52014DC0071

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată

1.           Introducere

Potrivit articolului 59 din Regulamentul nr. 904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată, Comisia trebuie să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea acestui Regulament, până în data de 1 noiembrie 2013, iar apoi la fiecare 5 ani. Prezentul raport este primul transmis de la data adoptării și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 904/2010 al Consiliului. Acesta din urmă este o reformare a vechiului Regulament nr. 1798/2003 al Consiliului și oferă statelor membre instrumente suplimentare pentru a îmbunătăți cooperarea administrativă în lupta împotriva fraudei în domeniul TVA.

Regulamentului reformat viza ameliorarea considerabilă a cadrului legal de reglementare a cooperării administrative, reprezentând totodată un instrument important în combaterea fraudei din domeniul TVA. Concret, regulamentul a introdus unele modalități noi privind:

· Calitatea informațiilor din bazele de date;

· Instituirea rețelei Eurofisc, care oferă cadrul necesar pentru schimburi de informații multilaterale, rapide și precis orientate cu privire la fraudele din domeniul TVA;

· Introducerea unui mecanism de feedback;

· Accesul automat la bazele de date ale altor state membre.

Comisia dorește să sublinieze faptul că acest raport ar trebui considerat o oportunitate de a reuni experiența statelor membre cu scopul de a îmbunătăți funcționarea și utilizarea acestor modalități [articolul 49, alineatul (1)].

Prezentul raport evaluează funcționarea cooperării administrative în cadrul legislativ curent și se concentrează atât pe o analiză a măsurii în care recomandările anterioare au fost luate în considerare în vederea îmbunătățirii cooperării administrative, cât și pe modul în care sunt folosite noile modalități pentru a evalua eficacitatea acestor schimbări. Raportul se referă și la noile ideile apărute în domeniul cooperării administrative în materie de TVA, cum ar fi auditurile comune.

În plus, acest raport nu trebuie privit doar ca o prezentare generală a modului de punere în aplicare a regulamentului ca atare, ci ca bază de dialog structurat și permanent între Comisie, Parlamentul European, Consiliu și statele membre, pentru o cooperare administrativă mai eficientă în domeniul TVA și cu obiectivul specific de a combate într-un mod mai eficace frauda din domeniul TVA.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că actualul raport face parte dintr-o serie mai amplă de documente care tratează acest subiect.

Recent, în data de 19 septembrie 2013, Comisia a publicat studiul de analiză și cuantificare a diferenței dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA. Această diferență pentru cele 26 de state membre a fost estimată la aproape 193 de miliarde EUR în anul 2011, reprezentând aproximativ 18% din datoria teoretică în materie de TVA sau 1,5% din PIB-ul acestor state membre. După cum s-a specificat în acel raport, valoarea diferenței dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA nu trebuie asociată direct cu frauda și evaziunea fiscală, deoarece această cifră include și efectele unor simple erori (statistice sau de raportare), de pildă, datele statistice ale sistemului de conturi național, precum și probleme legate de insolvabilitate și de plăți. Cu toate acestea, după cum a reieșit și din alte studii, frauda din domeniul TVA continuă să fie o problema gravă pentru statele membre.

Prin urmare, prezentul raport vine într-un moment oportun, deoarece oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care statele membre utilizează instrumentele de cooperare administrativă și combatere a fraudei din domeniul TVA oferite prin acest regulament.

În plus față de prezentul document, Comisia prezintă încă un raport privind colectarea și monitorizarea TVA conform articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul 1553/89 al Consiliului (așa-numitul „raport prevăzut la articolul 12“).

Alături de ambele rapoarte ale Comisiei, studiul privind diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA oferă o imagine asupra problemei reprezentate de frauda din domeniul TVA cu care se confruntă UE, analizând în același timp atât modul în care statele membre încearcă să soluționeze această problemă transfrontalieră cu ajutorul instrumentelor oferite de legislația UE pentru cooperarea administrativă din domeniul TVA, cât și procedurile de colectare și de control al TVA utilizate de statele membre, permițându-le statelor membre să evalueze riscurile și să identifice oportunitățile de îmbunătățire a sistemelor interne de control și de colectare a TVA.

În fine, prezentul raport nu poate fi scos din contextul mai larg al strategiei coordonate de îmbunătățire a luptei împotriva fraudei în materie de TVA prezentat în Comunicarea anterioară a Comisiei pe această temă[1], precum și în Comunicarea Comisiei privind viitorul taxei pe valoarea adăugată – Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient adaptat la piața unică[2]. În ultima comunicare menționată, la Acțiunea nr. 14 se specifică faptul că Comisia va asigura și va monitoriza întreaga procedură de punere în aplicare a măsurilor anti-fraudă și va transmite rapoarte privind eficiența acestora și necesitatea altor măsuri în anul 2014. De asemenea, Acțiunea nr. 16 se referă la posibilitatea înființării unor echipe de audit transfrontalier ale UE care să faciliteze și să îmbunătățească eficacitatea controalelor multilaterale transfrontaliere, iar Acțiunea nr.19 prevede obligația Comisiei de a monitoriza în continuare activitatea Eurofisc-ului și de a încuraja statele membre să dezvolte acest instrument pentru a identifica scheme noi de fraudă și de a le stopa evoluția.

2.           Sursele de informații utilizate pentru evaluarea modului de punere în aplicare a Regulamentului nr. 904/2010

Întrucât acest raport ar trebui să reflecte utilizarea practică a diferitelor instrumente de cooperare administrativă și de combatere a fraudei din domeniul TVA de către autoritățile fiscale naționale, o evaluare este posibilă numai pe baza unui volum substanțial de informații de la statele membre.

Prin urmare, înainte de redactarea prezentului raport, Comisia a considerat că informațiile necesare unei evaluări exhaustive a cooperării administrative în conformitate cu noul Regulament pot să fie culese cel mai bine prin intermediul unui chestionar adresat statelor membre. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport oferă o prezentare și o analiză detaliate ale răspunsurilor transmise de statele membre la acest chestionar[3].

De asemenea, statelor membre li s-a oferit posibilitatea de a detalia anumite răspunsuri din chestionar și de a-și exprima părerea în general despre cooperarea administrativă în materie de TVA și alte posibile îmbunătățiri. Cu toate acestea, doar un singur stat membru s-a arătat interesat în a avea o discuție cu Comisia pe această temă.

Totodată, Comisia a strâns informații din discuțiile referitoare la cooperarea administrativă și la lupta împotriva fraudei fiscale desfășurate în timpul numeroaselor întâlniri ale grupului de experți pentru strategia de combatere a fraudei fiscale (ATFS) și ale Comitetului permanent pentru cooperare administrativă (SCAC), precum și din rapoartele anuale ale rețelei Eurofisc.

