EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie continuă să constituie o problemă majoră în țările în curs de dezvoltare. Deși s-au înregistrat progrese notabile, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare nu se încadrează în graficul privind atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) și nu sunt în măsură să urmeze cu succes calea dezvoltării durabile în toate sensurile sale, economic, social și de mediu, acesta din urmă incluzând atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

Pentru a agrava situația, provocările globale sunt în continuare majore, țările în curs de dezvoltare fiind grav afectate de succesiunea de crize recente, fapt care a condus, printre altele, la instabilitate socială și economică, creșterea migrației, insecuritate alimentară și o vulnerabilitate crescută la șocuri extern. Este un fapt din ce în ce mai recunoscut că resursele de mediu și naturale, vitale pentru o creștere socioeconomică durabilă, sunt tot mai mult expuse riscului prezentat de schimbările climatice și de creșterea rapidă a populației. Acest lucru poate exacerba o situație deja fragilă în numeroase țări în curs de dezvoltare și riscă să anuleze anumite realizări în materie de dezvoltare.

UE își menține angajamentul de a ajuta țările în curs de dezvoltare în vederea reducerii și, în ultimă instanță, a eradicării sărăciei. Pentru a atinge acest obiectiv, a fost elaborat regulamentul privind Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) pentru perioada 2007-2013, scopul principal global al acestuia fiind eradicarea sărăciei în țările și regiunile partenere. Acesta constă în trei categorii de programe: (i) programe geografice bilaterale și regionale care vizează cooperarea cu Asia, America Latină, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Sud; (ii) programe tematice care vizează următoarele aspecte: investirea în oameni, mediul înconjurător și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a energiei, actorii nestatali și autoritățile locale, securitatea alimentară, migrația și azilul; și (iii) măsuri de însoțire pentru țările producătoare de zahăr.

Regulamentul actual privind ICD expiră la 31 decembrie 2013. Diferitele revizuiri realizate ale ICD au confirmat valoarea sa adăugată la nivel global și contribuția sa la atingerea ODM, dar au evidențiat totodată anumite neajunsuri. Noile provocări, împreună cu prioritățile stabilite în Strategia Europa 2020 și cea mai recentă politică de dezvoltare a UE, au determinat Comisia să propună revizuirea și adaptarea regulamentului privind ICD, în conformitate cu comunicarea „Un buget pentru Europa 2020” din 29 iunie 2011 și comunicarea „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” din 13 octombrie 2011.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

Consultare publică

Comisia a organizat o consultare publică privind viitorul finanțării acțiunii externe a UE în perioada 26 noiembrie 2010-31 ianuarie 2011. Acest proces s-a bazat pe un chestionar on-line însoțit de un document de fond, „Care va fi finanțarea acțiunii externe a UE după 2013?”. În general, răspunsurile nu au sugerat necesitatea unei modificări substanțiale a structurii actuale a instrumentelor existente. Cu toate acestea, au fost identificate mai multe probleme, care au fost luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea noului regulament privind ICD:

· respondenții au declarat, în marea majoritate (aproximativ 70 %), că intervenția financiară a UE oferă o valoare adăugată substanțială. Respondenții au afirmat că UE trebuie să își valorifice în mod adecvat avantajul comparativ legat de prezența sa pe teren în întreaga lume, expertiza amplă și variată, caracterul supranațional și rolul de facilitator al coordonării;

· aproape toți respondenții (92 %) au susținut o abordare mai diferențiată, adaptată la situația țării beneficiare, pentru a spori impactul instrumentelor financiare ale UE. În acest sens, diferențierea dintre țările beneficiare este amplificată;

· a existat un sprijin larg în rândul respondenților pentru explorarea condiționalității pe baza respectării de către țara beneficiară a drepturilor omului, a minorităților, a bunei guvernanțe și a diversității formelor de expresie culturală (78 %) și pe baza calității politicilor sale și a capacității și disponibilității de a pune în aplicare politici solide (63 %). Regulamentul propus recunoaște importanța planurilor naționale de dezvoltare, precum și strategiile UE elaborate în comun, ca bază pentru cooperare. De asemenea, subliniază valorile și principiile de bază ale UE și consolidează, astfel, condiționalitatea și responsabilitatea reciprocă;

· o majoritate semnificativă a respondenților sprijină o flexibilitate crescută în punerea în aplicare, în special pentru identificarea de soluții la provocările transregionale, care este considerată a fi obstrucționată de „limitarea geografică” a instrumentelor individuale (FED se limitează la țările ACP, ICD la America Latină, Asia, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Sud, iar IEVP la țările din vecinătate). Regulamentul propus prevede activități de punere în aplicare de importanță transregională și grupează diferitele axe tematice pentru a crește flexibilitatea și a simplifica punerea în aplicare;

· respondenții au fost de acord, în majoritate, cu faptul că programarea în comun și cofinanțarea împreună cu statele membre (și eventual cu țările beneficiare) ar putea spori impactul și coerența acțiunii externe a UE, simplifica furnizarea ajutoarelor și reduce costurile generale ale tranzacțiilor. Acest aspect este tratat în mod corespunzător în cadrul regulamentului propus.

Obținerea și utilizarea expertizei

Comisia a efectuat o analiză internă a diferitelor rapoarte (evaluări, audituri, studii, analize intermediare). Analiza a evaluat ce anume funcționează și ce nu funcționează și a desprins învățăminte pentru elaborarea instrumentelor de finanțare.

Analiza a arătat că instrumentul ICD actual contribuie la progresele spre atingerea ODM în țările în curs de dezvoltare. Modalitățile de punere în aplicare a ICD, cum ar fi sprijinul bugetar și „abordarea la nivel sectorial”, au permis o cooperare aprofundată cu țările partenere și o diviziune mai eficientă a muncii prin cofinanțare între donatori.

Cu toate acestea, analiza a identificat mai multe neajunsuri.

· Diferite politici interne ale UE devin din ce în ce mai mult parte a acțiunii externe a Uniunii. În acord cu „Strategia Europa 2020” și cu Tratatul de Lisabona, era necesară consolidarea reciprocă a acțiunilor interne și externe. Arhitectura existentă nu era adecvată pentru a permite Comisiei să intervină în mod eficient la o scară suficientă. Gruparea diferitelor axe tematice sub un singur titlu va ameliora semnificativ situația.

· În unele cazuri, programele tematice erau prea fragmentate pentru a putea răspunde crizelor globale (de exemplu, criza prețurilor la alimente, gripa aviară) sau angajamentelor internaționale asumate la cel mai înalt nivel politic (de exemplu, biodiversitatea și schimbările climatice). Utilizarea pachetului tematic necesita, prin urmare, o mai mare flexibilitate prin gruparea diferitelor programe tematice și permite un angajament pe termen lung mai coerent și cuprinzător în ceea ce privește bunurile publice și provocările globale și un răspuns la diversele șocuri care îi afectează pe cei mai săraci.

· Regulamentul actual privind ICD acoperă o serie largă de țări în curs de dezvoltare, de la țările cel mai puțin dezvoltate la țările venituri cu medii situate în tranșa superioară. Creșterea recentă a inegalităților economice și sociale dintre țările partenere și dezvoltarea de noi obiective reclamă o diferențiere îmbunătățită. Noul regulament propus oferă îndrumări suplimentare cu privire la diferențiere, permițându-i Uniunii să concentreze ajutoarele acolo unde sunt necesare în cea mai mare măsură și unde vor avea cel mai mare impact. Pentru a completa mixul de politici, Comisia propune crearea unui nou instrument (Instrument de parteneriat) pentru abordarea obiectivelor care depășesc nivelul simplei asistențe pentru dezvoltare.

· Sprijinirea inițiativelor transregionale s-a dovedit a fi dificilă, având în vedere arhitectura actuală a instrumentelor de asistență externă, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei comune UE-Africa. Noul regulament privind ICD prevede un temei juridic mai bun pentru punerea în aplicare a Strategiei comune UE-Africa.

· În prezentul regulament privind ICD, dispozițiile referitoare la statele fragile și țările aflate în situații post-criză sunt insuficiente: acestea subestimează necesitatea sprijinirii proceselor politice care consolidează statul de drept și buna guvernanță. Pentru soluționarea provocărilor tranziției este necesar un set de răspunsuri la nivel de țară, pe baza necesităților specifice și asociate cu o strategie comună (o abordare globală). Noul regulament ia în considerare într-o mai mare măsură aceste provocări și identifică soluții la rigiditatea procesului decizional în ceea ce privește alocarea fondurilor, programarea și punerea în aplicare.

· Regulamentul actual privind ICD conține alocații indicative pentru fiecare regiune, fără să prevadă rezerve nealocate. Acest lucru reduce posibilitatea mobilizării resurselor pentru a răspunde unor necesități neprevăzute (noi priorități politice, dezastre naturale sau provocate de om etc.). Noul regulament propune păstrarea unor rezerve nealocate pentru a fi utilizate pentru a reacționa la evenimente neprevăzute.

· În sfârșit, procesul actual de programare și punere în aplicare a ICD a fost evaluat ca fiind prea complex. Acesta nu permite alinierea ciclului de programare al UE la cele ale partenerilor săi, nu facilitează suficient programarea în comun cu statele membre și nu permite ajustări rapide dacă este necesar. Toate aceste neajunsuri au fost soluționate în mod direct în noul regulament privind ICD.

Evaluarea impactului

Comisia a desfășurat o evaluare a impactului (EI) care a analizat 3 alternative politice de bază: menținerea regulamentului privind ICD fără nicio modificare (opțiunea 1) și două alternative de modificare a ICD pentru fiecare problemă identificată în cadrul ICD actual (opțiunile 2A și 2B).

Opțiunea 1 nu a fost acceptată deoarece nu ar rezolva problemele identificate. Sub-opțiunile A și B din cadrul opțiunii 2 rezolvă problemele identificate în grade diferite, fiecare având implicații specifice politice și de altă natură. Concluzia EI a fost că sub-opțiunea B este mai bună întrucât:

· aliniază obiectivele ICD la noile tendințe din politica UE în domeniul dezvoltării;

· asigură o diferențiere clară între țările partenere;

· include buna guvernanță, democrația, drepturile omului și statul de drept în asistența UE;

· facilitează punerea în aplicare a Strategiei comune UE-Africa;

· simplifică programele tematice pentru a asigura flexibilitatea necesară;

· asigură mecanisme flexibile care să faciliteze un răspuns mai eficace al UE la situațiile care evoluează rapid în statele aflate în criză, post-criză și în situații de fragilitate;

· sporește flexibilitatea alocărilor de fonduri și

· îmbunătățește eficacitatea ajutoarelor UE prin simplificarea și flexibilizarea procedurilor de programare și punere în aplicare, facilitarea programării în comun și alinierea asistenței UE la ciclurile de programare ale țărilor partenere.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Partea a cincea, titlul III, capitolul 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene asigură cadrul juridic de cooperare cu țările și regiunile partenere. Regulamentul propus privind ICD se bazează, în special, pe articolul 209 alineatul (1) din tratat și este prezentat de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294. Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”, din 20 decembrie 2005, comunicare din 13 octombrie 2011 „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării - o agendă a schimbării”, precum și orice comunicare viitoare care stabilește orientări și principii de bază pentru politica de dezvoltare a Uniunii și orice concluzii sau modificări ulterioare ale acestora, vor asigura cadrul general, orientările și punctul focal pentru punerea în aplicare a acestui regulament.

UE se află într-o poziție imparțială unică de a furniza o parte din asistența externă a Uniunii în numele și împreună cu statele membre, fapt care îi oferă o credibilitate crescută în țările în care activează. Multe state membre nu au capacitatea și/sau disponibilitatea de a dezvolta instrumente externe globale. Prin urmare, intervenția la nivelul UE este cea mai bună modalitatea de a promova interesele și valorile generale ale Uniunii la scară globală și de a asigura o prezență mondială a UE. Cu 27 de state membre acționând prin politici și strategii comune, UE deține masa critică pentru a răspunde provocărilor mondiale, în special în ceea ce privește atingerea ODM. Întrucât obiectivele regulamentului propus nu pot fi suficient realizate de către statele membre, dar pot fi, prin urmare, din cauza dimensiunilor și efectelor acțiunii, mai bine realizate la nivelul UE, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat.

Noul regulament propus consolidează, de asemenea, capacitatea de coordonare și facilitează programarea în comun cu statele membre, asigurând o diviziune eficientă a muncii și o furnizare eficace a ajutoarelor. Politica de dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre trebuie să se completeze și să se susțină reciproc. În acest scop, asistența UE trebuie să se concentreze acolo unde poate avea cel mai mare impact, având în vedere capacitatea sa de a acționa la scară globală și de a răspunde provocărilor globale. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat, noul regulament propus nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor sale.

Noul regulament propus va funcționa ținând cont de dimensiunea externă a priorităților de politică sectorială ale UE, asigurând coordonarea și amplificarea sinergiilor, în acord cu obiectivele stabilite în regulament și în conformitate cu cadrul juridic și de politică menționat mai sus.

