21.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 181/21

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul societății civile în relațiile UE-Kosovo (aviz exploratoriu)

2012/C 181/05

Raportor: dl Ionuț SIBIAN

Într-o scrisoare din 22 septembrie 2011, comisarul Maroš ŠEFČOVIČ și comisarul Štefan FÜLE au solicitat Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

Rolul societății civile în relațiile UE-Kosovo.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 6 martie 2012.

În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 28 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 145 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 13 abțineri

1.   Concluzii și recomandări

Avizul exploratoriu al CESE privind rolul societății civile în relațiile UE-Kosovo ia în considerare Rezoluția nr. 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

Avizul include un set de recomandări adresate atât Comisiei Europene, cât și autorităților kosovare. CESE este gata să sprijine acțiunile Comisiei Europene menite să consolideze rolul societății civile în Kosovo și relațiile dintre aceasta și UE.

1.1   CESE solicită guvernului kosovar să adopte măsurile necesare pentru a asigura libertatea de mișcare pe teritoriul Kosovo, în condiții de siguranță, a minorităților etnice, condiție primordială a reconcilierii și restabilirii încrederii reciproce.

1.2   Comisia Europeană ar trebui să conlucreze cu guvernul kosovar și cu organizațiile mass-media din Kosovo pentru a sprijini libertatea mijloacelor de informare și profesionalizarea în acest sector.

1.3   CESE încurajează guvernul kosovar să consulte societatea civilă și partenerii sociali în vederea elaborării unei strategii naționale de dezvoltare economică. Guvernul kosovar și Comisia Europeană ar trebui să acorde prioritate maximă măsurilor de integrare a tinerilor și a femeilor pe piața forței de muncă. Ar trebui să se acorde o atenție specială măsurilor de sprijinire a dezvoltării rurale, a agriculturii durabile și a asociațiilor de producători agricoli.

1.4   CESE ar trebui să contribuie la consolidarea Consiliului Social și Economic din Kosovo, colaborând cu principalii actori sociali și împărtășindu-le din cunoștințele și experiența sa. La rândul său, Comisia Europeană ar trebui să acorde un sprijin substanțial Consiliului Social și Economic din Kosovo. Guvernul kosovar ar trebui să asigure o rubrică bugetară specifică pentru funcționarea Consiliului Social și Economic din Kosovo.

1.5   CESE recomandă Ministerului Muncii din Kosovo să instituie un mecanism transparent și echitabil de finanțare a inițiativelor partenerilor sociali.

1.6   Deși, din cauza statutului său, Kosovo nu participă la Convențiile OIM, guvernul kosovar ar trebui să-și alinieze legislația și practicile la aceste norme.

1.7   În opinia CESE, este obligatoriu ca reprezentanți ai partenerilor sociali să participe la înființarea unui Consiliu Național pentru Integrare Europeană care să fie favorabil incluziunii.

1.8   Guvernul kosovar ar trebui să consolideze aplicarea legii privind asigurarea accesului liber la informațiile cu caracter public.

1.9   În contextul lansării, în februarie 2012, a Consiliului Național de Combatere a Corupției din Kosovo, CESE își exprimă speranța că societatea civilă va dobândi instrumente concrete pentru a putea contribui în mod eficace la combaterea corupției.

1.10   Guvernul kosovar ar trebui să ia în considerare cadrul strategic elaborat de societatea civilă și să creeze cadrul juridic și instituțional pentru un dialog structurat și implicarea acesteia în procesul decizional. Adunarea din Kosovo ar trebui să elaboreze o platformă instituțională care să-i permită un dialog sistematic cu organizațiile societății civile.

1.11   Comisia Europeană ar trebui să sprijine în continuare crearea în Kosovo de rețele ale organizațiilor societății civile, în vederea facilitării dialogului cu autoritățile și a conectării acestor organizații la platformele existente ale societății civile europene.

1.12   Comisia Europeană ar trebui să sprijine guvernul kosovar la elaborarea unui cadru juridic și fiscal care să asigure sustenabilitatea pe termen lung a societății civile din Kosovo. Guvernul kosovar ar trebui să instituie mecanisme de finanțare publică transparente pentru organizațiile societății civile. În plus, CESE recomandă guvernului kosovar să înființeze un fond de stat pentru societatea civilă.