O altă sursă interesantă de informații a fost constituită de datele statistice anuale transmise de statele membre în conformitate cu articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 904/2010. Pentru a argumenta anumite concluzii, au fost luate în considerare datele statistice pentru anii 2011 și 2012.

3.           Principalele constatări

3.1.        Schimbul de informații la cerere (articolele 7-12)

3.1.1.     Problemele identificate în raportul anterior

Raportul anterior cu privire la funcționarea cooperării administrative[4] a identificat o serie de probleme legate de schimburile de informații. Acestea reprezentau probleme existente în statul membru solicitat, dar care erau constatate de statul solicitant și erau legate de identificarea biroului central de legătură (BCL), de nerespectarea termenelor de transmitere a răspunsurilor și de absența unei notificări referitoare la întârzieri în respectarea termenului de răspuns la solicitările de schimburi de informații.

Factorul cheie pentru un schimb de informații eficient îl reprezintă existența în fiecare stat membru a unui sistem eficient de procedură și gestionare internă care să asigure o prelucrare corectă și la timp a solicitărilor de informații.

Se pare că nu mai există probleme legate de identificarea punctelor de contact din cadrul BCL sau privind descrierea atribuțiile fiecărui birou de legătură. Cu toate acestea, se menține obligația de actualizare cu regularitate a informațiilor relevante disponibile pe site-ul internet CIRCABC (Centrul de resurse de comunicare și informare pentru administrații, întreprinderi și cetățeni).

În ceea ce privește respectarea termenelor de transmitere a răspunsurilor și procedura de notificare, se pare că multe state membre nu reușesc încă să transmită răspunsuri în termenul solicitat și că statele solicitante sunt rareori informate despre motivele întârzierii. Statisticile arată că numărul total de solicitări cu răspuns întârziat a atins un nivel inadmisibil (aproximativ 43%). Gravitatea problemei diferă de la un stat la altul, dar situația generală trebuie să se îmbunătățească, dacă se iau în considerare chiar propunerile statelor membre (acest subiect este detaliat în capitolul 3.1.3).

Comisia consideră că este de datoria statelor membre să ia măsuri pentru soluționarea acestei situații problematice. În cazul în care există un termen limită legal pentru audituri sau dacă informația este solicitată în timp scurt, de pildă în cazurile de fraudă sau dacă există un termen pentru stabilirea impozitelor, răspunsurile întârziate la solicitări pot cauza probleme grave în unele state membre.

Pentru a ajuta statele membre să-și îmbunătățească schimburile de informații, au fost elaborate și introduse deja formulare electronice noi, iar Comisia speră ca ele vor ajuta administrațiile fiscale să prelucreze solicitările într-un timp mai scurt.

În plus, posibilitatea nou introdusă ca autoritățile competente ale statelor membre să acceseze automat anumite tipuri de informații disponibile în bazele de date ale altor state membre ar trebui să reducă substanțial numărul solicitărilor de informații „standard“, să faciliteze și să accelereze cooperarea administrativă, obținând astfel timp și resurse pentru cercetări mai amănunțite necesare pentru solicitările mai complexe.

3.1.2.     Solicitări de informații și de anchete administrative (articolul 7)

Articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului prevede posibilitatea statelor membre de a solicita informații și anchete administrative celorlalte state.

În majoritatea statelor membre, aproape toate solicitările de informații au declanșat o anchetă administrativă. Se pare că bunele practici[5] aprobate de SCAC sunt foarte utile pentru evitarea sarcinilor administrative inadecvate în acest sens. Au fost refuzate puține solicitări de efectuare a unei anchete administrative.

O anchetă administrativă efectuată de o autoritate fiscală în baza articolului 7 din Regulament se poate dovedi mult mai dificil de efectuat decât o anchetă administrativă internă, datorită unor motive întemeiate, cum ar fi lipsa informațiilor clare și relevante din solicitarea formulată conform articolului 7 sau faptul că solicitarea trebuie tradusă. Acești factori pot întârzia considerabil răspunsul la astfel de solicitări.

Cu toate acestea, Comisia are convingerea că prin introducerea noilor formulare electronice, începând cu iulie 2013, se va rezolva cel puțin problema traducerii, deoarece majoritatea informațiilor pot fi disponibile în câmpuri fixe.

3.1.3.     Termenul limită pentru furnizarea informațiilor (articolele 10-12)

Termenul limită pentru furnizarea informațiilor este prevăzut la articolele 10-12 din Regulamentul 904/2010. Această perioadă poate fi de 1 lună sau de 3 luni. Pentru a combate în mod eficient frauda din domeniul TVA și pentru a asigura colectarea corespunzătoare a acesteia, statele membre trebuie să efectueze schimbul de informații într-un timp cât mai scurt.

În raportul anterior, toate statele membre au declarat că au instituit un sistem de monitorizare, prin intranet sau prin alte aplicații, pentru a putea da curs solicitărilor. În general, BCL este cel care monitorizează procesul.

Cu toate acestea, ultimele date statistice primite de la statele membre arată clar că marea lor majoritate nu reușesc să respecte termenele limită pentru toate solicitările și sunt conștiente de carențele procedurilor și administrației interne. Unele state membre au luat sau intenționează să ia măsuri pentru a îmbunătăți viteza cu care răspund solicitărilor.

Constatarea că nerespectarea termenelor limită de răspuns la solicitările de informații se datorează unor factori interni (precum lipsa resurselor) a fost deja inclusă și în raportul anterior privind funcționarea procedurilor de cooperare administrativă. Cu toate că în regulamentul reformat au fost introduse elemente noi pe baza recomandărilor din acel moment cu privire la soluționarea deficiențelor, cum ar fi accesul direct la anumite date din bazele de date naționale, problema trebuie soluționată la nivelul conducerii din statele membre. Acest fapt se poate realiza, de pildă, prin sensibilizarea funcționarilor locali cu privire la necesitatea de a stabili o prioritate a acestor solicitări în planificări, luând legătura direct cu punctele de contact din alte state membre pentru a soluționa problemele ori prin recunoașterea eforturilor depuse de funcționarii locali în evaluarea muncii lor etc.

Unul dintre aspectele principale ale fraudei de tip carusel este rapiditatea operațiunilor și modul în care firmele-fantomă dispar după efectuarea unei achiziții intracomunitare. Drept urmare, schimbul de informații rapid și fără obstacole este esențial pentru a stopa astfel de fraude.

