This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013PC0273
Proposal for a COUNCIL DECISION authorising Member States to sign, in the interests of the European Union, the Arms Trade Treaty
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de autorizare a statelor membre să semneze, în interesul Uniunii Europene, Tratatul privind comerțul cu arme
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de autorizare a statelor membre să semneze, în interesul Uniunii Europene, Tratatul privind comerțul cu arme
/* COM/2013/0273 final - 2013/0146 (NLE) */
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de autorizare a statelor membre să semneze, în interesul Uniunii Europene, Tratatul privind comerțul cu arme /* COM/2013/0273 final - 2013/0146 (NLE) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII 1.1 Introducere Rezoluția 61/89 a ONU, adoptată în
2006, a inițiat procesul de elaborare a unui tratat de reglementare a
comerțului internațional cu arme convenționale, așa-numitul
Tratat privind comerțul cu arme (TCA). Obiectivul era obținerea unui
tratat obligatoriu din punct de vedere juridic care să instituie unui grad
mai mare de responsabilitate în ceea ce privește comerțul legal cu
arme convenționale, prin stabilirea unor standarde internaționale
comune de înalt nivel privind importurile, exporturile și transferurile. Activitatea pregătitoare intensă s-a
desfășurat în 2007 și 2009 și a fost urmată de o
primă Conferință a Organizației Națiunilor Unite
privind TCA, care a avut loc la New York între 2 și 27 iulie 2012. Deși participanții la această
conferință nu au reușit să ajungă la un consens,
aceasta a condus la redactarea unui prim proiect de text. La ultima Conferință ONU,
ținută în martie 2013, acest proiect de tratat a fost revizuit,
însă tot nu s-a putut ajunge la un consens, deoarece trei state au respins
propunerea președinției. Tratatul a fost în cele din urmă
adoptat cu majoritate calificată la data de 2 aprilie 2013. Majoritatea
membrilor ONU au convenit asupra fixării datei de 3 iunie 2013 pentru
deschiderea spre semnare a tratatului. 1.2
Competența UE În conformitate cu normele în materie de
competență externă stabilite la articolul 3 alineatul (2) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), TCA se referă
la aspecte care intră în sfera competenței exclusive a Uniunii. TCA
prevede, printre altele, măsuri (cum ar fi controale ale importurilor
și exporturilor) care se înscriu în domeniul de aplicare al politicii
comerciale comune a Uniunii. În acest context,
TCA abordează domenii ale legislației Uniunii în care gradul de
reglementare a atins deja un stadiu avansat. În
plus, următoarele acte din legislația secundară a UE referitoare
la piața internă sunt, de asemenea, relevante: a) Directiva
2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de
simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din
domeniul apărării în interiorul Comunității, b) Directiva
91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării
și deținerii de arme, c) Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al
Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind
punerea în aplicare a articolului 10 din Protocolul Organizației
Națiunilor Unite împotriva fabricării și traficului ilegale de
arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de
muniții, adițional la Convenția Organizației
Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate (Protocolul ONU privind armele de foc) și de stabilire a
măsurilor privind autorizațiile de export, importul și tranzitul
pentru arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și
muniții. Întrucât TCA se referă la aspecte care
sunt de competența exclusivă a Uniunii, statele membre nu sunt în
măsură să decidă în mod autonom cu privire la semnarea
tratatului. Ele nu pot semna tratatul decât în interesul Uniunii, după
autorizarea de către Consiliu la propunerea Comisiei. 1.3 Detalii
și domeniul de aplicare al TCA TCA urmărește scopul de a contribui
la pace, securitate și stabilitate la nivel internațional și regional
prin reglementarea comerțului internațional cu arme
convenționale și eradicarea comerțului ilicit cu arme. TCA
creează standarde pentru transferurile de arme convenționale și
impune statelor părți să controleze toate exporturile de arme
pentru a asigura că arme și muniții convenționale nu vor fi
utilizate, printre altele, în scopul încălcării drepturilor omului,
al terorismului sau al încălcării dreptului umanitar. TCA prevede evaluarea transferurilor de arme
și măsuri de prevenire a deturnării armelor convenționale
dinspre statele importatoare și cele exportatoare. În plus, el
sporește transparența în domeniul comerțului cu arme prin
încurajarea păstrării evidențelor și a raportării
către Secretariat și către celelalte state părți.
