This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013PC0462
Proposal for a REGULATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on European Long-term Investment Funds
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind fondurile europene de investiții pe termen lung
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind fondurile europene de investiții pe termen lung
/* COM/2013/0462 final - 2013/0214 (COD) */
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind fondurile europene de investiții pe termen lung /* COM/2013/0462 final - 2013/0214 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII Investițiile pe termen lung
reprezintă furnizarea de capital cu o durată de viață
îndelungată în vederea finanțării activelor corporale (cum ar fi
infrastructurile de energie, transporturi și comunicații, echipamentele
industriale și de servicii, locuințele și tehnologiile legate de
schimbările climatice și de ecoinovare), precum și a activelor
necorporale (cum ar fi educația, cercetarea și dezvoltarea) care
încurajează inovarea și competitivitatea. Multe dintre aceste
investiții au beneficii publice mai ample, deoarece produc rezultate mai
bune pentru societate în ansamblul său prin sprijinirea serviciilor
esențiale și prin îmbunătățirea nivelului de trai.
Obiectivul prezentei propuneri este de a contribui la consolidarea
cumulării de capital din cât mai multe surse disponibile pentru
investițiile pe termen lung în economia de mâine a Uniunii Europene cu
scopul de a finanța tranziția către o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Acest
lucru se va realiza prin crearea unei noi forme de vehicul de finanțare,
și anume fondurile UE de investiții pe termen lung sau FEITL.
Datorită claselor de active în care sunt autorizate să
investească, se presupune că FEITL pot oferi investitorilor un
randament stabil, pe termen lung. Activele eligibile ar fi calificate drept
active care fac parte din „investițiile alternative”, și anume clase
de active care nu intră în definiția clasică a acțiunilor
și a obligațiunilor cotate la bursă. În timp ce
investițiile alternative cuprind bunurile imobile, capitalul de risc,
capitalul privat, fondurile speculative, societățile necotate,
titlurile de valoare emise de entități în dificultate și
mărfurile, FEITL s-ar concentra numai pe investițiile alternative
care se încadrează într-o categorie definită de clase de active pe
termen lung ce necesită un angajament pe termen lung din partea
investitorilor pentru a se dezvolta în mod favorabil. Prin urmare bunurile
imobile, societățile necotate sau proiectele de infrastructură
ar fi eligibile, spre deosebire de mărfuri. Prin urmare, se impune în mod evident
necesitatea de a asigura o abordare la nivelul Uniunii Europene a barierelor în
calea investițiilor cu o perspectivă pe termen lung. Acest lucru este
cu atât mai important în cazul activelor, cum ar fi proiectele de
infrastructură, care depind de angajamente pe termen lung. Aceste active
depind, parțial, de ceea ce este denumit adesea „capital
răbdător”. Este posibil ca acest tip de investiții să nu
poată fi recuperate timp de mai mulți ani, dar sunt investite în
așa fel încât să fie în măsură să genereze un
randament stabil și previzibil. Proiectele de infrastructură,
investițiile în capitalul uman sau concesiunile de exploatare se încadrează
în această descriere. Capitalul astfel investit, și anume pe termen
lung și în mod răbdător, aduce beneficii pentru economia
reală, prin asigurarea de fluxuri de finanțare previzibile și
susținute pentru întreprinderi, și creează locuri de muncă. Investitorii precum societățile de
asigurare și fondurile de pensii, care au datorii pe termen lung,
și-au exprimat interesul de a investi în active de investiții pe
termen mai lung. În același timp, aceștia au subliniat absența
unor mecanisme de cumulare a capitalului din mai multe surse care să fie disponibile
imediat, cum ar fi fondurile de investiții, pentru a facilita accesul la
aceste tipuri de investiții. În consecință, numai câțiva
investitori foarte mari, cum ar fi marile fonduri de pensii sau
societăți de asigurare, au acces la aceste oportunități de
investiții, deoarece resursele de care dispun le permit să
atragă și să angajeze suficient capital. Acest lucru constituie,
totodată, o barieră în calea investitorilor mai mici, cum ar fi
planurile de pensii locale, municipalitățile, sistemele de pensii
administrate de profesii liberale sau planurile de pensii ale întreprinderilor
care, în lipsa acestor bariere, ar putea beneficia de diversificarea
investițiilor lor în astfel de active. La rândul său, absența
acestor grupuri de investitori privează economia reală de
posibilitatea de acces la surse mai profunde de finanțare
susținută de capitaluri. Nu în ultimul rând, persoanele fizice ca
investitori de retail care se confruntă cu o datorie viitoare
(achiziționarea unei locuințe, educația sau finanțarea unor
renovări majore) ar putea beneficia de randamentul sau de veniturile
regulate oferite de fondurile de investiții pe termen lung. Angajamentele de capital de mare amploare
și pe termen lung necesare pentru funcționarea eficientă a
fondurilor comune de investiții în active pe termen lung au fost
îngreunate până acum de fragmentarea la nivel de reglementare între
statele membre. În cazul în care există fonduri și stimulente la
nivel național, acestea nu sunt coerente cu inițiativele similare
întreprinse în alte state membre. Acest lucru împiedică punerea în comun
pe scară largă a capitalurilor și a cunoștințelor în
materie de investiții care generează economii de scară pentru
fonduri și care aduce, implicit, beneficii investitorilor. Pe de altă
parte, majoritatea statelor membre nu dispun de modele de fonduri sau de
stimulente echivalente care vizează clasele de active pe termen lung. În
absența unui vehicul de finanțare transfrontalier, investitorii de pe
aceste piețe sunt excluși de la investițiile în clase de active
pe termen lung. Rezultatul final este lipsa unui mecanism
imediat disponibil pentru a canaliza fondurile care urmează să fie
angajate pentru perioade lungi de timp către proiectele din economia
reală care au nevoie de o astfel de finanțare. Acest lucru
frânează dezvoltarea investițiilor pe termen lung. Nu se
dezvoltă cunoștințele în rândul specialiștilor în
investiții din lipsa cererii. Nu se concretizează nici economii de
scară care să ducă la o reducere a costurilor de
funcționare a fondurilor de investiții pe termen lung. În plus, este posibil ca proiectele de
infrastructură sau inginerie industrială de mari dimensiuni să
aibă nevoie de acces la surse de capital care nu sunt întotdeauna
disponibile atunci când se atrage capital numai într-un singur stat membru. În
proiectele de mari dimensiuni este posibil să fie implicate și
întreprinderi cu sediul în mai multe state membre. Orice mecanism de
finanțare trebuie să soluționeze această problemă a
fragmentării și să faciliteze activitatea investitorilor și
proiectele din diverse țări ale Uniunii Europene. Prin urmare, se impune necesitatea de a
facilita un vehicul de finanțare conceput special pentru a soluționa
aceste probleme. Pentru a maximiza eficiența oricărui mecanism de
finanțare, acesta trebuie să poată avea acces la investitorii de
pe întreg teritoriul Uniunii. Importanța abordării acestor aspecte a
fost deja prezentată în Actul privind piața unică II (SMA II)[1]. Unul dintre cele
douăsprezece obiective-cheie ale acestui act este stimularea
investițiilor pe termen lung în economia reală. Pentru a realiza
acest obiectiv, Actul privind piața unică II a propus dezvoltarea
unui nou set de norme la nivelul UE care să faciliteze atragerea la nivel
transfrontalier a capitalului necesar pentru ca fondurile de investiții
care urmăresc oportunități de investiții pe termen lung
să funcționeze eficient din punct de vedere al costurilor. Contextul mai amplu în care se
desfășoară aceste eforturi a fost stabilit în Cartea verde a
Comisiei Europene privind finanțarea pe termen lung a economiei europene[2], care evidențiază
aspectele legate de cerere și ofertă în toate structurile de
finanțare. Cartea verde a confirmat, de asemenea, necesitatea de a se lua
măsuri cu privire la fondurile de investiții, astfel cum sunt
evidențiate în prezenta propunere, concentrându-se în același timp pe
necesitatea, într-un context mai larg, de a restabili finanțarea economiei
reale prin îmbunătățirea combinației de diferite surse de
finanțare și a rezistenței generale a acestora. În acest sens,
noile FEITL pot contribui la creșterea finanțării nebancare
disponibile pentru întreprinderi, în completarea accesului la finanțarea
bancară. În prezent, piețele fondurilor de
investiții din UE sunt dominate de fonduri care funcționează în
temeiul Directivei privind OPCVM-urile (organisme de plasament colectiv în
valori mobiliare), introdusă pentru prima dată în 1985. În prezent,
activele administrate de OPCVM-uri se ridică la 6,697 miliarde EUR[3]. Directiva privind OPCVM-urile
conține un set de norme privind produsele utilizate de fondurile de
investiții care sunt disponibile pentru investitorii de retail, dar se
concentrează pe valori mobiliare în scopul de a asigura disponibilitatea
unor lichidități suficiente pentru a susține
răscumpărările la cerere. Ca urmare, OPCVM-urile nu sunt în
măsură să contribuie la finanțarea angajamentelor de
capital răbdător pentru proiectele de infrastructură și de
alte tipuri. Deși inițiativa OPCVM-urilor nu înseamnă
neapărat că instituirea FEITL va atrage interesul investitorilor la
un nivel similar, având în vedere valoarea pe care o prezintă fondurile cu
un grad ridicat de lichiditate pentru numeroși investitori de retail,
succesul acesteia arată că inițiativele la nivelul UE pot avea
un impact puternic asupra dezvoltării unei piețe și a
câștigării încrederii investitorilor. Crearea fondurilor europene cu capital de risc
(EuVECA) și a fondurilor europene de antreprenoriat social (EuSEF) va
contribui, alături de FEITL, la finanțarea economiei europene. Cu toate
acestea, mecanismele EuVECA și EuSEF vizează o nișă foarte
specifică a economiei UE: întreprinderile nou-înființate
finanțate cu capital de risc și întreprinderile specializate în
asigurarea unui impact social. Propunerea privind FEITL urmează o abordare
mai largă decât EuVECA și EuSEF. Obiectivul acesteia este de a viza o
gamă largă de clase de active pe termen lung și de a crea un
fond de investiții care să poată fi vândut și
investitorilor de retail. Se impune astfel necesitatea ca aceste fonduri să
prezinte trei caracteristici esențiale: (1) norme specifice privind
produsele care să reglementeze activele eligibile și diversificarea
acestora; (2) un nivel ridicat de competențe pentru persoanele care au
dreptul de a gestiona și de a comercializa FEITL și (3) alinierea
orizontului de timp al investițiilor FEITL și a
așteptărilor investitorilor acestora în ceea ce privește
răscumpărarea. Necesitatea unor norme privind produsele Scopul noului cadru al FEITL este de a crea un
„al doilea pașaport de retail” care urmează abordarea deja
testată a OPCVM-urilor cu privire la specificațiile produsului
și la repartiția riscurilor. Investitorii manifestă un interes
deosebit cu privire la posibilitatea de a investi în clase de active pe termen
lung care fie se apreciază pe parcursul ciclului lor de viață
(întreprinderi mici sau mijlocii), fie generează venituri regulate în
întreaga perioadă de deținere (active de infrastructură).
Planurile de pensii gestionate de municipalități, de orașe
autonome, de întreprinderi de mici și de mari dimensiuni sau de profesii
liberale sunt cele care își doresc cu precădere un astfel de vehicul.
Dat fiind că în multe state membre nu există fonduri care investesc
în active pe termen atât de lung, investitorii din aceste state nu au oportunitatea
de a realiza astfel de investiții. Un pașaport transfrontalier va
remedia această situație. Pentru a satisface aceste nevoi ale
investitorilor, FEITL vor putea investi în toate tipurile de active care nu
sunt tranzacționate pe piețele reglementate. Aceste active sunt
nelichide și, numai pentru acest motiv, necesită angajamentul de
lungă durată al unui fond în momentul achiziționării.
Același lucru este valabil și pentru investitorii într-un astfel de
fond. Printre activele care nu sunt comercializate pe o piață
secundară și ai căror proprietari ar avea nevoie de foarte mult
timp pentru a găsi un cumpărător se numără
următoarele: (1) investiții în proiecte de infrastructură, cum
ar fi cele din domeniul transporturilor, al energiei și al educației;
(2) investiții în societăți necotate, care sunt, în
practică, în special IMM-uri; (3) investiții în active imobile, cum
ar fi clădiri sau achiziții directe ale unui element de
infrastructură. Prin urmare, simplul fapt că un activ nu
este tranzacționat pe o piață reglementată îl include pe
acesta în categoria activelor pe termen lung. Aceste active sunt nelichide pur
și simplu din cauza faptului că, în absența unui loc public de
tranzacționare, nu se pot găsi cu ușurință
cumpărători dispuși să le cumpere. De asemenea, aceste
active sunt adesea destul de sensibile și vor atrage doar
cumpărătorii care își pot realiza propriile analize-diagnostic
și sunt specialiști în domeniul relevant. De exemplu, atunci când un
FEITL investește într-o societate de proiect, acesta anticipează
că, pentru o perioadă considerabilă de timp, nu va putea
identifica ușor niciun cumpărător pentru această
participație. Dată fiind această lipsă
inerentă de lichiditate, propunerea privind FEITL nu prevede nicio
perioadă de deținere predeterminată. Având în vedere nivelul
ridicat de diligență pe care îl necesită o investiție
într-un activ pe termen lung, prevederea unui perioade minime de deținere
nu pare a fi o politică prudentă. Acest lucru se datorează
faptului că fiecare decizie de investiții va fi diferită, iar
administratorii FEITL sunt cel mai bine plasați pentru a decide cât timp
doresc să își păstreze investițiile în activul respectiv
pentru a genera veniturile promise. Aceasta reprezintă o
diferență majoră față de administratorii de OPCVM-uri
care urmăresc evoluțiile macroeconomice sau fluctuațiile zilnice
ale unei burse de valori. De asemenea, este necesar să se ofere
administratorilor flexibilitate în ceea ce privește orizontul de timp
precis în care trebuie să alcătuiască un portofoliu de active pe
termen lung. De aceea, propunerea permite o perioadă de cinci ani pentru
alcătuirea unui portofoliu de active pe termen lung. În plus, propunerea
permite administratorului să investească până la 30 % din
capitalul FEITL în valori mobiliare lichide. Această rezervă de
lichiditate a fost concepută pentru a permite FEITL să gestioneze
fluxul de numerar care apare în timpul construirii portofoliului pe termen
lung. Propunerea permite, de asemenea, ca administratorul să plaseze
surplusul de numerar obținut „între investiții”, adică atunci
când un activ pe termen lung este vândut pentru a fi înlocuit cu un altul. Pentru a câștiga încrederea
investitorilor și a asigura securitate juridică, în special, dar nu
numai pentru investitorii de retail vizați de FEITL, mecanismul propus
necesită un set de norme privind produsele care să fie solide, dar
flexibile. Normele privind produsele reprezintă calea cea mai
adecvată de a contribui la satisfacerea nevoilor de finanțare termen
lung identificate și pentru a oferi FEITL un profil de produs previzibil.
