12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/20

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină abordarea globală prezentată în planul de acțiune și și-a exprimat poziția cu privire la multe din cele 11 acțiuni propuse, a căror punere în aplicare necesită însă timp și diverse măsuri de susținere (inclusiv economice).

1.2

CESE consideră că unele acțiuni riscă să rămână literă moartă sau să nu poată fi puse în aplicare pe deplin, pentru că nu se ține seama de impactul crizei economice asupra sectorului, în special în țările cele mai afectate de măsurile de austeritate.

1.3

În punerea în aplicare a planului, se recomandă să se țină seama de diversitatea formelor pe care le îmbracă IMM-urile și microîntreprinderile și să se fructifice această diversitate.

1.4

CESE apreciază favorabil propunerea de instituire a unui grup permanent pentru competitivitatea comerțului cu amănuntul și dorește ca partenerii sociali europeni și reprezentanții organizațiilor de consumatori și ai IMM-urilor să poată face parte din acesta.

1.5

CESE recomandă ca informațiile relevante și veridice să fie nu doar disponibile, ci și accesibile efectiv pentru consumator, printr-o prezentare sintetică și ușor de înțeles (și nu o prezentare tehnică sau juridică).

1.6

Se recomandă ca statele membre să fie stimulate să identifice formele de comerț cu amănuntul care pot fi considerate de interes general (social și cultural), cum prevede Directiva privind serviciile.

1.7

CESE solicită ca întreprinderile să fie stimulate să integreze comerțul pe internet (on-line) și cel tradițional (off-line), care în prezent sunt încă, în multe cazuri, soluții folosite alternativ, inclusiv prin prisma nevoii de a depăși problemele referitoare la orele și zilele de deschidere/închidere a unităților comerciale.

1.8

Concentrarea excesivă în sectorul distribuției comerciale pune probleme diverse, între care o dificultate obiectivă de a pune în aplicare o concurență efectivă.

1.9

Așa cum a mai făcut într-un aviz anterior al său (1), CESE propune să fie dezbătută la nivel european problema abuzului în stabilirea prețurilor de transfer, prin fixarea prețurilor tranzacțiilor în interiorul grupului, pe baza parametrilor de evaluare legați de obligațiile fiscale ale grupului respectiv, în loc să se raporteze la condițiile normale ale pieței.

1.10

CESE recomandă să se depună eforturi în direcția unui comerț durabil și a reducerii risipei, inclusiv prin promovarea sistemului de vânzare în vrac, care reduce ambalajele poluante.

1.11

Comisia trebuie să se străduiască în continuare în direcția inovării și a schimbărilor, în mod activ, utilizând toate instrumentele de care dispune, concurența fiind o condiție a schimbării și nu un catalizator.

1.12

Pentru CESE este esențială corelarea dintre calificările necesare și competențele salariaților și consideră că participarea întreprinderilor nu ar trebui să se reducă la conținuturile formării profesionale, ci să cuprindă și investiții specifice.

1.13

În siajul experiențelor Consiliului European al calificărilor în sectorul comerțului (European Skills Council for commerce), CESE încurajează statele membre să înființeze forumuri bilaterale între partenerii sociali, pentru dezvoltarea formării profesionale (adecvarea calificărilor la necesitățile întreprinderilor, planuri de formare, finanțare, stabilirea nevoilor de formare, realizare și feedback în materie de formare).

1.14

CESE sprijină inițiativa Comisiei de a lansa un dialog cu toate părțile interesate, pentru a stabili la nivelul UE măsuri eficiente de combatere a economiei informale, a muncii la negru și a economiei subterane. Comitetul pledează pentru ca statele membre să dea dovadă de o puternică voință politică, pe care Comisia ar putea să o coordoneze prin intermediul unui parteneriat consolidat.

2.1

Pentru a realiza piața internă a distribuției comerciale, în cadrul Strategiei Europa 2020, planul de acțiune propune o foaie de parcurs cu cinci priorități și 11 acțiuni, care vor trebui să fie puse în aplicare până în 2014. Comisia va asigura monitorizarea acestora, iar în 2015 va prezenta un raport cu privire la progresele înregistrate.

