12.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/90

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la țările Primăverii arabe și la Uniunea pentru Mediterana, în special Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la situația din Egipt (1) și Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la „Comerțul, promotor al schimbării: strategia comercială și de investiții a Uniunii Europene în sudul bazinului mediteranean în urma revoluțiilor din lumea arabă” (2),

—

având în vedere Recomandarea din 12 aprilie 2013 a Comisiei pentru afaceri politice, securitate și drepturile omului a Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana,

—

având în vedere noul Regulament al Consiliului din 26 noiembrie 2012 privind adoptarea unui nou cadru legislativ pentru a facilita recuperarea activelor în Egipt și Tunisia,

—

având în vedere concluziile copreședinților Grupurilor operative UE-Tunisia și UE-Egipt din 28–29 septembrie 2011 și respectiv 14 noiembrie 2012, în special secțiunile privind recuperarea activelor,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia și Regulamentul Consiliului (UE) nr. 1100/2012 de modificare a acestuia,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 270/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt și Regulamentul Consiliului (UE) nr. 1099/2012 de modificare a acestuia,

—

având în vedere Decizia 2011/137/PESC a Consiliului din 28 februarie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și Deciziile 2011/625/PESC și 2011/178/PESC ale Consiliului de modificare a acesteia, Regulamentul (UE) nr. 204/2011 al Consiliului din 2 martie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și Regulamentul (UE) nr. 965/2011 al Consiliului de modificare a acestuia, precum și Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 364/2013 și (UE) nr. 50/2013 ale Consiliului privind punerea în aplicare a articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 204/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia,

—

având în vedere instrumentele juridice existente ale UE care vizează consolidarea politicii de confiscare și recuperare a activelor în temeiul Deciziilor 2001/500/JAI, 2003/577/JAI, 2005/212/JAI, 2006/783/JAI și 2007/845/JAI ale Consiliului și propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2012 privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană (COM(2012)0085),

—

având în vedere Convenția din 2005 împotriva corupției a Organizației Națiunilor Unite, în special articolul 43 al acesteia privind cooperarea internațională și capitolul V privind recuperarea activelor, la care Egiptul, Libia și Tunisia sunt părți și care a fost aprobată în numele Uniunii Europene prin Decizia 2008/801/CE a Consiliului din 25 septembrie 2008,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Convenția de la Palermo) din 2000,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU 19/38 din 19 aprilie 2012 privind impactul negativ al nerepatrierii fondurilor de origine ilicită către țările de origine, privind exercitarea drepturilor omului și importanța îmbunătățirii cooperării internaționale,

—

având în vedere inițiativa Secretarului General al ONU din 17 septembrie 2007 privind recuperarea activelor furate,

—

având în vedere Inițiativa de recuperare a activelor furate (StAR), un program comun al Băncii Mondiale și al Biroului ONU pentru droguri și criminalitate,

—

având în vedere Planul de acțiune privind recuperarea activelor prezentat la 21 mai 2012 de Parteneriatul de la Deauville al G8 cu țările arabe aflate în tranziție, la care UE este parte,

—

având în vedere raportul final al Forumului arab privind recuperarea activelor din 13 septembrie 2012,

—

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în timp ce blocarea activelor este o competență a UE, recuperarea și repatrierea activelor reprezintă o competență a statelor membre și trebuie să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile din dreptul național; întrucât instituțiile UE au un rol vital pentru stimularea și facilitarea acestui proces;

B.

întrucât recuperarea activelor de către țările Primăverii arabe aflate în tranziție este un imperativ moral și juridic și are o miză politică importantă în relațiile UE cu vecinătatea sa sudică; întrucât este, de asemenea, o chestiune importantă de ordin economic pentru vecinii sudici în cauză, având în vedere potențialul acestor active, dacă sunt redate și utilizate într-un mod transparent și eficient, de a contribui la redresarea lor economică; întrucât recuperarea activelor transmite un mesaj puternic contra impunității celor implicați în acte de corupție și de spălare de bani;

C.

întrucât există un cadru juridic internațional cuprinzător în domeniu, având în vedere în special Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) din 2003, care prevede obligații clare pentru statele părți, întrucât la articolul 51 din UNCAC se afirmă că „[r]estituirea de bunuri […] este un principiu fundamental al acestei convenții, iar statele părți își acordă reciproc în acest domeniu cea mai amplă cu putință cooperare și asistență judiciară”;

D.

întrucât procedura judiciară de recuperare a activelor este complexă și de lungă durată; întrucât, în cadrul acestui proces, cerințele juridice aplicabile ale statelor solicitante nu pot fi eludate, iar terțele părți legitime nu pot fi lipsite de drepturile lor legale; întrucât lipsa cunoștințelor juridice adecvate și capacitatea instituțională limitată din statele solicitante reprezintă obstacole suplimentare în calea reușitei inițiativelor din acest domeniu; întrucât nu există o cooperare eficientă între statele solicitante și cele solicitate;

E.

