14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/1

1.1

Comitetul Economic și Social European este conștient de faptul că problematica tinerilor și copiilor cu mare capacitate intelectuală este destul de bine analizată, datorită cercetărilor care se realizează de câteva decenii și existenței unui considerabil volum de literatură științifică specializată (1). Cu toate acestea, dată fiind importanța acestei chestiuni, CESE recomandă Comisiei Europene și statelor membre să sprijine realizarea de studii și cercetări suplimentare și să adopte măsuri adecvate prin care să se acorde o mai mare atenție diversității tuturor persoanelor în general; aceste măsuri trebuie să includă programe menite să mobilizeze potențialul copiilor și tinerilor cu mare capacitate, pentru ca acesta să poată fi exploatat în domenii cât mai diverse. Obiectivele acestor acțiuni ar fi, printre altele, facilitarea ocupării forței de muncă, sporirea capacității de inserție profesională în cadrul Uniunii Europene și, în contextul crizei economice, promovarea valorificării cunoștințelor specializate și evitarea exodului de persoane cu mari capacități către alte regiuni ale lumii.

1.2

Comitetul propune să se încurajeze dezvoltarea și potențialul copiilor și tinerilor cu mari capacități, de-a lungul diverselor etape și forme ale educației lor, să se evite specializarea în faze prea timpurii, să se promoveze atenția acordată diversității în cadrul centrului de învățământ, valorificând posibilitățile oferite de învățământul cooperatist și educația nonformală.

1.3

Comitetul recomandă promovarea educației și a învățării pe tot parcursul vieții, având în vedere că, în funcție de persoană, potențialul intelectual nu rămâne neschimbat și evoluează în mod diferit în diversele etape ale vieții.

1.4

Comitetul recomandă ca, pe viitor, să se acorde o atenție sporită modelelor și experiențelor de lucru cu studenți cu mare capacitate intelectuală existente în fiecare stat membru, în special acelor modele care sunt avantajoase pentru întreaga societate, promovează coeziunea, reduc eșecul școlar și duc la îmbunătățirea învățământului, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020.

1.5

Comitetul reamintește necesitatea de a detecta, la locul lor de muncă, acei lucrători, în special tineri lucrători, care au capacitatea și manifestă interes pentru a-și dezvolta aptitudinile intelectuale, precum și de a contribui la inovare, pentru a le oferi posibilitatea de a-și continua educația în domeniul corespunzător aspirațiilor și intereselor lor.

1.6

Comitetul propune să se îmbunătățească asistența educativă acordată copiilor și tinerilor cu mari capacități, în ce privește următoarele aspecte:

1.7

Îmbunătățirea asistenței educative acordate copiilor și tinerilor cu mari capacități trebuie să includă educația emoțională, în special în perioada adolescenței, dobândirea de abilități sociale și să fie orientată către facilitarea integrării și incluziunii în societate, a inserției profesionale și a promovării capacității lor de a lucra în echipă.

1.8

Este necesară valorificarea mecanismelor și a procedurilor de schimb reciproc și de deplasări temporare ale elevilor în alte țări, pentru ca la acestea să poată participa elevii considerați ca având mari capacități, în special cei care provin din medii defavorizate.

1.9

Trebuie valorificate posibilitățile de schimb de informații și de bune practici în ce privește detectarea și asistența acordată elevilor și studenților cu mari capacități între statele membre ale Uniunii Europene

1.10

Trebuie stimulat spiritul întreprinzător în rândul copiilor și tinerilor cu mari capacități, printr-o abordare bazată pe responsabilitate și solidaritate, astfel încât să servească întregii societăți.

2.1

Programul „Europa 2020: o strategie pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, adoptat de Comisia Europeană în 2010, include printre cele trei priorități elementare „promovarea unei creșteri inteligente prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare”. Din această perspectivă, educația tuturor cetățenilor devine o resursă majoră pentru garantarea viitorului Uniunii Europene și aceasta include, printre alte aspecte, o mai bună detectare și asistență educativă acordată persoanelor cu mari capacități.

