52013DC0698

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

PROGRESE ÎNREGISTRATE ÎN ÎNDEPLINIREA OBIECTIVULUI PROTOCOLULUI DE LA KYOTO ȘI A OBIECTIVULUI UE PENTRU 2020

[prevăzut la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE]

CUPRINS

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU PROGRESE ÎNREGISTRATE ÎN ÎNDEPLINIREA OBIECTIVULUI PROTOCOLULUI DE LA KYOTO ȘI A OBIECTIVULUI UE PENTRU 2020.................................................................................................................................................... 1

1........... Rezumat......................................................................................................................... 3

2........... Progrese efective înregistrate între 1990 și 2011............................................................. 6

2.1........ Evoluția emisiilor de GES în statele membre................................................................... 6

2.2........ Intensitățile GES și emisiile de GES pe cap de locuitor în 2011..................................... 7

2.3........ Emisiile de GES în 2011, comparativ cu 2010................................................................. 9

2.4........ Evoluția emisiilor în principalele sectoare........................................................................ 9

3........... Progrese în îndeplinirea obiectivului de la Kyoto............................................................ 11

3.1........ Prima perioadă de angajament (2008-2012)................................................................. 11

3.1.1..... UE-28.......................................................................................................................... 11

3.1.2..... UE-15.......................................................................................................................... 12

3.1.3..... UE-11.......................................................................................................................... 12

3.2........ Utilizarea preconizată a mecanismelor Kyoto de către operatorii și autoritățile publice din Uniune      13

3.3........ Utilizarea preconizată a absorbanților de carbon.......................................................... 14

4........... Progrese în îndeplinirea obiectivului stabilit pentru 2020................................................. 15

4.1........ Obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de GES până în 2020..................................... 15

4.2........ Distanța previzionată până la atingerea obiectivelor...................................................... 15

5........... Situația aplicării politicii Uniunii în domeniul schimbărilor climatice................................. 19

5.1........ Reducerea emisiilor....................................................................................................... 19

5.2........ Adaptarea la schimbările climatice................................................................................. 22

5.3........ Finanțarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice........................................ 22

5.4.      Cercetarea și inovarea în domeniul schimbărilor climatice          23

6........... Situația țărilor candidate și a țărilor potențial candidate la aderare......................... 23

1.           Rezumat

Depășirea obiectivelor de la Kyoto, 2008-2012

În 2011, totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) ale UE-28, fără emisiile și absorbția rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) și excluzând emisiile generate de transporturile aeriene internaționale, a fost cu 18,3 % mai scăzut comparativ cu nivelurile din 1990. Emisiile de GES urmează în continuare tendința generală descrescătoare observată începând cu 2004. În 2011, emisiile au atins nivelurile cele mai scăzute din 1990 și până în prezent.

Conform celor mai recente date de inventar, în 2011, emisiile de GES ale UE-15 și ale UE-28 au scăzut cu 4,2 % și, respectiv, cu 3,3 % în comparație cu 2010. În 2011, diminuarea nivelului emisiilor se explică, în mare parte, prin faptul că iarna din anul respectiv a fost mai blândă decât cea din 2010, ceea ce a dus la o scădere a cererii de încălzire. Această diminuare a fost precedată de o ușoară creștere în 2010 datorată parțial redresării economice, care s-a produs după o scădere puternică în 2009 provocată, în mare parte, de efectele crizei economice din 2008. Estimările preliminare arată că emisiile din UE-15 și UE-28 au continuat să scadă cu 0,5 % și, respectiv, cu 1,3 % în 2012.

În temeiul Protocolului de la Kyoto, statele din UE-15 au convenit ca, în perioada 2008-2012, să își reducă emisiile de GES cu 8 % față de nivelul anului de referință. Pe baza celor mai recente date de inventar pentru 2011, emisiile totale de GES ale UE-15 (fără LULUCF) au scăzut cu 14,9 % față de nivelurile din anul de referință, astfel cum arată figura 1. Astfel, UE­15 nu numai că va îndeplini obiectivele de la Kyoto pentru prima perioadă de angajament (2008-2012), dar le va și depăși. În prima perioadă de angajament va fi economisită o cantitate cumulată de 0,9 gigatone de echivalent CO2, ca urmare a depășirii obiectivului de la Kyoto al UE-15. Deși emisiile UE-15 erau inferioare cantității care i-a fost atribuită, statele membre ale UE-15 și întreprinderile situate în aceste state membre au compensat o parte a emisiilor lor cu credite de reducere a emisiilor, ceea ce a avut drept rezultat depășirea obiectivului cu o cantitate totală de 1,6 gigatone de echivalent CO2, reprezentând aproape dublul efortului de reducere față de obiectivul inițial de la Kyoto.

Creșterea PIB-ului în perioada 1990-2011 a fost de 44 % pentru UE-15 și de 45 % pentru UE-28. În perioadele în care economia a înregistrat o creștere semnificativă emisiile au scăzut, demonstrând decuplarea dintre creșterea economică și emisiile de GES. În consecință, între 2010 și 2011, PIB-ul UE-28 a crescut cu 1,4 %, iar emisiile de GES au scăzut cu 3,3 %.

Figura 1: Emisiile reale (Mt echivalent CO2) ale UE-15

Notă: Săgețile se bazează pe o medie a datelor de inventar privind emisiile pentru perioada 2008-2012 (emisiile din 2012 se bazează pe estimări indirecte).

Sursa: Comisia Europeană, AEM

Potrivit datelor de inventar privind GES din 2011, opt state membre ale UE-15 (Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Portugalia, Suedia și Regatul Unit) își vor îndeplini probabil obiectivele individuale de reducere a GES numai prin reducerea emisiilor interne, după cum indică figura 6. Se preconizează că Irlanda și Portugalia își vor îndeplini obiectivele utilizând absorbanții de carbon. Austria, Belgia, Danemarca, Țările de Jos și Spania ar putea să își îndeplinească obiectivele prin utilizarea mecanismelor flexibile ale Protocolului de la Kyoto. Având în vedere utilizarea creditelor de emisii în temeiul Protocolului de la Kyoto, astfel cum este prevăzută în prezent, Luxemburgul nu este încă pe cale să își îndeplinească obiectivul (deficit de 1,7 %), iar Italia înregistrează în prezent un deficit mic (de 0,7 %) (a se vedea figura 6). Ambele deficite pot fi acoperite în cursul perioadei de ajustare[1].

În majoritatea celor treisprezece state membre care au aderat la UE începând cu 2004, potrivit informațiilor, emisiile au crescut ușor între 2009 și 2012. Cu toate acestea, pe baza datelor disponibile în prezent, se preconizează că toate cele unsprezece state membre care au un obiectiv în temeiul Protocolului de la Kyoto își vor respecta sau își vor depăși chiar angajamentele. Se estimează că, pentru prima perioadă de angajament, aceste state membre și-au depășit obiectivele stabilite prin Protocolul de la Kyoto cu un total de 2,4 gigatone de CO2 excluzând LULUCF și creditele de reducere a emisiilor. Celelalte două state membre, Cipru și Malta, nu au obligații în cadrul primei perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto.

