This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0108
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS EU SPACE INDUSTRIAL POLICY RELEASING THE POTENTIAL FOR ECONOMIC GROWTH IN THE SPACE SECTOR
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR POLITICĂ INDUSTRIALĂ SPAȚIALĂ A UE VALORIFICAREA POTENȚIALULUI DE CREȘTERE ECONOMICĂ ÎN SECTORUL SPAȚIAL
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR POLITICĂ INDUSTRIALĂ SPAȚIALĂ A UE VALORIFICAREA POTENȚIALULUI DE CREȘTERE ECONOMICĂ ÎN SECTORUL SPAȚIAL
/* COM/2013/0108 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR POLITICĂ INDUSTRIALĂ SPAȚIALĂ A UE VALORIFICAREA POTENȚIALULUI DE CREȘTERE ECONOMICĂ ÎN SECTORUL SPAȚIAL /* COM/2013/0108 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
ȘI COMITETUL REGIUNILOR POLITICĂ INDUSTRIALĂ
SPAȚIALĂ A UE
VALORIFICAREA POTENȚIALULUI DE
CREȘTERE ECONOMICĂ ÎN SECTORUL SPAȚIAL 1. O industrie strategică
care va contribui la strategia Europa 2020 Spațiul este mai mult decât o chestiune
tehnologică. A avut și va continua să aibă o puternică
dimensiune politică care, până în prezent, nu a fost dezvoltată
în mod corespunzător la nivel european. Agenția Spațială
Europeană (ESA) a fost concepută ca o agenție
interguvernamentală de cercetare și dezvoltare care să
permită Europei să dezvolte o serie de capacități
științifice și tehnologice unice și să o aducă pe
picior de egalitate cu marile națiunile deținătoare de
tehnologie spațială ale lumii. Dar ESA nu este un actor politic. În
ultimele decenii, dimensiunea politică a spațiului a fost
determinată de politicile naționale ale țărilor celor mai
active în domeniul spațial din Europa. Cu toate acestea, având în vedere
concurența tot mai mare din partea noilor națiuni
deținătoare de tehnologie spațială, greutatea lor
politică individuală s-ar putea să nu mai fie suficientă
pentru a face față provocărilor viitoare. O politică
spațială a UE ar putea consolida identitatea europeană la nivel
politic internațional. În același timp, intervenția UE ar putea
oferi un impuls politic mai puternică în domeniul spațiului, de
exemplu prin crearea condițiilor-cadru adecvate pentru a menține
și promova activitățile spațiale în Europa și
competitivitatea sectorului la nivel mondial. În această
privință, ar putea să aducă o schimbare articolul 189 din
TFUE, care conferă UE un mandat clar de a interveni în domeniul
spațial. Spațiul este în serviciul
cetățenilor europeni. Multe dintre sistemele și serviciile care
sunt în prezent esențiale pentru bunăstarea și securitatea
noastră depind direct sau indirect de domeniul spațial.
Fără a fi conștienți de acest lucru, cetățenii europeni
se bazează pe tehnologiile spațiale atunci când își utilizează
telefoanele mobile, fac tranzacții financiare, călătoresc cu
avionul, urmăresc previziunile meteorologice sau caută restaurantul
cel mai apropiat din mașinile personale. Spațiul a devenit o parte a
vieții noastre de zi cu zi. Spațiul este un motor al creșterii
și inovării și contribuie în mod direct la obiectivele
strategiei Europa 2020, strategia de creștere a Europei pentru o economie
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii[1]. Sectorul spațial este, în
același timp, un motor al progreselor științifice și o
sursă de creare a sistemelor și serviciilor cu potențial de
creștere în domenii precum telecomunicațiile, navigația și
observarea Pământului. Aceste sisteme și servicii garantează
independența și securitatea UE. Ele ne ajută să
răspundem provocărilor societale majore, cum ar fi schimbările
climatice, resursele limitate, sănătatea sau îmbătrânirea
populației și ne furnizează cunoștințe de
importanță strategică, care stau la baza relațiilor externe
ale UE în domenii precum dezvoltarea/asistența și ajutorul umanitar.
Aceste sisteme stimulează inovarea și competitivitatea dincolo de
sectorul spațial și contribuie la creșterea economică
și la crearea de locuri de muncă în aproape toate domeniile
economice. În decembrie 2008, Consiliul European a
subliniat potențialul spațiului în ceea ce privește impactul
asupra inovării și redresării economice. În mai 2009, cel de-al
șaselea Consiliu Spațiu a subliniat „nevoia de mobilizare a
mecanismelor existente de sprijinire a inovării la nivel european, național
și regional și de a lua în considerare noi instrumente de sprijin
pentru a asigura schimburile transsectoriale de cunoștințe,
inovații și idei între sectorul spațial și cele
non-spațiale și între industria spațială și
instituțiile de cercetare și universitățile de prim-plan”. În urma adoptării inițiativei sale
emblematice „O Uniune a inovării”, Comisia și-a prezentat propunerea
pentru programul „Orizont 2020” în contextul următorului cadru financiar
multianual, care cuprinde cercetarea și inovarea. Din cele 80 de miliarde
de euro propuse, 1,7 miliarde de euro vor fi investite în cercetarea
spațială și în inovare. În plus, spațiul a devenit o activitate
mondială. Industria spațială europeană trebuie să
facă față concurenței din ce în ce mai acerbe din partea
noilor puteri spațiale emergente, cum ar fi China și India.
Intervenția UE în domeniul spațial, împreună cu cea a statelor
sale membre și cea a ESA, trebuie să aibă ca obiectiv
consolidarea competitivității industriei spațiale europene la
nivel mondial. Importanța strategică și
caracteristicile acestei industrii globale necesită o abordare
specifică a politicii industriale, care să țină cont de
necesitatea de a asigura eficiența din punctul de vedere al costurilor
și competitivitatea la nivel mondial, asigurând în același timp
consolidarea și dezvoltarea constantă aptitudinilor și
competențelor actuale și reafirmând un angajament ferm în favoarea
creșterii economice în conformitate cu Strategia Europa 2020. În comunicarea
sa privind politica industrială a UE, adoptată în octombrie 2010,
Comisia și-a exprimat intenția de a adopta o politică
industrială spațială elaborată în cooperare cu ESA și
cu statele membre ale UE[2].
În aprilie 2011, comunicarea intitulată „Către o strategie
spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului”[3] a oferit orientări
suplimentare cu privire la o potențială politică
industrială spațială a UE. Statele membre au sprijinit
această abordare în concluziile Consiliului adoptate în lunile mai și
decembrie 2011[4]. Prezenta comunicare se bazează, de
asemenea, pe Comunicarea Comisiei privind politica industrială [COM (2012)
582 final] pentru o industrie europeană mai puternică pentru
creșterea și redresarea economiei[5]. În acest context, politica industrială
spațială a UE ar trebui să se concentreze asupra a cinci
obiective specifice: 1.
Stabilirea unui cadru de reglementare stabil
și coerent; 2.
Dezvoltarea în continuare a unei baze industriale
competitive, solide, eficiente și echilibrate în Europa, precum și
sprijinirea participării IMM-urilor; 3.
Sprijinirea competitivității globale a
industriei spațiale a UE prin încurajarea eficientizării costurilor
sectorului de-a lungul întregului lanț valoric; 4.
Dezvoltarea piețelor pentru aplicațiile
și serviciile spațiale; 5.
Asigurarea non-dependenței tehnologice și
a unui acces independent la spațiu. În ceea ce privește ultimul obiectiv,
este de o importanță fundamentală ca UE să își
mențină autonomia în domenii strategice ale sectorului spațial,
cum ar fi serviciile furnizate la lansare. Prin urmare, politica
industrială spațială a UE ar trebui să asigure
disponibilitatea unui sistem de lansatoare fiabil, sigur și mai eficient
din punctul de vedere al costurilor. Acesta ar trebui să creeze
condițiile (inclusiv condițiile financiare) necesare pentru a menține
și a consolida accesul european independent la spațiu în conformitate
cu nevoile instituționale. În acest scop, guvernanța exploatării
lansatoarelor europene ar trebui să evolueze pentru a spori eficiența
financiară în ceea ce privește gestionarea programelor
utilizatorilor. În sfârșit, actorii politicii spațiale europene vor
trebui să dezvolte o veritabilă politică europeană cu
privire la lansatoare, politică existentă în majoritatea
națiunilor deținătoare de tehnologie spațială. O politică industrială
spațială a UE poate fi eficientă doar în cazul în care se
bazează pe o cooperare eficientă între cei trei actori ai politicii
spațiale europene: UE, ESA și statele lor membre. TFUE prevede
că UE „poate promova inițiative comune, poate sprijini cercetarea
și dezvoltarea tehnologică și poate coordona eforturile necesare
explorării și exploatării spațiului”. În plus, „Uniunea
stabilește orice relație utilă cu Agenția
Spațială Europeană ”. Ar trebui găsite mecanisme pentru a
asigura coordonarea în cadrul UE, astfel încât pozițiile statelor membre
exprimate în cadrul organizațiilor și forurilor internaționale,
inclusiv ESA, să fie în concordanță cu politica
spațială a UE și să o sprijine. 2. O industrie de înaltă
tehnologie care se confruntă cu o concurență mondială 2.1. O industrie care se
confruntă cu provocări la nivel internațional Industria spațială europeană se
diferențiază de principalii săi concurenți pe plan
internațional în sensul că bugetul său este mai mic, se
bazează mai mult pe vânzări comerciale, ponderea cheltuielilor
militare este mai mică și sinergiile între sectoarele civil și
al apărării sunt mult mai puțin dezvoltate. Spre deosebire de
SUA, piața europeană pentru serviciile de navigație și de
observare a Pământului din aval se află într-un stadiu incipient.
Acest lucru explică faptul că industria europeană se
confruntă cu provocări în domeniul comercial și în cel al
inovării. 2.1.1. Amenințări care
planează asupra piețelor comerciale de care industria
producătoare a UE este foarte dependentă Industria spațială (sateliți,
lansatoare și segmentul terestru) este o industrie strategică, de
înaltă tehnologie, cu riscuri importante și cu investiții mari,
cu cicluri lungi de dezvoltare și cu o rată scăzută a
producției. În toate națiunile care explorează spațiul,
industria spațială depinde în principal de programe
instituționale, care pot lua două forme: finanțarea programelor
de cercetare și dezvoltare și cumpărarea de produse și
servicii spațiale, în calitate de clienți ai industriei[6]. În ceea ce privește cercetarea,
politicile instituționale de cercetare și dezvoltare (C&D) în
domeniul spațial reprezintă unul dintre principalele instrumente care
furnizează orientări acestui sector. Cheltuielile europene totale cu
C&D reprezintă aproximativ 10% din cifra de afaceri neconsolidată
a sectorului spațial din UE. Cu toate acestea, în context
internațional, finanțarea C&D europene pălește (este
nesemnificativă) în comparație cu cea a SUA. Procentul din bugetul
spațial civil al SUA consacrat CDT este de aproximativ 25%[7]. Exprimat pe cap de locuitor,
bugetul spațial civil[8]
al agenției americane NASA este de aproximativ patru ori mai mare decât
toate bugetele spațiale civile europene împreună (bugetele
naționale, cel al ESA și cel al PC7). În comparație cu alte națiuni
deținătoare de tehnologie spațială, piața
instituțională europeană este, de asemenea, relativ redusă.
