COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.7.2014

COM(2014) 464 final

CARTE VERDE

Siguranța serviciilor de cazare turistică

CARTE VERDE

Siguranța serviciilor de cazare turistică

Cuprins

1.    Introducere    

2.    Domeniul de aplicare    

3.    Obiective    

4.    Întrebări    

4.1.    Instrumentele existente    

4.1.1.    La nivel național    

4.1.2.    La nivel european    

4.1.3.    Monitorizare și aplicare    

4.2.    Coerența dintre abordările naționale    

4.3.    Impactul situației de reglementare existente asupra pieței interne    

4.4.    Aspecte transversale    

4.4.1.    Întreprinderi mici și mijlocii    

4.4.2.    Accesibilitatea și consumatorii vulnerabili    

4.4.3.    Date referitoare la răniri și accidente    

4.4.4.    Standarde    

4.4.5.    Competențe și formare    

4.5.    Cel mai potrivit nivel și cele mai adecvate instrumente pentru a trata aspectele de siguranță    

4.5.1.    Nivel    

4.5.2.    Instrumente alternative    

4.6.    Ultima întrebare    

5.    Observații finale    

1.Introducere

Europa este pe locul întâi în clasamentul destinațiilor turistice la nivel mondial. În 2013 au sosit în Europa peste 560 de milioane de turiști internaționali, o realizare care a depășit cifrele foarte bune din 2012. Creșterea numărului de turiști a fost intensă în mod special în Europa Centrală și de Sud 1 .

Continentul nostru este și destinația turistică preferată a europenilor. În 2013, aproape 40 % dintre europeni, cu 5 % mai mulți decât în 2012, și-au petrecut vacanțele în Uniunea Europeană.

Conform ultimului sondaj Eurobarometru 2 , turiștii se simt în siguranță în Europa și sunt foarte mulțumiți. Respondenții au exprimat un grad ridicat de satisfacție în privința majorității aspectelor referitoare la vacanța pe care au petrecut-o în 2013, în special în ceea ce privește siguranța (95 %) și calitatea (95 %) cazării.

Pentru a menține și a consolida poziția Europei de lider în domeniul turismului mondial, Comisia a adoptat în 2010 o comunicare ce stabilea o strategie cuprinzătoare pentru stimularea competitivității sectorului. Siguranța cazării turistice se numără printre acțiunile prezentate în această comunicare. Concret, existența unor niveluri corespunzătoare și eficiente de siguranță poate spori încrederea consumatorilor și poate stimula creșterea economică prin crearea unui mediu favorabil pentru întreprinderi și pentru cooperarea dintre statele membre și prin creșterea competitivității sectorului turistic.

În 2013, numărul de nopți petrecute în unitățile de cazare turistică din UE-28 a atins o valoare record, și anume 2,6 miliarde de nopți 3 . Totodată, numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică de către persoane nerezidente 4 (adică oaspeți din alte țări) a crescut în UE-28 cu 4,8 % între 2012 și 2013, ajungând în 2013 la 45 % din total nopților petrecute.

În unele țări cum sunt Malta, Cipru sau Croația, gradul de ocupare a unităților de cazare turistică se datorează aproape în totalitate nerezidenților (96 %, 93 % și, respectiv, 92 %), în timp ce în alte țări, precum România (18 %), Polonia sau Germania (în ambele țări gradul de ocupare de către nerezidenți este de 20 %), situația este exact contrară.

Preocupările turiștilor în legătură cu siguranța au fost monitorizate regulat în fiecare an începând cu 2008, prin intermediul sondajelor Eurobarometru, punându-se accentul de asemenea pe siguranța hotelurilor și pe protecția împotriva incendiilor. Sondajele anuale au confirmat în mod constant că turiștii europeni nu sunt niciodată îngrijorați din motive de siguranță (totalul răspunsurilor în acest sens situându-se între 0 % și 1 %). Cu toate acestea, se pot întâmpla uneori accidente care îi afectează direct pe operatorii în cauză și afectează indirect și reputația destinației respective, având efecte negative suplimentare și asupra altor operatori. Deși responsabilitatea pentru siguranța serviciilor de cazare turistică revine statelor membre, prezența acestei dimensiuni transfrontaliere pronunțate îndeamnă la un proces de reflecție asupra nivelului de calitate și de siguranță al acestor servicii în diversele state membre.

Acest aspect, împreună cu indicațiile din raportul Comisiei din 2003 privind siguranța serviciilor pentru consumatori 5 , care a recomandat îmbunătățirea informațiilor despre riscuri și accidente și monitorizarea în mod sistematic a politicilor și a măsurilor statelor membre, a determinat Comisia să analizeze problema siguranței serviciilor de cazare turistică la nivel european în ultimii ani atât prin implicarea într-un dialog cu părțile interesate relevante, cât și prin desfășurarea de acțiuni destinate să consolideze baza de cunoștințe existentă.

O serie de studii și de ateliere pe tema metodologiilor de colectare a datelor privind accidentele și rănirile legate de servicii au dus la o înțelegere mai aprofundată a acestei chestiuni (a se vedea punctul 2.1 din anexa 1). Comisia a sprijinit și a facilitat dezbateri atât în jurul inițiativelor de autoreglementare din sectorul hotelurilor și restaurantelor, cât și pe marginea opiniilor despre modurile optime de a acționa în viitor (a se vedea secțiunea 2.2 din anexa 1). Au existat recent încercări de a identifica riscurile privind siguranța și de a confrunta date relevante din sectorul cazării turistice, încercări care au demonstrat în mod invariabil complexitatea sarcinii, din cauza mai multor factori cum ar fi varietatea hotelurilor din sector sau aspectele legate de reputație 6 .

Deși anumite cerințe legale referitoare la protecția împotriva incendiilor în unitățile de cazare turistică provin din Directiva privind materialele de construcții și din legislația UE referitoare la securitatea în muncă, nu există legislație orizontală specifică la nivelul UE și nici la nivel național nu se aplică nicio abordare standard privind siguranța serviciilor de cazare turistică, astfel cum a indicat o consultare recentă cu statele membre pe tema cadrului de reglementare existent și a cadrului care nu ține de reglementare referitoare la siguranța în unitățile de cazare turistică, printre alte sectoare.

Siguranța în unitățile de cazare turistică – și în general în sectorul HORECA – este, de asemenea, o parte importantă a sănătății și securității în muncă 7 . Mai mult, există un corpus bine închegat de acte legislative sectoriale referitoare la clădiri, ascensoare și alte produse utilizate în sectorul construcțiilor.

Existența unor moduri diferite de tratare a reglementărilor în materie de siguranță nu reprezintă o problemă în sine atât timp cât consumatorul european care folosește acest tip de serviciu pe teritoriul UE este protejat în mod corespunzător indiferent de destinația aleasă.

Consumatorii se așteaptă ca atunci când achiziționează servicii de cazare turistică să poată avea încredere că beneficiază de siguranță indiferent de cazarea sau destinația aleasă din UE. În acest context și pornind de la simpla premisă conform căreia consumatorii europeni au dreptul de a beneficia de niveluri adecvate de siguranță care să fie implementate și aplicate în mod eficace în orice loc din UE în care merg, sunt pertinente următoarele întrebări:

1/ Cum este reglementată siguranța consumatorilor în domeniul cazării turistice și cum este ea monitorizată în diferitele state membre?

2/ Prestatorii de servicii de cazare turistică a căror activitate are caracter transfrontalier sunt supuși îndeplinirii unor cerințe care garantează în mod corespunzător protecția consumatorilor, iar desfășurarea de activități cu caracter transfrontalier de către acești prestatori nu implică evitarea niciunei astfel de cerințe din cauza unor lacune majore?

3/ Diversitatea sistemelor naționale și cea a metodelor de supraveghere și de aplicare a legislației utilizate pe teritoriul UE, are un efect semnificativ asupra prestării transfrontaliere de servicii de cazare?

