Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52014DC0277

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI FINANCIAR în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației

/* COM/2014/0277 final */

52014DC0277

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI FINANCIAR în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației /* COM/2014/0277 final */


RAPORT AL COMISIEI

CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI FINANCIAR

în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației[1]

1. Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1210/2010

În scopul de a îmbunătăți protecția monedei euro împotriva falsificării, instituțiile de credit și, în limita plăților cu care se ocupă, alți furnizori de servicii de plată și alte instituții care participă la procesarea și distribuirea către public a bancnotelor și a monedelor au obligația, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1338/2001[2], de a asigura controlul autenticității bancnotelor și a monedelor euro pe care le primesc și pe care urmează să le repună în circulație, precum și detectarea falsurilor.

În cazul monedelor, această obligație este detaliată în Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației (denumit în continuare „regulamentul”). Obiectivul regulamentului constă în asigurarea unei autentificări eficace și uniforme a monedelor euro în toată zona euro, prin prevederea unor norme obligatorii pentru introducerea unor proceduri comune de autentificare a monedelor euro aflate în circulație, precum și pentru introducerea unor mecanisme de control al procedurilor de autentificare de către autoritățile naționale. O procedură de autentificare este concepută pentru a se verifica dacă monedele euro sunt autentice și proprii circulației.

În regulament se prevede că autentificarea se realizează cu ajutorul aparatelor de procesare a monedelor sau de către angajați calificați. În urma procedurii de autentificare, toate monedele suspectate că ar fi falsificate și monedele improprii circulației trebuie trimise Centrului național de analiză a monedelor sau unei alte autorități desemnate de statul membru în cauză. În regulament sunt stabilite cerințele de testare a aparatelor de procesare a monedelor, norme de manipulare a monedelor improprii circulației, precum și mecanisme de control care urmează să fie introduse de statele membre pentru a garanta că instituțiile își îndeplinesc obligația de autentificare.

În conformitate cu articolul 7 din regulament, Centrul Tehnic și Științific European (CTSE), înființat prin Decizia 2005/37/CE a Comisiei[3], a definit orientările privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1210/2010 (denumite în continuare „orientările CTSE”).

2. Scopul raportului

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din regulament, după analizarea rapoartelor anuale primite de la statele membre, Comisia prezintă Comitetului economic și financiar un raport anual privind evoluția și rezultatele obținute în ceea ce privește autentificarea monedelor euro și a monedelor euro improprii circulației.

Prezentul document este primul astfel de raport anual întocmit de Comisie. Regulamentul este aplicabil de la 1 ianuarie 2012 în ceea ce privește procedura de autentificare. Raportul se referă la anul 2012, iar obiectivul său principal este de a se evalua dacă procedurile de autentificare comune au fost corect aplicate și dacă mecanismele de control al procedurilor de autentificare utilizate de autoritățile naționale sunt eficace și de a se furniza o imagine statistică de ansamblu pe baza rapoartelor primite de la statele membre.

3. Rapoartele prezentate de statele membre cu privire la activitățile lor de autentificare a monedelor euro

În conformitate cu articolul 12 alineatul (1), în fiecare an, statele membre prezintă rapoarte Comisiei privind activitățile lor de autentificare a monedelor euro. Informațiile furnizate includ numărul de controale efectuate, numărul de aparate de procesare a monedelor care au fost verificate, rezultatele testelor, volumul de monede procesate de aceste aparate, numărul de monede suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate și numărul de monede euro improprii circulației care au fost rambursate, precum și informații privind eventuale derogări acordate în temeiul regulamentului.

Ca dată-limită stabilită pentru transmiterea rapoartelor anuale de către statele membre, în orientările CTSE este indicată data de 15 februarie a anului următor celui la care se referă raportul[4].