4.           IMPLICAȚII BUGETARE

Comisia propune alocarea sumei de 96 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 pentru instrumentele externe[1]. Alocarea propusă pentru ICD este de 23 294,7 milioane EUR. Angajamentele bugetare anuale indicative pentru ICD sunt prezentate în tabelul de mai jos. Alocările financiare indicative per program ICD individual sunt prezentate în anexa VII la regulament. Se intenționează ca cel puțin 50 % din programul pentru bunuri publice mondiale și provocări globale să se cheltuiască pentru schimbări climatice și obiective de mediu[2] și cel puțin 20 % pentru incluziune socială și dezvoltare umană. La nivel global, în conformitate cu comunicarea „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”, este prevăzut un sprijin continuu pentru incluziune socială și dezvoltare umană, până la cel puțin 20 % din ajutorul pentru dezvoltare al Uniunii. În sfârșit, acest regulament intenționează să contribuie la direcționarea a cel puțin 20% din bugetul Uniunii la crearea de societăți cu emisii scăzute de carbon și rezistentă la schimbările climatice, astfel cum se prevede în comunicarea Comisiei „Un buget pentru Europa 2020”.

Pentru a asigura predictibilitatea, finanțarea activităților de învățământ superior din țările terțe în contextul programului „Erasmus pentru toți” va fi pusă la dispoziție, în acord cu obiectivele de acțiune externă ale UE, prin 2 alocații multianuale care acoperă doar primii 4 ani și, respectiv, perioada rămasă de 3 ani. Această finanțare se va reflecta în programarea indicativă multianuală a ICD, în funcție de necesitățile și prioritățile identificate ale țărilor în cauză. Alocațiile pot fi revizuite în cazul unor evenimente neprevăzute majore sau al unor schimbări politice importante, în funcție de prioritățile externe ale UE. Dispozițiile Regulamentului (UE) privind programul „Erasmus pentru toți” UE nr. [--] al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Erasmus pentru toți”[3] se vor aplica utilizării acestor fonduri.

Instrument de cooperare pentru dezvoltare || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2014-2020

2 716,7 || 2 903,1 || 3 100,3 || 3 308,7 || 3 525,3 || 3 751,7 || 3 989 || 23 294,7

*Prețurile actuale în milioane EUR

5.           ELEMENTE PRINCIPALE

Simplificare

O prioritate pentru Comisie în cadrul acestui nou regulament, ca și în alte programe din contextul cadrului financiar multianual (CAM), o reprezintă simplificarea cadrului de reglementare și facilitarea accesului la asistența Uniunii al țărilor și regiunilor partenere, al organizațiilor societății civile, al IMM-urilor etc., în măsura în care contribuie la obiectivele regulamentului.

Instrumentele externe vor fi simplificate prin delimitarea mai clară a acestora și reducerea suprapunerilor dintre ele, astfel încât să fie identificate individual cu obiective de politică definite în mod clar.

Simplificarea și reducerea costurilor tranzacționale pentru țările și regiunile partenere se vor realiza, de asemenea, prin proceduri de programare mai flexibile care permit aplicarea principiilor eficacității ajutorului. De exemplu, Uniunea se poate alinia la planurile naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, eliminându-se astfel necesitatea pentru țările partenere de a negocia documente strategice specifice UE care să fie adoptate de Comisie și permițând o analiză mai orientată care ar putea fi inclusă în documentul de programare multianuală. De asemenea, coordonarea donatorilor și diviziunea muncii pot fi consolidate prin programare în comun cu statele membre.

Normele de aplicare sunt conținute în Regulamentul (UE) nr. [--] al Parlamentului European și al Consiliului din [--] de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor de acțiune externă ale Uniunii.

Diferențiere

Abordarea diferențiată prezentată în comunicarea „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” își propune să mărească impactul cooperării pentru dezvoltare de la nivelul UE prin orientarea resurselor sale acolo unde este cea mai mare nevoie de ele pentru a ajuta la reducerea sărăciei și acolo unde ar putea avea cel mai mare impact. Aceasta trebuie pusă în aplicare, în primul rând, din punctul de vedere al eligibilității pentru programele bilaterale de cooperare pentru dezvoltare și, în al doilea rând, din punctul de vedere al alocării ajutoarelor.

În principiu, țările cu venituri mari, țările cu venituri medii din tranșa superioară și alte țări mari cu venituri medii, care se află pe calea unei dezvoltări durabile și/sau care au acces la resurse interne și externe mari pentru finanțarea propriilor strategii de dezvoltare, ar urma să iasă din cadrul programelor de ajutor bilaterale. Lumea este într-un proces de dezvoltare: lista CAD al OCDE cu beneficiarii AOD (revizuită în 2011) arată că peste 20 de țări au trecut de la categoria cu venituri mici la cea cu venituri medii sau de la categoria cu venituri medii din tranșa inferioară la cea cu venituri medii din tranșa superioară, pe baza PNB-ului pe cap de locuitor. În mod evident, acesta este doar un indicator dintre atâția alții, iar aplicarea principiului diferențierii trebuie să ia, de asemenea, în considerare dezvoltarea umană, dependența de ajutoare și alte aspecte, inclusiv dinamica procesului de dezvoltare.

În special, multe țări cu venituri medii joacă un rol nou și din ce în ce mai mare la nivel regional și/sau mondial. Prin urmare, UE trebuie să își adapteze natura relațiilor noastre cu acestea, incluzând prioritățile și instrumentele noastre de cooperare. Acest lucru nu ar trebui să conducă la o slăbire a relațiilor noastre, ci mai degrabă la un set mai modern de instrumente. UE trebuie să se angajeze în noi parteneriate cu țări care ies din programele de ajutor bilaterale, în special pe baza programelor regionale și tematice din cadrul noului ICD, a instrumentelor de finanțare tematice pentru acțiunea externă a UE și a noului Instrument de parteneriat.

Acte delegate

Se propune ca flexibilitatea să fie sporită prin utilizarea de acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat, pentru a face posibilă modificarea anumitor elemente neesențiale din regulament care afectează programarea ulterioară (de exemplu, anexe privind țările eligibile, domenii de cooperare și alocația financiară indicativă per program pentru 2014-2020).

Explicație detaliată

Această secțiune cuprinde un comentariu detaliat, în care sunt explicate principalele idei ale noului regulament privind ICD din cadrul fiecăruia din articolele propuse.

(0)          Obiect și domeniu de aplicare (articolul 1 titlul I)

Singura modificare propusă la articolul 1 este de a include Programul pan-african în domeniul de aplicare al regulamentului.

Regulamentul se referă, astfel, la toate țările, teritoriile și regiunile în curs de dezvoltare, cu excepția țărilor eligibile pentru Instrumentul de asistență pentru preaderare.

(1)          Obiective și principii generale (titlul II) – articolele 2 și 3

Articolul 2 (Obiective și criterii de eligibilitate) stabilește obiectivele principale și generale ale regulamentului și caracteristicile cooperării pentru dezvoltare geografică și ale cooperării tematice a Uniunii. Obiectivele sunt în conformitate cu articolul 208 din tratat și cu comunicările Comisiei menționate mai sus, „Un buget pentru Europa 2020” și „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”.

Articolul prevede sprijinirea tuturor formelor de cooperare cu țările în curs de dezvoltare. Acesta reclamă îndeplinirea criteriilor asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) stabilite de CAD al OCDE, sub rezerva eventualelor excepții pentru programele tematice și Programul pan-african. În cazul acestor programe, se prevede o flexibilitate de 10 % pentru activitățile care nu intră în domeniul de aplicare a AOD, în vederea acoperirii cheltuielilor care, deși nu sunt, strict vorbind, conforme cu AOD, pot fi necesare pentru punerea în aplicare adecvată a acțiunilor din cadrul acestor programe.

Articolul 3 (Principii generale) stabilește principalele principii care reglementează punerea în aplicare a regulamentului, respectiv, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și statul de drept, o abordare diferențiată a țărilor partenere, luând în considerare necesitățile, capacitățile, angajamentele și performanțele acestora și potențialul impact asupra UE, principalele aspecte interdisciplinare (cum ar fi egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor), coerență sporită a acțiunii externe a UE, coordonare îmbunătățită cu statele membre și alți donatori bilaterali sau multilaterali, precum și un proces de dezvoltare coordonat de țara și regiunea parteneră cu responsabilitate reciprocă, printr-o abordare a dezvoltării care include și la care participă toți actorii, utilizând modalități de cooperare eficiente și inovatoare, în conformitate cu bunele practici ale CAD al OCDE și îmbunătățind astfel impactul ajutorului și reducând suprapunerea și duplicarea.

(2)          Programe geografice și tematice (titlul III) – articolele 4-9

Articolul 4 (Punerea în aplicare a asistenței Uniunii) descrie tipul de programe și asistența UE în cadrul căreia se vor derula.

Articolul 5 (Programe geografice) vizează posibilele domenii de cooperare și operează o diferențiere între cooperarea regională și bilaterală. Se va aplica principiul diferențierii prevăzut la articolul 3. În consecință, asistența pentru dezvoltare bilaterală ar fi oferită acelor țări partenere care au nevoie cel mai mult de ea și care nu dispun de capacitățile financiare necesare propriei dezvoltări. De asemenea, principiul diferențierii ia în considerare impactul potențial al asistenței Uniunii în țările partenere. Țările partenere care beneficiază de asistență pentru dezvoltare bilaterală sunt enumerate în anexa III. Această anexă nu include țările care au ieșit din programe pe baza următoarelor criterii: țările partenere care reprezintă mai mult de 1 % din PIB-ul mondial și/sau țările cu venituri medii din tranșa superioară, conform listei CAD al OCDE cu beneficiarii asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), sunt în principiu excluse; cu toate acestea, sunt utilizate criterii suplimentare referitoare la necesitatea și capacitatea acestora, cum ar fi indicele dezvoltării umane, indicele vulnerabilității economice și dependența de ajutoare, precum și creșterea economică și investițiile străine directe. De asemenea, se ține seama de fiabilitatea datelor disponibile.

Toate țările partenere incluse în anexa I ar beneficia însă în continuare de programele regionale și tematice.

Regulamentul nu limitează domeniile de cooperare sau intervenție a UE. Orice enumerare a unor astfel de domenii este pur ilustrativă. Domeniile pot fi alese deoarece sunt pertinente pentru atingerea obiectivelor prevăzute în tratat, pentru obligațiile și angajamentele internaționale ale UE sau pentru obiectivele specifice prevăzute în acordurile cu țările și regiunile partenere. Acestea trebuie totuși propuse în raport cu obiectivul UE de concentrare a asistenței, în vederea asigurării faptului că politica UE și politicile statelor membre se completează reciproc, conform cerințelor articolului 208 din tratat[4] și ținând cont de comunicările Comisiei (în special, comunicarea Comisiei, „O agendă a schimbării”) și de rezoluțiile adecvate ale Consiliului și Parlamentului.

Articolul 6 (Programe tematice) vizează programele tematice ale căror obiective generale și sfere de acțiune vor fi coerente cu scopul general și domeniul de aplicare al acestui regulament, precum și condițiile în care vor fi puse în aplicare programele tematice.

Articolul 7 (Bunuri publice mondiale și provocări globale) descrie programul tematic „Bunuri publice mondiale și provocări globale”, care va viza principalele bunuri și provocări globale într-un mod flexibil și interdisciplinar. Principalele domenii de activități care vor fi urmărite de acest program sunt prezentate mai pe larg în anexa V și includ, printre altele, mediul și schimbările climatice, energia durabilă[5], dezvoltarea umană (incluzând sănătatea, educația, egalitatea de șanse între femei și bărbați, ocuparea forței de muncă, competențele, protecția socială și incluziunea socială, precum și aspectele aferente dezvoltării economice, cum ar fi creșterea, locurile de muncă, comerțul și participarea sectorului privat), securitatea alimentară, migrația și azilul. Acest program tematic va permite o reacție rapidă având în vedere evenimentele neprevăzute și crizele globale (de exemplu, criza prețurilor la alimente, gripa aviară). Acesta va reduce fragmentarea cooperării pentru dezvoltare a UE și va permite consolidarea și caracterul unitar al acțiunilor interne și externe.

Articolul 8 (Organizațiile societății civile și autoritățile locale) descrie programul „Organizațiile societății civile (OSC) și autoritățile locale (AL)”, care se bazează pe programul anterior, „Actorii nestatali și autoritățile locale”. Axa centrală a acestui program a fost definită cu mai multă precizie, o mai mare atenție fiind acordată dezvoltării capacităților OSC și AL. Programul va promova o societate civilă și autorități locale mai favorabile incluziunii și mai autonome, va crește gradul de sensibilizare și mobilizare pe probleme de dezvoltare și va consolida capacitatea de dialog în materie de politică în domeniul dezvoltării.

Articolul 9 (Programul pan-african) descrie Programul pan-african instituit pentru punerea în aplicare a Strategiei comune UE-Africa (JAES). Programul va fi complementar și coerent cu alte instrumente de finanțare, în special IEV și FED și cu programele tematice din cadrul ICD. În timp ce IEV și FED se axează pe intervenții la nivel regional sau național în Africa, Programul pan-african este utilizat pentru a oferi sprijin specific obiectivelor JAES, susținând în special activitățile cu caracter transregional, continental și transcontinental, precum și inițiativele JAES relevante pe scena mondială. Programul pan-african va funcționa în strânsă cooperare/concertare cu alte instrumente și se va concentra asupra inițiativelor specifice convenite în cadrul JAES și al planurilor sale de acțiune pentru care nu poate fi mobilizată o sursă alternativă de finanțare, asigurându-se astfel coerența și sinergia necesare și evitându-se duplicarea eforturilor și suprapunerile.