4/ Sunt luate în considerare în mod eficient anumite aspecte transversale, de exemplu impactul cadrului de reglementare asupra IMM-urilor și a consumatorilor vulnerabili ori felul în care chestiunile legate de accesibilitate sau utilizarea standardelor pentru acest gen de servicii este actualmente integrat în cadrul de reglementare existent?

5/Nivelurile actuale de reglementare a siguranței în sectorul cazării turistice sunt cele mai potrivite, instrumentele aflate în vigoare sunt de cel mai adecvat tip?

În mod evident, existența unor modalități diferite de reglementare a siguranței îngreunează comparația dintre nivelurile de protecție în domeniul siguranței de care se bucură cetățenii europeni care utilizează servicii de cazare turistică pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Ca răspuns la prima întrebare, referitoare la cadrul de reglementare existent în ansamblul Uniunii Europene, și conform informațiilor celor mai recente aflate la dispoziția serviciilor Comisiei, se pare că există diferențe semnificative între legislațiile naționale. Rezultatele unui sondaj realizat în 2013 au arătat că, din 24 de state membre respondente, 16 au o legislație sectorială specifică în materie de servicii de cazare turistică. Totodată, par să existe diferențe substanțiale atunci când este vorba despre sfera și conținutul legislației naționale sectoriale: de exemplu, deși majoritatea acestor 16 state membre includ în propria legislație obligații care se referă la starea spațiilor sau la calificările prestatorului de servicii, doar opt dintre ele prevăd obligația de a înființa autorități competente care să monitorizeze și să ia măsuri și numai cinci state membre includ în legislație obligații de a identifica și de a evalua riscurile.

Pe lângă cadrul de reglementare existent în statele membre, trebuie să se analizeze și dacă acest cadru este aplicat și monitorizat, precum și modul în care se întâmplă acest lucru. Prezentul document încearcă să ofere o mai bună înțelegere și asupra acestui aspect.

În ceea ce privește a doua întrebare, prezenta carte verde încearcă să analizeze dacă existența unor cerințe diferite de la un stat membru la altul ar putea da naștere unor lacune în nivelurile de siguranță, în special atunci când prestatorii de servicii își desfășoară activitatea dincolo de granițe și este posibil să nu fie vizați în mod corespunzător de legislația existentă a niciunui stat membru.

Referitor la cea de-a treia întrebare, despre prestarea serviciului, prezenta carte verde are rolul de a constata dacă diversitatea menționată a sistemelor naționale are efecte asupra condițiilor de concurență echitabile dintr-un sector esențial pentru prosperitatea economică a Europei și asupra imaginii acesteia ca destinație turistică atractivă, în special pentru anumite categorii de servicii cu caracter transfrontalier. În acest context, trebuie să se țină seama și de instrumentele și practicile elaborate de sector 8 .

În ceea ce privește a patra întrebare, este evident că, pentru a se obține un echilibru corect între nevoi și soluții, trebuie să se analizeze atent efectele asupra tuturor părților interesate. Consumatorii vulnerabili, consumatorii cu nevoi specifice în privința accesului, unitățile de dimensiuni mai mici sau marile hoteluri pot avea perspective diferite asupra acestei chestiuni, fiind astfel nevoie să se țină cont de considerente diferite. În acest context, ar fi pertinentă și o discuție pe tema beneficiilor ce ar decurge din folosirea standardizării pentru serviciile de cazare turistică de pe întreg teritoriul UE.

În fine, referitor la a cincea întrebare, ar rămâne de stabilit nivelul la care ar putea fi tratată în mod optim siguranța în acest domeniu în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor deopotrivă.

Aproape că nu există măsurători cantitative prin care să se poată evalua problemele semnalate anterior, printre motive numărându-se abordarea fragmentată a colectării de date referitoare la accidentele și rănirile legate de prestarea de servicii de cazare turistică pe ansamblul teritoriului UE (a se vedea secțiunea 2.1 din anexa 1). În absența unei astfel de cuantificări, prezenta carte verde încearcă să adune cât mai multe dovezi și date posibil.

2.Domeniul de aplicare

Conform NACE, nomenclatorul statistic al activităților economice din Uniunea Europeană, unitățile de cazare turistică care prestează contra cost servicii de cazare de scurtă durată sau sejururi scurte se clasifică după cum urmează 9 :

(1) Hoteluri și unități de cazare similare 10

Hoteluri (și unități similare, de exemplu, cele care funcționează sub denumirea „bed & breakfast”);

Complexuri hoteliere;

Apartamente/apartamente în hoteluri;

Moteluri.

Această categorie exclude punerea la dispoziție a unor locuințe și apartamente nemobilate sau mobilate ori a unor apartamente pentru o utilizare mai îndelungată, de obicei lunară sau anuală 11 .

(2) Cazare pentru vacanțe și alte sejururi scurte 12

Locuințe de vacanță pentru copii și alte locuințe de vacanță;

Apartamente și bungalow-uri pentru vizitatori;

Căsuțe țărănești și cabane fără servicii de menaj;

Hoteluri pentru tineri și refugii montane.

Această categorie exclude punerea la dispoziție a unor locuințe și apartamente nemobilate sau mobilate ori a unor apartamente pentru o utilizare mai îndelungată, de obicei lunară sau anuală.

(3) Campinguri, parcuri pentru vehicule de agrement și parcuri pentru rulote

Cazare în campinguri, în parcuri pentru rulote, în tabere de agrement și tabere de pescuit și vânătoare pentru vizitatori care petrec sejururi scurte;

Spații și facilități pentru vehicule de agrement.

Adăposturi sau structuri simple pentru bivuac destinate amplasării corturilor și/sau a sacilor de dormit.

Accentul acestei consultări este pe serviciile de cazare turistică, în concordanță cu definițiile incluse în clasificarea de mai sus. Într-adevăr, serviciile în discuție sunt utilizate de consumatori ocazional și adesea în străinătate, unde ar putea fi mai puțin familiarizați cu mediul, cultura, tradițiile, limba și sistemul juridic.

Dezbaterea pe tema siguranței cazării turistice s-a concentrat până acum în principal asupra chestiunilor de protecție împotriva incendiilor. Într-adevăr, deși doar un procent foarte mic al victimelor incendiilor este rezultatul incendiilor din hoteluri, accidentele provocate de incendii ar putea avea un impact foarte mare.

Diferite părți interesate susțin însă că siguranța cazării turistice nu se reduce doar la protecția împotriva incendiilor. Alte aspecte de siguranță includ starea spațiilor (structuri pentru recreere, balcoane, dormitoare, băi, coridoare, uși de sticlă etc.) sau riscuri legate de scurgeri de monoxid de carbon (ce pot fi determinate, de exemplu, de utilizarea incorectă sau de unele defecte ale sistemelor de încălzire din unitățile de cazare turistică), acestea fiind uneori cauza unui număr mai mare de răniri, boli sau decese.

3.Obiective

Prezentul document urmărește să lanseze o consultare publică pe tema siguranței serviciilor de cazare turistică. Obiectivele sunt de a aduna informații de la toate părțile interesate din domeniul serviciilor de cazare turistică, cu scopul de a evalua dacă chestiunile menționate anterior sunt tratate suficient și eficace, dacă există dovezi privind existența unor riscuri noi și dacă instrumentele existente sunt potrivite. Prezenta carte verde încearcă să identifice și la ce nivel ar putea fi luate cele mai eficace măsuri pentru a contribui în mod util la atingerea unor niveluri eficace de siguranță pentru consumatori. Documentul de față va căuta și sprijin pentru a putea cuantifica aceste aspecte.

Fără a pierde din vedere faptul că Comisia urmărește totodată să stimuleze competitivitatea sectorului turistic creând un mediu favorabil pentru întreprinderi și pentru cooperare între statele membre și că sustenabilitatea turismului european se bazează pe calitatea experienței turiștilor și, prin extensie, pe siguranța turismului, prezenta carte verde își propune să identifice posibilități de a promova consolidarea încrederii atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori.