Pe drumul cel bun pentru îndeplinirea obiectivului Strategiei Europa 2020 și a obiectivului de la Kyoto pentru perioada 2013-2020

De la 1 ianuarie 2013, toate statele membre ale UE pun în aplicare obligațiile ulterioare asumate în cadrul celei de-a doua perioade de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto, respectiv perioada 2013-2020. Această decizie a fost adoptată în cadrul Conferinței de la Doha privind schimbările climatice, din decembrie 2012. Pachetul privind clima și energia[2] adoptat în 2009 oferă un ansamblu integrat de politici și măsuri pentru punerea în aplicare a noilor obligații din cadrul celei de-a doua perioade de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto și pentru abordarea schimbărilor climatice până în 2020 și după această dată. Acest pachet reprezintă, de asemenea, unul dintre cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa 2020 pentru locuri de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, ceea ce demonstrează că acțiunile de combatere a schimbărilor climatice sunt pe deplin integrate în politicile globale ale UE.

Efortul total pe care Uniunea va trebui să îl depună pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 % până în 2020 față de 1990 este repartizat între sectoarele EU ETS și cele care nu fac obiectul EU ETS. În ceea ce privește EU ETS, pregătirea etapei a 3-a (2013-2020) s-a încheiat cu succes înainte de 1 ianuarie 2013, inclusiv achiziția platformelor de licitație, crearea registrului unic al Uniunii și adoptarea unor norme armonizate privind monitorizarea, raportarea, acreditarea și verificarea.

În privința sectoarelor care nu fac obiectul EU ETS, în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor[3], fiecare stat membru are limite individuale anuale obligatorii de emisii pentru perioada 2013-2020. UE este pe calea cea bună pentru a-și îndeplini obiectivul general referitor la sectoarele care nu fac obiectul EU-ETS, însă 13 state membre trebuie să pună în aplicare politici suplimentare pentru a-și îndeplini obiectivele individuale pentru 2020. Monitorizarea stadiului de punere în aplicare a obligațiilor în sectoarele care nu fac obiectul EU ETS este asigurată în special în cadrul semestrului european[4].

În 2011, emisiile UE-28 (inclusiv emisiile generate de transporturile aeriene internaționale) au fost cu 16,9 % sub nivelul din 1990. Potrivit unor date estimative pentru 2012, emisiile au scăzut cu încă 1 % în 2012, fiind astfel cu 18 % mai reduse decât în 1990.

Figura 2 prezintă datele de inventar privind emisiile UE până în 2011, datele aproximative privind emisiile pentru 2012[5] și datele previzionate până în 2020 (cu excepția emisiilor generate de transporturile aeriene internaționale). Aceasta ilustrează efortul de reducere a emisiilor, cu excepția emisiilor generate de transporturile aeriene internaționale, necesar până în 2020 în cadrul pachetului privind clima și energia (calea pentru atingerea obiectivului pachetului). Obiectivul pentru prima perioadă de angajament (2008-2012) este definit ca suma dintre obiectivul colectiv al UE-15 și obiectivele individuale ale celorlalte state membre[6]. Obiectivul UE-28 pentru cea de-a doua perioadă de angajament (2013-2020) corespunde unei reduceri cu 20 % a emisiilor în comparație cu suma emisiilor din anul de referință[7].

Potrivit celor mai recente previziuni privind emisiile de GES, care țin cont de implementarea pachetului privind clima și energia, UE își va îndeplini colectiv obiectivul pentru 2020 (a se vedea figura 7).

Figura 2: Emisiile reale (Mt echivalent CO2) ale UE-28 (cu excepția emisiilor generate de transporturile aeriene internaționale și a LULUCF).

Notă:      (*) definit ca suma dintre obiectivul colectiv al UE-15 și obiectivele individuale naționale ale statelor membre UE-13 [media emisiilor (date indirecte) pentru perioada 2008-2012 pentru Malta și Cipru].

(**) definit ca suma cotelor anuale de emisii ale statelor membre fixate conform Deciziei privind partajarea eforturilor și plafonului ETS, cu excepția emisiilor generate de transporturile aeriene internaționale.

Sursa: Comisia Europeană, AEM

2.           Progrese efective înregistrate între 1990 și 2011

2.1.        Evoluția emisiilor de GES în statele membre

Evoluția globală a emisiilor de GES ale UE este în continuare puternic influențată de tendințele primilor doi producători de emisii, Germania și Regatul Unit, care generează aproximativ o treime din emisiile totale ale UE. Aceste două state membre au reușit să își reducă emisiile de GES cu 539 Mt echivalent CO2 față de anul de referință Kyoto. Principalele motive ale acestei tendințe pozitive în Germania au fost creșterea randamentului centralelor electrice și termice, creșterea ponderii energiei din resurse regenerabile și modernizarea economică a celor cinci noi landuri după reunificarea Germaniei. Reducerea emisiilor de GES din Regatul Unit se explică în principal prin trecerea de la utilizarea petrolului și a cărbunilor, la utilizarea gazelor naturale pentru producția de energie electrică, precum și prin măsurile de reducere a emisiilor de N2O generate de producerea acidului adipic.

În 2011, Italia a fost al treilea mare producător de emisii din UE (generând 10,7 % din totalul UE-28), depășind ușor Franța (10,6 %). În 2011, emisiile de GES ale Italiei au fost cu 5,4 % sub nivelul din 1990. Între 1990 și 2004, emisiile din Italia au crescut în principal din cauza transportului rutier, a producerii de energie electrică și termică și a rafinării petrolului, dar, de atunci, emisiile totale de GES ale țării au scăzut cu peste 15 %. În 2011, emisiile de GES ale Franței au fost cu 12,7 % sub nivelul din 1990. Franța a înregistrat reduceri importante ale emisiilor de N2O generate de producerea acidului adipic, însă emisiile de CO2 generate de transportul rutier au crescut între 1990 și 2011.

Polonia și Spania ocupă în continuare locurile cinci și șase în clasamentul statelor cu cele mai mari emisii din UE-28, cu 8,7 % și, respectiv, 7,7 % din totalul emisiilor de GES în 2011. Emisiile Poloniei au scăzut cu 12,6 % între 1990 și 2011 (cu 29,1 % față de 1988, care este anul de referință). Principalii factori care au determinat reducerea emisiilor Poloniei au fost, ca și în cazul altor noi state membre, îmbunătățirea eficienței energetice a industriei grele și modernizarea generală a economiei la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Excepția semnificativă o constituie transporturile (în special transportul rutier), sector în care emisiile au crescut în mod considerabil. Emisiile Spaniei au crescut cu 23,9 % în perioada 1990-2011 și cu 21 % față de anul de referință. Acest fapt a fost cauzat în mare parte de creșterea emisiilor generate de transportul rutier, de producerea de energie electrică și termică și de industriile producătoare.