1.13   CESE recomandă ca fondurile CE alocate societății civile în cadrul instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) să fie alocate în mod echilibrat, pe de o parte organizațiilor care promovează democrația și statul de drept și, pe de altă parte, organizațiilor care promovează dezvoltarea socioeconomică. Cererile de propuneri în cadrul IPA ar trebui planificate astfel încât să se evite lipsa resurselor de finanțare.

1.14   Comisia Europeană ar trebui să identifice căile prin care să faciliteze accesul organizațiilor mai mici ale societății civile la programele sale și să sprijine inițiativele pe termen mai lung.

1.15   Comisia Europeană ar trebui să găsească soluții pentru a facilita accesul partenerilor sociali la fondurile alocate societății civile în cadrul IPA. Ar putea fi elaborate programe speciale, destinate partenerilor sociali, în cadrul mecanismului de sprijinire a societății civile. Sindicatele ar trebui să beneficieze de programe orientate în cadrul IPA, care să le permită să-și consolideze capacitățile.

1.16   CESE sprijină cu fermitate implicarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în definirea priorităților naționale pentru asistența acordată în cadrul IPA.

1.17   CESE își exprimă încă o dată interesul și dorința de a coprezida, alături de Comisia Europeană, ședințele plenare ale societății civile, care vor avea loc anual în cadrul dialogului privind procesul de stabilizare și de asociere.

2.   Contextul avizului

2.1   Actori externi în Kosovo

2.1.1   Adunarea din Kosovo a declarat independența la 17 februarie 2008. Autoritățile din Kosovo s-au angajat să pună integral în aplicare prevederile propunerii globale Ahtisaari de stabilire a statutului Kosovo și au adoptat o nouă constituție care reflectă acest angajament. Adunarea a invitat Uniunea Europeană să-și desfășoare misiunea de sprijinire a statului de drept (EULEX). De asemenea, a invitat un grup de state (1) să înființeze biroul civil internațional (BCI) pentru a supraveghea punerea în aplicare a Planului Ahtisaari. Reprezentantul civil internațional are competența de a nu ține seama de legislația și deciziile pe care le consideră contrare propunerii Ahtisaari.

2.1.2   Cu o prezență redusă treptat, KFOR, forța militară condusă de NATO, continuă să asigure securitatea pe teritoriul Kosovo, în timp ce Poliția din Kosovo a preluat responsabilitatea de a proteja majoritatea locurilor culturale și religioase și cea mai mare parte a frontierelor.

2.1.3   În iulie 2010, Curtea Internațională de Justiție a adoptat un aviz consultativ privind independența Kosovo și a constatat că declarația sa de independență nu a încălcat dreptul internațional.

2.2   Abordarea UE în Kosovo

2.2.1   22 dintre cele 27 de state membre ale UE au recunoscut independența Kosovo, dar absența unui consens european în privința statutului său nu împiedică Uniunea să aibă angajamente în Kosovo. Cele cinci state membre care nu au recunoscut independența Kosovo – Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania - au diferite niveluri de angajare cu autoritățile kosovare.

2.2.2   Kosovo este parte din procesul de stabilizare și asociere (PSA), dar rămâne singura țară din regiune care nu are relații contractuale cu UE, un statut care o împiedică să semneze un Acord de stabilizare și asociere (ASA). În cadrul dialogului privind procesul de stabilizare și asociere (DPSA), în 2010-2011 au fost organizate opt reuniuni (șapte sectoriale, urmate de o sesiune plenară), inclusiv consultări cu organizațiile societății civile, privind principalele capitole ale acquis-ului UE.

2.2.3   În coerență cu Rezoluția ONU privind Kosovo care a fost adoptată în septembrie 2010, în martie 2011 a început un dialog între Belgrad și Priștina, facilitat de UE. Dialogul urmărește să găsească soluții practice pentru cooperarea regională, comerțul, libertatea de circulație și statul de drept (a se vedea punctul 3.3).

2.2.4   În iulie 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind Kosovo prin care încuraja statele membre ale UE să-și intensifice abordarea comună față de această țară. Parlamentul European a subliniat că perspectiva aderării la UE constituie un puternic stimulent pentru reformele necesare în Kosovo și solicită adoptarea unor măsuri concrete pentru ca această perspectivă să devină mai tangibilă atât pentru guvern, cât și pentru cetățeni.

În ianuarie 2012, Comisia Europeană a lansat un dialog cu Kosovo privind liberalizarea regimului de acordare a vizei.

