Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate

COM(2011) 866 final – 2011/0421 (COD)

2012/C 181/28

Raportor unic: dna Béatrice OUIN

La 19 ianuarie 2012 și, respectiv, la 17 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate

COM(2011) 866 final – 2011/0421 (COD).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 29 februarie 2012.

În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 28 martie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 149 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul Economic și Social European susține propunerea de decizie privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate.

1.2   CESE este de acord cu ideea de a lua ca bază de plecare ceea ce funcționează pentru bolile transmisibile (1) și analiza recentelor crize pentru a completa lacunele mecanismului actual, după cum permite Tratatul de la Lisabona.

1.3   Pentru a fi mai eficienți în lupta împotriva riscurilor care nu se opresc la frontiere, este necesară o coordonare la scară europeană, care să permită depășirea frontierelor sectoriale.

1.4   Cu toate acestea, Comitetul insistă pentru ca toate componentele societății civile să fie implicate în planificarea pregătirii și în comunicarea în caz de criză. Limitarea coordonării la profesioniștii din domeniul sănătății și la specialiștii în protecție civilă nu mai corespunde funcționării actuale a unei societăți în care mass-media a căpătat un loc foarte important în ce privește informarea cetățenilor.

2.   Context

2.1   Marile epidemii de ciumă, de holeră sau de gripă din secolele trecute au rămas în memoria colectivă ca flageluri care, în câteva săptămâni, păreau a fi în stare să decimeze specia umană.

2.2   Europenii din secolul XX au crezut că au depășit aceste riscuri mulțumită medicinii moderne. Statele au înființat sisteme de sănătate publică (vaccinări obligatorii, supraveghere sanitară) pentru a proteja populația, iar Europa s-a dotat cu o legislație și o rețea eficientă de luptă împotriva bolilor transmisibile. Acest sistem funcționează câtă vreme este vorba de viruși cunoscuți, identificați de multă vreme, dar s-a dovedit mai puțin eficient în cazul unor boli noi, cum ar fi SIDA sau SARS (2).

2.3   Au apărut și alte amenințări care, la rândul lor, pot pune în pericol populația unor regiuni întregi. Mobilitatea generalizată a persoanelor, a alimentelor, a produselor etc. aduce cu sine o mai mare vulnerabilitate. Viruși care cândva erau cunoscuți la scară locală pot călători foarte repede și pot deveni periculoși în regiuni în care nu sunt cunoscuți.

2.4   Descoperirea și producția masivă de noi produse chimice, deși au permis combaterea bolilor, îmbunătățirea randamentului agricol, facilitarea construcțiilor și a deplasărilor, sporirea cantității de produse disponibile, accelerarea și generalizarea comunicării sub toate formele, au și efecte negative. Oamenii trăiesc în prezent într-o „supă chimică”, din cauza difuzării în aer, în apă și în alimente a unei mari varietăți de poluanți.

2.5   Fluviile, ploile, vântul și virușii nu cunosc frontiere. Dacă există un domeniu în care pare a fi esențială organizarea la scară europeană, acesta este cel al protecției sănătății populației.

2.6   Una din consecințele producției industriale în masă o reprezintă încălzirea globală și numeroasele ei consecințe. Dar mai există și accidente industriale, noi viruși etc.; protecția sănătății nu se mai poate limita doar la chestiunea bolilor transmisibile și nici măcar la supravegherea medicală a populației.

2.7   Într-o societate interdependentă, riscul pentru sănătate poate apărea de oriunde. Crizele sanitare încep printr-o poluare industrială, o epidemie veterinară sau o catastrofă naturală. Astfel, nu trebuie depășite doar frontierele geografice, ci și cele sectoriale.

2.8   În cazul bolilor transmisibile, există un mecanism internațional eficient condus de Organizația Mondială a Sănătății (3).

2.9   Europa nu pleacă de la zero. Sistemul este rodat și eficient și în ce privește bolile transmisibile, dar în momentul izbucnirii pandemiei de gripă H1N1 și-a demonstrat slăbiciunile, fiind vorba de achiziționarea unor vaccinuri care nu pot fi concepute decât în momentul apariției noului virus. Producția industrială de vaccinuri și negocierea prețurilor a determinat statele europene să adopte atitudini diferite față de vaccinare, care ar fi putut avea consecințe grave asupra propagării virusului, dacă acesta ar fi fost mai virulent.

2.10   După atentatele de la 11 septembrie 2001 și primirea, în Statele Unite, a unor scrisori și colete care conțineau spori de antrax, a fost instituit la nivel european un Comitet pentru securitate sanitară (4), competent pentru riscurile altele decât cele legate de bolile transmisibile, dar nu este instituționalizat și, prin urmare, nu poate lua decizii politice atunci când este nevoie.

3.   Îmbunătățirea situației existente

3.1   Astfel, propunerea supusă examinării permite eliminarea lacunelor existente în temeiul Tratatului de la Lisabona (5), care conferă noi competențe în acest domeniu, precum și în urma analizării dificultăților constatate în decursul recentelor crize sanitare.

