8.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 229/1

(1)

Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”) reprezintă ajutor de stat și trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt scutite de această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate aceleiași întreprinderi într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și deci nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2)

În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în comunicarea sa privind ajutoarele de stat de minimis  (3) și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (4) și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (5). Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006, rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.

(3)

Este oportună menținerea plafonului de 200 000 EUR pentru cuantumul ajutoarelor de minimis pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de trei ani din partea unui stat membru. Acest plafon rămâne necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament nu are niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și/sau nu denaturează sau nu amenință să denatureze concurența.

(4)

În sensul aplicării normelor de concurență prevăzute în tratat, prin întreprindere se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (6). Curtea de Justiție a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (din punct de vedere juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică (7). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare în funcție de care să se stabilească dacă două sau mai multe entități trebuie considerate o singură întreprindere. Din criteriile bine stabilite pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției IMM-urilor din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 (8), Comisia a selectat criteriile care sunt adecvate în sensul prezentului regulament. Aceste criterii le sunt deja cunoscute autorităților publice și ar trebui să se aplice, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari.

(5)

Date fiind dimensiunile reduse, în medie, ale întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri, este necesar să se stabilească plafonul la 100 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost. Furnizarea de servicii integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile poștale sau de curierat ori colectarea deșeurilor și serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerată un serviciu de transport. Având în vedere supracapacitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri și obiectivele politicii de transport în ceea ce privește congestionarea traficului rutier și transportul de mărfuri, ajutoarele acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților pentru achiziționarea de vehicule care asigură transportul rutier de mărfuri ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Ținând seama de dezvoltarea sectorului de transport rutier de călători, nu mai este necesară aplicarea unui plafon inferior pentru acest sector.

(6)

Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producției primare de produse agricole, al pescuitului și acvaculturii și riscul ca în aceste sectoare ajutoarele care constau în sume aflate sub plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuși îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.

(7)

Având în vedere similaritățile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții. Nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerișul și treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor, și nici prima vânzare către revânzători sau operatori nu ar trebui considerate, în acest sens, activități de prelucrare sau de comercializare. Curtea de Justiție a stabilit (9) că, odată ce Uniunea a legiferat instituirea unei organizări comune a pieței într-un anumit sector agricol, statele membre sunt obligate să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea aduce atingere sau ar constitui excepții de la aceasta. Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este stabilită pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.

(8)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor care favorizează produsele naționale în raport cu cele importate. În mod concret, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice întreprinderilor aflate în dificultate, întrucât nu este oportun să se acorde sprijin financiar întreprinderilor aflate în dificultate în afara unui plan de restructurare. În plus, există dificultăți legate de stabilirea echivalentului subvenție brută al ajutoarelor acordate întreprinderilor de acest tip. Pentru a garanta securitatea juridică, este oportun să se stabilească criterii clare, care nu necesită o evaluare a tuturor particularităților situației în care se află o întreprindere pentru a determina dacă se consideră că o întreprindere este în dificultate în sensul prezentului regulament.

(10)

Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, pentru fiecare nouă acordare a unui ajutor de minimis, să se ia în considerare suma totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză, precum și în cursul celor două exerciții financiare precedente.

(11)

În cazul în care întreprinderile își desfășoară activitatea atât în sectoare excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cât și în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statele membre să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităților sau o distincție între costuri, că activitățile în sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Același principiu ar trebui să se aplice în cazul întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă nu se poate asigura că activitățile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoanele de minimis mai joase nu beneficiază de ajutoare de minimis decât în limita acestor plafoane mai joase, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităților pe care le desfășoară întreprinderea.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele specifice sau în deciziile Comisiei. Regulamentul ar trebui să prevadă, de asemenea, norme clare privind cumularea, care să fie ușor de aplicat.

(13)

Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute în prezentul regulament, de exemplu, din cauza faptului că măsura respectă principiul investitorului în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat.