2.2.5   Kosovo beneficiază de instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA), de instrumentul de stabilitate, de instrumentul european pentru democrație și drepturile omului și de alte surse de finanțare. Kosovo participă la programele IPA cu beneficiari multipli. Documentul de planificare orientativă multianuală pentru 2011-2013 a fost adoptat la 27 iunie 2011. În 2011, un total de 68,7 milioane EUR acordate în cadrul programului anual IPA au fost alocate în strânsă coordonare cu Ministerul Integrării Europene și instituțiile guvernamentale. Asistența UE pentru preaderare se concentrează pe sprijinirea statului de drept, pe economie, comerț și industrie, precum și pe reforma administrației publice.

2.3   Activitățile Comitetului Economic și Social European legate de societatea civilă din Kosovo

2.3.1   Extinderea UE și progresele înregistrate de țările din Balcanii de Vest în procesul de apropiere de statutul de stat membru în Uniunea Europeană constituie una dintre prioritățile CESE în materie de relații externe. Secțiunea pentru relații externe a creat instrumente eficiente pentru realizarea principalelor sale obiective: sprijinirea societății civile din Balcanii de Vest și îmbunătățirea capacității acesteia de a deveni partener pentru guvernele țărilor aflate în curs de aderare la UE.

2.3.2   Grupul de contact „Balcanii de Vest” – un organism intern permanent creat de CESE în 2004 – este principalul instrument de coordonare a activităților CESE în această privință. Rolul grupului de contact este și acela de monitorizare a schimbărilor intervenite în situația politică, economică și socială în țările din Balcanii de Vest și în relațiile UE-Balcanii de Vest. În afara de aceasta, grupul de contact promovează cooperarea dintre CESE și organizațiile societății civile din Balcanii de Vest.

3.   Evoluția politică din Kosovo

3.1   Datele și cifrele principale despre Kosovo

3.1.1   Până la sfârșitul anului 2011, Kosovo fusese recunoscut de 86 de state membre ale ONU, inclusiv de 22 de state membre ale UE.

3.1.2   Kosovo, cu o populație de aproximativ 2 milioane de persoane, este una dintre cele mai sărace țări din Europa. Banca Mondială estimează că produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor este de 1 760 EUR. Se estimează că 45 % din populație trăiește sub pragul de sărăcie național, iar 17 % în sărăcie extremă, potrivit datelor din 2006, care sunt cele mai recente disponibile. Are o diasporă numeroasă și una dintre cele mai tinere populații din Europa.

3.1.3   Albanezii reprezintă 90 % din populație, sârbii – 6 %, populațiile bosniacă, turcă, rroma, ashkali și egipteană reprezentând împreună 4 %. Majoritatea albaneză și minoritatea nesârbă recunosc legitimitatea statului Kosovo. Cea mai mare parte a comunității sârbe se opune însă statalității Kosovo. Distanța socială dintre albanezii kosovari și sârbii kosovari rămâne semnificativă. Sârbii kosovari își mențin o puternică autonomie de facto în zona de nord a țării. În alte zone ale Kosovo aceștia s-au concentrat cu timpul în enclave rurale. În afara de motivațiile politice, o cauză importantă a izolării comunității sârbe o constituie limba. Sârbii kosovari care trăiesc în enclave sunt victime ale discriminării, ceea ce le afectează viața de zi cu zi, și se află în imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă. Accesul lor la administrația din Kosovo și la diferitele servicii sociale, precum spitalizarea nu este echitabil, în raport cu albanezii kosovari. Libertatea de mișcare pe teritoriul Kosovo le este limitată în practică. Populația sârbă continuă să părăsească Kosovo.

3.1.4   În nordul Kosovo și în cele mai multe zone cu populație sârbă funcționează începând din 1999 instituții paralele de îngrijiri medicale, învățământ, justiție și servicii sociale. Acestea primesc ajutor din Serbia și sunt în mare parte controlate de aceasta. O mare parte a sârbilor kosovari continuă să boicoteze alegerile naționale și cooperarea cu autoritățile din Kosovo, în special în nord. În restul țării, sârbii kosovari participă în număr din ce în ce mai mare la alegeri și sunt reprezentați în instituțiile locale și naționale (inclusiv în guvern și în Adunare). În localitățile cu majoritate sârbă a fost boicotat un proces de descentralizare care prevede crearea de localități noi, în care minoritățile etnice ar urma să constituie majoritatea, cu atribuții crescute la nivel local.