(3)          Programarea și alocarea fondurilor (titlul IV) – articolele 10-14

Articolul 10 (Cadru general de programare și de alocare a fondurilor) stabilește cadrul general de programare geografică și tematică, precum și de alocare a fondurilor în temeiul prezentului regulament. În acest sens, se vor utiliza criteriile de alocare identificate la articolul 3 alineatul (2). Pentru a asigura sinergiile și complementaritatea măsurilor Uniunii cu măsurile statelor membre, statele membre vor fi pe deplin implicate în procesul de programare. Procesul de consultare va include, de asemenea, alți donatori și actori în domeniul dezvoltării, precum și societatea civilă și autoritățile regionale și locale.

Alineatul (4) prevede păstrarea unui anumit volum de fonduri nealocate, pentru a crește flexibilitatea instrumentului și pentru a oferi posibilitatea de a reacționa la evenimente neprevăzute (noi priorități politice, dezastre naturale sau provocate de om etc.).

Articolul 11 (Documente de programare pentru programe geografice) descrie cerințele și principiile de întocmire a documentelor strategice pentru țările și regiunile care beneficiază de o alocație indicativă în temeiul acestui regulament și, pe baza acestora, de programe indicative multianuale. Articolul menționează, de asemenea, excepții privind cazurile în care nu ar fi necesară întocmirea unui document strategic, pentru a simplifica procesul de programare, precum și pentru a favoriza programarea în comun cu statele membre și alinierea la programele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare.

Pentru a asigura asumarea responsabilității de către țări și principiile eficacității ajutorului, documentele strategice vor fi elaborate în dialog cu țările și regiunile partenere, cu implicarea relevantă a societății civile și a autorităților regionale și locale. Statele membre, alături de alți donatori, vor fi implicate în conformitate cu articolul 10 alineatul (3).

Articolul introduce, de asemenea, posibilitatea de a avea un document-cadru comun care să stabilească o strategie cuprinzătoare a Uniunii, din care să facă parte politica de dezvoltare.

Programele indicative multianuale (PIM) elaborate s-ar putea baza pe orice documente de programare identificate în acest articol, cu excepția situației în care alocația totală nu ar depăși 30 de milioane EUR. PIM-urile pot fi ajustate printr-o revizuire intermediară sau ad-hoc, având în vedere obiectivele îndeplinite, precum și ținând cont de necesitățile nou identificate, cum ar fi cele rezultate din situații de criză, post-criză sau de fragilitate.

Articolul 12 (Programare pentru țările aflate în situații de criză, post-criză sau de fragilitate) subliniază necesitățile și circumstanțele speciale ale țărilor aflate în situații de criză, post-criză sau de fragilitate, care ar trebui avute în vedere în momentul elaborării tuturor documentelor de programare. Alineatul 2 de la articolul 12 evidențiază necesitatea potențială unei reacții rapide în aceste țări și prevede o procedură specială [comitologie ex-post, articolul 14 alineatul (3)] pentru o revizuire ad-hoc a documentului strategic și a programului indicativ multianual.

Articolul 13 (Documente de programare pentru programele tematice) descrie cerințele și procedura de elaborare a documentelor de programare tematică. Articolul prevede, de asemenea, posibilitatea unei revizuiri intermediare sau ad-hoc, după caz.

Articolul 14 (Aprobarea documentelor strategice și adoptarea programelor indicative multianuale) prevede că documentele de programare multianuală (respectiv, documente strategice, programe indicative multianuale pentru țări și regiuni partenere și documente strategice tematice) vor fi adoptate de Comisie după obținerea avizului unui comitet alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei (comitetul fiind înființat în temeiul articolului 24 din prezentul regulament).

Articolul prevede, de asemenea, flexibilitate și simplificare pentru situațiile în care poate exista o derogare de la procedurile de comitologie standard (de exemplu, neutilizarea comitologiei în cazul ajustărilor tehnice sau al modificărilor minore ale alocațiilor globale) și pentru cazurile în care procedurile de comitologie ar putea fi aplicate după adoptarea și punerea în aplicare a modificărilor Comisiei (de exemplu, cazuri de criză, post-criză și de fragilitate sau în cazul amenințărilor la adresa democrației și a drepturilor omului).

(4)          Dispoziții finale (titlul V) – articolele 15-22

Pentru a spori coerența și eficacitatea asistenței Uniunii și, în special, pentru a evita împărțirea programelor în mai multe instrumente diferite, articolul 15 (Participarea unei țări terțe neeligibile în temeiul prezentului regulament) prevede posibilitatea de extindere a eligibilității prezentului regulament pentru a include toate țările, teritoriile și regiunile terțe, în măsura în care acest lucru contribuie la obiectivele generale ale regulamentului.

Articolul 16 (Suspendarea asistenței) stabilește procedura care urmează a fi aplicată în cazul neconformității cu principiile prevăzute la titlul II și eventuala suspendare a asistenței acordate în temeiul prezentului regulament.

Articolele 17 și 18 (Delegarea de competențe Comisiei) introduc posibilitatea de a împuternici Comisia să adopte acte delegate de modificare sau completare a anexelor I-VI(I) la acest regulament. Articolul 28 descrie caracteristicile și procedurile acestei delegări a competențelor. Parlamentul European și Consiliul vor fi notificate simultan și imediat atunci când Comisia adoptă un astfel de act delegat, iar actul intră în vigoare doar dacă nu a fost exprimată nicio obiecție de către cele două instituții în perioada de 2 luni (care poate fi prelungită cu alte 2 luni) de după notificare.

Articolul 19 (Comitetul) înființează comitetul relevant care ajută Comisia în punerea în aplicare a acestui regulament[6].

Articolul 20 (Dispoziții financiare) stabilește valoarea financiară de referință pentru punerea în aplicare a regulamentului.

Articolul 21 (Serviciul European de Acțiune Externă) subliniază că acest regulament se va aplica în conformitate cu Decizia Consiliului privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă, Decizia Consiliului de stabilire a organizării și funcționării Serviciului european pentru acțiune externă[7], în special articolul 9.

Articolul 22 (Intrarea în vigoare) prevede intrarea în vigoare a regulamentului și aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2014, fără a stabili o dată de încetare a aplicării.

2011/0406 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 209 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Prezentul regulament constituie unul din instrumentele care asigură sprijin direct pentru politicile externe ale Uniunii Europene. Acesta va înlocui Regulamentul nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare[8], care expiră la 31 decembrie 2013.

(2) Lupta împotriva sărăciei rămâne obiectivul principal al politicii de dezvoltare a Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut la titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la titlul III capitolul 1 din partea a cincea a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în acord cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM)[9] sau cu alte obiective acceptate de Uniune și de statele sale membre.

(3) Consensul european privind dezvoltarea[10] și comunicările Comisiei „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării - o agendă a schimbării”[11] și „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE destinat țărilor terțe”[12], precum și orice comunicare viitoare care stabilește orientările și principiile de bază pentru politica de dezvoltare a Uniunii și concluziile ulterioare ale acestora asigură cadrul politic general, orientările și punctul focal pentru ghidarea punerii în aplicare a acestui regulament.

(4) Uniunea este fondată pe valorile democrației, statului de drept, universalității, indivizibilității și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe respectarea demnității umane, pe principiile egalității și solidarității și pe respectarea principiilor Cartei ONU și ale dreptului internațional. Aceasta urmărește să dezvolte și să consolideze angajamentul față de aceste valori în țările și regiunile partenere, prin dialog și cooperare.

(5) Uniunea își propune, de asemenea, să asigure coerența cu alte domenii ale acțiunii sale externe. Aceasta trebuie asigurată în momentul formulării politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și al programării planurilor sale strategice și punerii în aplicare a măsurilor.

(6) Ajutoare mai eficiente, o mai mare complementaritate și o mai bună armonizare, alinierea cu țările partenere și coordonarea procedurilor, atât între Uniune și statele sale membre, cât și în relațiile cu alți donatori și actori din domeniul dezvoltării, sunt esențiale pentru a asigura coerența și relevanța ajutorului, reducând în același timp costurile suportate de țările partenere. Prin politica sa de dezvoltare, Uniunea și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare concluziile Declarației privind eficacitatea ajutorului adoptate de Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, organizat la Paris, la 2 martie 2005, ale Agendei pentru acțiune de la Accra adoptate la 4 septembrie 2008 și ale declarației care a urmat, adoptată la Busan la 1 decembrie 2011. Obiectivul realizării unei programări în comun între Uniune și statele sale membre trebuie susținut. Aceste angajamente au condus la o serie de concluzii ale Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, cum ar fi Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare[13], și Cadrul operațional privind eficacitatea ajutorului[14].

(7) Asistența Uniunii ar trebui să sprijine Strategia comună UE-Africa[15] și planurile sale de acțiune succesive care formează cadrul unei cooperări extinse și reciproc avantajoase în cadrul unui parteneriat strategic caracterizat prin urmărirea unor obiective comune de pe poziții de egalitate.

(8) Uniunea și statele membre trebuie să îmbunătățească coerența și complementaritatea politicilor lor de cooperare pentru dezvoltare, răspunzând în special priorităților țărilor și regiunilor partenere la nivel național și regional. Pentru a asigura că politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc, este necesar să se prevadă proceduri de programare în comun care ar trebui puse în aplicare ori de câte ori este posibil și prezintă relevanță.

(9) Politica Uniunii și acțiunea internațională în domeniul cooperării pentru dezvoltare sunt ghidate de ODM, cum ar fi eradicarea sărăciei extreme și a foametei, inclusiv orice modificări ulterioare ale acestora, și de obiectivele și principiile de dezvoltare aprobate de Uniune și de statele sale membre, inclusiv în contextul cooperării acestora în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al altor organizați internaționale competente în domeniul cooperării pentru dezvoltare.

(10) Uniunea trebuie să promoveze o abordare cuprinzătoare drept răspuns la crize și dezastre și la situațiile afectate de conflicte și de fragilitate, inclusiv la cele de tranziție. Acest lucru ar trebui să se bazeze în special pe concluziile Consiliului privind securitatea și dezvoltarea[16] privind un răspuns al UE la situațiile de fragilitate[17], privind prevenirea conflictelor[18], precum și pe orice concluzii ulterioare relevante. Astfel ar trebui să se asigure mixul necesar de abordări, răspunsuri și instrumente, garantând în special un echilibru corespunzător între abordările orientate spre securitate, cele de dezvoltare și umanitare și corelând reacția pe termen scurt cu sprijinul pe termen lung.

(11) Asistența Uniunii ar trebui să se orienteze spre zonele în care are un impact mai mare, având în vedere capacitatea sa de a acționa la scară globală și de a răspunde provocărilor globale, precum eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă și incluzivă și promovarea la nivel mondial a democrației, bunei guvernanțe, drepturilor omului și statului de drept, angajamentul său predictibil pe termen lung față de asistența pentru dezvoltare și rolul său în coordonarea cu statele sale membre. În vederea asigurării unui astfel de impact, trebuie să se aplice principiul diferențierii nu doar la nivelul alocării fondurilor, ci și la nivelul programării, pentru a garanta că procesul de cooperare pentru dezvoltare bilaterală vizează țările partenere care au cea mai mare nevoie, inclusiv statele fragile și statele cu grad ridicat de vulnerabilitate, și cu capacitate limitată de acces la alte surse de finanțare pentru sprijinirea propriei dezvoltări, având în vedere impactul potențial al asistenței Uniunii în țările partenere. În consecință, programarea bilaterală ar viza astfel de țări, sub rezerva aplicării de criterii obiective bazate pe necesitățile și capacitățile acestor țări, precum și pe impactul asistenței UE.

(12) Prezentul regulament trebuie să prevadă un cadru favorizant programării, permițând o coordonare sporită între politicile Uniunii prin utilizarea unui document-cadru comun ca bază pentru programare. Acesta trebuie să permită alinierea deplină cu țările și regiunile partenere, bazându-se, după caz, pe planuri naționale de dezvoltare sau documente de dezvoltare cuprinzătoare similare, și să urmărească o mai bună coordonare între donatori, în special între Uniune și statele sale membre, prin programare în comun.

(13) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității și proporționalității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum prevede articolul menționat anterior, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(14) Într-o lume globalizată, diferite politici interne ale UE, precum mediul, schimbările climatice, ocuparea forței de muncă (inclusiv munca decentă pentru toți), egalitatea de șanse între femei și bărbați, energia, apa, transporturile, sănătatea, educația, justiția și securitatea, cercetarea și inovația, societatea informațională, migrația, agricultura și pescuitul, devin tot mai mult o parte a acțiunii externe a UE. Comunicarea Comisiei „Europa 2020: o strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”[19] subliniază angajamentul Uniunii de a promova în cadrul politicilor sale interne și externe o creștere inteligentă, favorabilă incluziunii și durabilă reunind trei piloni: economic, social și de mediu. Acțiunile din aceste două domenii ar trebui, acolo unde este posibil, să se susțină reciproc, pentru a consolida impactul acestora.