2.2

În UE, distribuția comercială are un rol esențial în stimularea creșterii și în crearea de locuri de muncă și de modele de consum inovatoare și mai sustenabile. Acest sector reprezintă 11 % din PIB și aproape 15 % din totalul forței de muncă, adică aproximativ 36 de milioane de angajați, în peste 6 milioane de întreprinderi, adică 29 % din totalul întreprinderilor, dintre care un procent foarte ridicat este reprezentat de IMM-uri și microîntreprinderi.

2.3

Planul de acțiune scoate în evidență faptul că distribuția comercială este din ce în ce mai integrată cu celelalte sectoare economice și că este din ce în ce mai greu de făcut distincție între ele. Se evidențiază că subzistă încă obstacole ce împiedică crearea unei piețe interne eficiente, competitive și integrate pentru distribuția comercială. De aceea, este nevoie de îmbunătățirea competitivității și productivității sectorului și de consolidarea performanțelor sale economice, sociale și ecologice, ținând seama de diversitatea generală și, în special, de situația IMM-urilor și a microîntreprinderilor.

2.4

CESE observă că, în ciuda procesului de modernizare a sectorului în ultimii 20 de ani, multe IMM-uri comerciale își încetează activitatea în prezent, nu doar din motive de concurență sporită a prețurilor și din cauza subțierii marjei de profit, ci și din cauza crizei economice care a determinat o reducere semnificativă a consumului și scăderea tendinței de a face cumpărături.

2.5

Criza financiară, creșterea prețurilor materiilor prime, îmbătrânirea populației, nevoia de mai multă durabilitate și inovarea tehnologică (de exemplu, plățile electronice și serviciul de self-scanning la magazine) schimbă în profunzime procesele și modelele comerciale, atât ale marii distribuții organizate, cât și ale IMM-urilor.

2.6

CESE salută propunerea de instituire a unui grup permanent pentru competitivitatea comerțului cu amănuntul (state membre, părți interesate, IMM-uri), care are ca obiectiv concentrarea dezbaterii politice asupra problemelor din acest sector, identificarea căilor de dezvoltare, monitorizarea progreselor realizate și formularea de recomandări. CESE cere ca partenerii sociali din sector (UNI - Europa commerce și Eurocommerce), care întrețineau de la sfârșitul anilor '80 un dialog social constructiv, să fie asociați la acest grup, ca și reprezentanții societății civile, în special organizațiile consumatorilor și ale IMM-urilor.

2.7

CESE recomandă Comisiei și statelor membre să stimuleze și favorizeze toate formele echitabile și echilibrate de colaborare și de asociere comercială între activitățile comerciale independente și între marile întreprinderi din sectorul distribuției și independenți, pe baza unor contracte însoțite de garanții clare și echilibrate.

3.1

Drepturile sunt reale doar atunci când sunt exercitate, dacă sunt cunoscute. Informația nu este egală cu cunoașterea, care este primul drept al consumatorilor, astfel încât aceștia să poată orienta consumul în mod liber, urmărind bunăstarea și avantajul individual și colectiv. În prezent, multe decizii de achiziționare sunt însoțite de o cantitate amplă de informații disponibile.

3.2

Una dintre cele mai mari probleme actuale din acest sector o reprezintă marketingul în cazul marilor distribuitori, care se concentrează aproape exclusiv pe prețul de vânzare pentru consumatori, neglijând raportul calitate-preț. În multe state membre, rezultatul este o scădere a calității produselor alimentare, inclusiv din cauza substituirii ingredientelor naturale cu înlocuitori. Acest aspect reduce alegerea consumatorilor, care adesea sunt disponibili să plătească mai mult pentru un produs de calitate, dar nu reușesc să-l găsească în ofertă.

3.3

Cunoașterea trăsăturilor produselor permite cetățenilor să facă cumpărături în cunoștință de cauză, orientând oferta spre calitate, diversificare și serviciu. Dar mai multe informații disponibile nu înseamnă mai multă cunoaștere, iar adesea se întâmplă contrariul: în fața avalanșei de informații, consumatorul preferă deseori să nu le citească, din lipsă de timp și din cauza limbajului prea tehnic și puțin inteligibil.

