea, există unele evoluții prudente pozitive, ratele medii reducându-se atât în UE-28 (o scădere de 1,2 puncte procentuale), cât și în ZE-18 (0,5 puncte procentuale). Media ratei de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare la nivelul UE-28 și ZE-18 s-a redus, dar foarte ușor, creându-se mari divergențe între statele membre. În acest context, în 2013, ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare a crescut semnificativ în aproape jumătate din statele membre. Situația actuală evidențiază așadar necesitatea ca toate statele membre să pună în aplicare imediat „Garanția pentru tineret”.

Veniturile gospodăriilor au continuat să stagneze în termeni reali sau au scăzut puternic după 2011, în țările cel mai puternic afectate de deteriorarea în continuare a condițiilor economice. Veniturile gospodăriilor au fost afectate în principal de reducerea veniturilor de piață și de estomparea în timp a impactului transferurilor sociale. Inegalitatea veniturilor (S80/S20) se accentuează între statele membre și în interiorul acestora, în special în acele state membre care au înregistrat cele mai mari creșteri ale ratei șomajului. Riscul de sărăcie al populației în vârstă de muncă (18-64 de ani) se amplifică în multe state membre. În majoritatea țărilor afectate, perioada prelungită de creștere negativă sau apropiată de zero, creșterea șomajului de lungă durată și estomparea în timp a impactului transferurilor sociale creează riscuri de sărăcie.

Evoluțiile negative de durată și prelungite în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și aspectele sociale pot avea un impact nefavorabil asupra creșterii potențiale a PIB-ului în diverse moduri, existând riscul ca dezechilibrele macroeconomice să crească exponențial.

Mobilitatea forței de muncă

Mobilitatea forței de muncă în cadrul UE a crescut în 2013, deși s-a menținut sub nivelul fluxurilor înregistrate înainte de 2008. Fluxurile din est în vest, din noile state membre, cu un PIB pe cap de locuitor mai mic, în vechile state membre, cu un PIB pe cap de locuitor mai ridicat, au reprezentat în continuare cea mai mare parte a deplasărilor, deși fluxurile din alte țări periferice grav afectate de criză au continuat să crească rapid. Ca o reflectare a situației economice îmbunătățite, plecările nete au scăzut în Estonia, Letonia și Irlanda, în timp ce plecările nete au crescut în Grecia și Spania și cel mai mult în Cipru, unde impactul a fost mai accentuat. Va fi necesar să se monitorizeze îndeaproape impactul acestor deplasări asupra potențialului de creștere. Țările cu economii mai stabile, precum Germania, Austria, Suedia și Danemarca au înregistrat în continuare creșteri ale imigrației nete din alte state membre ale UE. Rata ocupării forței de muncă este în continuare în medie mai mare în rândul cetățenilor UE mobili comparativ cu populațiile țărilor gazdă[27] și în medie aceștia nu recurg mai intens la indemnizațiile sociale comparativ cu resortisanții țărilor gazdă[28]. Rata supracalificării în rândul lucrătorilor mobili se menține la un nivel ridicat, mulți lucrători cu calificări superioare ocupând locuri de muncă care necesită un nivel de calificare mediu sau scăzut[29].

Pentru mai multe detalii cu privire la piața forței de muncă și tendințele sociale, precum și la provocările aferente, a se vedea proiectul de Raport comun privind ocuparea forței de muncă (RCOFM) și tabloul de bord mai detaliat cu principalii indicatori sociali și privind ocuparea forței de muncă. Interpretarea tabloului de bord RCOFM este completată de informații suplimentare provenite din sistemul de monitorizare a rezultatelor în domeniul ocupării forței de muncă (EPM) și de monitorizare a rezultatelor în domeniul protecției sociale (SPPM), precum și de evaluarea măsurilor de politică întreprinse de către statele membre. Tabloul de bord RCOFM a evidențiat cu succes principalele provocări din domeniul ocupării forței de muncă și din cel social în contextul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice și a fost evocat cu ocazia dezbaterilor la nivel instituțional.

3.         Dezechilibre și riscuri: comentarii specifice fiecărei țări

Această secțiune oferă o interpretare economică succintă a variabilelor tabloului de bord și a celor auxiliare din fiecare stat membru. Alături de discutarea chestiunilor transnaționale, această secțiune contribuie la identificarea statelor membre în cazul cărora ar trebui pregătite bilanțuri aprofundate. Astfel cum s-a explicat mai sus, pe baza bilanțurilor aprofundate, Comisia va stabili dacă există dezechilibre sau dezechilibre excesive.

PDM nu se aplică în cazul statelor membre care beneficiază de asistență financiară pentru sprijinirea programelor de ajustare macroeconomică[30], în prezent, Grecia, Cipru și România. Cu toate acestea, comentariile de mai jos vizează, de asemenea, Grecia și România. Situația Greciei în contextul PDM, inclusiv pregătirea unui bilanț aprofundat va fi examinată la sfârșitul asistenței financiare actuale. Situația României în cadrul PDM necesită o reevaluare întrucât revizuirea acordului de tip preventiv a fost amânată cu mai multe luni.

Vă rugăm să consultați anexa statistică pentru întregul set de statistici care a stat la baza pregătirii acestei interpretări economice și a întregului raport.[31]

Belgia: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Belgia se confrunta cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și măsuri de politică, în special în ceea ce privește competitivitatea externă a bunurilor. În tabloul de bord actualizat, unii indicatori depășesc pragurile indicative, în principal cotele de piață ale exporturilor (în pofida unei îmbunătățiri în comparație cu cifrele aferente ultimilor ani), datoria sectorului privat și public.

În 2013, indicatorul privind contul curent pe o perioadă de trei ani a înregistrat un deficit relativ redus, estimându-se o ușoară îmbunătățire a acestuia. Poziția investițională internațională netă este în continuare semnificativ de pozitivă. În 2013, pentru prima dată din 2009, exporturile Belgiei au câștigat cotă de piață, ceea ce a dus la o îmbunătățire semnificativă a indicatorului privind cota de piață a exporturilor (media pe cinci ani), cu toate că încă se mai înregistrează o pierdere care depășește pragul. În ceea ce privește competitivitatea costurilor, media pe trei ani a indicatorului privind costul unitar al muncii (ULC) a înregistrat o creștere, menținându-se în limitele pragului, în contextul creșterii ULC în perioada 2011-2012. Cu toate acestea, din 2013 s-a înregistrat o decelerare, estimată a continua pe termen mediu. Datoria sectorului privat a crescut ușor în comparație cu 2012 și se menține peste valoarea pragului, reflectând în principal nivelul ridicat al datoriilor sectorului întreprinderilor. Datoria publică, peste 100 la sută din PIB se menține, în linii mari, stabilă. Datoriile sectorului financiar au scăzut în 2013, în timp ce efectul de levier al sectorului financiar a scăzut la cel mai mic nivel din ultimii cinci ani. Prețurile ajustate la inflație ale locuințelor au fost stabile în 2013, ca urmare a unei tendințe relativ stabile în ultimii ani. În concluzie, ținând cont de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Bulgaria: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Bulgaria se confruntă cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și măsuri de politică, în special în ceea ce privește ajustarea prelungită a pieței forței de muncă, în timp ce în ceea ce privește corectarea poziției externe și reducerea efectului de levier al sectorului întreprinderilor se înregistrează progrese bune. În tabloul de bord actualizat, unii indicatori depășesc pragurile indicative, în principal poziția investițională internațională netă (PIIN), costurile unitare ale muncii, datoria sectorului privat și rata șomajului.

PIIN este în continuare puternic negativă în pofida ameliorării observate în 2013, pe fondul unei excedent al contului curent. Rezultatele bune la export au dus la dobândirea de cote de piață în pofida creșterii costului unitar al muncii. Datoria sectorului privat se menține aproape de pragul tabloului de bord, însă ușor peste acest nivel, și este concentrată în sectorul întreprinderilor. În prima jumătate a anului 2014, rata șomajului din Bulgaria a scăzut pentru prima dată din 2009, dar se menține la un nivel ridicat, peste 12 la sută în 2013. În plus, rata șomajului în rândul tinerilor a continuat să crească, iar șomajul de lungă durată rămâne la un nivel ridicat. Această situație, corelată cu reducerea ratei de ocupare a forței de muncă, se adaugă provocărilor sociale cu care se confruntă deja țara, astfel cum stau mărturie ratele foarte ridicate ale sărăciei și ale excluziunii sociale. În iunie 2014, sectorul bancar al Bulgariei s-a confruntat cu neliniști semnificative atunci când zvonurile legate de deficiențe au declanșat panică bancară în privința unor bănci cu capital autohton. Drept urmare, o bancă a fost plasată sub administrare specială, în timp ce o alta a primit sprijin sub formă de lichidități din partea guvernului. Problemele din sectorul financiar pot avea implicații semnificative pentru stabilitatea macroeconomică afectând creșterea economică, prelungind deflația și agravând provocările bugetare. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Republica Cehă: în rundele precedente ale PDM nu au fost identificate dezechilibre în Republica Cehă. În tabloul de bord actualizat, doi indicatori depășesc pragurile indicative, și anume PIIN și, pentru prima dată, pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor.