(15) Combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului se numără printre marile provocări cu care se confruntă Uniunea și în care necesitatea acțiunii internaționale este urgentă. În conformitate cu intenția declarată în comunicarea Comisiei „Un buget pentru Europa 2020” din 29 iunie 2011[20], prezentul regulament ar trebui să contribuie la obiectivul direcționării a cel puțin 20% din bugetul UE către o societate cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice, iar programul privind bunurile publice și provocările globale ar trebui să utilizeze cel puțin 25% din fondurile sale pentru a acoperi schimbările climatice și mediul.

(16) Comunicarea Comisiei „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”[21] prevede sprijin în continuare pentru incluziune socială și dezvoltare umană de cel puțin 20 % din ajutorul pentru dezvoltare al Uniunii. Pentru a contribui la acest scop, cel puțin 20 % din programul privind bunurile publice mondiale și provocările globale ar trebui să susțină acest domeniu al dezvoltării.

(17) Listele țărilor partenere stabilite în temeiul prezentului regulament trebuie adaptate pe baza posibilelor modificări ale statutului acestora, astfel cum a fost stabilit de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (CAD al OCDE), precum și pe baza schimbărilor importante în ceea ce privește dezvoltarea umană, dependența de ajutor, situația de criză, vulnerabilitatea și alte aspecte care includ dinamica procesului de dezvoltare. Aceste actualizări, revizuiri ale țărilor partenere eligibile în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare bilaterală, precum și modificări ale definițiilor unor domenii detaliate de cooperare și de activități și ajustări ale alocației financiare indicative per program constituie elemente neesențiale ale prezentului regulament. În consecință, pentru a-și adapta domeniul de aplicare la realitatea care se schimbă cu rapiditate din țările terțe, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie delegată Comisiei, pentru actualizarea anexelor prezentului regulament, care includ lista țărilor și regiunilor partenere eligibile pentru finanțarea Uniunii, definiția domeniilor detaliate de cooperare în cadrul programelor geografice și tematice și alocațiile indicative per program. Este deosebit de important ca, în timpul activităților pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure, de asemenea, transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(18)             Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei trebuie să-i fie acordate competențe de executare.

(19) Competențele de executare referitoare la documentele strategice și programele indicative multianuale prevăzute la articolele 11-14 din prezentul regulament ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[22]. Luând în considerare natura respectivelor acte de punere în aplicare, în special caracterul de orientare spre politică sau implicațiile bugetare ale acestora, trebuie să se utilizeze, în general, procedura de examinare pentru adoptarea acestora, exceptând măsurile la scară financiară redusă. Comisia trebuie să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în cazurile justificate legate de necesitatea unui răspuns rapid din partea Uniunii, în care motive imperative impun acest lucru de urgență.

(20) Normele și procedurile comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor de acțiune externă ale Uniunii sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. …/…al Parlamentului European și al Consiliului din ….[23], denumit în continuare „regulamentul comun de punere în aplicare”.

(21) Organizarea și funcționarea Serviciului european pentru acțiune externă sunt descrise în Decizia 2010/427/UE a Consiliului[24],

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

INTRODUCERE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

1. În temeiul prezentului regulament, Uniunea poate finanța:

(a) programe geografice destinate sprijinirii cooperării cu țările, teritoriile și regiunile în curs de dezvoltare menționate în anexa I (denumite în continuare „țări și regiuni partenere”), care sunt incluse pe lista CAD al OCDE cu beneficiarii asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) prezentate în anexa II. Țările partenere care beneficiază de asistență pentru dezvoltare bilaterală sunt prezentate în anexa III.

(b) programe tematice care vizează bunurile publice mondiale și provocările globale și care sprijină organizațiile societății civile și autoritățile locale din țările, teritoriile și regiunile eligibile pentru finanțare din partea Uniunii în cadrul programelor geografice, în conformitate cu anexa I la prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) nr. [.../…] al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument european de vecinătate[25] și cu Decizia Consiliului [2001/822/CE din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări[26]], precum și din țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) semnatare ale Acordului de parteneriat ACP-UE semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.

(c) un program pan-african de sprijinire a Strategiei comune Africa-UE în țările, teritoriile și regiunile vizate de respectiva strategie.

2. În sensul prezentului regulament, prin „regiune” se înțelege o entitate geografică ce cuprinde cel puțin două țări în curs de dezvoltare.

TITLUL II

OBIECTIVE ȘI PRINCIPII GENERALE

Articolul 2

Obiective și criterii de eligibilitate

1. În cadrul principiilor și obiectivelor acțiunii externe a Uniunii,

(a) obiectivul principal al cooperării în temeiul prezentului regulament îl constituie reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei;

(b) cooperarea în temeiul prezentului regulament va contribui, de asemenea, la îndeplinirea altor obiective ale acțiunii externe a UE, în special:

(i)         încurajarea unei dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile și

(ii)         promovarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe și a respectării drepturilor omului.

Îndeplinirea acestor obiective se măsoară pe baza indicatorilor relevanți, în special ODM 1 pentru litera (a) și ODM 1-8 pentru litera (b), precum și a altor indicatori stabiliți de comun acord de Uniune și statele sale membre.

2. Acțiunile din cadrul programelor geografice sunt concepute astfel încât să îndeplinească criteriile aplicabile AOD, definite de CAD al OCDE.

Acțiunile din cadrul Programului pan-african și al programelor tematice sunt concepute astfel încât să îndeplinească criteriile aplicabile AOD, definite de CAD al OCDE, cu următoarele excepții:

(a) atunci când caracteristicile beneficiarului impun să se procedeze altfel sau

(b) atunci când acțiunea pune în aplicare o inițiativă globală, o prioritate a politicii Uniunii sau o obligație sau un angajament internațional al Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 6, iar acțiunea nu este de natură să îndeplinească criteriile aplicabile AOD.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la litera (a), cel puțin 90 % din cheltuielile prevăzute în cadrul Programului pan-african și al programelor tematice îndeplinesc criteriile aplicabile AOD, definite de CAD al OCDE.

3. Acțiunile care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar[27] și care sunt eligibile pentru finanțare în temeiul regulamentului respectiv nu beneficiază, în principiu, de finanțare în temeiul prezentului regulament, decât dacă este necesar să se asigure continuitatea cooperării între o situație de criză și restabilirea condițiilor stabile de dezvoltare.

Articolul 3

Principii generale

1. Uniunea urmărește să promoveze, să dezvolte și să consolideze principiile democrației, statului de drept și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale pe care este fondată, prin dialog și cooperare cu țările și regiunile partenere.

2. În punerea în aplicare a prezentului regulament și cu scopul de a asigura un impact ridicat al asistenței Uniunii, se adoptă o abordare diferențiată între țările partenere, pentru a garanta că acestea beneficiază de cooperare specifică și adaptată în funcție:

(a) de nevoile lor;

(b) de capacitățile lor de a genera și accesa resurse financiare și de capacitățile lor de absorbție, precum și

(c) de angajamentele și performanțele lor.

Abordarea diferențiată este adoptată și în ceea ce privește impactul al asistenței Uniunii în țările partenere.

Țările cu cea mai mare nevoie de asistență, în special țările cel mai puțin dezvoltate, țările cu venituri mici și țările aflate în situații de criză, post-criză, de fragilitate și de vulnerabilitate, au prioritate în procesul de alocare a resurselor.

3. Sunt integrate în toate programele următoarele aspecte orizontale: promovarea drepturilor omului, egalitatea de șanse între femei și bărbați, emanciparea femeilor, nediscriminarea, democrația, buna guvernanță, drepturile copilului și drepturile populațiilor indigene, incluziunea socială și drepturile persoanelor cu handicap, sustenabilitatea mediului, inclusiv identificarea de soluții la schimbările climatice, precum și combaterea HIV/SIDA.

4. Se acordă o importanță deosebită consolidării statului de drept, îmbunătățirii accesului la justiție, sprijinirii societății civile, comerțului și dezvoltării durabile, accesului la TIC, sănătății și securității alimentare, promovării dialogului, participării și reconcilierii, precum și consolidării instituțiilor.

5. În punerea în aplicare a prezentului regulament, se asigură coerența cu alte domenii de acțiune externă a Uniunii și cu alte politici relevante ale acesteia. În acest scop, măsurile finanțate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele gestionate de BEI, se bazează pe politicile de cooperare prevăzute în instrumente precum acorduri, declarații și planuri de acțiune încheiate între Uniune și țările și regiunile terțe în cauză, precum și pe deciziile, interesele specifice, prioritățile de politică și strategiile Uniunii.

6. Comisia și statele membre efectuează schimburi de informații periodice și frecvente, inclusiv cu alți donatori, și încurajează o mai bună coordonare și o mai bună complementaritate între donatori, prin eforturi în vederea unei programări multianuale comune bazată pe strategiile de reducere a sărăciei sau pe strategii echivalente din țările partenere, prin mecanisme comune de punere în aplicare, inclusiv prin analize comune, prin instituirea unor misiuni comune la nivelul tuturor donatorilor și prin utilizarea mecanismelor de cofinanțare și a acordurilor de cooperare delegată.

7. În cadrul sferelor proprii de competență, Uniunea și statele membre promovează o abordare multilaterală a provocărilor globale și, după caz, încurajează cooperarea cu organizații și organisme internaționale și cu alți donatori bilaterali.

8. Uniunea promovează cooperarea efectivă cu țările și regiunile partenere, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale. Aceasta își aliniază tot mai mult sprijinul la strategiile de dezvoltare, politicile și procedurile de reformă naționale sau regionale ale partenerilor. Uniunea contribuie la consolidarea procesului de responsabilizare reciprocă a guvernelor partenere și a instituțiilor și donatorilor și promovează expertiza și ocuparea forței de muncă la nivel local. În acest scop, Uniunea promovează:

(a) un proces de dezvoltare care este condus de țara parteneră și pentru care aceasta și-a asumat responsabilitatea;

(b) abordări în materie de dezvoltare deschise tuturor actorilor și participative și o implicare largă a tuturor segmentelor societății în procesul de dezvoltare și în dialogul național și regional, inclusiv în dialogul politic;

(c) modalități și instrumente de cooperare eficace și inovatoare, astfel cum se prevede la articolul 4 din regulamentul comun de punere în aplicare, cum ar fi combinarea granturilor și împrumuturilor și alte mecanisme de repartizare a riscurilor în sectoarele și țările selectate, precum și implicarea sectorului privat, în conformitate cu bunele practici ale CAD al OCDE. Aceste modalități și instrumente sunt adaptate la situația specifică a fiecărei țări sau regiuni partenere, cu accent pe abordările ce au la bază programe, pe furnizarea unei finanțări predictibile a ajutoarelor, pe mobilizarea resurselor private, pe dezvoltarea și utilizarea sistemelor naționale și pe abordările bazate pe rezultate în materie de dezvoltare, incluzând, după caz, ținte și indicatori stabiliți la nivel internațional, cum ar fi cei ai ODM, și

(d) îmbunătățirea impactului politicilor și programării printr-o coordonare și o armonizare între donatori în scopul reducerii suprapunerilor și a duplicărilor, al îmbunătățirii complementarității și al susținerii inițiativelor la nivelul tuturor donatorilor.

(e) coordonarea se realizează în țările și în regiunile partenere în baza orientărilor și principiilor celor mai bune practici convenite în domeniul coordonării și eficacității ajutorului.

9. Uniunea va sprijini, printre altele, punerea în aplicare a cooperării și dialogului la nivel bilateral, regional și multilateral, a acordurilor de parteneriat și a cooperării tripartite.

10. Comisia urmărește să efectueze schimburi periodice de informații cu societatea civilă.

TITLUL III

PROGRAME GEOGRAFICE Și TEMATICE

Articolul 4

Punerea în aplicare a asistenței Uniunii

Cu respectarea obiectivului general și a domeniului de aplicare, precum și a obiectivelor și principiilor generale ale prezentului regulament, asistența Uniunii este pusă în aplicare prin intermediul programelor geografice, tematice și Programului pan-african și în conformitate cu regulamentul comun de punere în aplicare.

Articolul 5

Programe geografice

1. Activitățile de cooperare ale Uniunii desfășurate în temeiul prezentului articol vor fi puse în aplicare pentru activități cu caracter național, regional, transregional și continental.

2. Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (1) litera (a), un program geografic cuprinde cooperarea în domenii adecvate de activitate,

(a) la nivel regional cu țările partenere menționate în anexa I și

(b) la nivel bilateral cu țările partenere menționate în anexa III.

3. Programele geografice pot fi preluate din domeniile de cooperare prevăzute în „Consensul european”, printre altele, pentru a se atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

Domeniile comune de cooperare și domeniile specifice de cooperare pentru fiecare regiune sunt prezentate în anexa IV.

4. În cadrul fiecărui program național, Uniunea își va concentra, în principiu, asistența asupra a trei sectoare.