4.Întrebări

Scopul întrebărilor de mai jos este de a evalua cele cinci aspecte fundamentale identificate anterior în prezenta carte verde: dacă instrumentele existente și implementarea lor sunt corespunzătoare și suficiente (1) , măsurând natura și amploarea riscurilor în materie de siguranță și legătura lor cu deficiențele sau cu lacunele (2) din actualul cadru juridic și în ce măsură aceste instrumente au efecte asupra prestării serviciilor respective dincolo de frontiere (3) , dar și asupra IMM-urilor și a consumatorilor vulnerabili (4), pentru a stabili în mod clar ce obiective se realizează mai bine la ce nivel (5).

Anexa 1 oferă o descriere detaliată a cunoștințelor actuale despre aspectele evidențiate la paragraful anterior și este concepută ca material de referință spre utilizare pentru a răspunde la întrebările de mai jos.

4.1.Instrumentele existente

Siguranța consumatorilor în momentul în care aceștia utilizează servicii de cazare turistică trebuie evaluată înainte de toate prin analizarea cadrului de reglementare existent în UE și a punerii sale în aplicare.

4.1.1.La nivel național

4.1.2.La nivel european

Recomandarea 86/666/CEE a Consiliului privind siguranța hotelurilor existente împotriva riscurilor de incendii este singurul instrument european în domeniul siguranței cazării turistice. Comisia a luat recent inițiative pentru a analiza dacă recomandarea existentă ar trebui revizuită și actualizată în scopul de a oferi cel mai înalt nivel de siguranță posibil în hoteluri pe tot teritoriul UE.

4.1.3.Monitorizare și aplicare

Este important să știm dacă există cerințe pentru supravegherea pieței în legislația statelor membre în materie de siguranță în sectorul cazării turistice. Aceste cerințe se referă la obligații privind:

Înființarea de autorități responsabile cu monitorizarea siguranței serviciilor, care să dețină competența de a lua măsurile care se impun,

Procedurile pentru schimbul de informații pe tema evoluțiilor în materie de politici și reglementare,

Cooperarea administrativă dintre autorități,

Colectarea și evaluarea sistematică de date privind riscurile pe care le prezintă serviciile,

Elaborarea unor indicatori privitori la punerea în aplicare, pentru a se monitoriza conformitatea

4.2.Coerența dintre abordările naționale

Orice încercare de a identifica eventualele lacune ale normelor în materie de siguranță a cazării turistice care ar putea afecta consumatorii de pe întreg teritoriul UE trebuie făcută din perspectiva eficacității amplorii și a conținutului instrumentelor existente.

Nivelul real de siguranță a unui serviciu este determinat de efectele combinate ale următoarelor componente principale:

Siguranța spațiilor, a structurilor și a echipamentelor utilizate pentru prestarea serviciului;

Managementul siguranței (inclusiv evaluarea riscurilor pentru a se estima gradul de risc și a se lua, în consecință, măsurile de siguranță adecvate);

Calificările prestatorului de servicii;

Formarea personalului;

Disponibilitatea și calitatea informațiilor referitoare la aspecte de siguranță a serviciului prestat pentru utilizatori/consumatori;

Disponibilitatea unor planuri de evacuare, a unor proceduri și echipamente de urgență pentru a reduce daunele în caz de accidente;

Notificări către autorități cu privire la riscuri și accidente;

În special, pentru serviciile de cazare turistică este nevoie să se acorde o atenție deosebită 13 :

Unei definiții coerente a spațiilor de cazare turistică (tip, vechime, dimensiune, înălțime); 

Aspectelor legate de accesibilitate;

Cerințelor specifice referitoare la consumatorii vulnerabili;

Riscurilor legate de incendii;

Riscurilor legate de monoxidul de carbon (CO).

4.3.Impactul situației de reglementare existente asupra pieței interne

Scopul prezentului document este de a evalua eficacitatea instrumentelor existente în domeniul protecției consumatorilor europeni. Ar trebui însă cuantificat și impactul acestor cadre asupra pieței interne, în scopul de a se evalua eventualele perturbări ale pieței cauzate de existența unor norme diferite.

4.4.Aspecte transversale

4.4.1.Întreprinderi mici și mijlocii

Întreprinderile mici sau microîntreprinderile din sectorul turistic joacă un rol indispensabil în cadrul turismului european. În proporție de 90 %, întreprinderile din sectorul turismului din Europa (inclusiv unitățile de cazare) sunt IMM-uri și microîntreprinderi.

Conform principiului „a gândi mai întâi la scară mică”, politica generală este aceea de a scuti microîntreprinderile și întreprinderile mici, în întregime sau parțial, de sarcinile administrative ori de câte ori este posibil 14 . Deși respectarea cerințelor de siguranță ar putea, într-adevăr, să fie mai costisitoare și să implice mai mult timp pentru întreprinderile mai mici decât pentru cele mai mari, trebuie să se ajungă la un echilibru între nevoia de o mai bună legiferare și siguranța consumatorilor.

4.4.2.Accesibilitatea și consumatorii vulnerabili

Îmbătrânirea populației implică probleme și oportunități pentru sectorul cazării turistice atât din perspectiva creșterii economice, cât și din cea a siguranței. Conform previziunilor, proporția persoanelor cu vârste de peste 65 de ani va ajunge la 20 % din populație în 2020 15 . Această categorie de populație, alcătuită din persoane care au și putere de cumpărare, și timp liber, reprezintă un potențial semnificativ de piață. Pentru ca acest potențial să fie însă exploatat, ar trebui să se ia măsuri-cheie cu privire la aspecte legate de siguranța și facilitatea accesului persoanelor respective.

Trebuie să se evalueze și măsurile de siguranță specifice pentru anumite categorii de consumatori vulnerabili, având în vedere eventualele nevoi în ceea ce privește accesul. Conform unor studii 16 , piața potențială pentru turismul accesibil a fost estimată la aproximativ 127 de milioane de persoane. Această cifră ține seama de turiștii cu nevoi speciale în materie de acces (deficiențe fizice pe termen lung/permanente, deficiențe temporare, persoane în vârstă, persoane însoțitoare sau îngrijitori ori familii cu copii mici). Măsurile de protecție împotriva incendiilor, precum și planurile de evacuare sau de urgență aferente serviciilor de cazare turistică oferite consumatorilor trebuie să țină seama de nevoile speciale ale persoanelor cu handicap și cu mobilitate redusă.

Din motive diferite, însă fiind vorba tot despre grupul consumatorilor vulnerabili, trebuie să se acorde un grad special de atenție măsurilor de siguranță pentru persoanele cu vârsta sub 15 ani.

4.4.3.Date referitoare la răniri și accidente

Nu există informații faptice privind situația siguranței în sectorul cazării turistice la nivelul Uniunii Europene. Acest lucru este valabil pentru toate țările europene, iar în cazul în care există date, sursele nu sunt armonizate și agregate în vederea supravegherii de la un stat membru la altul, astfel încât este foarte greu să se obțină o imagine de ansamblu sistematică privind rănirile și accidentele legate de prestarea de servicii de cazare turistică. Chiar și în țările în care sunt disponibile date din surse diverse, cum ar fi serviciul de pompieri, companiile de asigurări, serviciile de urgență ale spitalelor, înregistrările nu permit obținerea de date cuprinzătoare și comparative. Studii specifice referitoare la colectarea datelor privind rănirile și accidentele în legătură cu serviciile de cazare turistică menționează în mod constant dificultatea de a obține date la nivelul UE (a se vedea punctul 2.1 din anexa 1).

4.4.4.Standarde

Aspectele de siguranță sunt luate în considerare și în domeniul standardizării serviciilor de către organizațiile europene de standardizare. Extinderea lucrărilor în domeniul standardizării serviciilor este o prioritate pentru Comisie, care examinează posibilitatea de a include evaluarea dimensiunii de siguranță în viitoarele activități de standardizare solicitate de Comisie 17 .