Deficitul de cont curent s-a redus în ultimii ani, o tendință care, conform previziunilor, ar urma să continue. PIIN rămâne cu mult deasupra pragului, însă este, în linii mari, stabilă. Riscurile legate de poziția externă rămân limitate, dat fiind că o mare parte din datoriile externe sunt reprezentate de investițiile străine directe și, prin urmare, datoria externă netă este foarte scăzută. Cu toate acestea, fluxurile de venituri primare asociate cu această poziție impun necesitatea unor excedente comerciale susținute pentru a asigura sustenabilitatea externă, subliniind nevoia de a menține competitivitatea. Indicatorul privind pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor a evoluat dincolo de pragul indicativ, deși pierderile au scăzut în 2013 față de 2012 și se preconizează că acestea vor fi ținute sub control în următorii ani. În același timp, au existat evoluții favorabile la nivelul unor indicatori de competitivitate precum REER și ULC. Nivelurile datoriei sectorului privat au crescut, însă rămân relativ scăzute, situându-se cu mult sub pragul indicativ. În același timp, creșterea creditului este slabă. În ciuda unei majorări semnificative în ultimii ani, datoria publică rămâne stabilă și la un nivel inferior pragului indicativ. Sectorul bancar, deținut în mare parte de acționari străini, rămâne stabil, deși datoriile totale ale sectorului financiar au crescut destul de semnificativ în 2013. Rata șomajului a rămas stabilă pe parcursul crizei și a început recent să scadă. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Danemarca: în martie 2014, Comisia a concluzionat că provocările macroeconomice cu care se confruntă Danemarca nu constituie riscuri macroeconomice substanțiale care ar putea fi considerate dezechilibre în sensul PDM. În tabloul de bord actualizat, unii indicatori depășesc pragul indicativ, și anume excedentul contului curent, pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor și datoria sectorului privat.

Excedentul contului curent a înregistrat o tendință de creștere de mai mulți ani și a depășit pragul din tabloul de bord. Într-o anumită măsură, aceasta reflectă nivelul scăzut al cererii interne din Danemarca, în comparație cu principalii parteneri comerciali ai țării. Se preconizează că excedentul contului curent va scădea pe măsură ce redresarea se va consolida. Exporturile au câștigat cote de piață în 2013, atenuând scăderea din anii anteriori. Indicatorii de competitivitate a costurilor nu semnalează pierderi suplimentare. Datoria sectorului privat rămâne ridicată și depășește pragul din tabloul de bord, deși s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând din 2009. Nivelul ridicat al datoriilor gospodăriilor este o caracteristică specifică a economiei daneze, legată de sistemul său de credit ipotecar. Ca urmare, nivelului datoriei gospodăriilor îi corespunde un nivel ridicat de active, cum sunt cele din sectorul imobiliar și cele aferente volumului ridicat al economiilor de pensii. În plus, gospodăriile au fost în măsură să reziste în fața ajustărilor prețurilor locuințelor care au avut loc până în 2012 fără creșteri semnificative la nivelul arieratelor. Prin urmare, riscurile la adresa economiei reale și a stabilității financiare par a fi ținute sub control. În plus, sectorul financiar a fost consolidat prin măsuri de reglementare și de supraveghere. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Germania: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Germania se confruntă cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și măsuri de politică. Aceste dezechilibre se regăsesc la nivelul excedentelor semnificative și persistente ale contului curent, care sunt rezultatul cererii interne scăzute, inclusiv în ceea ce privește investițiile, precum și la nivelul unei competitivități puternice. Necesitatea de a aborda punctele slabe ale cererii și ale investițiilor, care constituie o piedică în calea creșterii economice a Germaniei, este deosebit de importantă având în vedere rolul proeminent al economiei germane și potențialele efecte de propagare asupra UE și a zonei euro. În tabloul de bord actualizat, unii indicatori depășesc în continuare pragul indicativ, și anume excedentul contului curent, pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor și datoria publică.

Indicatorul mediei pe trei ani privind excedentul contului curent al Germaniei a continuat să crească, preconizându-se că excedentul anual, care reprezintă cea mai mare parte a excedentului de cont curent al zonei euro, va rămâne ridicat în următorii ani. Balanța Germaniei față de zona euro s-a diminuat, tendință determinată în principal de o reducere a exporturilor, în timp ce balanța sa față de restul lumii a crescut. Poziția investițională internațională netă pozitivă continuă să se consolideze. Indicatorul pentru pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor pe o perioadă de cinci ani depășește ușor pragul indicativ, deși în 2013 s-au înregistrat mici câștiguri la nivelul cotelor de piață. Pierderile sunt mai limitate decât în cea mai mare parte a zonei euro și corespund în linii mari pierderilor altor economii avansate. Indicatorii de competitivitate a costurilor arată o oarecare deteriorare în ultima vreme, deși câștigurile semnificative acumulate în decursul deceniului precedent persistă. REER bazat pe IAPC s-a apreciat mai mult decât media zonei euro în 2013, compensând parțial deprecierile din anii precedenți. ULC a continuat să crească în 2013, reflectând creșterile salariale relativ solide. Investițiile au avut o contribuție negativă la creștere în 2012 și 2013. Investițiile private au fost în scădere în al doilea trimestru al acestui an, întrerupând o redresare care începuse în 2013. În ciuda recentelor inițiative în materie de politici, întârzierile la nivelul investițiilor publice persistă. Reducerea efectului de levier în sectorul privat a continuat, în timp ce creșterea creditului rămâne modestă, reflectând o cerere scăzută de credit și o cotă ridicată de finanțare prin fonduri interne. Având în vedere dinamica prețurilor locuințelor și evoluțiile de pe piața imobiliară în anumite sectoare și regiuni, ar putea fi necesară o monitorizare atentă. Nivelul datoriei publice a scăzut în 2013 și se estimează că va continua să scadă. Piața forței de muncă este în continuare solidă, iar șomajul este în scădere. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Estonia: în rundele precedente ale PDM nu au fost identificate dezechilibre în Estonia. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori depășesc pragurile indicative, și anume PIIN negativă, costul unitar nominal al muncii, prețurile ajustate la inflație ale locuințelor și șomajul.

PIIN negativă, deși este în scădere, rămâne la un nivel care depășește pragul. Cu toate acestea, dat fiind că jumătate din pasivele externe constau în ISD, riscurile finanțării externe rămân limitate. Contul curent al Estoniei este în prezent în deficit și această tendință urmează să devină și mai pronunțată. Creșterea costului unitar nominal al muncii reflectă creșterea economică influențată de cererea internă și oferta de forță de muncă limitată. Nivelul datoriei sectorului privat din Estonia este inferior pragului, fiind însă relativ ridicat față de alte țări cu o situație comparabilă. Cu toate acestea, sectorul privat reduce în prezent efectul de levier, fiind sprijinit de o creștere relativ robustă a PIB-ului nominal. Prețurile locuințelor, care cresc relativ rapid, reflectă un impact al calității și o ofertă de locuințe care au început abia recent să se adapteze la redresarea cererii. Datoria publică este cea mai scăzută din UE. Rata șomajului se situează pe o curbă descendentă și se poate estima că anul viitor indicatorul va fi inferior pragului. Cu toate acestea, indicatorul ratei șomajului de lungă durată în rândul lucrătorilor slab calificați, precum și alți indicatori referitori la sărăcie și la excluderea socială rămân relativ ridicați. Expunerea Estoniei la riscurile geopolitice, în special la conflictul dintre Rusia și Ucraina, afectează potențialul de creștere al țării și necesită o monitorizare atentă. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Irlanda: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Irlanda se confruntă cu dezechilibre macroeconomice care necesită o monitorizare specifică și măsuri de politică decisive, în special în ceea ce privește evoluțiile din sectorul financiar, gradul de îndatorare al sectorului privat și public, nivelul ridicat al datoriei externe brute și nete și piața forței de muncă. După cum s-a anunțat în martie 2014 și în conformitate cu Recomandarea pentru zona euro, Comisia a demarat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor în ceea ce privește Irlanda[32]. În tabloul de bord actualizat, unii indicatori depășesc pragul indicativ, și anume PIIN, datoria sectorului privat și a sectorului public și rata șomajului.

PIIN a rămas puternic negativă în 2013, dar era în scădere încă din 2011 ca urmare a reducerii continue a efectului de levier de către sectorul privat și a apariției unor importante excedente de cont curent. Indicatorul privind pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor este în prezent inferior pragului, iar în 2013 au existat unele câștiguri, dat fiind că exporturile de servicii au continuat să crească rapid. În urma unei redresări semnificative a competitivității în ultimii ani, indicatorii de competitivitate a costurilor sunt în prezent în general stabili. Datoria sectorului privat a scăzut, însă rămâne la un nivel foarte ridicat, ceea ce arată că este necesar să se reducă în continuare efectul de levier în mod semnificativ, în special la nivelul gospodăriilor. În ceea ce privește sectorul întreprinderilor, nivelurile datoriei sunt stimulate de prezența unor mari întreprinderi multinaționale cu niveluri ridicate de investiții finanțate din fonduri străine, care sunt stabilite în Irlanda, dar își desfășoară activitatea în principal pe piețe mondiale. Gradul ridicat de îndatorare al sectorului public a crescut în continuare ca procent din PIB în 2013, dar se preconizează că va scădea începând din 2014. Piața locuințelor a atins nivelurile minime, prețurile fiind acum din nou în creștere, în special în Dublin. Rata șomajului se menține deasupra pragului indicativ; la jumătatea anului 2014, peste jumătate dintre șomeri erau fără un loc de muncă de mai bine de douăsprezece luni. Cu toate acestea, șomajul a fost în scădere de la începutul anului 2013, datorită creării durabile de locuri de muncă, chiar dacă rata șomajului (general, de lungă durată și în rândul tinerilor) rămâne la un nivel foarte ridicat. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre care necesită acțiuni decisive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare riscurile implicate de persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Grecia: începând cu luna mai a anului 2010, Grecia a beneficiat de asistență financiară în sprijinul ajustării macroeconomice. Supravegherea dezechilibrelor și monitorizarea măsurilor corective s-au desfășurat în acest context, iar nu în cadrul PDM. În programul său, Grecia a înregistrat progrese substanțiale în direcția corectării dezechilibrelor și a reducerii riscurilor macroeconomice. Cu toate acestea, în tabloul de bord actualizat, o serie de indicatori continuă să depășească pragurile indicative: PIIN, pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor; datoria privată și cea publică și șomajul.