Articolul 6

Programe tematice

Cu respectarea obiectivului general și a domeniului de aplicare, precum și a obiectivelor și principiilor generale ale prezentului regulament, acțiunile întreprinse prin intermediul programelor tematice adaugă valoare și sunt complementare acțiunilor finanțate în cadrul programelor geografice.

Pentru programarea acțiunilor tematice, se aplică următoarele condiții:

(a) obiectivele de politică ale Uniunii urmărite de prezentul regulament nu pot fi îndeplinite în mod corespunzător sau eficace prin intermediul programelor geografice;

(b) acțiunile vizează inițiative globale de sprijinire a obiectivelor stabilite la nivel internațional sau bunuri publice mondiale și provocări globale, caz în care, prin derogare de la articolul 9 din regulamentul comun de punere în aplicare, acestea pot include acțiuni în statele membre, țările candidate și potențial candidate și în alte țări terțe, astfel cum se prevede în programul tematic relevant;

și/sau

(c) acțiunile au următoarele caracteristici:

– sunt multiregionale și/sau orizontale;

– urmăresc politici și/sau inițiative inovatoare cu obiectivul de ghidare a acțiunilor viitoare;

– sunt acțiuni derulate în lipsa unui acord cu guvernul (guvernele) partener(e);

– sunt acțiuni care reflectă o prioritate de politică a Uniunii sau o obligație sau un angajament internațional și

– după caz, sunt acțiuni derulate în lipsa unui program geografic sau în cazul suspendării unui astfel de program.

Articolul 7

Bunuri publice mondiale și provocări globale

1. Obiectivul asistenței Uniunii în cadrul programului „Bunuri publice mondiale și provocări globale” este de a sprijini acțiuni în domenii precum mediul și schimbările climatice, energia durabilă, dezvoltarea umană, securitatea alimentară, migrația și azilul.

2. Domeniile de activitate acoperite prin asistența Uniunii în temeiul prezentului articol sunt prezentate în detaliu în anexa V.

Articolul 8

Organizațiile societății civile și autoritățile locale

1. Obiectivul programului referitor la organizațiile societății civile și autoritățile locale în domeniul dezvoltării este de a finanța inițiativele în domeniul dezvoltării aplicate de organizațiile societății civile sau pentru acestea și de autoritățile locale provenite din țările partenere, Uniunea Europeană, țările candidate și potențial candidate sau pentru aceste autorități.

2. Domeniile de activități acoperite prin asistența Uniunii în temeiul prezentului articol, precum și o listă indicativă a categoriilor de organizații ale societății civile și autorități locale, sunt prezentate în detaliu în anexa V.

Articolul 9

Programul pan-african

1. Asistența Uniunii sprijină punerea în aplicare a Strategiei comune Africa-UE și, în special, planurile sale succesive de acțiune, pentru a acoperi activitățile cu caracter transregional, continental sau global.

Programul pan-african va promova, de asemenea, complementaritatea și coerența cu alte instrumente de finanțare ale acțiunii externe a Uniunii, în special Fondul european de dezvoltare și Instrumentul european de vecinătate.

2. Domeniile de cooperare acoperite prin asistența Uniunii în temeiul prezentului articol sunt prezentate în detaliu în anexa VI.

3. Programul indicativ multianual pentru Programul pan-african este întocmit pe baza Strategiei comune Africa-UE și a planurilor sale de acțiune.

TITLUL IV

PROGRAMAREA ȘI ALOCAREA FONDURILOR

Articolul 10

Cadrul general de programare și de alocare a fondurilor

1. Pentru programele geografice, programele indicative multianuale pentru țările și regiunile partenere se întocmesc pe baza unui document strategic, astfel cum se prevede la articolul 11.

Pentru programele tematice, programele indicative multianuale se întocmesc astfel cum se prevede la articolul 13.

Comisia adoptă măsurile de punere în aplicare prevăzute la articolul 2 din regulamentul comun de punere în aplicare, pe baza documentelor de programare menționate la articolele 11 și 13. Cu toate acestea, în situații specifice, sprijinul Uniunii poate lua, de asemenea, forma unor măsuri nereglementate de aceste documente, astfel cum se prevede în regulamentul comun de punere în aplicare.

2. Uniunea și statele sale membre se consultă reciproc și consultă și alți donatori și actori din domeniul dezvoltării, inclusiv reprezentanții societății civile și autoritățile regionale și locale, într-un stadiu timpuriu al procesului de programare, pentru a favoriza complementaritatea și coerența activităților lor de cooperare. Această consultare poate conduce la programare în comun, realizată de Uniune împreună cu statele sale membre.

3. Comisia stabilește alocațiile indicative multianuale din cadrul fiecărui program geografic în conformitate cu principiile generale ale prezentului regulament, pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și luând în considerare, alături de specificitatea diferitelor programe, dificultățile specifice cu care se confruntă țările sau regiunile aflate în situații de criză, de vulnerabilitate, de fragilitate, în conflict sau predispuse la dezastre.

4. Se poate păstra un volum de fonduri nealocate. Sub rezerva alocării sau realocării ulterioare a acestora, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (5) și la articolul 13, utilizarea acestor fonduri este decisă ulterior în conformitate, cu regulamentul comun de punere în aplicare.

Articolul 11

Documente de programare pentru programe geografice

1. Documentele strategice sunt documente întocmite de Uniune pentru a asigura un cadru coerent pentru cooperarea în domeniul dezvoltării dintre Uniune și țara sau regiunea parteneră în cauză, în acord cu scopul general și domeniul de aplicare, cu obiectivele, principiile și politica Uniunii Europene.

Elaborarea și punerea în aplicare a documentelor strategice fac obiectul următoarelor principii ale eficacității ajutorului: asumarea responsabilității la nivel național, parteneriat, coordonare, armonizare, aliniere la sistemele puse în aplicare în țara sau regiunea beneficiară, responsabilizarea reciprocă și orientarea spre rezultate, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatele (5)-(8).

În acest sens, documentele strategice se bazează, în principiu, pe un dialog între Uniune și țara sau regiunea parteneră, implicând, după caz, statele membre relevante, și țara sau regiunea parteneră, implicând societatea civilă și autoritățile regionale și locale, pentru a asigura că țara sau regiunea în cauză își asumă suficient responsabilitatea procesului și pentru a încuraja sprijinirea strategiilor naționale de dezvoltare, în special a celor de reducere a sărăciei.

2. Documentele strategice pot face obiectul unei revizuiri intermediare sau a unei revizuiri ad-hoc, în cazul în care este necesar, în conformitate, după caz, cu principiile și procedurile definite în acordurile de parteneriat și de cooperare încheiate cu țările și regiunile partenere.

3. Documentele strategice se întocmesc pentru țările sau regiunile partenere relevante, cu excepția cazului în care a fost întocmit pentru țara sau regiunea parteneră respectivă un document-cadru comun care stabilește o strategie cuprinzătoare a Uniunii, incluzând politica de dezvoltare.

Nu va fi necesar niciun document strategic pentru:

(a) țările care au o strategie națională de dezvoltare sub forma unui plan național de dezvoltare sau a unui document de dezvoltare similar, acceptată de Comisie ca bază pentru programul indicativ multianual corespunzător, la adoptarea acestuia;

(b) țările sau regiunile pentru care Uniunea și statele membre au convenit asupra unui document comun de programare multianuală;

(c) regiunile care au o strategie convenită de comun acord cu UE.

4. Nu sunt necesare documente strategice pentru țările sau regiunile care beneficiază de o alocare a fondurilor Uniunii în temeiul prezentului regulament de cel mult 50 de milioane EUR pentru perioada 2014-2020.

5. Programe indicative multianuale se întocmesc pentru fiecare din țările sau regiunile care beneficiază de o alocare indicativă a fondurilor Uniunii în temeiul prezentului regulament. Cu excepția țărilor sau regiunilor menționate la alineatul (4), aceste documente se întocmesc pe baza documentelor strategice sau a documentelor similare menționate în prezentul articol.

În înțelesul prezentului regulament, în situația în care documentul comun de programare multianuală prevăzut la alineatul 3 litera (b) respectă principiile și condițiile stabilite în prezentul alineat, incluzând o alocare indicativă de fonduri, precum și principiile stabilite la articolul 14, acesta poate fi considerat drept programul indicativ multianual.

Programele indicative multianuale stabilesc domeniile prioritare selectate pentru finanțare din partea Uniunii, obiectivele specifice, rezultatele preconizate, indicatorii de performanță și alocația financiară indicativă, atât la nivel global, cât și per domeniu prioritar. După caz, această alocație se poate acorda sub forma unor limite de sume și/sau unele fonduri pot fi lăsate nealocate.

Programele indicative multianuale trebuie ajustate, după caz, luând în considerare eventualele revizuiri intermediare sau ad-hoc ale documentului strategic pe care se bazează.

În conformitate cu principiul responsabilizării reciproce în urmărirea și îndeplinirea obiectivelor convenite, inclusiv a celor referitoare la buna guvernanță, democrație și respectarea drepturilor omului și la statul de drept, alocațiile indicative pot fi mărite sau micșorate în urma revizuirilor, în special avându-se în vedere nevoile speciale cum sunt cele rezultate dintr-o situație de criză, post-criză sau de fragilitate sau în cazul în care performanțele au fost excepționale sau nesatisfăcătoare.

Articolul 12

Programare pentru țările aflate în situații de criză, post-criză sau de fragilitate

1. La întocmirea documentelor de programare pentru țările aflate în situații de criză, post-criză sau de fragilitate, se iau în considerare în mod corespunzător vulnerabilitatea, nevoile speciale și circumstanțele țărilor sau regiunilor în cauză.

O atenție corespunzătoare trebuie acordată măsurilor de prevenire a conflictelor, de consolidare a statului și a păcii, de reconciliere și de reconstrucție post-conflict.

În cazul în care țările partenere sau grupurile de țări partenere sunt direct implicate într-o situație de criză, post-criză sau de fragilitate sau sunt afectate de aceasta, se pune un accent special pe amplificarea coordonării dintre acordarea de ajutor de urgență, reabilitare și dezvoltare pentru a le ajuta să facă trecerea de la o situație de urgență la faza de dezvoltare. Programele pentru țările și regiunile aflate într-o situație de fragilitate sau expuse periodic dezastrelor naturale prevăd măsuri de pregătire pentru dezastre și de prevenire a acestora, precum și de gestionare a consecințelor unor astfel de dezastre.

2. În situații de criză, post-criză și de fragilitate sau în caz de amenințare la adresa democrației, a statului de drept, a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, care reclamă o reacție rapidă din partea Uniunii, se poate utiliza procedura de urgență prevăzută la articolul 15 alineatul (4) din regulamentul comun de punere în aplicare pentru a se modifica documentul menționat la articolul 11, în urma unei revizuiri ad-hoc a strategiei de cooperare a țării sau regiunii respective.

Aceste revizuiri pot propune o strategie specifică și adaptată pentru a asigura trecerea la cooperare și dezvoltare pe termen lung, promovând o mai bună coordonare și tranziție între instrumentele de politică umanitară și cele de dezvoltare.

Articolul 13

Documente de programare pentru programele tematice

1. Programele indicative multianuale pentru programele tematice stabilesc strategia Uniunii pentru tematica vizată, prioritățile selectate pentru finanțare din partea Uniunii, obiectivele specifice, rezultatele preconizate, indicatorii de performanță, situația internațională și activitățile partenerilor principali. După caz, se definesc resurse și priorități de intervenție pentru participarea la inițiativele globale. Programele indicative multianuale sunt coerente cu documentele menționate la articolul 11 alineatul (3).

2. Programele indicative multianuale prevăd alocația financiară indicativă, atât la nivel global, cât și pentru fiecare domeniu prioritar. După caz, această alocație se poate acorda sub formă de limite de sume și/sau unele fonduri pot fi lăsate nealocate. Programele indicative multianuale trebuie ajustate în funcție de necesități pentru o punere în aplicare efectivă a politicilor, luând în considerare eventualele revizuiri intermediare sau ad-hoc.

3. Comisia și statele membre se consultă reciproc și consultă și alți donatori și actori din domeniul dezvoltării, inclusiv reprezentanții societății civile și autoritățile locale, într-un stadiu timpuriu al procesului de programare, pentru a favoriza complementaritatea activităților de cooperare ale acestora.

Articolul 14

Aprobarea documentelor strategice și adoptarea programelor indicative multianuale

1. Documentele strategice sunt aprobate și programele indicative multianuale sunt adoptate de Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (3) din regulamentul comun de punere în aplicare. Această procedură se aplică, de asemenea, revizuirilor substanțiale care conduc la o modificare semnificativă a strategiei sau a programării acesteia.

2. Procedura menționată la alineatul 1 nu se aplică modificărilor nesubstanțiale ale documentelor strategice sau programelor indicative multianuale, efectuării de ajustări tehnice, realocării fondurilor în cadrul alocațiilor indicative per domeniu prioritar sau majorării sau reducerii alocației indicative inițiale cu mai puțin de 20 %, cu condiția ca aceste modificări să nu afecteze domeniile prioritare și obiectivele stabilite în aceste documente. În acest caz, ajustările sunt comunicate Parlamentului European și Consiliului în decurs de o lună.