În 2009, bugetul SUA a fost de aproape zece ori mai mare decât cel european. În
plus, deși spațiul este o piață mondială, încă nu
se poate vorbi despre „o” piață europeană. Piața
instituțională este fragmentată din cauza existenței a
numeroase părți interesate publice și a punerii în aplicare a
unor politici industriale spațiale diferite la nivel național sau al
ESA, fără a se asigura întotdeauna coordonarea necesară. Prin
urmare. piața europeană în sine nu este suficientă pentru a
susține nivelul actual de excelență al industriei spațiale
europene. În plus, piețele instituționale ale majorității
națiunilor care explorează spațiul sunt închise pentru
industriile altor națiuni deținătoare de tehnologie
spațială. Din aceste motive, industria europeană trebuie să
se bazeze și pe vânzări comerciale și pe vânzări la export,
care reprezintă 45% din activitățile sale conform datelor
Eurospace, o situație destul de diferită față de cea a
concurenților săi. În general, industria europeană
producătoare și lansatoare de sateliți a avut rezultate bune pe
piața comercială mondială, cu o cotă de piață din
ce în ce mai mare pentru sateliți (în principal de telecomunicații)
și o cotă de piață stabilă de aproximativ 50% pentru
lansările comerciale. Cu toate acestea, vânzările pe piața
comercială, care sunt vitale pentru industria spațială
europeană, sunt amenințate deoarece vânzările comerciale
prezintă încetiniri ciclice,iar piețele comerciale și de export
fac obiectul unei concurențe puternice și uneori agresive[9] din partea altor națiuni
care explorează spațiul. Din cauza duratei lungi de concretizare a
proiectelor din acest sector (10-15 ani de dezvoltare pentru sisteme complexe),
este esențială anticiparea timpurie a oricărei posibile
evoluții (a pieței). În plus, situația poate evolua foarte rapid
în anumite subsectoare strategice, cum ar fi sectorul lansatoarelor[10]. 2.1.2. Asigurarea pozițiilor
sale: păstrarea unei industrii de nivel mondial pe piețele de
telecomunicații Industria serviciilor prin satelit este de o
importanță majoră pentru economia UE, având în vedere faptul
că transformă investițiile în infrastructurile spațiale în
aplicații și servicii concrete în beneficiul cetățenilor.
Industria producătoare din domeniul comunicațiilor prin satelit
(SatCom) are un rol esențial în sprijinirea ansamblului industriei
spațiale a Europei. Conform Eurospace, vânzările de sateliții de
telecomunicații reprezintă peste de 60% din cifra de afaceri a
producătorilor europeni de sateliți în ultimii 10 ani. Europa se
poate baza pe o industrie de nivel mondial pentru a dezvolta și a furniza
servicii de comunicații prin satelit. Aceste servicii sunt esențiale
pentru furnizarea de informații, una dintre cele mai importante resurse
ale sectoarelor în creștere ale societății digitale. Ele
contribuie la mai multe acțiuni propuse în cadrul Agendei digitale pentru
Europa, în special la eliminarea decalajelor de acces la conexiunea în bandă
largă în zonele cu o densitate scăzută a populației. SatCom
este o soluție extrem de eficace acolo unde tehnologiile terestre sunt
prea costisitoare sau inexistente[11],
precum și pentru a oferi servicii digitale transfrontaliere. În plus, se
oferă astfel o soluție de rezervă rezistentă și
robustă în cazul în care alte rețele sunt în pană (catastrofe
naturale, atacuri teroriste etc.). Pe lângă creșterea concurenței,
industria SatCom europeană se confruntă cu o provocare tehnică
și politică: trebuie să facă față unui spectru
deficitar de frecvențe radio[12],
resursă vitală pentru funcționarea eficientă și
dezvoltarea comunicațiilor prin satelit. În vederea menținerii
competitivității industriei SatCom, această chestiune trebuie
rezolvată. 2.1.3. Noua frontieră:
poziționarea industriei UE pe piețele emergente ale aplicațiilor
de navigație și de observare a Pământului (servicii și
produse) Industria
europeană a serviciilor de radionavigație prin satelit (SatNav)
și de observare a Pământului (SatEO) este o industrie emergentă,
cu un uriaș potențial internațional de creștere și de
creare de locuri de muncă, alcătuită în special din IMM-uri
și întreprinderi nou înființate (care constituie coloana vertebrală
a economiei noastre). Acestea vor fi din ce în ce mai importante pentru
economie și pentru bunăstarea cetățenilor noștri.
Experții în afaceri din domeniul GNSS estimează că, în zece ani,
această piață va ajunge să reprezinte 300 de miliarde de
USD[13].
Se estimează
că, deja, între 6% și 7 % din PIB-ul țărilor occidentale,
respectiv 800 de miliarde de EUR, depind de radionavigația prin satelit[14]. Beneficiile generate de un
program Copernicus (noul nume al GMES) complet operațional până în
2030 sunt estimate la 34,7 miliarde de EUR, comparabile cu 0,2% din PIB-ul UE[15]. Implementarea
infrastructurilor GNSS și Copernicus va deschide în curând noi
posibilități pentru acest sector în Europa. Se preconizează
că Galileo și EGNOS vor genera beneficii economice și sociale cu
o valoare de circa 60-90 miliarde de EUR în următorii 20 de ani[16]. Europa nu-și poate
permite să rateze dezvoltarea activităților spațiale
și a serviciilor conexe. Deși unele aplicații private s-au
dovedit încununate de succes, produsele și serviciile prin satelit depind
încă în bună măsură, în această etapă de
dezvoltare, de clienții publici de la nivel național și local. În Europa, există mai multe obstacole
care încetinesc dezvoltarea unor aplicații inovatoare și, prin
urmare, dezvoltarea pieței: incertitudinea privind disponibilitatea
serviciului și cadrul juridic, lipsa de sensibilizare a posibililor
utilizatori cu privire la potențialul acestora, lipsa cooperării
dintre sectorul spațial și sectoarele non-spațiale, lipsa
cooperării dintre furnizorii de date, dezvoltatorii de servicii și
utilizatorii finali, sprijinul insuficient pentru crearea de întreprinderi
și dezvoltarea societăților cu ritm de creștere ridicat. 2.2. Pentru a aborda aceste
provocări, Europa ar trebui să dobândească
non-dependență tehnologică, să-și asigure securitatea
aprovizionării și să mențină un acces independent la
spațiu Non-dependența tehnologică,
securitatea aprovizionării și accesul independent la spațiu[17] nu numai că răspund
imperativului de independență strategică, ci reprezintă
condițiile de bază pentru o dezvoltare durabilă a industriei
spațiale europene. 2.2.1. Poziția de lider în
domeniul tehnologic, securitatea aprovizionării și
non-dependența necesită eforturi susținute și
disponibilitatea competențelor necesare Pentru a face față creșterii
concurenței pe piața mondială, industria europeană trebuie
să își mențină avansul tehnologic și să
rămână în avangarda progresului tehnologic în anumite domenii.
Provocările cu care se confruntă industria includ asigurarea non-dependenței
tehnologice și a securității aprovizionării, necesitatea
înlocuirii sau actualizării tehnologiilor și produselor existente,
problema dezvoltării de tehnologii și produse noi și
dificultatea menținerii competențelor critice pe o piață cu
cicluri de programare foarte lungi și cu comenzi puternic fluctuante. Pe
lângă aceasta, sinergia dintre sectoarele civil și de apărare nu
este suficient exploatată astăzi, ceea ce împiedică
apariția unei veritabile puteri spațiale europene. În plus, lipsa
schimburilor trassectoriale eficiente între sectoarele spațial și cel
non-spațial limitează activitățile comune de cercetare
și dezvoltare și capacitatea tehnologiei de a beneficia de
experiența ambelor părți. Non-dependența tehnologică a acestui
sector strategic nu este garantată. Într-o serie de domenii tehnologice
critice, programele europene sunt complet dependente de un singur furnizor[18]. Platforma Tehnologică
Spațială Europeană (ESTP) estimează că, în medie, 60%
dintre electronicele de la bordul unui satelit european sunt importate în
prezent din Statele Unite, din cauza lipsei argumentelor economice pentru a
dezvolta aceste componente la nivel european. Mai mult, aceste importuri sunt
supuse reglementărilor ITAR privind exporturile, care evoluează în
funcție de interesele SUA, creând adesea întârzieri în achiziții
și punând, pe termen scurt, industria europeană într-o situație
continuă de dependență față de fluctuațiile
politice din SUA. În plus, sectorul spațial reprezintă un sector
redus în raport cu industria la nivel mondial și, adesea, este doar o
mică parte din cifra de afaceri a întreprinderilor industriale mari. Prin
urmare, trebuie să facă față unor evoluții care nu
țin cont de necesitățile sale specifice. Mai mult decât alte
sectoare, industria spațială este nevoită să anticipeze
evoluțiile viitoare – în ceea ce privește disponibilitatea produselor
și reglementările, cum ar fi Regulamentul REACH[19] –, ceea ce este cu atât mai
dificil având în vedere durata lungă de timp necesară pentru
dezvoltarea produselor pentru spațiu. Într-o astfel de situație,
modificările legislative sau de poziționare comercială,
dificultățile financiare ale principalelor întreprinderi sau lipsa de
rentabilitate determinată de cota de piață redusă pot pune
programele spațiale europene în pericol, cu întârzieri și
supracosturi. Atât din motive industriale, cât și strategice, eforturile
depuse pentru dezvoltarea de surse alternative de aprovizionare cu tehnologii
și materiale împreună cu ESA și AEA ar trebui să fie
consolidate în Orizont 2020. Fără un volum de muncă
suficient, forța de muncă calificată din industria
spațială se va risipi și va fi nevoie de o perioadă
însemnată de timp și de resurse pentru reunirea echipelor necesare
pentru a dezvolta noi programe. Cunoștințele și competențele
necesare sectorului emergent al tehnologiilor de navigație și de
observare a Pământului sunt în prezent insuficiente. Între timp, noile
națiuni deținătoare de tehnologie spațială ajung din
urmă cu rapiditate țările industrializate în ceea ce privește
cercetarea. 2.2.2. Accesul european independent
la spațiu trebuie menținut și consolidat pe termen lung În toate țările
deținătoare de tehnologie spațială din lume, dezvoltarea
și operarea lansatoarelor au fost și încă sunt finanțate
din bani publici, fără de care sectorul comercial nu ar exista. În
plus, prețurile obținute pe piață nu acoperă costurile
totale, în special în faza de dezvoltare. Dimensiunea bugetelor
instituționale consacrate de națiunile deținătoare de
tehnologie spațială pentru lansatoare reflectă dorința de a
beneficia de acces independent la spațiu. În toate țările
concurente, achizițiile publice sunt esențiale pentru
supraviețuirea sectorului, iar industria locală a lansatoarelor nu ar
exista fără programele instituționale care blochează de
facto accesul industriei străine. În Europa, chestiunea lansatoarelor
privește, din punct de vedere instituțional, UE, ESA și statele
lor membre în două moduri: în primul rând, din cauza
responsabilității politice implicate de accesul independent la
spațiu al Europei; în al doilea rând, în calitate de clienți ai
industriei lansatoarelor dornici să-și desfășoare și
să-și lanseze programele într-un mod eficient din punctul de vedere
al costurilor. Operatorii privați sunt, de asemenea, interesați în
calitate de clienți. Și ei ar beneficia de pe urma unui acces european
independent la spațiu, întrucât acest lucru le-ar spori capacitatea de a
negocia prețuri mai scăzute pentru lansări la nivel
internațional. UE și statele sale membre sprijină
obiectivul politic de a menține un acces independent la spațiu,
astfel cum s-a afirmat în rezoluțiile mai multor consilii Spațiu
și Competitivitate[20].