În 2011, emisiile a douăzeci și unu de state membre s-au situat sub nivelurile din anul de referință. Emisiile de GES din Spania, Portugalia, Grecia, Austria și Irlanda au depășit nivelurile din anul de referință (în majoritatea cazurilor, 1990). Cipru și Malta nu și-au asumat angajamente privind reducerea emisiilor în cadrul primei perioade de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto. În aceste două state membre, emisiile din 2011 s-au situat cu aproximativ 50 % peste nivelurile din 1990. Variațiile procentuale ale emisiilor de GES dintre anul de referință și anul 2011 sunt cuprinse între -56 % (Lituania) și +21 % (Spania).

2.2.        Intensitățile GES și emisiile de GES pe cap de locuitor în 2011

Atât în UE-28, cât și în UE-15, emisiile au înregistrat o scădere, în timp ce economia a cunoscut o creștere semnificativă. Figura 3 demonstrează că decuplarea creșterii economice de emisiile de GES a înregistrat un progres constant din 1990 și până în prezent.

Figura 3: Evoluția PIB (în termeni reali), a emisiilor de GES și a intensității emisiilor (mai exact, raportul dintre emisiile de gaze cu efect de seră și PIB) – Indice (1990 = 100)

Sursa: AEM, DG ECFIN (baza de date Ameco), Eurostat

Între 1990 și 2011, PIB-ul UE-28 a crescut cu 45 %, în timp ce emisiile au scăzut cu 18,3 %. PIB-ul UE-15 a crescut cu 44 %, iar emisiile de GES au scăzut cu 14,9 %. Între 2010 și 2011, PIB-ul UE-28 a crescut cu 1,4 %, iar emisiile de GES au scăzut cu 3,3 %.

Intensitatea globală a emisiilor de GES (și anume a emisiilor pe unitate de producție economică) ale UE-28 a fost în continuă scădere începând din 1990, ajungând în 2011 la aproape jumătate din nivelurile anului 1990 (a se vedea figura 3).

Între 1990 și 2011, intensitatea emisiilor de GES a scăzut în toate statele membre. Cea mai mare scădere s-a observat în Slovacia și Estonia (-66 % în fiecare țară), în România, Lituania și Irlanda (-62 %) și în Polonia (-60 %). Variațiile cele mai mici s-au produs în Croația (-18 %), Portugalia (-20 %), Italia, Grecia și Malta (-23 % în fiecare țară) și Spania (-24 %).

În 2011, în UE-28, emisiile pe cap de locuitor se situau la nivelul de 9 tone echivalent CO2. Emisiile pe cap de locuitor au scăzut cu 23 % în comparație cu 1990. Cu toate acestea, în 2011, s-au înregistrat în continuare diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește emisiile de GES pe cap de locuitor, acestea variind de la 5,5 tone echivalent CO2 (Letonia), la 23,6 tone echivalent CO2 (Luxemburg). Aceste diferențe sunt determinate în mare parte de intensitatea energetică și de mixul energetic al fiecărei țări. Începând din 1990, tendințele emisiilor pe cap de locuitor variază, de asemenea, foarte mult de la un stat membru la altul. Începând din 1990, cele mai importante reduceri ale emisiilor pe cap de locuitor (peste 20 %) s-au realizat în statele membre din Europa Centrală și de Est, în Luxemburg, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Suedia, Franța, Irlanda și Belgia. În Cipru, Malta, Portugalia, Slovenia și Spania, emisiile pe cap de locuitor au crescut începând din 1990. Totuși, emisiile pe cap de locuitor generate de aceste state membre sunt sub media Uniunii, cu excepția Ciprului (a se vedea și figura 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

2.3.        Emisiile de GES în 2011, comparativ cu 2010

Emisiile de GES ale Europei (UE-28) au scăzut în 2011 cu 3,3 % (reprezentând 155,3 Mt echivalent CO2) datorită, în principal, unei ierni mai blânde în Europa și reducerii cererii de încălzire. În 2011, emisiile au atins nivelurile cele mai scăzute din 1990 și până în prezent. Această scădere s-a produs după o creștere a emisiilor în 2010 (+ 2,4 %). Creșterea din 2010, intervenită după o scădere puternică în 2009 (-7,1 %), a fost provocată în principal de efectele redresării economice și de o iarnă mai rece decât de obicei (a se vedea și figura 1).

În 2011, sectorul care a înregistrat cea mai mare scădere (peste 106 Mt echivalent CO2) și a contribuit cel mai mult la reducerea globală a emisiilor de GES în UE-28 față de anul precedent a fost sectorul „rezidențial și comercial”. O iarnă mai călduroasă și cererea mai scăzută de încălzire au fost principalele elemente care explică această tendință. Următoarea reducere în ordinea mărimii a provenit din sectorul „producția publică de energie electrică și termică” (aproape 20 de Mt echivalent CO2), urmat de sectorul „industriile producătoare și construcțiile” (aproximativ 12 Mt echivalent CO2) . Împreună, cele trei sectoare au reprezentat 89 % din reducerea totală obținută în UE în perioada 2010-2011.

În procente, în șapte state membre s-a înregistrat o creștere în comparație cu 2010: Bulgaria (9,6 %), România (5,8 %), Estonia (4,8 %), Lituania (2,3 %), Malta (0,8 %), Spania (0,5 %) și Slovenia (0,1 %). În celelalte douăzeci și unu de state membre s-au înregistrat reduceri ale emisiilor de GES, cele mai importante producându-se în Finlanda (-10,1 %), Belgia (-8,8 %), Danemarca (-8,1 %), Țările de Jos (-7,1 %) și Regatul Unit (-7 %).

2.4.        Evoluția emisiilor în principalele sectoare

Producția și utilizarea energiei, precum și transporturile sunt cele mai importante sectoare, reprezentând 79 % din totalul emisiilor la nivelul Uniunii în 2011. Agricultura a generat 10 % din totalul emisiilor de GES, procesele industriale 7 %, iar deșeurile 3 %. Solvenții și alte sectoare reprezintă mai puțin de 0,3 % din totalul emisiilor, după cum arată figura 4 de mai jos:

Figura 4: Distribuția emisiilor pe sectoare în UE-28

Sursa: Inventarele naționale 2012, AEM

Începând din 1990, diminuarea nivelului emisiilor provenite din sectorul energetic, din agricultură, și din deșeuri a fost neutralizată parțial de creșterile semnificative din sectorul transporturilor (pentru mai multe detalii, a se vedea și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din anexă). Totuși, totalul emisiilor din transporturi a scăzut continuu începând din 2007.