3. Din motive imperative de urgență, justificate în mod corespunzător, legate, printre altele, de situațiile prevăzute la articolul 12 alineatul (2), Comisia poate modifica documentele strategice și programele indicative multianuale în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 15 alineatul (4) din regulamentul comun de punere în aplicare.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 15

Participarea unei țări terțe neeligibile în temeiul prezentului regulament

În situații justificate în mod corespunzător și pentru a asigura coerența și eficacitatea finanțării Uniunii sau pentru a promova cooperarea regională sau transregională, Comisia poate decide, fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (3), să extindă eligibilitatea acțiunilor la țările, teritoriile și regiunile care altfel nu ar fi eligibile pentru finanțare în temeiul articolului 1, în cazul în care acțiunea ce urmează a fi pusă în aplicare are un caracter global, regional, transregional sau transfrontalier. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) din regulamentul comun de punere în aplicare, persoanele fizice și juridice din țările, teritoriile și regiunile respective pot participa la procedurile de punere în aplicare a acestor acțiuni.

Articolul 16

Suspendarea asistenței

Fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la suspendarea ajutorului din acordurile de parteneriat și cooperare încheiate cu țările și regiunile partenere, în cazul în care o țară parteneră nu respectă principiile menționate la articolul 3 alineatul (1), Uniunea invită țara parteneră să desfășoare consultări în vederea identificării unei soluții acceptabile pentru ambele părți, exceptând cazurile de urgență specială. În cazul în care consultările cu țara parteneră nu conduc la o soluție acceptabilă pentru ambele părți sau în cazul în care consultările sunt refuzate sau în situații de urgență specială, Consiliul poate lua măsuri adecvate în conformitate cu articolul 215 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care pot include suspendarea totală sau parțială a asistenței oferite de Uniune.

Articolul 17

Delegarea de competențe Comisiei

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica sau completa anexele I-VII la prezentul regulament.

Articolul 18

Exercitarea competențelor delegate

1. Delegarea de competențe menționată la articolul 17 se conferă pe perioada de valabilitate a prezentului regulament.

2. Delegarea competențelor poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe precizate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în aceasta și nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

3. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

4. Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (5), un act delegat adoptat intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție, fie din partea Parlamentului European, fie din partea Consiliului, în termen de 2 luni de la notificarea Parlamentului European și Consiliului cu privire la actul respectiv sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

5. Termenul de neexprimare de obiecții pentru alinierea anexelor I, II și III la deciziile CAD al OCDE de revizuire a listei beneficiarilor prezentate la articolul 1 litera (a) este de o săptămână.

Articolul 19

Comitetul

Comisia este asistată de comitetul ICD. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Articolul 20

Valoarea financiară de referință

1. Valoarea financiară de referință pentru punerea în aplicare a prezentului regulament pentru perioada 2014-2020 este de 23 294 700 000 EUR.

2. Sumele minime indicative alocate pentru fiecare program prevăzut la articolele 5-9 pentru perioada 2014-2020 sunt indicate în anexa VII. Sumele pot fi realocate între programe printr-un act delegat în conformitate cu articolul 18. Sumele corespunzătoare programului privind bunurile publice mondiale și provocările globale pot fi realocate între subtitluri prin decizie a Comisiei, care este comunicată Parlamentului European și Consiliului în termen de o lună de la adoptarea acesteia.

3. Așa cum se menționează la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul privind programul „Erasmus pentru toți”, pentru a promova dimensiunea internațională a învățământului superior, se va aloca o sumă în valoare totală indicativă de 1 812 100 000 de EUR din diferitele instrumente externe (Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, Instrumentul european de vecinătate, Instrumentul de asistență pentru preaderare, Instrumentul pentru parteneriat și Fondul european de dezvoltare) pentru acțiuni de mobilitate în scop educațional în și din țările din afara UE și pentru cooperare și dialog în materie de politici cu autorități/instituții/organizații din aceste țări. Pentru utilizarea acestor fonduri se aplică dispozițiile regulamentului privind programul „Erasmus pentru toți”

Finanțarea va fi pusă la dispoziție prin două alocări multianuale care acoperă doar primii patru ani, respectiv ultimii trei ani. Această finanțare va fi reflectată în programarea indicativă multianuală a acestor instrumente, în conformitate cu nevoile și prioritățile identificate ale țărilor în cauză. Alocațiile pot fi revizuite în cazul unor evenimente neprevăzute majore sau al unor schimbări politice importante, în funcție de prioritățile externe ale UE.

Articolul 21

Serviciul European de Acțiune Externă

Aplicarea prezentului regulament este în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

ANEXA I

ȚĂRILE ȘI REGIUNILE PARTENERE ELIGIBILE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 1 ALINEATUL (1) LITERA (a)

America Latină

1. Argentina

2. Bolivia

3. Brazilia

4. Chile

5. Columbia

6. Costa Rica

7. Cuba

8. Ecuador

9. El Salvador

10. Guatemala

11. Honduras

12. Mexic

13. Nicaragua

14. Panama

15. Paraguay

16. Peru

17. Uruguay

18. Venezuela

Asia

19. Afganistan

20. Bangladesh

21. Bhutan

22. Cambodgia

23. China

24. India

25. Indonezia

26. Republica Populară Democrată Coreeană

27. Laos

28. Malaysia

29. Maldive

30. Mongolia

31. Myanmar/Birmania

32. Nepal

33. Pakistan

34. Filipine

35. Sri Lanka

36. Thailanda

37. Vietnam

Asia Centrală

38. Kazahstan

39. Republica Kârgâzstan

40. Tadjikistan

41. Turkmenistan

42. Uzbekistan

Orientul Mijlociu

43. Iran

44. Irak

45. Yemen

Africa de Sud

46. Africa de Sud

ANEXA II

LISTA CAD AL OCDE CU BENEFICIARII AOD

În vigoare pentru rapoartele privind fluxurile din 2011, 2012 și 2013

.

ANEXA III

ȚĂRILE ȘI REGIUNILE PARTENERE CARE COOPEREAZĂ LA NIVEL BILATERAL, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (2)

Următoarele țări partenere beneficiază de asistență pentru dezvoltare bilaterală în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2):

1. Bolivia

2. Cuba

3. El Salvador

4. Guatemala

5. Honduras

6. Nicaragua

7. Paraguay

8. Afganistan

9. Bangladesh

10. Bhutan

11. Cambodgia

12. Republica Populară Democrată Coreeană

13. Laos

14. Mongolia

15. Myanmar/Birmania

16. Nepal

17. Pakistan

18. Filipine

19. Sri Lanka

20. Vietnam

21. Republica Kârgâzstan

22. Tadjikistan

23. Turkmenistan

24. Uzbekistan

25. Irak

26. Yemen.

27. Africa de Sud

ANEXA IV

DOMENII DE COOPERARE ÎN CADRUL PROGRAMELOR GEOGRAFICE

A. DOMENII COMUNE DE COOPERARE ÎN CADRUL PROGRAMELOR GEOGRAFICE

Programele geografice se pot inspira, printre altele, din domeniile de cooperare identificate în cele ce urmează, care nu trebuie interpretate ca fiind echivalente cu sectoarele. Prioritățile vor fi stabilite în conformitate cu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” și cu concluziile ulterioare ale instituțiilor Consiliului.

I. Drepturile omului, democrația și alte elemente-cheie ale bunei guvernanțe

(a)          Democrația, drepturile omului și statul de drept;

(b)          Egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor;

(c)          Gestionarea sectorului public;

(d)          Politica și administrarea fiscală;

(e)          Corupția;

(f)           Societatea civilă și autoritățile locale;

(g)          Resursele naturale și

(h)          Legătura dintre dezvoltare și securitate.

II. Creștere durabilă și favorabilă incluziunii pentru dezvoltarea umană

(a)          Protecție socială, sănătate, educație și locuri de muncă;

(b)          Mediul de afaceri, integrarea regională și piețele mondiale și

(c)          Agricultura și energia sustenabile.

III. Alte domenii de importanță pentru coerența politică pentru dezvoltare

(a)          Schimbările climatice și mediul;

(b)          Migrația și azilul și

(c)          Tranziția de la ajutorul umanitar și răspunsul la situații de criză către o cooperare pentru dezvoltare pe termen lung.

B. DOMENII SPECIFICE DE COOPERARE PER REGIUNE

Asistența Uniunii Europene sprijină acțiunile și dialogurile sectoriale care sunt conforme cu articolul 5 și cu obiectivul general și domeniul de aplicare, precum și cu obiectivele și principiile generale ale prezentului regulament. Se acordă o atenție adecvată domeniilor descrise mai jos, reflectând strategiile stabilite de comun acord, acordurile de parteneriat, de cooperare și comerciale. Prioritățile vor fi stabilite în conformitate cu Comunicarea „O agendă a schimbării” și cu concluziile ulterioare ale Consiliului.

America Latină

(a)          încurajarea coeziunii sociale, în special a incluziunii sociale, a muncii decente și echității, a egalității între sexe și a emancipării femeilor;

(b)          soluționarea problemelor de guvernanță și sprijinirea reformelor politice, în special în domeniile politicilor sociale, gestionării finanțelor publice și impozitării, securității (incluzând drogurile, criminalitatea și corupția), consolidarea bunei guvernanțe și a instituțiilor publice (inclusiv prin mecanisme inovatoare de asigurare a cooperării tehnice, de exemplu, TAIEX și înfrățire), protecția drepturilor omului, inclusiv a drepturilor populațiilor indigene și ale populațiilor cu origini africane, a mediului, lupta împotriva discriminării și lupta împotriva producției, consumului și traficului de droguri;

(c)          sprijinirea diferitelor procese de integrare regională și de interconectare a infrastructurilor de rețele, asigurând totodată complementaritatea cu activitățile sprijinite de Banca Europeană de Investiții (BEI) și de alte instituții;

(d)          abordarea legăturii dintre securitate și dezvoltare;

(e)          sprijinirea politicilor în domeniul educației și dezvoltarea unui spațiu comun al învățământului superior în America Latină;

(f)           abordarea vulnerabilității economice și susținerea transformării structurale prin stabilirea unor parteneriate puternice în jurul comerțului, investițiilor, know-how-ului și cercetării, inovării și tehnologiei și promovarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în toate dimensiunile sale, cu o atenție deosebită acordată provocărilor prezentate de fluxurile migraționale, securitatea alimentară (inclusiv agricultura și pescuitul sustenabile), schimbările climatice, energiile sustenabile și protecția și sporirea biodiversității și serviciilor ecosistemelor, incluzând apa și pădurile, precum și investițiilor productive pentru locuri de muncă mai multe și mai bune în cadrul economiei verzi;

(g)          asigurarea unei urmăriri adecvate a măsurilor de urgență pe termen scurt de abordare a recuperării post-dezastru sau post-criză puse în aplicare prin alte instrumente de finanțare.

Asia

(a)          încurajarea coeziunii sociale, în special a incluziunii sociale, a muncii decente și echității, a egalității de șanse între femei și bărbați;

(b)          stabilirea unor parteneriate accesibile tuturor în sfera comerțului, investițiilor, ajutoarelor, migrației, cercetării, inovării și tehnologiei;

(c)          crearea și consolidarea de instituții și organisme publice legitime, eficiente și responsabile, prin promovarea de reforme instituționale (inclusiv privind buna guvernanță și lupta anticorupție, gestionarea finanțelor publice, fiscalitatea și reforma administrației publice) și de reforme legislative, administrative și de reglementare, în acord cu standardele internaționale, în special în statele și țările fragile aflate în situații de conflict și post-conflict;

(d)          sprijinirea unei societăți civile active și organizate pentru dezvoltare și favorizarea parteneriatelor public-privat;

(e)          sprijinirea diminuării și adaptării la schimbările climatice, promovării consumului și producției durabile, precum și investițiilor în tehnologii curate, energii durabile, transporturi, agricultură și pescuit durabile, protecției și sporirii biodiversității și serviciilor ecosistemelor, incluzând apa și pădurile și creării de locuri de muncă decente în cadrul economiei verzi;

(f)           promovarea unei și mai mari integrări și cooperări regionale într-un mod orientat spre rezultate, prin sprijin pentru diverse procese de integrare și pentru dialog regional;

(g)          contribuția la prevenirea riscurilor pentru sănătate și reacția la acestea, inclusiv la cele apărute la interfața dintre animale, oameni și diferitele medii ale acestora;

(h)          în contextul legăturii dintre securitate și dezvoltare, combaterea corupției și criminalității organizate, a producției, consumului și traficului de droguri și a altor forme de trafic și sprijinirea gestionării eficiente a frontierelor și a cooperării transfrontaliere;

(i)           sprijinirea pregătirii pentru dezastre și recuperării post-dezastru pe termen lung, inclusiv în domeniul securității alimentare și nutriționale și a asistenței acordate persoanelor dezrădăcinate.