De îndată ce vor fi autorizate, FEITL vor fi disponibile în vederea
comercializării către investitorii profesionali, precum și
către investitorii de retail din alte state membre. FEITL oferă investitorilor
oportunități de a-și diversifica portofoliile de
investiții. Activele în care pot investi FEITL propuse reprezintă
investiții alternative și, prin urmare, au un caracter foarte diferit
de acțiunile și titlurile de valoare mai tradiționale care sunt
cotate la bursă și deținute de un număr mare de
investitori. În timp ce normele de diversificare stricte conținute în
cadrul care reglementează OPCVM‑urile ar putea face ca operarea unui
FEITL să fie costisitoare sau chiar imposibilă, acest tip de fonduri
ar beneficia totuși în continuare de un nivel rezonabil de diversificare a
activelor. Beneficiile acestei diversificări se
aplică în egală măsură atât investitorilor de retail, cât
și investitorilor instituționali sau „sofisticați”, cum ar fi
persoanele cu un patrimoniu net ridicat. Normele solide propuse în ceea ce
privește produsele și protecția investitorilor generată de
acestea sunt concepute astfel încât FEITL să fie adecvate pentru
investitorii de retail. Necesitatea garantării unui nivel
ridicat de competență managerială Având în vedere lipsa de lichiditate și
faptul că participațiile în clasele de active pe termen lung vizate
de FEITL nu sunt cotate pe o piață reglementată, toate activele
pe termen lung în care FEITL au dreptul să investească se încadrează
în categoria „investițiilor alternative” (a se vedea descrierea
investițiilor alternative de mai sus). Se impune astfel necesitatea ca
FEITL să fie gestionate de către întreprinderi care sunt autorizate
în temeiul Directivei privind AFIA să administreze și să
comercializeze investiții alternative. Prin urmare, cadrul propus pentru FEITL se va
baza pe autorizarea administratorului prevăzută în Directiva AFIA[4], care stabilește normele
generale pentru administratorii fondurilor de investiții alternative care
gestionează și comercializează fondurile pe care le
administrează către investitori profesionali. Se vor adăuga
norme specifice privind produsele, astfel încât FEITL să poată fi
ușor identificate atât de investitorii profesionali, cât și de
investitorii de retail care sunt interesați de randamentul și de
profilurile de venituri asociate investițiilor în active pe termen lung. Cadrul propus pentru FEITL se bazează pe
dispozițiile transfrontaliere din Directiva privind AFIA, adăugând la
pașaportul „european” de comercializare către investitorii
profesionali și un pașaport „european” de comercializare către
investitorii de retail din întreaga UE în legătură cu FEITL. Dat
fiind că FEITL pot fi vândute consumatorilor de retail, este nevoie de un
nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor asigurat, de exemplu, prin
norme mai stricte care interzic investirea FEITL în active care ar putea crea
un conflict de interese, prin norme de transparență care să
impună publicarea unui document privind informațiile-cheie, precum
și prin condiții specifice de comercializare. Având în vedere cele de mai sus, pentru ca un
FEITL să fie autorizat, administratorul acestuia trebuie să fie, de
asemenea, autorizat în temeiul Directivei privind AFIA. Majoritatea activelor
în care investește un FEITL trebuie să fie, prin definiție,
active care trebuie să fie deținute pentru o perioadă
îndelungată de timp. Concentrarea excesivă pe un singur activ sau pe
o singură întreprindere creează pentru investitori riscuri care se
pot dovedi foarte greu de gestionat. Pentru a diminua acest risc, FEITL vor
trebui să respecte norme de diversificare. În plus, se propun limite în
ceea ce privește utilizarea instrumentelor derivate în legătură
cu FEITL, precum și un plafon pentru împrumuturi. Necesitatea de a alinia orizonturile de
timp pentru investiții și pentru răscumpărări Activele în care investesc FEITL vor fi, prin
însăși natura lor, nelichide. Cu alte cuvinte, nu va exista
posibilitatea de a le vinde și de a le cumpăra foarte ușor. S-ar
putea să nu existe nicio piață secundară fiabilă
pentru activele pe termen lung, ceea ce ar putea face ca evaluarea și
vânzarea lor să fie mai dificile. Natura nelichidă a activelor nu
reprezintă, în sine, o problemă, iar propunerea privind FEITL este
menită să creeze un vehicul de finanțare potrivit pentru acest
tip de active. Cerințele prevăzute în Directiva prind AFIA
abordează, de asemenea, aceste aspecte, de exemplu, în ceea ce
privește evaluarea și cerința ca administratorii să
instituie politici și mecanisme de evaluare corespunzătoare. Dată fiind natura nelichidă a
activelor, fondurile ar putea întâmpina dificultăți în a satisface o
cerere de răscumpărare din partea investitorilor înainte ca activul
sau proiectul în care s-a investit să ajungă la scadența
prevăzută. Necesitatea de a păstra active lichide pentru a onora
cererile de răscumpărare ar duce, de asemenea, la orientarea
fondurilor către altceva decât obiectivul principal al FEITL de a investi
în active pe termen lung. În același timp, opțiunile de
răscumpărare anticipată, adică înainte de sfârșitul
ciclului de viață al investițiilor fondului, ar impune
necesitatea de a dispune de active pentru a satisface cererile de
răscumpărare anticipată. Există pericolul ca aceste active
să trebuiască să fie vândute la prețurile „vânzării în
regim de urgență”, și anume cu mult sub valoarea activelor
estimată de administrator în cadrul unei vânzări neforțate. O
astfel de vânzare ar putea reduce, de asemenea, orice flux de venituri
plătite celorlalți investitori care continuă să
investească în FEITL. Prin urmare, FEITL nu vor oferi investitorilor
posibilitatea de răscumpărare anticipată. Această abordare
va elimina conflictele de interese potențiale dintre investitorii care se
retrag și cei care rămân. Coroborate cu Directiva privind AFIA,
dispozițiile referitoare la FEITL vor oferi un cadru solid din punct de
vedere al gestionării și al produsului, menit să le ofere
investitorilor încrederea că investițiile lor sunt gestionate cu prudență,
în mod competent și cu bună-credință. Va trebui să se
precizeze clar că răscumpărările nu vor fi permise pe
parcursul duratei de viață a investițiilor selectate, astfel
încât să se evite așteptările nefondate cu privire la
lichiditatea fondului. Extinderea FEITL la investitorii de retail va asigura,
de asemenea, faptul că se pune la dispoziție cea mai largă
bază de capital („capital pool”) posibilă. În plus, prima de lipsă de lichiditate
asociată unei investiții într-un activ pe termen lung poate fi
obținută numai dacă administratorul unui FEITL este în
măsură să se implice în proiecte pentru o perioadă de timp
considerabilă fără a se confrunta permanent cu presiunea
răscumpărării. Astfel cum s-a precizat în evaluarea impactului,
prima de lipsă de lichiditate inerentă investițiilor în active
pe termen lung necesită perioade de deținere cuprinse între 10
și 20 de ani. De exemplu, dacă se evaluează pe o perioadă
de 14 ani, performanța anualizată a bunurilor imobile este de 12,71 %,
adică o valoare superioară indicelui S&P 500 (indice pe
acțiuni) de 10,94 % și indicelui de obligațiuni tipic de 7,70 %.
În mod similar, performanțele favorabile ale fondurilor de capital de risc
din SUA - venituri anualizate de 16,5 % în comparație cu indexul
S&P 500 de 11,2 % - pot fi realizate numai dacă se alege un
orizont de investiție de 20 de ani. Rezultatele pozitive ale unei investiții
în active pe termen lung ar trebui să fie evaluate și din perspectiva
riscurilor pe care le comportă. Ca și în cazul investițiilor
tradiționale în acțiuni și în obligațiuni, riscul de a
pierde întregul capital este în mod normal prezent, însă ceea ce
diferențiază activele pe termen lung de valorile mobiliare
tranzacționate pe o piață reglementată este riscul de
nelichiditate. Sper deosebire de acțiuni și obligațiuni, care
în mod normal pot fi vândute pe o piață reglementată, activele
pe termen lung nu beneficiază de piețe secundare lichide, iar
vânzarea lor nu poate fi realizată, adesea, decât după mai multe luni
sau chiar ani. Acesta este motivul pentru care proiectul de propunere impune
alegerea unui ciclu de viață al FEITL suficient de lung pentru a
permite alegerea prudentă a unui proiect, a unei societăți sau a
unui activ real și angajamentul pe termen lung față de acestea. În aceste condiții, viitorul
pașaport al fondului trebuie să fie însoțit de un grad suficient
de flexibilitate managerială în ceea ce privește alegerea activelor
și stabilirea orizontului de timp pentru care sunt deținute activele
înainte de cesionare. Aceasta explică motivul pentru care abordarea
aleasă în proiectul de propunere nu prevede stabilirea unor perioade de
timp pe parcursul cărora trebuie deținute activele de investiții
și nici durata FEITL în sine. Prin urmare, noile FEITL ar trebui să fie
flexibile în ceea ce privește politica lor de investiții și perioadele
de deținere. Scopul acestora este de a atrage o masă critică
de administratori care vor oferi vehiculul la nivel transfrontalier,
atrăgând astfel o masă critică de active și de investitori.
Prin urmare, ciclul de viață al fondului ar trebui să
corespundă profilului specific al activelor în care va investi. Acest
lucru are implicații asupra oportunităților de
răscumpărare pe care le poate oferi în mod realist un astfel de fond.
Experiența obținută din fondurile cu durată nedeterminată,
pe termen lung, existente pe piețele naționale arată că un
fond nu poate oferi răscumpărări, păstrându-și
totodată investițiile în activele pe termen lung vizate de prezenta
propunere. Corelarea ciclului de viață al fondului cu cea a activelor
sale de investiție reprezintă cea mai bună abordare pentru a
asigura că administratorii au posibilitatea de a investi în active care
necesită angajamente pe termen lung, finanțând astfel economia.
Oferirea unor posibilități de răscumpărare într-o fază
incipientă duce, în mod invariabil, la diluarea perspectivei pe termen
lung a fondului, ceea ce ar reduce atractivitatea acestuia pentru majoritatea
investitorilor reprezentați de planuri de pensii care doresc un venit
constant, pe termen lung, în locul posibilităților de
răscumpărare anticipată. Acest lucru nu implică, totuși,
faptul că investitorii nu își pot răscumpăra
investițiile înainte de sfârșitul ciclului de viață al
FEITL. Multe dintre fondurile pe termen lung de succes, la nivel național,
care au făcut obiectul evaluării de impact a Comisiei au fost
structurate ca entități cotate la bursă. Acest lucru permite
investitorilor să își tranzacționeze acțiunile sau
unitățile fondului pe o piață secundară. Pentru
a asigura cu adevărat atractivitatea investițiilor pe termen lung
pentru investitorii de mici dimensiuni sau pentru comunitatea de retail în
general, piețele secundare vor fi principalul loc de tranzacționare
în care se poate intra sau ieși dintr-un fond pe termen lung. FEITL vor fi produse de investiții în
sensul Directivei privind piețele instrumentelor financiare[5] și vor face astfel
obiectul tuturor cerințelor prevăzute de directiva respectivă în
ceea ce privește introducerea pe piață, comercializarea și
informarea. Noile FEITL propuse vor fi disponibile pentru
comercializarea către investitori din întreaga Uniune Europeană. Prin
urmare, este important ca investitorii să aibă încredere, știind
că nivelul de protecție pe care îl vor primi va fi același,
indiferent de originea administratorului fondului. De aceea, instrumentul
juridic propus este un regulament, acesta fiind cel mai bun mijloc de a asigura
norme coerente, clare și direct aplicabile în întreaga Uniune. 2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU
PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI 2.1. Consultarea cu
părțile interesate De la jumătatea anului 2012, Comisia
Europeană a organizat consultări ample cu reprezentanți din
partea unei game largi de organizații. Consultările s-au
desfășurat sub forma unor reuniuni bilaterale și multilaterale,
a unei consultări publice în scris privind aspecte ale gestionării
activelor[6],
inclusiv a investițiilor pe termen lung (ITL), precum și a unui
chestionar de urmărire care a fost distribuit în rândul părților
interesate. Serviciile Comisiei au primit 65 de răspunsuri
referitoare la secțiunea consacrată ITL și 50 de răspunsuri
la chestionarul de urmărire. Ulterior, s-au purtat discuții
bilaterale cu administratorii de fonduri care își
desfășoară activitatea pe piețele de infrastructură
și pe piețele pe termen lung, cu asociații ale administratorilor
de fonduri, precum și cu reprezentanți ai investitorilor de retail
și ai investitorilor instituționali. 2.2. Evaluarea impactului În conformitate cu politica pentru o mai
bună legiferare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului unor strategii
alternative. Aceste alternative cuprind o gamă largă de opțiuni
de politică, de la abținerea de la orice acțiune și
integrarea claselor de active pe termen lung în cadrul existent pentru OPCVM-uri
până la crearea unui vehicul de finanțare destinat exclusiv
investitorilor profesionali sau a unui vehicul de finanțare deschis
tuturor investitorilor, care să ofere sau nu posibilități de
răscumpărare. Toate aceste opțiuni au fost analizate
din perspectiva principiilor generale de creștere a fluxurilor de capital
disponibile pentru finanțarea pe termen lung a economiei europene reale
și de consolidare a coerenței pieței unice. Cu toate acestea,
orice nou mecanism de finanțare trebuie, de asemenea, să fie conceput
astfel încât obiectivul de a crea economii de scară pentru administratorii
fondurilor și de a spori numărul de opțiuni să nu intre în
conflict cu nevoia de a informa și de a oferi protecția adecvată
tuturor categoriilor de investitori. Opțiunea reținută este de a
crea un vehicul de finanțare cu investiții pe termen lung, la care
să aibă acces atât investitorii profesionali, cât și
investitorii de retail. Având în vedere caracteristicile nelichide ale claselor
de active pe termen lung, nu se vor acorda drepturi de răscumpărare
înainte de sfârșitul ciclului de viață al fondului.
Caracteristicile FEITL propuse ar fi menite să permită accesul unei
palete cât mai largi de investitori la aceste fonduri. În acest mod, se va
maximiza posibilitatea de cumulare de capital din cât mai multe surse
disponibile pentru realizarea acestor investiții. FEITL ar fi reglementate
de norme destinate să asigure un nivel suficient de diversificare, să
abordeze problema eventualelor conflicte de interese, să sporească
transparența în ceea ce privește costurile și să limiteze
utilizarea produselor derivate și a efectului de levier. Aceste
caracteristici sunt introduse pentru a asigura protecția investitorilor de
retail. Prin neacordarea drepturilor de răscumpărare pe parcursul duratei
de viață a fondului se asigură posibilitatea investirii unei
părți mai importante din capitalul fondului în active care nu sunt
lichide. Neacordarea dreptului de răscumpărare transmite, de
asemenea, un semnal puternic investitorilor profesionali și de retail
referitor la caracterul de lungă durată al angajamentului. Observațiile Comitetului de evaluare a
impactului prezentate în avizul acestuia din 31 mai 2013 au fost
luate în considerare. Descrierea problemei a fost
îmbunătățită pentru a oferi mai multă claritate cu
privire la amploarea problemei abordate, precum și la calendarul
propunerii. S-au îmbunătățit, de asemenea, descrierea
opțiunilor și analiza eficacității opțiunii preferate.
Actuala evaluare a impactului prezintă, de asemenea, clarificări mai
detaliate ale motivelor pentru care propunerea se abate de la unele dintre
punctele de vedere exprimate de anumite părți interesate în procesul
de consultare. În special, s-a consolidat raționamentul cu privire la
alegerea opțiunii de a exclude drepturile de răscumpărare, atât
din perspectiva protecției investitorilor, cât și din perspectiva
interesului preconizat al investitorilor cu privire la această nouă
opțiune. Deși unii investitori de retail ar putea fi mai puțin
dispuși să investească într-un fond care nu oferă drepturi
de răscumpărare la cerere, riscurile asociate oferirii acestor
drepturi ar putea submina modelul fondului, în timp ce eficiența
redusă a investițiilor pentru asigurarea de lichidități
suplimentare ar reduce impactul oricărei cereri suplimentare din partea
investitorilor de retail. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII 3.1. Temeiul juridic și
alegerea formei juridice Articolul 114 alineatul (1) din TFUE
constituie temeiul juridic pentru un regulament care instituie dispoziții
uniforme cu privire la funcționarea pieței interne. Normele
prudențiale privind produsele stabilesc limitele pentru riscurile legate
de fondurile de investiții care vizează active pe termen lung.
Acestea nu reglementează accesul la activitățile de administrare
a activelor ca atare, ci modul în care se desfășoară aceste
activități, pentru a garanta protecția investitorilor și
stabilitatea financiară. Acestea stau la baza funcționării
corecte a pieței interne. Pentru a realiza obiectivul
integrității pieței interne, măsura legislativă
propusă va crea un cadru de reglementare pentru FEITL cu scopul de a
asigura că aceste fonduri fac obiectul unor norme coerente în întreaga UE
și că pot fi identificate ca atare de către investitorii din
întreaga UE. Obiectivul propunerii de regulament este de a crea un set de norme
solide, dar flexibile care să corespundă în mod specific caracterului
pe termen lung al investițiilor în cauză. Normele propuse ar trebui
să asigure, de asemenea, condiții de concurență echitabile între
diferiții administratori ai fondurilor de investiții pe termen lung.
Prin urmare, prezenta propunere legislativă armonizează
condițiile de funcționare pentru toți actorii relevanți ai
pieței fondurilor de investiții, în beneficiul tuturor investitorilor
și în vederea bunei funcționări a pieței unice a
serviciilor financiare. Se consideră că regulamentul
reprezintă instrumentul juridic cel mai adecvat pentru a introduce
cerințe uniforme în legătură, printre altele, cu sfera activelor
eligibile, structura portofoliului, normele de diversificare, politica de
răscumpărare, precum și norme privind procesul de autorizare a
fondurilor care intenționează să facă investiții pe
termen lung. Obiectivul acestor norme privind produsele este de a asigura
funcționarea mai eficientă a FEITL. Inițierea activităților
de administrator al unui FEITL este reglementată de Directiva privind
AFIA. Activitățile administratorilor vor face în continuare obiectul
Directivei privind AFIA, însă produsele de investiții pe termen lung
sunt reglementate de prezenta propunere de regulament, în completarea normelor
prevăzute în Directiva privind AFIA. 3.2. Subsidiaritate și
proporționalitate Strategiile de reglementare la nivel
național sunt în mod inerent limitate la statul membru în cauză.