Din punct de vedere istoric, serviciul de lansare european a fost creat pentru
a asigura capacitatea Europei de a dezvolta servicii bazate pe sateliți,
ca urmare a refuzului de către alte țări de a lansa
sateliți comerciali europeni. Pe lângă considerațiile strategice
și de securitate, dacă Europa ar fi lipsită de acces independent
la spațiu, astfel de refuzuri ar putea apărea din nou și ar duce
la întârzieri în punerea în aplicare a programelor noastre spațiale, ceea
ce ar conduce la creșterea costurilor și ar amenința
poziția concurențială europeană atât pe piețele de
producție, cât și pe cele ale serviciilor. Disponibilitatea unui
serviciu european de lansare fiabil și competitiv continuă, prin
urmare, să fie o condiție sine qua non pentru asigurarea
dezvoltării unei industrii spațiale europene de nivel mondial și
a aplicațiilor bazate pe sateliți. În calitate de clienți, pentru a-și
desfășura programele la timp și a evita, ca urmare,
supracosturile, UE, ESA și statele lor membre trebuie să aibă la
dispoziție un sistem de lansatoare care să fie: ·
fiabile din punct de vedere tehnic, ·
sigure, ceea ce poate impune ca lansarea să
aibă loc de pe un cosmodrom situat pe teritoriul european, ·
disponibile și independente, ceea ce se
referă la controlul programului de lansări și la necesitatea
evitării dependenței de actori cu obiective industriale sau
geopolitice conflictuale, ·
eficiente din punctul de vedere al costurilor,
acest lucru contribuind la un preț accesibil. Astăzi nu există suficiente
lansări instituționale în Europa pentru a asigura durabilitatea
lansatorului european Ariane 5[21].
Arianespace se confruntă cu o concurență
internațională mai puternică și are dificultăți
în menținerea echilibrului financiar. În plus, gama actuală de
lansatoare va trebui înlocuită până în 2025 pentru a menține
capabilitatea lansatoarelor europene, o problemă care trebuie
abordată chiar acum. Cu peste 30 de sateliți așteptând
să fie lansați pe orbită, UE în ansamblu ar putea deveni cel mai
mare client instituțional pentru industria europeană în
următorii ani. După cum se afirma în concluziile Consiliului
Competitivitate din noiembrie 2010 și mai 2011, toate entitățile
instituționale europene sunt invitate, pentru a menține și a
consolida un acces independent, fiabil și eficient din punctul de vedere
al costurilor la spațiu, în condiții abordabile, să considere
prioritară utilizarea de lansatoare dezvoltate în Europa și să
exploreze posibilitatea participării lor la activitățile de
exploatare legate de lansatoare. Lansatoarele dezvoltate în Europa vor fi, în
consecință, adaptate pentru a permite lansarea unora dintre
acești sateliți. Accesul european independent are un cost pe
termen scurt, având în vedere politica comercială agresivă a
concurenților noștri, ale căror costuri sunt, de obicei, mai
mici. O parte dintre costurile suplimentare se justifică prin motive
obiective (garantarea viabilității know-how-ului și
fiabilității europene, costurile mai scăzute ale forței de
muncă în cazul unora dintre concurenții noștri, dimensiunea
subvențiilor străine[22]
și piața instituțională). O altă parte din aceste
costuri este rezultatul ineficiențelor industriale, care ar trebui reduse.
Pe termen mediu, cu toate acestea, accesul independent ar avea un impact
economic pozitiv, atât pentru actorii instituționali, cât și pentru
operatorii privați. El ar garanta că Europa are beneficii de pe urma
aplicațiilor care se bazează pe tehnologiile spațiale, ar oferi
securitate suplimentară (surse duble) și ar constrânge
concurenții să liciteze la prețuri competitive pe piața
europeană, favorizând operatorii privați. În plus, pentru anumite
programe, nu există altă posibilitate decât alegerea lansatoarelor
europene, din considerente de securitate. 3. Obiectivele politicii
industriale a UE Având în vedere importanța
strategică a industriei spațiale, dependența acesteia de
finanțarea publică și concurența globală tot mai
acerbă de pe piața comercială, UE va elabora o politică industrială
spațială pentru a sprijini dezvoltarea sectorului, promovând astfel
creșterea economică. Această politică ar trebui să
includă nu numai industria producătoare spațială, ci
și serviciile. Obiectivele unei astfel de politici au fost analizate în
diverse studii. Problema este abordată, de asemenea, în Rezoluția
celui de-al 7-lea Consiliu Spațiu și în cea a Consiliului
Competitivitate din mai 2011. În acest context, politica industrială
spațială a UE ar trebui să se concentreze asupra a cinci
obiective specifice: –
Instituirea unui cadru de reglementare coerent Extinderea activităților
spațiale și în special piața în creștere pentru produse
și servicii spațiale ridica probleme juridice care nu sunt pe deplin
abordate la nivel european și sunt numai parțial abordate la nivel
național de către câteva state membre, prin legislația
națională, care reflectă interesele naționale. Luând pe
deplin în considerare legislațiile existente și în conformitate cu
competențele respective ale diferitelor părți interesate,
Comisia va analiza dacă sunt necesare acțiuni pentru a
îmbunătăți coerența juridică și a stimula
apariția unei piețe europene pentru produse și servicii
spațiale. –
Dezvoltarea în continuare a unei baze
industriale competitive, solide, eficiente și echilibrate în Europa,
precum și sprijinirea participării IMM-urilor Europa are nevoie de o bază
industrială mai puternică. Industria spațială
europeană ar trebui să își îmbunătățească
performanțele, beneficiind de un mediu mai puțin fragmentat. O bază
industrială echilibrată nu înseamnă răspândirea egală
a acestui sector de nișă în întreaga Europă, ci o industrie care
se bazează pe avantajele concurențiale ale întregul lanț de
aprovizionare și care asigură accesul echitabil al IMM-urilor, ca
modalitate de a asigura dinamismul și inovarea și, mai exact, de a
dezvolta industria serviciilor spațiale. Participarea întreprinderilor
mici și mijlocii în cadrul lanțului de aprovizionare este
esențială pentru competitivitatea industriei spațiale
producătoare europene, nu numai pentru consolidarea, ci și pentru
dezvoltarea unei forțe de muncă calificate. –
Sprijinirea competitivității la nivel
mondial a industriei spațiale europene și încurajarea
eficientizării costurilor sectorului de-a lungul lanțului de valoare Industria spațială europeană ar
trebui să-și mențină și să-și sporească
cota de piață globală și ar trebui să rămână
în avangarda evoluțiilor tehnologice, cu capacitatea de a produce
tehnologii revoluționare și de a se implica în mod activ în schimburi
transsectoriale cu alte sectoare. Ea ar trebui să aibă ca obiectiv
rentabilizarea costurilor de-a lungul întregului lanț de valoare.