4.4.5.Competențe și formare

Conștientizarea aspectelor legate de siguranță, consolidarea capacităților și formările sunt esențiale. Formarea profesională și educațională a personalului și a managerilor este extrem de importantă pentru a se identifica riscurile încă dinainte să apară și pentru ca reglementările existente să se pună corect în aplicare. Cu toate acestea, formarea în domeniul turismului în statele membre diferă substanțial de la un stat membru la altul. Acest lucru ar putea duce la diferențe în ceea ce privește existența și furnizarea de cursuri de formare specifice în materie de siguranță și prezența competențelor necesare în sector.

4.5.Cel mai potrivit nivel și cele mai adecvate instrumente pentru a trata aspectele de siguranță

4.5.1.Nivel

În prezent, statele membre sunt responsabile cu definirea, aplicarea și modificarea normelor privind siguranța în sectorul cazării turistice.

4.5.2.Instrumente alternative

De asemenea, este posibil să se recurgă la autoreglementare ca instrument alternativ față de legislație în privința prestatorilor de servicii din sectorul cazării turistice, iar eficacitatea autoreglementării trebuie la rândul ei evaluată: orientările voluntare comune (de exemplu, orientări cu privire la evaluarea riscurilor) sau codurile de bune practici reprezintă și ele o modalitate de a integra la nivel european aspectele pertinente de siguranță în scopul de a elimina eventualele lacune, ținând seama de caracteristicile transfrontaliere ale riscurilor în materie de siguranță implicate.

Metodologia MBS este un exemplu de acțiune de autoreglementare. Aceste orientări privind protecția împotriva incendiilor în hoteluri, cuprinzând cerințe legate de gestiune (Management - M), clădiri (Buildings - B) și sisteme (Systems - S), urmăresc să ajute hotelurile de toate dimensiunile din Europa să adopte un nivel ridicat de protecție împotriva incendiilor, venind în sprijinul reglementărilor și al standardelor naționale/regionale și locale 18 .

Deși metodologia MBS a fost deja adoptată de numeroase asociații naționale din UE din sectorul hotelier, ea rămâne voluntară și nu include monitorizarea sau raportarea performanței. Eficacitatea măsurilor fără caracter de reglementare depinde de sprijinul pe care îl primesc din partea sectorului, a autorităților și a consumatorilor și, în același timp, acestea trebuie să se bazeze pe monitorizarea adecvată a performanței și rezultatelor lor. Orientările în materie de siguranță elaborate de organizații individuale pot fi interesante pentru alte părți, cu condiția să fie suficient diseminate.

4.6.Ultima întrebare

5.Observații finale

Scopul prezentului document este de a colecta informații cu privire la aspecte faptice și la poziția și așteptările părților interesate, precum și de a stimula o dezbatere publică pe tema siguranței serviciilor de cazare turistică. Comisia Europeană este hotărâtă să realizeze o analiză atentă a politicilor, a propunerilor și a oricărui alt instrument în toate etapele, de la planificare până la punerea în aplicare și evaluare 19 . Prin urmare, Cartea verde este concepută pentru a dobândi o cunoaștere corespunzătoare a aspectelor pe care le vizează și nu sugerează un curs prestabilit al acțiunii sau necesitatea ca la nivelul UE să se ia noi măsuri ca rezultat al consultării.

Comisia invită toate părțile interesate să transmită contribuțiile proprii sub formă de răspunsuri la întrebările formulate în prezentul document. Contribuțiile nu trebuie neapărat să constea în răspunsuri la toate întrebările; ele vor fi publicate pe internet, cu excepția cazului în care respondentul solicită în mod explicit ca propria contribuție să fie tratată în condiții de confidențialitate.

Este important să citiți declarația specifică de confidențialitate privind modul în care vor fi tratate datele dumneavoastră personale și contribuțiile.

Pe site-ul nostru va fi publicat și un raport de sinteză a contribuțiilor http://ec.europa.eu/dgs/health_consumer/dgs_consultations/ca/consultation_20141130_tourism_en.htm

Eventualele întrebările pot fi trimise la adresa:

SANCO-GREEN-PAPER-TOURISM-ACCOMM-SAFETY@ec.europa.eu

(1)

   Organizația Mondială a Turismului, UNWTO, Barometrul Turismului Mondial din ianuarie 2014  http://media.unwto.org/press-release/2014-01-20/international-tourism-exceeds-expectations-arrivals-52-million-2013  

(2)

    http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-144_en.htm  

(3)

   EUROSTAT. A se vedea comunicatul de presă rezumativ din 29.1.2014 la adresa http://europa.eu/rapid/press-release_STAT-14-16_en.htm  

(4)

   În contextul acestor date, o noapte petrecută (sau o ședere peste noapte) este fiecare noapte pe care un oaspete/un turist, nerezident al țării respective, o petrece efectiv într-o unitate de cazare turistică. Pentru o definire a tipului unităților de cazare turistică, a se vedea capitolul 2 din prezenta carte verde.

(5)

   http://ec.europa.eu/consumers/cons_safe/serv_safe/reports/safety_serv_rep_en.pdf

(6)

   În 2010, Comisia a lansat un studiu cu scopul de a obține o descriere a principalelor riscuri în materie de siguranță din sectorul hotelier al UE și de a întocmi un inventar al rănirilor și al accidentelor petrecute în ultimii ani. Varietatea sectorului hotelier și lipsa disponibilității unor evidențe referitoare la accidente corelate în mod specific cu prestarea serviciilor, și de asemenea la aspecte de reputație, nu au permis în cele din urmă contractantului să colecteze și să analizeze datele dorite.

(7)

   https://osha.europa.eu/

(8)

   Printre ele se numără metodologia MBS - Management, Buildings and Systems (gestiune, clădiri și sisteme) și alte instrumente similare, în măsura în care conțin dispoziții și cerințe în materie de siguranță.

(9)

     Conform definiției din Regulamentul (UE) nr. 692/2011 privind statisticile europene referitoare la turism ( http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:192:0017:0032:ro:PDF ), o unitate de cazare turistică este o unitate de activitate economică la nivel local […] care oferă contra cost, chiar dacă prețul ar putea fi subvenționat parțial sau integral, servicii de cazare pe termen scurt astfel cum sunt descrise în grupurile 55.1 (hoteluri și cazare similară), 55.2 (cazare pentru concedii și alt tip de cazare pe termen scurt) și 55.3 (terenuri de camping, locuri pentru vehicule recreaționale și locuri pentru rulote) din NACE Rev. 2 [articolul 2 alineatul (1) litera (l)].

(10)

     Această categorie cuprinde prestarea de servicii de cazare, de regulă zilnică sau săptămânală, în special pentru sejururi scurte ale vizitatorilor. Prestarea de servicii include asigurarea de cazare în camere de oaspeți și apartamente mobilate. Serviciile includ curățenia zilnică și aranjarea patului în fiecare zi. Pot fi prestate o serie de servicii suplimentare, cum ar fi servicii de alimentație, parcare, servicii de spălătorie, piscine și săli pentru exerciții fizice, spații de recreere, precum și spații pentru conferințe și spații de întâlnire.

(11)

     Locuințele de vacanță private închiriate (cum ar fi apartamentele sau vilele — în general pentru o perioadă scurtă ce depășește rar o lună) sunt, de asemenea, unități de cazare „contra cost”, ca și hotelurile, însă nu fac obiectul acelorași cerințe legale ca hotelurile, care ar putea să trebuiască să fie adoptate dacă și respectivele locuințe prezintă riscuri în materie de siguranță.