4. Evaluarea rapoartelor prezentate de statele membre pentru anul 2012 4.1. Criteriile de evaluare

Principalele criterii pentru întocmirea rapoartelor referitoare la autentificarea monedelor euro și la monedele euro improprii circulației sunt prevăzute la articolul 12 din regulament. În vederea coordonării aplicării procedurilor de autentificare, la articolul 7 din regulament se prevede că Centrul Tehnic și Științific European (CTSE) definește, după consultarea grupului de experți în materie de monede falsificate (GEMF), orientări, inclusiv dispoziții practice de aplicare, referitoare la activitățile de control, verificare și audit desfășurate de statele membre. Pe baza orientărilor CTSE, statele membre trebuiau să comunice informații referitoare la următorii indicatori[5]:

1. numărul total de monede procesate în 2012 pentru cele mai mari trei cupiuri;

2. numărul total de controale efectuate la fața locului;

3. numărul total de aparate de procesare a monedelor care au fost verificate;

4. volumul total de monede procesate cu ajutorul unor aparate de procesare care au fost verificate;

5. numărul total de monede suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate;

6. numărul total de monede improprii circulației care au fost rambursate.

4.2. Evaluarea rapoartelor

Obligația de prezentare a unui „raport anual” a putut fi respectată de 16 state membre ale zonei euro, și anume: Belgia, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Portugalia, Slovenia și Slovacia.

Dintre statele membre cărora li s-a reamintit să își trimită rapoartele, numai Finlanda nu a îndeplinit încă această obligație.

Numerele totale menționate în prezentul raport reflectă numai situația din statele membre ale zonei euro care au furnizat date până în prezent.

Anexa II cuprinde o sinteză completă a tuturor valorilor.

4.2.1. Numărul total de monede procesate în 2012 pentru cele mai mari trei cupiuri În conformitate cu articolul 3, instituțiile[6] pun în aplicare această obligație cu ajutorul unor aparate de procesare a monedelor care figurează pe lista CTSE și care au fost concepute pentru a verifica dacă monedele euro sunt autentice și proprii circulației. Numărul total de monede procesate cu ajutorul aparatelor de procesare a monedelor în 2012 pentru cele mai mari trei cupiuri (2 euro, 1 euro și 50 de eurocenți) se ridică la 9 845 834 296[7], ceea ce reprezintă 58,82 % din totalul monedelor aflate în circulație[8]. 4.2.2. Numărul total de controale efectuate la fața locului

În conformitate cu articolul 6 din regulament, în fiecare an, statele membre efectuează controale la fața locului în „instituții” pentru a verifica, cu ajutorul testelor de detectare, buna funcționare a unui număr reprezentativ de aparate utilizate pentru procesarea monedelor.

În 2012, statele membre au efectuat în total 220[9] de controale la fața locului. Conform rapoartelor transmise, numărul de controale a variat în mod semnificativ, între 1 și 76 de controale pe stat membru. Acest lucru s-ar putea explica prin dimensiunea pieței și prin modul în care piața dintr-un anumit stat membru este organizată în ceea ce privește procesarea numerarului. În unele state membre, toată cantitatea de monede este procesată de către o singură societate de transport de numerar, iar în altele de către băncile comerciale, de exemplu. Patru state membre (Grecia, Italia, Luxemburg și Malta) nu au comunicat niciun control. Acestea vor fi invitate să își îmbunătățească activitatea de întocmire a rapoartelor sau să introducă mecanismele de control prevăzute, dacă nu au făcut încă acest lucru.

4.2.3. Numărul total de aparate de procesare a monedelor care au fost verificate

Au fost verificate în total 315[10] aparate de procesare a monedelor, din care 70,15 %[11] s-au dovedit a fi conforme cu specificațiile. În cazul aparatelor care nu au fost considerate conforme, ar fi trebuit să fie întreprinse măsuri corective, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (7) din regulament.

4.2.4. Volumul total de monede procesate cu ajutorul unor aparate de procesare verificate

Cu excepția cazului în care Comisia a primit o notificare de derogare, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (5) din regulament, statele membre au obligația, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), să verifice aparatele de procesare a monedelor care au procesat cel puțin 25 % din volumul total net cumulat al celor mai mari trei cupiuri ale monedelor euro emise de respectivul stat membru de la introducerea monedelor euro până la sfârșitul anului 2011.