Industria ar trebui, de asemenea, să poată să se bazeze pe
suficientă forță de muncă cu înaltă calificare, în
special în sectorul emergent al tehnologiilor de navigație și de
observare a Pământului. Politica ar trebui să sprijine un acces
sporit pe piață. –
Dezvoltarea piețelor pentru
aplicațiile și serviciile spațiale Industria europeană trebuie să fie
în măsură să exploateze potențialul oferit de infrastructurile
spațiale (SatCom, SatNav și SatEO) pentru a asigura servicii fiabile
și rentabile, care să răspundă nevoilor economice și
societale. Pentru anumite categorii de servicii, aceasta înseamnă nu numai
dezvoltarea de noi capacități în cadrul industriilor existente, ci
și îmbunătățirea calității datelor Copernicus,
crearea și stimularea unui mediu care să permită adoptarea de
noi tehnologii în domeniul sateliților și apariția unor noi operatori,
ținând seama în special de importanța întreprinderilor mici în acest
domeniu. Împreună cu cel de al doilea obiectiv, realizarea acestuia va
contribui la menținerea atractivității investițiilor
spațiale pentru toate statele membre. –
Asigurarea non-dependenței tehnologice
și a unui acces independent la spațiu Pentru ca Europa să fie capabilă
să urmărească inițiative politice strategice și
să furnizeze servicii esențiale în beneficiul cetățenilor,
este nevoie de un acces independent la spațiu. În plus, industria
europeană ar trebui stimulată să-și dezvolte în continuare
non-dependența tehnologică, în special în ce privește
tehnologiile critice, să continue să fie în măsură să
asigure produsele și serviciile necesare pentru creștere
economică și pentru bunăstarea cetățenilor săi. 4. Modalități de
realizare a obiectivelor politicii industriale a UE Pentru atingerea obiectivelor acestei politici
în colaborare cu ESA și cu statele membre, UE poate utiliza instrumentele
de care dispune, care sunt în principal îmbunătățirea
condițiilor-cadru, sprijinirea cercetării și inovării,
promovarea unei mai bune utilizări a instrumentelor financiare și a
regulamentelor existente în domeniul achizițiilor publice[23]. 4.1. Îmbunătățirea
condițiilor-cadru Pe măsură ce se extind
activitățile spațiale, trebuie reexaminată adecvarea
cadrului de reglementare existent pentru a asigura securitatea, siguranța
și durabilitatea acestor activități și dezvoltarea lor
economică. 4.1.1. Îmbunătățirea
cadrului de reglementare pentru segmentul serviciilor și pentru sectorul
de producție Extinderea activităților
spațiale și în special piața în creștere pentru produse
și servicii spațiale ridică probleme juridice care nu sunt pe
deplin abordate la nivel european și numai parțial abordate de cele
mai active state membre în acest domeniu prin intermediul legislației
naționale. Majoritatea statelor membre nu au elaborat încă o
legislație spațială. Domeniul de aplicare și obiectivele
legilor naționale în formare privind spațiul sunt diverse și au
implicații care depășesc frontierele naționale. Legislația națională
singură nu va asigura o acoperire coerentă a aspectelor juridice
legate de spațiu și un cadru juridic armonizat pentru toate statele
membre. Un cadru juridic incoerent poate afecta în mod negativ
funcționarea pieței interne. În consecință, ar putea fi necesar
să se adopte măsuri în vederea creării unui cadru de
reglementare coerent privind spațiul, la nivelul UE, pentru a valorifica
potențialul unei piețe interne pentru spațiu prin completarea
lacunelor juridice într-un mod coerent, prevenind apariția unor
divergențe ale cadrelor juridice naționale și protejând
interesele de securitate națională și europeană. Spre exemplu, unele țări europene au
legislații interne privind răspunderea care prevăd acoperirea
daunelor fizice cauzate de activitățile spațiale. Unele
țări limitează, în anumite condiții, răspunderea
până la o anumită sumă sau prevăd garanții
guvernamentale în anumite condiții. Alte țări impun o asigurare
sau o altă garanție financiară pentru a compensa eventualele
pagube. Lipsa de reguli coerente în țările UE ar putea crea
denaturări ale concurenței pe piața internă și ar
putea duce la căutarea situației juridice celei mai favorabile
(„forum shopping”). Examinarea posibilității unei
inițiative legislative privind anumite aspecte care au un impact asupra
creării unei piețe unice pentru produse și servicii
spațiale Prin urmare, Comisia va evalua în ce
măsură acest cadru fragmentat ar putea împiedica buna
funcționare a pieței interne și dacă ar fi justificată
o intervenție a UE. Primul pas în această direcție ar
putea fi o inițiativă legislativă privind elaborarea și
difuzarea de date private prin satelit (a se vedea mai jos) și un
regulament privind răspunderea față de terți a GNSS al UE[24]. Ar putea fi, de asemenea, necesare
acțiuni ale UE în cadrul politicii în domeniul spectrului de
frecvențe și al controlului exporturilor de produse cu dublă
utilizare. În alte domenii, cum ar fi cel al zborurilor spațiale
comerciale, ar trebui evaluată în continuare oportunitatea intervenției
UE. În vederea asigurării exploatării
depline a informațiilor spațiale și pentru a stimula accesul
utilizatorilor la date și servicii spațiale, UE ar putea să ia
în considerare posibilitatea instituirii unei politici globale privind accesul
la date. O astfel de politică privind accesul la date ar putea să se
bazeze pe principii precum: accesul liber și deschis garantat pentru
organismele publice la nivelul UE și la nivel național (ca o
cerință minimă), cu restricții limitate, atunci când datele
sunt dezvoltate și gestionate cu fonduri publice ale UE; stabilirea unor
condiții specifice privind politica de acces la date (cel puțin
pentru organizațiile publice) atunci când există o intervenție a
UE în dezvoltarea de active spațiale sau de piețe pentru aceasta. Analizarea posibilității unei
inițiative legislative privind elaborarea și difuzarea de date
private prin satelit Producția și difuzarea de date prin
satelit ridică trei probleme principale. În primul rând, restricțiile
de securitate impuse de autoritățile naționale asupra datelor
transmise prin satelit în conformitate cu interesele în materie de securitate
națională pot pune în pericol competitivitatea și inovarea
(dezvoltarea în aval a serviciilor conexe), pot duce la incertitudine
juridică în cadrul pieței interne și pot ridica probleme legate
de răspundere, precum cereri de despăgubire pentru daunele
potențiale, de exemplu cele cauzate de date incorecte. În al doilea rând,
difuzarea din neglijență de date obținute prin senzori de
sateliți (de exemplu, imagini de înaltă rezoluție) poate
constitui o amenințare la adresa securității UE și a
statelor membre. În al treilea rând, natura transfrontalieră a
schimburilor de date prin satelit necesită cooperarea țărilor
vizate de observarea Pământului. O astfel de cooperare ar asigura efectiv
compatibilitatea standardelor de competitivitate cu considerațiile de
securitate. Având în vedere că legislația
națională nu poate garanta un cadru de reglementare coerent pentru
observarea Pământului la nivelul UE, acțiunea la nivelul UE ar putea fi
justificată din motive de subsidiaritate. Luând în considerare beneficiile
în ceea ce privește securitatea juridică, dezvoltarea în aval a
piețelor și protejarea securității, o intervenție a UE
în acest domeniu ar aduce o valoare adăugată clară. Monitorizarea
și îmbunătățirea controlului exporturilor și a
cadrelor transferului în interiorul UE Multe componente ale sistemelor spațiale
sunt considerate de natură militară sau duală și, prin
urmare, fac obiectul noului cadru de reglementare privind transferul în
interiorul UE și controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare[25]. Începând cu 2012, vor fi puse
în aplicare norme și proceduri simplificate, care vor facilita
transferurile de componente de natură militară în interiorul UE[26]. Acest lucru va îmbunătăți
competitivitatea industriei europene, în special a IMM-urilor. În conformitate cu articolul 25 din
Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare, care cere Comisiei
să elaboreze un raport privind punerea în aplicare a sistemului de control
al exporturilor al UE, a fost adoptată o Carte verde[27] pentru lansarea unei dezbateri
publice ample privind funcționarea actualului sistem al UE de control al
exporturilor de produse cu dublă utilizare. Se preconizează
prezentarea unui raport oficial către Parlamentul European și
Consiliu în septembrie 2012. Între timp, impactul prezentului regulament asupra
industriei spațiale ar trebui să fie monitorizat îndeaproape, în
vederea identificării problemelor majore și propunerii unor soluții
adecvate. Asigurarea disponibilității
spectrului Pentru a contribui la asigurarea
disponibilității unui spectru radio pentru operațiunile
spațiale care să fie imun de interferențe, pentru a permite
economii de scară și pentru a optimiza costurile operaționale
pentru sistemele paneuropene, Comisia, împreună cu statele membre ale UE,
va investiga modul optim de a lua în considerare necesitățile
viitoare în materie de spectru pentru SatCom în contextul Programului pentru
politica în domeniul spectrului de frecvențe radio și va contribui la
pregătirea următoarei Conferințe Mondiale de
Radiocomunicații a UIT, pentru a apăra interesele UE în domeniul
alocării spectrului la nivel mondial și regional. Analizarea necesității ca
zborurile spațiale comerciale să fie reglementate printr-un cadru
juridic În special în Statele Unite ale Americii,
încep să apară „proiecte aviatice suborbitale” sau proiecte de
zboruri spațiale comerciale. Zborurile suborbitale ar putea constitui o
piață promițătoare pentru: (i) experimente
științifice, precum experimentele de microgravitație, formarea
astronauților, testarea sarcinii utile pentru sateliți, (ii) turism
spațial și (iii) viitoare sisteme de transport aerian curate, la mare
altitudine, de mare viteză și de la un punct la altul. În plus,
vehiculele aeriene suborbitale ar putea oferi un acces mai eficient din punctul
de vedere al costurilor la spațiu, de exemplu pentru sateliți mici. Numai Administrația Federală a
Aviației Civile a SUA (FAA) și serviciul său de transport
comercial în spațiu au elaborat deja un cadru de reglementare pentru
avioanele suborbitale aplicabil în această țară. Cadrul de
reglementare se bazează pe un regim de „consimțământ în
cunoștință de cauză” pentru transportul echipajului și
al participanților la zborul în spațiu[28]. Prin urmare, siguranța
pasagerilor nu este asigurată prin reglementarea adoptată. Unele părți interesate din industria
europeană fac apel la UE să instituie un cadru de reglementare mai
strict, cu norme de certificare adecvate, derivate din cele mai bune practici
din sectorul aeronautic, pentru garantarea siguranței pasagerilor.
Sectorul industrial susține că predictibilitatea cadrului de
reglementare este esențială pentru investitorii privați,
deoarece aceasta va determina tehnologia utilizată și
activitățile de dezvoltare. Alte părți interesate europene
fac apel la UE să instituie un cadru de reglementare mai favorabil
inovării. Această solicitare nu este, pentru
moment, o prioritate la stabilirea programului Agenției Europene de
Siguranță a Aviației (AESA). Comisia va studia în continuare
chestiunea pentru a determina dacă este necesar să fie abordată
în viitorul apropiat. 4.1.2. Continuarea procesului de
standardizare Importanța standardizării pentru
activitățile spațiale din Europa este în creștere, în vreme
ce UE, ESA, agențiile spațiale naționale și industria
europeană se confruntă cu noi provocări tehnice, într-o
situație de constrângeri economice tot mai puternice. Printr-o utilizare
mai eficientă și efectivă a tehnologiilor spațiale și
a aplicațiilor și serviciilor care se bazează pe tehnologiile
spațiale, standardizarea are un rol important de jucat în
îmbunătățirea poziției concurențiale a industriei
spațiale europene pe piața mondială, în special prin creșterea
numărului și, prin urmare, prin scăderea prețurilor, precum
și în sprijinirea IMM-urilor în pătrunderea pe anumite segmente ale
pieței spațiale. Standardizarea în industria spațială
sprijină utilizarea de servicii și aplicații spațiale
inovatoare. În plus, misiunile spațiale sunt un domeniu riscant, în care
tehnologia este împinsă la limită și în care există o
posibilitate foarte redusă de a corecta problemele care nu au fost
identificate înainte de lansare. Prin urmare, standardizarea este
considerată o modalitate de a diminua riscurile de eșec, de a garanta
fiabilitatea tehnologică a produselor/componentelor spațiale și
de a reduce costurile de dezvoltare și de exploatare. În sfârșit, cum
producția spațială europeană este împărțită
între mai multe țări, dezvoltarea unor proceduri de lucru
„standardizate” poate contribui la reducerea unor ineficiențe prezente
astăzi în lanțul de valori. Principalele agențiile spațiale
europene și industria au lansat, în 1993, cooperarea europeană pentru
standardizare spațială (ECSS). Au fost publicate peste 120 de standarde.
