52013DC0897

1.           Introducere

Cadrul European al Calificărilor (CEC)[1] promovează învățarea pe tot parcursul vieții și îmbunătățește mobilitatea, capacitatea de inserție profesională și integrarea socială ale cursanților și lucrătorilor, prin crearea unui cadru european de referință pentru sistemele de calificări. CEC facilitează compararea și recunoașterea calificărilor milioanelor de absolvenți care caută noi oferte de educație sau care intră pe piața forței de muncă din Europa în fiecare an. De exemplu, Republica Cehă a acordat 900 de tipuri de calificări profesionale unui număr de aproximativ 150 000 de studenți în anul 2012. În același an, un număr de aproximativ 69 000 de tipuri de calificări reglementate au fost acordate unui număr de aproape 16,8 milioane de cursanți din UK.

CEC reprezintă un nou mod de abordare a cooperării europene în materie de calificări. Acest cadru stabilește opt niveluri de referință, descrise în funcție de rezultatele învățării, care se referă la toate formele și nivelurile de calificare. Această focalizare pe rezultatele învățării plasează cursantul în centru și este importantă pentru compararea și recunoașterea calificărilor din diferite țări și în diferite contexte de învățare.

Comisia a subliniat în mod constant faptul că este important să fie sprijinită comparabilitatea competențelor și a calificărilor pe teritoriul UE, mai ales în contextul actual, în care rata șomajului atinge niveluri ridicate; în acest sens, comparabilitatea ar putea să faciliteze circulația dintr-o țară în alta și schimbul de ocupații pentru cursanți și lucrători. Este deosebit de important să li se dea posibilitatea cursanților și lucrătorilor să își prezinte competențele și calificările dobândite în medii de învățare formale, non-formale sau informale, în contextul inițiativelor emblematice ale strategiei Europa 2020, cum ar fi „Tineretul în mișcare”, „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” și „O agendă digitală pentru Europa”, precum și în contextul pachetului privind ocuparea forței de muncă „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” și al Recomandării Consiliului privind validarea învățării non-formale și informale. Pentru a veni în sprijinul acestei activități și a asigura recunoașterea cu ușurință a competențelor și calificărilor dincolo de granițe, Comisia a comunicat intenția sa de a crea un „Spațiu european pentru competențe și calificări”, ca parte a inițiativei sale intitulate „Regândirea educației”[2].

CEC stimulează guvernele naționale în vederea simplificării și transparentizării procesului de recunoaștere a calificărilor: 36 de țări participă voluntar la CEC (28 de state membre ale UE, cinci țări candidate, precum și Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Raportul de față prezintă experiența CEC până în prezent și dezbate posibilele implicații pentru viitor. Raportul face o analiză menită să răspundă la întrebarea dacă recomandarea, în forma sa actuală, poate face față noilor provocări cauzate de schimbările rapide de natură socială, economică și tehnologică, precum și dacă favorizează învățarea flexibilă. Această evaluare vine într-un moment cu semnificație deosebită, fiind menită să abordeze probleme precum rata ridicată a șomajului și creșterea numărului de oferte de educație și de calificări disponibile. Provocările includ creșterea numărului de calificări oferite de către furnizorii privați și a celui de calificări oferite la nivel internațional, precum și apariția recentă a cursurilor online deschise și în masă (MOOC), care au potențialul de a ajunge la mulți studenți. Această evaluare, împreună cu evaluările Europass și EQAVET [Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională] și cu raportul privind progresele înregistrate în procesul de asigurare a calității în învățământul superior, vor ajuta la identificarea provocărilor și a posibilelor îmbunătățiri ale spațiului european al competențelor și calificărilor.

2.           rezultate și impact

2.1. Caracteristicile principale ale CEC

CEC cuprinde următoarele elemente cheie:

· opt niveluri de referință europene definite în funcție de rezultatele învățării și capabile să cuprindă toate tipurile și nivelurile de calificări de pe cuprinsul Europei. Nivelurile CEC 5, 6, 7 și 8 sunt compatibile cu descriptorii calificărilor pentru ciclul scurt și cu cele trei cicluri ale Cadrului calificărilor din Spațiul european al învățământului superior (QF-EHEA)[3];

• abordarea bazată pe rezultatele învățării. Descriptorii de nivel sunt definiți prin raportare la cunoștințe, abilități și competențe și nu sunt legați de elemente ale contextului învățării, precum durata sau locul;

• principiile comune pentru asigurarea calității în învățământul superior și în educația și formarea profesională în contextul CEC.