În 2013, balanța contului curent a Greciei a continuat să se ajusteze, fiind influențată în principal de scăderea importurilor, substituirea importurilor într-o anumită măsură și creșterea veniturilor din turism. Rezultatele exporturilor, în afară de sectorul turismului, sunt în continuare slabe. Pierderile acumulate în ultimii cinci ani la nivelul cotelor de piață ale exporturilor depășesc cu mult pragul indicativ. Cu toate acestea, competitivitatea costurilor este pe cale de a se redresa în Grecia, tendință reflectată de reducerea drastică a costurilor unitare ale muncii, susținută prin vaste reforme structurale în cadrul programului. REER bazat pe IAPC a scăzut substanțial. Ponderea PIIN negative în PIB a continuat să crească de la un nivel care era deja ridicat, reflectând impactul recesiunii prelungite asupra PIB-ului nominal și efectele întârziate ale deficitelor de cont curent. Prețurile locuințelor au scăzut în 2013, reflectând recesiunea profundă și ajustările în curs din sectorul imobiliar. Datoria sectorului privat a rămas ridicată, situându-se puțin deasupra pragului, iar eforturile de reducere a efectului de levier nu au reușit să diminueze semnificativ nivelul datoriei private, în ciuda fluxurilor de creditare puternic negative. De asemenea, datoria publică se menține la un nivel foarte ridicat, deși se estimează că ea va scădea treptat după atingerea unui nivel maxim în 2014. Rata șomajului este foarte ridicată, dar se preconizează că va începe să scadă în 2014. Evoluțiile economice au avut un impact major asupra altor indicatori sociali, cum ar fi șomajul în rândul tinerilor, șomajul de lungă durată și indicatorii sărăciei. Asistența financiară și programele de ajustare au ajutat Grecia să își reducă dezechilibrele macroeconomice excesive și să gestioneze riscurile aferente. Situația Greciei în contextul PDM va fi evaluată la finalul actualului program de asistență financiară și va depinde de aranjamentele ulterioare programului asupra cărora urmează a se conveni.

Spania: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Spania se confruntă cu dezechilibre macroeconomice care necesită o monitorizare specifică și măsuri de politică decisive, în special în ceea ce privește nivelurile ridicate ale datoriei interne și externe. După cum s-a anunțat în martie 2014 și în conformitate cu Recomandarea pentru zona euro, Comisia a demarat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor în ceea ce privește Spania[33]. În tabloul de bord actualizat, o serie de indicatori depășesc pragurile indicative, și anume poziția investițională internațională netă, cotele de piață ale exporturilor, datoria sectorului privat, datoria publică și șomajul.

Indicatorul contului curent se situează în prezent cu mult sub pragul indicativ, întrucât Spania a ajuns în 2013 la un excedent de cont curent, în principal pe fondul scăderii cererii interne. Pe măsură ce cererea internă se redresează, caracterul durabil al reechilibrării externe este o chestiune de primă importanță, cu atât mai mult cu cât PIIN negativă rămâne la un nivel foarte ridicat. Cu toate acestea, creșterea din 2013 este în mare măsură un rezultat al efectelor evaluării, care reflectă o îmbunătățire a încrederii investitorilor în economia spaniolă. Pierderea cumulată a cotelor de piață ale exporturilor, deși se situează încă deasupra pragului, s-a redus considerabil ca urmare a câștigurilor din 2013, iar decalajul față de alte economii avansate a fost eliminat. Îmbunătățirea rezultatelor la export se datorează parțial restabilirii competitivității costurilor, care poate fi constatată în datele privind ULC. Datoria sectorului privat rămâne foarte ridicată, chiar dacă reducerea efectului de levier a continuat în 2013, în principal pe fondul fluxurilor de creditare negative, însă au fost observate și primele îmbunătățiri în ceea ce privește acordarea de împrumuturi IMM-urilor. Restructurarea bancară a progresat, contribuind la refacerea treptată a condițiilor de creditare. Datoria publică a crescut în mod substanțial, reflectând parțial procesul de redresare a bilanțului sectorului financiar, dar și nivelul încă ridicat al deficitului public. Prețurile locuințelor și construcțiile rezidențiale ca procent din PIB au continuat să scadă în 2013, însă datele recente sugerează faptul că piața locuințelor este pe cale să se stabilizeze. Rata foarte ridicată a șomajului din Spania a crescut și mai mult în 2013, fiind însă în scădere în prezent, pe fondul creșterii PIB-ului, care devine pozitivă, și al recentelor reforme ale pieței muncii, care încep să dea roade. Rata foarte ridicată a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată subminează perspectivele de creștere și sporește inegalitățile sociale. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre care necesită acțiuni decisive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare riscurile implicate de persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Franța: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Franța se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită o monitorizare specifică[34] și măsuri de politică decisive. Dezechilibrele se refereau la deteriorarea balanței comerciale și a competitivității, precum și la consecințele gradului de îndatorare a sectorului public. După cum s-a anunțat în martie 2014 și în conformitate cu Recomandarea pentru zona euro, Comisia a demarat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor în ceea ce privește Franța. În tabloul de bord actualizat, o serie de indicatori se situează deasupra pragurilor indicative, și anume pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor, datoria sectorului privat și datoria sectorului public.

Balanța comercială și tendințele în materie de competitivitate nu au prezentat semne de redresare. Contul curent rămâne într-o poziție de deficit stabil, în timp ce PIIN este moderat negativă. Rezultatele la export rămân slabe, cu pierderi substanțiale acumulate la nivelul cotei de piață a exporturilor, deși s-au înregistrat unele câștiguri limitate în 2013. Creșterea costului unitar al muncii este relativ limitată, dar nu se constată nicio îmbunătățire a competitivității costurilor. Rentabilitatea companiilor private rămâne scăzută, ceea ce limitează perspectivele reducerii efectului de levier și capacitatea de investiții. Datoria sectorului privat se situează peste pragul indicativ și evoluează în paralel cu nivelul ridicat și în creștere al datoriei publice, care se apropie de 100 la sută din PIB. Situația de pe piața muncii se înrăutățește, cu rate ale șomajului care au crescut până la un nivel foarte apropiat de prag. Rata șomajului în rândul tinerilor este, de asemenea, ridicată și în creștere. Într-un context marcat de o slabă creștere economică și de inflație, corectarea dezechilibrelor macroeconomice ale Franței este deosebit de importantă, având în vedere dimensiunea economiei franceze și eventualele sale efecte de propagare care ar putea afecta funcționarea zonei euro. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre care necesită acțiuni decisive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare riscurile implicate de persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Croația: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Croația se confruntă cu dezechilibre macroeconomice excesive necesitând o monitorizare specifică și măsuri de politică decisive, în ceea ce privește datoriile externe, diminuarea rezultatelor la export, efectul de levier foarte des utilizat de întreprinderi și datoria publică în creștere rapidă, în contextul unei creșteri economice reduse și al unei slabe capacități de ajustare. După cum s-a anunțat în martie 2014, Comisia a demarat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor în ceea ce privește Croația[35]. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează peste pragul indicativ, și anume PIIN, pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor, datoria publică și rata șomajului.

PIIN negativă considerabilă a scăzut ușor, pe fondul excedentului înregistrat de contul curent. Ajustarea contului curent s-a datorat scăderii cererii interne și a investițiilor, cu posibile efecte negative asupra potențialului de creștere al Croației. Rezultatele la export sunt slabe, iar pierderile acumulate ale cotei de piață a exporturilor rămân foarte mari, deși recent s-a înregistrat o oarecare decelerare și s-au observat unele progrese moderate în acest sens. Câștigurile la nivelul competitivității rămân însă limitate, ULC și REER începând chiar să crească din nou, în 2013, după ce din 2010 au fost în scădere. Datoria sectorului privat, deși se situează sub pragul prevăzut, este relativ ridicată în comparație cu țările echivalente și nu este încă în scădere, în ciuda creșterii negative a creditelor. Excesul de datorii al întreprinderilor de stat adaugă importante datorii contingente pentru guvern și arată deficiențele la nivelul guvernanței acestor întreprinderi. Contracția economiei și deficitele bugetare ridicate au plasat raportul dintre datoria publică și PIB pe o traiectorie de creștere rapidă, într-un context în care consolidarea finanțelor publice este dificilă, având în vedere mediul specific recesiunii. Ajustarea salarială lentă contribuie la accelerarea colapsului locurilor de muncă și la creșterea ratei șomajului. Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și a celui de lungă durată, precum și ratele scăzute de activitate înrăutățesc și mai mult perspectivele de creștere, generează cercuri vicioase și pun presiune asupra structurii sociale. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre excesive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența riscurilor macroeconomice și să monitorizeze progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea dezechilibrelor excesive.