În timp ce activitățile spațiale din amonte au fost acoperite,
activitățile spațiale din aval, orientate înspre sisteme și
servicii, necesită încă standardizare. În martie 2010, a fost propus
un amplu program de standardizare și au fost identificate zece sectoare
specifice în care lucrările viitoare în materie de standardizare ar putea
fi efectuate de către organisme tehnice în cadrul CEN/CENELEC, ETSI
și ECSS – organizațiile europene de standardizare (OES). Programul
s-a tradus într-un nou mandat (M/496), care a fost emis la 1 septembrie 2011
și care se adresează OES. Lucrările au început în 2012 și
ar trebui să se desfășoare pe o perioadă de trei ani. 4.1.3. Asigurarea
disponibilității competențelor necesare Disponibilitatea unei forțe de muncă
calificate are un impact direct asupra capacității industriei
spațiale europene, iar activitățile spațiale, la rândul
lor, au un impact direct asupra disponibilității forței de muncă
în economia europeană, prin impactul programelor de dezvoltare de vârf în
dezvoltarea expertizei în domeniul noilor tehnologii. Pentru a rămâne
competitivă, Europa se va confrunta în anii următori cu o triplă
provocare: să-și mențină și să-și dezvolte
resursele proprii (nivelurile de competențe și cantitatea de
forță de muncă), să dezvolte noi competențe pentru a
răspunde nevoilor sectoarelor emergente și să atragă
talente din țări terțe. Programele spațiale instituționale
pot contribui la menținerea unui nivel suficient al activității
industriale, atrăgând talente la universitățile și centrele
de cercetare europene și facilitând mobilitatea între statele membre,
precum și între sectoarele public și privat. Clienții instituționali europeni ar
trebui să dezvolte și să furnizeze industriei o planificare
clară și pe termen lung a pieței instituționale din Europa.
UE ar putea să instituie o cartografiere și să prevadă
actualizări periodice ale lanțului de aprovizionare, pentru a asigura
nivelul adecvat de independență, expertiză și
competitivitate europeană. Împreună cu statele membre și
regiunile lor, UE ar trebui să abordeze și să inverseze
tendința de penurie de ingineri și tehnicieni aerospațiali cu
înaltă calificare formați de sistemele educaționale din Europa,
să promoveze instituirea unor calificări academice spațiale
recunoscute reciproc în Europa, să includă în viitoarele
programe-cadru de cercetare și dezvoltare acțiuni dedicate, în care o
parte a cercetării să fie realizată de către doctoranzi,
să încurajeze dezvoltarea de programe de învățare pe tot parcursul
vieții, prin consolidarea cooperării între industrie și
universități, și să-și sporească atractivitatea
pentru cercetătorii străini. 4.1.4. Sprijinirea accesului
industriei europene la piața mondială Este vital pentru industria spațială
europeană să-și mențină și să-și
consolideze poziția pe piața comercială. Cu toate acestea,
piețele instituționale ale principalelor țări terțe nu
sunt accesibile pentru industria europeană. Unele state membre au propus
mecanisme de facilitare a exporturilor pentru a sprijini accesul industriei la
piața globală. Posibilitatea de a elabora astfel de mecanisme ar
trebui să fie evaluată în continuare. Acordurile și negocierile comerciale pot
contribui la asigurarea unor „condiții echitabile” pentru industria
spațială europeană la nivel internațional, cu condiția
ca UE să aibă o poziție suficient de fermă în negocierile
internaționale. Prin urmare, Comisia a adoptat recent o propunere privind
accesul țărilor terțe la piața de achiziții publice a
UE[29]. În cazul în care este adoptat
de către legislator, acest regulament ar îmbunătăți
condițiile în care întreprinderile din UE pot concura pentru contracte
publice în țări terțe, prin consolidarea poziției Uniunii
Europene în momentul negocierii accesului pentru întreprinderile din UE la
piețele de achiziții publice din țările terțe, în
sensul deschiderii piețelor partenerilor noștri comerciali, precum
și prin îmbunătățirea, în conformitate cu strategia UE
2020, a posibilităților de afaceri pentru întreprinderile din UE la
scară mondială, ceea ce ar duce și la crearea de noi locuri de
muncă. La un nivel mai general, cooperarea
internațională ar trebui să servească și ca
deschizător de piață pentru promovarea tehnologiei și
serviciilor europene în domeniul spațial și să ajute la consolidarea
acestui sector industrial strategic. Uniunea Europeană va trebui să
asigure o mai bună integrare a sectorului spațial în politica
externă a Uniunii. 4.2. Sprijinirea Cercetării
și inovării Cercetarea, dezvoltarea și inovarea nu
reprezintă doar elemente-cheie pentru competitivitatea industriei
spațiale, ci și ingredientele principale pentru o creștere
economică durabilă, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung,
cu efecte asupra capacității Uniunii Europene de a rămâne
competitivă într-o economie din ce în ce mai globalizată. Bugetul
propus pentru spațiu în cadrul Orizont 2020 (succesorul PC7) este de 1737
de milioane de euro la prețul actual (1548 milioane EUR în prețuri
constante 2011) pentru 7 ani. Capitolul Spațiu din Orizont 2020 va acoperi
cercetarea, dezvoltarea și inovarea cu obiective care: ·
să permită competitivitatea
europeană în spațiu, non-dependența
și inovarea în activități spațiale, cu accent pe cercetarea
și inovarea industrială, în special pentru IMM-uri; ·
să permită progrese în tehnologiile
spațiale, de la cercetarea în materie de
tehnologii de bază la tehnologii gata de aplicare pentru generațiile
viitoare de sateliți Copernicus/GMES și Galileo; ·
să permită exploatarea integrală
a datelor spațiale, inclusiv a celor care
rezultă din misiunile științifice și din aplicațiile
comerciale de date spațiale; ·
să permită cercetarea și dezvoltarea
europeană în contextul parteneriatelor spațiale
internaționale (de exemplu ISS, SSA, programele de explorare
robotică globală). Cu privire la acestea din urmă,
tehnologia spațială de vârf se dezvoltă din ce în ce mai mult în
cadre internaționale, făcând accesul la astfel de programe un factor
de succes important pentru competitivitatea cercetătorilor și
industriilor spațiale europene. 4.2.1. Stimularea
competitivității europene globale în domeniul spațial, în
special prin asigurarea non-dependenței europene în domeniul tehnologiilor
critice și prin încurajarea inovării Obiectivul este ca Europa să-și
păstreze un rol de frunte la nivel mondial în domeniul spațiului,
prin menținerea și dezvoltarea unei industrii spațiale și a
unei comunități de cercetare competitive, precum și prin
stimularea inovării bazate pe cunoștințele spațiale. În primul rând, supraviețuirea unei
industrii competitive din punct de vedere comercial în sectorul spațial în
Europa și capacitatea clienților instituționali europeni de
a-și pune în aplicare misiunile sunt legate de reducerea dependenței
tehnice europene de țări din afara Europei. Este esențial
să se identifice tehnologiile critice și să se asigure că,
pentru acestea, Europa dezvoltă și menține soluții
tehnologice și capacități de producție proprii. Odată
ce a fost dezvoltată tehnologia, ea ar trebui să fie utilizată
în mod constant de actorii instituționali și de sectorul industrial
european. În caz contrar, se va pierde. Comisia Europeană, împreună cu ESA
și AEA, a creat un grup operativ comun cu scopul de a elabora o listă
coerentă de tehnologii strategice pentru dezvoltare prioritară. Acest
proces comun de urmărire a non-dependenței europene a început în
2009. S-a convenit asupra unei liste de acțiuni urgente, care a fost
utilizată ca bază pentru cea de-a 4-a licitație pentru
tehnologii critice din cadrul PC7. Această inițiativă ar trebui
să fie continuată. În al doilea rând,
produsele și serviciile prin satelit constituie o piață
emergentă și rămân limitate și fragmentate. În această etapă de dezvoltare, ele
depind încă în mare parte de clienții publici la nivel național
și local. În SUA, au fost create stimulente pentru noi
piețe care să utilizeze serviciile bazate pe spațiu,
datorită unei politici de promovare pe termen lung a utilizării de
către autoritățile publice, ceea ce a creat un cerc virtuos prin
stimularea întreprinderilor private, care, la rândul lor, au nevoie de mai
multe infrastructuri bazate în spațiu. Astfel de inițiative stimulează utilizarea
spațiului în beneficiul politicilor publice și fac aceste
întreprinderi mai competitive pe piețele de export. Ar
trebui să se studieze dacă se pot furniza stimulente similare pentru
industria europeană. Pentru promovarea exploatării
infrastructurilor prin satelit și dezvoltarea pieței pentru servicii
prin satelit, UE ar trebui să intensifice promovarea aplicațiilor
care se bazează pe tehnologii spațiale în cadrul politicilor UE.