Figura 5: Evoluția pe sectoare a emisiilor de GES ale UE-28 și ponderea fiecărui sector în totalul emisiilor de GES

Sursa: Inventarele naționale 2012, AEM

Potrivit previziunilor pe baza măsurilor existente, emisiile generate de producția de energie vor continua să scadă între 2011 și 2020, în principal datorită politicii privind energiile regenerabile și ETS. De asemenea, se estimează că emisiile generate de utilizarea energiei și, în mai mică măsură, de transporturi vor scădea. În cazul transporturilor, se preconizează că cererea din ce în ce mai mare va fi compensată de îmbunătățirea eficienței mijloacelor de transport și, de asemenea, într-o măsură limitată, de promovarea transportului feroviar. Se estimează că emisiile generate de agricultură vor rămâne aproape stabile până în 2020. Potrivit previziunilor naționale, emisiile din sectorul industrial vor începe din nou să crească. Emisiile generate de deșeuri vor continua să scadă, în timp ce emisiile generate de solvenți și de alte sectoare vor crește.

3.           Progrese în îndeplinirea obiectivului de la Kyoto

3.1.        Prima perioadă de angajament (2008-2012)

3.1.1.     UE-28

În 2011, totalul emisiilor de GES ale UE-28 a fost cu 18,3 % sub nivelurile din 1990. Această estimare se bazează pe datele de inventar ale statelor membre, astfel cum au fost raportate Comisiei (UE-27), și pe datele de inventar în temeiul CCONUSC prezentate de Croația. Această reducere este și mai mare atunci când se ia în considerare efectul achiziționării de credite prin intermediul mecanismelor de la Kyoto de către autoritățile publice, precum și cel al absorbanților de carbon.

3.1.2.     UE-15

Potrivit celor mai recente date de inventar, media anuală a emisiilor totale de GES ale UE-15 a fost cu 14,9 % mai scăzută decât nivelul din anul de referință în 2011 și cu 12,2 % mai scăzută decât nivelul din anul de referință în prima perioadă de angajament (2008-2012)[8]. În plus, dacă se ține cont de:

(1)          utilizarea de către autoritățile publice a mecanismelor Kyoto, care ar trebui să aibă ca rezultat o reducere suplimentară cu 1,9 % a emisiilor (a se vedea secțiunea 3.2), și de

(2)          absorbția totală prin intermediul absorbanților de carbon ca urmare a activităților menționate la articolul 3 alineatele (3) și (4) din Protocolul de la Kyoto și desfășurate în UE-15, care corespunde unei reduceri de 1,5 % (a se vedea secțiunea 3.3),

se preconizează că UE-15 își va reduce emisiile cu 15,5 % în cursul primei perioade de angajament. Așadar, UE-15 este pe cale să atingă aproape dublul obiectivului de reducere pentru prima perioadă de angajament în cadrul acordului comun privind atingerea obiectivelor stabilit în temeiul Protocolului de la Kyoto.

3.1.3.     UE-11

Până în 2011, celelalte unsprezece țări care au obiective în cadrul primei perioade de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto (adică excluzând Ciprul și Malta) și-au redus emisiile cu 38,7 % față de anii de referință Kyoto. Se preconizează că emisiile vor scădea și mai mult în 2012. Potrivit datelor de inventar pe 2011, aceste unsprezece state membre își vor îndeplini probabil obiectivele de la Kyoto pentru prima perioadă de angajament. Slovenia este singurul stat membru din UE-11 care a luat în considerare, până de curând, utilizarea creditelor provenind de la proiecte în cadrul mecanismului de la Kyoto pentru a completa măsurile interne de reducere. Pe baza celor mai recente date, Slovenia și-ar putea îndeplini obiectivul Kyoto fără a recurge la aceste mecanisme. Celelalte state membre UE-11 au vândut sau intenționează să vândă o parte din unitățile cantității atribuite (AAU) neutilizate (a se vedea secțiunea 3.2).

Figura 6: Diferențele relative dintre emisiile de GES în sectoarele care nu sunt incluse în ETS în prima perioadă de angajament și obiectivele Kyoto corespunzătoare (inclusiv LULUCF) pentru 2008-2012, cu sau fără utilizarea mecanismelor instituite prin Protocolul de la Kyoto. Diferențele sunt exprimate în procente din emisiile din anul de referință (incluzând sectoarele care fac sau nu obiectul ETS). Valorile negative și cele pozitive indică depășirea și, respectiv, neîndeplinirea obiectivelor.

Sursa: AEM

3.2.        Utilizarea preconizată a mecanismelor Kyoto de către operatorii și autoritățile publice din Uniune

În temeiul EU ETS, cel de-al doilea plan național de alocare (PNA) instituie în cazul fiecărui stat membru o limită pentru utilizarea maximă de către operatori a creditelor rezultate din proiectele aferente implementării în comun (JI) și mecanismului de dezvoltare nepoluantă (CDM). În total și în medie, în perioada 2008-2012, instalațiile din cadrul ETS din toate statele membre pot utiliza anual până la 278 de milioane de CER sau ERU, ceea ce reprezintă 13,4 % din plafonul la nivelul UE pentru această perioadă. În realitate, operatorii au utilizat 1058,7 milioane de CER sau ERU, adică 10,8 % din totalul unităților restituite pentru respectarea obligațiilor. Numărul de credite restituite a crescut de la 4 % din totalul emisiilor verificate în 2008, la 26 % în 2012, ca urmare a scăderii prețurilor compensațiilor internaționale. Începând din 2013, regulile de utilizare a creditelor JI și CDM au fost revizuite, astfel cum prevede Directiva privind EU ETS.

Nouă state membre ale UE-15, precum și Slovenia au precizat că intenționează să achiziționeze și să utilizeze credite internaționale, prin mecanismele instituite prin Protocolul de la Kyoto, pentru a-și atinge obiectivele de la Kyoto. Împreună, aceste state membre au estimat că vor achiziționa până la 82 Mt echivalent CO2 pe an pentru respectarea obligațiilor care le revin în prima perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto. Aceasta ar reprezenta 1,9 și, respectiv, 4,9 puncte procentuale din obiectivele de la Kyoto pentru UE-15 și pentru Slovenia (a se vedea tabelul 12 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

Cele 10 state membre au preconizat împreună să investească până la 2,5 miliarde EUR pentru achiziționarea de unități prin JI, prin CDM sau prin comercializarea de AAU. Austria, Țările de Jos, Spania, Irlanda, Suedia și Belgia au alocat cele mai mari bugete pentru perioada de angajament de cinci ani. În Slovenia, bugetul a fost estimat la 80 de milioane EUR. Totuși, având în vedere impactul recesiunii economice continue asupra emisiilor de GES, este posibil ca statele membre să nu aibă nevoie de atât de multe credite internaționale pe cât se estimase inițial.