3.4

Pe lângă elaborarea de orientări privind bunele practici și coduri de conduită (acțiunea 1) (2), Comisia ar trebui să prevadă instrumente eficiente și obligatorii, astfel încât producătorii și distribuitorii să ofere consumatorilor date prin care aceștia să poată recunoaște ușor toate trăsăturile produselor, serviciilor și prețurilor proprii, esențiale pentru alte scopuri sociale, ecologice, teritoriale și economice. În plus, toate informațiile necesare ar trebui să fie disponibile în mesaje scurte și ușor de înțeles. Astfel, consumatorii vor putea hotărî în mod liber să privilegieze una sau alta din aceste caracteristici și să nu se bazeze doar pe aspectele de marketing.

3.5

Sistemul ofertei produce multe cunoștințe utile consumatorilor, pentru ca aceștia să poată alege, dar se concentrează în principal pe aspectele legate de achiziția și de utilizarea la început a produsului, concentrându-se pe satisfacția inițială și neglijând restul duratei de viață a produsului (grad de reciclare a ambalajului, durata performanțelor, disponibilitatea asistenței și piese de schimb, valoarea la momentul eventualei revânzări la a doua mână, servicii postvânzare).

3.6

Pe lângă propunerile de metodologii de măsurare și comunicarea impactului global asupra mediului pe care îl au produsele și organizațiile (acțiunea 2) (3), Comisia ar trebui să-și asume misiunea de a completa cunoștințele care stau la baza deciziilor consumatorilor de a cumpăra un produs sau altul (4). În acest mod, punerea în aplicare a acțiunii ar trebui să ofere indicații clare despre:

3.7

Ca atare, CESE propune ca această acțiune să fie implementată efectiv și în mod realist pentru a-i proteja mai bine pe consumatori, dar și în folosul întreprinderilor, în special al IMM-urilor, astfel încât acestea să o poată pune în practică.

4.1

În cazurile în care interzice impunerea respectării anumitor cerințe, Directiva privind serviciile precizează că „această interdicție nu se referă la cerințele de planificare care nu vizează obiective economice, ci țin de motive imperative de interes general”. Astfel, ea „nu afectează libertatea statelor membre de a defini, în conformitate cu legislația Uniunii, serviciile de interes economic general”. Printre „motivele imperative de interes general”, directiva citează în mod explicit „conservarea patrimoniului național istoric și artistic; obiectivele de politică socială și de politică culturală”.

4.2

Există forme de comerț cu amănuntul care sunt expresii ale culturii și stilurilor de viață specifice unor teritorii. Aceste forme – și doar acestea – trebuie să poată concura într-un sistem de întreprinderi similare, care să ducă la îmbunătățiri constante ale calității și eficienței, în beneficiul consumatorilor. Expunerea acestor unități comerciale la riscul de a fi strivite de marile întreprinderi ar putea duce pe termen scurt la conformarea la principiile libertății de piață, dar ar distruge un patrimoniu cultural și moduri de viață greu de recuperat, ceea ce ar slăbi pe plan economic atât comunitatea, cât și regiunea respectivă.

4.3

Concurența a forțat întreprinderile comerțului cu amănuntul să-și îmbunătățească serviciile și să-și sporească eficiența productivă. Este esențial ca Comisia să distingă între – pe de o parte – o concurență sănătoasă între întreprinderile similare, care stimulează căutarea de îmbunătățiri continue pe planul calității și eficienței, în beneficiul consumatorilor, și – pe de altă parte – celelalte forme de concurență economică sau comercială între întreprinderi.

4.4

Ca atare, este important ca într-o regiune să existe o concurență sănătoasă între întreprinderile din acest sector, indiferent de dimensiune, nu într-o logică de rivalitate, ci pentru ca să se poată stimula reciproc, într-un cerc virtuos. Acest lucru va duce la îmbunătățirea serviciilor, la mărirea gamei de produse, la structuri mai comode, la prețuri mai avantajoase sau chiar la favorizarea identității comunității locale.

4.5

Acolo unde forța economică a marilor lanțuri de distribuție reușește să disloce negoțul tradițional, trebuie recunoscut că acest aspect este dăunător, pentru că distruge patrimoniul cultural și de stiluri de viață, precum și țesutul local și teritorial, economic și social al unei regiuni și al unei comunități, a căror valoare depășește simplele beneficii la nivelul asortimentului și al prețului pentru consumatori.