(14)

În scopul transparenței, al tratamentului egal și al monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută, fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare transparente”). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenții la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul aplicabil nu este depășit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depășesc plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumularea.

(15)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calcularea echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor practicate pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (10).

(16)

Ajutoarele sub formă de împrumuturi ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii care predominau pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziție clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului, cât și de durata acestuia. Din experiența Comisiei, împrumuturile acoperite prin garanții reale care reprezintă cel puțin 50 % din împrumut, fie că este vorba de împrumuturi de cel mult 1 000 000 EUR, cu o durată de maximum cinci ani, fie de împrumuturi de 500 000 EUR, cu o durată de zece ani, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută egal cu plafonul de minimis.

(17)

Ajutoarele care constau în aporturi de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a aportului de capital public este mai mică decât plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în [noile orientări privind finanțarea prin capital de risc], nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis pentru fiecare întreprindere vizată.

(18)

Ajutoarele care constau în garanții ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere. De exemplu, pentru întreprinderile mici și mijlocii, Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat sub formă de garanții (11) menționează nivelurile primelor anuale care, dacă sunt depășite, se va considera că o garanție de stat nu constituie ajutor de stat. Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanțiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. Garanțiile care nu depășesc 80 % din împrumutul aferent, în cazul cărora suma garantată nu depășește 1 500 000 EUR, iar durata garanției nu depășește cinci ani, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută egal cu plafonul de minimis. Același lucru este valabil și pentru garanțiile care nu depășesc 80 % din împrumutul aferent, în cazul cărora suma garantată nu depășește 750 000 EUR, iar durata garanției nu depășește zece ani.

(19)

În cazul în care împrumutul sau garanția se acordă pentru o sumă mai mică sau pe o durată mai redusă de timp decât cele precizate la considerentele 16 și 18, echivalentul subvenție brută ar trebui să fie calculat prin înmulțirea cu 200 000 EUR a raportului dintre suma efectivă și suma maximă precizată la considerentele 16 și 18, înmulțit cu raportul dintre durata efectivă și cinci ani. Astfel, de exemplu, s-ar considera că un împrumut de 500 000 EUR pe 2,5 ani are un echivalent subvenție brută de 50 000 EUR.

(20)

După primirea notificării de la un stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-o subvenție, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital sau într-o măsură de finanțare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiții de capital sau cvasicapital conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, ar putea fi reglementat de dispozițiile prezentului regulament.

(21)

Comisia are obligația de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depășește plafonul global autorizat.

(22)

Înainte de a acorda un ajutor de minimis, fiecare stat membru ar trebui să se asigure că, în cazul său, acordarea noului ajutor de minimis nu va duce la depășirea plafonului de minimis și că sunt respectate celelalte condiții din prezentul regulament.

(23)

Pentru a asigura că statele membre beneficiază de date precise, fiabile și complete care să garanteze faptul că, prin acordarea unui nou ajutor de minimis, plafonul care se aplică în cazul întreprinderii în cauză nu este depășit, fiecare stat membru ar trebui să aibă obligația de a institui un registru central al ajutoarelor de minimis care să cuprindă informații privind toate ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament de către toate autoritățile din statul membru respectiv. Fiecare stat membru ar trebui să fie liber să își conceapă propriul registru și să decidă asupra mecanismului adecvat de creare a acestuia, în conformitate cu structura sa constituțională și administrativă, cu condiția ca statul membru să garanteze că registrul permite tuturor autorităților publice din statul membru respectiv să verifice valoarea ajutoarelor de minimis primite de fiecare întreprindere. Statele membre ar trebui să aibă la dispoziție suficient timp pentru a institui un astfel de registru.

(24)

Atât timp cât un stat membru nu a instituit un registru central care să corespundă unei perioade de trei ani, statul membru ar trebui să informeze întreprinderea în cauză cu privire la valoarea ajutorului de minimis acordat și la caracterul de minimis al acestuia și ar trebui să facă o trimitere expresă la prezentul regulament. În plus, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis și de care a beneficiat în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente.

