—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în special, articolul 153 alineatul (1) litera (e), consideră că actul juridic care urmează să fie adoptat trebuie să conțină elementele de mai jos:

1.

atunci când se ocupă de anticiparea, pregătirea și gestionarea restructurărilor, întreprinderile, reprezentanții lucrătorilor, autoritățile publice și alte părți interesate, fiecare acționând în funcție de capacitatea și competența sa și la momentul care corespunde diferitelor lor responsabilități, acționează într-un spirit de cooperare, bazat pe procese de informare și consultare, desfășurate la timp și într-o manieră exhaustivă, recunoscând totodată, că aceste procese au menirea de a proteja în același timp interesele întreprinderilor în ceea ce privește competitivitatea și sustenabilitatea, precum și interesele lucrătorilor lor;

2.

o restructurare de succes din punct de vedere economic și responsabilă din punct de vedere social impune integrarea sa într-o strategie pe termen lung care are drept scop să asigure și să consolideze sustenabilitatea și competitivitatea întreprinderii pe termen lung. De asemenea, este necesar ca resursele umane să fie elementul central al strategiei de dezvoltare a întreprinderii.

3.

angajatorii respectă legislația anti-discriminare, în special în ceea ce privește discriminării pe criterii de vârstă, atunci când selectează lucrătorii vizați de concediere;

4.

anticiparea, pregătirea și gestionarea schimbărilor are loc în contextul consolidării dialogului social și în scopul promovării schimbării, într-o manieră compatibilă cu păstrarea obiectivelor prioritare ale ocupării forței de muncă și ale sănătății lucrătorilor;

5.

este nevoie de conceperea, promovarea și consolidarea de măsuri privind situația întreprinderii și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă și a condițiilor de muncă, în special acolo unde acestea pot fi amenințate;

6.

restructurarea este facilitată iar impactul său atenuat atunci când întreprinderile dezvoltă în mod continuu abilitățile și competențele lucrătorilor lor, mărindu-le șansele de angajare și mobilitatea lor internă și externă;

7.

întreprinderile adaptabile și forța de muncă rezistentă dezvoltă, în cooperare cu reprezentanții lucrătorilor, cu autoritățile regionale și locale și cu alte organizații relevante, mecanisme de anticipare și de panificare pe termen lung a necesităților de ocupare a forței de muncă și de aptitudini. Ele recunosc dreptul fiecărui lucrător de a beneficia de o formare adecvată. lucrătorii recunosc că educația și învățarea pe tot parcursul vieții sunt necesare pentru consolidarea capacității lor de inserție profesională.

8.

procesele de restructurare afectează nu doar o singură întreprindere, deoarece întreprinderile lucrează tot mai mult în rețele, ceea ce intensifică nevoia de a înființa forumuri cu multiple părți pentru dezbaterea aspectelor sociale.

9.

conform bunelor practici din restructurare, pregătirea trebuie începută imediat ce se întrevede necesitatea restructurării, devenind astfel posibile evitarea sau reducerea la minimum a consecințelor economice, sociale și teritoriale și cele asupra mediului;

10.

este binecunoscut faptul că orice operațiune de restructurare, în special, una de dimensiuni majore și care generează un impact semnificativ, ar trebui să fie însoțită de o explicație și o justificare pentru părțile interesate, care să cuprindă alegerea măsurilor preconizate în raport cu obiectivele și cu opțiunile alternative și respectarea deplină și implicarea adecvată a reprezentanților lucrătorilor de la toate nivelurile, pregătiți în timp util, pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru consultări, înainte ca întreprinderea să ia o decizie;

11.

măsuri solide menite să limiteze impactul restructurării, impun întreprinderilor să recurgă la concedieri doar în ultimă instanță și numai după ce au luat în considerație toate alternativele posibile și/sau au implementat posibilele măsuri de sprijin;

12.

cooperarea și asistența active din partea autorităților publice la nivelul respectiv, în pregătirea, gestionarea și, mai ales, implementarea operațiunilor de restructurare contribuie într-o mare măsură la conversia economică și la păstrarea lucrătorilor; ar trebui, de asemenea, implicați actorii economici locali, în special IMM-urile, fiind într-o situație de dependență față de întreprinderea care se restructurează, datorită calității furnizorilor sau a subcontractanților;

13.