(12)

     Această categorie include prestarea de servicii de cazare, de regulă zilnică sau săptămânală, în principal pentru sejururi scurte ale vizitatorilor, în spații autonome constând în camere sau spații de zi/pentru mese și dormit complet mobilate, cu dotări pentru gătit sau bucătării complet echipate. Acestea pot fi și apartamente în clădiri mici independente cu mai multe etaje sau în complexe de clădiri ori bungalow-uri, vile, căsuțe țărănești și cabane. Serviciile complementare prestate, dacă există, sunt minime.

(13)

   Aspectele ce țin de siguranța alimentară sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei cărți verzi întrucât ele fac în mod special obiectul Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, JO L 31, 1.2.2002, p. 1-24.

(14)

   Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, „Reducerea la minimum a sarcinii normative impuse IMM-urilor. Adaptarea reglementărilor UE la necesitățile microîntreprinderilor“, COM(2011) 803 final

(15)

   Sursă: Eurostat, Statistics in Focus 43/2012 Europeans aged 65+ spent a third more on tourism in 2011 compared with 2006, figura 11 (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-12-043/EN/KS-SF-12-043-EN.PDF).

(16)

    http://www.accessibletourism.org/resources/enat_igm_3eichhorn.pdf

(17)

   Programul de lucru pentru standardizare al Uniunii este adoptat anual.

(18)

   Alte exemple de autoreglementare includ cadrul strategic pentru siguranța și securitatea hotelurilor al Intercontinental Hotel group (IHG), un proces de gestionare a riscurilor care să permită proprietarilor și personalului hotelurilor să gestioneze în mod eficace riscurile și să îi sprijine în acest sens, sau formula TRIC=S elaborată de Carlson and Rezidor hotel group, pentru structurarea siguranței și a securității (evaluarea amenințărilor + reducerea riscurilor + reacția la incidente + gestionarea crizelor, comunicare și continuitate = mărci sigure, securizate și vandabile).

(19)

   http://ec.europa.eu/smart-regulation/index_ro.htm

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.7.2014

COM(2014) 464 final

ANEXĂ

la

CARTEA VERDE

Siguranța serviciilor de cazare turistică

Cuprins

1.    Fapte și cifre    

1.1.    Instrumente existente și punere în aplicare    

1.1.1.    La nivel național    

1.1.2.    La nivel european    

1.1.3.    Monitorizare și punere în aplicare    

1.2.    Chestiuni transversale    

1.2.1.    IMM-uri    

1.2.2.    Sondaje Eurobarometru    

1.2.3.    Standarde    

1.3.    Nivel și instrumente    

1.3.1.    Instrumente alternative    

2.    Măsuri specifice luate de Comisie în materie de siguranță a cazării turistice    

2.1.    Acțiuni anterioare (2003-2012)    

2.2.    Acțiunile cele mai recente (2012-2013)    

1.Fapte și cifre

Prezenta secțiune prezintă faptele și cifrele disponibile în legătură cu aspectele pe care le abordează cartea verde. Nu toate aspectele incluse în secțiunea 4 din cartea verde, intitulată „Întrebări”, se reflectă în prezenta anexă, deoarece nu există neapărat materiale justificative pentru fiecare dintre aspectele menționate.

1.1.Instrumente existente și punere în aplicare

1.1.1.La nivel național

În termeni generali, atunci când este vorba despre serviciile de cazare turistică, tipul de politici variază în mod semnificativ. În 2013, statele membre au fost invitate, prin intermediul unui chestionar, să descrie normele naționale referitoare la siguranța serviciilor de cazare turistică (printre alte servicii). Din cele 24 de state membre care au furnizat informații, 21 au raportat existența unei legislații cu caracter general care are ca obiect serviciile privite ca o categorie (o legislație generală privind fie siguranța serviciilor, fie siguranța produselor, fie protecția consumatorilor, fie securitatea în muncă), în timp ce 17 state membre au informat că dispun de o legislație sectorială detaliată legată de serviciile de cazare, completată, în șase cazuri, de autoreglementare. Două state membre nu au raportat nici existența unor politici orizontale, nici pe cea a unor politici sectoriale.

O examinare a conținutului legislației sectoriale raportate a permis realizarea unei comparații mai în detaliu între statele membre. Autorităților competente li s-a dat o listă cu dispoziții în materie de siguranță (a se vedea tabelul de mai jos) și li s-a cerut să indice care dintre acestea sunt prezente în legislația lor națională. Din cele 17 state membre în care este în vigoare o legislație sectorială (AT, BE, CY, CZ, DE, EL, ES, ET, FR, HR, IT, LT, LU, MT, PL, PT, SK), marea majoritate (13 state membre) includ obligații legate de starea spațiilor; în opt cazuri este prezentă o obligație generală de a presta doar servicii sigure, iar în 10 cazuri se impun obligații referitoare la calificările prestatorului de servicii. Pe de altă parte, numai jumătate dintre aceste state membre (DE, EL, CZ, HR, LU, MT, PL, PT, SK) prevăd în lege înființarea unor autorități care să monitorizeze și să ia măsuri. În plus, doar cinci state (LU, MT, CZ, PL, EL) includ dispoziții pentru identificarea și evaluarea riscurilor și numai în două țări (CZ, PL) există o obligație de a notifica autoritățile cu privire la riscurile și accidentele legate de prestarea serviciilor — un instrument esențial pentru utilizarea în scopuri comparative în întreaga UE.

Graficul de mai jos ilustrează conținutul legislației sectoriale existente în cele 17 state membre care au prezentat informații.

1.1.2.La nivel european

Libertatea de a presta servicii este reglementată prin articolele 56-62 din TFUE. Mai precis, Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne 1 urmărește să facă mai ușoare exercitarea libertății de stabilire pentru prestatorii de servicii și libera circulație a serviciilor, facilitând funcționarea prestatorilor de servicii din Uniunea Europeană în orice stat membru al acesteia. Siguranța serviciilor nu face în mod special obiectul directivei. Cu toate acestea, articolul 18 din directivă permite derogări de la libertatea de a presta servicii (articolul 16) în anumite condiții specifice și în cazuri particulare care au legătură cu siguranța serviciilor. Un stat membru de destinație a unui serviciu poate, în condițiile respective, să aplice în mod excepțional cerințele proprii unui anumit prestator de servicii care intenționează să se instaleze în statul respectiv cu privire la prestarea unui serviciu specific. În condițiile prevăzute la articolul 23 din directivă, statele membre se pot asigura că prestatorii de servicii ale căror servicii prezintă riscuri directe și specifice pentru sănătate și siguranță încheie asigurări de responsabilitate civilă adecvate. Obligația de asistență reciprocă pentru statul membru de stabilire cuprinde în special informații privind riscul producerii unui prejudiciu grav pentru sănătate sau siguranță [articolul 29 alineatul (3)]. În fine, articolul 26 prevede un cadru de măsuri voluntare de stimulare a calității legate de certificarea sau de evaluarea activităților prestatorilor de servicii, elaborarea unor carte sau etichete de calitate, precum și instituirea unor standarde europene voluntare pentru servicii.

În ceea ce privește siguranța serviciilor legate de turism, nu există o legislație cuprinzătoare la nivelul UE. Singurul instrument privind siguranța în sectorul cazării turistice este Recomandarea 86/666 a Consiliului privind siguranța hotelurilor existente împotriva riscurilor de incendii, care definește standarde minime de siguranță pentru toate hotelurile din UE (cu o capacitate de cel puțin 20 de oaspeți) și recomandă statelor membre să ia toate măsurile adecvate pentru a garanta respectarea acestor standarde de siguranță atunci când legile existente nu sunt suficiente.

În plus, o serie de inițiative și instrumente ale UE în diferite domenii de politică (de exemplu REACH, produsele pentru construcții, securitatea în muncă, calificările profesionale, mediu și pachetul de servicii turistice) ar putea contribui, direct sau indirect, la siguranța serviciilor de cazare turistică.