Comisia consideră că respectarea termenelor limită impuse prin regulament este o cerință esențială care trebuie respectată de administrațiile fiscale. În acest context, anumite state membre au rămas fără îndoială în urmă. Succesul cooperării administrative va depinde inevitabil de schimbarea acestei tendințe și de intensificarea eforturilor statelor membre de a oferi răspunsuri exacte și rapide la solicitările de informații venite din partea colegilor din celelalte state membre. Pentru a sprijini îndeplinirea acestui obiectiv, Comisia va analiza ulterior situația, împreună cu statele membre și, dacă este nevoie, bilateral cu fiecare administrație fiscală în parte.

Comisia consideră că statele membre trebuie să ia măsuri urgente pentru a se asigura că procedurile interne garantează transmiterea la timp a răspunsului la solicitările de informații.

3.2.        Schimburile de informații fără cerere prealabilă (articolele 13-15)

Lista categoriilor cuprinse la schimbul de informații fără cerere prealabilă a fost redusă prin noul Regulamentul de punere în aplicare nr.79/2012[6] al Comisiei. Drept urmare, articolul 2 din acest regulament păstrează doar două categorii pentru care ar trebui să se efectueze schimburi automate de informații, acordând, în același timp, statelor membre posibilitatea de a nu participa la un astfel de schimb de informații automat. Restrângerea listei presupune totodată faptul că toate statele membre consideră categoriile rămase ca fiind informații importante pentru care schimbul automat este folositor/necesar în vederea asigurării colectării și controlului corect al TVA. Prin urmare, rezultă în mod clar că statele membre ar trebui să se abțină de la schimbul anumitor informații numai în cazuri excepționale și justificate.

Conform articolului 4 referitor la notificările primite din partea statelor membre, o minoritate se abține să participe la schimbul de informații automat privind persoane impozabile nestabilite, fie din cauza faptului că se confruntă cu probleme tehnice legate de obținerea acestor informații, fie deoarece consideră că strângerea datelor reprezintă o sarcină administrativă disproporționată.

Această informație este considerată utilă deoarece completează datele care ar trebui să fie schimbate în cadrul Directivei privind rambursarea TVA-ului. Totodată, informațiile referitoare la persoanele impozabile nestabilite sunt relevante și pentru impozitele directe.

În baza aceluiași articol 4 privind notificările, zece state membre nu doresc să participe la schimbul de informații privind noi mijloace de transport (în special autovehicule), deoarece fie consideră că aceste informații nu sunt disponibile și nici nu pot fi colectate, fie pentru că obținerea lor ar duce la introducerea de noi obligații pentru contribuabili sau la înmulțirea inacceptabilă a sarcinilor financiare și administrative.

Cu toate acestea, după cum este menționat mai sus, schimbul ambelor tipuri de informații este extrem de util și necesar statelor membre pentru a asigura o fiscalitate corectă și pentru a combate operațiunile frauduloase, în special cele din domeniul noilor mijloace de transport. Astfel de informații nu pot fi obținute la nivel intern, așadar informațiile provenite de la statele membre în care au sediul furnizorii sunt esențiale. Cu toate că articolul 14 permite statelor membre să nu participe la schimbul de informații automat în cazuri bine justificate, anumite state membre nu și-au motivat neparticiparea.

Dat fiind faptul că majoritatea statelor membre consideră aceste informații utile și cu beneficii practice atât pentru analiza de risc cât și pentru controale, Comisia este de părere că statele membre ar trebui să pună în aplicare proceduri eficiente de colectare de date pentru diferitele categorii și să nu absenteze de la acest schimb automat de informații. Acest aspect a fost deja prezentat în raportul Curții de Conturi din 2008 privind funcționarea cooperării administrative[7]. Statelor membre care nu reușesc să colecteze informații referitoare la noile mijloace de transport li se recomandă să se familiarizeze cu bunele practici ale altor state membre care sunt active în acest domeniu, cum este Belgia, care s-a oferit să împărtășească din experiența sa privind colectarea informațiilor despre astfel de operațiuni.

Comisia regretă faptul că anumite state membre se abțin în continuare să participe la acest schimb de informații, cu toate că lista de date la care se aplică acest schimb de informații a fost redusă semnificativ.

3.3.        Feedback (astfel cum este descris la articolul 16)

Feedback-ul este o măsură nouă care a fost introdusă prin regulament în anul 2012, la cererea mai multor state membre. Acestea susțin că feedback-ul este o măsură care va sprijini organele de conducere în soluționarea carențelor de procedură și pentru a-i încuraja pe auditorii fiscali să ofere informații de mai bună calitate.

Cu toate acestea, majoritatea statelor membre nu au folosit mecanismul de feedback în anul 2012, primul an de implementare.

Petru a păstra în limite acceptabile munca suplimentară generată de instrumentul de feedback, statele membre sunt de acord că feedback-ul nu trebuie solicitat în mod sistematic, ci în funcție de fiecare caz în parte

Cu toate acestea, majoritatea statelor membre consideră că este prea devreme pentru a formula o concluzie fermă în ceea ce privește eficiența și calitatea mecanismului de feedback. Unele state membre au înregistrat o influență pozitivă a măsurii asupra motivării personalului și o creștere a volumului de informații spontane. La aceeași concluzie a ajuns și grupul de experți[8] care a coordonat un exercițiu brainstorming cu privire la avantajele instituirii unui mecanism de feedback și care au considerat că acesta poate juca un rol important în motivarea funcționarilor din domeniul auditului și în încurajarea unui volum mai mare de schimburi spontane de informații.

Statele membre care folosesc instrumentul de feedback au remarcat faptul că informațiile primite pot avea un impact pozitiv asupra auditurilor în materie de TVA și a veniturilor din impozite.

În contextul unei bune cooperări administrative și al bunelor practici, feedback-ul ar trebui să fie încurajat, deoarece reprezintă cea mai bună metodă de informare a funcționarilor fiscali din alte state membre cu privire la faptul că informațiile furnizate au fost de ajutor și că efortul lor suplimentar a condus spre rezultate pozitive sau cel puțin folositoare statelor membre solicitante.

Comisia constată cu satisfacție că anumite state membre oferă feedback spontan, nu doar atunci când li se solicită, ci chiar și atunci când informațiile primite de la alte state membre au fost utile la nivel național. Acest fapt reflectă o atitudine pozitivă a acestor state membre, asupra modului în care ar trebui să funcționeze cooperarea transfrontalieră.

Deoarece feedback-ul joacă un rol important în creșterea eficienței schimburilor de informații, statele membre trebuie să folosească cât mai des acest mecanism și să se asigure că se furnizează un feedback ori de câte ori acesta este solicitat, chiar și atunci când nu este cerut, dar ar fi util pentru alte state membre.