2.2

Actualele politici în materie de educație ale statelor membre ale Uniunii Europene atribuie o mare importanță atenției acordate diversității elevilor, aceasta fiind înțeleasă ca angajamentul de a înlesni fiecărui elev în parte asistența educativă de care are nevoie pentru a-și dezvolta la maximum potențialul. În cadrul efortului depus în favoarea tuturor elevilor care au nevoie de asistență educativă specifică, este necesară sporirea resurselor destinate în prezent celor care prezintă mari capacități intelectuale.

2.3

Analiza situației actuale în țările membre ale Uniunii Europene demonstrează existența unor mari diferențe în ce privește detectarea și asistența educativă acordată elevilor cu mari capacități intelectuale. De asemenea, se remarcă necesitatea de îmbunătățire a practicilor și a activităților educaționale destinate acestui tip de elevi, domeniu care este condiționat de formarea specifică a corpului didactic, foarte deficientă în acest sens.

3.1.1

Studiile și cercetările internaționale arată că persoanele care prezintă un profil de supradotat există și fac parte din toate categoriile sociale (2). Acest principiu se poate aplica și populației statelor membre ale Uniunii Europene. Din punct de vedere social, politic și educativ, detectarea și atenția acordată persoanelor cu mari capacități este o temă care a ieșit la lumină destul de recent și care, fără îndoială, va căpăta o importanță tot mai mare în următorii ani. Aceste studii afirmă că îmbunătățirile în ce privește detectarea și asistența educativă a elevilor cu mari capacități presupun implicarea întregii societăți: responsabili politici, corp didactic, oameni de știință și cercetători, familii și parteneri sociali.

3.1.2

Literatura științifică specializată pe tema marilor capacități include diverși termeni privitori la acestea, și anume: precocitate (rezultate superioare celor preconizate pentru o vârstă anume), talent (o abilitate specifică în domenii foarte concrete, cum ar fi matematica, muzica etc.) și, în sfârșit, supradotare sau mare capacitate. Acest din urmă concept, supradotarea sau marea capacitate, este definit în prezent prin intermediul următoarelor caracteristici:

Cu toate că supradotarea în domeniul activității școlare și universitare este de obicei caracterizată de rezultate bune la învățătură, adesea se întâlnesc cazuri de eșec școlar printre elevii cu mari capacități. Profilul supradotatului nu trebuie înțeles ca o situație statică, ci ca un potențial care, pentru a fi valorificat, trebuie să fie detectat, recunoscut și sprijinit de societate întrucât, în caz contrar, acest potențial poate fi pierdut.

3.1.3

De asemenea, majoritatea literaturii științifice afirmă că profilul persoanei cu mari capacități are un caracter multidimensional, adică vast și polivalent, care nu se poate limita la estimarea coeficientului de inteligență, ci trebuie să includă și luarea în seamă a unor aspecte cum ar fi originalitatea și creativitatea gândirii și care, adesea, depinde și este influențat de elemente familiale și socioculturale. Uneori, așa cum se întâmplă cu persoanele care suferă de autism sau vreun tip de handicap motor, profilul supradotatului poate să coincidă și cu prezența unui handicap.

3.1.4

Elevii și persoanele care au un profil de supradotat se găsesc în cadrul tuturor grupurilor și păturilor sociale, indiferent de sex sau condiție socială, deși, în practică, procesele de detectare au în general următoarele caracteristici, care trebuie avute în vedere pentru a fi compensate:

3.1.5

În mod similar cu ceea ce se întâmplă cu restul populației școlare, când este vorba de elevi și tineri cu mari capacități, trebuie avut în vedere faptul că aceasta este o populație foarte eterogenă.