Reglementarea profilului de produs al FEITL numai la nivel național
prezintă riscul ca produse de investiții diferite să fie vândute
toate ca fonduri de investiții pe termen lung cu caracteristici diferite.
Acest lucru ar crea confuzie și ar împiedica apariția unor
condiții de concurență echitabile la nivelul Uniunii pentru
administratorii care propun FEITL investitorilor profesionali și/sau de
retail. Dat fiind că sectorul administrării
activelor are, în esență, un caracter transfrontalier, fragmentarea
actuală a pieței FEITL a dus la o funcționare a acestui sector
sub nivelul de eficiență. Cadrul armonizat și sustenabil propus
pentru FEITL va acționa ca o sursă de finanțare pe termen lung a
economiei europene. Noul cadru va asigura finanțarea diferitelor proiecte
și sectoare și va oferi surse stabile de venituri pentru investitorii
pe termen lung. Prin urmare, este nevoie de o piață paneuropeană
a FEITL, iar măsura legislativă propusă respectă principiul
subsidiarității prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din TUE
și al doilea Protocol privind aplicarea principiilor
subsidiarității și proporționalității. În ceea ce privește
proporționalitatea, prevăzută la articolul 5 alineatul (4) din
TUE, propunerea stabilește un echilibru adecvat între interesul public
vizat și raportul cost‑eficiență al măsurii. Normele
propuse vizează crearea unei etichetări comune a produsului care
suscită un interes public major și care va stabili o bază pentru
o piață comună, competitivă și eficientă din
punct de vedere al costurilor pentru FEITL în întreaga Uniune. Cerințele
impuse diferitelor părți vizate au fost atent calibrate. Ori de câte
ori a fost posibil, cerințele au fost concepute ca standarde minime (de
exemplu, limitele de diversificare a emitenților), iar cerințele de
reglementare au fost adaptate astfel încât să nu perturbe în mod inutil
modelele de afaceri existente. În special, regulamentul propus a combinat
parametrii corespunzători investițiilor pe termen lung și
anumite grupuri de investitori, ținând seama pe deplin de considerentele
de siguranță și încredere legate de denumirea de FEITL. Prin
urmare, propunerea nu depășește ceea ce este necesar pentru a
realiza un cadru juridic comun pentru FEITL, abordând, în același timp,
aspectele normative care ar afecta fiabilitatea acestui produs. 3.3. Explicarea detaliată a
propunerii Propunerea de regulament privind fondurile
europene de investiții pe termen lung (FEITL) este structurată în
șapte capitole. 3.3.1. Capitolul I - Dispoziții
generale (articolele 1-6) Capitolul I conține norme generale, cum
ar fi obiectul și domeniul de aplicare al cadrului propus pentru aceste
fonduri, definiții, procedura de autorizare a FEITL (la nivel de fond)
și interacțiunea dintre propunerea de regulament și normele
existente care reglementează autorizarea administratorilor fondurilor de
investiții alternative, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2011/61/UE
(Directiva privind AFIA). Articolul 1 precizează obiectul și
stabilește domeniul de aplicare al regulamentului. Se precizează în
mod clar că cerințele enunțate în regulament sunt exhaustive
și, astfel, nu lasă loc pentru „suprareglementare” la nivel
național. Articolul 2 cuprinde principalele definiții necesare pentru
aplicarea uniformă a regulamentului propus. Articolul 3 prevede că
FIA din UE trebuie să fie autorizate în conformitate cu regulamentul
propus pentru a putea fi comercializate sau gestionate pe teritoriul Uniunii ca
FEITL. Denumirea „fonduri europene de investiții pe termen lung” (FEITL)
este rezervată FIA din UE care sunt conforme cu regulamentul propus. Acest
lucru presupune că un administrator al unor clase de active alternative
care dorește să gestioneze sau să comercializeze fonduri axate
pe active pe termen lung fără a utiliza denumirea propusă nu
este obligat să se conformeze regulamentului propus. Articolul 4 prevede o procedură
armonizată de autorizare a FEITL, iar articolul 5 stabilește
condițiile pentru o astfel de autorizare. Articolul 6 descrie
interacțiunea dintre normele existente din Directiva privind AFIA și
regulamentul propus, precizând, în esență, că respectarea
regulamentului este asigurată de către administratorul FEITL. 3.3.2. Capitolul II — Obligații
privind politica de investiții a FEITL (articolele 7-15) Capitolul II conține norme privind
politica de investiții pe care o poate urma un FEITL, cum ar fi norme
privind investițiile eligibile, structura și diversificarea
portofoliului, conflictele de interese, concentrarea și împrumuturile de
numerar. Articolul 7 prevede că, dacă este
cazul, fiecare compartiment de investiții al unui FEITL va fi considerat
ca un FEITL separat în sensul capitolului II. Articolul 8 descrie două categorii de
active financiare în care poate investi un FEITL: activele pe termen lung
și activele menționate la articolul 50 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE
(Directiva privind OPCVM-urile). Cu toate acestea, un FEITL nu poate să
realizeze vânzarea în lipsă de active, să obțină expunere
la mărfuri, să încheie acorduri de dare sau luare cu împrumut de
valori mobiliare, să încheie contracte repo sau să utilizeze instrumente
financiare derivate, cu excepția cazului în care aceste instrumente sunt
utilizate în scopul acoperirii împotriva riscurilor. Articolul 9 detaliază condițiile de
eligibilitate pentru activele pe termen lung, cum ar fi diferitele categorii de
instrumente utilizate pentru a avea acces la întreprinderile de portofoliu
eligibile, investițiile în unitățile sau acțiunile altor
FEITL și participațiile în active reale, precum bunuri imobile, nave
sau aeronave. La articolul 10 sunt prevăzute condițiile pentru ca o
întreprindere să devină întreprindere de portofoliu eligibilă.
Întreprinderea de portofoliu eligibilă trebuie să nu fie cotată,
să aibă sediul în UE și să urmărească
finanțarea proiectelor de infrastructură, a societăților
sau a bunurilor imobile, a navelor și a aeronavelor. Aceasta nu ar trebui
să fie un organism de plasament colectiv. Articolul 11 conține o regulă
generală privind abordarea conflictelor de interese de către
administratorul FEITL. Administratorul nu poate avea un interes personal în activele
pe termen lung în care este investit FEITL. Articolul 12 prevede norme detaliate privind
structura portofoliului care caracterizează un FEITL. Acesta cuprinde, de
asemenea, normele de diversificare pe care trebuie să le respecte fiecare
FEITL în contextul activelor de investiții eligibile, cum ar fi normele
privind expunerea maximă la risc pe care o pot avea un FEITL
față de o singură contraparte. Articolul 13 prevede
limitele maxime pe care le poate deține un FEITL într-un singur emitent
(limite de concentrare). Articolul 14 prevede condițiile în care un FEITL
poate contracta împrumuturi de numerar. Articolul 15 conține
dispoziții referitoare la aplicarea normelor privind structura și
diversificarea portofoliului, ținând seama de diferitele etape ale
vieții FEITL. 3.3.3. Capitolul III —
Răscumpărarea, tranzacționarea și emiterea de acțiuni
sau unități FEITL și distribuirea veniturilor (articolele 16-20) Capitolul III se referă la politica de
răscumpărare a FEITL, posibilitatea de a tranzacționa
unități sau acțiuni ale FEITL pe o piață
secundară, emiterea de noi acțiuni sau unități, vânzarea de
active ale FEITL și distribuirea veniturilor către investitorii
FEITL. Articolul 16 interzice unui FEITL să
ofere investitorilor dreptul de răscumpărare înainte de
sfârșitul ciclului de viață al FEITL. Ciclul de viață
este definit în normele privind FEITL și corespunde ciclului de
viață al fiecărui activ al FEITL, precum și obiectivelor de
investiții pe termen lung ale acestuia. Articolul 17 prevede comercializarea de
unități sau acțiuni ale unui FEITL pe piețele reglementate,
precum și transferul liber de unități sau acțiuni ale unui
FEITL către părți terțe. Articolul 18 cuprinde
condițiile privind emiterea de noi acțiuni sau unități ale
FEITL, cum ar fi propunerea acestora în prealabil investitorilor existenți
atunci când prețul de emisiune este sub VAN a FEITL. Articolul 19
vizează procedura care trebuie urmată de fiecare FEITL pentru
vânzarea activelor sale. Articolul 20 stabilește normele aplicabile pentru
distribuirea venitului generat de activele FEITL și impune FEITL
obligația de a-și defini politica de distribuție în regulamentul
fondului. 3.3.4. Capitolul IV — Cerințe în
materie de transparență (articolele 21-22) Capitolul IV conține reguli în materie de
transparență aplicabile atunci când FEITL fac obiectul
publicității destinate investitorilor. Articolul 21 impune obligația
publicării în prealabil a unui document cu informații-cheie și a
unui prospect înainte ca FEITL să fie comercializate pentru investitorii
de retail. Prospectul și orice alt document publicitar trebuie să îi
informeze pe investitori cu privire la caracterul special al investițiilor
pe termen lung într-un FEITL. Articolul 22 impune administratorului FEITL
să prezinte investitorilor, în mod detaliat, toate costurile legate de
fond. 3.3.5. Capitolul V — Comercializare
(articolele 23-25) Capitolul V cuprinde normele aplicabile unui
AFIA din UE pentru comercializarea unităților sau a acțiunilor
unui FEITL către investitori profesionali și de retail. Articolul 23 impune administratorilor FEITL
să aibă structuri în fiecare stat membru în care
intenționează să își comercializeze FEITL. Articolul 24
prevede cerințele suplimentare pe care trebuie să le respecte
administratorii pentru a comercializa fondurile către investitorii de
retail. Articolul 25 se bazează pe procedurile de notificare
prevăzute în Directiva privind AFIA care îi autorizează pe
administratorii FEITL să comercializeze unitățile sau
acțiunile fondului atât către investitorii din țara lor de
reședință, cât și către investitorii din statele
membre gazdă potențiale. 3.3.6. Capitolul VI — Supraveghere
(articolele 26-29) Capitolul VI stabilește normele
aplicabile în materie de supraveghere a FEITL. Articolul 26 clarifică rolurile
autorităților competente ale FEITL și, respectiv, ale
administratorului FEITL. Articolul 27 prevede că atribuțiile
autorităților competente prevăzute în Directiva privind
OPCVM-urile și în Directiva privind AFIA ar trebui să fie exercitate
și în legătură cu regulamentul propus. Articolul 28 se
referă la competența AEVMP, iar articolul 29 prevede cooperarea între
autoritățile de supraveghere. 3.3.7. Capitolul VII —
Dispoziții finale (articolele 30-31) Capitolul VII conține norme privind o
evaluare a funcționării normelor pe care Comisia
intenționează să le elaboreze, precum și dispoziții
privind intrarea în vigoare a regulamentului propus. 4. IMPLICAȚIILE BUGETARE Implicațiile bugetare ale Regulamentului
privind FEITL sunt prezentate în fișa financiară legislativă atașată
la prezenta propunere. 2013/0214 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI privind fondurile europene de investiții
pe termen lung (Text cu relevanță pentru SEE) PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social European[7],
hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: (1) Finanțarea pe termen
lung reprezintă un important instrument propice pentru înscrierea
economiei europene pe calea creșterii durabile, inteligente și
favorabile incluziunii și pentru construirea economiei de mâine în
așa fel încât să fie mai puțin predispusă la riscuri
sistemice și să fie mai rezistentă. Fondurile europene de
investiții pe termen lung (FEITL) oferă finanțare unui game
diverse de proiecte de infrastructură sau de societăți necotate
de lungă durată care emit instrumente de capitaluri proprii și
de datorie pentru care nu există un cumpărător ușor de
identificat. Prin faptul că acordă finanțare unor astfel de
proiecte, FEITL contribuie la finanțarea economiilor Uniunii. (2) În ceea ce privește
cererea, FEITL pot oferi un flux constant de venituri administratorilor de
pensii, societăților de asigurări și altor
entități care se confruntă cu obligații regulate și
repetate. Deși oferă mai puțină lichiditate decât
investițiile în valori mobiliare, FEITL pot asigura un flux constant de
venituri investitorilor individuali care se bazează pe fluxul de
trezorerie regulat pe care îl poate produce un FEITL. Totodată, FEITL pot
oferi investitorilor care nu beneficiază de un flux constant de venituri
oportunități adecvate pentru aprecierea capitalului în timp. (3) Este posibil ca
finanțarea să fie insuficientă pentru proiecte referitoare la
infrastructura de transport, producerea sau distribuția de energie
sustenabilă, infrastructura socială (locuințe sau spitale),
introducerea de noi tehnologii și sisteme care reduc utilizarea de resurse
și de energie sau dezvoltarea în continuare a IMM-urilor. După cum a
arătat criza financiară, completarea finanțării bancare cu
o varietate mai largă de surse de finanțare ce mobilizează mai
bine piețele de capital ar putea contribui la rezolvarea deficitelor de
finanțare. FEITL pot îndeplini un rol esențial în acest sens. (4) Deși investitorii
individuali pot fi interesați să investească într-un FEITL,
caracterul nelichid al majorității investițiilor în proiecte pe
termen lung împiedică FEITL să ofere răscumpărări
periodice investitorilor săi. Angajamentul pe care investitorul individual
și-l asumă în cazul unei investiții în astfel de active este
prin natura sa valabil pentru toată durata investiției. În
consecință, un FEITL ar trebui să fie structurat astfel încât
să nu ofere răscumpărări periodice înainte de încheierea
duratei sale de funcționare. La trei ani de la data adoptării prezentului
regulament, se elaborează un raport care investighează dacă
această normă va fi atins rezultatele așteptate în ceea ce
privește distribuția FEITL sau dacă introducerea, într-un
număr limitat de cazuri, a posibilității, pentru unii
investitori de retail individuali, de a-și răscumpăra
unitățile sau acțiunile înainte de sfârșitul FEITL, poate
contribui la creșterea distribuției FEITL în rândul investitorilor de
retail individuali. (5) În sensul prezentul
regulament, clasele de active pe termen lung ar trebui să cuprindă
societăți necotate care emit instrumente de capitaluri proprii sau de
datorie pentru care nu există un cumpărător ușor de
identificat. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să acopere
activele reale care necesită cheltuieli semnificative de capital
inițial. (6) În absența unui
regulament care să stabilească norme privind FEITL, la nivel
național ar putea fi adoptate măsuri divergente, care sunt
susceptibile să provoace denaturări ale concurenței cauzate de
diferențele între măsurile de protecție a investițiilor.
Cerințele divergente în materie de structură a portofoliului,
diversificare și active eligibile, în special investițiile în
mărfuri, creează obstacole în calea comercializării
transfrontaliere a fondurilor care se concentrează pe societăți
necotate și active reale deoarece investitorii nu pot compara cu
ușurință diferitele propuneri de investiții care le sunt
oferite. Cerințele naționale divergente conduc, de asemenea, la
crearea unor niveluri diferite de protecție a investitorilor. Mai mult
decât atât, existența unor cerințe naționale diferite
referitoare la tehnicile de investiții, cum ar fi nivelurile autorizate de
contractare de credite, utilizarea de instrumente financiare derivate, normele
aplicabile vânzării în lipsă sau tranzacțiile de finanțare
cu titluri de valoare generează discrepanțe în ceea ce privește
nivelul de protecție a investitorilor. În plus, cerințele diferite
privind răscumpărarea și/sau perioadele de deținere
împiedică vânzarea transfrontalieră a fondurilor care investesc în
active necotate. Aceste divergențe pot submina încrederea investitorilor
în momentul analizării investițiilor în astfel de fonduri și pot
reduce posibilitățile de care investitorii dispun pentru a alege în
mod eficace între diferite oportunități de investiții pe termen
lung. În consecință, temeiul juridic adecvat pentru prezentul
regulament este articolul 114 din tratat, astfel cum este interpretat în
jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii
Europene. (7) Sunt necesare norme uniforme
la nivelul Uniunii pentru a se asigura că FEITL prezintă un profil de
produs coerent în întreaga Uniune. Pentru a asigura buna funcționare a
pieței interne și un nivel înalt de protecție a investitorilor,
este necesar să se stabilească norme uniforme privind
funcționarea FEITL, în special privind structura portofoliului acestora
și instrumentele de investiții pe care sunt autorizate să le
utilizeze pentru a obține expunere la societăți necotate și
active reale. De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind portofoliul
unui FEITL pentru a se asigura că FEITL care au ca obiectiv generarea unui
venit regulat mențin un portofoliu diversificat de active de
investiții adecvate pentru menținerea fluxului de trezorerie regulat. (8) Este esențial să se
asigure că definirea funcționării FEITL, în special privind
structura portofoliului acestora și instrumentele de investiții pe
care sunt autorizate să le utilizeze, este direct aplicabilă
administratorilor FEITL și, prin urmare, aceste noi norme trebuie adoptate
sub forma unui regulament. Se garantează astfel și condiții
uniforme pentru utilizarea denumirii FEITL, evitându-se adoptarea unor
cerințe naționale divergente. Administratorii de FEITL ar trebui
să respecte aceleași norme în întreaga Uniune, pentru a spori, de
asemenea, încrederea investitorilor în FEITL și pentru a asigura
credibilitatea pe termen lung a denumirii. În același timp, prin adoptarea
unor norme uniforme, se reduce complexitatea cerințelor de reglementare
aplicabile FEITL. Prin intermediul unor norme uniforme, se reduc și
costurile administratorilor de conformitate cu norme naționale divergente
care reglementează fondurile ce investesc în societăți necotate
și clase comparabile de active reale. Acest lucru este valabil în special
pentru administratorii care doresc să mobilizeze capitaluri la nivel
transfrontalier și contribuie totodată la eliminarea denaturării
concurenței. (9) Noile norme privind FEITL
sunt strâns legate de Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de
investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE
și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr.