Italia: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Italia se confruntă cu dezechilibre macroeconomice excesive care necesită o monitorizare specifică și măsuri de politică ferme. Dezechilibrele se referă în special la nivelul foarte ridicat al datoriei publice și la competitivitatea externă redusă, ambele probleme având la bază creșterea lentă a productivității. După cum s-a anunțat în martie 2014 și în conformitate cu Recomandarea pentru zona euro, Comisia a demarat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor în ceea ce privește Italia.[36] În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează deasupra pragului indicativ, și anume pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor, raportul dintre datoria publică și PIB și rata șomajului.

Deși poziția externă a început să se ajusteze, iar excedentul contului curent înregistrat în 2013 ar urma, conform previziunilor, să crească și mai mult, aceste evoluții sunt influențate în principal de o cerere internă redusă și de o creștere modestă a exporturilor. Într-un cadru cincinal, pierderile cumulate la nivelul cotei de piață a exporturilor continuă să fie ridicate; de asemenea, rezultatele la export rămân scăzute în comparație cu alte economii avansate. Indicatorii privind competitivitatea costurilor sunt stabili, însă nu prezintă niciun fel de câștiguri. După scăderea importantă înregistrată în anul precedent, creșterea ULC nominal a încetinit în 2013, parțial datorită stabilizării productivității muncii. Datoria sectorului privat este moderată, în timp ce raportul dintre datoria publică și PIB, deja foarte ridicată, a continuat să crească, ca urmare a unei creșteri reale negative și a unei rate scăzute a inflației. Fragilitatea economică se reflectă, de asemenea, în scăderea ponderii investițiilor fixe în PIB, care este determinată de perspectiva economică incertă și de importanta contracție a creditelor din sectorul privat în 2013. Rata șomajului din Italia a crescut și mai mult în 2013, dar s-a stabilizat în prima jumătate a anului 2014. Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut brusc la un nivel foarte ridicat, în timp ce șomajul de lungă durată a rămas foarte ridicat. Rata de activitate este cea mai scăzută din UE. Deși au fost în linii mari stabili în 2013, indicatorii sărăciei și indicatorii sociali au rămas la un nivel îngrijorător de ridicat și ar putea afecta perspectivele de creștere pe termen mediu. Într-un context marcat de o slabă creștere economică și de inflație, necesitatea corectării dezechilibrelor excesive ale Italiei este deosebit de importantă, având în vedere dimensiunea economiei italiene și potențialul unor efecte de propagare care ar putea afecta funcționarea zonei euro. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre excesive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența riscurilor macroeconomice și să monitorizeze progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea dezechilibrelor excesive.

Letonia: în runda precedentă a PDM nu au fost identificate dezechilibre macroeconomice în Letonia. În tabloul de bord actualizat, unii indicatori depășesc pragul indicativ, și anume PIIN, rata șomajului și evoluția prețurilor ajustate la inflație ale locuințelor.

PIIN negativă se situează cu mult peste pragul indicativ, deși a scăzut în ultimii ani. Mai mult de două treimi din datoria netă reflectă stocurile de ISD, iar datoria externă netă se situează la un nivel moderat. Contul curent al Letoniei înregistrează un mic deficit. Câștigurile în ceea ce privește cotele de piață ale exporturilor din Letonia sunt în scădere, dar rămân semnificative la nivel cumulat. În timp ce costul unitar al muncii se află sub pragul indicativ, previziunile indică riscul unor depășiri pe termen scurt, dar acest lucru se încadrează în contextul îmbunătățirii competitivității care nu se bazează pe costuri și corespunde în general tendințelor înregistrate de partenerii comerciali majori. Ratele datoriei publice și private sunt net inferioare pragurilor. Sectorul financiar menține un nivel ridicat al lichidității și al ratelor de adecvare a capitalului, dar creșterea creditului este încă negativă în contextul reducerii continue a efectului de levier din sectorul bancar. În 2013, creșterea prețurilor ajustate la inflație ale locuințelor depășește pragul, dar se menține aproape de acesta, corectând reducerea substanțială din anii precedenți. Expunerea Letoniei la riscurile geopolitice, în special la conflictul dintre Rusia și Ucraina, afectează potențialul de creștere al țării. Indicatorul șomajului (media pe trei ani) se apropie de pragul indicativ și se preconizează că va scădea în continuare. Șomajul în rândul tinerilor continuă să scadă. Șomajul de lungă durată, deși rămâne la un nivel ridicat, s-a diminuat substanțial în decursul anului trecut, ceea ce atenuează, de asemenea, actualele riscuri sociale ridicate. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Lituania: în rundele precedente ale PDM nu au fost identificate dezechilibre macroeconomice în Lituania. În tabloul de bord actualizat, doi indicatori depășesc pragurile lor indicative, și anume PIIN și șomajul.

PIIN negativă a Lituaniei rămâne deasupra pragului, dar s-a îmbunătățit în mod semnificativ. În plus, datoria externă netă este cu mult mai scăzută, reflectând stocul intrărilor de ISD. Contul curent a înregistrat un mic excedent în 2013, dar se estimează că aceasta se va transforma în mic deficit în 2015, pe fondul creșterii cererii la nivel intern. Rezultatele la export par solide, cu câștiguri substanțiale la nivelul cotei de piață a exporturilor. Indicatorii privind competitivitatea costurilor sunt relativ stabili, chiar dacă ULC au crescut moderat în urma înăspririi condițiilor de pe piața muncii. Sancțiunile impuse de Rusia riscă să afecteze exporturile și PIB-ul pe termen scurt. În general, expunerea Lituaniei la riscurile geopolitice, în special la conflictul dintre Rusia și Ucraina, afectează potențialul de creștere al țării. Ratele datoriei, atât din sectorul privat, cât și din cel public, sunt relativ scăzute. Sectorul privat continuă să reducă efectul de levier, iar creșterea creditelor noi acordate societăților nefinanciare este lentă. Prețurile reale ale locuințelor s-au stabilizat în ultimii ani. Rata șomajului, a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată a scăzut în mod semnificativ și se preconizează că în următorii ani rata totală a șomajului va scădea și va ajunge aproape de nivelurile pragului indicativ. Îmbunătățirea situației de pe piața forței de muncă contribuie la reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, care rămân la niveluri foarte ridicate. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Luxemburg: în martie 2014, Comisia a concluzionat că provocările macroeconomice cu care se confruntă Luxemburgul nu constituie riscuri macroeconomice substanțiale care ar putea fi considerate dezechilibre în sensul PDM. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează deasupra pragului indicativ, și anume costul unitar al muncii, creșterea creditelor din sectorul privat și datoria sectorului privat.

Excedentul semnificativ al contului curent din Luxemburg a continuat să scadă în 2013, ca urmare a importurilor susținute, dar și a investițiilor aflate în scădere, ceea ce înseamnă că indicatorul pe trei ani se situează acum sub prag. Pierderile cumulate la nivelul cotelor de piață ale exporturilor au scăzut sub prag, după câteva creșteri substanțiale înregistrate în 2013. Costul unitar al muncii se menține relativ dinamic, chiar dacă în 2013 s-a înregistrat o creștere moderată a acestuia. Nivelul ridicat de îndatorare privată din Luxemburg, în principal în cazul societăților nefinanciare, reflectă în linii mari faptul că marile împrumuturi intragrup transfrontaliere sunt contrabalansate cu active destul de importante. Deși datoria publică se află, în prezent, într-o poziție favorabilă, pe termen mai lung există riscuri ridicate de sustenabilitate, ca urmare a faptului că datoriile legate de îmbătrânirea populației se află în creștere. Există în continuare riscuri la adresa stabilității financiare interne, care derivă din sectorul financiar de mari dimensiuni al țării, însă acestea se mențin la un nivel relativ limitat, deoarece sectorul este diversificat și specializat în același timp. Între timp, băncile naționale anunță rate de capital și de lichiditate solide. Cu toate acestea, dinamismul prețurilor locuințelor reprezintă o sursă de îngrijorare. Chiar dacă riscul unei corecții brutale a prețurilor pare a fi scăzut, există îngrijorări pe partea ofertei, iar investițiile în sectorul construcției de locuințe sunt în scădere. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Ungaria: în martie 2014, Comisia a concluzionat că situația macroeconomică a Ungariei necesită monitorizare și măsuri de politică decisive, care presupun, în special, ca poziția investițională internațională netă (PIIN) foarte negativă a țării și datoria publică relativ ridicată a acesteia să fie ajustate încontinuu[37]. În tabloul de bord actualizat, mai mulți indicatori se situează deasupra pragului indicativ, și anume PIIN, pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor, datoria publică și rata șomajului.

Excedentul contului curent și excedentul contului de capital, aflate în creștere din 2010, au asigurat o scădere susținută PIIN, chiar dacă aceasta se menține la un nivel foarte ridicat. Îmbunătățirea observată a contului curent a fost determinată, în ultimul timp, mai ales de o cerere internă slabă, iar rezultatele exporturilor au fost în general slabe, ceea ce a determinat pierderi cumulate ridicate la nivelul cotelor de piață. În același timp, creșterea costului unitar al muncii a fost relativ dinamică, chiar dacă REER s-a depreciat. Reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat a continuat într-un context dificil, caracterizat de un nivel ridicat de credite neperformante, de o împovărare excesivă a sectorului financiar, de fluxuri de creditare negative și de o scădere continuă a prețurilor ajustate la inflație ale locuințelor. Cu toate acestea, de la jumătatea anului 2013, ritmul de reducere a gradului de îndatorare s-a încetinit, ca urmare a unor sisteme de acordare de împrumuturi subvenționate și a unei revigorări a creșterii economice. Datoria publică a continuat să scadă treptat, însă traiectoria descrescătoare nu este suficient de solidă, dată fiind posibilitatea unor șocuri negative. Reacțiile negative în buclă dintre potențialul de creștere limitat al economiei și expunerea la modificările de curs valutar ar putea accentua vulnerabilitatea țării. Indicatorul de șomaj se situează cu puțin deasupra pragului, în principal din cauza creșterii ratei de participare, și se estimează că acesta va continua să se îmbunătățească. Deși situația tinerilor pe piața forței de muncă s-a îmbunătățit, rata șomajului de lungă durată rămâne ridicată. Rata de activitate este în creștere, dar continuă să fie una dintre cele mai scăzute din UE. Cu toate acestea, toți indicatorii de sărăcie au continuat să se deterioreze substanțial de la începutul crizei. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre care necesită măsuri decisive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare riscurile legate de persistența dezechilibrelor sau de corectarea acestora.