sistemele de sprijin financiar existente, canalizate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) sau prin Fondul Social European (FSE) în cadrul noilor perspective financiare 2014-2020, nu ar trebui să înlocuiască stimulentele la nivel național pe baza anticipării, pregătirii și gestionării responsabile; Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să continue, cu o capacitate consolidată, pentru a acționa în mod reactiv, temporar și paliativ;

14.

este important ca întreprinderile, în colaborare cu reprezentanții lucrătorilor, să creeze instrumente de evaluare periodică și să raporteze cu privire la activitățile lor ce vizează anticiparea restructurării, respectând legislațiile sau practicile naționale;

15.

noul punct central al guvernării economice se axează pe consolidarea bugetelor publice și amenință, prin limitări ale sectorului public, posibilitățile de atenuare a efectelor negative ale restructurărilor.

16.

orice prevedere a Uniunii ar trebui aplicată întreprinderilor și grupurilor de întreprinderi atât private, cât și publice, în conformitate cu legislația națională și/sau acordurile colective. în orice caz de restructurare majoră a întreprinderilor și a grupurilor de întreprinderi, care implică fie un număr semnificativ de lucrători, fie un procent semnificativ din personalul respectivelor întreprinderi, într-o perioadă limitată de timp;

17.

orice cadru al Uniunii referitor la anticiparea, pregătirea și gestionarea schimbărilor și a restructurărilor ar trebui să încurajeze și să acorde prioritate acordului dintre întreprindere și reprezentanții lucrătorilor de la nivel local. Normele standard se aplică numai când nu există un astfel de acord.

1.

Scopul este de a promova și facilita informarea și consultarea în ceea ce privește schimbările economice și îmbunătățirea modului în care întreprinderile, reprezentanții lucrătorilor, autoritățile publice și alte părți interesate relevante (fiecare având o responsabilitate diferită și un rol consecutiv în procesul de restructurare), din întreaga Uniuni de a anticipa, pregăti și gestiona restructurarea întreprinderilor într-un mod responsabil din punct de vedere social;

2.

pentru aceasta, întreprinderile și reprezentanții lucrătorilor, atunci când se ocupă de restructurare, recunosc, într-un spirit de cooperare, că aceste procese au menirea de a proteja atât interesele întreprinderilor în ceea ce privește competitivitatea și sustenabilitatea, cât și pe cele ale angajaților, în ceea ce privește condițiile sociale, de angajare, de îngrijire a sănătății și de lucru.

1.

În sensul prezentei legi:

2.

orice prevedere a Uniunii ar trebui aplicată întreprinderilor și grupurilor de întreprinderi atât private, cât și publice, în conformitate cu legislația națională și/sau acordurile colective. În orice situație de restructurare majoră a întreprinderilor și a grupurilor de întreprinderi, care implică fie un număr semnificativ de lucrători, fie un procent semnificativ din personalul respectivelor întreprinderi, într-o perioadă limitată de timp.

1.

Toate operațiunile de restructurare sunt integrate într-o strategie pe termen lung care are drept scop asigurarea și consolidarea sustenabilității și competitivității întreprinderii pe termen lung, pentru a promova o cultură orientată spre inovare, recunoscând faptul că, în majoritatea cazurilor, întreprinderile sunt forțate să se restructureze din cauza unor modificări neprevăzute ale condițiilor de piață sau din cauza evoluției tehnologiei;

2.

strategia pe termen lung include obiective legate de dezvoltarea economică, precum și de resurse umane, ocuparea forței de muncă și de aptitudini, axate pe dezvoltarea permanentă a aptitudinilor și competențelor forței de muncă pentru creșterea competitivității și sustenabilității întreprinderii și a capacității sale de adaptare, precum și pentru creșterea capacității de inserție profesională a lucrătorilor și facilitarea tranziției lucrătorilor și a mobilității lor interne și externe;

3.

în acest scop, statele membre stimulează întreprinderile să asigure accesul pentru fiecare lucrător la formare, pentru a anticipa cerințele impuse de schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii; lucrătorii recunosc că educația și învățarea pe tot parcursul vieții sunt necesare pentru creșterea capacității lor de inserție profesională și acceptarea ofertelor de formare relevante;

4.

cursurile de pregătire propuse reprezintă o investiție autentică pe termen lung, indiferent de vârsta lucrătorului; ele vizează în special necesitățile legate de sectoarele industriale de vârf, de noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, de tranziția către o economie verde sau de asistența medicală și, în general, de sectoarele cele mai eficace în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

1.