În ceea ce privește unitățile cantității atribuite (AAU) vândute de statele membre, potrivit celor mai recente date disponibile, până în prezent au fost transferate aproximativ 68,2 Mt echivalent CO2, însă este posibil ca unele cantități contractate să nu fi fost încă livrate. Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia au raportat că intenționează să vândă în continuare AAU. Un stat membru (Regatul Unit) a stabilit prin lege anularea, după prima perioadă de angajament, a oricărui surplus de AAU înregistrat ca diferență între obiectivul asumat în temeiul Protocolului de la Kyoto și „bugetul de carbon” stabilit unilateral de Regatul Unit.

3.3.        Utilizarea preconizată a absorbanților de carbon

Pe lângă politicile și măsurile care vizează diverse surse de emisii de GES, statele membre pot utiliza absorbanți de carbon. Informațiile furnizate până în prezent indică faptul că, pentru UE-15, volumul total net de CO2 captat în perioada de angajament prin activitățile de împădurire și reîmpădurire prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul de la Kyoto va fi de aproximativ 17,1 Mt echivalent CO2 pe an. Mai mult, se estimează că, în perioada de angajament în cauză, utilizarea activităților prevăzute la articolul 3 alineatul (4) va contribui cu aproximativ 46,7 Mt echivalent CO2 pe an în UE-15. Ținând cont, în plus, de contribuțiile UE-13, totalul acestor activități se va ridica la 23,3 și 60,6 Mt echivalent CO2 pe an (pentru detalii, a se vedea tabelul 13 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

Cumulat, se preconizează că, în perioada de angajament, activitățile statelor membre ale UE­15 în temeiul articolului 3 alineatul (3) și al articolului 3 alineatul (4) vor reduce emisiile cu 63,9 Mt echivalent CO2 pe an. Aceasta reprezintă aproape 1,5 puncte procentuale din reducerea pe care statele UE-15 s-au angajat să o efectueze în prima perioadă de angajament comparativ cu nivelul emisiilor din anul de referință.

4.           Progrese în îndeplinirea obiectivului stabilit pentru 2020

4.1.        Obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de GES până în 2020

Pachetul privind clima și energia a stabilit pentru UE-28 obiectivul de reducere cu 20 % a emisiilor de GES până în 2020 comparativ cu 1990, adică -14 % față de 2005. Acest pachet constituie, totodată, baza pentru obligațiile internaționale ale UE în cadrul celei de-a doua perioade de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto, respectiv 2013-2020.

Acest efort va fi repartizat între sectoarele incluse și cele neincluse în EU ETS, după cum urmează:

(a) o reducere de 21 % până în 2020, comparativ cu 2005, a emisiilor din sectoarele incluse în EU ETS și

(b) în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor, o reducere de aproximativ 10 % până în 2020, comparativ cu 2005, a emisiilor din sectoarele care nu sunt incluse în EU ETS. Decizia privind partajarea eforturilor reglementează în principal emisiile generate de transporturi, clădiri, întreprinderi mici și servicii, agricultură și deșeuri.

Sistemul ETS prevede un plafon la nivelul UE, însă Decizia privind partajarea eforturilor se bazează doar pe definirea și punerea în aplicare, de către statele membre, a unor politici și măsuri naționale suplimentare pentru a-și limita emisiile în sectoarele reglementate de decizia respectivă. Decizia privind partajarea eforturilor stabilește cote anuale de emisii începând din 2013 până în 2020.

4.2.        Distanța previzionată până la atingerea obiectivelor

Potrivit previziunilor prezentate de statele membre în 2013, emisiile UE vor fi cu 21 % mai reduse în 2020 decât în 1990, dacă se includ emisiile generate de transporturile aeriene internaționale, și cu 22 % mai reduse dacă aceste emisii sunt excluse. UE-28 este în prezent pe calea cea bună spre îndeplinirea obiectivului UE 2020. Cu toate acestea, 13 state membre vor trebui să facă eforturi suplimentare pentru a-și îndeplini obiectivele pentru 2020 în cazul sectoarelor care nu fac obiectul ETS. 15 state membre au estimat deja că își vor îndeplini angajamentele cu ajutorul politicilor și măsurilor existente.

Figura 7 arată, pentru fiecare stat membru până în 2020, diferențele dintre emisiile de GES previzionate în sectoare care nu fac obiectul ETS, pe baza măsurilor existente, și obiectivele pentru 2020, ca procente din emisiile din 2005. Această analiză nu ține cont încă de utilizarea mecanismelor de flexibilitate prevăzute de Decizia privind partajarea eforturilor, cum ar fi utilizarea creditelor pentru proiectele internaționale sau transferul surplusului de cote de emisii între statele membre. Graficul arată, de asemenea, diferențele dintre emisiile din 2012 și obiectivele naționale pentru 2013 în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor.

Ca parte a semestrului european, Comisia efectuează analize specifice ale situației din fiecare stat membru în ceea ce privește progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor pentru 2020, pe baza emisiilor previzionate ținând seama de măsurile existente. Cea mai recentă analiză, care figurează în documentele de lucru ale serviciilor Comisiei publicate ca parte a semestrului european la începutul lunii iunie 2013[9], duce la următoarele concluzii principale, confirmate de cele mai recente previziuni furnizate de statele membre, după ce Agenția Europeană de Mediu a verificat din punctul de vedere al calității și a completat rapoartele[10]:

· Se estimează că emisiile de GES ale Luxemburgului vor fi mai mari decât obiectivul național, cu o marjă largă (diferență de 23 de puncte procentuale). De asemenea, emisiile din 2012 sunt mai mari decât obiectivele pentru 2013 stabilite în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor. Ar putea fi realizate reduceri semnificative ale emisiilor de GES prin majorarea impozitelor aplicate produselor energetice pentru transport, astfel cum s-a subliniat în recomandarea specifică pentru această țară.

· Se estimează, de asemenea, că emisiile de GES ale Irlandei vor fi mai mari decât obiectivul, cu o marjă largă (diferență de 18 puncte procentuale) ca urmare a unei creșteri masive a emisiilor generate de transporturi și de agricultură. Cu toate acestea, Irlanda a propus în 2013 o serie de inițiative în vederea reducerii emisiilor în temeiul Legii privind dezvoltarea cu emisii reduse de dioxid de carbon (Low-Carbon Development Bill).