Pentru a realiza acest lucru, conducerea administrațiilor ar trebui să perfecționeze pregătirea auditorilor fiscali pentru ca aceștia să înțeleagă importanța furnizării unui feedback și a schimbului spontan de informații raportat la eforturile depuse de alte state membre pentru colectarea impozitelor.

3.4.        Stocarea și schimbul de informații specifice tranzacțiilor intracomunitare (IC) (Articolele 17-24)

3.4.1.     Baza de date a sistemului de schimb de informații privind TVA (VIES)

Pentru a crește volumul și calitatea informațiilor stocate și transmise, au fost modificate dispozițiile referitoare la baza de date VIES. A fost creată o nouă listă cu informații care urmează să fie stocate și procesate. Cu toate acestea, anumite informații trebuie prezentate doar începând cu anul 2015.

Majoritatea statelor membre sunt mulțumite în general de aceste schimbări, în special de numărul redus de discrepanțe și corecții retroactive, de actualizările mai rapide și de informațiile mai corecte privind cifra de afaceri. În plus, reducerea intervalelor de timp pentru prezentarea și transmiterea declarațiilor recapitulative a accelerat schimbul de informații, oferind astfel un avantaj important administrației fiscale.

În trecut, s-a menționat faptul că lipsa de valabilitate a numerelor TVA și corecțiile tardive ale datelor cauzează probleme privind calitatea informațiilor din baza de date.

În raportul anterior al Comisiei se remarca faptul că „actualizarea frecventă a datelor, care ar trebui efectuată zilnic, îmbunătățește calitatea informațiilor din baza de date“. Marea majoritate a statelor membre folosesc în momentul de față un sistem de actualizare zilnică a datelor.

Cu toate că majoritatea statelor membre care evaluează calitatea și fiabilitatea sunt în general mulțumite de schimbările puse în aplicare prin regulamentul reformat, se pare că încă există totuși discrepanțe și că informațiile din VIES sunt în continuare corectate retroactiv.

Comisia remarcă faptul că, în general, administrațiile fiscale nu dețin date relevante sau exacte despre numărul neconcordanțelor existente. Rămâne de stabilit dacă controalele de calitate a datelor efectuate de statele membre sunt adecvate pentru a îmbunătății fiabilitatea bazei de date VIES.

În ceea ce privește anularea retroactivă a numerelor de identificare în scopuri de TVA, Comisia susține în continuare ceea ce a afirmat cu alte ocazii, și anume faptul că astfel de acțiuni periclitează securitatea juridică a operatorilor economici și ar trebui evitate. Regulamentul prevede în mod clar faptul că statele membre ar trebui să-și actualizeze constant bazele de date. Informațiile corecte sunt esențiale pentru credibilitatea sistemului VIES.

Prin urmare, Comisia recomandă ca toate statele membre să introducă măsuri pentru actualizarea constantă a bazei de date VIES. Împreună cu reducerea intervalelor de timp, acest fapt va duce la crearea unui sistem VIES fiabil și actualizat, care va oferi date despre operațiunile intracomunitare într-un timp cât mai scurt.

3.4.2.     Acces automat la bazele de date

În forma curentă, regulamentul prevede ca autorităților competente să li se ofere acces automat la anumite informații din bazele de date ale altor state membre. Scopul acestui acces automat este de a reduce numărul solicitărilor procesate de către statele membre solicitate și de a oferi acces mai rapid la datele solicitate.

Statele membre au pus în aplicare această prevedere în moduri diferite: unele extrag informațiile necesare din bazele de date existente, în timp ce altele au creat în acest scop o bază de date separată, proporția fiind aproximativ aceeași. Nu se poate totuși stabili dacă majoritatea statelor membre ar prefera sau nu să utilizeze bazele de date existente. Trebuie să se țină cont și de faptul că rentabilitatea și alte constrângeri de ordin tehnic pot avea un rol important în decizia unui stat membru de a utiliza bazele de date existente.

Cu toate acestea, este important de menționat faptul că toate statele membre vor permite autorităților competente din alte state membre să acceseze automat datele prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul 904/2010 în condițiile prezente în articolul respectiv. Deoarece a fost pus în aplicare abia la 1 ianuarie 2013, este încă devreme să se formuleze o opinie despre eficiența acestui instrument.

Comisia va monitoriza aplicarea corectă a accesului automat și va oferi mai multe detalii privind utilitatea și eficiența acestui instrument într-un raport viitor.

3.5.        Prezența funcționarilor în birourile administrative și participarea acestora la anchetele administrative din alte state membre (articolul 28)

Raportul anterior a identificat o serie de probleme legate de folosirea acestui instrument.

Statisticile trimise anual indică faptul că utilizarea practică a acestui instrument este limitată, cu toate că este considerat un instrument util, în special în regiunile de frontieră. Obstacolele, reprezentate în principal de probleme care trebuie soluționate la nivel național (precum dezvoltarea competențelor lingvistice, resursele umane, procedurile interne) au fost aceleași cu cele deja menționate în raportul anterior.

Motivele cele mai importante și mai frecvente ale utilizării limitate au fost lipsa unui temei juridic național care să permită participarea la anchetele naționale, condiții naționale specifice care au limitat utilizarea instrumentului și probleme de limbă.

Marea majoritate a statelor membre permit prezența funcționarilor din alte state membre în birourile administrației fiscale și participarea acestora la anchetele administrative, dacă se respectă condițiile menționate în articolul 28.

Problemele bugetare cauzate de resursele financiare limitate vor fi soluționate în cadrul noului program Fiscalis 2020, care include finanțarea acestor vizite în alte state membre. În plus, este necesară sensibilizarea funcționarilor cu privire la potențialul acestui instrument. Statele membre ar trebui să promoveze utilizarea acestui instrument la nivel național, mediatizând totodată beneficiile sale. Acestea pot beneficia și de experiența pozitivă a altor state membre care au utilizat instrumentul.

În cazul în care apare o problemă de organizare a unui eveniment conform articolului 28, statele membre ar trebui să încerce să soluționeze problema la nivel bilateral.

Utilizarea acestui instrument se mai poate îmbunătăți, deoarece multe state membre continuă să nu îl folosească în mod frecvent. Cu toate acestea, lucrând împreună în cadrul unui control multilateral, care presupune inclusiv prezența la biroul contribuabilului, se poate economisi mult timp (inclusiv cel al contribuabilului), deoarece aspectele problematice se pot soluționa prin cooperare reciprocă.

Comisia speră că acest instrument va fi utilizat mai des în viitor.