Pe baza datelor extrase din baza de date a BCE referitoare la emisiunea netă pe stat membru de la introducerea monedei euro până la sfârșitul anului 2011, criteriul de 25 % menționat la articolul 6 alineatul (3) a fost respectat de următoarele state membre: Belgia, Estonia, Spania, Franța, Irlanda, Țările de Jos, Portugalia și Slovenia[12] (a se vedea anexa III).

Germania și Slovacia au aplicat derogarea menționată la articolul 6 alineatul (5) și au respectat pragul mai mic, și anume de 10 %[13].

Volumul total de monede procesate cu ajutorul unor aparate de procesare a monedelor care au fost verificate de autoritățile naționale desemnate se ridică la 6 117 955 983[14], ceea ce reprezintă 62,13 % din totalul monedelor procesate în 2012[15].

4.2.5. Numărul total de monede suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate

Numărul total de monede suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate se referă la toate monedele suspecte trimise spre analiză centrelor naționale de analiză a monedelor (CNAM) din diferitele state membre. Numărul total de monede suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate se ridică la 567 054[16]. Numărul total de monede falsificate care au fost detectate în circulație se ridică la 180 139[17].

4.2.6. Numărul total de monede improprii circulației care au fost rambursate

Statele membre rambursează sau înlocuiesc monedele euro devenite improprii în urma unei utilizări prelungite sau a unui accident sau care au fost respinse din orice alt motiv în timpul procedurii de autentificare. Statele membre pot refuza rambursarea monedelor euro improprii circulației care au fost deteriorate fie intenționat, fie în urma unui proces al cărui efect de deteriorare este previzibil, excepție făcând rambursarea monedelor strânse în scopuri caritabile, precum cele aruncate în fântâni.

Numărul total de monede improprii care au fost rambursate se ridică la 14 002 311[18].

5. Concluzii

Prezentul raport este primul raport întocmit în temeiul articolului 12 alineatul (4) din regulament. Întrucât regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2012, cu excepția capitolului III, anul calendaristic 2012 a fost primul an de punere în aplicare a regulamentului.

Întrucât nu au fost primite toate rapoartele[19], Comisia va lua măsurile necesare pentru a le reaminti statelor membre ale zonei euro în timp util de obligația de a respecta cerințele din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010.

Din informațiile comunicate se poate trage concluzia că procedura de autentificare prevăzută pare să fie aplicată în „instituțiile” din majoritatea statelor membre ale zonei euro și că 12 din cele 17 state membre ale zonei euro efectuează controale pentru a verifica punerea corectă în aplicare a obligației de autentificare de către „instituțiile” menționate la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1338/2001.

Cu toate acestea, este necesară o nouă ajustare a obligației de întocmire a rapoartelor de către statele membre pentru a permite Comisiei să elaboreze o imagine cuprinzătoare a procedurilor de autentificare aplicate în statele membre. Rapoartele primite de la statele membre nu prezintă nivelul dorit de exhaustivitate și de omogenitate, care să permită Comisiei să realizeze o evaluare detaliată. Noi măsuri de armonizare și de îmbunătățire a activității de întocmire a rapoartelor vor fi discutate în cadrul grupului de experți existent (grupul de experți în materie de monede falsificate) și vor fi detaliate în orientările CTSE, în vederea unor viitoare rapoarte.

[1] JO L 339, 22.12.2010, p. 5.

[2] JO L 181, 4.7.2001, p. 6.

[3] Decizia Comisiei din 29 octombrie 2004 privind înființarea Centrului Tehnic și Științific European (CTSE) și coordonarea acțiunilor tehnice pentru protecția monedelor euro împotriva falsificării. JO L 19, 21.1.2005, p. 73.

[4] Numai 7 state membre ale zonei euro au respectat data-limită de 15.2.2013 pentru transmiterea rapoartelor.

[5] A se vedea anexa I.

[6] Articolul 2 litera d) din Regulamentul 1210/2010 coroborat cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1338/2001.