1095/2010[8],
întrucât această directivă constituie cadrul juridic care
reglementează administrarea și distribuirea fondurilor de
investiții alternative (FIA) în Uniune. Prin definiție, FEITL sunt
acele FIA din UE care sunt gestionate de către administratorii fondurilor
de investiții alternative (AFIA) autorizați în conformitate cu
Directiva 2011/61/UE. (10) Deși Directiva 2011/61/UE
prevede, de asemenea, un regim eșalonat aplicabil țărilor
terțe care reglementează AFIA și FIA din afara UE, noile norme
privind FEITL au un domeniu de aplicare mai restrâns evidențiind dimensiunea
europeană a noului produs de investiții pe termen lung. Prin urmare,
doar un FIA din UE, astfel cum este definit în Directiva 2011/61/UE, este
eligibil să devină un FEITL autorizat și numai dacă este
administrat de un AFIA din UE care a fost autorizat în conformitate cu
Directiva 2011/61/UE. (11) Noile norme aplicabile în
cazul FEITL ar trebui să se bazeze pe cadrul de reglementare existent
stabilit prin Directiva 2011/61/UE și actele adoptate pentru punerea sa în
aplicare. Prin urmare, normele privind produsul referitoare la FEITL ar trebui
aplicate în plus față de normele prevăzute în legislația
existentă a Uniunii. În special, normele de administrare și de
distribuire prevăzute de Directiva 2011/61/UE ar trebui să se aplice
în cazul FEITL. De asemenea, normele privind prestarea transfrontalieră de
servicii și libertatea de stabilire prevăzute în Directiva 2011/61/UE
ar trebui să se aplice în mod corespunzător activităților
transfrontaliere ale FEITL. Acestea ar trebui să fie completate de norme specifice
de comercializare concepute pentru comercializarea transfrontalieră a
FEITL atât către investitorii de retail, cât și către
investitorii profesionali de pe teritoriul Uniunii. (12) Ar trebui să se aplice
norme uniforme în cazul tuturor FIA din UE care doresc să se
comercializeze ca FEITL. FIA din UE care nu doresc să se comercializeze ca
FEITL nu ar trebui obligate să respecte aceste norme, consimțind
astfel să nu beneficieze de avantajele care decurg din această opțiune.
Pe de altă parte, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare
(OPCVM) și FIA din afara UE nu ar fi eligibile pentru a fi comercializate
ca FEITL. (13) În scopul de a garanta
conformitatea FEITL cu normele armonizate care reglementează activitatea
acestor fonduri, este necesar să se prevadă ca autoritățile
competente să autorizeze FEITL. Procedurile armonizate de autorizare
și supraveghere a AFIA în temeiul directivei 2011/61/UE ar trebui, prin
urmare, să fie completate cu o procedură specială de autorizare
pentru FEITL. Ar trebui stabilite proceduri pentru a garanta că numai AFIA
din UE autorizați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE și capabili
să gestioneze un FEITL pot gestiona FEITL. Sunt întreprinse toate
măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că FEITL sunt în
măsură să respecte normele armonizate care reglementează
activitatea acestor fonduri. (14) Având în vedere că FIA
din UE pot lua diferite forme juridice care nu le înzestrează în mod
necesar cu personalitate juridică, dispozițiile care impun FEITL
să ia măsuri ar trebui interpretate ca trimiteri la administratorul
FEITL în cazurile în care FEITL se constituie ca un FIA din UE care nu este în
măsură să acționeze direct deoarece nu dispune de
personalitate juridică proprie. (15) Pentru a garanta că FEITL
vizează investiții pe termen lung, normele privind portofoliul FEITL
ar trebui să impună o identificare clară a categoriilor de
active care ar trebui să fie eligibile pentru investiții prin
intermediul FEITL și a condițiilor în care acestea ar trebui să
fie eligibile. Un FEITL ar trebui să investească cel puțin 70 %
din capitalul său în active de investiții eligibile. Pentru a asigura
integritatea FEITL, este de dorit, de asemenea, să se interzică ca un
FEITL să se angajeze în anumite tranzacții financiare care ar putea
pune în pericol strategia și obiectivele sale de investiții prin
generarea unor riscuri suplimentare diferite de cele care ar fi de
așteptat pentru un fond care vizează investiții pe termen lung.
În vederea asigurării unui accent clar pe investiții pe termen lung,
care ar putea fi utile pentru investitorii de retail care nu cunosc strategiile
de investiții mai puțin convenționale, unui FEITL nu ar trebui
să i se permită să investească în alte instrumente
financiare derivate decât cele necesare în scopul acoperirii riscului de
durată și a riscului valutar al celorlalte active. Având în vedere
caracterul lichid al mărfurilor și al instrumentelor financiare
derivate care conferă o expunere indirectă la acestea, investițiile
în mărfuri nu necesită un angajament pe termen lung din partea
investitorilor și, prin urmare, ar trebui excluse. Acest raționament
nu se aplică investițiilor în infrastructură sau în
societăți legate de mărfuri sau a căror performanță
este legată indirect de performanțele mărfurilor, precum fermele
în cazul produselor agricole de bază sau centralele electrice în cazul
produselor energetice. (16) Definiția elementelor
care constituie o investiție pe termen lung este cuprinzătoare.
Deși nu impun neapărat administratorului unui FEITL perioade de
deținere pe termen lung, activele de investiții eligibile sunt, în
general, nelichide, necesită angajamente pentru o anumită
perioadă de timp și au un profil economic pe termen lung. Activele de
investiții pe termen lung sunt titluri de valoare netransferabile și,
prin urmare, nu au acces la lichiditatea piețelor secundare. Ele
necesită, adeseori, angajamente cu durată fixă care le
restricționează perspectivele de comercializare. Ciclul economic al
investiției urmărit de FEITL este, în esență, pe termen
lung, din cauza nivelului ridicat al angajamentelor de capital și a
duratei de timp necesare pentru a produce venituri. În consecință,
astfel de active nu corespund investițiilor cu drepturi de
răscumpărare. (17) Un FEITL ar trebui să
aibă dreptul de a investi în alte active decât activele de investiții
pe termen lung, după caz, pentru a gestiona în mod eficace fluxul de
trezorerie, dar numai atât timp cât această măsură este în
conformitate cu strategia de investiții pe termen lung a FEITL. (18) Activele de investiții
eligibile trebuie înțelese ca incluzând participațiile, cum ar fi
instrumentele de capitaluri proprii sau de cvasi-capital, instrumentele de
datorie în societăți de portofoliu eligibile și împrumuturile
care le-au fost acordate. Aceste active cuprind, de asemenea, participarea la
alte fonduri care se axează pe active cum ar fi investițiile în
societăți necotate care emit instrumente de capitaluri proprii sau de
datorie pentru care nu există întotdeauna un cumpărător
ușor de identificat. Deținerile directe de active reale, cu
excepția cazului în care acestea sunt securitizate, ar trebui să
reprezinte, de asemenea, o clasă de active eligibile. (19) Instrumentele de cvasi-capital
trebuie înțelese ca incluzând un tip de instrumente de finanțare,
care reprezintă o combinație de capital propriu și datorii
și a căror rentabilitate este asociată profitului sau
pierderilor înregistrate de societatea de portofoliu eligibilă în
cauză, iar rambursarea instrumentului în caz de neîndeplinire a obligațiilor
de plată nu este garantată în totalitate. Aceste instrumente includ o
varietate de instrumente de finanțare, cum ar fi împrumuturi subordonate,
participații tacite, împrumuturi participative, drepturi de participare la
profit, obligațiuni convertibile și obligațiuni cu opțiuni
de subscriere. (20) Pentru a ține seama de
practicile comerciale existente, unui FEITL ar trebui să i se permită
să cumpere acțiuni existente ale unei societăți de
portofoliu eligibile de la acționarii existenți ai societății
în cauză. De asemenea, în scopul de a asigura cele mai mari
oportunități posibile pentru activitățile de strângere de
fonduri, ar trebui să fie permise investițiile în alte FEITL . Pentru
a preveni o diluare a investițiilor în societăți de portofoliu
eligibile, FEITL ar trebui să fie autorizate să investească în
alte FEITL, numai cu condiția ca aceste FEITL să nu fi investit mai
mult de 10 % din capitalul lor în alte FEITL. (21) Utilizarea unor întreprinderi
financiare poate fi necesară în scopul de a reuni și de a organiza
contribuțiile primite de la diferiți investitori, inclusiv
investițiile un caracter public, în proiectele de infrastructură.
FEITL ar trebui, prin urmare, să fie autorizate să investească
în active de investiții eligibile prin intermediul unor întreprinderi
financiare, atât timp cât aceste întreprinderi sunt dedicate
finanțării unor proiecte pe termen lung. (22) În scopul de a oferi
investitorilor asigurarea că FEITL contribuie în mod direct la dezvoltarea
de investiții pe termen lung, FEITL ar trebui să se limiteze la
investițiile în societăți care nu au fost cotate. Prin urmare,
societățile de portofoliu eligibile nu ar trebui să fie cotate
pe piețe reglementate. Societățile de portofoliu eligibile
includ proiecte de infrastructură, investiții în societăți
necotate care vizează creșterea economică și
investițiile în bunuri imobile sau alte active reale care ar putea fi
adecvate în scopul realizării de investiții pe termen lung. (23) Din cauza amplorii proiectelor
de infrastructură, acestea necesită infuzii substanțiale de
capital care trebuie să rămână investit perioade lungi de timp.
Printre aceste proiecte de infrastructură se numără construirea
de infrastructuri publice cum ar fi școli, spitale sau închisori,
infrastructuri sociale, precum locuințele sociale, infrastructuri de
transport, de exemplu drumuri, sisteme de tranzit în masă sau aeroporturi,
infrastructuri energetice, cum ar fi rețelele energetice, proiectele de
adaptare la schimbările climatice și de reducere a efectelor acestora,
centralele electrice sau conductele, infrastructuri de gospodărire a
apelor, precum sistemele de alimentare cu apă, sistemele de canalizare sau
de irigație, infrastructuri de comunicare, cum ar fi rețelele,
și infrastructuri de gestionare a deșeurilor, precum sistemele de
reciclare sau de colectare. (24) Societățile necotate
se pot confrunta cu dificultăți în ceea ce privește accesul la
piețele de capital și finanțarea în continuare a creșterii
și extinderii. Finanțarea privată prin participații la capital
sau împrumuturi sunt modalități tipice de a mobiliza fonduri.
Deoarece aceste instrumente sunt prin natura lor investiții pe termen
lung, au nevoie de „capital răbdător” care poate fi furnizat de
FEITL. (25) Investițiile în active
reale necesită „capital răbdător” din cauza absenței unor
piețe secundare lichide. Fondurile de investiții reprezintă o
sursă esențială de finanțare pentru activele care
necesită cheltuieli de capital extinse. Pentru aceste active, este deseori
necesară cumularea de capital din mai multe surse în vederea
obținerii nivelul dorit de finanțare. Astfel de investiții
necesită perioade lungi de timp, din cauza duratei, în general, mari a
ciclului economic pe care îl implică aceste active. În general, este nevoie
de mai mulți ani pentru a amortiza investițiile în active reale de
amploare. În scopul de a facilita dezvoltarea unor astfel de active ample,
FEITL ar trebui să poată investi în mod direct în active reale cu o
valoare de peste 10 milioane EUR. În practică, acest lucru ar cuprinde
active, cum ar fi infrastructura, bunurilor imobile, navele, aeronavele sau
materialul rulant. Din aceste motive, este necesar ca deținerile directe
de active reale și investițiile în societățile de
portofoliu eligibile să fie tratate în mod similar. (26) În cazul în care
administratorul deține o participație într-o societate de portofoliu,
există riscul ca administratorul să își pună interesele
deasupra intereselor investitorilor în fond. Pentru a se evita astfel de
conflicte de interese, FEITL ar trebui să investească numai în active
care nu au legătură cu administratorul. (27) Pentru a permite
administratorilor de FEITL un anumit grad de flexibilitate în ceea ce
privește investițiile fondurilor lor, comercializarea altor active
decât investițiile pe termen lung ar trebui să fie permisă
până la un plafon maxim de 30 % din capitalul acestora. (28) Pentru a limita asumarea de
riscuri de către FEITL, este esențial să se reducă riscul
de contraparte prin impunerea unor cerințe clare de diversificare pentru portofoliul
FEITL. Toate instrumentele derivate extrabursiere (OTC) ar trebui să intre
sub incidența Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului
European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele
financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și
registrele centrale de tranzacții[9]. (29) Pentru a împiedica exercitarea
influenței semnificative pe care un FEITL care investește o are
asupra conducerii unui alt FEITL sau a unui organism emitent, este necesar
să se evite ca un FEITL să se concentreze excesiv în aceeași
investiție. (30) Pentru a permite
administratorilor de FEITL să mobilizeze capitaluri suplimentare pe
parcursul duratei de funcționare a fondului, ar trebui ca aceștia
să fie autorizați să împrumute numerar până la o limită
de 30 % din capitalul fondului. Astfel ar trebui să se ofere o
rentabilitate suplimentară investitorilor. Pentru a elimina riscul unor
neconcordanțe de monedă, FEITL ar trebui să se împrumute doar în
moneda în care administratorul estimează să achiziționeze
activul respectiv. (31) Din cauza caracterului pe
termen lung și nelichid al investițiilor unui FEITL, administratorii
ar trebui să aibă timp suficient să aplice limitele de
investiții. Timpul necesar pentru a pune în aplicare aceste limite ar trebui
să țină seama de particularitățile și
caracteristicile investițiilor, dar nu ar trebui să
depășească cinci ani. (32) Fără a aduce
atingere faptului că FEITL nu oferă drepturi de
răscumpărare înainte de încheierea duratei lor de funcționare,
nimic nu ar trebui să împiedice un FEITL să solicite admiterea
acțiunilor sau a unităților sale pe o piață
reglementată, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 14 din
Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21
aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare[10], într-un sistem multilateral
de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 15 din
Directiva 2004/39/CE, sau într-un sistem organizat de tranzacționare,
astfel cum este definit la punctul (...) din Regulamentul (...), oferind astfel
investitorilor ocazia să își vândă unitățile sau
acțiunile înainte de încheierea duratei de funcționare a FEITL.
Regulamentul sau actul constitutiv al unui FEITL ar trebui, prin urmare, să
nu împiedice admiterea unităților sau a acțiunilor pe piețe
reglementate sau tranzacționarea acestora pe astfel de piețe și
nu ar trebui să împiedice investitorii să își transfere în mod
liber acțiunile sau unitățile către părți
terțe care doresc să achiziționeze acțiunile sau
unitățile respective. (33) Pentru ca investitorii să
își răscumpere efectiv unitățile sau acțiunile la
sfârșitul duratei de funcționare a fondului, administratorul ar
trebui să înceapă să vândă portofoliul de active al FEITL
în timp util pentru a asigura obținerea unei valori adecvate. La
stabilirea unui calendar de retragere ordonată a investițiilor,
administratorul unui FEITL ar trebui să ia în considerare diferitele
profiluri de scadență ale investițiilor și perioada de timp
necesară pentru a găsi un cumpărător pentru activele în
care FEITL este investit. Întrucât s-a dovedit că menținerea
limitelor de investiții în timpul acestei perioade de lichidare nu este
practică, acestea ar trebui să înceteze să se aplice în momentul
în care începe perioada de lichidare. (34) Activele în care este investit
un FEITL pot obține o cotare pe o piață reglementată în
cursul duratei de funcționare a fondului. În cazul în care se
întâmplă acest lucru, activul ar încălca cerința de a nu fi
cotat care este inclusă în prezentul regulament. Pentru a le permite
administratorilor să își retragă investiția într-un astfel
de activ în mod ordonat, activul ar putea continua să fie luat în
considerație la calculul limitei de 70 % de active de investiții
eligibile pentru o perioadă de până la trei ani. (35) Având în vedere
caracteristicile specifice ale FEITL, precum și investitorii de retail
și investitorii profesionali vizați, este important să fie
instituite cerințe solide legate de transparență care să
fie capabile să permită investitorilor potențiali să ia o
hotărâre în cunoștință de cauză și să fie pe
deplin conștienți de riscurile aferente. În plus față de
cerințele de transparență prevăzute în Directiva 2011/61/UE,
FEITL ar trebui să publice un prospect care să conțină în
mod obligatoriu toate informațiile prevăzute a fi prezentate de
către organismele de plasament colectiv de tip închis în conformitate cu
Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului[11] și cu Regulamentul (CE)
nr. 809/2004 al Comisiei[12].