Malta: în martie 2014, Comisia a concluzionat că provocările macroeconomice cu care se confruntă Malta nu constituie riscuri macroeconomice substanțiale care ar putea fi considerate dezechilibre în sensul PDM. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează deasupra pragurilor indicative, și anume variația costului unitar nominal al muncii și gradul de îndatorare a sectorului public și a celui privat.

Reechilibrarea externă a continuat să progreseze, iar balanța contului curent a înregistrat un excedent în 2013. Se estimează că rata mai mare a importurilor, determinată de o serie de ample proiecte de investiții, va avea drept rezultat deteriorarea temporară a balanței contului curent în perioada 2014-2015. În pofida îmbunătățirii echilibrului extern în ultimii ani, cota de piață a exporturilor Maltei a scăzut pentru al cincilea an consecutiv în 2013, chiar dacă modificarea cumulată se află în limita pragului indicativ. Creșterile observate la nivelul costului unitar nominal al muncii se situează doar cu puțin deasupra nivelului de prag. Aceste evoluții reflectă structurile schimbătoare ale economiei, dar, dacă persistă, ele ar putea indica și anumite riscuri de erodare a competitivității. Între timp, nivelul relativ ridicat al datoriei private, concentrat în societățile nefinanciare, se menține pe o traiectorie descendentă, parțial ca urmare a unei creșteri economice susținute, dar și ca urmare a fluxului negativ de credite către sectorul întreprinderilor, dat fiind că băncile și-au înăsprit standardele de creditare, în special pentru sectorul construcțiilor. Raportul dintre datoria publică și PIB a continuat să crească, dar se estimează că acesta se va stabiliza și va descrește începând cu anul viitor. Deși sectorul bancar, un sector de mari dimensiuni și cu o orientare în principal internațională, se află într-un proces de reducere a efectului de levier, impactul asupra activității economice a fost limitat, deoarece proporția de active și pasive deținute de rezidenți și prezente în bilanțurile acestui sector este redusă. Stabilitatea prețurilor la locuințe, creșterea robustă a locurilor de muncă, însoțită totuși de o rată de activitate relativ scăzută, și rata scăzută a șomajului reduc riscul apariției unor dezechilibre interne. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Țările de Jos: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Țările de Jos se confruntă cu dezechilibre macroeconomice, legate, în special, de ajustarea continuă pe piața locuințelor și de nivelul ridicat de îndatorare a sectorului gospodăriilor. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează deasupra pragului indicativ, și anume: excedentul contului curent; pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor; nivelul datoriei sectorului privat și datoria sectorului public.

Persistența unui important excedent al contului curent în Țările de Jos este rezultatul unui nivel ridicat de economii și al unor investiții private interne cu o structură slabă, care au continuat să scadă în 2013. Cu toate acestea, se estimează că o redresare treptată va sprijini investițiile în 2014 și ulterior, exercitând o anumită presiune descendentă limitată asupra excedentului contului curent. Pierderi cumulate la nivelul cotei de piață a exporturilor s-au redus într-o oarecare măsură, după înregistrarea unor câștiguri limitate în 2013, parțial ca urmare a dinamismului reexporturilor. Creșterea costului unitar al muncii a fost pozitivă și s-a situat în limita pragului. Datoria sectorului privat a fost stabilă și s-a menținut la un nivel cu mult deasupra pragului, în ciuda unor măsuri active de reducere a gradului de îndatorare a gospodăriilor. Riscurile sunt reduse de stocul mare de active financiare deținute de sectorul privat. În plus, anumite schimbări de politică, cum ar fi reducerea deductibilității dobânzilor ipotecare și a raporturilor dintre împrumut și valoare, vor contribui la reducerea gradului de îndatorare a gospodăriilor și la un sector financiar mai bine echilibrat. Se pare că piața locuințelor este în curs de redresare, observându-se o revigorare a prețurilor locuințelor și o creștere a numărului de tranzacții și de autorizații de construire, ceea ce deschide calea unei creșteri la nivelul investițiile gospodăriilor. Datoria publică se menține deasupra pragului. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Austria: în rundele precedente ale PDM, nu au fost identificate dezechilibre macroeconomice în Austria. În tabloul de bord actualizat, doi indicatori se mențin deasupra pragurilor indicative, și anume pierderile la nivelul cotei de piață a exporturilor și datoriile sectorului public.

Contul curent se menține la un excedent stabil și moderat, în timp ce PIIN se apropie de zero. Valoarea considerabilă a pierderilor cumulate la nivelul cotei de piață a exporturilor s-a redus, după câteva câștiguri limitate înregistrate în 2013, când economia Austriei a beneficiat de integrarea lanțului său de aprovizionare în Germania și în Europa Centrală. Rezultatele mai recente la export corespund, în linii mari, rezultatelor partenerilor din UE. Îngrijorările cu privire la competitivitatea costurilor par a fi limitate, creșterea costului unitar al muncii fiind moderată și situându-se sub prag, iar evoluțiile REER corespund celor ale partenerilor din zona euro. Datoria sectorului privat se situează cu puțin sub prag, la un nivel relativ stabil. Fluxurile de credit către sectorul privat se mențin la o valoare pozitivă moderată. Datoria publică continuă să se situeze deasupra pragului indicativ, ca urmare, de asemenea, a restructurării și a recapitalizării instituțiilor din sectorul financiar, în contextul crizei, ceea ce ar trebui să conducă la o creștere a datoriei publice de 6 puncte procentuale din PIB în 2014. Deși există încă riscuri substanțiale, reacțiile negative în buclă dintre administrația publică și sectorul financiar au fost reduse, parțial datorită procesului de restructurare a principalelor instituții financiare. Cu toate acestea, integrarea strânsă a sectorului bancar în țările Europei Centrale, de Est și de Sud-Est sugerează faptul că sistemul bancar al Austriei este expus la riscuri geopolitice, precum și la evoluții macrofinanciare pe respectivele piețe. Se pare totuși că această expunere este, în general, oarecum mai redusă decât în trecut și că ea este însoțită de reducerea treptată a efectului de levier de către băncile austriece, ceea ce se manifestă în scăderea datoriile sectorului financiar și într-o reorientare către țări mai puțin riscante și către surse locale mai stabile de finanțare. În ceea ce privește prețurile locuințelor, există indicii că dinamica puternică a acestora, observată în 2012, s-a calmat considerabil, chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat în mod uniform la nivelul țării. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Polonia: în rundele precedente ale PDM nu au fost identificate dezechilibre macroeconomice în Polonia. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează deasupra pragurilor indicative, și anume PIIN și rata șomajului.

PIIN se menține la o valoare negativă ridicată și a continuat să se înrăutățească moderat în 2013. Cu toate acestea, datoria externă netă este semnificativ mai scăzută decât PIIN, o mare parte din datoriile în valută fiind reprezentată de conturile de ISD. De asemenea, deficitul contului curent s-a îmbunătățit și, pentru prima din 2007, se situează sub nivelul pragului, datorită unui excedent în balanța comercială și a unui deficit mai redus în contul de venituri. La nivel cumulat, cota de piață a exporturilor a fost stabilă în cursul ultimilor cinci ani, deși pierderile din ultimii ani au fost compensate de câștiguri în 2013. Datoria sectorului privat, exprimată în procente din PIB, rămâne printre cele mai scăzute din UE și a crescut doar marginal. Datoria publică a rămas, în linii mari, stabilă, ușor sub prag, și se estimează ca ea să scadă în 2014, în principal ca urmare a recentelor modificări aduse sistemului de pensii din al doilea pilon. Sectorul bancar prezintă o bună capitalizare, dispune de lichidități și este profitabil; fluxul de credit către sectorul privat se menține la un nivel scăzut față de perioada anterioară anului 2007, dar pozitiv. Creditele ipotecare în valută continuă să reprezinte o proporție ridicată din totalul creditelor ipotecare, dar se află într-o scădere constantă. Deși rata șomajului a atins pragul în perioada de referință, din datele mai recente reiese o tendință descendentă, care ar putea fi în pericol, date fiind atât posibilele repercusiuni economice ale tensiunilor dintre Rusia și Ucraina, cât și condițiile economice mai slabe decât se estimase din UE. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Portugalia: din mai 2011 până în iunie 2014, Portugalia a beneficiat de asistență financiară pentru sprijinirea unui program de ajustare macroeconomică[38]. În consecință, supravegherea dezechilibrelor și monitorizarea măsurilor corective s-au desfășurat în acest context, iar nu în cadrul PDM. În cadrul programului, Portugalia a realizat progrese importante în ceea ce privește corectarea deficiențelor economice și reducerea riscurilor macroeconomice. Cu toate acestea, în tabloul de bord actualizat, o serie de indicatori continuă să depășească pragurile indicative: PIIN, datoria sectorului privat, datoria publică și șomajul.