[7] A se vedea anexa I.

[8] Calculat pe baza unei emisiuni nete de 16 737 875 000 de monede (sursa: raportul BCE referitor la Sistemul de informații privind numerarul din decembrie 2012). Ar trebui remarcat însă faptul că este posibil ca unele monede să fi fost verificate mai multe ori.

[9] A se vedea anexa I.

[10] A se vedea anexa I.

[11] A se vedea anexa II.

[12] Criteriul nu a fost respectat de Italia, Luxemburg, Cipru, Malta și Austria.

[13] Grecia a solicitat o derogare, dar nu a respectat pragul mai mic, din moment ce nu a comunicat niciun control.

[14] A se vedea anexa I.

[15] Pe baza cifrei de la punctul 4.2.1.

[16] A se vedea anexa I.

[17] Sursă: Raportul anual al CTSE intitulat The protection of the euro coins in 2012.

[18] A se vedea anexa I.

[19] După cum s-a precizat în secțiunea 4.2, și-au respectat obligația de prezentare a unui raport 16 state membre

ale zonei euro, singura țară care nu a putut respecta această obligație fiind Finlanda.

ANEXA I

Tabel recapitulativ

Numărul total de monede procesate în 2012 pentru cele mai mari trei cupiuri || 9 845 834 296

Numărul total de controale efectuate la fața locului || 220

Numărul total de aparate de procesare a monedelor care au fost verificate || 315

Volumul total de monede procesate cu ajutorul unor aparate de procesare verificate || 6 117 955 983

Numărul total de monede suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate || 567 054

Numărul total de monede improprii circulației care au fost rambursate || 14 002 311

ANEXA II

|| BELGIA || GERMANIA || ESTONIA || GRECIA || SPANIA || FINLANDA || FRANȚA || IRLANDA || ITALIA || CIPRU || LUXEMBURG || MALTA || ȚĂRILE DE JOS || AUSTRIA || PORTUGALIA || SLOVENIA || SLOVACIA || TOTAL

Numărul de monede procesate în 2012 pentru cele mai mari trei cupiuri (total) || 486985772 || 2158711390 || d.n. || 123177000 || 1913000000 || d.n. || 2418826479 || 240833014 || d.n. || 29239528 || d.n. || 28181096 || 699911400 || 810850218 || 650626705 || 56488612 || 229003082 || 9845834296

50 de eurocenți || 155031973 || 608187040 || d.n. || 37234000 || d.n. || d.n. || 672621642 || 70647321 || d.n. || 9527402 || d.n. || 9381309 || 245532913 || 198529871 || 268397041 || 18681666 || 76436262 ||

1 euro || 172721681 || 746309325 || d.n. || 47934000 || d.n. || d.n. || 985331089 || 85410386 || d.n. || 10364864 || d.n. || 10266580 || 227724440 || 367735020 || 289415549 || 21273010 || 73573052

2 euro || 159232118 || 804215025 || d.n. || 38009000 || d.n. || d.n. || 760873748 || 84775307 || d.n. || 9347262 || d.n. || 8533207 || 226654047 || 244585327 || 92814115 || 16533936 || 78993768

Numărul de controale efectuate || 3 || 76 || 1 || 0 || 17 || d.n. || 60 || 17 || d.n. || 30 || d.n. || d.n. || 6 || 2 || 4 || 1 || 3 || 220

Numărul de aparate de procesare a monedelor care au fost verificate || 12 || 92 || 2 || 0 || 17 || d.n. || 101 || 20 || d.n. || 23 || d.n. || d.n. || 25 || 4 || 10 || 2 || 7 || 315

Conforme || 12 || 73 || 2 || 0 || 17 || d.n. || 39 || 19 || d.n. || 11 || d.n. || d.n. || 25 || 4 || 10 || 2 || 7 || 221

Neconforme || 0 || 19 || 0 || 0 || 0 || d.n. || 62 || 1 || d.n. || 12 || d.n. || d.n. || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 94