În vederea punerii în aplicare a CEC, a fost creat un grup consultativ (GC) pentru CEC, iar în statele membre au fost înființate centre naționale de coordonare (denumite în continuare „centre naționale”).

Grupul consultativ asigură coerența generală și promovează transparența procesului de corelare a sistemelor de calificări cu CEC. Pentru a-și îndeplini rolul de asigurare a corelărilor în anul 2009, GC pentru CEC a adoptat zece criterii și proceduri pentru corelarea nivelurilor naționale de calificări cu cele ale CEC[4]. Acestea au contribuit la stabilirea unei abordări comune de prezentare a rezultatelor corelării către părțile interesate. Toate țările folosesc aceste criterii pentru structurarea rapoartelor lor interne cu privire la corelare. Anumite criterii (în special criteriile 3 și 4), ar putea fi interpretate în diferite moduri și necesită clarificări suplimentare pentru a asigura coerența generală a procesului de corelare.

Centrele naționale de coordonare sprijină și direcționează relația dintre sistemele naționale de calificări și CEC, împreună cu alte autorități naționale competente; de asemenea, centrele naționale promovează calitatea și transparența acestei relații.

2.2. Accelerarea punerii în aplicare: sunt necesare eforturi în vederea urgentării acțiunilor

Recomandarea prevede două date țintă:

• 2010: anul în care statele membre ar fi trebuit să coreleze sistemele lor naționale de calificări cu CEC, în special prin corelarea nivelurilor de calificări ale acestora cu CEC și, acolo unde este cazul, prin crearea unor cadre naționale ale calificărilor (CNC);

• 2012: toate noile certificate, diplome și documente „Europass” privind calificările, eliberate de autoritățile competente, trebuie să conțină o referință clară la nivelul CEC corespunzător.

Etapa 2010

Patru state membre au reușit să coreleze sistemele lor naționale de calificări până în anul 2010. Trei dintre acestea aveau deja un CNC funcțional în anul 2008.

Douăzeci de state membre și-au prezentat rapoartele naționale cu privire la corelarea cu CEC până în luna iunie 2013. Restul țărilor (opt state membre, patru țări candidate și Norvegia) preconizează finalizarea procesului de corelare în perioada 2013-2014.

Până la sfârșitul lui 2010 || FR, IE, MT, UK

2011 || BE-vl, CZ, DK, EE, LT, LV, NL, PT

2012 || AT, DE, HR, LU

2013 || BG, IT, PL, SI

De realizat corelarea || State membre: BE-fr, BE-de, EL, ES, FI, HU, KY, RO, SE, SK, Țări candidate: IS, ME, MK, TK Țară SEE: NO

Tabelul 1 — Sinteza punerii în aplicare a primei etape a recomandării CEC, septembrie 2013

Din sinteză reiese că recomandarea generează reforme – de exemplu, dezvoltarea unor CNC‑uri cuprinzătoare, bazate pe rezultatele învățării – care necesită un angajament politic și tehnic semnificativ din partea multor părți interesate. Astfel de evoluții necesită timp. Prin urmare, în pofida angajamentului național puternic față de CEC, devine evidentă întârzierea în punerea sa în aplicare. Pentru a evita întârzieri suplimentare, toate țările ar trebui să finalizeze procesele de corelare până la sfârșitul anului 2014 și să accelereze punerea în aplicare a recomandării. Comisia va intensifica monitorizarea punerii în aplicare a CEC la nivel național, prin schimburi bilaterale, după necesități, astfel încât fiecare țară să fie sprijinită să își depășească dificultățile specifice în mod individual.

Ar trebui remarcat faptul că un raport privind corelarea reprezintă un „instantaneu” al sistemului de calificări al unei țări, în timp ce corelarea constituie un proces continuu de reflecție asupra schimbării sistemelor de calificări. Prin urmare, țările ar trebui să își revizuiască periodic rapoartele privind corelarea și să informeze grupul consultativ cu privire la orice modificări, dar și cu privire la modul în care au răspuns observațiilor părților interesate. GC ar trebui să stabilească criterii și proceduri pentru urmărirea evoluțiilor din cadrul sistemelor naționale de calificări și a impactului acestora asupra corelării.