Dispozițiile din TCA se aplică armelor convenționale din
următoarele categorii: tancuri de luptă, vehicule blindate de
luptă, sisteme de artilerie de calibru mare, avioane de luptă,
elicoptere de luptă, nave de război, rachete și lansatoare de
rachete, precum și arme de calibru mic și armament ușor.
Tratatul acoperă, de asemenea, munițiile, piesele și
componentele aferente. 1.4
Implicații pentru acquis-ul comunitar TCA poate afecta sau modifica domeniul de
aplicare al normelor comune adoptate de Uniunea Europeană. În consecință,
Consiliul a stabilit, în anexa la Decizia sa …/2013 de autorizare a Comisiei
să negocieze TCA în ceea ce privește acele aspecte care intră în
sfera de competență a Uniunii, următoarele directive de negociere: (1)
Tratatul privind comerțul cu arme nu
conține nicio dispoziție care să împiedice statele membre
să aplice: (a)
Directiva 91/477/CEE a Consiliului din
18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și
deținerii de arme, astfel cum a fost modificată; (b)
Directiva 93/15/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993
privind armonizarea dispozițiilor referitoare la introducerea pe
piață și controlul explozivilor de uz civil, astfel cum a fost
modificată; (c)
Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor
de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul
Comunității, astfel cum a fost modificată. (2)
Tratatul privind comerțul cu arme nu
conține nicio dispoziție care restricționează libera
circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și
capitalurilor în cadrul pieței interne a Uniunii, cu excepția cazului
în care restricția este justificată în mod specific prin articolul
36, articolul 45 alineatul (3), articolul 52 alineatul (1), articolul 65 sau
articolul 346 din TFUE. (3)
Orice măsură prevăzută în
tratat care limitează exporturile sau importurile din/în Uniune sau
tranzitul pe teritoriul Uniunii este compatibilă cu orice dispoziții
aplicabile din legislația Uniunii, printre care se numără, în
special: (a)
Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului din
26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor; (b)
Regulamentul (CE) nr. 1061/2009 al Consiliului din
19 octombrie 2009 privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor; (c)
Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European
și al Consiliului din 14 martie 2012 privind punerea în aplicare a
articolului 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite împotriva
fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și
componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția
Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate (Protocolul ONU privind armele de foc) și
de stabilire a măsurilor privind autorizațiile de export, importul
și tranzitul pentru arme de foc, piese și componente ale acestora,
precum și muniții și (d)
Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și
condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în
interiorul Comunității, astfel cum a fost modificată. Aceste diverse acte legislative ale Uniunii
Europene fac parte din acquis și, prin urmare, este esențial
să nu fie puse la îndoială ca urmare a adoptării TCA. Întrucât
tratatul nu conține o clauză privind integrarea regională (RIO),
este deosebit de important să se asigure că nu se aduce atingere
legislației privind piața internă. În consecință, s-a efectuat o
analiză detaliată, în conformitate cu directivele de negociere ale
Consiliului cu privire la aceste chestiuni, care a concluzionat că
dispozițiile din TCA (articolele 6, 7, 9 și 26) asigură
compatibilitatea acestuia cu acquis-ul. În orice caz, orice
eventuală problemă de compatibilitate ar putea fi abordată prin
aplicarea articolului 26 alineatul (1). Acest articol prevede că
implementarea tratatului nu aduce atingere obligațiilor asumate de statele
părți în temeiul acordurilor internaționale existente sau
viitoare la care sunt părți, cu condiția ca aceste
obligații să fie în concordanță cu tratatul în cauză. Uniunea Europeană nu poate deveni parte la
TCA, deoarece textul actual prevede numai posibilitatea ca statele să
devină părți. Cu toate acestea, TCA permite modificări
într-o etapă ulterioară și Uniunea Europeană poate deveni
parte la TCA cu condiția ca o majoritate de trei sferturi a statelor
părți să voteze în acest sens. 1.5 Semnarea
tratatului Uniunea Europeană ca atare nu poate semna
TCA. Cu toate acestea, întrucât TCA intră în parte în sfera de
competență a Uniunii și în parte în cea a statelor membre,
instituțiile Uniunii și statele membre trebuie să ia toate
măsurile necesare pentru a coopera la semnarea TCA și pentru a
asigura implementarea angajamentelor care rezultă din tratatul respectiv. Având în vedere intenția statelor membre
de a semna TCA la 3 iunie 2013, este necesar să se acorde prioritate
elaborării și adoptării unei decizii a Consiliului de autorizare
a statelor membre să semneze TCA. Odată adoptată această
decizie, Comisia va propune o a doua decizie a Consiliului, care face obiectul
aprobării din partea Parlamentului European, de autorizare a statelor
membre să ratifice tratatul. 1.6 Concluzie Este
indispensabil să se remedieze lacuna pe care o constituie nereglementarea
comerțului cu arme convenționale la nivel internațional și
să se sprijine intensificarea eforturilor de consolidare a păcii
și a celor umanitare. Prin stabilirea
unor standarde comune obligatorii din punct de vedere juridic privind
importurile, exporturile și transferurile de arme convenționale, TCA
instituie unui grad mai mare de responsabilitate și de transparență
în ceea ce privește comerțul cu arme, un obiectiv
împărtășit de Parlamentul European, Consiliu și Comisie.