Pentru comercializarea unui FEITL către investitorii de retail, ar trebui
să existe obligația de a publica un document privind
informațiile-cheie (DIC), în conformitate cu Regulamentul nr. [...] din
[...] al Parlamentului European și al Consiliului. În plus, orice document
de comercializare ar trebui să atragă atenția, în mod explicit,
asupra profilului de risc al FEITL. (36) Întrucât FEITL vizează
atât investitorii profesionali, cât și investitorii de retail din Uniune,
este necesar ca anumite cerințe să fie adăugate cerințelor
de comercializare prevăzute de Directiva 2011/61/UE pentru a se asigura un
grad adecvat de protecție a investitorilor. Prin urmare, ar trebui să
existe mijloacele necesare pentru realizarea subscrierilor, pentru efectuarea
plăților către deținătorii de unități sau de
acțiuni, pentru răscumpărarea sau rambursarea
unităților sau acțiunilor, precum și pentru transmiterea
informațiilor pe care FEITL și administratorii săi sunt
obligați să le furnizeze. În plus, pentru a se asigura că
investitorii de retail nu sunt dezavantajați față de
investitorii profesionali experimentați, atunci când FEITL sunt
comercializate către investitorii de retail trebuie instituite anumite
garanții. (37) Autoritatea competentă a
FEITL ar trebui să verifice dacă un FEITL este în măsură
să respecte prezentul regulament în permanență. Întrucât
autorităților competente li s-au conferit deja competențe sporite
în temeiul Directivei 2011/61/UE, este necesar ca aceste competențe
să fie extinse pentru a fi exercitate în raport cu noile norme comune
privind FEITL. (38) ESMA ar trebui să
aibă posibilitatea de a exercita toate competențele care i-au fost
conferite în temeiul Directivei 2011/61/UE în ceea ce privește prezentul
regulament. (39) Autoritatea Europeană
pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), instituită prin
Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al
Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a unei
Autorități europene de supraveghere (Autoritatea europeană
pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE
și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei[13], ar trebui să aibă
un rol central în aplicarea normelor privind FEITL, asigurând aplicarea
consecventă a normelor Uniunii de către autoritățile
naționale competente. În calitate de organism cu înaltă specializare
privind valorile mobiliare și piețele de valori mobiliare, este
eficient și oportun să se încredințeze ESMA sarcina de a elabora
proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică opțiuni
de politică și de a le înainta Comisiei, în ceea ce privește
circumstanțele în care durata de funcționare a unui FEITL va fi
suficient de lungă pentru a acoperi ciclul de viață al
fiecăruia dintre activele sale individuale, caracteristicile calendarului
privind cedarea ordonată a activelor aparținând FEITL,
definițiile, metodologiile de calcul și prezentarea publicării
costurilor, precum și caracteristicile structurilor care urmează
să fie înființate de către FEITL în fiecare stat membru în care
intenționează să comercializeze unități sau
acțiuni. (40) Noile norme uniforme privind
FEITL ar trebui să respecte dispozițiile Directivei 95/46/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor
cu caracter personal și libera circulație a acestor date[14] și ale Regulamentului
(CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie
2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele
comunitare și privind libera circulație a acestor date[15]. (41) Deoarece obiectivele
prezentului regulament, și anume asigurarea unor cerințe uniforme privind
investițiile și condițiile de operare pentru FEITL în întreaga
Uniune, ținând seama pe deplin de necesitatea de a găsi un echilibru
între siguranța și fiabilitatea FEITL, pe de o parte, și
funcționarea eficientă a pieței de finanțare pe termen lung
și costurile suportate de diversele părți interesate, pe de
altă parte, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de
către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea
și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea
poate adopta măsuri în conformitate cu principiul
subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul
privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul
proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul
articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar
pentru realizarea obiectivelor respective. (42) Noile norme uniforme privind
FEITL respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în
special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales protecția
consumatorilor, libertatea de a desfășura o activitate
comercială, dreptul la căi de atac și la un proces echitabil,
și protecția datelor cu caracter personal. Noile norme uniforme
privind FEITL ar trebui aplicate în conformitate cu aceste drepturi și
principii, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Capitolul I
Dispoziții generale Articolul 1
Obiectul 1. Prezentul regulament prevede
norme uniforme privind autorizarea, politicile de investiții și
condițiile de funcționare a fondurilor de investiții alternative
ale UE (FIA) comercializate în Uniune ca fonduri europene de investiții pe
termen lung (FEITL). 2. Statele membre nu impun nicio
cerință suplimentară în domeniul reglementat de prezentul
regulament. Articolul 2
Definiții În sensul prezentului regulament, se
aplică următoarele definiții: (1)
„capital” înseamnă totalul aporturilor de
capital și al capitalului angajat nevărsat, calculat pe baza sumelor
investibile după deducerea tuturor comisioanelor, taxelor și
cheltuielilor care sunt suportate direct sau indirect de investitori; (2)
„capital propriu” înseamnă participații
în capitalul propriu al unei întreprinderi, reprezentate prin acțiuni sau
alte forme de participație în capitalul societății de portofoliu
eligibile, emise de aceasta către investitorii săi; (3)
„cvasicapital propriu” înseamnă orice tip de
instrumente de finanțare a căror rentabilitate este corelată cu
profitul sau cu pierderile înregistrate de societatea de portofoliu
eligibilă și a căror rambursare în caz de neîndeplinire a
obligațiilor de plată nu este garantată în totalitate (4)
„întreprindere financiară” înseamnă
oricare dintre următoarele entități:: (a)
o instituție de credit, astfel cum este
definită la articolul 4 punctul 1 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului
European și a Consiliului[16]; (b)
o întreprindere de investiții, astfel cum este
definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE; (c)
o întreprindere de asigurări, astfel cum este
definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a
Parlamentului European și a Consiliului[17]; (d)
un holding financiar, astfel cum este definit la
articolul 4 punctul 19 din Directiva 2006/48/CE; (e)
un holding cu activitate mixtă, astfel cum
este definit la articolul 4 punctul 20 din Directiva 2006/48/CE; (5)
„autoritate competentă a FEITL” înseamnă
autoritatea competentă din statul membru de origine al FIA din UE, astfel
cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (p) din Directiva 2011/61/UE; (6)
„stat membru de origine al FEITL” înseamnă
statul membru în care este autorizat FEITL . Articolul 3
Autorizare și utilizarea denumirii 1. Doar FIA din UE sunt
eligibile pentru a fi autorizate ca FEITL. 2. Un FEITL nu poate fi
comercializat în Uniune decât dacă a fost autorizat în conformitate cu
prezentul regulament. Autorizarea ca FEITL este valabilă în toate
statele membre. 3. Un organism de plasament
colectiv nu poate utiliza denumirea „FEITL” sau „fond de investiții pe
termen lung” în raport cu sine însuși sau cu unitățile sau
acțiunile pe care le emite decât dacă organismul respectiv a fost autorizat
în conformitate cu prezentul regulament. 4. Autoritățile
competente ale FEITL informează trimestrial ESMA cu privire la
autorizațiile acordate sau retrase în temeiul prezentului regulament. ESMA ține un registru central public în care
sunt identificate toate FEITL autorizate în temeiul prezentului regulament,
fiecare cu administratorul său și cu autoritatea sa competentă .
Registrul este accesibil în format electronic. Articolul 4
Cererea de autorizare ca FEITL 1. Un FEITL trebuie să
depună o cerere de autorizare pe lângă autoritatea sa
competentă. Cererea de autorizare ca FEITL trebuie să
includă următoarele: (a)
regulamentul sau actul constitutiv al fondului; (b)
informații privind identitatea
administratorului; (c)
informații privind identitatea depozitarului; (d)
o descriere a informațiilor ce urmează a
fi puse la dispoziția investitorilor; (e)
orice alte informații sau documente solicitate
de către autoritatea competentă a FEITL pentru a verifica respectarea
cerințelor prevăzute de prezentul regulament. 2. Un administrator de fonduri
de investiții alternative (AFIA) din UE, autorizat în temeiul Directivei 2011/61/UE,
trebuie să ceară de la autoritatea competentă a FEITL aprobarea
de a administra un FEITL care a depus o cerere de autorizare în conformitate cu
alineatul (1). Cererea de administrare a FEITL trebuie să
includă următoarele: (a)
contractul scris încheiat cu depozitarul; (b)
informații referitoare la
modalitățile de delegare cu privire la administrarea portofoliului
și a riscurilor pentru FEITL; (c)
informații cu privire la strategiile de
investiții, profilul de risc și alte caracteristici ale FIA pe care
AFIA este autorizat să le administreze. Autoritatea competentă a FEITL poate cere
autorității competente a AFIA din UE clarificări și
informații referitoare la documentația menționată la
alineatul (2) sau o atestare a faptului că FEITL face sau nu obiectul
autorizării acordate AFIA din UE de a administra FIA. Autoritatea
competentă a AFIA din UE furnizează un răspuns în termen de 10
zile lucrătoare de la data la care a primit cererea transmisă de
autoritatea competentă a FEITL. 3. FEITL și AFIA din UE
sunt informați, în termen de două luni de la data depunerii unei
cereri complete, dacă a fost acordată autorizarea FEITL. 4. Orice modificare
ulterioară a documentelor menționate la alineatele (1) și (2)
este notificată imediat autorității competente a FEITL. Articolul 5
Condiții de acordare a autorizației 1. Un FEILT poate primi
autorizația numai dacă autoritatea sa competentă: (a)
este convinsă că FEITL solicitant este în
măsură să îndeplinească toate cerințele prevăzute
de prezentul regulament; (b)
a aprobat cererea unui AFIA din UE care, în
conformitate cu Directiva 2011/61/UE, a primit autorizația de a gestiona
FEITL, precum și regulamentul fondului și alegerea făcută
în ceea ce privește depozitarul. 2. Autoritatea competentă a
FEITL poate refuza cererea AFIA din UE de a administra FEITL numai în cazul în
care: (a)
AFIA din UE nu îndeplinește cerințele
prevăzute de prezentul regulament; (b)
AFIA din UE nu îndeplinește cerințele
prevăzute de Directiva 2011/61/UE; (c)
AFIA din UE nu a primit din partea
autorității sale competente autorizația de a administra FIA care
includ fonduri de tipul celor care fac obiectul prezentului regulament; (d)
AFIA din UE nu a prezentat documentația
menționată la articolul 4 alineatul (2). Înainte de a respinge o cerere, autoritatea
competentă a FEITL consultă autoritatea competentă a AFIA din
UE. 3. Autoritatea competentă
nu acordă autorizația ca FEITL în cazul în care FEITL solicitant se
află în imposibilitatea juridică de a-și comercializa
unitățile sau acțiunile în statul său membru de origine. 4. Autorizarea ca FEITL nu
trebuie să îndeplinească cerința ca FEITL să fie
administrat de un AFIA din UE care să fie autorizat în statul membru de
origine al FEITL sau ca AFIA din UE să exercite sau să delege orice
fel de activități în statul membru de origine al FEITL. Articolul 6
Norme aplicabile și răspundere 1. Un FEITL trebuie să
respecte în orice moment dispozițiile prezentului regulament. 2. Un FEITL și
administratorul său trebuie să îndeplinească în orice moment
cerințele prevăzute de Directiva 2011/61/UE. 3. Administratorul FEITL este
responsabil de asigurarea conformității cu dispozițiile
prezentului regulament. Administratorul răspunde pentru orice pierdere sau
daună care rezultă din nerespectarea dispozițiilor prezentului
regulament. Capitolul II
Obligații referitoare la politicile de investiții ale FEITL secțiunea 1
Norme generale și active eligibile Articolul 7
Compartimente de investiții În cazul în care un FEITL este constituit din
mai mult de un compartiment de investiții, în sensul prezentului capitol
fiecare compartiment de investiții este considerat a fi un FEITL distinct.