Etapa 2012

Cea de a doua etapă are avantajul de a apropia CEC în mod direct de cursanți, lucrători, instituții de învățământ și de formare profesională, dar și de angajatori. Introducerea nivelurilor CEC de calificare și suplimente reprezintă un pas important către facilitarea unei mai bune comparări a calificărilor la nivel transfrontalier.

Omiterea etapei de corelare a cauzat întârzieri semnificative în îndeplinirea celei de a doua etape. O singură țară a introdus nivelurile CEC în suplimentele sale Europass până în anul 2012. Două țări au inclus nivelurile CEC în bazele lor de date cu privire la calificări. Până în septembrie 2013, trei țări au emis calificări corelate la nivel CEC și cinci țări au început să includă nivelurile CEC în suplimentele lor Europass. Alte șase țări plănuiesc demararea acestei etape în perioada 2013-2014.

|| Sfârșitul anului 2012 ||  Septembrie 2013

Introducerea nivelului CEC în certificatele și diplomele noi || ||  CZ, DK, LT

Introducerea nivelului CEC în suplimentele Europass- Suplimentul la Diplomă (SD) și/sau Suplimentul la Certificat (SC) || FR (SC) ||  CZ (SC), DK (SD), EE (SD), IE (SD)

Introducerea nivelului CEC în bazele de date naționale ale calificărilor || FR, UK ||  CZ, DK,

Tabelul 2: Sinteza punerii în aplicare a celei de a doua etape a recomandării CEC

În prezent este imperios necesar să se realizeze cea de a doua etapă. Introducerea nivelului CEC și descrierea clară a rezultatelor învățării oferă celor interesați un instrument puternic pentru o mai bună comunicare cu privire la nivelul și diversitatea competențelor și calificărilor pe care le dețin. Acest lucru este important mai ales în vremuri de criză. În prezent devine urgentă intensificarea acțiunilor la nivel național pentru ca măcar un sfert din toate calificările acordate în Europa să includă o referință CEC până la sfârșitul anului 2014.

Țările abordează în moduri diferite cea de a doua etapă. Majoritatea autorităților naționale au în vedere soluții tehnice, care să fie utilizate sistematic la nivel național. Alte țări lasă în seama instituțiilor care acordă calificări să decidă dacă și cum să introducă nivelurile CEC în certificate, diplome, suplimente Europass și baze de date privind calificările. În general, țările sunt de acord că este necesară o abordare comună la nivelul UE pentru a asigura același nivel de transparență pentru toți cursanții și lucrătorii. Grupul consultativ ar trebui să conceapă o astfel de abordare comună.

2.3 Un sistem coerent

Structura pe opt niveluri a CEC se aplică sistemelor naționale de calificări și nevoilor părților interesate. Majoritatea țărilor dețin sau dezvoltă CNC-uri cuprinzătoare, care acoperă toate tipurile și nivelurile calificărilor din sistemele formale de educație și formare profesională. Numărul de niveluri ale CNC-urilor depinde de nevoile naționale.

Principiile generale și structura CEC – definirea conceptului de „calificare” și faptul că nivelurile se bazează pe rezultatele învățării – facilitează compararea calificărilor. Totuși, trebuie luate în considerare câteva aspecte semnificative, în vederea unor îmbunătățiri viitoare:

deși scopul CEC este acela de a fi un punct de referință pentru toate calificările obținute în Europa, indiferent de autoritatea care le acordă, majoritatea CNC-urilor se limitează la calificările acordate de instituțiile publice de învățământ și de formare profesională. Doar câteva CNC-uri includ calificările acordate în afara sistemelor oficiale, cum ar fi de exemplu cele din sectorul privat, care adesea au importanță pe piața forței de muncă. O provocare majoră este aceea de a se asigura că toate calificările din CNC, inclusiv cele obținute prin învățare non-formală și informală, prezintă încredere și respectă cerințele minime cu privire la calitate. Grupul consultativ ar trebui să ofere îndrumări cu privire la criteriile comune care trebuie luate în considerare pentru includerea calificărilor în CNC-uri; este posibil ca trăsăturile caracteristice actuale ale CEC să nu corespundă noilor evoluții. Sunt tot mai des utilizate practici noi, precum învățarea mixtă. MOOC reprezintă o evoluție recentă în cadrul învățământului la distanță, permițând organizarea procesului de asimilare a cunoștințelor în regim transfrontalier și conform unor fusuri orare diferite, oriunde există conexiune la internet.