4.6

În ceea ce privește acțiunile 3 și 4, Comisia – în conformitate cu Directiva privind serviciile – trebuie să stimuleze statele membre să examineze dacă și care forme de comerț cu amănuntul pot contribui la realizarea unor obiective de politică socială și culturală. Comisia trebuie să stimuleze deci integrarea comerțului tradițional cu amănuntul și a comerțului independent de la nivel local în cadrul intereselor generale, acolo unde acesta este o formă de exprimare a regiunii și a caracteristicilor sale. Cu toate acestea, trebuie evitat – pe bună dreptate – ca interesele specifice legate de regiune să nu fie prezentate ca interese generale ale colectivității, precum mediul sau amenajarea urbană. În acest scop, Comisia trebuie să arate foarte clar care sunt interesele generale acceptabile ale unei regiuni și, dacă este cazul, să ceară fiecărei regiuni/fiecărui teritoriu să stabilească o listă cu o ierarhie de trei interese prioritare care ar trebui luate în considerare în momentul evaluării unor noi sedii comerciale.

4.7

Comerțul cu amănuntul desfășurat în mediu on-line nu poate înlocui comerțul fizic, dar cele două tipuri trebuie să găsească forme de integrare, mai ales pentru că comerțul cu amănuntul îndeplinește o funcție socială esențială, care nu se reduce la aprovizionarea cu mărfuri și la furnizarea de servicii la cel mai mic preț.

4.8

CESE cere Comisiei să stimuleze, împreună cu statele membre și cu organizațiile IMM-urilor, acțiunile de formare în cadrul IMM-urilor cu privire la diversele forme de vânzare complementare tipului tradițional.

4.9

Posibilitățile de dezvoltare a comerțului on-line nu sunt previzibile, pentru că depind de modul în care piețele și instituțiile îl vor reglementa. Comisia ar trebui să lanseze și să faciliteze orice acțiune de valorificare a serviciilor altele decât vânzarea, adică a celor care nu sunt direct legate de o achiziție specifică în cadrul comerțului cu amănuntul desfășurat off-line.

4.10

Astăzi, unitățile comerciale oferă gratuit clienților multe servicii (de exemplu, expunerea în vitrină – window shopping) al căror cost este suportat din marja de vânzare. Din acest motiv, producătorii descurajează adesea comerțul on-line, obligându-i pe clienți să cumpere off-line. Cu toate acestea, consumatorii se deprind din ce în ce mai mult cu un model mixt de achiziții, on-line (confruntând ofertele și prețurile) și off-line (atingerea produselor și încercarea lor). CESE recomandă să se depășească faza acestei competiții dintre modurile on-line și off-line, promovând integrarea și valorificarea serviciilor oferite de negoțul tradițional, dat fiind că acesta din urmă generează relații sociale și efective, care nu pot fi transformate în relații digitale. Este nevoie de integrare, nu de substituire.

4.11

CESE subliniază că la nivelul statelor membre există dispoziții legislative diferite cu privire la orele de deschidere/închidere a unităților comerciale și la munca pe timpul nopții și în zilele de duminică. În plus, aceste dispoziții fac obiectul dezbaterii în multe state membre, în condițiile concurenței dintre unitățile comerciale independente, IMM-uri și microîntreprinderi și din cauza consecințelor asupra personalului. CESE invită Comisia să acționeze în continuare în vederea depășirii acestui obstacol din calea realizării pieței unice și a modelului social european, inclusiv prin integrarea celor două tipuri de comerț, on-line și off-line.

5.1

În opinia CESE, sectorul distribuției comerciale este unul dintre cele mai concentrate. Într-adevăr, în fiecare stat membru, piața este controlată de trei-cinci întreprinderi, adesea de dimensiuni multinaționale. Această realitate pune o mare problemă în planul concurenței, dat fiind că sectorul a devenit prea puternic în raport cu furnizorii săi, care sunt mult mai numeroși.

6.1

CESE se declară în favoarea acțiunii 6, destinată să-i sprijine pe vânzătorii cu amănuntul, astfel încât să adopte măsuri de reducere a risipei de alimente (6), fiind de acord cu decizia de adoptare în 2013 a unei comunicări privind alimentarea durabilă.