întrucât, ca urmare a revoluțiilor din cadrul Primăverii arabe din Egipt și Tunisia, UE a înghețat imediat activele foștilor dictatori, ale familiilor lor și ale mai multor persoane asociate regimurilor lor; întrucât UE a adoptat o decizie similară cu privire la Libia, în conformitate cu Rezoluția 1970 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU;

F.

întrucât noul cadru legislativ adoptat de Consiliu la 26 noiembrie 2012 permite statelor membre ale UE să pună activele înghețate la dispoziția autorităților egiptene și tunisiene pe baza hotărârilor judecătorești recunoscute în statele membre ale UE și facilitează schimbul de informații între statele membre ale UE și autoritățile relevante;

G.

întrucât Grupurile operative UE-Egipt și UE-Tunisia au subliniat importanța returnării activelor dobândite în mod ilicit, care sunt în continuare blocate în câteva țări terțe; întrucât Grupurile operative au convenit să finalizeze o foaie de parcurs, care ar putea include instituirea unui grup pentru recuperarea activelor coordonat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) pentru fiecare țară în parte;

H.

întrucât G8 sprijină țările din lumea arabă în demersurile lor către „o societate liberă, democratică și tolerantă” prin intermediul parteneriatului de la Deauville din mai 2011; întrucât planul său de acțiune, publicat la 21 mai 2012, admite faptul că, ca urmare a Primăverii arabe, recuperarea activelor a devenit un domeniu de interes mai urgent în regiune și în comunitatea internațională;

I.

întrucât Egiptul, Libia și Tunisia au făcut eforturi considerabile pentru a garanta că activele necuvenite furate de foștii dictatori și regimurile lor sunt repatriate în țările respective, măsurile luate incluzând crearea de comisii naționale de anchetă specifice însărcinate să urmărească, să identifice și să recupereze activele în cauză, precum și deschiderea de acțiuni judiciare în fața instanțelor din statele membre ale UE; întrucât mai mulți actori internaționali cheie – printre care UE, membrii G8 și Elveția – au răspuns pozitiv la aceste eforturi; întrucât, cu toate acestea, până acum s-au obținut puține rezultate concrete în acest context; întrucât acest lucru a dus la creșterea frustrării guvernelor și societăților civile ale statelor solicitante;

J.

întrucât comunicarea este primordială în cadrul eforturilor de recuperare a activelor pentru a disemina bunele practici și a crea stimulente prin difuzarea rezultatelor pozitive; întrucât astfel s-ar evita declarațiile eronate privind cantitatea de active care trebuie recuperate;

K.

întrucât recuperarea activelor poate fi realizată prin intermediul unor mecanisme judiciare bilaterale și prin intermediul cooperării multilaterale; întrucât operațiunile de recuperare a activelor ar trebui să fie lansate atât la nivel național, cât și la nivel internațional;

L.

întrucât în aprilie 2013 autoritățile libaneze au returnat omologilor lor tunisieni aproape 30 de milioane USD depuse în mod ilicit în conturile bancare ale fostului conducător tunisian,

1.

subliniază că, pe lângă semnificația sa economică, returnarea activelor necuvenite furate de foști dictatori și regimurile lor către țările Primăverii arabe aflate în tranziție este un imperativ moral și juridic și are o miză politică importantă, având în vedere implicațiile legate de faptul că se reinstaurează justiția și responsabilitatea în spiritul democrației și al statului de drept, precum și în spiritul angajamentului și credibilității politice ale UE, reprezentând, așadar, o dimensiune esențială a parteneriatului Uniunii cu vecinătatea sa sudică, mai ales cu Egiptul, Libia și Tunisia;

2.

admite că, pentru țările Primăverii arabe, recuperarea activelor furate prezintă importanță și din punct de vedere economic și social, întrucât sunt necesare fonduri pentru a stabiliza economia, a crea de locuri de muncă și a genera creștere economică în țările respective, care se confruntă cu provocări majore de ordin economic;

3.

observă că, în pofida eforturilor considerabile făcute de autoritățile egiptene, libiene și tunisiene și a voinței politice ferme a tuturor părților, specialiștii angajați în recuperarea activelor însușite în mod necuvenit au avut doar un succes foarte limitat, în principal din cauza diversității și complexității dispozițiilor și procedurilor aplicabile în diversele sisteme juridice naționale, a rigidității juridice, a lipsei de cunoștințe specializate din partea țărilor Primăverii arabe în cauză cu privire la procedurile legale, financiare și administrative din jurisdicțiile europene și din alte jurisdicții și a resurselor insuficiente de care dispun;

4.