De asemenea, calificările se acordă în prezent inclusiv de către organisme internaționale și de către companii multinaționale din diferite țări din Europa și din afara acesteia. Unele țări le-au inclus în CNC-urile lor, dar nu întotdeauna la același nivel CEC. Aceste aspecte necesită o abordare coerentă din partea tuturor țărilor a procesului de corelare cu CEC, pentru a evita confuzia în rândul angajatorilor și al titularilor de calificări;

descriptorii CEC ai nivelurilor pentru „cunoștințe” și „abilități” corespund descriptorilor naționali. Totuși, descriptorul pentru „competență” este mai problematic, deoarece descriptorul inclus în Anexa II nu corespunde integral definiției date „competenței” în Anexa I. Prin urmare, ar trebui să fie clarificat descriptorul pentru „competență”; principiile comune privind asigurarea calității reprezintă un ajutor pentru țările care trec prin procesul de corelare. Deși principiile comune au fost concepute cu scopul de a reglementa numai calificările din învățământul profesional și tehnic, precum și pe cele din învățământul superior, acestea sunt, bineînțeles, relevante și pentru alte tipuri de calificări. Ar trebui să fie relevat în mod explicit potențialul acestora de a oferi îndrumare pentru toate nivelurile și pentru toate tipurile de calificări; la nivel european s-au discutat mai detaliat unele probleme legate de calificările pentru nivelurile CEC 2-3 – care se acordă la absolvirea ciclului obligatoriu de învățământ, precum și cele pentru nivelurile CEC 3-5 – care includ calificările la absolvire, care permit accesul la învățământul superior și la calificările de meșter artizan.

Conform Convenției cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior (denumită în continuare „Convenția de recunoaștere de la Lisabona”), calificările la absolvire care permit accesul în învățământul superior sunt, în mare parte, echivalente, oferind accesul la învățământul superior din Europa și din afara acesteia. Corelarea acestor calificări cu niveluri CEC diferite sugerează o diferență în ceea ce privește nivelul rezultatelor învățării, care poate constitui un impediment în calea mobilității absolvenților care doresc să aibă acces la învățământul superior dintr-o altă țară.

În unele cazuri, calificările naționale cu aceeași denumire/același titlu sunt diferite din punctul de vedere al conținutului și al complexității. În alte cazuri, țările interpretează diferit felul în care rezultatele învățării corespund cel mai bine unui nivel CEC. Chiar dacă sunt justificate, aceste diferențe nu vor fi înțelese de persoanele pentru care titlul calificării rămâne același și, prin urmare, ar trebui să reprezinte o calificare similară. Prin schimb de informații și prin publicarea unor orientări la nivel european ar trebui să se urmărească în continuare obiectivul de a crește gradul de înțelegere și de încredere privind deciziile legate de corelare;

conceptul CEC este pe deplin compatibil cu Cadrul calificărilor din Spațiul european al învățământului superior (QF-EHEA). Este asigurată coerența punerii în aplicare, în special deoarece Consiliul Europei (CoE) participă la ședințele grupului consultativ și ale centrelor naționale de coordonare, iar Comisia participă la ședințele QF-EHEA. Datorită acestei coerențe, majoritatea țărilor au putut realiza corelarea cu CEC și conformitatea cu QF-EHEA într-un singur proces, și au putut prezenta un raport unic care să abordeze criteriile ambelor procese. Mai multe țări care au aderat la procesul de la Bologna, dar care nu au realizat corelarea cu CEC, au dezvoltat, de asemenea, CNC-uri de învățare pe tot parcursul vieții, bazate pe rezultatele învățării. Ar fi util să se evalueze opiniile țărilor cu privire la valoarea adăugată a celor două cadre generale ale calificărilor europene.