PIIN negativă este foarte ridicată și a urmat o tendință de creștere. Cu toate acestea, creșterea PIIN a prezentat un ritm încetinit și a stagnat aproape, pe măsură ce contul curent s-a reechilibrat, ca urmare a creșterii exporturilor și a comprimării importurilor. Pierderile cumulate la nivelul cotelor de piață ale exporturilor au scăzut sub prag, ca urmare a câștigurilor din 2013. Aceste câștiguri recente concordă cu unele semne de îmbunătățire a competitivității costurilor, reflectate de scăderea treptată a costului unitar al muncii și de stabilitatea REER. Datoria privată este foarte ridicată, iar eforturile de reducere a efectului de levier, depuse de gospodării și companii, au redus raporturile datoriei private, însă numai într-o mică măsură. De asemenea, datoria publică se menține la un nivel foarte ridicat, deși se estimează că a atins un nivel maxim în 2013 și că va scădea treptat ulterior. În ciuda recentelor evenimente legate de o anumită bancă, sectorul bancar portughez a fost stabilizat cu succes, capitalizarea băncilor realizându-se în mod adecvat și accesul la lichidități bazate pe piață continuând să se îmbunătățească. Date fiind nivelurile ridicate de credite neperformante și mediul economic în general slab, băncile continuă totuși să fie vulnerabile la șocurile macroeconomice și să prezinte o capacitate restrânsă de finanțare a economiei reale. Rata șomajului rămâne foarte ridicată, deși a continuat să scadă treptat după atingerea unui nivel maxim la începutul anului 2013. Șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată prezintă cote foarte ridicate, iar alți indicatori sociali continuă să constituie un motiv de îngrijorare. În contextul integrării Portugaliei în ciclul de supraveghere normal al UE, Comisia consideră că este util să examineze în continuare riscurile implicate, în cadrul unei analize aprofundate în care să verifice dacă există dezechilibre.

România: având în vedere riscurile care afectează încă balanța de plăți a țării, România beneficiază, din primăvara anului 2009, de asistență financiară, acordată în prezent din motive de precauție, pentru sprijinirea programelor de ajustare. Supravegherea dezechilibrelor și monitorizarea măsurilor corective s-au desfășurat în acest context. Cu toate acestea, de la convenirea actualului acord, în toamna anului 2013, nu s-a finalizat cu succes nicio revizuire a programului, iar programul este prevăzut să se încheie în septembrie 2015. În tabloul de bord actualizat, poziția investițională internațională netă (PIIN) este în continuare cu mult deasupra pragului indicativ.

Nivelul ridicat al PIIN negative a României reflectă acumularea unor deficite ale contului curent în perioada anterioară crizei care au fost finanțate, în mare măsură, prin ISD, ceea ce înseamnă că datoria externă netă este oarecum mai scăzută decât PIIN, deși se menține la un nivel ridicat. Contul curent s-a aflat în curs de reechilibrare, însă în 2013 înregistra încă un mic deficit, care se estimează că va crește într-o oarecare măsură în următorii ani. ISD continuă în mod clar să se situeze sub nivelurile din perioada anterioară crizei. Rezultatele exporturilor au fost solide, iar România a obținut cote de piață, în special în 2013. Productivitatea muncii s-a redresat considerabil începând cu 2012, dar costul unitar al muncii a crescut rapid în 2013. Datoria sectorului privat este relativ scăzută și se estimează că aceasta s-a redus semnificativ în 2013, ca urmare a unei puternice creșteri nominale. Sectorul financiar este bine capitalizat și dispune de lichidități, dar intermedierea rămâne scăzută. Deși în 2014 s-a observat o reducere semnificativă, presiunile de reducere a efectului de levier și nivelul ridicat de credite neperformante afectează expansiunea creditului în sectorul privat. Pe piața locuințelor continuă corectarea prețurilor ajustate la inflație ale locuințelor, însă într-un ritm mai lent decât în anii precedenți. Piața imobiliară slabă afectează portofoliile de credite ale băncilor, care sunt în mare măsură garantate cu ipoteci. Pe piața forței de muncă se mențin ridicate rata șomajului în rândul tinerilor și proporția tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, în timp ce rata de activitate rămâne una dintre cele mai scăzute din UE. Sărăcia și excluziunea socială sunt printre cele mai ridicate din UE. Programele succesive de asistență financiară au contribuit la reducerea riscurilor economice în România. Date fiind întârzierile înregistrate la finalizarea revizuirilor semestriale ale acordului de tip preventiv, care este prevăzut să înceteze în septembrie 2015, România ar trebui să facă din nou obiectul supravegherii în cadrul PDM. Acest lucru presupune, printre altele, pregătirea unei analize aprofundate în care să se examineze în continuare persistența dezechilibrelor și a riscurilor sau corectarea acestora.

Slovenia: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Slovenia se confruntă cu dezechilibre macroeconomice excesive care necesită o monitorizare specifică și măsuri de politică ferme și continue. Mai precis, sunt necesare măsuri decisive pentru remedierea riscurilor rezultate dintr-o structură economică caracterizată de o slabă guvernanță corporativă, de un nivel ridicat de implicare a statului, de un grad ridicat de îndatorare a sectorului întreprinderilor, de pierderi în materie de competitivitate a costurilor și de un nivel crescând al datoriei publice. După cum s-a anunțat în martie 2014 și în conformitate cu Recomandarea pentru zona euro, Comisia a demarat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor în Slovenia[39]. În tabloul de bord actualizat, câțiva indicatori se situează deasupra pragului indicativ, și anume poziția investițională internațională netă, modificarea cotei de piață a exporturilor și datoria publică.

Contul curent a continuat să facă obiectul unei corecții drastice, ajungând la un excedent destul de important în 2013, pe măsură ce exporturile s-au extins și importurile s-au contractat. În consecință, poziția investițională internațională netă a Sloveniei s-a îmbunătățit considerabil, deși se menține doar cu puțin deasupra pragului. După cinci ani de regres, cotele de piață ale exporturilor Sloveniei au crescut în 2013. Restabilirea competitivității prețurilor și a costurilor a fost limitată, deoarece în cazul costului unitar al muncii s-a ajuns numai la o stabilizare, după creșterile bruște înregistrate în primii ani de criză. Datoria sectorului privat a continuat să scadă, ca urmare a descreșterii gradului de îndatorare a întreprinderilor. Acest fapt s-a datorat, în mare parte, mai degrabă creșterii negative a creditelor decât restructurării stocurilor existente. Procesul de reducere a efectului de levier, desfășurat în sectorul financiar, s-a accelerat în mod semnificativ în 2013, ca urmare a transferului de credite neperformante către compania deținută de stat care se ocupă cu administrarea activelor bancare și ca urmare a recapitalizării băncilor de către guvern. În consecință, datoria publică totală a crescut puternic, situându-se în prezent cu mult deasupra pragului. Rata șomajului a atins un nivel maxim în 2013, sub pragul indicativ. Cu toate acestea, șomajul de lungă durată a atins niveluri record în 2013. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre excesive, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența riscurilor macroeconomice și să monitorizeze progresele înregistrate în ceea ce privește corectarea dezechilibrelor excesive.

Slovacia: în rundele precedente ale PDM nu au fost identificate dezechilibre macroeconomice în Slovacia. În tabloul de bord actualizat, doi indicatori se situează în continuare deasupra pragurilor indicative, și anume PIIN și rata șomajului.

PIIN a Slovaciei s-a deteriorat puțin în 2013, însă datoria externă se menține la un nivel scăzut și relativ stabil, dat fiind stocul ridicat de ISD. Balanța contului curent s-a îmbunătățit, cu mici excedente înregistrate în 2012 și 2013. Rezultatele exporturilor par a fi stabile, prezentând doar niște pierderi cumulate minore la nivelul cotei de piață și câteva câștiguri în 2013. Evoluțiile în materie de competitivitate a prețurilor și a costurilor nu reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece atât REER, cât și costul unitar al munci prezintă o creștere stabilă. Datoria sectorului privat a rămas stabilă, pe fondul unor fluxuri de credite moderat pozitive. Sectorul bancar continuă să fie bine capitalizat, estimându-se că datoriile totale au scăzut puțin în 2013. Rata datoriei publice a continuat să crească în 2013, dar se menține sub pragul indicativ. După ce au scăzut timp de patru ani consecutivi, prețurile locuințelor s-au stabilizat în 2013. Rezultatele pieței forței de muncă reflectă persistența unor disparități regionale majore în ceea ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Șomajul rămâne cea mai presantă problemă a politicii economice, date fiind implicațiile sociale. Șomajul este în mare parte de lungă durată, ceea ce sugerează faptul că natura sa este structurală; șomajul în rândul tinerilor constituie, de asemenea, o problemă gravă. În concluzie, Comisia nu va efectua în acest stadiu o analiză aprofundată suplimentară în contextul PDM.

Finlanda: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Finlanda se confruntă cu dezechilibre macroeconomice, care implică în special evoluții referitoare la competitivitate. În tabloul de bord actualizat, trei indicatori se situează deasupra pragurilor indicative, și anume variația cotelor de piață ale exporturilor, variația costului unitar al muncii și nivelul datoriei sectorului privat.