3.2   Relațiile cu țările vecine

3.2.1   Dintre toate țările vecine, Kosovo are cele mai bune relații cu Albania. Albania a fost și continuă să fie foarte activă în obținerea recunoașterii independenței Kosovo și în activitatea de lobby vizând includerea Kosovo în inițiativele regionale.

3.2.2   Kosovo are relații adecvate cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Delimitarea frontierei s-a încheiat și au fost stabilite bune relații diplomatice.

3.2.3   Kosovo și Muntenegru au convenit să încheie procesul de delimitare a frontierei dintre cele două țări. Muntenegru a solicitat în prealabil ca minoritatea muntenegreană să fie recunoscută ca atare în constituția Kosovo, înainte ca cele două țări să facă schimb de ambasadori și să încheie delimitarea frontierei. Comunitatea muntenegreană a fost recunoscută în legea privind comunitățile și se preconizează ca cele două state să stabilească relații diplomatice în viitorul apropiat.

3.2.4   Bosnia și Herțegovina și Serbia sunt singurele țări vecine cu care Kosovo nu are relații politice oficiale. Relațiile economice continuă să fie asimetrice, fiindcă în timp ce Serbia este cel mai mare exportator în Kosovo, până de curând Kosovo nu putea exporta în această țară. UE acționează ca mediator în negocierile tehnice dintre Priștina și Belgrad. Agenda negocierilor cu Serbia include deblocarea comerțului cu Kosovo, utilizarea spațiului aerian al Serbiei, tranzitul de pasageri cu pașaport kosovar sau al vehiculelor înmatriculate în Kosovo, participarea Kosovo la forumurile regionale. La sfârșitul lui februarie 2012, Kosovo și Serbia au încheiat un acord privind cooperarea regională și gestionarea trecerilor de frontieră.

3.3   Chestiunile actuale

3.3.1   Continuă să existe tensiuni în relațiile interetnice, cauzate de instabilitatea din zona de nord și de refuzul minorității sârbe din Kosovo și al Serbiei de a accepta independența și noile instituții ale Kosovo. De asemenea, există grupuri de albanezi kosovari care nu acceptă supravegherea internațională a independenței acestei țări.

3.3.2   La sfârșitul lunii iulie 2011, situația s-a tensionat în zona de nord, atunci când Kosovo a decis să impună un embargo asupra mărfurilor sârbești, ca măsură de retorsiune la boicotul mărfurilor impus de Serbia începând din 2008 din motivul nerecunoașterii ștampilei „Vama Kosovo”. Desfășurarea unilaterală a forțelor de poliție din Kosovo la două puncte vamale din zona de nord, la frontiera cu Serbia, a condus la violențe care s-au soldat cu decesul unui ofițer de poliție kosovar. Calmul a fost restabilit cu ajutorul KFOR, forța militară condusă de NATO.

3.3.3   În septembrie 2011, chestiunea ștampilelor vamale a fost soluționată în cadrul dialogului Belgrad-Priștina, mediat de UE. Punerea în aplicare a acordului a condus la numeroase blocade în nord. Au avut loc și incidente violente. În lumina situației din zona de nord a Kosovo, la sfârșitul lunii septembrie, Serbia și-a întrerupt participarea la dialogul mediat de UE menționat mai sus și a revenit la masa negocierilor în noiembrie 2011.

4.   Situația economică din Kosovo

4.1   Situația post-conflict

4.1.1   Cu o rată oficială de peste 40 %, Kosovo are cea mai mare rată a șomajului din regiune, mult peste media Uniunii Europene. Aceste date trebuie preluate cu precauție, deoarece valorile sunt mai mici decât în realitate, având în vedere ponderea segmentului informal al economiei. Rata șomajului este mai ridicată în rândul femeilor și afectează în special tineretul. Aproximativ 30 000 de tineri intră anual pe piața forței de muncă, o cifră imposibil de menținut cu actuala creștere economică. Sărăcia este o altă chestiune extrem de importantă, aproximativ 20 % din populație trăind cu mai puțin de un euro pe zi.