2.4 CEC în calitate de instrument central de recunoaștere a calificărilor și de asigurare a transparenței

CEC se referă la toate nivelurile și tipurile de calificări. Din punctul de vedere al eficacității și al impactului este esențială coerența dintre CEC și alte politici și instrumente[5] europene care vizează îmbunătățirea transparenței competențelor și a calificărilor [cum ar fi QF-EHEA, Europass, ECTS, ECVET, Directiva 2005/36, ESCO (Clasificarea europeană multisectorială a aptitudinilor, competențelor și ocupațiilor), validarea învățării informale și non-formale] precum și dintre acestea și cadrele și principiile de asigurare a calității [EQAVET și ESG (Standardele și orientările europene)]. Toate acestea facilitează libera circulație a persoanelor și promovează învățarea pe tot parcursul vieții, iar unele dintre acestea împărtășesc abordarea bazată pe rezultatele învățării.

CEC și Sistemele europene de credite transferabile, respectiv ECTS și ECVET, sunt coerente din punctul de vedere al principiilor lor de bază, însă nu sunt încă pe deplin armonizate în ceea ce privește punerea concretă în aplicare. Sistemul ECTS este folosit în aproximativ 75 % din cursurile din cadrul învățământului superior. Deși majoritatea programelor sunt descrise în prezent în funcție de rezultatele de învățare vizate, provocarea o reprezintă utilizarea criteriului bazat pe rezultatele învățării inclusiv în faza de concepere și evaluare a programului. Revizuirea în curs a ghidului ECTS va asigura consultanță europeană suplimentară. ECVET se bazează integral pe rezultatele învățării, însă se află într-un stadiu incipient de punere în aplicare.

Principiile comune ale CEC privind asigurarea calității sunt, în mare parte, compatibile cu Standardele și orientările europene (ESG) și cu EQAVET. Totuși, principiile pe care se bazează toate cele trei instrumente fac referire numai la asigurarea calității în ceea ce privește educația și formarea profesională, în general, și nu oferă consultanță specifică în vederea asigurării calității metodei bazate pe rezultatele învățării, a calificărilor și a cadrelor calificărilor. Ar trebui să se utilizeze evaluările în curs ale CEC, EQAVET și revizuirea ESG pentru a se explora posibilitatea realizării unor sinergii suplimentare între cadrele calificărilor europene și sistemele de asigurare a calității.

CEC este compatibil cu Convenția de recunoaștere de la Lisabona (LRC)[6], care facilitează recunoașterea calificărilor în învățământul superior din Europa și accesul la acesta. Textul subsidiar al LRC privind utilizarea cadrelor calificărilor pentru recunoașterea calificărilor obținute în alte țări, adoptat în iunie 2013, încurajează crearea unor conexiuni mai strânse între cadrele calificărilor și recunoașterea calificărilor în vederea continuării procesului de învățare. Totuși, practicile de recunoaștere la nivel instituțional rareori iau în considerare cadrele calificărilor și transparența mai mare oferite de cadrele europene.

În legătură cu Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale există o mai slabă coerență. În vederea recunoașterii calificărilor pe piața forței de muncă, directiva stabilește cinci niveluri și criterii de intrare, cum ar fi durata cursului, iar CEC prevede opt niveluri, bazate pe rezultatele învățării. Acest lucru a provocat incertitudine în rândul părților interesate. Prin urmare, noua directivă[7] are în vedere crearea unor sinergii cu CEC. Se va păstra sistemul de cinci niveluri de intrare, dar va deveni posibilă configurarea „cadrelor comune de formare”, care să permită țărilor să convină cu privire la nivelurile minime de cunoștințe, abilități și competențe corelate cu nivelurile CEC. Astfel, țările vor fi în măsură să recunoască automat calificările profesionale.

Recomandarea prevede o strânsă corelare cu Europass. Suplimentele Europass ar trebui să includă referințe la nivelul CEC corespunzător, însă acest lucru se întâmplă rar din cauza punerii în aplicare limitate a celei de a doua etape a CEC.