Crearea de noi aplicații trebuie stimulată în rândurile unei game
variate de utilizatori publici și privați potențiali, inclusiv
noi comunități de utilizatori (orașe, regiuni, diverse sectoare
industriale etc.), în special prin acțiuni ad-hoc, cum ar fi cupoane
pentru autoritățile locale sau IMM-uri, pentru a facilita adoptarea
de noi servicii de către utilizatorii finali. Dezvoltarea și
implementarea lor, adesea de către IMM-uri, trebuie să fie
sprijinită în mod consecvent pentru a se asigura efecte durabile asupra
muncii calificate. Mai exact, trebuie sprijinit, de asemenea,
întregul potențial de inovare creat de noile infrastructuri spațiale
europene. Planul de acțiune GNSS al Comisiei de încurajare a
dezvoltării și adoptării de aplicații de navigație
prin satelit prin utilizarea sistemelor EGNOS și Galileo este un prim pas
în această direcție. Este nevoie de eforturi mult mai mari,
coordonate la nivel european, național și local. Acest lucru
implică utilizarea unei întregi serii de măsuri de sprijinire a
inovării[30]
pentru industrie, cu un accent special pe IMM-uri. Cu toate acestea, pentru a
contracara acest eșec al pieței, sprijinul pentru inovare ar trebui
să fie direcționat către acele servicii pe care piața nu
le-ar dezvolta altfel. Aceste măsuri ar trebui, în special, să
încurajeze inovarea axată pe cerere, utilizarea surselor de finanțare
disponibile, inclusiv a fondurilor regionale, agregarea cererii și
dezvoltarea de noi întreprinderi. În sfârșit, o serie de probleme în
tehnologiile spațiale sunt echivalente cu probleme în cele terestre. În
acest sens, ar trebui încurajate schimburile transsectoriale, prin promovarea
dezvoltării de produse și servicii inovatoare, bazate pe
infrastructuri prin satelit. Așa cum se menționează în anexa la
propunerea de decizie a Consiliului de instituire a programului specific pentru
punerea în aplicare a Orizont 2020[31],
„aceste puncte comune oferă oportunități pentru
inițiativele de elaborare în comun în stadiile inițiale, în special
de către IMM-uri, pentru comunitățile din sectorul
spațiului și sectoarele non-spațiale, ceea ce ar putea genera
inovări deschizătoare de noi perspective mai rapid decât în cazul
unor efecte pozitive «colaterale» apărute în stadii mai avansate.” 4.2.2. Facilitarea progreselor în domeniul
tehnologiilor spațiale Obiectivul este de a garanta accesul la
spațiu și capacitatea de a exploata sisteme spațiale în
beneficiul societății europene, în următoarele decenii. UE
intenționează să impulsioneze în special progresele tehnologice
într-o serie de domenii strategice și să contribuie la eforturile
necesare în cercetarea spațială, în special în ceea ce privește
tehnologiile inovatoare. Cu Orizont 2020, de exemplu, UE ar sprijini
exploatarea sinergiilor în cercetarea spațială la nivel european,
promovând o mai bună coordonare a activităților de cercetare
și dezvoltare, completând astfel programele ESA și naționale
care vizează deja aceste aspecte. Tehnologiile generice esențiale au
fost recunoscute drept cruciale atât pentru competitivitatea industrială
tehnologică din Orizont 2020 în ansamblul ei, cât și, în special,
pentru tehnologiile spațiale inovatoare. Prin urmare, politica
industrială spațială ar trebui să susțină
adoptarea lor în cadrul unor noi tehnologii spațiale. De exemplu, Orizont 2020 ar putea să
promoveze sprijinul acordat de cercetare și dezvoltare industriei și
organizațiilor de cercetare spațială, să sprijine
dezvoltarea în universități a unor programe de cercetare cu orientare
aplicativă legate de tehnologiile spațiale și să promoveze
tranziția de la crearea de prototipuri la produs/piață. Deoarece
utilizatorii au nevoie de tehnologii mature (deja testate și validate),
programele de sprijin pentru cercetare și dezvoltare ar trebui să
permită sprijinirea validării și a calificării. Modulele
auxiliare găzduite[32]
ar putea contribui la demonstrarea tradiției orbitale necesare în cazul
unui număr tot mai mare de produse și servicii. În scopul
atenuării riscului creat de noile tehnologii pentru restul sarcinii utile,
ar trebui evaluată posibilitatea utilizării unor ocazii de lansare
eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru îmbarcarea și
testarea în spațiu a unor noi tehnologii. În plus, s-ar putea utiliza Orizont 2020 în
scopul găsirii unor alternative pentru componentele care sunt enumerate în
cadrul REACH[33]
și a căror înlocuire ar putea fi necesară în viitor. 4.2.3. Stimularea exploatării
depline a datelor spațiale și dezvoltarea unor aplicații
inovatoare Obiectivul este de a se asigura utilizarea mai
amplă a datelor spațiale obținute de misiunile europene actuale
și viitoare în domeniul științific, public și comercial.
Astfel cum se precizează în anexa la propunerea de decizie a Consiliului
de instituire a programului specific de punere în aplicare a Orizont 2020, „s-ar
putea obține o intensificare considerabilă a utilizării datelor
printr-un efort concertat de coordonare și organizare a prelucrării,
validării și standardizării datelor spațiale obținute
de misiunile europene. Inovațiile
privind obținerea și prelucrarea datelor, fuziunea datelor și
diseminarea acestora, utilizând, de asemenea, forme de colaborare bazate pe
TIC, pot mări rentabilitatea investițiilor în infrastructura
spațială.” 4.3. Extinderea gamei de
instrumente financiare și a utilizării instrumentelor financiare
disponibile Finanțarea infrastructurilor
spațiale diferă de finanțarea componentelor/serviciilor
spațiale. Infrastructurile la scară largă, care trebuie să
fie construite, dezvoltate, exploatate și întreținute în așa fel
încât să se asigure continuitatea serviciilor și a aplicațiilor
operaționale, necesită contribuții financiare importante pe
perioade îndelungate, continuitatea finanțării, atât din motive
operaționale, cât și din motive financiare (orice amânare a
cheltuielilor generează costuri suplimentare) și
flexibilitate/instrumente de urgență, având în vedere riscurile
asociate. Produsele financiare existente pe piață ar putea să nu
corespundă acestor nevoi, în special din cauza intervalului de timp
semnificativ dintre momentul luării deciziei de a se dezvolta astfel de
proiecte și recuperarea investițiilor prin furnizarea unor servicii
suficiente în aval. Este vorba, practic, despre un eșec de piață
și este necesară finanțarea din fonduri publice pentru a se
putea materializa potențialul de creștere pe termen lung al acestor
proiecte. Alte națiuni deținătoare de tehnologii spațiale
au abordat acest aspect în moduri proprii[34].
În propunerea sa privind următorul cadru financiar multianual, Comisia
propune un nou tip de instrument, și anume inițiativa UE de emitere
de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care ar urma să
fie utilizat ca modalitate de asigurare a resurselor de investiții pentru
proiectele de infrastructură de interes strategic esențial pentru
Europa, prin utilizarea programelor de parteneriat între sectorul public
și cel privat pentru a consolida competitivitatea UE și durabilitatea
creșterii. Deși în prima etapă nu se prevede ca domeniul de
aplicare al acestei inițiative să cuprindă spațiul,
industriei spațiale i-ar putea fi oferită, într-o a doua etapă,
posibilitatea de a beneficia de acest mecanism, cu condiția să
îndeplinească criteriile, în special în ceea ce privește generarea de
venituri[35]. Când este oportun, ar trebui încurajată
participarea IMM-urilor la lanțul de aprovizionare al industriei
producătoare, în special în sectoarele de nișă și în cel al
serviciilor de comunicații prin satelit, care se dezvoltă rapid. Instrumentele financiare ale programului-cadru
pentru competitivitate și inovare și, de asemenea, mecanismul de finanțare
cu partajarea riscurilor pentru IMM-uri (MFPR) sunt disponibile în vederea
sporirii capacităților de inovare și a
competitivității industriei și IMM-urilor. Începând cu anul 2014, IMM-urile ar putea, de
asemenea, beneficia de instrumentele financiare ale UE (finanțare prin
debite și prin capital propriu) prevăzute în cadrul viitoarelor
programe COSME și Orizont 2020, instrumente care includ capitalul de risc. Autoritățile locale sunt
actori-cheie în ceea ce privește sporirea competitivității
industriei spațiale. Regiunile au un rol foarte important de jucat. UE a
elaborat o serie de instrumente care consolidează coeziunea
economică, socială și teritorială, în special Fondul
European de Dezvoltare Regională (FEDR) și programele precum Resurse
europene comune pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici și
mijlocii (JEREMIE). Dacă obiectivul principal al politicii de coeziune a
UE este reducerea disparităților economice, sociale și
teritoriale importante care persistă între regiunile Europei, politica de
coeziune are, de asemenea, un rol-cheie în îndeplinirea obiectivelor strategiei
Europa 2020 în întreaga UE și, prin urmare, ar putea, prin intermediul
sprijinului pentru competitivitatea și inovarea IMM-urilor, să
contribuie la finanțarea proiectelor spațiale și la promovarea
utilizării serviciilor spațiale, în conformitate cu normele de
eligibilitate ale fondului structural (de exemplu, impactului social și
economic dovedit asupra regiunii sau impactul inovării regionale).
Proiectele spațiale ar putea fi relevante pentru încurajarea
cercetării și inovării în cadrul strategiilor naționale sau
regionale de specializare inteligentă. 4.4. Utilizarea mai bună a
politicilor în materie de achiziții publice Mai multe rezoluții ale Consiliului
Spațiu au subliniat „necesitatea dezvoltării unor instrumente
și programe de finanțare adecvate la nivelul UE care să
țină seama de specificitățile sectorului spațial”.
În sectorul spațial, achizițiile publice sunt unul dintre mijloacele
de îndeplinire a obiectivelor politicii industriale și constituie,
probabil, cel mai important dintre aceste mijloace, deoarece marea majoritate a
fondurilor publice se direcționează către acest sector al
industriei prin intermediul achizițiilor publice. Prin urmare, este
necesar să se determine dacă poate fi
îmbunătățită abordarea achizițiilor publice pentru
sectorul spațial. La fel ca sectoarele apărării
și securității, sectorul spațial este strategic, iar
achizițiile de sisteme și aplicații spațiale pentru nevoile
publice au caracteristici comune cu cele ale achizițiilor publice din
sectoarele menționate, mai ales în ceea ce privește aspectele
referitoare la non-dependență, la securitate și
siguranță, precum și la nevoile de investiții considerabile
și pe termen lung în etapele de cercetare și dezvoltare. De asemenea,
ar trebui analizat mai în detaliu impactul punerii în aplicare a directivelor
UE referitoare la achizițiile publice și la achizițiile publice
în domeniul apărării[36]
asupra piețelor spațiale naționale și europene. Achizițiile publice la nivelul UE sunt
reglementate de Regulamentul financiar și de normele sale de aplicare,
care sunt în conformitate cu Acordul OMC privind achizițiile publice.