Întreprinderile de proiectare, în consultare cu reprezentanții lucrătorilor, respectând drepturile și obligațiile lor reciproce, precum și, după caz, în consultare cu autoritățile publice și alte părți interesate relevante, strategiile de dezvoltare a resurselor umane adaptate la propriile lor circumstanțe, precum și mecanisme care anticipează și planifică viitoarele necesități în materie de ocupare a forței de muncă și aptitudini;

2.

în acest scop, întreprinderile stabilesc, în cooperare cu reprezentanții angajaților și cu alți actori relevanți:

3.

fiecare lucrător beneficiază anual de un număr de ore de pregătire, care va fi stabilit prin lege sau prin acord colectiv. Cu toate acestea, necesitățile în materie de formare ar trebui identificate în principal prin evaluări ale aptitudinilor, pentru a verifica dacă se menține capacitatea lor de inserție profesională;

4.

necesitățile în materie de formare ale fiecărui lucrător ar trebui analizate periodic și ar trebui identificate soluții de formare adecvate, dacă este cazul;

5.

prevederile punctelor 1 și 3 de mai sus nu se aplică întreprinderilor sau lucrătorilor care fac obiectul unui acord, încheiat la un nivel relevant și cu părțile relevante, referitor la procedurile în vederea anticipării aptitudinilor sau a evaluărilor pentru necesitățile în materie de ocupare și de aptitudini;

6.

dacă este posibil și corespunzător, întreprinderile:

7.

punerea concretă în aplicare este realizată într-un acord între părțile în cauză;.

8.

întreprinderile dependente sunt informate cu privire schimbările și planurile prevăzute la punctul 2. Lucrătorii acestora sunt incluși în aceste mecanisme și planuri, la cererea întreprinderii dependente, cu motivația că aceste mecanisme și planuri sunt utile pentru propria lor adaptare și dezvoltare. Acest fapt nu împiedică întreprinderile dependente să își dezvolte mecanisme proprii;

1.

Cu excepția cazurilor în care restructurarea este declanșată de evenimente neprevăzute, toate operațiunile de restructurare, în special cele care ar putea avea un efect negativ semnificativ, sunt precedate de o pregătire adecvată a tuturor părților interesate relevante, în funcție de atribuțiile lor specifice, cu scopul de a preveni sau atenua impactul economic, social și local;

2.

în general, restructurarea este declanșată de situații extraordinare rezultate din schimbări pe piață sau evoluții ale tehnologiei; este în interesul tuturor părților implicate ca atunci când apar astfel de situații extraordinare conducerea și angajații să se implice în discuții oportune în conformitate cu cerințele de informare și consultare din legislația Uniunii;

3.

orice operațiune de restructurare propusă ar trebui explicată pe deplin reprezentanților angajaților cărora ar trebui să li se furnizeze informații privind restructurarea propusă pentru a le permite să realizeze o evaluare aprofundată și să se pregătească pentru consultări, dacă este cazul.

4.

această pregătire se desfășoară cât mai devreme posibil și începe imediat ce se întrevede necesitatea restructurării, respectând metodele și procedurile negociate la nivel de sector, de regiune a societății în cauză, dacă este cazul; cu excepția situațiilor excepționale menționate la punctul 1 de mai sus, pregătirea se desfășoară într-un interval de timp care să permită consultarea semnificativă a tuturor părților interesate în cauză și adoptarea măsurilor necesare pentru a evita sau reduce la minimum impactul economic, social și local al restructurării;

5.

actorii economici locali, în special întreprinderile și lucrătorii lor dependenți de întreprinderea care se restructurează, ar trebui, de asemenea, informați de la început cu privire la restructurarea propusă;

6.

transparența și informarea la timp a angajaților privind situația întreprinderilor sunt esențiale în vederea implicării lor în restructurare și în procesele de anticipare a schimbării; angajații trebuie implicați în cadrul discuțiilor cât mai devreme pentru a participa la procesele de restructurare a întreprinderilor sau de planificare a unei eventuale preluări a întreprinderii, în caz de închidere;

7.

este necesar ca în cadrul fiecărei restructurări impactul asupra concedierilor să fie tratat cu prioritate printr-un angajament clar și transparent al întreprinderilor privind ocuparea forței de muncă.

1.