3.6.        Controale simultane - controale multilaterale (articolele 29-30)

3.6.1.     Organizarea controalelor multilaterale (CML)

Statele membre recunosc valoarea acestui instrument și sunt mulțumite de constituirea platformei de CML și a ghidului CML. Numărul de CML inițiate anual nu s-a schimbat. Printre motivele invocate de statele membre pentru numărul mic de CML demarate se numără dificultatea introducerii inițiativelor legate de CML în cadrul programelor stabilite de planificare a auditurilor anuale, faptul că presupun muncă suplimentară din partea funcționarilor locali fără experiență, precum și dificultatea în a convinge conducerea cu privire la beneficiul de a investi în audituri care vor oferi avantaje doar celorlalte state membre implicate.

3.6.2.     Comunicarea între departamentele responsabile de CML și celelalte departamente

În raportul anterior s-a menționat faptul că relația dintre coordonatorii CML și alte departamente (de pildă, BNL și unitățile de combatere a fraudei fiscale) se poate îmbunătăți prin adaptarea procedurilor privind CML existente, pentru a permite o reacție mai rapidă și mai puțin birocratică în cazurile specifice de fraudă.

Statele membre au stabilit, în general, canale de comunicare corespunzătoare între unități/persoane însărcinate cu prevenirea fraudei și între unitățile de coordonare CML/coordonatori. Modul în care este organizată această comunicare depinde în mare măsură de organizarea administrativă a administrației fiscale din statul membru în cauză. Această organizare poate varia de la contacte directe în cadrul aceluiași departament, la contacte între departamente separate, în cadrul unei structuri descentralizate.

Statele membre înțeleg că existența unui sistem de comunicare directă între unitatea de coordonare a controlului multilateral și unitatea însărcinată cu controlul și combaterea fraudei oferă un plus de valoare, prin faptul că acționează rapid în cazurile de fraudă.

În ceea ce privește interacțiunea cu Eurofisc, informațiile specifice din partea rețelei Eurofisc ar putea fi de ajutor pentru inițierea CML. Accesul la rețeaua Eurofisc este responsabilitatea exclusivă a funcționarului de legătură Eurofisc, dar informațiile pe care acesta/aceasta le consideră utile pentru controalele multilaterale pot fi transmise coordonatorului CML. Cooperarea dintre Eurofisc și funcția de coordonare a CML poate fi definită într-un protocol.

Recent, un grup de proiect[9] a prezentat câteva recomandări de îmbunătățire a modului de utilizare a acestui instrument, inclusiv în domeniul accizelor. Câteva dintre aceste recomandări subliniază ideea unei colaborări mai strânse între autoritățile vamale și cele fiscale ale statelor membre în care cele două impozite sunt administrate de departamente naționale distincte.

Belgia a inițiat un proiect pilot prin care se alcătuiește rapid o echipă de analiză la nivel european care să reacționeze la primele avertismente și să reconstruiască lanțul de operațiuni frauduloase la nivel global. Acest proiect poate fi o sursă de informații utilă pentru CML. Acest proiect pilot al Belgiei, conceput pentru a combate mai eficient frauda din domeniul TVA, va reprezenta un subiect de discuție în cadrul platformei Eurofisc.

Controalele multilaterale precum și prezența funcționarilor în cadrul birourilor administrative ale altor state membre reprezintă instrumente care ar trebui să fie folosite mai frecvent de statele membre, mai ales dacă se ține cont de faptul că costurile asociate acestui instrument vor fi de acum (sau vor continua să fie) finanțate prin programul Fiscalis. Este greu de înțeles motivul pentru care controlul multilateral este un instrument rar folosit și a cărui utilizare a scăzut chiar în ultimii ani, deși el poate demonstra clar beneficiile pe care le aduce statelor membre implicate.

Statele membre ar trebui să aloce mai multe resurse pentru utilizarea acestui instrument și toate statele membre ar trebui să se asigure că fie vor iniția, fie vor participa activ la astfel de controale multilaterale. În anul 2014 ar trebui să se ajungă la un număr de 75 de controale multilaterale, fapt care ar reprezenta o medie de aproximativ 3 controale multilaterale per stat membru.

3.6.3.     O posibilă abordare viitoare: auditul comun

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) descrie un audit comun ca fiind „două sau mai multe țări care se asociază pentru a alcătui o singură echipă de audit care să examineze o anumită situație (situații)/operațiune (operațiuni) care implică una sau mai multe persoane impozabile (atât persoane juridice, cât și fizice) care efectuează activități economice transfrontaliere, inclusiv operațiuni transfrontaliere care implică companii afiliate înființate în statele membre participante și asupra cărora țările respective dețin un interes comun sau complementar; unde contribuabilul face schimb reciproc de informații cu țările respective, iar în cadrul echipei se regăsesc reprezentanți ai autorităților competente din fiecare țară“[10].

Numai trei state membre au avut experiență în audituri comune în forma menționată mai sus. Un singur stat membru a efectuat audituri comune cu o țară terță, în timp ce Țările de Jos și Regatul Unit au demarat un proiect pilot în acest domeniu. Pe baza acestei experiențe destul de limitate, se poate remarca faptul că responsabilitățile, coordonarea, autoritatea și restricțiile echipei de audit comun sunt stabilite prin acorduri (bilaterale) de asistență administrativă reciprocă și schimb de informații în domeniul fiscal.

Statele membre au răspuns în mod diferit la întrebarea dacă auditurile comune ar reprezenta instrumente mai utile în comparație, de pildă, cu CML în anumite circumstanțe. Majoritatea statelor membre consideră că prea multe întrebări de ordin legislativ și organizațional au rămas fără răspuns (de exemplu, lipsa unui cadru legislativ, proceduri naționale necorespunzătoare, jurisdicții separate, acordul persoanei impozabile) pentru a se pronunța dacă, de pildă, auditurile comune efectuate de o singură echipă pot fi mai eficiente, în anumite circumstanțe, decât un CML.

Cu toate acestea, unele state membre au menționat că un audit comun poate fi mai eficace în cazurile în care este necesar un schimb rapid de informații, în special în cazurile de impozitare directă, în care pot fi implicate companii foarte mari cu filiale (de pildă, prețuri de transfer).

Cu toate acestea, statele membre care lansează un proiect pilot trebuie totuși să verifice dacă o singură echipă de audit poate accelera înțelegerea comună a problemelor respective (de exemplu, clarificarea aspectelor privind impozitarea la nivel internațional, evaluarea mai bună a riscurilor privind impozitarea la nivel internațional, soluționarea mai eficientă a riscurilor transfrontaliere) și dacă este mai puțin costisitoare atât pentru administrație, cât și pentru contribuabil, dat fiind faptul că va exista un singur audit cu un singur rezultat.