4.1.2   Economia rămâne în mare parte dependentă de transferurile de bani curente private, efectuate de emigranți, și ajutoarele furnizate de donatori. Economia din Kosovo are de suferit de pe urma incertitudinilor care au urmat războiului, a întreruperii legăturilor comerciale și a investițiilor insuficiente în infrastructură. Alimentată de o situație de extremă urgență și de un efort de reconstrucție alimentat în principal de donații internaționale, s-a înregistrat o creșterea economică cu două cifre în primii ani de după 2000. Creșterea s-a dovedit nesustenabilă din cauza unui deficit comercial extrem de mare și a lipsei de investiții străine directe (ISD). Investițiile străine directe în Kosovo au scăzut treptat începând din 2007, de la 19 % la 7,1 % din PIB. Sectorul economiei informale este extins, iar gradul de colectare a impozitelor este mic.

4.1.3   Deși criza economică și financiară globală a avut un impact relativ mic asupra economiei, din cauza integrării internaționale limitate a Kosovo, efectele sale negative s-au transmis în special printr-o scădere a transferurilor de bani curente private, efectuate de emigranți, a exporturilor și a ISD.

4.1.4   Economia din Kosovo se bazează în cea mai mare parte pe sectorul serviciilor (68 %), alte sectoare având ponderi comparativ reduse: industria, 20 % și agricultura, 12 %. Majoritatea populației kosovare trăiește în zone rurale. Activitățile agricole se desfășoară fragmentat, pe mici parcele, ceea ce înseamnă o agricultură mai curând ineficientă, de subzistență. Această situație împiedică și dezvoltarea unei societăți civile puternice și reprezentative, care să se ocupe de chestiuni privind dezvoltarea agricolă și rurală.

4.1.5   Corupția încă este răspândită și influențează masiv perspectivele de creștere economică ale țării. În Indicele de percepție a corupției stabilit de Transparency International, Kosovo se află pe locul 110, fiind evaluată ca una dintre cele mai corupte țări din Europa.

4.1.6   Guvernul nu are o strategie națională pentru dezvoltarea economică, care ar trebui elaborată prin consultarea partenerilor sociali și a altor actori ai societății civile.

5.   Situația actuală și rolul organizațiilor societății civile

5.1   Dialogul social

5.1.1   Se estimează că numărul total al membrilor de sindicat este de aproximativ 60 000. Gradul de sindicalizare în sectorul public este foarte ridicat, estimându-se că 90 % din funcționarii publici sunt înscriși într-un sindicat (2). Dat fiind că, în prezent, legea permite înființarea de organizații sindicale în sectorul privat, crearea lor la nivelul întreprinderii constituie provocarea esențială cu care se vor confrunta sindicatele în perioada următoare. Sondajele arată că 5,09 % din populație își declară apartenența la sindicate (3).

5.1.2   Legea muncii, care a intrat în vigoare în decembrie 2010, a fost considerată în Kosovo una dintre cele mai importante legi adoptate până în prezent (4). La redactarea proiectului acestei legi au avut loc diferite consultări, în special între asociațiile de angajatori și sindicate, dar și cu participarea organizațiilor societății civile și a comisiei de specialitate a Adunării parlamentare. Legea a fost aprobată în unanimitate la ultima sesiune plenară a celei de-a treia legislaturi, în ziua dizolvării Adunării parlamentare, în ciuda opoziției repetate a guvernului, din cauza consecințelor bugetare împovărătoare. Sindicatele au amenințat cu boicotarea procesului electoral dacă legea nu este aprobată.

5.1.3   Consiliul Social și Economic din Kosovo (CSE) a fost înființat în 2009. Încă de la înființare, activitatea sa a fost perturbată de opoziția Camerei de Comerț și a Uniunii Sindicatelor Independente din Kosovo (BSPK) față de participarea altor organizații ale angajatorilor (Alianța întreprinderilor din Kosovo) și sindicate (Confederația Sindicatelor Libere din Kosovo – KSLK). În ciuda dezacordurilor interne, CES s-a întrunit în mod regulat.

5.1.4   Consiliului Social și Economic din Kosovo îi lipsesc capacitatea și resursele de a funcționa eficient.

5.1.5   Partenerii sociali nu au un rol important în procesul de integrare europeană și în cel de dezvoltare economică. Guvernul kosovar ar trebui să creeze un cadru juridic adecvat, care să sporească rolul și reprezentarea partenerilor sociali în procesele menționate.

5.1.6   În prezent, Ministerul Muncii finanțează proiecte ale partenerilor sociali, dar nu există criterii transparente sau un regulament de procedură.