De exemplu, în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 305/2011 privind produsele pentru construcții, Comisia a solicitat CEN/CENELEC să elaboreze cât mai curând posibil un standard armonizat pentru detectoarele de monoxid de carbon. Standardul va prevedea certificarea de către terți a acestor produse și va asigura o indicare adecvată a sensibilității și a sfârșitului ciclului de viață.

1.1.3.Monitorizare și punere în aplicare

Singurul instrument european existent care reglementează protecția împotriva incendiilor în sectorul cazării turistice nu are caracter obligatoriu prin natura sa și, prin urmare, punerea lui în aplicare nu este obligatorie. În iunie 2001, Comisia a prezentat un raport privind aplicarea recomandării în statele membre 2 . Concluzia raportului este că, deși recomandarea a contribuit la creșterea nivelului de siguranță în hotelurile din întreaga UE, standardele minime de siguranță prevăzute în recomandare nu au fost pe deplin realizate.

Din proprie inițiativă, FTO-ABTA (Federația operatorilor de turism a fost înglobată în Asociația britanică de turism) a realizat în 2009 un studiu privind conformitatea prestatorilor de servicii de cazare turistică 3 cu normele existente în materie de protecție împotriva incendiilor, care includ Recomandarea 86/666, aplicând metode de inspecție și raportare proprii sectorului britanic. Au fost inspectate 2 123 de proprietăți din 10 state membre ale UE fie de către personalul propriu al operatorilor de turism (și anume personal hotelier, cu formare specială, sau personal specializat în domeniul sănătății și al siguranței), fie de către consultanți externi.

Studiul a prezentat o sinteză a evaluărilor proprietăților pe țară care indică diferențe mari la nivel național în ceea ce privește standardele în materie de protecție împotriva incendiilor în complexurile hoteliere: Pentru a sprijini fiabilitatea datelor rezultate, studiul a subliniat că nu poate exista niciun motiv pentru care evidențele proprii ale operatorului de turism (fie ele autogenerate sau produse de consultanți) ar descrie o imagine mai puțin satisfăcătoare a unei proprietăți decât cea constatată.

De asemenea, o concluzie a studiului este aceea că 38 % dintre proprietățile controlate de operatorii de turism și de consultanții acestora sunt susceptibile de a nu fi conforme cu Recomandarea 86/666 privind siguranța hotelurilor existente împotriva riscurilor de incendii.

1.2.Chestiuni transversale

1.2.1.IMM-uri

Întreprinderile mici sau microîntreprinderile din sectorul turismului au totalizat în ultimii cinci ani peste 97 % din ansamblul prestatorilor de servicii de cazare turistică.

1.2.2.Sondaje Eurobarometru

Un Eurobarometru Flash privind siguranța serviciilor publicat în 2012 4 se referea la aspectele de siguranță ale anumitor categorii de servicii contra cost, inclusiv cazarea turistică.

Un număr de 25 524 de cetățeni europeni cu vârsta de cel puțin 15 ani au fost intervievați în perioada 7-10 mai 2012 în toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Scopul studiului a fost de a analiza percepțiile și experiențele europenilor în privința siguranței anumitor servicii, inclusiv cazarea turistică. Mai concret, aspectele analizate au fost următoarele:

Percepții asupra siguranței acestor servicii.

Proporția în care au utilizat fiecare serviciu și incidența accidentelor care au produs răniri.

Experiența în privința aspectelor de siguranță dobândită la utilizarea fiecărui serviciu (clădirea în sine, camera și dotările, condițiile de igienă, semne și echipamente pentru incendii, spații de recreere, piscine, sisteme de încălzire și măsuri de siguranță împotriva scurgerilor de monoxid de carbon).

Cauzele percepute și consecințele accidentelor care duc la răniri.

Dacă consumatorii reclamă accidentele, iar dacă nu, care este motivul.

Principalele rezultate ale sondajului au fost următoarele:

În general, numărul accidentelor raportate care au dus la răniri petrecute în timpul utilizării serviciilor a fost redus

Majoritatea respondenților (54 %) au declarat că accidentele care au dus la răniri în cazul serviciilor contra cost au fost provocate de ei înșiși/de utilizator.

În ceea ce privește unitățile de cazare, o proporție de 98 % dintre respondenți nu au raportat niciun fel de accidente în timpul sejurului petrecut într-o unitate de cazare contra cost în ultimii doi ani.

Bază: Persoanele care au recurs la servicii de cazare în ultimii doi ani = 12 858 Persoanele care au frecventat centre de înfrumusețare și îngrijire în ultimii doi ani = 11 749 Persoanele care au mers în parcuri de distracții și în bâlciuri în ultimii doi ani = 9 677 Persoanele care au mers la piscine în ultimii doi ani = 12 200 Persoanele care au participat la activități de recreere organizate în aer liber în ultimii doi ani = 6 147

Cel puțin nouă din zece utilizatori ai serviciilor de cazare contra cost au evaluat clădirile și dotările, precum și igiena din unitatea unde au fost cazați ca fiind sigure, dar au fost mai puțin siguri în legătură cu piscina (64 % siguri) și cu sistemele de încălzire (61 % siguri).

Bază: Persoanele care au utilizat servicii de cazare în ultimii doi ani și nu au avut niciun accident = 11 792

Cel mai frecvent respondenții au spus că semnele și echipamentele de incendiu de la locul lor de cazare au fost nesigure (8 %), urmând imediat condițiile de igienă (7 %). În cazul igienei, este de remarcat că 91 % dintre respondenți au evaluat acest aspect al cazării lor ca fiind sigur — în comparație cu 78 % în favoarea aspectului sigur al semnelor și echipamentelor de incendii.

Un număr de 6 % (adică doar puțin mai mult de unul din douăzeci de respondenți) au declarat că facilitățile de recreere din unitatea lor de cazare au fost nesigure.

Piscinele au fost și ele evaluate ca fiind nesigure de către 6 % dintre respondenți. Dintre toate aspectele vizate de chestionar, cel mai frecvent respondenții au spus că unitatea lor de cazare nu a avut piscină (25 %) sau facilități de recreere (17 %).

O persoană din douăzeci (5 %) a declarat că sistemul de încălzire și măsurile de protecție împotriva scurgerilor de monoxid de carbon la locul de cazare au fost nesigure. Un număr de 22 % dintre respondenți (și anume mai mult de unul din cinci) nu au putut însă exprima nicio părere despre sistemul de încălzire din unitatea de cazare.

Din cei 12 585 de utilizatori ai serviciilor de cazare de pe teritoriul UE-27, 164 au raportat că au suferit un accident soldat cu vătămare fizică sau cu rănire. Defalcarea în funcție de țară din raportul Eurobarometru este prezentată mai jos.

Atunci când au fost întrebați de ce a fost legat accidentul, răspunsurile celor 164 de cetățeni au indicat următoarele:

Aproape toți (92 %) au declarat că spațiile și dotările erau într-o stare destul de bună, 82 % au declarat că erau afișate informații referitoare la siguranță, iar 62 % au declarat că personalul părea calificat corespunzător în ceea ce privește măsurile de siguranță. Cel mai ridicat grad de ezitare al respondenților a fost în privința calificărilor în materie de siguranță ale personalului, 20 % spunând că nu mai țin minte sau nu sunt siguri.

Bază: Persoanele care au utilizat servicii de cazare în ultimii doi ani și nu au avut niciun accident = 11 792

În general, au fost colectate și opinii ale consumatorilor despre motivele accidentelor, consecințele acestora și proporția în care sunt implicați copii în aceste accidente.

Majoritatea respondenților (54 %) au spus că accidentele au fost din vina lor sau din vina utilizatorului. Unul din cinci (20 %) a declarat că vina a fost a stării proaste a spațiilor sau a echipamentelor, în timp ce 16 % au declarat că personalul a fost responsabil, din cauza unui grad insuficient de competență. Aproximativ unul din zece respondenți a dat vina pe supravegherea insuficientă (13 %), pe numărul insuficient de semne de avertizare cu privire la riscuri (12 %) sau pe instrucțiunile de utilizare insuficiente (8 %). O persoană din douăzeci (5 %) a declarat că vina accidentului o poartă lipsa procedurilor de urgență sau caracterul lor precar. Unul din zece respondenți (10 %) a menționat la motive „altele”.