Cu toate că majoritatea statelor membre nu au niciun fel de experiență în ceea ce privește auditurile comune, se pare că nu se opun ideii în principiu (în special, în domeniul impozitării directe).

Numeroasele întrebări de ordin legislativ și organizațional care au rămas fără răspuns pot fi discutate în cadrul unui grup de proiect Fiscalis, pe baza experienței existente și a proiectului pilot organizat în prezent de două state membre. Pe baza rezultatelor acestor discuții, Comisia poate transmite o propunere de creare a unei baze legislative pentru utilizarea acestui instrument la nivelul UE.

3.7.        Furnizarea de informații către persoanele impozabile (articolele 31-32)

În vederea îmbunătățirii securității juridice pentru operatorii economici, aceștia din urmă pot să se informeze cu privire la valabilitatea numărului de TVA în unele state membre, cu condiția să furnizeze propriul număr de identificare TVA.

Sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) a fost creat cu mulți ani în urmă de statele membre, cu sprijinul Comisiei, cu scopul de a oferi informații persoanelor impozabile. În prezent, cu excepția unei singure țări, toate statele membre utilizează VIES pentru a confirma atât valabilitatea numărului TVA, cât și numele și adresa operatorului economic.

În ceea ce privește aplicarea acestor prevederi, numai un singur stat membru încă nu confirmă numărul de identificare TVA al operatorilor economici interni persoanelor impozabile din spațiul UE în cadrul sistemului Internet VIES; în schimb, el solicită persoanelor impozabile care doresc informații să se supună controlului din cadrul BNL național pentru a obține confirmarea acestor date. Un alt stat membru a menționat că numai datorită acestui fapt continuă să își mențină sistemul intern.

Se poate concluziona că, în ceea ce privește furnizarea de informații către persoanele impozabile în vederea validării numărului TVA al clienților, toate statele membre au instituit un astfel de sistem.

Statele membre ar trebui să se asigure că sistemul VIES Internet este actualizat în mod sistematic.

3.8.        Eurofisc (articolele 33-37)

Rețeaua Eurofisc este un mecanism de cooperare rapidă nou creat pentru a combate schemele noi de fraudare și pe cele la scară largă. Rețeaua a stabilit patru domenii de lucru și a publicat primele rapoarte în martie 2012 și aprilie 2013. Prevederile de instituire a rețelei au intrat în vigoare în noiembrie 2010.

În prezent, există patru domenii de lucru care acoperă sectoare diferite afectate de frauda în materie de TVA. Deocamdată nu se percepe o nevoie reală de creare a altor domenii de lucru, decât dacă ar apărea un număr semnificativ de noi scheme de fraudă într-un anumit sector.

Mai multe state membre consideră că analiza de risc comună la nivelul Eurofisc ar putea fi utilizată pentru analiza încrucișată a informațiilor din toate domeniile de lucru. Aceste state doresc să instituie un proiect pilot pentru efectuarea de analize de risc comune. Rezultatul acestor analize ar genera informații specifice care sa fie comunicate statelor membre în cauză și ar putea genera, în cele din urmă, noi controale multilaterale. Astfel de analize de risc comune ar putea constitui un domeniu de lucru distinct. În cadrul Eurofisc se desfășoară încă discuții pe această temă între statele membre. Din păcate, discuțiile recente despre acest subiect din cadrul Grupului pentru o strategie de combatere a fraudei fiscale au arătat că nu toate statele membre sunt convinse de faptul că Eurofisc ar trebui să dea curs analizelor de risc comune în această etapă și consideră că activitățile Eurofisc ar trebui să se limiteze la identificarea îmbunătățirilor ce pot fi aduse procedurilor de lucru curente.

Pentru a îmbunătăți eficacitatea rețelei, Comisia consideră că analizele de risc și mecanismul de răspuns sunt aspectele cheie în care se pot aduce îmbunătățiri:

– Informațiile primite ar trebui să fie mai specifice. Volumul imens de informații transmise este uneori greu de analizat. Prin urmare, mai multe state membre au sugerat ca toate statele membre să instituie un instrument național eficace de analiză de risc care să permită o mai bună filtrare a volumului de date și care să garanteze că sunt transmise numai cazurile suspecte.

– De asemenea, pentru astfel de analize de risc se poate utiliza și baza de date VIES. Aceasta poate fi o modalitate foarte rapidă de colectare a informațiilor privind o posibilă rețea de tip carusel deoarece datele pot fi disponibile înainte de depunerea declarațiilor TVA sau a declarațiilor recapitulative. Statele membre care dezvoltă un instrument de căutare pentru a analiza acest tip de informații pot să efectueze schimburi de bune practici.

– Este necesar un mecanism de feedback prompt și clar în cadrul rețelei. Feedback-ul ar trebui să fie utilizat pentru a îmbunătăți analiza de risc, fapt care poate genera informații mai precise. Mecanismul de feedback utilizat în prezent în cadrul Eurofisc ajută statele membre să verifice calitatea avertismentelor emise cu privire la anumite companii, datorită faptului că statul membru avertizat poate să transmită rezultatele sale statului membru care emite avertismentul.

Mai mult, pe baza informațiilor primite de la Eurofisc, administrațiile fiscale pot să inițieze audituri care pot să aibă drept rezultat invalidarea numărului de identificare TVA.

Printr-o mai bună funcționare internă, care se poate stabili de comun acord în cadrul reuniunilor Eurofisc, se poate obține o calitate mai bună a informațiilor transmise și o rețea mai eficace. Feedback-ul rapid și prompt este un element cheie al eficacității rețelei. Un stat membru a susținut că instituirea unei echipe comune pentru analiza de risc într-un domeniu de lucru distinct ar fi justificată prin faptul că ar reprezenta un semnal politic important că statele membre înregistrează progrese în combaterea fraudei.

Comisia remarcă faptul că mai multe state membre doresc să îmbunătățească cooperarea administrativă și să permită funcționarilor de legătură ai Eurofisc să utilizeze mai eficient informațiile existente în rețea. Acesta ar constitui un sprijin în plus pentru statele membre în încercarea de a combate frauda în materie de TVA înainte ca aceasta să se materializeze. În ciuda acestui fapt, există încă unele state membre care preferă să mențină analiza de risc la nivel național.

Comisia consideră că statele membre care sunt pregătite să ia măsuri pentru a îmbunătăți modul în care sunt utilizate informațiile existente ar trebui să dea curs acestei acțiuni.

Comisia consideră că dezvoltarea analizei de risc comune în cadrul Eurofisc ar putea constitui un pas important în schimbul de informații mai specifice. Prin urmare, rețeaua ar trebui să evalueze avantajele unei astfel de analize de risc comune.