Aceste instrumente întruchipează principiul nediscriminării și nu
permit nicio formă de „juste retour” pe criterii geografice. În calitatea
sa de client al industriei spațiale, de la care așteaptă să
își realizeze programele, UE ar trebui să elaboreze și să
furnizeze industriei o planificare clară și pe termen lung a
pieței instituționale. În plus, în cazul programelor care
implică finanțarea în comun atât de către Comisie, cât și
de către ESA, ar trebui să existe o coordonare timpurie, pentru a se
asigura o tranziție fără dificultăți între faza de
dezvoltare și faza operațională. 4.5. Elaborarea și punerea în
aplicare a unei politici europene reale în materie de lansatoare Autonomia UE în sectoare strategice cum ar fi
serviciile de lansare este de o importanță fundamentală. Având
în vedere acest lucru, politica industrială spațială a UE ar
trebui să urmărească următoarele obiective: (i) asigurarea
unui sistem de lansatoare fiabil, sigur, disponibil și eficient din
punctul de vedere al costurilor; (ii) crearea condițiilor și, în
special, a condițiilor financiare, care sunt necesare pentru
menținerea și consolidarea accesului european independent la
spațiu, în conformitate cu nevoile instituționale, propunând,
totodată, o guvernanță evoluată a exploatării
lansatoarelor europene, pentru a se asigura eficiența financiară în
gestionarea programelor de utilizator. Actorii instituționali trebuie să
instituie o politică europeană reală privind lansatoarele,
așa cum au făcut celelalte națiuni deținătoare de
tehnologii spațiale, pentru a evita adoptarea unor decizii pe termen scurt
sau de la caz la caz, ceea ce ar periclita îndeplinirea obiectivelor enumerate
mai sus. UE ar trebui să recunoască mizele politice ale unui acces
independent la spațiu atunci când pun în aplicare programe publice precum
Galileo și Copernicus. Statele membre ar trebui să evalueze posibilitatea
de a accepta o parte a poverii prin alinierea propriilor politici de
achiziționare de lansatoare la obiectivul referitor la accesul
independent, precum și contribuind la capacitatea UE de îndeplinire a
acestui obiectiv. În plus, guvernanța globală a sectorului
lansatoarelor, în special în ceea ce privește exploatarea și
măsurile necesare pentru asigurarea eficienței producției
acestuia, trebuie să evolueze, pentru a se asigura finanțarea
durabilă a exploatării. 4.6. Asigurarea
durabilității activităților spațiale în Europa Dată fiind creșterea
dependenței de sistemele și serviciile spațiale, asigurarea
funcționării durabile a acestora va deveni din ce în ce mai
importantă. Orice închidere chiar și a unei părți a infrastructurilor
spațiale care constituie coloana vertebrală a unei game largi de
servicii ar putea avea consecințe semnificative pentru siguranța
cetățenilor europeni și pentru buna funcționare a
activităților economice. Cu toate acestea, infrastructurile
spațiale sunt din ce în ce mai amenințate de riscul unor coliziuni,
din cauza populației tot mai numeroase de sateliți sau din cauza
cantității tot mai mari de reziduuri spațiale de pe orbitele
cele mai intens exploatate comercial. Pentru atenuarea riscului de coliziune, sunt
necesare identificarea și monitorizarea sateliților și a
reziduurilor spațiale, catalogarea pozițiilor acestora și
urmărirea mișcărilor (traseelor) lor atunci când este
identificat un eventual risc de coliziune, astfel încât operatorii prin satelit
să poată fi alertați pentru a-și muta sateliții.
Această activitate este cunoscută sub numele de supraveghere și
urmărire spațială (SST). Deoarece în prezent nu există
servicii SST operaționale la nivel european, operatorii prin satelit
europeni se bazează în mare măsură pe informațiile primite
de la serviciul de SST al SUA. Necesitatea unei capacități de SST
adecvate pentru îmbunătățirea furnizării de informații
SST la nivel european a fost subliniată de statele membre ale UE în mai
multe concluzii ale Consiliului. În conformitate cu aceste concluzii, Comisia
intenționează să prezinte o propunere de stabilire a cadrului
organizațional pentru înființarea și funcționarea unui
serviciu de SST european în parteneriat cu statele membre, bazat pe activele
și expertiza existente ale acestora. 5. CONCLUZII Politica industrială spațială
sprijină îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020, strategia de
creștere a Europei pentru o economie inteligentă, durabilă
și favorabilă incluziunii. Este parte integrantă a
inițiativei emblematice privind politica industrială, ceea ce
implică necesitatea unei politici industriale europene care să creeze
cele mai favorabile condiții pentru menținerea și dezvoltarea
unei baze industriale puternice, competitive și diversificate în Europa,
sporind gradul de ocupare a forței de muncă și know-how-ul
sectorului. Totuși, strategia Europa 2020 recunoaște, de asemenea,
faptul că politica spațială contribuie la competitivitatea
industriei europene și în afara sectorului spațial. ANEXĂ Măsurile preconizate
pentru politica în domeniul industriei spațiale 1. Îmbunătățirea
condițiilor-cadru 1.1. Îmbunătățirea
cadrului legislativ pentru segmentul serviciilor și sectorul de
producție 1.1.1. Dezvoltarea cadrului
legislativ referitor la spațiu pentru a consolida piața
europeană în domeniul spațiului · Propunerea unui instrument legislativ privind producția și difuzarea datelor private prin satelit; · Examinarea posibilității unui instrument legislativ privind anumite aspecte care au un impact asupra creării unei piețe unice pentru produse și servicii în domeniul spațial cum ar fi: obligația de asigurare, înregistrarea și autorizarea activităților și serviciilor în domeniu spațial, sancțiuni și probleme de mediu. 1.1.2. Monitorizarea și
îmbunătățirea controlului exporturilor și a cadrelor
transferului în interiorul UE · Monitorizarea impactului asupra industriei spațiale determinat de punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 din 5 mai 2009 de instituire a unui regim UE al controlului exporturilor pentru produsele cu dublă utilizare și a Directivei 2009/43/CE din 6 mai 2009 privind transferul produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității. 1.1.3. Asigurarea
disponibilității spectrului · Examinarea celor mai bune modalități de a lua în considerare necesitățile viitoare în materie de spectru pentru SatCom în contextul Programului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio; · Contribuția la pregătirea următoarei Conferințe UIT Mondiale privind Radiocomunicațiile, pentru a apăra interesele UE în domeniul alocărilor globale și regionale de spectru. 1.1.4. Analizarea
necesității ca zborurile spațiale comerciale să fie
reglementate printr-un cadru juridic · Lansarea unui studiu pentru a evalua potențialul de piață al zborurilor spațiale suborbitale pentru a stabili dacă este cazul să fie creată o reglementare la nivel european. 1.2. Continuarea procesului de
standardizare · Continuarea elaborării de standarde europene pentru industria spațială pe baza activității începute de ECSS (European Cooperation for Space Standardisation – Cooperarea europeană pentru standardizare spațială) și al treilea mandat pentru CEN-CENELEC și ETSI. 1.3. Asigurarea
disponibilității competențelor necesare · Elaborarea și punerea la dispoziția industriei a unei viziuni clare și pe termen lung cu privire la piața instituțională la nivelul UE; · Efectuarea și actualizarea unei cartografieri a lanțului de aprovizionare pentru a asigura nivelul adecvat de independență, de cunoștințe și de competitivitate pentru Europa; · Sprijinirea dezvoltării competențelor adecvate necesare în mod specific în sectorul spațial și promovarea instituirii unor calificări academice în domeniul spațial reciproc recunoscute în Europa (inițierea și coordonarea între statele membre a înființării de academii spațiale); · Includerea în viitoarele programe-cadru care vizează C&D a unor acțiuni dedicate în care o parte a cercetării trebuie să fie realizată de doctoranzi – cum este cazul în prezent în managementul traficului aerian; · Încurajarea elaborării unor programe de învățare continuă prin consolidarea cooperării între industrie și universități, în special în noul domeniu al aplicațiilor bazate pe sateliți; · Creșterea atractivității UE pentru cercetătorii din afara UE. 1.4. Sprijinirea accesului
industriei europene la piața mondială · Analizarea măsurilor și bunelor practici dezvoltate de către statele membre pentru a sprijini accesul la piețele internaționale; · Asigurarea faptului că specificitățile sectorului spațial și ale industriei spațiale europene sunt luate în considerare în cadrul negocierilor comerciale și al acordurilor comerciale relevante, pentru a promova condiții de concurență echitabile. 2. Sprijinirea cercetării
și inovării 2.1. Stimularea
competitivității europene în spațiu, în special prin asigurarea
independenței în materie de tehnologii critice și prin stimularea
inovării · Continuarea coordonării eforturilor Comisiei cu cele ale statelor membre, ESA și AEA în vederea identificării componentelor spațiale critice și a asigurării disponibilității acestora; · Examinarea fezabilității stimulării pieței emergente a observării Pământului prin stimulente comerciale, cum ar fi contractele pe termen lung cu industria de observare a Pământului; · Promovarea utilizării aplicațiilor spațiale în cadrul politicilor UE; · Sprijinirea campaniilor de popularizare pentru a sensibiliza potențialii utilizatori (orașe, regiuni, diverse sectoare industriale, etc.) cu privire la potențialul aplicațiilor spațiale, stimulând astfel cererea lor de astfel de aplicații și facilitarea prin acțiuni ad hoc de acceptare (de exemplu, cupoane pentru autoritățile locale sau IMM-uri) a adoptării unor noi servicii de către utilizatorii finali; · Sprijinirea elaborării unor măsuri de sprijinire a inovării în cadrul industriei la nivelul UE, național și regional, cu un accent specific pe IMM-uri, în sectorul serviciilor prin satelit din aval; · Punerea în aplicare a planului de acțiune al Comisiei privind GNSS, pentru a stimula crearea și adoptarea aplicațiilor de navigație prin satelit prin utilizarea EGNOS și Galileo; · Sprijinirea schimburilor transsectoriale de tehnologii spațiale cu alte sectoare și a comasărilor/scindărilor în cadrul programelor vizând C&D și inovarea. 2.2. Facilitarea progreselor în
domeniul tehnologiilor spațiale · Creșterea eforturilor în materie de cercetare spațială, în special în domeniul tehnologiilor revoluționare; · Sprijinirea dezvoltării de tehnologii alternative în raport cu concurenții; · Promovarea sprijinirii prin activități de C&D a industriei și a organizațiile de cercetare spațială, inclusiv sectorul serviciilor din aval și sprijinirea dezvoltării, în cadrul universităților, a programelor de C&D orientate către aplicații legate de tehnologiile spațiale și promovarea tranziției de la crearea de prototipuri la realizarea de produse și introducerea lor pe piață; · Evaluarea fezabilității comerciale a găzduirii de module auxiliare la nivelul sateliților, pentru a explora potențialul utilizării instituționale și științifice suplimentare și pentru a identifica cele mai bune modalități de a aborda provocările viitoare, cum ar fi aspectele juridice, cerințele de natură guvernamentală/militară, etc.; · Evaluarea altor posibilități de lansare eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a testa noi tehnologii; · Utilizarea programului Orizont 2020 pentru a accelera utilizarea în practică a unor substituenți ai materiilor prime care necesită a fi înlocuite, cum sunt cele enumerate în cadrul regulamentului REACH. 2.3. Stimularea exploatării