În sfârșit, există legături strânse între dezvoltarea clasificării europene multisectoriale a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO) și CEC. Calificările care sunt corelate cu CEC vor fi introduse în ESCO în mod indirect. Acest lucru se va face prin intermediul portalului CEC, care va fi conectat la bazele de date naționale privind calificările. Calificările internaționale care nu sunt incluse în CNC-uri vor fi incluse direct în ESCO. Este necesară o coordonare a abordărilor bazate pe rezultatele învățării utilizate în cadrul CEC și ESCO.

2.5 Guvernanță

CEC este gestionat prin grupul consultativ și prin centrele naționale de coordonare (secțiunea 2.1).

Grupul consultativ este format din reprezentanți ai:

· unui număr de 36 de țări (28 de state membre, cinci țări candidate, Liechtenstein, Norvegia și Elveția);

· partenerilor sociali europeni (CES, BusinessEurope, UEAPME, CEIP);

· organizațiilor-umbrelă la nivel european care acordă calificări [Eurochambres, EUCIS-LLL (Platforma societății civile europene privind învățarea pe tot parcursul vieții), EUA (Asociația Universităților Europene)]; și

· altor părți interesate (agenții publice de ocupare a forței de muncă, Uniunea Europeană a Studenților, Centrul European pentru Voluntariat, Forumul European al Tineretului).

CoE participă la GC pentru a asigura coerența între CEC și QF-EHEA.

Cedefop și Fundația Europeană de Formare sprijină GC.

GC oferă orientări eficiente pentru procesele naționale de corelare și sporește încrederea și înțelegerea între țările participante. Mandatul său a fost prelungit în anul 2012 pentru a se putea monitoriza punerea în aplicare a Recomandării Consiliului privind validarea învățării non-formale și informale[8]. Scopul este acela de a intensifica și mai mult legăturile dintre cadrele calificărilor și măsurile de validare, care în cele mai multe țări nu au fost dezvoltate încă.

Au fost instituite centre naționale în 36 de țări. Acestea au fost înființate în diferite formule instituționale, inclusiv ministere, agenții naționale, autorități naționale de calificări, instituții de cercetare în învățământ și centre de informare în învățământ. Gradul de eficacitate al centrelor naționale depinde de măsura în care acestea sunt legate de gestionarea procesului CNC/CEC la nivel național. Majoritatea activităților centrelor naționale se axează pe comunicarea cu părțile interesate, însă relaționarea cu partenerii sociali prezintă dificultăți, iar competențele de comunicare cu publicul larg lipsesc. Autoritățile naționale ar trebui să evalueze modul în care centrele naționale ar putea să comunice mai bine cu diverse părți interesate și să pună în aplicare strategii de comunicare.

Deși centrele naționale au folosit doar aproximativ 75 % din bugetul pe care l-au avut disponibil în ultimii trei ani, din cauza dificultăților inițiale de natură organizatorică și a modificărilor aduse programelor de corelare, activitățile acestora au fost considerate esențiale pentru punerea în aplicare a CEC la nivel național.

Portalul CEC oferă informații despre CEC și despre rezultatele proceselor naționale de corelare. Acesta permite compararea cu CEC a nivelurilor naționale ale calificărilor și căutarea calificărilor în cadrul portalului. Funcția de comparare afișează informații despre 9 din cele 20 de țări care au realizat corelarea. Căutarea calificărilor individuale va fi posibilă numai la sfârșitul anului 2013. Dificultatea majoră constă în faptul că nu toate țările dețin baze de date naționale privind calificările, iar în țările în care există, acestea nu cuprind toate calificările cuprinse în cadrele naționale ale calificărilor. Este nevoie de participarea majorității țărilor pentru ca potențialul portalului să fie valorificat integral.

 2.6 Impact și sustenabilitate

Deși nu există statistici privind impactul CEC asupra învățării pe tot parcursul vieții și asupra mobilității, iar punerea sa în aplicare este într-o etapă incipientă, trecerea la abordarea bazată pe rezultatele învățării reprezintă o realizare majoră. Acest lucru a deschis calea către parcursuri de învățare mai flexibile și către validarea învățării non-formale și informale.

Impactul CEC a trecut de granițele celor 36 de țări participante. O serie de țări din cadrul parteneriatului cu UE au adoptat conceptele CEC pentru propriile procese de dezvoltare națională și regională, iar unele țări din alte regiuni ale lumii încearcă să poarte un dialog pe tema CEC.