3.9.        Relațiile cu Comisia (articolul 49)

La articolul 49 din regulament se solicită statelor membre să analizeze și evalueze modul în care funcționează procedurile de cooperare administrativă. În raportul anterior, s-a remarcat faptul că marea majoritate a statelor membre nu par să-și evalueze sistematic procedurile la nivel intern, ci par că se autoevaluează numai pe baza datelor statistice anuale pe care trebuie să le trimită Comisiei în acest sens. Această stare de fapt nu s-a modificat între timp.

În timpul discuțiilor premergătoare adoptării noului regulament, Consiliul a considerat că nu este necesar ca regulamentul reformat să specifice obligația statelor membre de a efectua cu regularitate audituri ale modului de funcționare a cooperării administrative.

Cu toate acestea, Comisia consideră în continuare că astfel de analize interne pot fi foarte utile statelor membre în vederea evaluării importanței, utilității și eficacității propriilor instrumente de cooperare administrativă. Mai ales în ceea ce privește rețeaua Eurofisc, creată special pentru a combate mai eficient frauda, statele membre sunt foarte interesate să analizeze măsura în care această rețea a contribuit la reducerea veniturilor pierdute prin frauda în materie de TVA. Deoarece, în ceea ce privește cooperarea administrativă în domeniul TVA, Comisia are un rol strict de susținere, statele membre sunt mai în măsură să evalueze eficacitatea diferitelor instrumente.

Prin urmare, Comisia recomandă statelor membre să adopte o astfel de procedură pentru a efectua o analiza cost-beneficiu reală a diferitelor instrumente.

3.10.      Relațiile cu țări terțe (articolul 36)

Statele membre consideră că informațiile care provin de la țările terțe ar putea fi utile în stabilirea impozitelor sau pentru a identifica fraudele. Cu toate acestea, nu toate statele membre au încheiat convenții fiscale care cuprind aspecte în materie de TVA și nu pot astfel să transmită altor state membre informațiile primite de la țările terțe.

Statele membre nu au proceduri uniforme în ceea ce privește schimbul de informații cu țări terțe. Unele state membre au semnat/ratificat convenția OCDE, concepută în principal pentru impozitele directe. În plus, unele state membre au mai multe acorduri de schimb de informații fiscale, în timp ce altele au semnat sau au ratificat convenții privind dubla impunere.

Pe baza cifrelor furnizate de statele membre, singura concluzie este că, în general, există o experiență limitată în ceea ce privește schimbul de informații în materie de TVA cu țările terțe.

Prin urmare, Comisia are convingerea că se pot înregistra evoluții prin intermediul unei abordări coordonate la nivelul UE, pentru a crea proceduri de cooperare administrativă cu țările terțe în materie de TVA. Un acord UE multilateral poate fi considerat un proiect pe termen lung. Noile proceduri constituite pentru a pune în aplicare un mini-ghișeu unic, care vor intra în vigoare în 2015, sunt un argument în plus pentru un acord multilateral la nivelul UE.

La începutului anului 2014, Comisia intenționează să prezinte o propunere pentru a obține avizul Consiliului în vederea începerii negocierilor cu anumite țări terțe în vederea unui acord multilateral de cooperare administrativă.

4.           Un subiect special: mini-ghișeul unic (MGU)

Începând cu 1 ianuarie 2015, va fi introdus un mini-ghișeu unic (MGU) opțional, ca măsură de simplificare pentru anumiți operatori economici. Spre deosebire de obligația de a se înregistra în scopuri TVA în fiecare stat membru în care are clienți, acest ghișeu va permite unui furnizor să se înscrie, să declare și să plătească TVA datorată la furnizarea de servicii de telecomunicații, radiodifuziune și electronice în alte state membre prin intermediul unui singur portal web dintr-un singur stat membru - statul membru în care este identificat.

MGU va influența, de asemenea, cooperarea administrativă dintre statele membre în domeniul auditului și al controlului contribuabililor.

Lucrările pregătitoare și aspectele practice sunt aproape de finalizare. De asemenea, Comisia a constituit un grup de proiect Fiscalis (FPG 86) care va analiza aspecte privind auditul și controlul în contextul existenței MGU. Membrii acestui grup au elaborat o listă de recomandări cu privire la modul în care se pot solicita informații operatorilor economici folosind un fișier unic de audit pentru schema MGU și referitor la modul în care companiile pot fi contactate în cazul în care sunt necesare informații sau investigații suplimentare. Deoarece statele membre nu au obligația de a accepta unanim aceste orientări, Comisia speră că se va conveni tacit asupra punerii în aplicare a acestor orientări, diminuându-se astfel sarcina operatorilor economici și facilitându-se utilizarea mecanismului de simplificare.

5.           Aprecieri generale cu privire la funcționarea cooperării administrative

În general, evaluarea de ansamblu a funcționării cooperării administrative pare să fie pozitivă. Multe state membre au remarcat că un element cheie este asigurarea unei calități optime a formularelor de solicitare SCAC, precum și respectarea termenelor de răspuns la aceste solicitări. Mai mult, anumite state membre continuă să semnaleze probleme la nivel național (cum ar fi lipsa resurselor) și probleme de durată în ceea ce privește schimbul de informații (date contextuale incomplete în cererile de informații, discrepanțe în informațiile statistice, modificări retroactive în bazele de date VIES, norme diferite în ceea ce privește termenul de răspuns).

Unele state membre au mai multe sugestii de îmbunătățire a cooperării administrative în materie de TVA.

Un prim set de recomandări cad în responsabilitatea statelor membre și vor fi necesare măsuri interne (de pildă, vigilență crescută la nivelul conducerii, solicitările de informații trebuie să fie transmise numai după ce au fost epuizate toate resursele posibile în statul membru care efectuează solicitarea).

Alte recomandări ar implica modificarea legislației, de exemplu introducerea obligativității de a transmite feedback, impunerea de sancțiuni pentru nerespectarea termenelor sau creșterea plafoanelor pentru solicitări. Cu toate acestea, pe lângă dificultatea de a adopta astfel de măsuri legislative, Comisia ar anticipa și anumite probleme de ordin practic, de exemplu, modul în care ar fi impuse sancțiunile și de către cine sau modul în care s-ar calcula sancțiunea etc.

Alte recomandări solicită schimbarea modului de transmitere a datelor către Comisie, de exemplu, culegerea de date statistice pentru a crea o ierarhie a termenelor nerespectate (întârzieri de 3-6-9 luni). Comisia consideră că ar trebui să se ajungă la un punct de vedere comun asupra acestui subiect în cadrul Comitetului permanent pentru cooperare administrativă.