5.2   Dialogul civil

5.2.1   Originile societății civile din Kosovo datează de la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, după căderea comunismului în Europa Centrală și de Est. Dată fiind situația foarte specifică din Kosovo la acea vreme, societatea civilă s-a dezvoltat ca parte importantă a unui întreg sistem paralel și a rezistenței civile la regimul sârb. Principalele domenii de activitate ale societății civile au fost ajutorul umanitar și protecția drepturilor omului, precum și mișcările civice, cu sprijinul larg al societății. Ca urmare a boicotării instituțiilor sârbe de către întreaga populație albaneză din Kosovo și a absenței serviciilor sociale și de sănătate, societatea civilă s-a poziționat ca principalul furnizor de servicii (5).

5.2.2   După război, societatea civilă s-a adaptat rapid pentru a răspunde noilor necesități, cum ar fi ajutoarele de urgență și de reconstrucție sau reconcilierea interetnică. În contextul unui sprijin financiar și tehnic la scară mare din partea donatorilor internaționali, numărul organizațiilor societății civile (OSC) a crescut substanțial. Totuși, din peste 6 000 de ONG-uri înregistrate în 2010, se estimează că mai puțin de 10 % sunt încă active sau parțial active (6).

5.2.3   În prezent, OSC se confruntă cu provocări similare în alte țări din regiune (7), în măsura în care cea mai mare parte a acestui sector rămâne foarte dependentă de finanțarea internațională (se estimează că peste 70 % din resursele OSC provin de la donatori străini). Prin urmare, OSC au devenit mai orientate către donatori, reacționând mai puțin la nevoile comunității, și cu o sustenabilitate îndoielnică în contextul unei reduceri a fondurilor internaționale destinate societății civile. În schimb, OSC se confruntă cu o problemă de legitimitate deoarece au slăbit legăturile cu publicul căruia i se adresează.

5.2.4   Mulți donatori au început să se retragă din Kosovo, iar valoarea totală a fondurilor disponibile pentru societatea civilă este în scădere. Predominanța sprijinului pentru proiecte pe termen scurt comparativ cu sprijinul instituțional pe termen lung face foarte dificil de îndeplinit sarcina de a asigura sustenabilitatea OSC în termeni financiari și de resurse umane (8).

5.2.5   În decembrie 2011, Comisia Europeană s-a angajat să ajungă la un acord privind participarea Kosovo la programele UE, fără a aduce atingere poziției statelor membre privind statutul său. În acest sens, CE și guvernul din Kosovo ar trebui să se asigure că organizațiile societății civile sunt implicate în dezvoltarea și punerea în aplicare de programe specifice.

5.2.6   Problemele legate de recunoașterea internațională a Kosovo au un efect direct asupra legăturilor internaționale ale societății civile kosovare. Mai multe rețele internaționale și din UE nu acceptă membri din Kosovo. În ciuda acestor obstacole, societatea civilă kosovară este reprezentată în diferite platforme și forumuri regionale și europene și se bucură de o mai mare expunere internațională decât orice alt sector din țară. Ar trebui facilitată participarea organizațiilor societății civile din Kosovo la programele regionale.

5.2.7   Constituția din 2008 protejează libertatea de exprimare și libertatea presei, cu excepția discursurilor care provoacă ostilitate etnică. Societatea civilă se consideră, în general, liberă să critice guvernul, puține fiind OSC care au prezentat cazuri de restricții nelegitime sau atacuri din partea autorităților locale sau centrale. Cu toate acestea, există informații potrivit cărora mijloacele de informare apropiate guvernului sunt utilizate împotriva inițiativelor societății civile și a persoanelor care critică guvernul. Deși în Kosovo funcționează o întreagă varietate de mijloacele de informare electronice și scrise, jurnalismul de investigație este rar întâlnit, din cauza temerilor legate de represalii. Dependența financiară a presei de publicitatea plătită de guvern pune sub semnul întrebării independența editorială.

5.2.8   Legea de bază a ONG-urilor permite o procedură rapidă și simplă de înregistrare și garantează principiile de bază privind înființarea, funcționarea și dizolvarea acestora. Cadrul juridic complementar referitor la societatea civilă este considerat nesatisfăcător: organizațiile de interes public au avantaje fiscale foarte limitate, sunt puține scutiri de impozite pentru potențialii donatori și modurile de desfășurare a dialogului civil nu sunt încă oficializate. Sunt necesare legi privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), vămile, impozitul pe profit și impozitul pe venit pentru a defini avantajele fiscale ale ONG-urilor de interes public. Filantropia locală este într-un stadiu incipient. Sunt necesare modificări în cultura organizațională a întreprinderilor pentru ca filantropia să ajungă să producă efecte reale. Pentru a asigura sustenabilitatea financiară a ONG-urilor, trebuie asigurat un mediu adecvat, care să permită accesul acestor organizații la fonduri publice prin intermediul unei legislații în materie de sponsorizare și de impozit pe profit și impozit pe venit.