6.2

CESE sprijină acțiunea 7 a Comisiei, care urmărește „ca lanțurile de aprovizionare să devină mai ecologice și mai durabile” prin orice metodă de reducere a consumului de energie și a producției de materii poluante. În ceea ce privește substanțele poluante, una din practicile pe care CESE le propune spre promovare este un model de distribuire în vrac a produselor de larg consum, ca alternativă la produsele împachetate. Pentru a pune în aplicare în mod concret această măsură, destinată reducerii produselor ambalate, CESE cere Comisiei să consulte toate părțile interesate.

6.3

Această practică este utilizată astăzi în mod limitat și pentru foarte puține produse, dar ar putea fi extinsă pe scară largă:

6.4

Sistemul de vânzare în vrac este folosit în prezent pe scară mică, de exemplu pentru vânzarea laptelui proaspăt, dar și pe scară largă, de exemplu în cazul carburantului pentru mașini, un produs distribuit în vrac foarte des. Produsul în sine nu este foarte ecologic, dar prin distribuția sa nu se produce nici măcar un singur gram de plastic și nici nu se irosește produsul.

6.5

Acest model de distribuție va duce la o schimbare a structurii punctelor de vânzare, care ar trebui echipate cu mijloace de reaprovizionare între depozit și raioanele magazinelor sau cel puțin cu sisteme de reumplere a distribuitoarelor. În orice caz, raioanele nu vor mai fi un suport lipsit de dinamism și nediferențiat.

6.6

Pentru a avea o șansă reală de răspândire, o astfel de schimbare de model ar trebui promovată de marii distribuitori, care livrează cea mai mare parte a produselor de consum și care ar dispune de capacitatea și resursele necesare pentru lansarea acestui proces de mare transformare. În acest context, și IMM-urile ar trebui să joace un rol-cheie.

6.7

Comisia ar putea contribui la lansarea acestei schimbări, postulând valoarea ei socială și ecologică și utilizând toate instrumentele de care dispune – inclusiv cele economico-financiare – pentru a promova și înlesni inițiativele și proiectele concrete.

7.1

Relansarea economiei reale depinde și de inovarea pe care sectorul va putea să o impună (acțiunea 8), fiind esențial ca IMM-urile să aibă acces într-un număr mai mare și mai ușor la credite bancare, pentru a lansa proiecte și activități inovatoare.

7.2

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în SUA, este esențial ca investițiile în inovare ale întreprinderilor să se împletească cu protecția lucrătorilor și cu calitatea locurilor de muncă.

7.3

Comisia pare să aștepte aceste schimbări prin „creșterea competitivității sectorului comerțului cu amănuntul”, a cărei promovare ar reprezenta singurul obiect al acțiunilor propuse în comunicare. Deși absența concurenței reprezintă un obstacol în calea schimbării, prezența ei nu garantează însă neapărat schimbarea.

7.4

Atunci când caracterizează întreprinderile comerciale ca fiind „multiplicatori ai inovării”, Comisia recunoaște că IMM-urile din comerțul cu amănuntul, dat fiind că sunt în contact mai direct cu consumatorii, percep mai bine noile cerințe și, ca atare, pentru că sunt mai flexibile decât o întreprindere mare, reușesc să-și adapteze mai ușor oferta la cererea variabilă și diversificată.

7.5

Cu toate acestea, unele schimbări de sistem sau de model necesită o capacitate de a duce la bun sfârșit proiecte și – mai ales – o putere de negociere care fac din marile întreprinderi actori necesari. Comisia trebuie să depună toate eforturile pentru a include toate întreprinderile – mici, mijlocii și mari – în procesele de inovare și schimbare.

7.6

CESE sprijină înființarea unei bănci de date care să cuprindă toate reglementările europene și naționale referitoare la etichetarea mărfurilor alimentare (acțiunea 9) (7).

7.7

CESE sprijină Comisia în eforturile sale de asigurare a unei mai bune integrări a pieței plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil (acțiunea 10) (8) și dorește accelerarea difuzării acestor moduri de plată.

8.1

Adecvarea competențelor este fundamentală pentru creșterea calității locurilor de muncă (9) în acest sector, care reprezintă adesea principala oportunitate de a intra sau reintra pe piața muncii, dar care nu este perceput totdeauna sau nu peste tot ca un domeniu atractiv și interesant, în care să fie investită propria viață profesională.