3.1.6

Este posibil să întâlnim elevi care, având un profil de supradotat, se pot confrunta cu dificultăți în ce privește terminarea cu succes a studiilor și care pot face parte din grupul de elevi în situație de eșec școlar din motive cum ar fi o asistență educativă deficientă sau inexistentă sau probleme de adaptare. De asemenea, se întâlnesc adesea elevi cu profil de supradotat care prezintă probleme de marginalizare și respingere de către grup, ceea ce contribuie de asemenea la sporirea posibilităților de eșec școlar. Detectarea și asistența adecvată acordată elevilor cu mari capacități reprezintă un factor care poate și trebuie să contribuie la reducerea abandonului școlar și la majorarea procentului din populație cu studii superioare, care este unul dintre obiectivele educative de bază ale programului „Europa 2020: o strategie pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

3.2.1

Îmbunătățirea asistenței acordate supradotaților integrează diverse elemente distincte: detectarea inițială, evaluarea psihopedagogică și socială amplă pentru a confirma sau a infirma prezența unor mari capacități și, în sfârșit, răspunsul sau asistența educativă în sine, care se poate realiza atât prin intermediul educației formale, cât și al celei nonformale.

3.2.2

În general este acceptat faptul că un număr important de persoane cu mari capacități nu sunt detectate. Procesul de detectare se poate realiza începând de la finalizarea etapei ciclului de învățământ preșcolar sau la inițierea ciclului de învățământ primar. Ca în cazul oricărui alt elev care ar avea nevoie de sprijin educativ specific, detectarea timpurie a supradotaților facilitează un răspuns adecvat și asistența educativă și preîntâmpină posibilele cazuri de eșec și abandon școlar pe viitor. Cu toate că detectarea marii capacități este posibilă și în etapele educative sau de viață mai avansate, datorită acestui lucru capătă o importanță deosebită procesul de detectare inițială și de evaluare psihopedagogică a elevilor care ar putea fi supradotați.

3.2.3

Detectarea inițială a elevilor supradotați are de obicei loc atunci când părinții și/sau profesorii observă că un copil se distinge printre ceilalți copii de vârsta sa sau, în unele ocazii, prezintă simptome de inadaptare. Această detectare inițială, care ulterior trebuie confirmată sau infirmată de specialiști, se poate baza pe următorii indicatori:

3.2.4

La vârste fragede (până la 4-5 ani) este necesară o extremă prudență în momentul identificării elevului ca fiind supradotat, întrucât fenomenul de precocitate sau prezența unor medii familiale foarte stimulante pentru activitatea școlară poate da naștere unui diagnostic prematur, care poate să nu fie stabil și exact. În aceste cazuri, va fi oportun să se realizeze revizii în momentele în care se cristalizează capacitățile extraordinare sau să se confirme că, dimpotrivă, elevul se apropie de parametrii normali.

3.2.5

În mediile sociale defavorizate, foarte adesea profilul supradotatului este ascuns de dificultățile și carențele socioeconomice sau chiar de așteptările prea mici ale centrelor de învățământ și se manifestă mai greu. Este important să se țină seama de acest lucru și să se acorde o atenție specială dezvoltării și evoluției copiilor și tinerilor care provin din medii defavorizate, pentru a li se putea oferi asistența educativă de care au nevoie, inclusiv detectarea celor care ar putea fi supradotați.

3.2.6

Unele dintre locurile comune sau așteptările care trebuie evitate în legătură cu elevii și tinerii cu mari capacități sunt următoarele:

3.2.7

În momentul în care părinții și profesorii cred că un copil sau un tânăr poate prezenta un profil de supradotat, detectarea inițială necesită utilizarea unor instrumente de evaluare specifice și trebuie să fie efectuată de experții în evaluare psihopedagogică, care pot colabora cu profesorii din centrul de învățământ. Această evaluare trebuie să fie cât mai variată și completă și să includă diverse domenii (școlar, social, familial), precum și instrumente diversificate de colectare a informațiilor, pentru ca acestea să poată fi aplicate oricărui elev, indiferent de originea sa socială și familială. Această evaluare amplă și variată permite elaborarea raportului psihopedagogic final, care confirmă sau infirmă prezența unor mari capacități.