· De asemenea, se estimează că în Belgia, emisiile se vor situa la o distanță de 11 puncte procentuale de obiectivul național. În această privință, în recomandarea specifică adresată Belgiei s-a subliniat necesitatea unei distribuții clare a atribuțiilor între autorități, pentru a asigura progrese în îndeplinirea obiectivelor, în special în domeniul transporturilor și al clădirilor. De asemenea, ar trebui adoptate măsuri în vederea trecerii de la impozitarea veniturilor salariale, la baze de impozitare care afectează într-o măsură mai mică creșterea economică, în special la impozitarea de mediu.

· În plus, previziunile arată că alte cinci state membre (Lituania, Spania, Austria, Finlanda și Italia) nu își vor îndeplini obiectivul cu o diferență de peste 3 %. Pentru aceste state membre, se estimează că măsurile actuale nu sunt suficiente pentru îndeplinirea obiectivelor naționale.

· Potrivit previziunilor naționale, Polonia și Estonia își vor depăși obiectivul cu o marjă largă. Cu toate acestea, previziunile Poloniei au fost realizate în 2010 și 2011. Previziuni recente ale scenariului de bază al UE, pe baza modelelor PRIMES și GAINS, arată că Polonia ar putea avea dificultăți în a-și respecta angajamentul. În Estonia, emisiile sunt mai ridicate decât se preconizase. Potrivit unor date estimative, în 2012, emisiile Estoniei vor fi mai mari decât obiectivul fixat prin Decizia privind partajarea eforturilor. La rândul ei, și Estonia ar putea avea dificultăți în a-și respecta angajamentul.

În contextul semestrului european 2013, Consiliul a adoptat în cazul mai multor țări recomandări specifice care privesc și reducerea emisiilor de GES. Consiliul a recomandat Belgiei, Republicii Cehe, Franței, Ungariei, Italiei, Letoniei, Lituaniei, României și Spaniei să relaxeze presiunea fiscală asupra veniturilor salariale cu ajutorul unor impozite care afectează mai puțin creșterea economică, cum ar fi impozitarea de mediu. Consiliul a recomandat Estoniei, Lituaniei și Luxemburgului să adopte măsuri fiscale corespunzătoare pentru a îmbunătăți eficiența energetică din sectorul transporturilor. De asemenea, Consiliul a recomandat Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, României și Slovaciei să continue eforturile de îmbunătățire a eficienței energetice. Regatul Unit a primit recomandarea de a stimula investițiile în noi capacități de producție a energiei, inclusiv în energia din surse regenerabile.

Figura 7: Diferența previzionată până la atingerea obiectivelor pentru 2020 în cazul sectoarelor care nu fac obiectul ETS și diferența dintre emisiile din 2012 și obiectivul pentru 2013 în cazul sectoarelor care nu fac obiectul ETS. Valorile negative și cele pozitive indică depășirea și, respectiv, neîndeplinirea obiectivelor, în procente din emisiile înregistrate în 2005.

Sursa : AEM, Comisia Europeană, pe baza estimărilor transmise de statele membre.

5.           Situația aplicării politicii Uniunii în domeniul schimbărilor climatice

5.1.        Reducerea emisiilor

Eforturile depuse pentru măsurile de punere în aplicare a pachetului privind clima și energia din 2009 au avut ca rezultat lansarea cu succes a celei de-a treia etape (2013-2020) din cadrul EU ETS și finalizarea măsurilor de punere în aplicare în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor.

5.1.1.     EU ETS

EU ETS cuprinde peste 12 000 de centrale electrice și instalații de producție din cele 28 de state membre ale UE și din Islanda, Norvegia și Liechtenstein, precum și, începând din 2012, emisiile companiilor aeriene care operează zboruri între aeroporturile din aceste țări și către zone strâns legate de țările respective. Plafonul anual mediu la nivelul UE pentru 2008-2012 a fost de 2081 de milioane de certificate pe an.

Emisiile verificate de gaze cu efect de seră generate de instalațiile staționare au continuat să scadă, ajungând la 1 867 milioane de tone echivalent CO2 în 2012, respectiv aproximativ 2 % sub nivelul pentru instalații din 2011 și 10 % sub plafon. Emisiile verificate raportate de companiile aeriene se ridică la aproape 84 milioane de tone.

Nivelul de conformare a instalațiilor a rămas în continuare foarte ridicat. Mai puțin de 1 % dintre instalațiile participante la EU ETS nu au restituit, până la termenul-limită de 30 aprilie 2013, certificatele care acoperă toate emisiile lor din 2012.

Începând din 2012, emisiile generate de transportul aerian fac obiectul unui plafon în temeiul EU ETS. Operatorii de aeronave responsabili pentru mai mult de 98 % din emisiile generate de transportul aerian în 2012 și care fac obiectul EU ETS au adoptat cu succes până la 30 aprilie 2013 măsurile necesare pentru a se conforma legislației EU ETS. În conformitate cu dispozițiile deciziei de a „opri ceasul”, adoptată în aprilie 2012, operatorii de aeronave își pot limita responsabilitatea pentru 2012 numai la zborurile în Europa, caz în care au putut face, de asemenea, un pas suplimentar până la 27 mai, restituind certificatele gratuite pentru zborurile în afara Europei.

Astfel cum prevede directiva revizuită privind EU ETS, toate operațiunile EU ETS sunt centralizate într-un singur registru gestionat de Comisie. În mai 2013, cadrul de reglementare aplicabil registrului a fost revizuit cu scopul de a finaliza funcționalitățile necesare pentru a 3-a etapă. De asemenea, noul regulament prevede contabilizarea în registrul de tranzacții în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor.

În prezent, Comisia finalizează evaluarea măsurilor naționale de punere în aplicare a Deciziei 2011/278/UE a Comisiei. Comisia evaluează dacă alocarea preliminară gratuită a certificatelor pentru instalațiile industriale în fiecare stat membru a fost efectuată în conformitate cu normele armonizate pentru etapa a 3-a a EU ETS.

O revizuire a Regulamentului privind licitațiile este în curs în ceea ce privește profilul temporal al licitațiilor. În acest context, propunerea de decizie care vizează clarificarea dispozițiilor Directivei EU ETS referitoare la competențele Comisiei de a adapta calendarul de scoatere la licitație a certificatelor de emisii în circumstanțe excepționale face în prezent obiectul procedurii codeciziei. În plus, Comisia a adoptat și un raport privind situația pieței europene a carbonului, în care sunt prezentate o serie de măsuri structurale posibile pentru soluționarea dezechilibrelor.

Comisia Europeană a aprobat, cu aplicarea strictă a directivei, solicitările depuse de 8 state membre pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit de certificate sectoarelor lor energetice după 2012.

În iunie, Comisia a pregătit/elaborat un proiect de regulament care specifică limitele maxime până la care operatorii care fac obiectul EU ETS pot utiliza creditele eligibile în temeiul mecanismelor bazate pe proiecte ale Protocolului de la Kyoto (adică CDM și JI), pentru a respecta limitele de emisie în perioada 2013-2020.