Tendința regresivă a poziției externe, care a condus la deficite moderate ale contului curent, s-a stabilizat în 2013, în timp ce PIIN pozitivă a Finlandei s-a diminuat puțin. Exporturile Finlande au pierdut cote de piață într-un ritm mai rapid decât cele ale oricărei alte țări din UE. Cu toate că majoritatea pierderilor au survenit în perioada 2009-2010, Finlanda nu a înregistrat câștigurile moderate la nivelul cotelor de piață ale exporturilor care au fost observate în majoritatea celorlalte țări ale UE. Evoluțiile nefavorabile ale costului unitar ale muncii se repercutează, de asemenea, asupra competitivității costurilor. Deși restructurarea industriilor tradiționale este în curs, merită să fie analizate eventualele deficiențe structurale care ar putea sta la baza pierderilor înregistrare în materie de competitivitate și care ar putea limita capacitatea de ajustare atât a sectorului privat, cât și a sectorului public. Raportul dintre datoria sectorului privat și PIB este în continuare ridicat, fiind dominat de datoria sectorului întreprinderilor. În același timp, datoriile sectorului financiar aflate în scădere în 2013 indică reducerea efectului de levier. Ușoara scăderea a prețurilor reale ale locuințelor a continuat în 2013, limitând riscurile rezultate din supraîncălzirea pieței locuințelor. Diferențele tot mai mari observate de la o regiune la alta merită însă o atenție deosebită. Șomajul este tot mai ridicat, iar mediul de creștere rămâne foarte slab. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Suedia: în aprilie 2014, Comisia a concluzionat că Suedia se confruntă cu dezechilibre macroeconomice, în special în ceea ce privește datoria gospodăriilor și lipsurile de eficiență de pe piața locuințelor. În tabloul de bord actualizat, excedentul contului curent, pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor și datoria sectorului privat se situează deasupra pragurilor indicative.

Excedentul contului curent se menține la un nivel stabil, doar cu puțin deasupra pragului, reflectând existența unor economii relativ importante atât în sectorul privat, cât și în sectorul public, precum și un nivel reținut al investițiilor în ultimii ani, chiar dacă se estimează o redresare. Exporturile Suediei au înregistrat, de-a lungul anilor, importante pierderi la nivelul cotelor de piață și, chiar dacă ritmul acestor pierderi a încetinit în 2013, pierderile cumulate se situează deasupra pragului. Din indicatorii de competitivitate a costurilor nu rezultă însă că ar exista probleme, deoarece creșterea costului unitar al muncii este relativ scăzută în 2013. Nivelul ridicat al datoriei sectorului privat este stabil, dar continuă să necesite atenție. Îndatorarea întreprinderilor se află în regres din 2009, dar se menține la un nivel ridicat și ar trebui să crească din nou pe măsură ce fluxurile de credit ating niveluri maxime. Ritmul de creștere a datoriei gospodăriilor a încetinit în urma reformelor ipotecare, dar datoria gospodăriilor s-a aflat din nou în creștere începând cu 2012. Datoria publică este relativ scăzută. Prețurile ajustate la inflație ale locuințelor, care s-au stabilizat la niveluri ridicate în 2011 și în 2012, au început să crească din nou, într-un ritm mai dinamic, de la mijlocul anului 2013, iar piața locuințelor continuă să fie predispusă la o dezvoltare dezechilibrată, cu grave constrângeri pe partea ofertei. Riscurile bancare par limitate, deși, date fiind nivelurile ridicate ale datoriei gospodăriilor, băncile sunt mai vulnerabile la pierderi de încredere în eventualitatea unei scăderi considerabile a prețurilor. Întrucât băncile se bazează mult pe finanțarea de piață, o criză de încredere ar putea conduce rapid la creșterea costurilor de finanțare ale băncilor și la intensificarea presiunilor de reducere a efectului de levier. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

Regatul Unit: în martie 2014, Comisia a concluzionat că Regatul Unit se confruntă cu dezechilibre macroeconomice, în special în domenii precum datoria gospodăriilor, care este legată de nivelurile ridicate ale datoriilor ipotecare și de caracteristicile structurale ale pieței locuințelor, și exporturile Regatului Unit, a căror cotă de piață este în descreștere. În tabloul de bord actualizat, trei indicatori se situează deasupra pragului indicativ, și anume: pierderile la nivelul cotelor de piață ale exporturilor, datoria sectorului privat și datoria publică.

Deficitul contului curent a continuat să crească în 2013, deși indicatorul pe trei ani se menține în limita valorii de prag. În același timp, PIIN negativă a Regatului Unit se menține la o valoare moderată. Deteriorarea cumulată la nivelul cotei de piață a exporturilor rămâne cu mult deasupra pragului indicativ, deși rata de regres a scăzut în 2013. Indicatorii de competitivitate a costurilor sunt relativ stabili. Nivelul ridicat al raportului dintre datoria sectorului privat și PIB se află într-o scădere treptată, favorizată de creșterea nominală, dar se menține cu mult deasupra pragului indicativ. Prețurile locuințelor continuă să crească din nou după o fază de corecție minoră. Cu toate acestea, variația regională a creșterii prețurilor locuințelor, alături de niveluri de îndatorare în continuare ridicate, pare să indice că, pe termen mediu, sectorul locuințelor ar putea fi vulnerabil la șocuri care s-ar putea propaga la întreaga economie. Datoria publică ridicată constituie în continuare un motiv de îngrijorare. Aceasta prezintă un ritm încetinit în ultima vreme, dar nu a atins încă un nivel maxim. Ocuparea forței de muncă continuă să crească într-un ritm sănătos, iar rata șomajului în rândul tinerilor și rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare au scăzut. În concluzie, ținând cont și de faptul că în martie 2014 au fost identificate dezechilibre, Comisia consideră că este util să examineze în continuare persistența dezechilibrelor sau corectarea acestora.

[1]       „European Economic Forecast-Autumn 2014”, European Economy, 2014(7).

[2]       Pentru indicatori sintetici privind respectarea recomandării de politică, a se vedea Deroose, S. și J. Griesse, „Implementing Economic Reforms–Are EU Member States Responding to European Semester Recommendations?” ECFIN Economic Brief, 2014(37).

[3]       Prezentul raport este însoțit de o anexă statistică care conține o multitudine de statistici pe baza cărora a fost elaborat raportul. În comparație cu raportul de anul trecut, nu s-a făcut nicio modificare în ceea ce privește definițiile variabilelor tabloului de bord și ale indicatorilor auxiliari, nici în ceea ce privește pragurile indicative aferente acestora. Cu toate acestea, standardele statistice au fost actualizate, luându-se în considerare trecerea de la SEC95 la SEC2010 și de la ediția a 5-a la ediția a 6-a a Manualului balanței de plăți, precum și poziția investițională internațională. A se vedea, de asemenea, nota de subsol 311.

[4]       Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 (JO L 306, 23.11.2011, p. 25).

[5]       În martie 2014, Comisia a constatat existența unor dezechilibre în Belgia, Bulgaria, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Ungaria, Țările de Jos, Slovenia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit, dintre aceste țări Croația, Italia și Slovenia înregistrând dezechilibre excesive [„Rezultatele bilanțurilor aprofundate”, COM(2014) 150 final, 5.3.2014 și „Macroeconomic Imbalances-2014”, European Economy-Occasional Papers 172-188]. Pentru întregul set de recomandări specifice fiecărei țări, adoptate de Consiliu, inclusiv cele care sunt relevante pentru PDM, a se vedea JO C 247, 29.7.2014.

[6]       Comisia consideră că, din moment ce dezechilibrele sunt identificate în urma analizelor detaliate din cadrul bilanțurilor aprofundate anterioare, concluzia că un dezechilibru a fost depășit ar trebui să fie formulată, de asemenea, după studierea atentă a tuturor factorilor relevanți în cadrul unui alt bilanț aprofundat.

[7]       „Analysing Euro Area Inflation Using the Phillips Curve”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(2):21­6.

[8]       În ceea ce privește efectele de contagiune transfrontalieră, cu accent pe zona euro, a se vedea: „Cross-Border Spillovers within the Euro Area”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(4): urmează a fi publicat.

[9]       „The Euro Area's Growth Prospects over the Coming Decade”, Quarterly Report on the Euro Area, 2013(4):7-16. A se vedea, de asemenea, „The Growth Impact of Structural Reforms”, Quarterly Report on the Euro Area, 2013(4):17-27 și „Growth Differences between Euro Area Member States since the Crisis”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(2):7-20.

[10]     Pentru o descriere detaliată a versiunii actuale a metodologiei ECOFIN aprobate de Consiliu, care este utilizată pentru evaluarea PIB-ului potențial și a deviațiilor PIB, a se vedea Havik, K. et al., „The Production Function Methodology for Calculating Potential Growth Rates and Output Gaps”, European Economy-Economic Papers, 535.

[11]     A se vedea lucrarea recent publicată, „2014 Ageing Report-Underlying Assumptions and Projection Methodologies”, European Economy, 2014(8).

[12]     „The Drivers of Total Factor Productivity in Catching-up Economies”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(3):7-19.

[13]     „Drivers and Implications of the Weakness of Investment in the EU”, caseta I.1, în „European Economic Forecast-Autumn 2014”, European Economy, 2014(7):40-3.

[14]     „Market Reforms at Work”, European Economy, 2014(5).               

[15]     A se vedea Tabelul I.4 din „European Economic Forecast-Autumn 2014”, op.cit.:29.