8.2

Pentru a spori competitivitatea și productivitatea comerțului cu amănuntul, este esențial să existe o corelare mai strânsă între competențele solicitate și cele ale lucrătorilor (acțiunea 11), aceștia din urmă trebuind să poată să-și îmbunătățească performanțele profesionale, mai ales în raport cu creșterea nivelurilor de automatizare.

8.3

Comisia dorește să consolideze cooperarea dintre partenerii sociali, în vederea îmbunătățirii politicilor de formare și recalificare, inclusiv în cadrul unui Consiliu european al competențelor sectoriale.

8.4

În ciuda măsurilor de inovare tehnologică, productivitatea sectorului rămâne mai degrabă scăzută, iar IMM-urile se confruntă cu dificultăți în investițiile făcute în noile tehnologii, în inovare și în formarea profesională a propriilor angajați.

8.5

Cu toate acestea, planul de acțiune nu poate ignora faptul că, în cadrul pieței interne, sectorul suferă din cauza dumpingului social și al concurenței neloiale dintre întreprinderile comerciale, indiferent de dimensiunea lor, în măsura în care sistemele de relații industriale și de contracte colective diferă de la o țară la alta, ceea ce generează modele diferite de dezvoltare și politici investiționale divergente.

8.6

Analiza rămâne una limitată, din cauză că nu face referire decât la adecvarea dintre competențele solicitate și cele disponibile, neținând seama de toate aspectele care împiedică în prezent crearea efectivă a unei piețe interne europene integrate și competitive în acest sector în ceea ce privește condițiile de muncă, organizarea activității, salariile scăzute, flexibilitatea, locurile de muncă precare și prezența multor falși independenți.

8.7

Comunicarea propune investiții în formare profesională, pentru care sunt responsabile guvernele, indivizii și sistemul de învățământ, și invită întreprinderile să joace un rol mai important în elaborarea noilor programe de studii, de formare și de ucenicie. În opinia CESE, participarea întreprinderilor nu ar trebui să se reducă doar la identificarea nevoilor de formare, ci ar trebui și să adopte o abordare proactivă, prin investiții specifice pentru dobândirea competențelor necesare (10).

8.8

Aceste investiții publice și private, integrate între ele, i-ar ajuta nu doar pe tineri să intre pe piața muncii, ci și pe celelalte categorii de lucrători care găsesc mai greu un loc de muncă (șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici, imigranții și persoanele cu dizabilități). Va trebui acordată atenție specială locurilor de muncă pentru femei, care sunt cele mai expuse riscului de excludere de pe piața muncii din cauza proceselor de reorganizare și care se confruntă cu mai multe dificultăți în concilierea vieții private cu cea profesională.

8.9

Adecvarea competențelor și consolidarea formelor de parteneriat dintre școli și întreprinderi și a formării profesionale centrate pe ucenicie nu vor putea da rezultatele scontate în materie de mobilitate a lucrătorilor și de creștere a productivității sectorului decât dacă – în același timp – certificatele de studii, stagiile practice, formele de ucenicie și competențele dobândite sunt recunoscute la scară europeană.

8.10

În ciuda eforturilor depuse la nivel național, munca la negru și economia subterană rămân probleme grave care provoacă concurență neloială între întreprinderi din punctul de vedere al costului muncii. Lucrătorii care ajung în economia informală rămân nu doar în afara sistemului de asigurări medicale și sociale, ci sunt excluși și de la formare și stagii, ceea ce are consecințe negative evidente asupra șanselor acestora de a dobândi competențe și calificări profesionale.

8.11

Ca atare, este lăudabilă inițiativa Comisiei de a lansa un dialog cu toate părțile interesate, pentru a evalua impactul economiei informale asupra condițiilor de muncă și pentru a stabili măsuri eficiente la nivelul UE de combatere a acesteia. În opinia CESE, această inițiativă va fi cu atât mai eficientă cu cât statele membre vor face dovada unei puternice voințe politice în acest sens, care ar putea fi coordonată de Comisie, printr-un parteneriat consolidat.

8.12

CESE consideră că este esențial ca măsurile privind modul de combatere a muncii la negru și a muncii informale să facă obiectul unei dezbateri permanente între partenerii sociali din sector, în cadrul dialogului social european (11).