Se desfășoară în prezent activități care vizează facilitarea implementării celor două noi regulamente privind monitorizarea și raportarea emisiilor de GES de către operatorii și operatorii de aeronave care fac obiectul EU ETS, precum și privind verificarea rapoartelor de emisii, acreditarea și supravegherea verificatorilor; aceste activități au drept scop o armonizare și mai mare a normelor aplicate. Este în curs de elaborare o serie completă de documente de orientare, modele și întrebări frecvente pentru a sprijini statele membre în punerea în aplicare a celei de-a treia etape a ETS.

Ca un pas important către prima legătură intercontinentală integrală între schemele de comercializare a certificatelor de emisii, Comisia și Australia au convenit în 2012 o cale pentru conectarea EU ETS cu schema australiană de comercializare a certificatelor de emisii. În luna mai, Comisia a primit de la Consiliu un mandat pentru a negocia, în numele UE, încheierea, până la jumătatea anului 2015, a unui tratat pentru legătura integrală, care ar trebui să se efectueze cel târziu la 1 iulie 2018. Pe baza unui mandat din partea Consiliului, Comisia este, de asemenea, în curs de negocieri cu Elveția privind conectarea EU ETS cu schema elvețiană de comercializare a certificatelor de emisii.

5.1.2.     Alte politici și măsuri

Cotele anuale de emisii alocate statelor membre în echivalent CO2 în fiecare an din perioada 2013-2020 în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor au fost stabilite în 2012 și adoptate în martie 2013.

A fost adoptat un nou regulament al UE privind mecanismul de monitorizare, care revizuiește și înlocuiește fosta Decizie privind mecanismul de monitorizare, și a fost adoptată o nouă decizie pentru luarea în calcul a exploatării terenurilor, a schimbării destinației terenurilor și a silviculturii.

Comisia a adoptat o comunicare care instituie o strategie pentru includerea treptată a GES generate de transportul maritim în politica UE de reducere a emisiilor sale globale de GES. Ca prim pas în punerea în aplicare a acestei strategii, Comisia a propus un regulament care ar stabili la nivelul UE un sistem de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de CO2 generate de navele mari, începând din 2018. Proiectul de regulament este în prezent examinat de Parlament și Consiliu.

Directiva privind eficiența energetică a fost adoptată în octombrie 2012. Această directivă va contribui la îndeplinirea obiectivului Europei de a crește eficiența energetică cu 20 % până în 2020.

La 24 ianuarie 2013, Comisia Europeană a adoptat „Pachetul privind energia curată pentru transporturi”, având ca obiectiv reducerea treptată a dependenței de petrol prin utilizarea de combustibili alternativi pentru transport. Pachetul cuprinde o propunere de directivă care stabilește obiective obligatorii pentru infrastructurile de distribuție a combustibililor alternativi, cum ar fi energia electrică, hidrogenul și pilele de combustie.

Programul de finanțare NER 300 este un mecanism pentru finanțarea proiectelor demonstrative comerciale de captare și stocare geologică a dioxidului de carbon (CSC) și a proiectelor legate de sursele regenerabile de energie (SRE), acoperind 300 de milioane de certificate de emisii din rezerva noilor operatori care fac obiectul EU ETS. În cadrul acestui program, în decembrie 2012 Comisia a alocat fonduri în valoare totală de 1,2 miliarde EUR pentru 23 de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile. Se estimează că această sumă a mobilizat o finanțare suplimentară de peste 2 miliarde EUR din surse private. În aprilie 2013 a fost lansată o a doua cerere de propuneri de proiecte CSC și SRE. Fondurile ce vor fi alocate la jumătatea anului 2014 vor fi finanțate din vânzarea celor 100 de milioane de certificate rămase și din fondurile neutilizate de la prima cerere de propuneri.

Punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 în ceea ce privește emisiile de CO2 generate de autoturisme și a Regulamentului (UE) nr. 510/2011 în ceea ce privește emisiile de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare este aproape finalizată. Comisia a aprobat deja două eco-inovații care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme.

De asemenea, Comisia a prezentat propuneri privind modalitățile de realizare a obiectivului pentru 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de noile autoturisme și de noile vehicule utilitare ușoare (camionete), care sunt în prezent examinate de Consiliu și Parlament.

În noiembrie 2012, Comisia a propus Consiliului și Parlamentului un nou regulament privind gazele fluorurate cu efect de seră, în vederea reducerii în continuare a emisiilor generate de acest sector.

Pentru a atenua schimbarea indirectă a utilizării terenurilor ca impact al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de producția de biocombustibili, Comisia a propus, de asemenea, o serie de modificări la Directiva privind energia din surse regenerabile și Directiva privind calitatea carburanților.

În ceea ce privește integrarea acțiunii în domeniul schimbărilor climatice în politicile UE, s-a ajuns la un acord politic privind următorul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020. Toate instituțiile au convenit ca cel puțin 20 % din bugetul general să fie alocat acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice.

În martie, Comisia a adoptat o comunicare consultativă prin care a lansat o dezbatere publică privind cel mai bun mod de a elabora un nou acord internațional pentru 2015, care va stabili regimul internațional pentru acțiunile de combatere a schimbărilor climatice după 2020.

În martie 2013, prin adoptarea Cărții verzi „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei”, Comisia a făcut un prim pas spre dezvoltarea unui cadru de politică al UE pentru politici în domeniul schimbărilor climatice și al energiei pentru 2030. Acest document a lansat o dezbatere publică privind o strategie a UE pentru 2030 în domeniul energiei și al schimbărilor climatice.

O listă a actelor legislative adoptate recent este disponibilă în secțiunea 3 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

5.2.        Adaptarea la schimbările climatice

La 16 aprilie 2013, Comisia a adoptat Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, menită să contribuie la o Europă mai rezistentă la schimbările climatice. Strategia va îmbunătăți gradul de pregătire și capacitatea de a reacționa la impactul schimbărilor climatice la nivel local, regional, național și la nivelul UE și va dezvolta o abordare coerentă și o mai bună coordonare. Strategia se concentrează pe trei obiective:

· promovarea luării de măsuri de către statele membre: Comisia va încuraja toate statele membre să adopte strategii de adaptare cuprinzătoare (în prezent, 15 state membre au strategii) și va oferi finanțare pentru a le ajuta să-și pună în aplicare politicile de adaptare. De asemenea, Comisia va sprijini adaptarea în marile orașe prin lansarea unui angajament voluntar bazat pe inițiativa Convenția Primarilor;

· măsuri de imunizare la schimbările climatice la nivelul UE, prin promovarea într-o și mai mare măsură a adaptării în sectoare vulnerabile-cheie, precum agricultura, pescuitul și politica de coeziune, prin garantarea faptului că infrastructura Europei devine mai rezistentă și prin promovarea încheierii de asigurări împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

· luarea deciziilor în mai bună cunoștință de cauză, prin abordarea lipsei de cunoștințe în ceea ce privește adaptarea, în conexiune și cu Orizont 2020, și prin dezvoltarea ulterioară a Platformei europene pentru adaptarea la schimbările climatice (Climate-ADAPT) ca ghișeu unic pentru informațiile privind adaptarea în Europa.