Având în vedere nivelul angajamentului politic față de CEC, instrumentul comun de referință ar fi sustenabil fără un sprijin financiar european, însă părțile interesate consideră că o coordonare solidă la nivelul UE reprezintă o necesitate pentru asigurarea coerenței și transparenței procesului de punere în aplicare.

3.           concluzii

Rezultatele evaluării confirmă faptul că CEC este acceptat în mare măsură ca punct de referință pentru dezvoltarea cadrelor calificărilor, pentru punerea în aplicare a abordării bazate pe rezultatele învățării, precum și pentru creșterea transparenței și recunoașterea aptitudinilor și competențelor. CEC ar putea fi punctul nodal al unui viitor Spațiu european pentru competențe și calificări. Totuși, întârzierile în ceea ce privește punerea în aplicare au creat nevoia urgentării acțiunilor. UE ar trebui să creeze oportunități pentru cursanți și lucrători, astfel încât competențele acestora să poată fi prezentate cu mai multă vizibilitate, indiferent de locul și modul în care au fost dobândite. UE trebuie să facă tot posibilul pentru ca CEC să devină complet operațional cât mai curând posibil.

Pe baza rezultatelor evaluării, Comisia sugerează luarea în considerare a următoarelor măsuri care să sporească relevanța, eficacitatea și impactul CEC:

Accelerarea corelării cu CEC și dezvoltarea cadrelor naționale ale calificărilor

Toate țările ar trebui să dezvolte CNC-uri solide, care să fie înțelese și utilizate de către părțile interesate. Cadrele naționale ar trebui să se bazeze pe consultări la nivel național, să stabilească un consens general cu privire la modul în care nivelurile naționale ale calificărilor se corelează cu CEC și să asigure finalizarea primului lor raport de corelare până în anul 2014.

Consolidarea rolului și impactului cadrelor calificărilor bazate pe rezultatele învățării la nivel național și la nivel european

Guvernele ar trebui să se angajeze să utilizeze abordarea bazată pe rezultatele învățării în toate subsistemele educaționale și de formare profesională, prin punerea în aplicare a unor CNC-uri cuprinzătoare, care să includă calificările acordate atât în ​​interiorul cât și în afara sistemelor tradiționale de educație și de formare profesională formală. CNC-urile ar trebui să fie integrate în politicile generale în domeniile educației, formării profesionale și ocupării forței de muncă. La nivel european, ar trebui să fie clarificat descriptorul pentru „competență” din anexele I și II la recomandare.

Creșterea transparenței și coerenței în ceea ce privește corelarea cu CEC, având în vedere caracterul în schimbare al sistemelor de calificări

Corelarea ar trebui să fie percepută ca un proces continuu și nu ar trebui să se limiteze la prezentarea unui singur raport de corelare. GC ar trebui să ofere îndrumări cu privire la criteriile 3 și 4 și să dezvolte o strategie completă pentru monitorizarea rapoartelor viitoare privind corelarea. Aceasta ar trebui să includă o monitorizare consolidată a modului în care țările iau în considerare observațiile GC legate de rapoartele naționale privind corelarea, precum și gestionarea neconcordanțelor dintre țări cu privire la corelare. De asemenea, GC ar trebui să sprijine comunicarea între părțile interesate cu privire la aspectele mai dificile legate de corelare.

Intensificarea legăturii dintre cadrul european de referință pentru asigurarea calității și cadrele privind calificările

Ar trebui să se asigure o mai mare coerență între principiile comune ale CEC privind asigurarea calității, EQAVET și ESG, în sprijinul abordării bazate pe rezultatele învățării, astfel încât să poată fi elaborate principii coerente privind asigurarea calității procesului de învățare pe tot parcursul vieții. Pe lângă creșterea încrederii în calificări, în cadrele calificărilor și în corelarea cu CEC, acest lucru ar putea avea drept rezultat și creșterea încrederii și asigurarea unei mai bune permeabilități între subsistemele educaționale și de formare profesională.