îndeamnă UE și statele sale membre să depună mai multe eforturi semnificative menite să faciliteze returnarea într-un termen rezonabil către popoarele țărilor Primăverii arabe a activelor necuvenite furate de fostele regimuri; încurajează oficiile naționale de recuperare a activelor din toate statele membre să coopereze îndeaproape și să dezvolte relații cu autoritățile relevante din țările Primăverii arabe pentru a le ajuta în abordarea acestor proceduri judiciare complexe; solicită Serviciul European de Acțiune Externă să își asume un rol proactiv de lider, în special pentru coordonarea eforturilor statelor membre, asigurarea construirii capacităților și încurajarea cooperării dintre toate statele implicate;

5.

subliniază că recuperarea activelor este un element esențial al sprijinului acordat de Uniune pentru tranziția democratică și refacerea economiei din aceste țări și poate consolida încrederea reciprocă a ambelor părți în spiritul parteneriatului cu societățile, una dintre componentele fundamentale ale politicii europene de vecinătate revizuite;

6.

salută, în acest sens, inițiativa Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Regatului Unit, Japoniei, Elveției și Statelor Unite de a publica un ghid care să ofere o descriere cuprinzătoare a sistemelor lor juridice naționale în ceea ce privește recuperarea activelor, pentru ca țările solicitante să înțeleagă mai bine posibilitățile juridice, tipul de informații disponibile, tipurile de investigații care pot fi efectuate și modul în care să se procedeze pentru a obține o recuperare eficientă a activelor prin acordarea de asistență juridică reciprocă; încurajează toate statele membre să procedeze în același mod și să stabilească un set comun de principii la nivelul Uniunii Europene;

7.

salută inițiativa G8 a parteneriatului de la Deauville privind planul de acțiune referitor la recuperarea activelor, care identifică măsuri concrete de promovare a cooperării și a asistenței în cazuri specifice, a eforturilor de construire a capacității și a asistenței tehnice, și sugerează o inițiativă de colaborare regională, și anume Forumul arab privind recuperarea activelor, în vederea dezbaterilor și a cooperării în domeniul continuării eforturilor;

8.

salută noul cadru legislativ adoptat de Consiliu la 26 noiembrie 2012, care facilitează returnarea fondurilor însușite în mod necuvenit Egiptului și Tunisiei, autorizând statele membre ca, pe baza unor hotărâri judecătorești recunoscute, să deblocheze activele înghețate și încurajând schimbul de informații dintre autoritățile relevante ale statelor membre, pe de o parte, și autoritățile din Egipt și Tunisia, pe de altă parte; subliniază, totuși, că este necesar să se obțină rezultate concrete și ca Libia să fie inclusă pe deplin în acest proces;

9.

salută cooperarea strânsă dintre instituțiile UE și alți actori internaționali cheie în vederea recuperării activelor de către Egipt, Libia și Tunisia, în special Inițiativa de recuperare a activelor furate (StAR) a Băncii Mondiale și a Biroului ONU pentru droguri și criminalitate; subliniază că este foarte important să se profite la maximum de mecanismele existente atât la nivel național, cât și internațional, în paralel cu adoptarea noii legislații necesare și cu adaptarea legislației existente în acest domeniu din sistemele juridice naționale;

10.

solicită Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana să prezinte parlamentelor naționale chestiunea recuperării activelor, astfel încât deputații de pe ambele continente să poată fi convinși să promoveze în mod activ măsuri juridice pentru a asigura o cooperare mai strânsă între poliție și autoritățile judiciare implicate;

11.

solicită instituirea imediată a unui mecanism al UE compus dintr-o echipă de anchetatori, procurori, avocați și alți experți naționali și internaționali, cu scopul de a oferi consiliere și asistență juridică și tehnică țărilor Primăverii arabe în procesul de recuperare a activelor; solicită ca acest mecanism să fie finanțat corespunzător de instrumentul financiar relevant din domeniul relațiilor externe ale Uniunii; subliniază, având în vedere caracterul complex, sensibil și îndelungat al procedurilor judiciare, importanța sustenabilității acestui mecanism al UE; solicită instituțiilor UE să tragă învățăminte din această experiență și să o folosească drept bază pentru viitor; observă și posibilitatea finanțării suplimentare a acestui mecanism, într-un stadiu ulterior, prin acorduri de cofinanțare cu statele solicitante;

12.

îndeamnă Liga Arabă să definească, să adopte și să pună rapid în aplicare mecanisme de cooperare privind recuperarea activelor și solicită în special țărilor din Golf să coopereze de o manieră mai consolidată și să ofere țărilor Primăverii arabe sprijinul lor juridic pentru a trata procesul de recuperare a activelor;

13.

recunoaște și sprijină pe deplin contribuția organizațiilor societății civile, atât în statele solicitante, cât și în statele solicitate, la procesul de recuperare a activelor, în special prin furnizarea de informații autorităților competente, încurajarea cooperării dintre actorii naționali și internaționali cheie, monitorizarea returnării activelor și garantarea faptului că activele returnate sunt folosite de o manieră transparentă și eficace în statele solicitante;

14.

își reafirmă angajamentul față de sprijinirea tranziției democratice a țărilor Primăverii arabe și le promite acestora sprijin și asistență pentru construirea unor democrații solide și stabile în care să fie respectate statul de drept, drepturile omului și drepturile fundamentale, inclusiv drepturile femeilor și libertatea de expresie, și în care alegerile să se deruleze în conformitate cu standardele internaționale; subliniază că este crucial ca UE să își arate angajamentul concret și real față de acest proces;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Parlamentului și Guvernului Elveției, Congresului și Președintelui Statelor Unite ale Americii, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, precum și parlamentelor și guvernelor Egiptului, Libiei și Tunisiei.