3.2   Acestea au fost numeroase: criza vacii nebune, pandemia H1N1, bacteria E. coli STEC O104, atacurile teroriste cu clor din Irak, contaminarea cu melamină, noroiul roșu toxic, mareele negre, norii de cenușă. Fiecare dintre aceste crize a lăsat să se vadă slăbiciunile sistemului actual și a dat naștere unor propuneri de îmbunătățire. Propunerea de decizie supusă examinării vizează crearea unui cadru coerent, pe baza celui existent deja, și instituirea unor mai bune cooperări la nivel național și sectorial.

3.3   Propunerea nu abordează chestiunea riscurilor radiologice și nucleare, acoperite deja de alte acte legislative europene.

3.4   Actuala legislație a UE nu acoperă decât amenințările legate de bolile transmisibile (6). Rețeaua pentru supravegherea epidemiologică și controlul bolilor transmisibile care alertează și coordonează răspunsul la nivelul UE, nu este adaptată normelor și necesităților actuale. Se propune, așadar, ca aceasta să fie înlocuită cu dispozițiile incluse în propunerea supusă examinării.

3.5   Consolidarea sistemului existent prin extinderea lui la alte riscuri va permite o mai mare eficacitate, fără a genera cheltuieli suplimentare de mare anvergură.

3.6   Comitetul este de acord cu obiectivele propunerii:

3.7   Comitetul este întrutotul de acord cu intențiile expuse în această propunere, și anume: o mai bună coordonare, o mai mare eficiență, lansarea unor proceduri de achiziții publice pentru negocierea prețurilor cu laboratoarele farmaceutice care să permită protejarea tuturor europenilor, dotarea cu un sistem de alertă european și nu doar la nivel internațional (OMS), extinderea mecanismelor existente la riscurile chimice, bacteriologice, de mediu etc.

3.8   Evaluarea riscurilor cu ajutorul unei rețele europene de specialiști, ajungerea la un acord asupra nivelului de gravitate pentru a prevedea o reacție corespunzătoare și a elabora mesaje comune, schimbul de date sensibile între statele membre și cu țările vecine, respectând normele (în special cele care se referă la protecția datelor personale) și dispunând de date comparabile, elaborarea în comun de avertizări pentru călători contribuie la o mai bună funcționare a ceea ce există deja, fără a încetini mecanismele prin crearea unora noi.

4.   Luarea în considerare a evoluțiilor actuale

4.1   CESE dorește totuși să atragă atenția autorităților publice, atât europene, cât și ale statelor membre, asupra modalității în care au avut loc crizele recente.

4.2   Fie că este vorba de pandemia de gripă H1N1 sau de cea declanșată de bacteria E coli STEC O104, s-a putut constata că informațiile difuzate de autoritățile publice nu sunt singurele care circulă și că o parte din populație se încrede mai mult în informațiile neverificate care circulă pe internet. Această multitudine de informații poate complica gestionarea crizei și poate avea efecte grave asupra sănătății populației, precum și asupra unor întregi sectoare economice, cum se întâmplă, de exemplu, atunci când anumiți medici critică vaccinul, sau când informațiile difuzate în legătură cu proveniența bacteriei sunt eronate.

4.3   O difuzare deficientă a informației poate provoca o risipă enormă și poate prejudicia eficacitatea mecanismelor. Aspectul pedagogic trebuie să fie la fel de important ca și considerentele de ordin economic.

4.4   Din acest motiv, Comitetul recomandă ca toate componentele societății civile să participe la mecanismele de criză, ca mijloace de difuzare a informațiilor, și ca, în afara perioadelor de criză, să se realizeze o conștientizare, încă de pe băncile școlii și la locul de muncă pentru a explica cetățenilor europeni cum se asigură protecția lor față de riscuri, cum funcționează sistemele de supraveghere și de alertă și în ce informație să aibă încredere în caz de criză, cine este autorizat să difuzeze informații fiabile.

4.5   Comunicarea a devenit o miză importantă în caz de criză în domeniul sănătății publice, la fel de importantă ca faptul de a fi în posesia vaccinurilor, întrucât, la ce servesc vaccinurile bune, dacă populația nu este convinsă că trebuie să se vaccineze?

4.6   Apelul la responsabilitatea cetățenilor nu are sens decât dacă aceștia au posibilitatea de a și-o exercita cu adevărat. Pentru aceasta, este necesar ca cetățenii să fi fost informați și instruiți în prealabil cu privire la mecanismele existente și rolul care îi revine fiecăruia. Cetățenii pot participa, pot fi actorii protecției comune sau pot, totodată, să înrăutățească situația, dacă nu au fost conștientizați și informați în mod corect. Autoritățile publice trebuie ca, în interesul general, să implice toate organizațiile care urmăresc binele comun și protecția tuturor, încurajând o informare reciprocă corespunzătoare.

(1)  Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a rețelei de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (JO L 268, 3.10.1998, p. 1).

(2)  Sindromul acut respirator sever

(3)  Regulamentul sanitar internațional (RSI): http://www.who.int/ihr/fr/

(4)  A se vedea Concluziile Președinției din 15 noiembrie 2001 privind bioterorismul (13826/01) și Concluziile Consiliului din 22 februarie 2007 privind prelungirea și extinderea provizorie a mandatului Comitetului pentru securitate sanitară (6226/07).

(5)  Articolul 6 punctul A și articolul 168 alineatul (1) din TFUE

(6)  Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a rețelei de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (JO L 268, 3.10.1998, p. 1).