depline a datelor spațiale și dezvoltarea unor aplicații
inovatoare · Asigurarea utilizării mai extinse a datelor spațiale din misiunile europene actuale și viitoare în domeniile, științific, public și comercial. 3. Extinderea gamei de
instrumente financiare și a utilizării instrumentelor financiare
disponibile · Explorarea posibilităților de a facilita accesul la finanțare, în special al IMM-urilor, prin promovarea dezvoltării în continuare a instrumentelor financiare inovatoare și utilizarea instrumentelor existente; · Încurajarea statelor membre și a regiunilor să utilizeze mai mult fondurile structurale și instrumentele financiare inovatoare, pentru a promova dezvoltarea serviciilor inovatoare prin satelit de către IMM-uri; · Asigurarea extinderii rapide a sferei de cuprindere a inițiativei UE privind obligațiunile destinate finanțării proiectelor la infrastructurile spațiale. 4. Utilizarea mai bună a
politicilor în materie de achiziții publice · Elaborarea și punerea la dispoziția industriei a unei planificări clare și pe termen lung a pieței instituționale; · Analizarea impactului punerii în aplicare a directivelor UE privind achizițiile publice și achizițiile publice în domeniul apărării la nivelul piețelor naționale și europene în domeniul spațiului; · În cazul programelor care implică finanțarea în comun atât de către Comisie, cât și de către ESA, ar trebui să existe o coordonare timpurie, pentru a se asigura o tranziție fără dificultăți între faza de dezvoltare și faza operațională. 5. Elaborarea și punerea
în aplicare a unei politici europene reale în materie de lansatoare · Elaborarea, în coordonare cu ceilalți actori instituționali, a unei politici europene reale în materie de lansatoare, astfel cum este cazul altor națiuni deținătoare de tehnologie spațială. 6. Sprijinirea constituirii
și funcționării unui serviciu european SST · Realizarea unui cadru organizațional (guvernanță) pentru a sprijini înființarea și funcționarea unui serviciu de supraveghere și urmărire spațială (space surveillance and tracking – SST) la nivel european utilizând baza materială și cunoștințele de la nivel național; definirea unei politici aferente în materie de date, luând în considerare interesele naționale în materie de securitate. [1] „EUROPA
2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,
durabilă și favorabilă incluziunii”, COM(2010) 2020. [2] COM(2010) 614 [3] COM(2011) 152 [4] Rezoluția Consiliului: „Orientări privind
valoarea adăugată și beneficiile spațiului pentru
securitatea cetățenilor europeni”, 18232/11, Bruxelles, 6 decembrie
2011, care a concluzionat că „politica industrială pentru
spațiu ar trebui să țină seama de caracteristicile
sectorului spațial și de interesul tuturor statelor membre de a
investi în active spațiale și să vizeze următoarele obiective
comune: susținerea capacității europene de a concepe,
dezvolta, lansa, opera și exploata sisteme spațiale; consolidarea
competitivității industriei europene atât pentru piețele sale
interne, cât și pentru cele de export și promovarea concurenței
și a unei dezvoltări și implicării echilibrate ale capacităților
din Europa”. De asemenea, aceasta a subliniat „necesitatea de a analiza
eventuala necesitate a unor măsuri adecvate la nivel european și
internațional în vederea garantării durabilității și a
dezvoltării economice a activităților spațiale, inclusiv a
celor ale sectorului comercial european”. [5] COM(2012) 582 final, Comunicare a Comisiei
către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 10.10.2012. [6] The Space Economy at a Glance 2007, OECD [7] Raportul financiar al NASA pe 2009, Euroconsult 2009
și estimările ESA privind bugetele destinate tehnologiilor
spațiale în 2009. [8] Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că o
parte considerabilă a resurselor publice pentru cercetarea
spațială nu provin de la NASA, ci direct de la alte agenții
publice. [9] Pot fi introduse pe piață la costuri marginale
produse competitive de înaltă tehnologie, deoarece costurile de dezvoltare
au fost deja acoperite de programele instituționale. „Prețul
pieței”este arbitrar și este legat de obiectivele strategice și
politice ale unei națiuni. [10] Având în vedere rata foarte mică de lansare pentru
toți furnizorii de servicii de lansare (mai puțin de 10 lansări
anuale pentru operatorul european), fiecare lansare este de o
importanță crucială și o reducere de mai mult de o lansare
într-un anumit an ar pune în pericol însăși existența
subsectorului și, pe termen lung, a industriei spațiale europene, cu
posibile consecințe dramatice asupra independenței strategice a
Europei. [11] De exemplu, în largul mării, serviciile de
comunicații prin satelit sunt singura opțiune disponibilă. Mai
mult, comunicarea prin satelit la prețuri accesibile poate sprijini
strategia UE privind „creșterea albastră”, de sprijinire a
creșterii economice în sectorul maritim. [12] Spectrul radio este utilizat de un număr tot mai mare
de aplicații fără fir (wireless) din mai multe sectoare, de la
dispozitivele cu acțiune pe distanță scurtă până la
serviciile de comunicații electronice, cum ar fi comunicațiile prin
satelit și servicii de telecomunicații terestre. [13] Len Jacobson, GNSS Markets and Applications (GNSS
Technology and Applications), Artech House Inc, 2007 [14] Raport al Comisiei către Parlamentul European și
Consiliu, „Evaluarea intermediară a programelor europene de
radionavigație prin satelit”, COM(2011) 5 final, Bruxelles, 18.1.2011 [15] Studiu efectuat de PriceWaterhouseCoopers intitulat
„Beneficiile socioeconomice ale GMES (Socio-economic benefits analysis of
GMES)”, disponibil la
http://esamultimedia.esa.int/docs/GMES/261006_GMES_D10_final.pdf, p. 180. [16] Raport al Comisiei către Parlamentul European și
Consiliu, „Evaluarea intermediară a programelor europene de
radionavigație prin satelit”, COM(2011) 5 final, Bruxelles, 18.1.2011 [17] „Independență” înseamnă că toate
tehnologiile spațiale necesare au sunt dezvoltate în Europa, în vreme ce
„non-dependența” se referă la posibilitatea ca Europa să
dispună de un acces liber, nerestricționat la orice tehnologie
spațială de care are nevoie. [18] Acesta este,
de exemplu, cazul ceasurilor atomice de la bordul sateliților Galileo -
principala sarcină utilă a acestor sateliți - produse în Europa
de către un singur furnizor din afara UE, care vinde și către
China și India. [19] Unele componente sau materiale utilizate în spațiu
(la bordul sateliților sau lansatoarelor) figurează în REACH și
necesită înlocuitori, dacă este posibil. [20] De exemplu, consiliile Spațiu din 2007, 2008 și
2010 și Consiliul Competitivitate din mai 2011. [21] Este necesar
un volum minim de lansări instituționale, precum și de programe
de dezvoltare, fără de care nu se mai poate asigura fiabilitatea
și nu se poate menține baza de competențe. [22] Al căror nivel real trebuie evaluat pentru tot
lanțul de valori, de la fondurile publice din faza de dezvoltare, susținerea
publică din faza de producție sau pentru baza de lansare până la
preferința pentru lansări interne și accesul la piață. [23] Inițiativele propuse vor fi elaborate și puse în
aplicare în deplină conformitate cu normele comunitare privind ajutorul de
stat, în special în situațiile în care ar fi implicate fondurile statelor
membre. [24] GNSS al UE va avea o acoperire globală. S-ar putea
depune plângeri în orice țară din lume, în fața instanțelor
locale, în temeiul legislației locale aplicabile. UE pregătește
un regulament privind răspunderea față de terți a GNSS al
UE. O dezbatere similară a avut loc sub egida UNIDROIT („Institutul
internațional pentru unificarea dreptului privat”) în ceea ce
privește toate serviciile oferite de GNSS. Discuțiile purtate în cadrul
acestui forum au fost amânate pentru a putea eventual integra inițiativele
care trebuie adoptate la nivel regional. [25] Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai
2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse
cu dublă utilizare și Directiva 2009/43/CE din 6 mai 2009 privind
transferul produselor din domeniul apărării în interiorul
Comunității. [26] Cerințele anterioare impuneau o sarcină
administrativă substanțială pentru întreprinderi (estimată
la 225 de ore/licență în evaluarea impactului din Directiva
2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării în
interiorul Comunității). Ele implicau și termene îndelungate, de
până la câteva luni, pentru obținerea licențelor de transfer sau
de export. [27] „Sistemul de control al exporturilor de produse cu
dublă utilizare al Uniunii Europene: asigurarea securității
și competitivității într-o lume în schimbare ”, COM (2011) 393
final. [28] Pentru a
obține o licență, operatorii avioanelor suborbitale trebuie doar
să informeze pasagerii plătitori cu privire la riscurile legate de
fazele de lansare și de revenire în atmosferă, precum și cu
privire la securitatea tipului de vehicul. Pasagerul semnează apoi o
declarație de acceptare a riscului asumat. [29] Propunerea Comisiei Europene de Regulament al
Parlamentului European și al Consiliului privind accesul bunurilor și
al serviciilor din țări terțe pe piața internă a
achizițiilor publice a Uniunii și procedurile de sprijinire a
negocierilor referitoare la accesul bunurilor și al serviciilor din Uniune
pe piețele achizițiilor publice din țări terțe, COM
(2012) 124 final [30] De exemplu,
achiziții publice înainte de prima comercializare, grupări de
întreprinderi, „laboratoare vii” și alte mecanisme de inovare axate pe
nevoile utilizatorului. [31] COM(2011) 811 [32] Acest termen se referă la utilizarea
capacității disponibile pe sateliții comerciali pentru
găzduirea unor transpondere sau instrumente suplimentare sau a altor
elemente de trimis în spațiu. [33] În general, REACH se referă la substanțele
individuale cuprinse în diversele liste asociate proceselor sale. Unele dintre
acestea, cum ar fi cele din „lista substanțelor candidate” sau din anexa
XIV (lista substanțelor supuse autorizării), impun automat îndeplinirea
unor cerințe de informare directă în privința unor articole
(„componente”) sau impun obținerea unei autorizații pentru utilizarea
substanței în Europa. [34] Este vorba în
special de cele două contracte pe 10 ani acordate recent de guvernul SUA
către două societăți comerciale furnizoare de imagini
obținute prin satelit. [35] A se vedea COM (2011) 659, COM (2011) 660 și COM
(2011) 662 privind inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni
pentru finanțarea de proiecte. [36] Directivele 2004/18/CE și 2009/81/CE.