În ansamblu, rezultatele acestui sondaj au furnizat dovezi cu privire la diferite aspecte ale accidentelor suportate și au confirmat că evaluarea generală a aspectelor de siguranță nu a fost negativă, însă aproape 10 % din utilizatori au identificat probleme comune de siguranță care ar trebui soluționate (în principal formarea și calificarea personalului și lipsa de informații privind procedurile și riscurile în ceea ce privește siguranța).

În plus, preocupările turiștilor legate de siguranță au fost monitorizate regulat prin intermediul „sondajului Eurobarometru pe tema atitudinilor europenilor față de turism” începând cu anul 2008 5 . Patru serii ulterioare de sondaje realizate între anii 2008 și 2012 au confirmat că siguranța nu a contribuit la a-i descuraja pe turiștii europeni să plece în vacanță.

Scopul ultimului sondaj Eurobarometru (lansat în ianuarie 2014) 6 a fost de a afla dacă există preocupări specifice cu privire la siguranța unităților de cazare turistică. Rezultatele au fost cele prezentate mai jos:

Doar o mică parte din respondenți s-au confruntat cu probleme de siguranță în sectorul cazării contra cost în cursul vacanței din 2013. În ansamblu, doar 4 % dintre respondenții care au călătorit cel puțin o dată in 2013 au depus o plângere timpul călătoriei.

O proporție ridicată a respondenților (95 %) au fost mulțumiți de siguranța unității în care au fost cazați. O proporție similară (95 %) au fost mulțumiți de calitatea unității în care au fost cazați.

Marea majoritate a respondenților (92 %) nu au întâmpinat niciun fel de probleme de siguranță atunci când au utilizat servicii de cazare contra cost pe durata vacanței lor principale din 2013. Din cei 6 % care au avut astfel de probleme, cea mai frecventă experiență a fost reprezentată de intoxicațiile alimentare sau de boli (2 %), urmată de o alunecare, împiedicare sau cădere (1 %) și de incidente la piscină (1 %).

1.2.3.Standarde

Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 privind standardizarea europeană 7 , care a devenit aplicabil la 1 ianuarie 2013, stabilește condițiile pentru standardizarea europeană, conținând o referire clară la elaborarea de standarde în domeniul serviciilor, și deschide drumul către standardizarea europeană, care poate sprijini aplicarea legislației și a politicilor Uniunii în domeniul siguranței serviciilor. Articolul 2 alineatul (4) litera (c) prevede că specificațiile (cerințele) tehnice referitoare la standardele pentru servicii se referă la nivelurile de calitate, performanță, interoperabilitate, protecție a mediului, sănătate publică sau siguranță ale acestora 8 . Acest lucru creează posibilitatea unor discuții pe tema standardizării siguranței serviciilor de cazare turistică.

1.3.Nivel și instrumente

1.3.1.Instrumente alternative

În 2008, Asociația hotelurilor, restaurantelor și cafenelelor în Europa (HOTREC), menținându-și preferința pentru abordări bazate pe performanțele sectorului mai degrabă decât pentru cele normative și prescriptive, a elaborat o inițiativă de autoreglementare cunoscută sub denumirea de metodologie MBS (gestiune, clădiri, sisteme), menită să îmbunătățească în continuare protecția împotriva incendiilor în toate hotelurile din Europa. Serviciile Comisiei au luat parte la un comitet consultativ al părților interesate care a fost implicat în întreg procesul de elaborare a metodologiei. MBS conține un set de recomandări orientate către performanță destinate să îndrume managementul hotelurilor astfel încât acesta să se asigure că sistemele și caracteristicile clădirii hotelurilor pot să îndeplinească în mod eficace obiectivele stabilite în Recomandarea 86/666 a Consiliului.

Principiul unei măsuri de autoreglementare adoptate de sector s-a bucurat de o largă susținere. Comunicarea din 2010 a Comisiei privind turismul 9 prevede că Comisia va continua să coopereze îndeaproape cu statele membre, cu industria turismului și cu organizațiile părților interesate din acest sector pentru a îmbunătăți siguranța în structurile de cazare, în special în ceea ce privește riscurile de incendii 10 .

2.Măsuri specifice luate de Comisie în materie de siguranță a cazării turistice

Unele măsuri, prezentate în cele ce urmează, au fost elaborate de Comisie în ultimii ani în legătură cu serviciile de cazare turistică.

2.1.Acțiuni anterioare (2003-2012)

Cel mai vechi text încă existent la nivelul UE relevant pentru siguranța cazării turistice este cel menționat anterior, și anume Recomandarea 86/666/CEE a Consiliului privind siguranța hotelurilor existente împotriva riscurilor de incendii.

Atunci când a modernizat normele referitoare la siguranța produselor de consum, legiuitorul UE nu a inclus siguranța serviciilor în aceeași inițiativă. Totuși, articolul 20 din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor (DSGP) a prevăzut: „Comisia identifică necesitățile, posibilitățile și prioritățile pentru acțiunile Comunității în domeniul siguranței serviciilor și transmite Parlamentului European și Consiliului, înainte de 1 ianuarie 2003, un raport însoțit de propuneri referitoare la subiectul respectiv.”

În consecință, Comisia a lansat o consultare și a emis în 2003 un raport privind siguranța serviciilor pentru consumatori 11 , care menționa în mod explicit că „ar fi necesar ca atenția să se concentreze asupra sectoarelor celor mai relevante pentru consumatori din perspectivă transfrontalieră, de exemplu servicii de tip cazare în masă precum hoteluri, campinguri sau alte facilități turistice”. Consiliul a aprobat rezultatele raportului Comisiei și a adoptat în 2003 o rezoluție 12 privind siguranța serviciilor pentru consumatori care a invitat Comisia să examineze „necesitatea unor inițiative și activități comunitare concrete în acest domeniu, care ar putea include, printre altele, elaborarea unui cadru legislativ care să acorde o atenție deosebită domeniilor prioritare identificate”. În continuare, aceasta a invitat Comisia să studieze, în cooperare cu statele membre, sfera, prioritățile și cele mai adecvate și mai eficace abordări, metodologii și proceduri de îmbunătățire a cunoștințelor cu privire la siguranța serviciilor și a colectării de date, precum și să examineze eventuala contribuție a standardelor europene la atingerea unui nivel comun de siguranță ridicat în sectorul serviciilor.

În 2005, Comisia a lansat un studiu 13 care să identifice și să descrie metodologiile existente de monitorizare a accidentelor și de colectare a datelor în ceea ce privește serviciile pentru consumatori, cu un accent deosebit pe serviciile turistice și activitățile conexe, în scopul de a realiza o analiză comparativă a acestor metodologii și de a propune opțiuni pentru un sistem viitor la nivelul UE. În studiu s-a observat că „accidentele legate de turism și recreere sunt distribuite foarte inegal între regiuni (și chiar și între orașe individuale din stațiuni turistice) din cadrul fiecărui stat membru. Din contră, majoritatea accidentelor legate de produse tind să fie distribuite uniform în cadrul populațiilor rezidente. Prin urmare, metodele de colectare a datelor cele mai potrivite pentru nevoile în materie de siguranță se deosebesc în mod semnificativ de cele care sunt cele mai potrivite pentru nevoile în materie de siguranță a produselor, iar acest lucru limitează potențialul unei baze de date de a servi în mod optim ambelor seturi de nevoi”. Concluzia la care a ajuns studiul a fost că o singură bază de date centralizată care să conțină informații cu privire la toate accidentele relevante legate de serviciile de turism și de recreere nu ar reprezenta un proiect fezabil pe termen mediu. Principala recomandare a fost ca, pe termen lung, să existe o sarcină obligatorie comună la nivelul UE pentru prestatorii de servicii pentru consumatori de a raporta toate incidentele grave care implică consumatori, subliniind responsabilitatea statelor membre de a produce estimări la nivel național privind accidentele pentru fiecare sector al turismului și pentru fiecare sector legat de recreere într-un format standard care să poată fi ușor compilat pe un site european în scopul de a genera tabele comparative.