Orice operațiune de restructurare, în special, una de dimensiuni majore și care generează un impact semnificativ, ar trebui să fie însoțită de o explicație și o justificare pentru părțile interesate, înainte de luarea oricăror măsuri practice, indiferent de realizarea operațiunilor de restructurare pe baza fie a obiectivelor și exigențelor strategice pe termen lung, fie a constrângerilor pe termen scurt și indiferent dacă decizia privind restructurarea este adoptată de întreprindere sau de un grup care controlează întreprinderea;

2.

măsurile prevăzute la punctul 1 cuprind alegerea măsurilor avute în vedere pentru realizarea obiectivelor, după realizarea unei evaluări a altor opțiuni posibile, în contextul tuturor intereselor implicate;

3.

întreprinderile informează de la început autoritățile publice și reprezentanții lucrătorilor de la nivelul relevant, în timp util, în special pe cei de la nivel local, și îi implică cât mai mult posibil în punerea în aplicare a procesului de restructurare;

4.

actorii economici locali, în special întreprinderile și lucrătorii lor dependenți de întreprinderea care se restructurează, sunt, de asemenea, informați de la început cu privire la procesul de restructurare;

5.

această prevedere nu se aplică în cazul în care informarea și consultarea reprezentanților salariaților sunt reglementate comparabil la nivel național.

1.

Atunci când apare necesitatea restructurării, companiile consideră concedierile doar în ultimă instanță și numai după analizarea tuturor opțiunilor alternative și identificarea și implementarea măsurilor de sprijin, dacă este cazul;

2.

în special, întreprinderile iau în calcul toate opțiunile relevante ca alternativă și inițiază un dialog cu părțile interesate interne și externe pentru a încerca și a le asocia la soluționarea concedierilor, cum ar fi:

3.

dacă nu se pot evita concedierile, sau ca parte din pachetul ce urmează a fi implementat în contextul opțiunilor alternative, întreprinderile, cu asistență din partea autorităților locale și a serviciilor de ocupare a forței de muncă publice/private, participă la furnizarea unei astfel de asistențe pentru lucrătorii interesați, într-un context adecvat, menit să le crească capacitatea de reinserție profesională și să-i ajute să reintre pe piața muncii rapid și sustenabil;

4.

fără a aduce atingere obligațiilor lor care reies din legislația și practicile UE și cele naționale, întreprinderile au în vedere următoarele măsuri privind capacitatea de inserție profesională, dacă acestea sunt necesare și utile pentru a limita impactul operațiunii:

1.

Dacă este cazul, întreprinderile și reprezentanții angajaților lor ar trebui să negocieze acorduri colective pentru a acoperi problemele care apar din restructurarea propusă;

2.

Prevederile din recomandările 6 și 7 nu se referă la aplică întreprinderile sau lucrătorii care fac obiectul unui acord încheiat la nivelul relevant și cu părțile relevante, referito la procedurile și mecanismul pentru pregătirea, gestionarea într-o manieră responsabilă social și reducerea costurilor sociale interne ale operațiunilor de restructurare.

1.

Dacă operațiunea de restructurare are consecințe locale majore, întreprinderile urmăresc să dezvolte complementarități și sinergii între acțiunilor lor pregătitoare și acțiunile celorlalți actori, în scopul maximizării oportunităților de reangajare a lucrătorilor, pentru a încuraja reconversia economică, socială și de mediu și pentru a dezvolta activități economice sustenabile noi, care generează locuri de muncă de calitate, prin încheierea unor acorduri între întreprinderile din același sector de activitate sau din aceeași zonă geografică, pentru a reangaja lucrătorii disponibilizați;

2.

în sensul punctului 1, întreprinderile informează autoritățile regionale sau locale și alți actori relevanți cu privire la măsurile care sunt în curs de pregătire în conformitate cu recomandarea 8. Aceștia participă și/sau contribuie la orice grup operativ sau rețea înființată la nivel regional sau sectorial, pentru a minimiza impactul operațiunii.

3.

dacă se dovedește necesar și în conformitate cu cerințele naționale sau regionale, întreprinderile concep și implementează strategii care au ca scop reabilitarea și/sau relocalizarea siturilor industriale care este posibil să fie abandonate, ca măsură de mediu, ca mijloc de atragere de noi activități și ca metodă de absorbție a unei proporții din locurile de muncă ce se vor pierde;

4.

măsurile prevăzute la Recomandarea 8 acoperă, în măsura în care este posibil, lucrătorii din întreprinderile dependente; întreprinderile dependente și lucrătorii lor sunt întotdeauna informași dacă aceste informații sunt necesare sau folositoare pentru propria lor adaptare și pentru gestionarea procesului de restructurare din cadrul acestor întreprinderi.