Articolul 8
Investiții eligibile 1. Un FEITL trebuie să
investească numai în următoarele categorii de active și numai în
condițiile specificate în prezentul regulament: (a)
active de investiții eligibile; (b)
active menționate la articolul 50 alineatul (1)
din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului[18]. 2. Un FEITL nu
desfășoară niciuna dintre următoarele activități: (a)
vânzarea în lipsă de active; (b)
expunerea directă sau indirectă la
mărfuri, inclusiv prin instrumente derivate, certificate care le
reprezintă, indici bazați pe acestea sau orice alt mijloc sau
instrument care ar permite expunerea la acestea; (c)
încheierea de acorduri de dare sau luare cu
împrumut de titluri de valoare, precum și de contracte repo sau orice alte
acorduri care ar greva activele FEITL; (d)
utilizarea de instrumente financiare derivate, cu
excepția cazului în care instrumentul suport este rata dobânzii sau cursul
valutar, iar utilizarea instrumentelor derivate este destinată exclusiv
acoperirii riscului de durată și a riscului de curs valutar inerente
altor investiții ale FEITL. Articolul 9
Active eligibile de investiții Un activ menționat la articolul 8
alineatul (1) litera (a) poate beneficia de investiții din partea unui
FEITL numai în cazul în care se încadrează în una dintre următoarele
categorii: (a)
instrumente de capital propriu sau de cvasicapital
propriu care au fost: (i) emise de o societate de portofoliu
eligibilă și au fost achiziționate direct de FEITL de la
respectiva societate de portofoliu eligibilă; (ii) emise de o societate de portofoliu
eligibilă, în schimbul unui instrument de capital propriu dobândit
anterior direct de către FEITL de la societatea de portofoliu
eligibilă; (iii) emise de o întreprindere pentru care
societatea de portofoliu eligibilă este o filială în care aceasta
deține o participație majoritară, în schimbul unui instrument de
capital propriu dobândit în conformitate cu punctele (i) sau (ii) de către
FEITL de la societatea de portofoliu eligibilă; (b)
instrumente de creanță emise de o
societate de portofoliu eligibilă; (c)
împrumuturi acordate de FEITL unei
societăți de portofoliu eligibile; (d)
unități sau acțiuni ale unuia sau
mai multor alte FEITL, fonduri europene cu capital de risc (EuVECA) și
fonduri europene de antreprenoriat social (EuSEF), cu condiția ca aceste
FEITL, EuVECA și EuSEF să nu fi investit ele însele mai mult de 10 %
din capitalul propriu în FEITL; (e)
active reale deținute în mod direct, care
necesită cheltuieli de capital inițial de cel puțin 10 milioane
EUR sau o sumă echivalentă, exprimată în moneda în care au fost
contractate cheltuielile respective și în momentul contractării
acestora. Articolul 10
Societatea de portofoliu eligibilă 1. O societate de portofoliu
eligibilă menționată la articolul 9 alineatul (1) este o
societate de portofoliu, alta decât un organism de plasament colectiv, care
îndeplinește toate cerințele următoare: (a)
nu este o întreprindere financiară; (b)
nu este admisă la tranzacționare: (i) pe o piață reglementată
în sensul articolului 4 alineatul (14) din Directiva 2004/39/CE; (ii) în cadrul unui sistem multilateral de
tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 15 din
Directiva 2004/39/CE; (iii) în cadrul unor sisteme organizate de
tranzacționare, astfel cum sunt definite la punctul [...] din Regulamentul
[...]; (c)
are sediul într-un stat membru sau într-o
țară terță, cu condiția ca acea țară terță: (i) să nu fie o țară cu risc
ridicat sau necooperantă, astfel cum sunt identificate de Grupul de
Acțiune Financiară Internațională (GAFI); (ii) să fi semnat un acord cu statul
membru de origine al administratorului FEITL și cu toate celelalte state membre
în care se intenționează comercializarea unităților sau a
acțiunilor FEITL pentru a se garanta faptul că țara
terță respectă în totalitate dispozițiile articolului 26
din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la
impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb
eficace de informații în materie fiscală, inclusiv privind eventuale
acorduri fiscale multilaterale. 2. Prin derogare de la alineatul
(1) litera (a) din prezentul articol, o societate de portofoliu eligibilă
poate fi o întreprindere financiară care finanțează exclusiv
societățile de portofoliu eligibile menționate la alineatul (1)
din prezentul articol sau investește exclusiv în activele reale
menționate la articolul 9. Articolul 11
Conflictul de interese Un FEITL nu poate să investească
într-un activ de investiții eligibil în care administratorul are sau a
dobândit un interes direct sau indirect altfel decât prin deținerea de
unități sau de acțiuni în FEITL pe care îl administrează. secțiunea 2
dispoziții privind politicile de investiții Articolul 12
Structura portofoliului și diversificarea acestuia 1. Un FEITL trebuie să
investească cel puțin 70 % din capitalul său în active
eligibile de investiții. 2. Un FEITL nu poate investi mai
mult de: (a)
10 % din capitalul său în active emise de
o singură societate de portofoliu eligibilă; (b)
10 % din capitalul său într-un un anumit
activ real; (c)
10 % din capitalul său în
unități sau acțiuni ale unui singur FEITL, EuVECA sau EuSEF; (d)
5 % din capitalul său în activele
menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b), în cazul în care
aceste active au fost emise de un singur organism, oricare ar fi acesta. 3. Valoarea cumulată a
unităților sau a acțiunilor FEITL, EuVECA și EuSEF în
portofoliul unui FEITL nu trebuie să depășească 20 %
din valoarea capitalului său. 4. Expunerea globală a
FEITL la riscul de contraparte în cazul tranzacțiilor cu instrumente
financiare derivate extrabursiere sau al contractelor reverse repo nu trebuie
să depășească 5 % din capitalul său. 5. Prin derogare de la alineatul
(2) litera (a) și de la alineatul 2 litera (b), FEITL pot mări la 20 %
limita de 10 % menționată în prezentul regulament, cu
condiția ca valoarea totală a activelor deținute de FEITL în
diferite societăți de portofoliu eligibile și în diferite active
reale în care investește mai mult de 10 % din capitalul său
să nu depășească 40 % din valoarea capitalului
său. 6. Societățile care
sunt considerate împreună în vederea consolidării conturilor, astfel
cum se prevede în a șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului[19] sau în conformitate cu
standardele contabile internaționale recunoscute, sunt considerate ca
fiind o singură societate de portofoliu eligibilă sau ca o
singură entitate în scopul calculării limitelor menționate la
alineatele (1)-(5). Articolul 13
Concentrare 1. Un FEITL nu poate
achiziționa mai mult de 25 % din unitățile sau
acțiunile unui singur FEITL, EuVECA sau EuSEF. 2. Limitele de concentrare
prevăzute la articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE se
aplică investițiilor în activele menționate la articolul 8
alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. Articolul 14
Împrumuturi de numerar Un FEITL poate lua cu împrumut numerar cu
condiția ca un astfel de împrumut să îndeplinească toate
condițiile următoare: (a)
să nu reprezinte mai mult de 30 % din
capitalul FEITL; (b)
să aibă drept scop obținerea unei
participații în active de investiții eligibile; (c)
să fie contractat în aceeași monedă
ca și activele care urmează să fie cumpărate cu numerarul
împrumutat; (d)
să nu împiedice realizarea activelor
deținute în portofoliul FEITL; (e)
să nu greveze activele deținute în
portofoliul FEITL. Articolul 15
Aplicarea normelor în materie de structură și de diversificare a
portofoliului 1. Limitele de investiții
stabilite la articolul 12 alineatul (1): (a)
se aplică până la data specificată
în regulamentul sau actul constitutiv al FEITL, în măsura în care
această dată ține seama de particularitățile și
de caracteristicile activelor care urmează să fie investite de FEITL
și nu intervine la mai târziu de cinci ani de la autorizarea FEITL. În
circumstanțe excepționale, autoritatea competentă a FEITL poate
aproba, cu condiția prezentării unui plan de investiții motivat
în mod corespunzător, o prelungire a acestui termen cu cel mult încă
un an; (b)
încetează să se mai aplice din momentul
în care FEITL începe să vândă active în conformitate cu politica de
răscumpărare prevăzută la articolul 16; (c)
sunt suspendate temporar în cazul în care FEITL
colectează capital suplimentar, în măsura în care o astfel de
suspendare nu depășește 12 luni. 2. În cazul în care un activ pe
termen lung în care FEITL a făcut investiții este emis de către
o societate de portofoliu eligibilă care nu mai îndeplinește
condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b),
activul pe termen lung poate continua să fie luat în considerare în
vederea calculării procentului de 70 % menționat la articolul 12
alineatul (1) pentru o perioadă de maxim trei ani de la data la care
societatea de portofoliu nu mai îndeplinește condițiile
prevăzute la articolul 10. Capitolul III
Răscumpărarea, tranzacționarea și emiterea de
unități sau acțiuni FEITL și distribuirea veniturilor Articolul 16
Politica de răscumpărare 1. Investitorii nu pot cere
răscumpărarea unităților lor sau a acțiunilor lor
înainte de încheierea duratei de viață a FEITL.
Răscumpărarea va fi posibilă din ziua următoare datei care
marchează încheierea duratei de viață a FEITL. Încheierea duratei de viață a FEITL
trebuie indicată clar, sub forma unei date precise, în regulamentul sau în
actul constitutiv al FEITL și este comunicată investitorilor. În regulamentul sau actul constitutiv al FEITL,
precum și în prezentarea de informații către investitori trebuie
să stabilească procedurile de răscumpărare și de
cesiune a activelor și să se precizeze clar că rambursarea
investitorilor/răscumpărarea de către investitori începe în ziua
următoare datei care marchează încheierea duratei de viață
a FEITL. 2. Durata de viață a
FEITL trebuie să fie suficient de lungă încât să acopere ciclul
de viață al fiecăruia dintre activele FEITL, măsurat în
conformitate cu profilul de nelichiditate și cu ciclul de viață
economică al activului, precum și cu obiectivul de investiții pe
termen lung declarat al FEITL. 3. Investitorii pot solicita
lichidarea FEITL în cazul în care nu au primit un răspuns la cererile lor
de răscumpărare în termen de un an de la încheierea duratei de
viață a FEITL. 4. Investitorii pot opta
întotdeauna pentru răscumpărarea în numerar. 5. Răscumpărarea în
natură a activelor FEITL este posibilă numai în cazul în care sunt
îndeplinite toate condițiile următoare: (a)
regulamentul sau actul constitutiv al FEITL prevede
această posibilitate, cu condiția ca toți investitorii să
beneficieze de tratament egal; (b)
investitorul solicită în scris ca
răscumpărarea să se facă din activele fondului; (c)
nu există. norme specifice care să
limiteze transferul activelor în cauză. 6. ESMA elaborează proiecte
de standarde tehnice de reglementare în care se indică situațiile în
care durata de viață a FEITL este suficient de lungă ca să
acopere ciclul de viață al fiecăruia dintre activele FEITL. ESMA înaintează aceste proiecte de standarde
tehnice de reglementare Comisiei până la data de [...]. Se deleagă Comisiei competența de a
adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf
în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Articolul 17
Piața secundară 1. Regulamentul sau actul
constitutiv al FEITL nu împiedică admiterea la tranzacționare a
unităților sau a acțiunilor unui FEITL pe o piață
reglementată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (14)
din Directiva 2004/39/CE, sau în cadrul unui sistem multilateral de
tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (15) din
Directiva 2004/39/CE, sau în cadrul unui sistem organizat de
tranzacționare, astfel cum este definit la punctul (...) din Regulamentul
(...). 2. Regulamentul sau actul
constitutiv al FEITL nu împiedică investitorii să își transfere
în toată libertatea unitățile sau acțiunile unor
părți terțe. Articolul 18
Emiterea de noi acțiuni sau unități 1. Un FEITL poate oferi noi
emisiuni de acțiuni sau de unități, în conformitate cu
regulamentul sau actele sale constitutive. 2. Un FEITL nu emite noi
acțiuni sau unități la un preț situat sub valoarea netă
a activelor sale fără să fi oferit, în prealabil, acțiunile
sau unitățile respective investitorilor existenți, la
prețul respectiv. Articolul 19
Cesiunea activelor FEITL 1. Fiecare FEITL trebuie să
adopte un calendar detaliat pentru cesiunea ordonată a activelor sale,
astfel încât să asigure răscumpărarea acestora de către
investitori la încheierea duratei de viață a FEITL. 2. Calendarul menționat la
alineatul (1) trebuie să includă: (a)
o evaluare a pieței cumpărătorilor
potențiali; (b)
o evaluare și o comparare a prețurilor
potențiale de vânzare; (c)
o evaluare a activelor care urmează să
facă obiectul cesiunii; (d)
un calendar detaliat de cesionare. 3. ESMA elaborează proiecte
de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile care
urmează să fie utilizate pentru evaluările de la litera (a)
și pentru evaluarea de la litera (c) de la alineatul (2). ESMA înaintează aceste proiecte de standarde
tehnice de reglementare Comisiei până la data de [...]. Se deleagă Comisiei competența de a
adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf
în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Articolul 20
Distribuirea veniturilor 1. Un FEITL poate distribui în
mod regulat investitorilor veniturile generate de activele din portofoliul
său. Aceste venituri sunt compuse din: (a)
orice venituri generate în mod regulat de active; (b)
aprecierea de capital realizată după
cesionarea unui activ, excluzând însă angajamentele inițiale de
capital. 2. Veniturile nu se distribuie
dacă sunt necesare pentru angajamentele viitoare ale FEITL. 3. Un FEITL trebuie să
indice în regulamentul sau în actele sale constitutive politica de distribuire
a veniturilor pe care o va adopta pe durata de viață a fondului. Capitolul IV
Cerințe în materie de transparență Articolul 21
Transparență 1. Unitățile sau
acțiunile unui FEITL autorizat nu pot fi comercializate în Uniune
fără publicarea prealabilă a unui prospect. Unitățile sau acțiunile unui FEITL
autorizat nu sunt comercializate către investitorii de retail din Uniune
fără publicarea prealabilă a unui document cu
informații-cheie (DIC), în conformitate cu Regulamentul nr. [...] de [...]
al Parlamentului European și al Consiliului[20]. 2. Prospectul conține
informațiile necesare pentru ca investitorii să poată aprecia în
deplină cunoștință de cauză investiția care le
este propusă și, în special, riscurile pe care aceasta le
implică. 3. Prospectul trebuie să
conțină cel puțin următoarele: (a)
o declarație în care să se indice modul
în care obiectivele de investiții ale FEITL și strategia de realizare
a acestor obiective permit încadrarea fondului în categoria fondurilor pe
termen lung; (b)
informațiile care trebuie comunicate
organismelor de plasament colectiv de tip închis în conformitate cu Directiva 2003/71/CE
a Parlamentului European și a Consiliului[21]
și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei[22]; (c)
informațiile care trebuie comunicate
investitorilor în temeiul articolului 23 din Directiva 2011/61/UE, în cazul în
care aceste informații nu fac deja obiectul literei (b) din prezentul
alineat; (d)
indicarea cât mai vizibilă a categoriilor de
active în care FEITL este autorizat să investească; (e)
orice alte informații considerate de
autoritățile competente ca fiind relevante în sensul alineatului (2). 4. Prospectul, documentul cu
informații-cheie și orice alte documente comerciale trebuie să
conțină informații clare pentru investitori cu privire la natura
nelichidă a fondului. În mod concret, prospectul, documentul cu
informații-cheie și orice alte documente comerciale trebuie: (a)
să informeze în mod clar investitorii cu
privire la faptul că investițiile FEITL sunt investiții pe
termen lung; (b)
să informeze în mod clar investitorii cu
privire la sfârșitul duratei de viață a FEITL; (c)
să indice în mod clar dacă se
intenționează ca FEITL să fie comercializat către
investitorii de retail; (d)
să indice în mod clar faptul că
investitorii nu au dreptul să-și răscumpere investițiile
înainte de încheierea duratei de viață a FEITL; (e)
să indice în mod clar frecvența
plăților de venituri, în cazul în care există, efectuate
către investitori și calendarul de efectuare a acestor
plăți, pe durata de viață a fondului; (f)
să sfătuiască în mod clar
investitorii să nu investească decât un procent mic din portofoliul
lor global de investiții într-un FEITL. Articolul 22
Furnizarea de informații privind costurile 1. Prospectul trebuie să
informeze în mod cât mai vizibil investitorii cu privire la nivelul diferitelor
costuri suportate direct sau indirect de către investitor. Diferitele
costuri sunt grupate în funcție de următoarele rubrici: (a)
costurile de constituire a FEITL; (b)
costurile legate de achiziționarea de active; (c)
costurile administrative; (d)
costurile de distribuție; (e)
alte costuri, inclusiv costurile administrative, de
reglementare, de custodie și de audit. 2. Prospectul trebuie să
prezinte raportul global dintre costuri și capitalul FEITL. 3. Documentul cu
informații-cheie trebuie să reflecte toate costurile prezentate în
prospect ca și costuri totale în termeni monetari și în procente. 4. ESMA elaborează proiecte
de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza: (a)
definițiile comune, metodologiile de calcul
și formatele de prezentare a costurilor menționate la alineatul (1)
și raportul global menționat la alineatul (2); (b)
definiția comună, metodologia de calcul
și formatul de prezentare a expresiei costurilor totale la alineatul (3). Atunci când
elaborează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare, ESMA
trebuie să ia în calcul proiectele de standarde de reglementare la care se
face referire la punctul (...) din Regulamentul (...) [PRIPS]. ESMA înaintează aceste proiecte de standarde
tehnice de reglementare Comisiei până la data de [...]. Se deleagă
Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare
menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din
Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Capitolul V
Comercializarea unităților sau a acțiunilor FEITL Articolul 23
Structurile puse la dispoziția investitorilor 1. Administratorul unui FEITL
înființează, în fiecare stat membru în care intenționează
să comercializeze unități sau acțiuni ale respectivului
FEITL, structuri disponibile pentru efectuarea de subscrieri, pentru efectuarea
de plăți către deținătorii de unități sau de
acțiuni, pentru răscumpărarea sau rambursarea unităților
sau a acțiunilor, precum și pentru punerea la dispoziție a
informațiilor pe care FEITL și administratorii săi sunt
obligați să le furnizeze. 2. ESMA elaborează proiecte
de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica tipurile și
caracteristicile structurilor, infrastructura tehnică și
conținutul sarcinilor acestora în raport cu investitorii FEITL
menționați la alineatul (1). ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de
standarde tehnice de reglementare până la data de [...]. Se deleagă Comisiei competența de a
adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf
în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Articolul 24
Cerințe suplimentare privind comercializarea către investitori de
retail Administratorul unui FEITL poate să
comercializeze unități sau acțiuni ale FEITL investitorilor de
retail, cu condiția ca toate cerințele suplimentare următoare
să fie îndeplinite: (a)
în regulamentul sau în actul constitutiv al FEITL