3.3.1

Odată confirmată prezența marilor capacități, factorii și circumstanțele care pot facilita un răspuns educativ adecvat la necesitățile acestor copii și tineri sunt următorii:

3.3.2

În cadrul diverselor modele pedagogice și sisteme educative există diferite abordări în legătură cu modalitatea de a răspunde necesităților educative ale elevilor cu mari capacități. Măsurile adoptate în acest sens pot fi clasificate în două tendințe distincte:

3.3.3

În prezent, educația incluzivă reprezintă modelul predominant în diversele sisteme educative ale Uniunii Europene. Acest lucru implică tendința de a oferi tuturor elevilor din primele etape ale educației un învățământ comun într-un mediu școlar favorabil diversității și evitându-se formarea prematură de grupuri omogene. Această abordare este compatibilă cu faptul că, ulterior, în etapele educative neobligatorii sau atunci când elevii se apropie de sfârșitul ciclului de învățământ secundar și de începutul parcursului lor universitar, în unele state membre ale Uniunii Europene se efectuează experimente care vizează dezvoltarea de talente concrete sau experimente de obținere a unor grupuri mai omogene, destinate elevilor cu mari capacități și/sau elevilor cu înalt randament școlar. Analizarea realității actuale indică o probabilă tendință pentru viitor: menținerea educației incluzive în primele etape ale educației și deschiderea căii către experimente concrete de creare a unor grupuri omogene în etapele mai avansate sau de după încheierea fazelor obligatorii ale educației.

3.3.4

În ce privește elevii cu profil de supradotați, măsurile educative concrete care se pot adopta chiar în centrul școlar pot fi următoarele (unele dintre ele, cele cu caracter ordinar, sunt aplicabile tuturor elevilor în ansamblul lor):

3.3.5

În afara școlilor, elevii cu mari capacități pot participa la activități programate, dar mai puțin normate decât activitățile școlare și care să permită contactul cu elevi cu mari capacități din alte centre școlare. Activitățile extrașcolare de acest tip sunt destul de răspândite, sunt foarte variate și ar putea fi sprijinite de state, administrațiile publice și Uniunea Europeană.

3.3.6

Aceste două tipuri de asistență educativă, educația formală și educația nonformală, nu se exclud una pe cealaltă. Îmbunătățirea asistenței acordate elevilor cu mari capacități trebuie să includă două aspecte: asistența în cadrul centrului școlar și în orarul școlar, în mod similar celei de care au nevoie toți elevii cu necesități de sprijin specific, și o asistență complementară și extrașcolară, fie în centrul școlar, fie în afara acestuia.

3.3.7

În prezent, o mare lacună o reprezintă îmbunătățirea considerabilă a asistenței educative acordate elevilor cu mari capacități în cadrul centrului lor școlar, ceea ce necesită îmbunătățirea formării inițiale și permanente a corpului didactic în ce privește detectarea și asistența educativă acordată elevilor cu mari capacități în cadrul general de asistență în favoarea diversității elevilor.

3.3.8

Eliberarea potențialului tuturor tinerilor din Uniunea Europeană și, în special al tinerilor supradotați, nu este o chestiune care privește doar sectorul educativ. Este de asemenea important să se pună în practică o politică economică și socială care să permită să li se acorde acestor persoane, de la vârste tinere, locuri de muncă și oportunități de a-și valorifica potențialul. În acest caz, Europa are o misiune esențială: preîntâmpinarea și evitarea exodului persoanelor cu mari capacități, care pleacă în căutarea unor locuri în lume în care să-și poată utiliza capacitățile.