Asia Centrală

În conformitate cu obiectivele comune stabilite în Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală adoptată în 2007:

(a)          promovarea reformei constituționale și a apropierii legislative, de reglementare și administrative cu Uniunea, inclusiv continuarea democratizării și a organizării societății civile, sprijinirea statului de drept, a bunei guvernanțe, a fiscalității și consolidarea instituțiilor și organismelor naționale, cum ar fi organismele electorale, parlamentele, reforma administrației publice și gestionarea finanțelor publice;

(b)          promovarea creșterii economice favorabile incluziunii și durabile, soluționarea inegalităților sociale și regionale și sprijinirea politicilor în domenii precum educația, cercetarea, inovația și tehnologia, sănătatea, munca decentă, energia durabilă, agricultura și dezvoltarea rurală, încurajarea IMM-urilor, stimulând totodată dezvoltarea unei economii de piață, a comerțului și investițiilor, inclusiv reformele în domeniul reglementării și sprijinirea integrării în OMC;

(c)          sprijinirea unei gestionări a frontierelor și a unei cooperări transfrontaliere eficiente, în vederea promovării unei dezvoltări economice, sociale și a mediului durabile în regiunile frontaliere; în contextul legăturii dintre securitate și dezvoltare, combaterea criminalității organizate și a tuturor formelor de trafic, incluzând lupta împotriva producției și consumului de droguri, precum și a efectelor negative ale acestora, inclusiv HIV/SIDA;

(d)          promovarea cooperării, dialogului și integrării bilaterale și regionale, inclusiv cu țările vizate de Instrumentul european de vecinătate și de alte instrumente ale Uniunii pentru sprijinirea reformelor politice, inclusiv prin consolidarea capacităților, prin consolidarea instituțiilor, prin asistență tehnică (de exemplu, TAIEX), prin schimb de informații și înfrățire, precum și prin investiții-cheie, prin intermediul unor mecanisme adecvate de mobilizare a resurselor financiare ale UE în sectoarele educație, mediu și energie, apă/igienizare, dezvoltarea cu emisii reduse/rezistența la impactul schimbărilor climatice, precum și îmbunătățirea securității și siguranței aprovizionării internaționale cu energie electrică și a operațiunilor de transport, a interconexiunilor, rețelelor și operatorilor acestora, inclusiv prin activități susținute de BEI.

Orientul Mijlociu

(a)          soluționarea problemelor legate de guvernanță (inclusiv în domeniul fiscal), drepturile omului și egalitatea politică, în special în statele fragile, pentru a contribui la consolidarea unor instituții publice legitime, democratice, eficiente și responsabile și a unei societăți civile active și organizate;

(b)          încurajarea coeziunii sociale, în special a incluziunii sociale, a muncii decente și echității și a egalității între bărbați și femei;

(c)          promovarea unei reforme și diversificări economice sustenabile, a comerțului, a dezvoltării unei economii de piață, a unor investiții productive și durabile în principalele sectoare (cum ar fi energia, inclusiv energia din surse regenerabile), a parteneriatelor public-private și a integrării țărilor partenere în OMC;

(d)          promovarea cooperării, dialogului și integrării regionale, inclusiv cu țările vizate de Instrumentul european de vecinătate și cu statele din Golful Persic vizate de Instrumentul de parteneriat și de alte instrumente ale UE, între altele, prin susținerea eforturilor de integrare în regiune, cu titlu indicativ în domeniul economic, energetic, al apei, transporturilor și refugiaților;

(e)          completarea resurselor desfășurate în cadrul acestui instrument prin acțiuni și sprijin coerente prin intermediul altor instrumente ale UE, care se pot axa pe o integrare regională mai amplă, pe promovarea intereselor UE în domenii precum economia, energia, cercetarea, inovarea și tehnologia, pe combaterea producției, consumului și traficului de droguri în contextul legăturii dintre securitate și dezvoltare, precum și pe gestionarea migrației și sprijinirea persoanelor strămutate și a refugiaților, în contextul legăturii dintre dezvoltare și migrație.

Africa de Sud

(a)          sprijinirea consolidării unei societăți democratice, a bunei guvernanțe și a statului de drept și contribuția la stabilitate și integrare la nivel regional, precum și la scară continentală;

(b)          oferirea de sprijin pentru eforturile de adaptare necesare în urma stabilirii diferitelor zone de liber schimb;

(c)          promovarea muncii decente, susținerea luptei împotriva sărăciei, inegalității și excluziunii, inclusiv prin identificarea de soluții pentru a răspunde nevoilor de bază ale comunităților defavorizate anterior;

(d)          eliminarea vulnerabilității economice și realizarea unei transformări structurale cu accent pe locuri de muncă decente, prin creștere economică de durată și favorabilă incluziunii, o economie verde cu emisii reduse de carbon și dezvoltare durabilă în toate dimensiunile sale (inclusiv agricultură și pescuit durabile), precum și sporirea biodiversității și a serviciilor ecosistemelor;

(e)          eliminarea violenței sexuale și a celei îndreptate împotriva sexului opus și soluționarea problemelor de sănătate, incluzând HIV/SIDA și impactul acestora asupra societății.

ANEXA V

DOMENII DE ACTIVITATE ÎN CADRUL PROGRAMELOR TEMATICE

A. PROGRAMUL „BUNURI PUBLICE MONDIALE ȘI PROVOCĂRI GLOBALE”

În conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 6, programul „Bunuri publice mondiale și provocări globale” urmărește consolidarea cooperării, a schimbului de cunoștințe și experiență și a capacităților țărilor partenere. Programul se poate inspira, printre altele, din următoarele domenii de cooperare, asigurând o sinergie maximă între acestea, pe baza interconexiunii puternice dintre ele:

Mediul și schimbările climatice

(a)          contribuirea la punerea în aplicare a dimensiunii internaționale privind mediul și schimbările climatice a viziunii UE pentru 2020;

(b)          depunerea de eforturi în amonte în sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare, în vederea îndeplinirii ODM-urilor referitoare la utilizarea durabilă a resurselor naturale și la sustenabilitatea mediului;

(c)          promovarea punerii în aplicare a inițiativelor Uniunii și a angajamentelor convenite la nivel internațional și regional și/sau cu caracter transfrontalier, în special în domeniile schimbărilor climatice, prin promovarea unor strategii care vizează rezistența la schimbările climatice, în special a unor strategii de adaptare cu beneficii asociate pentru biodiversitate, precum și a biodiversității și a serviciilor ecosistemelor, a pădurilor, incluzând FLEGT (aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier), deșertificarea, gospodărirea integrată a resurselor de apă, gestionarea resurselor naturale, gestionarea viabilă a produselor chimice și a deșeurilor, eficiența resurselor și economia verde;

(c)          contribuirea la o integrare mai bună a obiectivelor legate de schimbările climatice și de mediu, precum și la o aplicare pe scară mai largă a acestora, în cadrul cooperării în domeniul ajutoarelor UE, prin sprijinirea activității metodologice și de cercetare, incluzând mecanisme de monitorizare, raportare și verificare, cartografierea, evaluarea și expertizarea ecosistemelor, îmbunătățirea expertizei de mediu și promovarea de acțiuni inovatoare și a coerenței politicilor;

(d)          consolidarea guvernanței în materie de mediu și sprijinirea dezvoltării politicilor internaționale, inclusiv prin depunerea de eforturi în direcția asigurării coerenței dintre pilonul de mediu și ceilalți piloni ai guvernanței internaționale pentru dezvoltare durabilă, prin susținerea monitorizării și evaluării de mediu la nivel regional și internațional și prin promovarea de măsuri eficace de asigurare a conformității cu acordurile de mediu multilaterale, precum și a aplicării acestora.

Energia durabilă

(a)          promovarea accesului la servicii de energie sigure, accesibile, curate și durabile ca factor motor principal pentru eradicarea sărăciei și creșterea favorabilă incluziunii, cu accent special pe utilizarea surselor de energie locale;

(b)          favorizarea unei utilizări pe scară mai largă a tehnologiilor în domeniul energiei din surse regenerabile, a eficienței energetice, precum și promovarea de strategii de dezvoltare cu emisii reduse;

(c)          promovarea securității energetice, de exemplu prin diversificarea surselor și căilor de aprovizionare, ținând cont de problemele legate de volatilitatea prețurilor și de posibilitățile de reducere a emisiilor, prin îmbunătățirea piețelor și favorizarea comerțului și a interconexiunilor în domeniul energiei.

Dezvoltarea umană

(a)          Creștere, locuri de muncă și participarea sectorului privat

Promovarea acțiunilor care urmăresc crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune în domenii precum dezvoltarea competitivității și a rezilienței microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) locale și integrarea acestora în economia mondială, susținerea țărilor în curs de dezvoltare în vederea integrării în sistemul comercial multilateral, dezvoltarea sectorului privat și îmbunătățirea mediului de afaceri, sprijinirea definirii și punerii în aplicare a politicilor în domeniul inovării și tehnologiei industriale și a politicilor și acordurilor comerciale, sprijinirea eforturilor de integrare regională, promovarea relațiilor în domeniul investițiilor dintre UE și țările și regiunile partenere și valorificarea investițiilor și cooperării public-privat prin instrumente de finanțare inovatoare. Promovarea economiei verzi, a eficienței resurselor și a unor procese de consum și producție durabile. Promovarea utilizării comunicațiilor electronice ca instrument de susținere a creșterii în toate sectoarele, în vederea eliminării decalajului digital, pentru a asigura un cadru politic și de reglementare adecvat în acest domeniu, precum și promovarea dezvoltării infrastructurii necesare și a utilizării serviciilor și aplicațiilor bazate pe TIC.

(b)          Ocuparea forței de muncă, competențe, protecție socială și incluziune socială:

(i) sprijinirea unor niveluri ridicate de ocupare productivă și decentă a forței de muncă, în special prin susținerea politicilor și strategiilor viabile de ocupare a forței de muncă, a formării profesionale vizând o capacitate de integrare profesională relevantă pentru necesitățile și perspectivele de pe piața muncii, a condițiilor de muncă, inclusiv în economia informală, promovarea muncii decente, inclusiv combaterea exploatării prin muncă a copiilor, și a dialogului social, precum și facilitarea mobilității forței de muncă, respectându-se în același timp drepturile migranților;

(ii) consolidarea coeziunii sociale, în special prin instituirea/consolidarea de sisteme durabile de protecție socială, incluzând reforma fiscală aferentă;

(iii) consolidarea incluziunii sociale prin cooperarea în ceea ce privește accesul echitabil la serviciile de bază, locuri de muncă pentru toți, emanciparea și respectarea drepturilor anumitor grupuri, în special ale tinerilor, persoanelor cu handicap, femeilor și grupurilor minoritare, pentru a permite întregii populații să participe și să beneficieze de pe urma creării bogăției și a diversității culturale.

(c)          Egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor:

(i) sprijinirea programelor la nivel național de promovare a emancipării economice și sociale și a participării politice a femeilor;

(ii) sprijinirea inițiativelor naționale, regionale și globale de promovare a integrării acestei probleme în agenda privind eficacitatea ajutorului.

(d)          Sănătate

(i) Îmbunătățirea sănătății și bunăstării oamenilor din țările în curs de dezvoltare, prin extinderea accesului la servicii esențiale de sănătate publică de bună calitate și asigurarea echitabilă a acestora, mai precis:

(ii) sprijinirea și întocmirea agendei politice privind inițiativele mondiale cu un beneficiu semnificativ direct pentru țările partenere, ținând cont de orientarea spre rezultate, de eficacitatea ajutorului și de efectele asupra sistemelor de sănătate, inclusiv sprijinirea țărilor partenere în vederea unei mai bune implicări în cadrul acestor inițiative;

(iii) sprijinirea inițiativelor specifice, în special la nivel regional și global, care consolidează sistemele de sănătate și ajută țările să dezvolte și să pună în aplicare politici naționale de sănătate viabile și bazate pe date concrete și în domeniile prioritare (de exemplu, sănătatea maternală și sănătatea și drepturile sexuale și de reproducere, accesul la planificarea familială; bunurile publice globale și răspunsul la amenințările globale pentru sănătate).

(e)          Educație, cunoaștere și competențe:

(i) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor stabilite la nivel internațional în domeniul educației prin inițiative și parteneriate la nivel mondial, cu accent special pe promovarea cunoașterii, competențelor și valorilor pentru dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii;

(ii) promovarea schimbului de experiență, bune practici și de inovare, pe baza unei abordări echilibrate a dezvoltării sistemelor de învățământ;

(iii) îmbunătățirea accesului egal și a calității educației, inclusiv pentru grupurile vulnerabile, femei și fete, și în țările aflate cel mai departe de atingerea țintelor globale.

Securitatea alimentară și agricultura durabilă

Programul va consolida cooperarea, schimbul de cunoștințe și experiență și capacitățile țărilor partenere cu privire la cei patru piloni ai securității alimentare: disponibilitatea alimentelor (producție), accesul (incluzând piețele, plasele de siguranță și conștientizarea diferențelor de gen), utilizarea (intervenții nutriționale cu rol de sensibilizare din punct de vedere social) și stabilitatea, prioritizând totodată patru dimensiuni: agricultura practicată de micii proprietari, guvernanța, integrarea regională și mecanismele de asistență pentru populațiile vulnerabile.