[16]     A se vedea considerentul 17 din Regulamentul nr. 1176/2011: „În evaluarea dezechilibrelor macroeconomice ar trebui să se țină cont de gravitatea și de potențialele efecte de propagare economice și financiare negative ale acestora care agravează vulnerabilitatea economiei Uniunii și pun în pericol buna funcționare a uniunii economice și monetare. În vederea abordării dezechilibrelor macroeconomice și a divergențelor în materie de competitivitate sunt necesare acțiuni în toate statele membre, în special în zona euro. Cu toate acestea, tipul, importanța și gradul de urgență al provocărilor în materie de politici pot diferi semnificativ de la un stat membru la altul. Având în vedere vulnerabilitățile și amploarea ajustărilor necesare, necesitatea unor măsuri de politică este deosebit de presantă în statele membre care prezintă în mod constant deficite ridicate de cont curent și pierderi mari în materie de competitivitate. De asemenea, statele membre care acumulează surplusuri mari de cont curent, politicile ar trebui să urmărească identificarea și punerea în aplicare a măsurilor care contribuie la consolidarea cererii interne și a potențialului de creștere al acestora.”

[17]     „Member State Vulnerability to Changes in the Euro Exchange Rate”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(3):27-33.

[18]     Consolidarea finanțelor publice se poate să fi avut, de asemenea, un impact asupra salariilor. A se vedea „The Relationship between Government and Export Sector Wages and Implications for Competitiveness”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(1):27-34.

[19]     Pentru o analiză sectorială a competitivității, a se vedea „A Competitiveness Measure Based on Sector Unit Labour Costs”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014(2):34-40. Pentru estimări privind impactul potențial al unei serii de reforme selectate ale pieței în anumite economii, a se vedea „Market Reforms at Work”, op.cit. Pentru evaluări mai detaliate ale reformelor sectoriale, a se vedea Turrini A. et al. „A Decade of Labour Market Reforms in the EU”, European Economy-Economic Papers, 522; Lorenzani, D. și J. Varga, „The Economic Impact of Digital Structural Reforms”, European Economy-Economic Papers, 529; Lorenzani, D și F. Lucidi, „The Economic Impact of Civil Justice Reforms”, European Economy-Economic Papers, 530; Connell, W., „Economic Impact of Late Payments”, European Economy-Economic Papers, 531; Ciriaci, D. „Business Dynamics and Red Tape Barriers”, European Economy-Economic Papers, 532 și Canton E. et al., „The Economic Impact of Professional Services Liberalisation”, European Economy-Economic Papers, 533.

[20]     Vandenbussche, H., „Quality in Exports”, European Economy-Economic Papers, 528.

[21]     „Corporate Balance Sheet Adjustment in the Euro Area and the United States”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014 (3): 40-6.

[22]     Pentru o analiză detaliată a actualului proces de reducere a efectului de levier, inclusiv privind modurile de reducere a efectului de levier (activ, pasiv și fără succes) și factorii și necesitățile reziduale de reducere a efectului de levier în sectorul gospodăriilor și în cel al întreprinderilor din zona euro, a se vedea „Private Sector Deleveraging: Where Do We Stand?”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014 (3): 7-19 și „Private Sector Deleveraging: Outlook and Implication for the Forecast”, caseta 1.2, publicat în „European Economic Forecast-Autumn 2014”, op.cit.: 44-8.

[23]     Referitor la metodologia de estimare a eforturilor bugetare prin intermediul soldului bugetar ajustat ciclic, a se vedea Mourre, G., et al., „Adjusting the Budget Balance for the Business Cycle: The EU Methodology”, European Economy-Economic Papers, 536.

[24]     „Assessing Public Debt Sustainability in EU Member States: A Guide”, European Economy - Occasional Papers, 200 și „Identifying Fiscal Sustainability Challenges in the Areas of Pension, Healthcare and Long-term Care”, European Economy - Occasional Papers, 201. A se vedea, de asemenea, „The Impact of Unanticipated Disinflation on Debt”, caseta I. 3, publicat în „European Economic Forecast-Autumn 2014”, op. cit.: 49-50.

[25]     Referitor la impactul pe care condițiile stricte de ofertă de credit le-ar putea avea asupra nivelului insuficient al investițiilor, a se vedea „Firms’ investment decisions in vulnerable Member States”, Quarterly Report on the euro area, 2013 (4): 29-35.

[26]     „Institutional Features and Regulation of Housing and Mortgage Markets”, Quarterly Report on the Euro Area, 2014 (3): 27-33. A se vedea, de asemenea, „Tax Reforms in EU Member States 2014”, European Economy, 2014(6), în care se discută în special influența datoriei în sistemele fiscale și modalitățile de impozitare a unui bun imobil.

[27]     A se vedea, de exemplu, Arpaia, A., A. Kiss, și B. Palvolgyi (2014), „Labour Mobility and Labour Market Adjustment in the EU”, European Economy-Economic Papers, în curs de publicare.

[28]     A se vedea Juravle, C. et al. (2013): „A Fact-Finding Analysis on the Impact on the Member States' Social Security Systems of the Entitlements of Non-Active Intra-EU Migrants to Special Non-Contributory Cash Benefits and Healthcare Granted on the Basis of Residence”, Raport al ICF GHK pentru DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune.

[29]     Potrivit statisticilor Eurostat privind forța de muncă, în 2013, rata supracalificării era de 20 la sută pentru persoanele născute în aceeași țară, de 31 la sută pentru persoanele născute în altă țară din UE, de 36 la sută pentru persoanele născute în afara UE.

[30]     Această abordare care evită duplicarea procedurilor și a obligațiilor de raportare este prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 472/2013 (JO L 140, 27.5.2013, p. 1). Ea corespunde totodată și propunerii Comisiei privind instituirea unui mecanism de asistență financiară pentru statele membre a căror monedă nu este euro [COM(2012) 336, 22.6.2012]. Pentru o discuție detaliată privind situația economică și progresele în direcția corectării dezechilibrelor și a riscurilor macroeconomice în statele membre respective, a se vedea cele mai recente rapoarte de conformitate: în European Economy-Occasional Papers, 192 (Grecia), 197 (Cipru) și 156 (România).

[31]     În tabloul de bord a fost integrată trecerea de la SEC 95 la SEC 2010 și de la al 5-lea la al 6-lea manual privind balanța de plăți și poziția investițională internațională. Conform explicațiilor mai detaliate din anexa statistică, atunci când la data limită (1 noiembrie 2014) nu erau încă disponibile date în baza noilor standarde statistice, s-au folosit date în temeiul vechilor standarde. Întreruperile seriilor aferente au fost marcate în mod corespunzător. Pentru majoritatea statelor membre, în cazul celor mai multe variabile, modificările datelor care rezultă din trecerea la noile sisteme statistice nu sunt semnificative din punct de vedere macroeconomic; numai în câteva cazuri schimbarea standardelor statistice a dus la revizuirea variabilelor de la un nivel superior la un nivel inferior pragurilor indicative (sau invers). Trecerea de la SEC 95 la SEC 2010 și de la ediția a 5-a la ediția a 6-a a Manualului balanței de plăți constituie o îmbunătățire a calității datelor și, prin urmare, favorizează analiza economică, în pofida întreruperilor temporare ale seriilor.

[32]     A se vedea COM(2014) 150, 5.3.2014, și Recomandarea pentru zona euro (2014/C 247/27, JO 247, 29.7.2014, p. 141). Această monitorizare specifică pentru Irlanda se bazează pe supravegherea ulterioară aplicării programului. Cel mai recent raport privind supravegherea ulterioară aplicării programului pentru Irlanda este disponibil în culegerea European Economy-Occasional Papers, 195.

[33]     A se vedea COM(2014) 150, 5.3.2014, și Recomandarea pentru zona euro (2014/C 247/27, JO 247, 29.7.2014, p. 141). Această monitorizare specifică pentru Spania se bazează pe supravegherea ulterioară aplicării programului. Cel mai recent raport privind supravegherea ulterioară aplicării programului pentru Spania este disponibil în culegerea European Economy-Occasional Papers, 193.

[34]     A se vedea COM(2014) 150, 5.3.2014, și Recomandarea pentru zona euro (2014/C 247/27, JO 247, 29.7.2014, p. 141). Rapoartele de monitorizare specifică vor fi făcute publice.

[35]     A se vedea COM(2014) 150, 5.3.2014. Raportul din noiembrie 2014 este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/documents/2014-11-07_croatia_mip_ specific_ monitoring_report_to_epc_en.pdf.

[36]     A se vedea COM(2014) 150, 5.3.2014, și Recomandarea pentru zona euro (2014/C 247/27, JO 247, 29.7.2014, p. 141). Raportul din noiembrie 2014 este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/documents/2014-11-07_italy_mip_specific_ monitoring_report_to_epc_en.pdf.

[37]     În afară de PDM și alte proceduri standard de supraveghere, evoluțiile economice și procesul de punere în aplicare a politicilor din Ungaria au fost monitorizate îndeaproape de către Comisie, în cadrul supravegherii ulterioare aplicării programului. Cel mai recent raport este disponibil la http://ec.europa.eu/economy_finance /assistance_eu_ms/documents/hu_efc_note_5th_pps_mission_en.pdf.

[38]     A se vedea documentul „The Economic Adjustment Programme for Portugal, 2011-2014”, European Economy-Occasional Papers, 202, în care sunt evaluate punerea în aplicare globală a programului de ajustare și provocările politice pentru economia portugheză.

[39]     A se vedea COM(2014) 150, 5.3.2014, și Recomandarea pentru zona euro (2014/C 247/27, JO 247, 29.7.2014, p. 141). Rapoartele de monitorizare specifică vor fi făcute publice.