EU-Cities Adapt, o inițiativă a UE care consolidează capacitățile și acordă asistență orașelor pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de adaptare, a fost finalizată cu succes în 2013.

5.3.        Finanțarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice

În 2010 și 2011, UE a fost cel mai important furnizor de AOD, atât pentru atenuarea, cât și pentru adaptarea la schimbările climatice, contribuind cu aproximativ 50 % din AOD, potrivit raportului DAC al OCDE. Ca parte a angajamentului privind finanțarea inițială rapidă asumat de către țările dezvoltate, în valoare de 30 de miliarde USD, UE și statele sale membre s-au angajat să furnizeze 7,2 miliarde EUR în perioada 2010-2012. UE și statele sale membre și-au îndeplinit angajamentul, alocând 7,34 miliarde EUR pentru finanțarea inițială rapidă în decursul perioadei respective, potrivit datelor raportate CCONUSC de UE și de statele sale membre în mai 2013. Fondurile angajate din 2012 sunt de 2,67 miliarde EUR. Mai multe informații sunt disponibile în raportul Uniunii Europene privind finanțarea inițială rapidă pentru țările în curs de dezvoltare[11].

În plus, în temeiul articolului 16 din Regulamentul privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, începând din 2013, statele membre transmit anual, până la data de 30 septembrie, un raport cu privire la sprijinul financiar și tehnologic oferit țărilor în curs de dezvoltare.

5.4.        Cercetarea și inovarea în domeniul schimbărilor climatice

Schimbările climatice sunt una dintre principalele teme de cercetare din cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru (PC7, 2007-2013) și vor ocupa un loc central în cadrul Orizont 2020[12], noul program al UE pentru cercetare și inovare în perioada 2014-2020.

Cercetarea în domeniul schimbărilor climatice efectuată în contextul PC7 vizează sprijinirea proiectelor care analizează presiunile asupra mediului (oceane, atmosferă și ecosisteme) și contribuie la o mai bună înțelegere a sistemului climatic complex, inclusiv prin crearea de modele ale Pământului. Un alt domeniu de cercetare important este evaluarea impacturilor, a aspectelor vulnerabile și a soluțiilor pentru adaptarea la schimbările climatice și elaborarea de strategii pentru reducerea riscului de dezastru și pentru a stimula trecerea la o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon. O estimare preliminară indică faptul că în cadrul PC7, în perioada 2007-2013, au fost cheltuite aproximativ 900 de milioane EUR pentru a sprijini cercetarea privind combaterea schimbărilor climatice.

În privința viitorului program, este demn de menționat faptul că se preconizează ca un procent de 35 % din bugetul de aproximativ 70 de miliarde EUR al Orizont 2020 să fie investit în acțiuni de cercetare și inovare legate de schimbările climatice.

6.           Situația țărilor candidate și a țărilor potențial candidate la aderare

Emisiile de GES ale Islandei au crescut cu 26 % în perioada 1990-2011, dar în 2011 erau cu 4,4 % mai reduse decât în 2010. Luând în considerare decizia 14/CP.7 și în conformitate cu previziunile privind GES incluse în a cincea comunicare națională, Islanda este în grafic în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului său stabilit în temeiul Protocolului de la Kyoto.

Emisiile de GES ale Turciei (cu excepția LULUCF) au crescut cu 124 % în perioada 1990­2010 și cu 5 % între 2010 și 2011. Cu toate că este parte inclusă în anexa I, Turcia nu are niciun obiectiv de reducere a emisiilor de GES în cadrul primei sau a celei de-a doua perioade de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto.

Nu este disponibil un inventar la zi al emisiilor de GES în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM). FYROM nu este o parte inclusă în anexa I. Între 1990 și 2005, emisiile totale de GES au scăzut cu aproximativ 19 %.

În mod similar, în Muntenegru, care nu este, de asemenea, o parte inclusă în anexa I a Convenției, emisiile totale de GES (cu excepția LULUCF) au crescut cu aproximativ 4,9 % între 1990 și 2003.

Nu sunt disponibile informații recente despre Serbia.

[1]               O perioadă de 100 de zile după publicarea raportului final pentru 2008-2012 de revizuire a inventarelor de GES ale CCONUSC.

[2]               A se vedea Notele tehnice din anexă.

[3]               Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2009.

[4]               http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-happen/index_ro.htm

[5]               Detalii suplimentare privind metodologia sunt disponibile în Raportul privind tendințele și previziunile al Agenției Europene de Mediu.

[6]               Pentru Cipru și Malta sunt utilizate emisiile reale medii pentru perioada 2008-2012 (date indirecte), deoarece aceste două țări nu au obligații în cadrul primei perioade de angajament.

[7]               Aceste obiective sunt adesea denumite „angajamentele cuantificate de limitare sau reducere a emisiilor”. Detalii suplimentare privind metodologia utilizată pentru calcularea acestora sunt disponibile în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 13 februarie 2012 „Preparing the EU's Quantified Emission Limitation or Reduction Objective (QELRO) based on the EU Climate and Energy Package” (Pregătirea obiectivului cuantificat de limitare sau reducere a emisiilor UE – QUELRO - pe baza pachetului UE privind clima și energia): http://ec.europa.eu/clima/policies/international/negotiations/docs/swd_13022012_en.pdf  

[8]               Pe baza unor date aproximative pentru 2012.

[9]               http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-happen/country-specific-recommendations/index_ro.htm

[10]             Rapoartele statelor membre au fost verificate din punctul de vedere al calității, completate și ajustate, după caz. Pentru mai multe state membre a trebuit să se facă o estimare a cotei emisiilor generate de sectoarele care nu fac obiectul ETS. Pentru completarea și estimarea defalcată pe sectoare care fac/nu fac obiectul ETS, au fost utilizate date din scenariul de bază al UE pentru perioada 2012-2013, la care s‑au adăugat măsurile adoptate previzionate conform modelelor PRIMES și GAINS. Aceste ultime previziuni indică, de asemenea, sensibilitatea rezultatelor previziunilor față de metodologiile, ipotezele și parametrii specifici diferiți aflați la baza acestor tendințe.

[11]             http://ec.europa.eu/clima/policies/finance/international/faststart/docs/fast_start_2012_en.pdf

[12]             http://ec.europa.eu/research/horizon2020/index_en.cfm