5.2.9   Cooperarea cu societatea civilă tinde să se limiteze la susținerea unor inițiative legislative, în timp ce încercările OSC de a ataca problemele transparenței și corupției au mai puțin succes. Accesul la informații rămâne un obstacol în calea cooperării dintre ONG-uri și guvern, în special din cauza aplicării deficitare a Legii accesului la documente publice.

5.2.10   Dialogul oficial dintre societatea civilă și guvern nu are loc. Comisia Europeană ar trebui să sprijine guvernul kosovar în înființarea de structuri oficiale de cooperare cu societatea civilă. Autoritățile publice ar trebui să creeze mecanisme și organisme de consultare regulată a societății civile și ar trebui numiți și formați funcționari publici care să acționeze ca persoane de legătură cu organizațiile societății civile.

5.2.11   Ca urmare a eforturilor organizațiilor societății civile, guvernul a inițiat elaborarea strategiei de cooperare între guvern și societatea civilă. Acest proces, care este într-o fază incipientă, este coordonat de platforma CiviKos, o rețea de organizații ale societății civile.

5.2.12   Nu există mecanisme specifice care să permită guvernului să încheie contracte cu societatea civilă și nici un cadru juridic care să guverneze selectarea celor câteva subvenții guvernamentale acordate ONG-urilor, care sunt atribuite mai degrabă în funcție de preferințele personale. Comisia Europeană ar trebui să ofere asistență tehnică guvernului kosovar pentru crearea unor astfel de mecanisme.

5.2.13   Fără dispoziții de reglementare clare care să acorde stimulente voluntarilor, este extrem de dificil pentru ONG-uri să atragă persoane sau grupuri în activități voluntare. Modelele europene de legislație în domeniul voluntariatului pot fi recomandate guvernului kosovar.

5.2.14   Ar trebui consolidată cooperarea între guvern și societatea civilă în domeniul protecției mediului, iar organizațiile societății civile ar trebui consultate și implicate structural în procesele de adoptare a deciziilor și de dezbatere publică.

6.   Organizațiile societății civile din Kosovo și IPA

6.1   Accesul la fondurile IPA

6.1.1   Între 1998 și 2009, asistența CE acordată Kosovo a totalizat 2,3 miliarde EUR, inclusiv finanțarea misiunii EULEX, a RSUE și a biroului civil internațional. Principalii parteneri de cooperare bilaterală ai Comisiei Europene au fost Germania, Elveția, Norvegia, Suedia (Sida), Țările de Jos, Regatul Unit (DFID) și USAID.

6.1.2   Potrivit Documentului indicativ de planificare multianuală 2009-2011, adoptat de Comisia Europeană în 2009, au fost identificate 4 teme orizontale majore care trebuie abordate în Kosovo: societatea civilă, protecția mediului, șansele egale și buna guvernanță. Finanțarea IPA urmărește trei axe majore: sprijinirea realizării criteriilor politice, criteriile economice și standardele europene.

6.1.3   În calitatea sa de donator principal în ceea ce privește sumele alocate pentru asistență și categoriile de finanțare, UE are capacitatea de a determina prioritățile programului și asistenței în materie de promovare a democrației. Acest lucru înseamnă totodată că eficacitatea intervenției Comisiei este esențială din perspectiva percepției și legitimității asistenței internaționale în Kosovo.

6.1.4   Conform criteriilor politice, finanțarea IPA susține îmbunătățirea capacității administrative din Kosovo, statul de drept și combaterea corupției și a crimei organizate, promovarea drepturilor omului și protecția minorității sârbe și a altor minorități, contribuind la consolidarea societății civile și a mijloacelor publice de comunicare prin integrarea temelor societății civile în toate programele. În perioada 2009-2011, 2-5 % din valoarea asistenței totale pentru Kosovo a fost rezervată pentru sprijinirea societății civile.