În 2005, Comisia a solicitat punctele de vedere ale statelor membre cu privire la o posibilă revizuire a Recomandării 86/666. La momentul respectiv, în unele state membre, cerințele existente la nivelul UE și la nivel național erau suficiente, în timp ce altele salutau o actualizare a cerințelor în materie de protecție împotriva incendiilor în hoteluri la nivelul UE, în special în scopul de a îmbunătăți aspecte precum gestionarea protecției împotriva incendiilor, instrucțiunile de siguranță, formarea personalului și pregătirea pentru situații de urgență. La momentul respectiv nu s-a ajuns la niciun consens.

Recomandările din studiul privind sistemele de colectare a datelor au fost discutate și elaborate în continuare în cadrul unui atelier internațional pe tema „Colectarea de date referitoare la accidente și răniri pentru produsele nealimentare și evaluarea riscurilor serviciilor”, care a avut loc la Bruxelles în 2006. În conformitate cu rezultatele studiului, în urma atelierului s-a ajuns de asemenea la concluzia că ar trebui asigurat un acces mai bun prin intermediul internetului la bazele de date și la informațiile existente referitoare la accidente și că extinderea bunelor practici existente ar fi cea mai bună abordare pe termen scurt și mediu.

În paralel, pe parcursul anului 2006, Comisia a lansat un studiu 14 privind posibilele îmbunătățiri ale bazei europene de date privind rănirile (IDB), în scopul de a colecta date privind serviciile. Concluzia studiului a fost că, deși în practică ar fi dificil să se îmbunătățească baza de date pentru a include informații despre rănirile legate de servicii, ar putea fi realizat un studiu de monitorizare specific pe baza datelor deja disponibile în IDB, în scopul de a se obține o imagine de ansamblu mai bună asupra accidentelor legate de servicii.

Astfel cum se indică în Comunicarea Comisiei din 2007 „Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv” 15 , garantarea siguranței și securității turiștilor și a comunităților locale din zonele turistice reprezintă o altă provocare și, de asemenea, o condiție esențială pentru dezvoltarea cu succes a turismului. Garantarea siguranței turiștilor este un aspect primordial pentru sectorul turistic în contextul dinamicii actuale, conform căreia este esențial să se creeze un climat de încredere.

În 2010, Comisia a lansat un studiu ambițios care viza să descrie sectorul hotelier per stat membru, cu scopul de a identifica principalele riscuri în materie de siguranță ale acestui sector (cu excepția riscurilor legate de alimentație) și de a întocmi un inventar al rănirilor și accidentelor petrecute în hoteluri în ultimii ani. Studiul nu a reușit însă să își îndeplinească obiectivele, printre altele din cauza varietății sectorului hotelier și a lipsei de disponibilitate a unor evidențe referitoare la accidente care să fie legate în mod special de prestarea serviciului, având legătură și cu aspecte de reputație. Recomandările studiului nu au fost de calitatea preconizată astfel încât să poată servi ca bază pentru decizii politice și, în consecință, studiul nu a fost acceptat de serviciile Comisiei.

Comunicarea Comisiei din 2010 privind turismul, menționată anterior, definește o politică al cărei scop este de a sprijini acest sector al economiei europene și propune inițiative de promovare a competitivității sale, precum și a dezvoltării sale durabile, bazate pe calitate. Comunicarea precizează în mod special că: „Comisia își va întări cooperarea strânsă cu statele membre, industria turistică și organizațiile părților interesate din sector pentru ameliorarea condițiilor de securitate în structurile de cazare, între altele, în ceea ce privește aspectele legate de riscurile de incendiu”. Comunicarea subliniază potențialul pentru stimularea turismului prin îmbunătățirea siguranței în sectorul turistic.

În fine, raportul din proprie inițiativă al Parlamentul European 16 ca răspuns la comunicarea respectivă „subliniază că este foarte important să se acorde atenția cuvenită problemei siguranței în diverse tipuri de mijloace de cazare, în special în ceea ce privește normele de prevenire și stingere a incendiilor și normele de siguranță privind monoxidul de carbon”.

2.2.Acțiunile cele mai recente (2012-2013)

Una dintre posibilitățile discutate recent de serviciile Comisiei a fost să se revizuiască, pe baza metodologiei MBS, Recomandarea 86/666 privind siguranța hotelurilor existente împotriva incendiilor. În iunie 2012, cu scopul de a discuta această opțiune, a fost organizat un atelier consultativ al părților interesate. S-a ajuns la un consens asupra principiilor generale ale acestei inițiative, în special în privința necesității de a adapta și a îmbunătăți conținutul recomandării în ceea ce privește, printre altele, cerințele sale, domeniul de aplicare și punerea în aplicare la nivel național. De asemenea, majoritatea părților interesate au mers ceva mai departe, punând sub semnul întrebării faptul că, având în vedere caracterul său neobligatoriu, recomandarea este cel mai adecvat instrument pentru rezolvarea problemei reprezentate de protecția împotriva incendiilor în hotelurile din întreaga Europă, din motivul că punerea sa în aplicare și controlul acestei aplicări sunt lipsite de coerență în diferitele state membre. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la niciun consens în rândul părților interesate în ceea ce privește acțiunile viitoare, în special în privința conținutului metodologiei MBS. S-au făcut o serie de sugestii cu privire la unele aspecte care ar trebui analizate în continuare și care sunt incluse în domeniul de aplicare al cărții verzi.

(1)  JO L 376, 27.12.2006, p. 36-68.

(2)  COM (2001) 348 final, http://ec.europa.eu/consumers/cons_safe/serv_safe/fire_safe/ps06_en.pdf

(3)  An analysis of the implementation of existing regulations on fire safety in tourist accommodation, un studiu din 2009 al FTO pe tema cazării turistice europene, realizat de Stewart Kidd.

(4)  Flash Eurobarometer 350, Safety of Services, http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_350_en.pdf

(5)  Flash EB 258/2009, 291/2010. 328/2011, 334/2012. 370/2013

(6) http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_392_en.pdf

(7)  JO L 316, 14.11.2012, p. 12.

(8)  Din perspectiva siguranței, în considerentul (3) se subliniază că standardele „pot menține și ameliora calitatea, pot oferi informații și asigura interoperabilitatea și compatibilitatea, sporind astfel siguranța și valoarea pentru consumatori”.

(9)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor: Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european, COM(2010) 352 final

(10)  Raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European (2010/2206(INI))  , ca răspuns la comunicare, se referă la instrumentele de autoreglementare întrucât „consideră că ar trebui să se acorde stimulente pentru aderarea la metoda BMS (sistemul de gestiune centralizată a clădirilor), respectând reglementările naționale în vigoare, în conformitate cu recomandările Consiliului din 1986 sau că, în situațiile în care auto-reglementarea nu dă rezultate, ar trebui adoptate măsuri alternative de reglementare”.

(11)  Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind siguranța serviciilor pentru consumatori, COM(2003) 313 final

(12)  Rezoluția Consiliului din 1 decembrie 2003 privind siguranța serviciilor pentru consumatori (2003/C 299/01)

(13)  Methodology for systematic collection of statistics in relation to safety of services, Consumer Risk Ltd, http://ec.europa.eu/consumers/cons_safe/serv_safe/datacollect/rep_idb2005_en.pdf  

(14)  Improving the product and service dimension of the IDB – a feasibility study, Consumer Safety Institute

(15)   COM/2007/0621 final

(16)   (2010/2206(INI)) - Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european, Comisia pentru transport și turism.