1.

Statele membre asigură, se asemenea, ca autoritățile publice și toate organismele care depind de propria autoritate, furnizează asistența și consilierea necesară din partea acestora pentru a facilita un proces uniform de restructurare, în vederea reducerii impactului;

2.

autoritățile publice și serviciile de ocupare a forței de muncă de la diferite niveluri intervin, prin atribuțiile lor în ceea ce privește anticiparea și gestiunea, prin:

3.

autoritățile publice și serviciile de ocupare a forței de muncă sprijină sau oferă consiliere, într-o strânsă colaborare cu organizațiile partenere de la nivelul corespunzător, în ceea ce privește mecanismele de planificare pe termen lung și planurile multianuale referitoare la necesitățile în materie de ocupare a forței de muncă și de aptitudini din cadrul companiilor, în special în organizarea evaluării competențelor pentru angajații implicați;

4.

în regiunile afectate de schimbările structurale, autoritățile publice, dacă consideră adecvat, în strânsă cooperare cu organizațiile partenerilor sociali de la nivelul relevant:

1.

Fără a se aduce atingere obligațiilor întreprinderilor ce decurg din dreptul Uniunii, legislațiile sau practicile naționale, autoritățile publice asigură, unde este posibil, sprijin financiar și alte resurse de sprijinire a măsurilor care favorizează creșterea șanselor de angajare a lucrătorilor unei companii în curs de restructurare, în măsura în care acest tip de sprijin este necesar sau adecvat pentru a le permite să se reintegreze rapid pe piața muncii;

2.

în conformitate cu normele care le reglementează, fondurile Uniunii, și în special FEDR și FSE, pot fi folosite pentru a sprijini o acțiune integrată vizând anticiparea și pregătirea restructurării, precum și pentru a ajuta angajatorii să se adapteze la schimbare, în sensul punctelor 1 și 2;

3.

fără a înlocui niciuna dintre obligațiile statelor membre sau ale angajaților, ce decurg din legislația Uniunii, legislațiile sau practicile naționale, în conformitate cu normele de reglementare a acestora, fondul FEG poate fi folositor pentru a asigura sprijin financiar în vederea reintegrării rapide în muncă a lucrătorilor concediați.

1.

întreprinderile creează instrumente pentru evaluarea și raportarea periodică a practicilor lor de restructurare, în cooperare cu reprezentanții lucrătorilor și, după caz, cu organizațiile externe implicate în acest proces;

2.

statele membre cooperează cu Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, oferind informații statistice cu privire la activitățile de restructurare;

3.

acest cadru nu aduce în niciun fel atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din legislația UE în domeniul implicării lucrătorilor; statele membre pot introduce sau menține dispoziții care sunt mai favorabile pentru protecția principiului egalității de tratament;

4.

acest cadru nu aduce în niciun fel atingere obligațiilor în materie de protecția muncii referitoare la plățile compensatorii în cazul încetării activității; punerea sa în aplicare nu constituie în niciun caz un motiv pentru o reducere a nivelului de protecție împotriva discriminării, deja acordat de statele membre;

5.

fiecare stat membru prevede că, în cazuri specifice și în condițiile și în limitele prevăzute de legislația națională, companiile respective nu sunt obligate să comunice informațiile atunci când caracterul acestora, conform unor criterii obiective, este de natură să le afecteze grav funcționarea sau să le aducă prejudicii. statul membru poate dispune ca această excepție să facă obiectul unei autorizații administrative sau judiciare prealabile;

6.

statele membre dispun ca reprezentanții lucrătorilor și orice alte persoane care au acces la informațiile care au fost puse la dispoziția lor în mod expres, ca urmare a acestor acte legislative, nu sunt autorizate să le dezvăluie dacă acestea au fost comunicate confidențial, în conformitate cu legislația și practica națională;

7.

statele membre ar trebui să excludă companiile care nu respectă dreptul Uniunii de la alocarea unor ajutoare publice din bugetul național;

8.

fără a aduce atingere punctului 7, nimic nu împiedică utilizarea unor fonduri din bugetul general al Uniunii Europene și din bugetele naționale, pentru a sprijini direct lucrătorii companiilor menționate la punctul respectiv.