se prevede că toți investitorii beneficiază de tratament egal
și că nu se acordă tratament preferențial sau beneficii
economice specifice unor investitori individuali sau grupuri de investitori; (b)
FEITL nu este structurat ca un parteneriat; (c)
investitorii de retail au dreptul ca, pe durata
perioadei de subscriere și cel puțin două săptămâni de
la subscrierea de unități sau de acțiuni ale FEITL, să
își anuleze subscrierea și să își recupereze banii,
fără nicio penalitate. Articolul 25
Comercializarea unităților sau a acțiunilor FEITL 1. Administratorul unui FEITL
poate să comercializeze unități sau acțiuni ale
respectivului FEITL autorizat investitorilor profesionali și
investitorilor de retail din statul său membru de origine cu condiția
notificării în conformitate cu articolul 31 din Directiva 2011/61/UE. 2. Administratorul unui FEITL
poate să comercializeze acțiuni sau unități ale
respectivului FEITL autorizat investitorilor profesionali și
investitorilor de retail din alte state membre decât statul membru de origine
al administratorului FEITL cu condiția notificării în conformitate cu
articolul 32 din Directiva 2011/61/UE. 3. Administratorul FEITL
precizează autorității sale competente, cu privire la fiecare
FEITL, dacă intenționează sau nu să îl comercializeze
către investitori de retail. 4. Pe lângă
documentația și informațiile necesare în temeiul articolelor 31
și 32 din Directiva 2011/61/UE, administratorul FEITL furnizează
autorității sale competente toate elementele următoare: (a)
prospectul FEITL; (b)
documentul cu informații cheie al FEITL, în cazul
comercializării către investitori de retail; (c)
informații privind structurile prevăzute
la articolul 22. 5. Competențele și
prerogativele autorităților competente conferite în temeiul
articolelor 31 și 32 din Directiva 2011/61/UE se interpretează ca fiind
aplicabile și comercializării FEITL către investitori de retail,
acoperind cerințele suplimentare prevăzute de prezentul regulament. 6. În plus față de
prerogativele care îi sunt conferite în temeiul articolului 31 alineatul (3)
primul paragraf din Directiva 2011/61/UE, autoritatea competentă a
statului membru de origine a FEITL are și atribuția de a stopa
comercializarea unui FEITL autorizat în cazul în care administratorul FEITL nu
respectă sau nu intenționează să respecte prevederile
prezentului regulament. 7. În plus față de
prerogativele care îi sunt conferite în temeiul articolului 32 alineatul (3)
primul paragraf din Directiva 2011/61/UE, autoritatea competentă a
statului membru de origine a administratorului FEITL are și atribuția
de a refuza transmiterea unui dosar complet de notificare
autorităților competente ale statului membru în care se
intenționează comercializarea FEITL în cazul în care administratorul
FEITL nu respectă sau nu intenționează să respecte
prevederile prezentului regulament. Capitolul VI
Supravegherea Articolul 26
Supravegherea exercitată de autoritățile competente 1. Autoritățile
competente supraveghează în permanență respectarea prezentului
regulament. 2. Autoritatea competentă a
FEITL are responsabilitatea de a supraveghea respectarea normelor stabilite în
capitolele II, III și IV. 3. Autoritatea competentă a
FEITL are responsabilitatea de a supraveghea respectarea obligațiilor
prevăzute în regulamentul sau în actul constitutiv al fondului, precum
și a obligațiilor prevăzute în prospect, care trebuie să
fie conforme cu prezentul regulament. 4. Autoritatea competentă a
administratorului FEITL are responsabilitatea de a supraveghea caracterul
adecvat al structurii și al organizării administratorului, astfel
încât administratorul FEITL să fie în măsură să respecte
obligațiile și normele legate de constituirea și
funcționarea tuturor FEITL pe care le gestionează. Autoritatea competentă a administratorului
are responsabilitatea de a supraveghea conformitatea administratorului FEITL cu
prezentul regulament. 5. Autoritățile
competente monitorizează organismele de plasament colectiv care își
au sediul sau care sunt comercializate pe teritoriile lor, pentru a se asigura
că acestea nu folosesc denumirea de FEITL sau nu sugerează că
sunt FEITL decât dacă sunt autorizate și respectă prevederile
prezentului regulament. Articolul 27
Prerogativele autorităților competente 1. Autoritățile
competente sunt investite cu toate prerogativele de supraveghere și de
investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor în conformitate cu
prezentul regulament. 2. Prerogativele conferite
autorităților competente în conformitate cu Directiva 2011/61/UE
sunt exercitate, de asemenea, cu privire la prezentul regulament. Articolul 28
Prerogativele și competențele ESMA 1. ESMA are prerogativele
necesare pentru a îndeplini sarcinile care îi sunt conferite prin prezentul
regulament. 2. Prerogativele ESMA în
conformitate cu Directiva 2011/61/UE sunt exercitate, de asemenea, cu privire
la prezentul regulament și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
3. În sensul Regulamentului (UE)
nr. 1095/2010, prezentul regulament este inclus în orice alt act al Uniunii cu
caracter juridic obligatoriu care conferă sarcini autorității
menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Articolul 29
Cooperarea dintre autorități 1. Autoritatea competentă a
FEITL și autoritatea competentă a administratorului, în cazul în care
sunt diferite, cooperează și își transmit reciproc
informații în scopul îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul
prezentului regulament. 2. Autoritățile
competente și ESMA cooperează în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 1095/2010 pentru a-și îndeplini sarcinile respective care le revin în
temeiul prezentului regulament. 3. Autoritățile
competente și ESMA își transmit reciproc, în conformitate cu
Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, toate informațiile și documentele
necesare pentru a-și îndeplini sarcinile respective stabilite care le
revin în temeiul prezentului regulament, în special pentru a identifica și
remedia cazurile de încălcare a prezentului regulament. Capitolul VII
Dispoziții finale Articolul 30
Revizuire În termen de cel mult trei ani de la intrarea
în vigoare a prezentului regulament, Comisia inițiază o revizuire a
aplicării acestuia. Revizuirea analizează în special: (a)
impactul prevederii de la articolul 16 alineatul (1)
care nu permite investitorilor să își răscumpere
unitățile sau acțiunile înainte de încheierea duratei de
viață a FEITL. Ținând seama de distribuirea FEITL către
diferite categorii de investitori, revizuirea evaluează și
probabilitatea ca scutirea unui număr limitat de investitori de retail
individuali de la obligația de a respecta o astfel de normă să
aibă ca efect creșterea cererii de FEITL în rândul investitorilor de
retail; (b)
impactul asupra diversificării activelor
generat de aplicarea pragului minim de 70 % din activele de
investiții eligibile prevăzut la articolul 12 alineatul (1), în
special pentru a evalua dacă scutirea unui număr limitat de
investitori de retail individuali de interdicția de a-și
răscumpăra unitățile înainte de încheierea duratei de
viață a FEITL ar impune necesitatea intensificării
măsurilor privind lichiditatea; (c)
măsura în care FEITL sunt comercializate în
Uniune, inclusiv dacă AFIA care intră sub incidența articolului 3
alineatul (2) din Directiva 2011/61/UE ar putea avea un interes în
comercializarea FEITL. Rezultatele revizuirii sunt comunicate
Parlamentului European și Consiliului, însoțite, dacă este
necesar, de propuneri corespunzătoare de modificare. Articolul 31
Intrarea în vigoare Prezentul regulament intră în vigoare în
a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Prezentul regulament este obligatoriu
în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Președintele Președintele FIȘĂ FINANCIARĂ
LEGISLATIVĂ 1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Titlul propunerii/inițiativei 1.2. Domeniul
(domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 1.3. Tipul
propunerii/inițiativei 1.4. Obiective
1.5. Motivul
(motivele) propunerii/inițiativei 1.6. Durata
acțiunii și impactul financiar al acesteia 1.7. Modul
(modurile) de gestionare preconizat(e) 2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții
în materie de monitorizare și raportare 2.2. Sistemul
de gestiune și control 2.3. Măsurile
de prevenire a fraudelor și a neregulilor 3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL
PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica
(rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile)
bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 3.2. Impactul
estimat asupra cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului
estimat asupra cheltuielilor 3.2.2. Impactul estimat
asupra creditelor operaționale 3.2.3. Impactul estimat
asupra creditelor cu caracter administrativ 3.2.4. Compatibilitatea cu
cadrul financiar multianual actual 3.2.5. Participarea
terților la finanțare 3.3. Impactul estimat asupra
veniturilor FIȘĂ
FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ 1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Titlul
propunerii/inițiativei Regulament
al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile de
investiții pe termen lung 1.2. Domeniul (domeniile) de
politică în cauză în structura ABM/ABB[23] Piață
internă – piețe financiare 1.3. Tipul
propunerii/inițiativei x Propunere
inițiativă care se referă la o acțiune nouă ¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune
nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[24] ¨ Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei
acțiuni existente ¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune
reorientată către o acțiune nouă 1.4. Obiective 1.4.1. Obiectiv(e) strategic(e)
multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă Creșterea
siguranței și a eficienței piețelor financiare;
impulsionarea pieței interne de servicii financiare 1.4.2. Obiectiv(e) specific(e)
și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză Îndeplinirea
rolului de sursă de finanțare pe termen lung pentru economia
europeană; asigurarea unor condiții de concurență
echitabile între administratorii fondurilor de investiții pe termen lung;
creșterea finanțării nebancare aflate la dispoziția
întreprinderilor; garantarea protecției investitorilor și a
stabilității financiare 1.4.3. Rezultatul (rezultatele)
și impactul preconizate A se preciza efectele
pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra
beneficiarilor vizați/grupurilor vizate. Propunerea
urmărește: îmbunătățirea comercializării
transfrontaliere a fondurilor europene de investiții pe termen lung
(FEITL) — atât către clienți de retail, cât și către
clienți profesionali de pe întreg teritoriul Uniunii; prevederea unei
proceduri armonizate pentru autorizarea fondurilor de investiții pe termen
lung; identificarea politicilor de investiții admisibile pentru fondurile
de investiții pe termen lung; prevenirea conflictelor de interese;
stabilirea unor cerințe solide în materie de transparență
și a unor condiții de comercializare specifice 1.4.4. Indicatori de rezultat și
de impact A se preciza
indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a
propunerii/inițiativei. Ar
trebui întocmite rapoarte privind: evoluția
comercializării transfrontaliere a FEITL; impactul regulamentului propus
asupra protecției investitorilor; progresele înregistrate în realizarea
unei concurențe nedistorsionate, impactul măsurilor propuse asupra
bazei de capital disponibile pentru investiții pe termen lung (de exemplu,
investiții în proiecte de infrastructură, bunuri imobile și
societăți necotate) 1.5. Motivul (motivele)
propunerii/inițiativei 1.5.1. Cerințe de îndeplinit pe
termen scurt sau lung Ca
urmare a adoptării propunerii de regulament: • se
preconizează o creștere a nivelului de comercializare a fondurilor de
investiții pe termen lung; • procesul
de autorizare a fondurilor de investiții pe termen lung de către
autoritățile naționale competente ar fi armonizat, iar
coordonarea dintre autoritățile naționale de supraveghere ar fi
îmbunătățită; • dezvoltarea
în continuare a investițiilor pe termen lung pe teritoriul Uniunii:
armonizarea condițiilor de funcționare pentru toate părțile
interesate de pe piața fondurilor de investiții va asigura
eficiența fondurilor de investiții pe termen lung și va permite
în același timp apariția economiilor de scară; • investitorii
instituționali, cum ar fi societățile de asigurare și
fondurile de pensii, precum și investitorii de retail individuali vor
beneficia de veniturile regulate oferite de fondurile de investiții pe
termen lung; • creșterea
opțiunilor investitorilor și a calității serviciilor
primite; • transparența
sporită va spori încrederea investitorilor și este probabil să
conducă la intensificarea concurenței; • finanțarea
pe termen lung a economiei europene va fi sporită, în special în ceea ce
privește proiectele de infrastructură și finanțarea
întreprinderilor mici și mijlocii (IMM); 1.5.2. Valoarea adăugată
a implicării UE 1)
Fragmentarea reglementării împiedică investitorii să
obțină expunerea la active pe termen lung și, prin urmare,
împiedică punerea în comun a capitalurilor și a
cunoștințelor în materie de investiții, care creează
economii de scară pentru fondurile de investiții pe termen lung; 2)
Lipsa de acțiune la nivelul UE ar putea crea confuzie în rândul investitorilor
și ar împiedica apariția unor condiții de piață
echitabile la nivelul Uniunii între administratorii fondurilor de
investiții pe termen lung; 1.5.3. Învățăminte
desprinse din experiențele anterioare similare Directiva
privind OPCVM (organismele de plasament colectiv în valori mobiliare) a
introdus pentru prima dată un set solid de norme privind produsele
utilizate de către fondurile de investiții aflate la dispoziția
investitorilor de retail. Activele administrate de OPCVM-uri au atins în
prezent 6,697 miliarde EUR. Inițiativa privind OPCVM-urile nu
înseamnă în mod necesar că crearea FEITL va atrage niveluri similare
de interes din partea investitorilor, dar indică succesul pe care îl pot
avea astfel de inițiative la nivelul UE. 1.5.4. Compatibilitatea și
eventuala sinergie cu alte instrumente adecvate Normele
propuse se bazează pe cadrul de reglementare existent, stabilit prin Directiva 2011/61/UE
(Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative -
DAFIA) și pe actele adoptate pentru punerea sa în aplicare. Procedurile
armonizate pentru autorizarea și supravegherea AFIA în temeiul DAFIA sunt
completate de o procedură de autorizare pentru FEITL. În plus, normele
privind produsele referitoare la FEITL se aplică pe lângă cele
stabilite în legislația existentă a Uniunii, cu excepția cazului
în care neaplicarea acestora este prevăzută în mod explicit. În
special, normele în materie de gestionare și comercializare prevăzute
în cadrul existent, precum și normele privind prestarea transfrontalieră
de servicii și libertatea de stabilire incluse în DAFIA se vor aplica în
mod corespunzător și pentru FEITL. 1.6. Durata acțiunii și
impactul financiar al acesteia ¨ Propunere/inițiativă pe durată
determinată – ¨ Propunere/inițiativă
în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până în [ZZ/LL]AAAA – ¨ Impact
financiar din AAAA până în AAAA x Propunere/inițiativă pe durată
nedeterminată – Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate
din 2015 până în 2020, – urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră. 1.7. Modul (modurile) de
gestionare preconizat(e)[25] ¨ Gestiune centralizată directă de către Comisie ¨ Gestiune centralizată indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție: –
¨ agențiilor executive –
x organismelor
instituite de Comunități[26]
–
¨ organismelor publice
naționale/organismelor cu misiune de serviciu public –
¨ persoanelor cărora li se
încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul
titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul
de bază relevant în sensul articolului 49 din Regulamentul financiar ¨ Gestiune partajată
cu state membre ¨ Gestiune descentralizată împreună cu țări terțe ¨ Gestiune în comun cu
organizații internaționale (a se preciza) –
Dacă
se indică mai multe moduri de gestionare, se furnizează detalii
suplimentare în secțiunea „Observații“. 2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții în materie de
monitorizare și raportare A se preciza
frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții. Articolul
81 din Regulamentul de înființare a Autorității europene pentru
instrumente financiare și piețe (ESMA) prevede evaluarea
experienței dobândite în urma funcționării ESMA, în termen de
trei ani de la data la care aceasta și-a început efectiv activitatea. În
acest sens, Comisia va publica un raport general care va fi înaintat
Parlamentului European și Consiliului. 2.2. Sistemul de gestiune și
control 2.2.1. Riscul (riscurile)
identificat(e) Resursele
suplimentare pentru ESMA, prevăzute ca urmare a prezentei propuneri, sunt
necesare pentru ca ESMA să își poată exercita competențele
și mai ales rolul său în ceea ce privește: • asigurarea
armonizării și a coordonării normelor din Regulamentul privind
FEITL, prin elaborarea unor standarde de reglementare; • consolidarea
și garantarea aplicării consecvente a competențelor
naționale de reglementare prin emiterea de orientări și prin
elaborarea de standarde tehnice de punere în aplicare; • colectarea
și publicarea informațiilor necesare privind participanții la
piețele financiare pe termen lung; În
lipsa acestor resurse, nu s-ar putea asigura o îndeplinire rapidă și
eficientă a rolului ESMA. 2.2.2. Informații referitoare la
sistemul de control intern implementat Sistemele
de gestionare și control prevăzute în regulamentul privind ESMA se
vor aplica și în cazul rolului care îi revine ESMA în conformitate cu
prezenta propunere. 2.3. Măsuri de prevenire a
fraudelor și a neregulilor A se preciza
măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate. În
scopul combaterii fraudei, corupției și a altor activități
ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului
European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind
investigațiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF) se
aplică fără nicio restricție ESMA, conform
dispozițiilor de la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul
privind ESMA. ESMA
aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților
Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF) și adoptă fără întârziere
dispoziții corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților ESMA,
conform dispozițiilor de la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul
privind ESMA. 3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI
3.1. Rubrica (rubricile) din
cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de
cheltuieli afectată (afectate) –
Linii bugetare existente În ordinea rubricilor
din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție Numărul […][Rubrica………………………………………...……….] || Dif./ Nedif.[27] || Țări AELS[28] || Țări candidate[29] || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar 1.a || [12.03.04][ESMA] || Dif. || DA || DA || NU || NU –
Noile linii bugetare a căror creare se
solicită În ordinea rubricilor din cadrul
financiar multianual și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție Numărul […][Rubrica………………………………………...……….] || Dif./ Nedif. || Țări AELS || Țări candidate || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar || || || || || || 3.2. Impactul estimat asupra
cheltuielilor Singurul impact