TCA are potențialul de a consolida pacea internațională și
securitatea la nivel mondial. Comerțul
ilegal sau insuficient reglementat cu arme convenționale costă
vieți: peste 740 000 de bărbați, femei și copii mor în
fiecare an din cauza violenței armate. Intrarea
rapidă în vigoare a TCA prezintă, în consecință, o
importanță crucială; prin urmare, este esențial ca statele
membre să semneze tratatul la 3 iunie 2013, în cadrul ceremoniei solemne. 2. REZULTATELE
CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII
IMPACTULUI Nu se aplică. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE
PROPUNERII Articolul 1 Ca urmare a faptului că UE nu poate
deveni parte la tratat, articolul autorizează statele membre să
semneze tratatul actual în ceea ce privește aspectele care sunt de
competența exclusivă a Uniunii. Articolul 2 Articolul încurajează statele membre ale
UE să semneze tratatul, dacă este posibil, la data indicată.
Semnarea la data menționată, susținută de mai multe state
membre, reprezintă un semnal important ce subliniază angajamentul
asumat de UE și de statele sale membre pentru implementarea TCA în cel mai
scurt timp posibil. Conform articolului 20 din Tratatul privind comerțul
cu arme, pentru ca acesta să intre în vigoare este necesară
ratificarea sa de către cincizeci de state. Semnarea tratatului de
către toate statele membre ar constitui, prin urmare, un pas important
către realizarea acestui obiectiv. Articolul 3 Scopul deciziei este de a autoriza statele
membre să se angajeze prin tratat, astfel încât decizia li se
adresează acestora. 4. IMPLICAȚIILE BUGETARE Nu există. 2013/0146 (NLE) Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de autorizare a statelor membre să
semneze, în interesul Uniunii Europene, Tratatul privind comerțul cu arme CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și
articolul 207 alineatul (3), coroborat cu articolul 218 alineatul (5), având în vedere propunerea Comisiei Europene, întrucât: (1) La 11 martie 2013 Consiliul a
autorizat Comisia să negocieze Tratatul privind comerțul cu arme, în
cadrul Organizației Națiunilor Unite, în ceea ce privește acele
aspecte care intră în sfera de competență exclusivă a
Uniunii. (2) La 2 aprilie 2013 Adunarea
Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat textul
Tratatului privind comerțul cu arme[1].
Adunarea Generală a invitat, de asemenea, statele părți să
deschidă tratatul spre semnare printr-o ceremonie solemnă, la 3 iunie
2013. (3) Obiectivul tratatului în
cauză constă în a institui standarde internaționale comune la
cel mai înalt nivel posibil pentru reglementarea comerțului
internațional cu arme convenționale și în a preveni și
eradica traficul ilicit de arme convenționale. Statele membre și-au
exprimat satisfacția cu privire la rezultatele negocierilor și
dorința de a trece de urgență la semnarea tratatului. (4) Dispozițiile tratatului
intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii în ceea ce
privește politica comercială comună și normele pieței
interne referitoare la transferul de arme convenționale și de
explozivi. (5) Uniunea Europeană nu
poate semna tratatul, întrucât doar statele pot fi părți la acesta. (6) Prin urmare, în conformitate
cu articolul 2 alineatul (1) din TFUE, Consiliul trebuie să autorizeze
statele membre să semneze tratatul. ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE: Articolul 1 Statele membre sunt autorizate prin prezenta
să semneze Tratatul privind comerțul cu arme. Articolul 2 Statele membre sunt încurajate să semneze
Tratatul privind comerțul cu arme la ceremonia solemnă de la New
York, din 3 iunie 2013, sau cât mai curând posibil. Articolul 3 Prezenta decizie se adresează statelor
membre. Adoptată la Bruxelles, Pentru
Consiliu Președintele [1] A/CONF.217/2013/L.3.