Îmbunătățirea comunicării cu privire la CEC, în vederea stabilirii unor legături mai directe cu cursanții, lucrătorii și alte părți interesate și a informării acestora cu privire la beneficiile pe care le aduce CEC

Ulterior corelării calificărilor lor cu CEC, țările ar trebui să se asigure că toate certificatele, diplomele și suplimentele Europass noi includ o trimitere la nivelul CEC corespunzător. Țările ar trebui să creeze baze de date/registre naționale ale calificărilor și să le conecteze la portalul CEC. Portalul CEC ar trebui conectat la Portalul ofertelor de educație din spațiul european (Ploteus) și la ESCO. Comisia va examina modul în care instrumentele web pot fi utilizate pentru a oferi cursanților, lucrătorilor și altor părți interesate servicii legate de competențe, pentru a veni în sprijinul mobilității, învățării pe tot parcursul vieții și al capacității de inserție profesională.

O utilizare mai eficientă a CEC în politicile și instrumentele de sprijinire a mobilității și învățării pe tot parcursul vieții

CEC poate să acționeze ca un pivot central cu care relaționează alte politici și instrumente europene, cum ar fi transferul și recunoașterea creditelor. Cadrele calificărilor și sistemele de credite bazate pe rezultatele învățării facilitează parcursuri de învățare individuală mai flexibile în diferite instituții, sectoare și țări. Comisia, statele membre și părțile interesate ar trebui să consolideze și să explice conexiunile dintre CEC și Sistemele europene de credite transferabile. Țările ar trebui să utilizeze CEC din ce în ce mai mult ca pe o sursă suplimentară de informare pentru autoritățile competente care analizează recunoașterea calificărilor emise în alte state membre, în contextul Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale și în țările ET 2020 (cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale), în contextul Convenției de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor.

Clarificarea rolului CEC prin raportare la calificările internaționale și pentru țările și regiunile din afara Europei

CEC este folosit din ce în ce mai mult ca punct de referință pentru compararea calificărilor. Procesul de corelare aflat în derulare și criteriile pe care se bazează acesta ar trebui să garanteze faptul că CEC cuprinde toate tipurile de calificări, inclusiv pe cele internaționale. Ar trebui studiate, în continuare, modurile în care CEC ar putea sprijini compararea și recunoașterea calificărilor obținute în afara Europei.

Dezvoltarea CEC pentru o mai bună adaptare la evoluțiile prezente în cadrul e-learning și în privința calificărilor internaționale

CEC ar trebui să cuprindă calificări internaționale și calificări care includ module absolvite în diferite țări sau care combină sesiuni față în față și sesiuni online. CEC poate deveni un cadru cu adevărat atotcuprinzător doar dacă se adaptează acestor noi evoluții și își menține capacitatea de a ține pasul cu schimbările care apar în privința modalităților de furnizare a educației și a formării profesionale.

Inițiativa „Regândirea educației” a subliniat rolul educației în ceea ce privește creșterea economică, competitivitatea și ocuparea forței de muncă. Una dintre propunerile incluse în inițiativă se referă la explorarea viitoarelor sinergii între instrumentele UE, în vederea asigurării transparenței și recunoașterii competențelor și calificărilor. Acest proces ar trebui să pună bazele dezvoltării unui Spațiu european al competențelor și calificărilor, în care orice persoană să poată circula liber, iar competențele să îi fie recunoscute rapid în vederea continuării studiilor și înțelese în mod corespunzător de către angajatori.

Comisia va discuta concluziile prezentate în acest raport cu părțile interesate relevante inclusiv în cadrul dezbaterii publice privind Spațiul european al competențelor și calificărilor din iarna 2013/2014. Pe baza concluziilor acestei dezbateri și a unei Evaluări a impactului, Comisia poate avea în vedere înaintarea unei propuneri de revizuire a temeiului juridic actual al CEC – Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 (2008/C 111/01).

[1] http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/eqf_en.htm

[2] COM(2012) 669 final.

[3] http://www.ehea.info/Uploads/qualification/QF-EHEA-May2005.pdf

[4] http://ec.europa.eu/eqf/documentation_ro.htm

[5] http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/mobility_en.htm.

[6] Seria Tratate Europene nr. 165 — Convenție cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, Lisabona, 11.IV.1997.

[7] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52011PC0883:RO:NOT

[8] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:398:0001:0005:RO:PDF