4.1.1

În ultimii ani, diverse studii au încercat să contureze o panoramă a situației marilor capacități intelectuale în ansamblul Uniunii Europene (4). Conținutul lor oferă următoarele informații:

4.2.1

În toate țările Uniunii Europene există asociații private, de profesioniști și de familii, care realizează activități extrașcolare, menite să valorifice aptitudinile elevilor cu mari capacități. În unele dintre state există, în plus, activități promovate exclusiv - sau în colaborare - de autoritățile educative respective.

4.2.2

Răspunsul educativ destinat elevilor cu mari capacități al țărilor care fac parte din Uniunea Europeană cuprinde următoarea panoramă:

4.3.1

În ciuda circumstanțelor economice dificile din prezent, care afectează și sistemul educativ și în ciuda provocărilor cu care se confruntă corpul didactic în munca sa de zi cu zi, trebuie îmbunătățită formarea specializată a corpului didactic pe această temă, atât în domeniul formării inițiale, cât și în domeniul formării permanente.

4.3.2

Marea majoritate a țărilor care fac parte din Uniunea Europeană includ în planurile de studiu oficiale pentru viitorii profesori o formare specifică în vederea tratării elevilor cu mari capacități, fie ca materie în sine, fie ca parte a materiei generale care abordează atenția acordată diversității elevilor.

4.3.3

În ce privește formarea continuă pentru profesori gestionată de organismele publice, doar jumătate din țări o oferă în cadrul planurilor lor de formare continuă a corpului didactic. Această formare continuă oficială există în paralel cu cea oferită de unele entități private.

4.3.4

Pe scurt, analizarea situației acestei probleme în Uniunea Europeană ne oferă un scenariu în care se mai pot aduce îmbunătățiri considerabile în următoarele domenii:

—

Martinez Torres, Mercé și Guirado, Angel (coordonatori.) – Marile capacități intelectuale: modele de acțiune, orientare, intervenție și evaluare în perioada școlară, Barcelona, Editura Graó, 2012.

—

Torrego, Juan Carlos. (coord.) – Elevii cu mari capacități și învățământul cooperatist. Un model de tratament educativ, Madrid, Fundația SM, 2012.

—

Pfeiffer, Stephen – Perspective actuale privind identificarea și evaluarea elevilor supradotați (Current perspectives on the identification and assessment of gifted students), în Journal of Psychoeducational assessment, 2011.Wallace, B. y Erikson, G. – Diversitatea în educațiasupradotaților. Perspective internaționale pe teme globale (Diversity in Gifted Education. International perspectives on global issues), New York, Routledge, 2006.

—

Sternberg, R.J. și Davidson, J.E. – Conceptul de supradotare (Conceptions of giftedness), Cambridge University Press, 2005.

—

Sternberg, R J. (ed.) – Definiții și concepte de supradotare (Definitions and conceptions of giftedness), Thousand Oaks, Corwin Press, 2004.

—

„Asistența acordată elevilor cu mare capacitate intelectuală în Uniunea Europeană” în „De todo un poco”, numărul 11, publicație anuală a Programului de perfecționare educativă pentru elevii cu mare capacitate intelectuală al Comunității Madrid, pp. 29, Madrid 2009

—

„Gifted Learners. A survey of educational policy and provision” („Elevii supradotați. Monitorizarea politicii în domeniul educației și a dispozițiilor acesteia”). Agenția europeană pentru dezvoltarea educației elevilor cu necesități educative speciale, 2009

—

Eurydice (2006), „Specific Educations Measures to promote all Forms of Giftedness at School in Europe” (Măsuri pedagogice pentru promovarea tuturor formelor de talent în Europa, document de lucru). Bruxelles: Unitatea Eurydice

—

Monks, F.J., Pflüger, R: „Gifted Education in 21 European Countries: Inventory and Perspective” (Educația elevilor supradotați în 21 de țări europene: situația curentă și perspective), Universitatea din Nimega, 2005