Volumul de monede procesate cu ajutorul aparatelor respective || 1231858843 || 450153553 || 112510288 || d.n. || 1061000000 || d.n. || 1152028172 || 240833014 || d.n. || 10566301 || d.n. || 60632840 || 699911400 || 130700000 || 929366798 || 29918089 || 8476685 || 6117955983

Numărul de suspectate că ar fi falsificate care au fost analizate || 13462 || 57433 || 224 || 30876 || 1629 || d.n. || 237540 || 3090 || 21933 || 279 || d.n. || 708 || 137257 || 10860 || 41604 || 1956 || 263 || 567054

Numărul de monede improprii circulației care au fost rambursate || 8148940 || 3705000 || d.n. || 101000 || 1193928 || d.n. || 203542 || 2677 || d.n. || 6011 || 2720 || 203368 || 129205 || 229348 || 38426 || 32950 || 80 || 14 002 311

Derogări || NU || DA || NU || DA || NU || d.n. || NU || NU || NU || NU || NU || NU || NU || NU || NU || NU || DA || 3

d.n. = date necomunicate

ANEXA III

|| VOLUMUL TOTAL NET CUMULAT AL MONEDELOR EMISE (1.1.2002-31.12.2011)[1] || VOLUMUL TOTAL DE MONEDE PROCESATE ÎN 2012 CU AJUTORUL UNOR APARATE DE PROCESARE VERIFICATE || PROCENTUL DE MONEDE VERIFICATE în raport cu MONEDELE EMISE || CONFORME (25 %)[2]

Belgia || 1 017 677 000 || 1 231 858 843 || 121,04 % || DA

Germania || 4 388 635 000 || 450 153 553 || 10,25 % || DA[3]

Estonia || 18 185 000 || 112 510 288 || 618,69 % || DA

Grecia || 480 071 000 || d.n.[4] || / || NU[5]

Spania || 2 832 597 000 || 1 061 000 000 || 37,45 % || DA

Finlanda || d.n. || d.n. || / || /

Franța || 1 777 448 000 || 1 152 028 172 || 64,81 % || DA

Irlanda || 440 517 000 || 240 833 014 || 54,67 % || DA

Italia || 3 345 815 000 || d.n. || / || NU

Luxemburg || 159 356 000 || d.n. || / || NU

Cipru || 66 482 000 || 10 566 301 || 15,89 % || NU

Malta || 32 880 000 || d.n. || / || NU

Țările de Jos || 249 189 000 || 699 911 400 || 280,87 % || DA

Austria || 810 850 000 || 130 700 000 || 16,11 % || NU

Portugalia || 417 111 000 || 929 366 798 || 222,81 % || DA

Slovenia || 29 488 000 || 29 918 089 || 101,45 % || DA

Slovacia || 77 078 000 || 8 476 685 || 10,99 % || DA[6]

TOTAL || 16 143 379 000 || 6 117 955 983 || ||

[1] Sursă: Raportul BCE referitor la Sistemul de informații privind numerarul din decembrie 2012. Numai emisiunea netă pozitivă este luată în considerare.

[2] Fiecare stat membru verifică anual un număr de aparate de procesare a monedelor al căror volum de monede euro procesate în anul respectiv reprezintă cel puțin 25 % din volumul total net cumulat al monedelor emise de respectivul stat membru de la introducerea monedelor euro până la sfârșitul anului precedent. În cursul unei perioade de tranziție care durează până la 31 decembrie 2014, statele membre pot decide, după ce adresează o notificare Comisiei în acest sens, că numărul de aparate de procesare a monedelor care trebuie verificate în fiecare an se determină astfel încât volumul monedelor euro procesate de aparatele respective să reprezinte cel puțin 10 % din volumul net cumulat total al monedelor emise de respectivul stat membru de la introducerea monedelor euro până la sfârșitul anului precedent.

[3] Derogare de 10 % notificată Comisiei

[4] d.n. = date necomunicate

[5] Derogare de 10 % notificată Comisiei

[6] Derogare de 10 % notificată Comisiei

Top