Într-o altă contribuție se sugera Comisiei să ia măsuri împotriva statelor membre care își încalcă în mod sistematic angajamentele prevăzute în Regulamentul 904/2010. În aceste cazuri, Comisia ar putea sugera măsuri de asistență tehnică sau de monitorizare constantă conform articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul 1553/89. Diseminarea de bune practici și seminariile Fiscalis OCL au fost menționate drept instrumente utile în vederea îmbunătățirii cooperării administrative.

Unele dintre recomandările menționate au fost discutate în trecut fără succes. Cu toate acestea, Comisia intenționează să dea curs acestor recomandări la un nivel corespunzător pentru a îmbunătăți modul de funcționare al cooperării administrative, cu condiția ca statele membre să garanteze un sprijin suficient.

6.           Concluzie

După cum s-a menționat în mai multe ocazii, cel mai recent în strategia coordonată de îmbunătățire a luptei împotriva fraudei în materie de TVA, prezentată în comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” [COM(2012 722 final din 6.12.2012], statele membre pot să combată în mod eficace frauda și evaziunea fiscală numai dacă lucrează împreună. Prin urmare, îmbunătățirea cooperării administrative între administrațiile fiscale ale statelor membre este un obiectiv cheie al strategiei Comisiei în acest domeniu.

Raportul a subliniat domeniile în care cooperarea administrativă se poate intensifica, prin mai buna utilizare a posibilităților îmbunătățite oferite prin Regulamentul 904/2010:

· în ansamblu, trebuie să se răspundă mai rapid la solicitările de informații, având în vedere că întârzierea răspunsurilor este un aspect critic;

· unele state membre continuă să nu participe la schimbul automat de informații cu privire la persoanele impozabile nestabilite și la noile mijloace de transport, deși consideră foarte utile aceste informații. Situația este foarte problematică, iar Comisia intenționează să intensifice supravegherea atentă a evoluțiilor din acest domeniu;

· feedback-ul, spontan sau la cerere, este o abordare care trebuie încurajată în contextul unei bune cooperări și a bunelor practici, deoarece este un mod optim de a le transmite funcționarilor din administrația fiscală că munca lor a avut rezultate (într-o anumită măsură);

· Statele membre trebuie să încurajeze participarea la investigațiile administrative, folosind prevederile legale din regulament. Este vorba despre un instrument foarte util, care a fost menținut în regulamentul revizuit, și este regretabil să se constate că a fost utilizat atât de puțin de statele membre;

· Controalele multilaterale și-au dovedit utilitatea. Cu toate acestea, se pare că statele membre le-au utilizat mai puțin în ultima perioadă. Este necesară reînnoirea angajamentelor statelor membre față de organizațiile de control multilateral, iar impedimentele în ceea ce privește controalele multilaterale trebuie înlăturate;

· Auditurile comune reprezintă un instrument care trebuie dezvoltat în continuare prin intermediul unui grup de proiect Fiscalis, pe baza experienței acumulate în cadrul proiectului pilot lansat de Țările de Jos și Regatul Unit. Dacă este necesar, Comisia va lua inițiativa de a oferi o bază legislativă pentru utilizarea instrumentului la nivelul UE;

· În cadrul Eurofisc, o analiză comună a riscurilor și un mecanism de răspuns eficace ar constitui soluții adecvate pentru nevoia de a dispune de mai multe informații cât mai specifice și de a utiliza în mod optim informațiile existente deja în rețea. S-ar permite astfel rețelei să consolideze rolul de reacție rapidă a administrațiilor fiscale împotriva fraudelor transfrontaliere în materie de TVA;

· O abordare coordonată la nivelul UE prin care să se stabilească cooperarea administrativă cu țările terțe în domeniul TVA ar constitui o soluție în raport cu modurile diverse prin care statele membre stabilesc în prezent contactele cu aceste țări. Pe termen scurt, Comisia va prezenta o propunere în vederea obținerii avizului Consiliului pentru a începe negocieri cu anumite țări terțe pentru un acord bilateral privind cooperarea administrativă în domeniul TVA.

Comisia poate oferi sprijin în vederea obținerii unei cooperări administrative eficace între statele membre pentru a combate frauda în materie de TVA. Comisia are disponibilitatea de a sprijini orice inițiativă de consolidare a cooperării și de a lua măsuri legale, atunci când acestea sunt necesare.

Statele membre trebuie însă să dea dovadă de disponibilitatea politică necesară pentru a se îndrepta în această direcție. Ele trebuie să depună eforturile necesare la nivel național pentru a îmbunătăți funcționarea practică a procedurilor de cooperare administrativă, pentru a beneficia de toate avantajele oferite de aceste instrumente.

Cooperarea transfrontalieră reprezintă de altfel singura soluție adecvată pentru combaterea fraudei transfrontaliere în materie de TVA, iar statele membre trebuie să stabilească prioritățile în ceea ce privește alocarea resurselor, având în vedere contextul economic dificil. Comisia are convingerea că numai prin utilizarea la capacitate maximă a acestor instrumente și prin alocarea de resurse suficiente la nivel național se pot reduce pierderile suferite de bugetele naționale în urma fraudelor în materie de TVA.

Comisia va transmite un raport cu privire la progresele înregistrate de statele membre în domeniile identificate în prezentul raport. Dată fiind gravitatea problemei fraudei în materie de TVA, Comisia nu va aștepta până la următorul raport, care urmează să fie întocmit abia spre sfârșitul anului 2018, ci intenționează să prezinte Comitetului permanent pentru cooperare administrativă, până la finalul anului 2015, o evaluare a stadiului curent, axată pe eforturile întreprinse de statele membre pentru a soluționa deficiențele identificate în prezentul raport și pentru a consolida cooperarea transfrontalieră în materie de TVA.

[1]               Comunicarea Comisiei privind o strategie coordonată de îmbunătățire a luptei împotriva fraudei în domeniul TVA în UE , COM(2008)807 final, 1.12.2008.

[2]               COM (2011) 851, 6.12.2011.

[3]               27 de state membre au răspuns la acest chestionar transmis împreună cu scrisoarea nr. 1763918 din 19.12.2012.

[4]               RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată, COM (2009) 428 final din 18.8.2009.

[5]               A se vedea documentul de lucru al SCAC nr. 562.

[6]               JO L 29, 1.2.2012, p.13.

[7]               Raportul special al CCE 08/2007, JO C20, 25.1.2008, capitolul 51.

[8]               Grupul de proiect Fiscalis 43 „Schimbul de informații și necesitatea feedback-ului“.

[9]               Grupul de proiect Fiscalis 84 „CML în domeniul accizelor“

[10]             Raport privind auditul comun, OCDE, FTA, septembrie 2010