6.1.5   Deși finanțarea UE pentru societatea civilă a crescut în permanență, procedurile complexe și birocratice de punere în aplicare și valoarea comparativ ridicată a subvențiilor minime îndepărtează majoritatea organizațiilor de la posibilitatea de a beneficia de aceste fonduri. Aceleași condiții au adâncit decalajul dintre OSC mari și cele mici. Limbajul și caracterul tehnic al acestor proceduri constituie în continuare obstacole pentru organizațiile societății civile ale comunităților și pentru cele de pe teren în demersurile de accesare a fondurilor europene.

6.1.6   Fondurile CE destinate societății civile sunt destinate mai curând acțiunilor care promovează democrația și statul de drept decât celor care promovează dezvoltarea socioeconomică.

6.1.7   În cadrul asistenței IPA, nu sunt sprijinite inițiative ale partenerilor sociali, nici programe orientate care să le permită să-și consolideze capacitățile.

6.1.8   Persistă îngrijorarea legată de capacitatea limitată a autorităților din Kosovo de a absorbi fonduri IPA. Guvernul ar trebui să implice organizațiile societății civile în definirea priorităților în materie de asistență în cadrul IPA.

6.1.9   Având în vedere absența în Kosovo a unui dialog structurat între organizațiile societății civile și guvern, CESE salută planurile Comisiei Europene de finanțare, în 2012, a programelor care vizează înființarea de rețele de organizații ale societății civile în scopul facilitării dialogului cu autoritățile.

6.1.10   CESE recomandă ca cererile de propuneri în cadrul IPA să fie planificate astfel încât să se evite lipsa resurselor de finanțare.

---

(1)  Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Regatul Unit, Slovenia, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Țările de Jos și Ungaria.

(2)  Kushtrim, Shaipi (2011), Annual Review 2010 on Labour Relations and Social Dialogue in South East Europe: Kosovo, Regional Project for Labour Relations and Social Dialogue in South East Europe, Friedrich Ebert Stiftung, January 2011 (Analiza anuală 2010 privind relațiile de muncă și dialogul social în Sud-Estul Europei: Kosovo, proiect regional pentru relațiile de muncă și dialogul social în Sud-Estul Europei, Fundația Friedrich Ebert, ianuarie 2011).

(3)  Better Governance for a Better Impact. (O guvernanță mai bună pentru un impact mai bun: A Call for Citizens, The CIVICUS Civil Society Index Analytical Country Report for Kosovo, Kosovar Civil Society Foundation (KCSF), March 2011 (un apel la cetățeni, Raportul-index CIVICUS privind societatea civilă, raport analitic de țară pentru Kosovo, Fundația kosovară a societății civile (KCSF), martie 2011.)

(4)  Legea muncii: punerea în aplicare în primele șase luni, GAP Policy Brief, The Institute for Advanced Studies GAP, September 2011.

(5)  Better Governance for a Better Impact. (O guvernanță mai bună pentru un impact mai bun: A Call for Citizens, The CIVICUS Civil Society Index Analytical Country Report for Kosovo, Kosovar Civil Society Foundation (KCSF), March 2011 (un apel la cetățeni, Raportul-index CIVICUS privind societatea civilă, raport analitic de țară pentru Kosovo, Fundația kosovară a societății civile (KCSF), martie 2011.)

(6)  Better Governance for a Better Impact. (O guvernanță mai bună pentru un impact mai bun: A Call for Citizens, The CIVICUS Civil Society Index Analytical Country Report for Kosovo, Kosovar Civil Society Foundation (KCSF), March 2011 (un apel la cetățeni, Raportul-index CIVICUS privind societatea civilă, raport analitic de țară pentru Kosovo, Fundația kosovară a societății civile (KCSF), martie 2011.)

(7)  The 2010 NGO Sustainability Index for Central and Eastern Europe and Eurasia, United States Agency for International Development (USAID) (Indicele de sustenabilitate al ONG-urilor în 2010 pentru Europa Centrală și de Est și Eurasia, Agenția Statelor Unite pentru dezvoltare internațională USAID).

(8)  Better Governance for a Better Impact. (O guvernanță mai bună pentru un impact mai bun: A Call for Citizens, The CIVICUS Civil Society Index Analytical Country Report for Kosovo, Kosovar Civil Society Foundation (KCSF), March 2011 (un apel la cetățeni, Raportul-index CIVICUS privind societatea civilă, raport analitic de țară pentru Kosovo, Fundația kosovară a societății civile (KCSF), martie 2011.)

---