(25)

Pentru a permite Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului regulament și să identifice eventualele denaturări ale concurenței, ar trebui să se solicite statelor membre să furnizeze anual informații de bază cu privire la sumele acordate în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care statul membru a informat Comisia cu privire la adresele la care au fost puse la dispoziția publicului toate datele care trebuie introduse în rapoarte, statul membru nu ar trebui să fie obligat să prezinte un raport Comisiei.

(26)

Având în vedere experiența Comisiei și, în special, frecvența cu care este, în general, necesar să se revizuiască politica ajutoarelor de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui să se reducă. În cazul în care prezentul regulament expiră și nu se mai prelungește, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de șase luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,

(a)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele pescuitului și acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (12);

(b)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole;

(c)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării și comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(d)

ajutoarelor destinate activităților legate de export către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

(e)

ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a produselor naționale față de produsele importate;

(f)

ajutoarelor acordate întreprinderilor aflate în dificultate astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (e).

(a)

„produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor obținute din pescuit și acvacultură enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. [neadoptat încă; a se vedea Propunerea Comisiei COM(2011) 416] privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și acvacultură;

(b)

„prelucrarea produselor agricole” înseamnă orice operațiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepția activităților desfășurate în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

(c)

„comercializarea produselor agricole” înseamnă deținerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piață, cu excepția primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători și a oricărei alte activități de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfășoară în localuri distincte, rezervate acestei activități;

(d)

„întreprindere unică” în sensul prezentului regulament înseamnă totalitatea entităților între care există cel puțin una dintre relațiile următoare:

Entitățile între care există oricare dintre relațiile descrise mai sus prin intermediul uneia sau a mai multor entități sunt considerate, de asemenea, o întreprindere unică;

(e)

„întreprindere în dificultate” înseamnă o întreprindere care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

În sensul literei (e) de la primul paragraf, o IMM înființată în urmă cu mai puțin de trei ani nu este considerată în dificultate dacă nu îndeplinește condiția prevăzută la punctul (iii) de la litera respectivă.

(a)

împrumutul este garantat de garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut și nu depășește fie 1 000 000 EUR (sau 500 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri), pe o durată de cinci ani, fie 500 000 EUR (sau 250 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri), pe o durată de zece ani. Dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume și/sau se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul aplicabil prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(b)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință aplicabile în momentul acordării subvenției.

(a)

garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent și, fie suma garantată nu depășește 1 500 000 EUR (sau 750 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri), iar durata garanției nu depășește cinci ani, fie suma garantată nu depășește 750 000 EUR (sau 375 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri), iar durata garanției nu depășește zece ani. Dacă suma garantată este mai mică decât aceste sume și/sau garanția se acordă pentru o perioadă mai mică de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al respectivei garanții se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul aplicabil prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(b)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” prevăzute într-o comunicare a Comisiei (14); sau

(c)

înainte de a fi pusă în aplicare, metoda utilizată pentru calcularea echivalentului subvenție brută al garanției a fost acceptată după ce aceasta a fost notificată Comisiei, în temeiul unui regulament adoptat de către Comisie în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la acel moment, iar metoda aprobată vizează în mod explicit tipul de garanții și tipul de tranzacții aferente în cauză în contextul aplicării prezentului regulament.

(a)

valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în statul membru în cauză în conformitate cu prezentul regulament în anul calendaristic anterior, defalcată în funcție de sectorul economic și de dimensiunea beneficiarilor (întreprinderi mici, mijlocii sau mari);

(b)

numărul total al beneficiarilor de ajutoare de minimis acordate în statul membru în cauză în conformitate cu prezentul regulament în anul calendaristic anterior, defalcat în funcție de sectorul economic și de dimensiunea beneficiarilor (întreprinderi mici, mijlocii sau mari);

(c)

orice altă informație referitoare la aplicarea prezentului regulament solicitată de Comisie și furnizată în timp util, înainte de prezentarea raportului.