asupra cheltuielilor se referă la angajarea a 2 agenți temporari
suplimentari pentru o perioadă de timp nelimitată. Noile sarcini vor
fi îndeplinite cu resursele umane disponibile prin intermediul procedurii de
alocare bugetară anuală, ținând cont de constrângerile bugetare,
care sunt aplicabile tuturor organismelor UE, și în conformitate cu
programarea financiară pentru agenții. 3.2.1. Sinteza impactului estimat
asupra cheltuielilor milioane EUR (cu 3 zecimale) Rubrica din cadrul financiar multianual || 1.a || Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă DG: MARKT || || || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL Credite operaționale || || || || || || || 12.03.04 ESMA || Angajamente || (1) || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 Plăți || (2) || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 Numărul liniei bugetare || Angajamente || (1a) || || || || || || || Plăți || (2a) || || || || || || || Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe[30] || || || || || || || Numărul liniei bugetare || || (3) || || || || || || || TOTAL credite pentru DG MARKT || Angajamente || =1+1a +3 || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 Plăți || =2+2a +3 || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 Plăți || (5) || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || TOTAL credite în cadrul RUBRICII 1.a din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 Plăți || =5+ 6 || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 În cazul în care propunerea/inițiativa
afectează mai multe rubrici: TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || || || Plăți || (5) || || || || || || || || TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || || TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-4 din cadrul financiar multianual (suma de referință) || Angajamente || =4+ 6 || || || || || || || || Plăți || =5+ 6 || || || || || || || || Observație:
prin aceasta se ține cont de numai 40 % din costurile totale,
celelalte 60 % sunt finanțate de statele membre Rubrica din cadrul financiar multianual || 5 || „Cheltuieli administrative” milioane EUR (cu 3 zecimale) || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL DG: <…….> || Resurse umane || || || || || || || || Alte cheltuieli administrative || || || || || || || || TOTAL DG <…….> || Credite || || || || || || || || TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || || || || || || || || milioane EUR (cu 3 zecimale) || || || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 Plăți || 0,140 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,130 || 0,788 3.2.2. Impactul estimat asupra
creditelor operaționale – ¨ Propunerea/inițiativa
nu implică utilizarea de credite operaționale – þ Propunerea/inițiativa
implică utilizarea de credite operaționale, conform
explicațiilor de mai jos: Observație: A se vedea mai sus. Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale) Obiective și realizări ò || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL REALIZĂRI Tip[31] || Costul mediu || Nr. || Costul || Nr. || Costul || Nr. || Costul || Nr. || Costul || Nr. || Costul || Nr. || Costul || Nr. || Costul || Nr. total || Cost total OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1[32] … || || || || || || || || || || || || || || || || - Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || || - Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || || - Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || || Subtotal pentru obiectivul specific nr. 1 || || || || || || || || || || || || || || || || OBIECTIVUL SPECIFIC NR.°2 … || || || || || || || || || || || || || || || || - Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || || Subtotal pentru obiectivul specific nr. 2 || || || || || || || || || || || || || || || || COSTURI TOTALE || || || || || || || || || || || || || || || || 3.2.3. Impactul estimat asupra
creditelor cu caracter administrativ 3.2.3.1. Sinteză – þ Propunerea/inițiativa
nu implică utilizarea de credite administrative – ¨ Propunerea/inițiativa
implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor
de mai jos: milioane EUR (cu 3
zecimale) || Anul N[33] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || Resurse umane || || || || || || || || Alte cheltuieli administrative || || || || || || || || Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || În afara RUBRICII 5[34] din cadrul financiar multianual || || || || || || || || Resurse umane || || || || || || || || Alte cheltuieli cu caracter administrativ || || || || || || || || Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || TOTAL || || || || || || || || Necesarul de resurse
umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză
alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în
cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar
putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii
de alocare anuală și ținând cont de constrângerile bugetare. 3.2.3.2. Necesarul de resurse
umane estimat – þ Propunerea/inițiativa
nu implică utilizarea de resurse umane. – ¨ Propunerea/inițiativa
implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai
jos: Observație: – DG MARKT nu va avea nevoie de resurse umane și administrative
suplimentare ca urmare a propunerii. 2 agenți temporari suplimentari vor
fi angajați la ESMA pentru o perioadă nedeterminată. Estimarea trebuie exprimată în
unități echivalente normă întreagă || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || Posturi din schema de personal (funcționari și agenți temporari) || || || XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || || || || || || || || XX 01 01 02 (în delegații) || || || || || || || || XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || || || 10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || || Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[35] || || XX 01 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”) || || || || || || || || XX 01 02 02 (AC, AL, END, INT și JED și în delegații) || || || || || || || || XX 01 04 aa[36] || - la sediu || || || || || || || || - delegații || || || || || || || || XX 01 05 02 (AC, END, INT în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || || || 10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || || || || || || || || Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || || || || TOTAL || || || || || || || XX este domeniul de
politică sau titlul din buget în cauză. Necesarul de resurse umane
va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului alocate deja pentru
gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului,
completate, dacă este necesar, cu resursele suplimentare ce ar putea fi
acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de
alocare anuală și ținând seama de constrângerile bugetare. Descrierea sarcinilor
care trebuie efectuate: Funcționari și agenți temporari || Personal extern || 3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul
financiar multianual actual – þ Propunerea/inițiativa
este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent. – ¨ Propunerea/inițiativa
necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul
financiar multianual. A se explica reprogramarea necesară,
precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente. – ¨ Propunerea/inițiativa
necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea
cadrului financiar multianual[37]. A se explica necesitatea efectuării acestei
acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare în cauză,
precum și sumele aferente. 3.2.5. Participarea terților la
finanțare – Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea
terților – þ Propunerea/inițiativa
prevede cofinanțarea estimată mai jos: Credite în milioane EUR (cu 3 zecimale) || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || TOTAL Statele membre prin intermediul organismelor naționale de supraveghere ale UE * || 0,210 || 0,194 || 0,194 || 0,194 || 0,194 || 0,194 || 1,181 TOTAL credite cofinanțate || 0,210 || 0,194 || 0,194 || 0,194 || 0,194 || 0,194 || 1,181 * Estimări
bazate pe mecanismul de finanțare actual din regulamentul privind ESMA
(statele membre 60 %, Comunitatea 40 %)
3.3. Impactul estimat asupra
veniturilor – þ Propunerea/inițiativa
nu are impact financiar asupra veniturilor. – ¨ Propunerea/inițiativa
are următorul impact financiar: ¨ asupra resurselor proprii ¨ asupra diverselor venituri milioane EUR (cu 3 zecimale) Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul bugetar în curs || Impactul propunerii/inițiativei[38] Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) Articolul …………. || || || || || || || || Pentru diversele venituri
alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli
afectată (afectate). A se preciza metoda de
calcul al impactului asupra veniturilor. Anexă la Fișa financiară
legislativă pentru o propunere de Regulament al Parlamentului European
și al Consiliului privind fondurile europene de investiții pe termen
lung (FEITL) Prezenta propunere urmărește să
contribuie la creșterea bazei de capital disponibil pentru investiții
pe termen lung în economia reală a Uniunii Europene prin crearea unei noi
forme de vehicul de finanțare, și anume fondurile UE de
investiții pe termen lung sau FEITL. Datorită claselor de active în
care pot fi investite, se presupune că FEITL pot oferi investitorilor un
randament stabil, pe termen lung. Activele eligibile ar fi calificate drept
active care fac parte din „investițiile alternative”, și anume clase
de active care nu intră în definiția clasică de acțiuni
și obligațiuni cotate la bursă. În timp ce investițiile
alternative cuprind bunurile imobile, capitalul de risc, capitalul privat,
fondurile speculative, societățile necotate, titlurile de valoare
emise de entități în dificultate și mărfurile, FEITL s-ar
concentra numai pe investițiile alternative care se încadreze într-o
categorie definită de clase de active pe termen lung ce necesită un
angajament pe termen lung din partea investitorilor pentru a se dezvolta în mod
favorabil. Există o nevoie clară de a reorienta
abordarea investitorilor și de a-i încuraja să nu mai
investească numai dintr-o perspectivă pe termen scurt sau în active
care necesită angajamente pe termen scurt. O modalitate de a realiza acest
lucru este de a reduce obstacolele care împiedică asumarea unor
angajamente pe termen mai lung în active precum proiectele de infrastructură,
prin punerea la dispoziție a unui tip de capital denumit adesea „capital
răbdător”. Este posibil ca acest tip de investiții să nu
poată fi recuperate timp de mai mulți ani, dar sunt investite în
așa fel încât să fie în măsură să genereze un
randament stabil și previzibil. Proiectele de infrastructură sau
concesiunile de exploatare s-ar încadra în această descriere. Capitalul
astfel investit, și anume pe termen lung și în mod
„răbdător”, aduce beneficii pentru economia reală, prin
asigurarea de fluxuri de finanțare previzibile și susținute
pentru întreprinderi, și creează locuri de muncă. Pentru a se asigura eliminarea efectivă a
barierelor din calea unei piețe paneuropene a FEITL și pentru a se
câștiga încrederea investitorilor în aceste fonduri, este necesar să
se asigure cel mai înalt nivel de convergență a practicilor de
supraveghere și o supervizare proporțională. Prin urmare, rolul
ESMA va avea o mare importanță, atât în ceea ce privește
elaborarea de cerințe de reglementare detaliate în vederea atingerii
convergenței și a uniformității pieței, cât și în
ceea ce privește sprijinirea procesului de supervizare permanentă. Costurile aferente sarcinilor care
urmează să fie îndeplinite de ESMA au fost estimate pentru
cheltuielile cu personalul (titlul 1), în conformitate cu clasificarea
costurilor în proiectul de buget al ESMA. Propunerea Comisiei cuprinde
dispoziții care vizează elaborarea de către ESMA a 4 de
standarde tehnice de reglementare. În plus, ESMA va trebui să
țină un registru central cu privire la toate FEITL autorizate. ESMA
va avea, de asemenea, posibilitatea de a elabora linii directoare cu privire la
domeniile reglementate de prezentul regulament. ESMA va avea, de asemenea, un
rol în ceea ce privește garantarea bunei cooperări și coordonarea
supravegherii FEITL de către autoritățile competente din statele
membre. S-a presupus că regulamentul va intra în
vigoare la începutul anului 2015 și, prin urmare, sunt necesare resurse
suplimentare pentru ESMA începând cu 2015. Se estimează că ESMA va
avea nevoie de personal suplimentar pentru elaborarea standardelor tehnice, a
avizelor și a registrului, precum și pentru alte sarcini permanente
care însoțesc funcția îndeplinită de ESMA în ceea ce
privește consolidarea cooperării cu autoritățile competente
și convergența practicilor de supraveghere. În ceea ce privește
natura posturilor, pentru ca noile standarde tehnice să poată fi
transmise la timp și la o calitate corespunzătoare, va fi nevoie în
special de suplimentarea personalului responsabil de politici, de aspectele
juridice și de evaluarea impactului. Au fost aplicate următoarele ipoteze
pentru a evalua impactul asupra numărului de ENI (echivalent normă
întreagă) necesar pentru a elabora standarde tehnice, orientări
și rapoarte: ·
un responsabil de politici poate elabora, în medie,
1,5 standarde tehnice pe an. Toate aceste activități necesită
lucrări pregătitoare, cum ar fi: ·
reuniuni bilaterale și multilaterale cu
părțile interesate ·
analiza și evaluarea opțiunilor și
redactarea documentelor de consultare ·
consultarea publică a părților
interesate ·
înființarea și administrarea unor grupuri
de experți permanente compuse din autoritățile de supraveghere
din statele membre ·
înființarea și administrarea unor grupuri
de experți ad hoc formate din participanți la piață și
din reprezentanți ai investitorilor ·
analiza răspunsurilor la consultări ·
elaborarea de analize cost/beneficiu ·
redactarea textului juridic. Ar trebui să fie creat un registru
central (specificarea proiectului informatic, evaluarea ofertelor, gestionarea
proiectului). Acest registru ar urma apoi să facă obiectul unor
activități de întreținere, în scopul de a asigura caracterul
adecvat și complet al acestuia. În plus, vor fi necesare în
permanență și alte activități, inclusiv coordonarea
acțiunilor autorităților de supraveghere din statele membre,
acțiuni care să permită identificarea practicilor de
supraveghere și stimularea convergenței acestor procese,
activități de soluționare a litigiilor și de mediere,
precum și activități de monitorizare a pieței și de
evaluare pentru a identifica tendințele de pe piața europeană a
investițiilor pe termen lung și a clarifica eventualele riscuri
emergente pentru investitori sau eventualele obstacole în calea bunei
funcționări a pieței unice pentru astfel de fonduri. Aceasta înseamnă că sunt necesare 2
ENI suplimentare din 2015. S-a pornit de la premiza că această
creștere a ENI va fi menținută în perioada 2016 - 2020,
deoarece, cel mai probabil, standardele vor fi finalizate abia în 2016-2017
și vor trebui puse aplicare până în 2020, în timp ce, astfel cum s-a
explicat mai sus, ar crește sarcinile curente pentru ESMA în urma
lucrărilor de punere în aplicare. Alte ipoteze: ·
pe baza distribuirii ENI începând cu 2015, se
presupune că cele 2 ENI suplimentare vor reprezentate de 2 agenți
temporari; ·
costurile medii anuale aferente salariilor pentru
diferite categorii de personal sunt bazate pe orientările DG BUDG; ·
coeficientul de ponderare a salariilor pentru Paris
este de 1,16; ·
cheltuielile de misiune sunt estimate la 10 000 EUR
pe an; ·
cheltuielile legate de recrutare (transport, cazare
la hotel, examene medicale, instalare și alte alocații, cheltuieli de
mutare etc.) sunt estimate la 12 700 EUR; ·
metoda de calculare a creșterii bugetului
necesară pentru cei 6 ani este prezentată în detaliu în tabelul de
mai jos. Calculul reflectă faptul că bugetul comunitar
finanțează 40 % din costuri. Tipurile de cheltuieli || Calcule || Suma (mii) 2015 || 2016 || … || 2020 Titlul 1: Cheltuieli cu personalul: 11 Salarii și alocații - din care agenți temporari - din care experți naționali detașați - din care agenți contractuali 12 Cheltuieli cu recrutarea 13 Cheltuieli de misiune Total titlul 1: Cheltuieli cu personalul Din care contribuția comunitară (40 %) Din care contribuția statelor membre (60 %) || =2*131*1,16 =2*12.7 =2*10 || 304 25 20 349 140 210 || 304 20 324 130 194 || 304 20 324 130 194 || 304 20 324 130 194 Tabelul
următor prezintă schema de personal propusă pentru cele 2
posturi de agenți temporari: Grupa de funcții și gradul || Posturi AD16 || AD15 || AD14 || AD13 || AD12 || AD11 || AD10 || AD9 || AD8 || AD7 || 1 AD6 || 1 AD5 || || Total AD || 2 [1] A se vedea
http://ec.europa.eu/internal_market/smact/docs/single-market-act2_ro.pdf [2] A se vedea http://ec.europa.eu/internal_market/finances/financing-growth/long-term/index_en.htm [3] Fișă informativă a EFAMA privind sectorul
fondurilor de investiții — martie 2013. [4] Directiva 2011/61/UE. [5] Directiva 2004/39/CE. [6] A se vedea
http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/docs/2012/ucits/ucits_consultation_en.pdf [7] JO C , , p. . [8] JO L 174, 1.7.2011, p. 1. [9] JO L 201, 27.7.2012. p. 1. [10] JO L 145, 30.4.2004, p. 1. [11] JO L 345, 31.12.2003, p. 64. [12] JO L 149, 30.4.2004, p. 1. [13] JO L 331, 15.12.2010, p. 84. [14] JO L 281, 23.11.1995, p. 31-50. [15] JO L 8, 12.1.2001, p. 1-22. [16] JO L 177, 30.6.2006, p. 1. [17] JO L 335, 17.12.2009, p. 1. [18] JO L 302, 17.11.2009, p. 32. [19] JO L 193, 18.7.1983, p. 1. [20] Trimitere JO. [21] JO L 345, 31.12.2003, p. 64. [22] JO L 149, 30.4.2004, p. 1. [23] ABM: gestionarea pe activități – ABB (Activity
Based Budgeting): întocmirea bugetului pe activități. [24] Astfel cum sunt menționate la articolul 54 alineatul
(2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar. [25] Explicațiile privind modurile de gestionare, precum
și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul
BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html [26] Astfel cum sunt menționate la articolul 185 din
Regulamentul financiar. [27] Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite
nediferențiate. [28] AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb. [29] Țările candidate și, după caz,
țările potențial candidate din Balcanii de Vest. [30] Asistență tehnică și/sau
administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a
programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare
indirectă și cercetare directă. [31] Realizările se referă la produsele și
serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de
studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți
etc.). [32] Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e)
specific(e)…” [33] Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a
propunerii/inițiativei. [34] Asistență tehnică și/sau
administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a
programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare
indirectă și cercetare directă. [35] AC = agent contractual; AL = agent local; END = expert
național detașat. INT = personal interimar (Intérimaire); JED=
Jeune Expert en Délégation (expert tânăr în delegații). [36] Subplafonul pentru personal extern acoperit prin credite
operaționale (fostele linii „BA”). [37] A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul
interinstituțional (pentru perioada 2007-2013). [38] În ceea ce privește resursele proprii
tradiționale (taxe vamale, cotizațiile pentru zahăr), sumele
indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după
deducerea a 25 % pentru costuri de colectare.