(a)          promovarea dezvoltării agriculturii durabile practicate de micii proprietari printr-un acces sigur la tehnologie (inclusiv tehnologiile informației și comunicațiilor), bazată pe ecosisteme, cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice și prin servicii de extindere și tehnice, scheme de dezvoltare rurală, măsuri de investiții productive, gestionarea terenurilor și resurselor naturale, protecția diversității genetice, într-un mediu economic favorizant;

(b)          sprijinirea unei elaborări de politici și a unei guvernanțe în sectoarele relevante responsabile din punct de vedere social și al mediului, sprijinirea rolului actorilor publici și non-publici în reglementarea acestora și a utilizării de bunuri publice, a capacității lor organizaționale, a organizațiilor și instituțiilor profesionale;

(c)          consolidarea securității alimentare și nutriționale prin politici adecvate, incluzând protejarea biodiversității și a serviciilor ecosistemelor, politici de adaptare la schimbările climatice, sisteme informaționale, prevenirea și gestionarea crizelor și strategii nutriționale orientate către populațiile vulnerabile;

(d)          încurajarea de practici sigure și durabile de-a lungul întregului lanț de aprovizionare al alimentelor și hranei pentru animale.

Migrația și azilul

(a)          promovarea unei bune guvernanțe în domeniul migrației la toate nivelurile;

(b)          asigurarea unei mai bune gestionări a fluxurilor migraționale la toate dimensiunile acestora;

(c)          maximizarea impactului asupra dezvoltării al mobilității regionale și globale crescute a oamenilor, promovând și protejând totodată drepturile migranților, prin sprijinirea elaborării și punerii în aplicare de politici regionale și naționale viabile în domeniul migrației și azilului și prin integrarea dimensiunii migrației în alte politici regionale și naționale;

(d)          îmbunătățirea înțelegerii comune a legăturii dintre migrație și dezvoltare, inclusiv a consecințelor sociale și economice ale politicilor de guvernare, fie acestea în domeniul migrației/azilului sau în alte sectoare.

B. PROGRAMUL PRIVIND ORGANIZAȚIILE SOCIETĂȚII CIVILE ȘI AUTORITĂȚILE LOCALE

În acord cu susținerea reafirmată a UE față de democrație, drepturile omului și buna guvernanță, Programul privind organizațiile societății civile și autoritățile locale în domeniul dezvoltării va consolida cooperarea, schimbul de informații și experiență și capacitățile organizațiilor societății civile și autorităților locale din țările partenere, în sprijinul obiectivelor de dezvoltare stabilite la nivel internațional.

În conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 6, programul contribuie la:

(a)          o societate favorabilă incluziunii și autonomă în țările partenere, prin organizații ale societății civile și autorități locale consolidate și servicii de bază oferite populațiilor nevoiașe;

(b)          un nivel crescut de sensibilizare al cetățenilor europeni cu privire la probleme de dezvoltare și mobilizarea unui sprijin public activ în cadrul Uniunii, al țările candidate și potențial candidate pentru strategiile de reducere a sărăciei și de dezvoltare durabilă în țările partenere;

(c)          o capacitate crescută a societății civile și a rețelelor de autorități locale europene și sudice, pentru a asigura un dialog politic pozitiv și continuu în domeniul dezvoltării.

Activitățile susținute de acest program vor cuprinde:

(a)          intervenții în țările partenere care sprijină grupurile vulnerabile și marginalizate în țările cel mai puțin dezvoltate, prin furnizarea de servicii de bază asigurate prin intermediul organizațiilor societății civile și al autorităților locale;

(b)          acțiuni de dezvoltare a capacităților actorilor vizați, complementar cu sprijinul acordat în cadrul programului național, care urmăresc:

(i) consolidarea capacității organizațiilor societății civile de a participa eficient la procesul de dezvoltare;

(ii) facilitarea, în contextul dezvoltării, a unei mai bune interacțiuni între organizațiile societății civile, stat și alți actori din domeniul dezvoltării;

(iii) consolidarea capacității autorităților locale de a participa efectiv la procesul de dezvoltare, prin recunoașterea rolului și a specificității lor;

(c)          sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele de dezvoltare și promovarea educației formale și informale pentru dezvoltare în Uniune, în țările candidate și potențial candidate, pentru ancorarea politicii de dezvoltare în societățile europene, pentru mobilizarea unui sprijin public mai puternic în favoarea acțiunilor împotriva sărăciei și a unor relații mai echitabile între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la problemele și dificultățile cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare și popoarele acestora și pentru promovarea dimensiunii sociale a globalizării;

(d)          coordonarea, dezvoltarea capacităților și consolidarea instituțională a rețelelor de organizații ale societății civile și de autorități locale, în cadrul organizațiilor acestora și între diferite tipuri de părți interesate active în dezbaterea publică europeană pe tema dezvoltării, precum și coordonarea, dezvoltarea capacităților și consolidarea instituțională a rețelelor sudice de organizații ale societății civile și autorități locale și a organizațiilor-umbrelă.

Organizațiile societății civile sunt actori nestatali, fără scop lucrativ, care își desfășoară activitatea în mod independent și responsabil și care includ: organizațiile neguvernamentale, organizațiile care reprezintă populațiile indigene, organizațiile care reprezintă minoritățile naționale și/sau etnice, asociațiile profesionale și grupările de cetățeni la nivel local, cooperativele, asociațiile patronale și sindicatele (partenerii sociali), organizațiile care reprezintă interese economice și sociale, organizațiile de luptă împotriva corupției și fraudei și de promovare a bunei guvernanțe, organizațiile de apărare a drepturilor civile și de luptă împotriva discriminărilor, organizațiile locale (inclusiv rețelele) care operează în domeniul cooperării și integrării regionale descentralizate, organizațiile consumatorilor, organizațiile de femei și de tineret, organizațiile de mediu, de învățământ, culturale, de cercetare și științifice, universitățile, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase, mass-media și orice asociații neguvernamentale și fundații independente, inclusiv fundații politice independente, susceptibile de a-și aduce contribuția la realizarea obiectivelor prezentului regulament.

Autoritățile locale cuprind o mare diversitate de niveluri și ramuri sub-naționale de guvernământ, respectiv, municipalități, comunități, districte, comitate/județe, provincii, regiuni etc.

***

ANEXA VI

DOMENII DE ACTIVITATE ALE PROGRAMULUI PAN-AFRICAN

Programul pan-african sprijină obiectivele și principiile generale ale Strategiei comune UE-Africa, în special:

(a)          susținerea obiectivelor, inițiativelor și activităților stabilite în Strategia comună UE-Africa și în planurile sale succesive de acțiuni, care vizează, între altele, următoarele domenii: pacea și securitatea, guvernanța democratică și drepturile omului, comerțul, integrarea și infrastructura regională (inclusiv transporturile), ODM, energia, schimbările climatice și mediul, migrația, mobilitatea și ocuparea forței de muncă, știința, spațiul și societatea informațională, precum și aspectele sale interdisciplinare.

(b)          susținerea altor inițiative și activități relevante stabilite prin acorduri de lucru instituite în cadrul strategiei comune;

(c)          aplicarea principiului prin care Africa este considerată o singură entitate și promovarea coerenței între nivelurile regional și continental, cu accent deosebit pe activitățile cu caracter transregional, continental sau global, precum și sprijinirea inițiativelor comune UE-Africa pe scena globală.

ANEXA VII

ALOCAȚIE FINANCIARĂ INDICATIVĂ PENTRU PERIOADA 2014-2020

(ÎN MILIOANE EURO)

Programe geografice 13 991,5 €

Programul tematic privind bunurile publice și provocările globale            6 303,2 €

Din care:

– Mediul și schimbările climatice – Energia durabilă – Dezvoltarea umană – Securitatea alimentară și agricultura durabilă – Migrația și azilul || 31,8%[28] 12,7% 20,0% 28,4% 7,1%

Cel puțin 50 % din fonduri, înainte de utilizarea markerilor pe baza metodologiei OCDE („markeri Rio”), va servi pentru acțiuni în domeniul schimbărilor climatice și al obiectivelor de mediu.

Programul tematic privind organizațiile societății civile și autoritățile locale  2 000 €

Programul pan-african           1 000 €

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              1.1.    Denumirea propunerii/inițiativei

              1.2.    Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

              1.3.    Tipul propunerii/inițiativei

              1.4.    Obiective

              1.5.    Motivul (motivele) propunerii/inițiativei

              1.6.    Durata acțiunii și impactul financiar al acesteia

              1.7.    Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

              2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

              2.2.    Sistemul de gestiune și control

              2.3.    Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

              3.2.    Impactul estimat asupra cheltuielilor

              3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

              3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

              3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

              3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

              3.2.5. Participarea terților la finanțare

              3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI

1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Denumirea propunerii/inițiativei

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare

1.2. Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[29][30]

Titlul 19: Relațiile externe

19 02: Cooperarea cu țările terțe în materie de migrație și azil

19 09: Relațiile cu America Latină

19 10: Relațiile cu Asia, Asia Centrală și Orientul Mijlociu (Irak, Iran, Yemen)

Titlul 21: Dezvoltare și relații cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP)

21 02: Siguranța alimentară

21 03: Actorii nestatali din domeniul dezvoltării

21 04: Mediul și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv energia

21 05: Dezvoltarea capitalului uman și social

1.3. Tipul propunerii/inițiativei

x Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[31]

¨ Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei acțiuni existente

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4. Obiective 1.4.1. Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Prezentul regulament urmărește să încurajeze dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii în țările și regiunile partenere, cu scopul principal al eradicării sărăciei, precum și promovarea democrației, statului de drept, bunei guvernanțe și respectării drepturilor omului, astfel cum se prevede în TUE, în America Latină, Africa și Asia, asigurându-se totodată conformitatea cu Comnicarea Comisiei privind politica de dezvoltare a UE „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”.

1.4.2. Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Prezentul regulament stabilește elementele esențiale și baza pentru intervenția UE. Transpunerea obiectivelor regulamentului din cadrul diferitelor programe (programe geografice, programul tematic privind bunurile publice mondiale și provocările globale, programul tematic privind organizațiile societății civile și autoritățile locale și Programul pan-african) în obiective specifice se definește prin programarea multianuală și programele de acțiune anuale care detaliază activitățile ce vor fi desfășurate de UE, incluzând rezultatele preconizate și impactul urmărit de acțiunile în cauză. Prin urmare, sunt stabilite obiective specifice în acel moment, ținând cont de particularitățile acțiunii în cauză.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului sau obiectivele de reducere a sărăciei stabilite la nivel internațional care le vor înlocui după 2015 vor asigura indicatori de performanță consacrați:

Nr. 1: ODM1 – Eradicarea sărăciei și a foametei

– înjumătățirea proporției persoanelor cu un venit mai mic de 1 USD pe zi;

– asigurarea unei ocupări depline și productive a forței de muncă și muncă decentă pentru toți, inclusiv pentru femei și tineri;

– înjumătățirea proporției persoanelor care suferă de foame.

Nr. 2: ODM2 – Educație pentru toți

Asigurarea posibilității pentru copiii de pretutindeni, băieți și fete, de a încheia un ciclu complet de învățământ primar.

Nr. 3: ODM3 – ODM3 – Egalitate de șanse între bărbați și femei

Eliminarea inegalităților dintre sexe în învățământul primar și secundar și la toate nivelurile de învățământ.

Nr. 4: ODD4 – Sănătatea infantilă

Reducerea cu două treimi a ratei mortalității în rândul copiilor cu vârsta sub cinci ani.

Nr. 5- ODM5 – Sănătatea maternă

– reducerea cu trei sferturi a ratei mortalității materne;

– obținerea, până în 2015, a accesului universal la sănătatea reproducerii.

Nr. 6: ODM6 – Combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli

– oprirea și reducerea răspândirii HIV/SIDA;

– obținerea accesului universal la tratamentul pentru HIV/SIDA pentru toți cei care au nevoie;

– oprirea și reducerea incidenței malariei și a altor boli majore.

Nr. 7- ODM 7 – Sustenabilitatea mediului

– integrarea principiilor de dezvoltare durabilă în politicile și programele naționale și inversarea tendinței de pierdere a resurselor de mediu;

– reducerea pierderilor de biodiversitate, asigurând o reducere semnificativă a ratei de pierdere;

– înjumătățirea proporției populației fără acces sustenabil la apă potabilă sigură și la condiții elementare de igienă;

– obținerea, până în 2020, a unei îmbunătățiri semnificative a vieții unui număr de cel puțin 100 de milioane de persoane care trăiesc în condiții de mizerie.

Nr. 8 - ODM 8 – Parteneriat global pentru dezvoltare

– dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial și financiar deschis, bazat pe reguli, predictibil și nediscriminatoriu;

– satisfacerea nevoilor speciale ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, ale țărilor fără ieșire la mare și ale micilor state insulare în curs de dezvoltare;

– adoptarea de măsuri globale în legătură cu datoria țărilor în curs de dezvoltare;

– în cooperare cu societățile farmaceutice, asigurarea accesului la medicamente esențiale și accesibile din punctul de vedere al prețului în țările în curs de dezvoltare

– în cooperare cu sectorul privat, punerea la dispoziție a beneficiilor noilor tehnologii, în special ale tehnologiilor informației și comunicațiilor.

Activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

19 02 : Cooperarea cu țările terțe în materie de migrație și azil

19 09 : Relațiile cu America Latină

19 10 : Relațiile cu Asia, Asia Centrală și Orientul Mijlociu (Irak, Iran, Yemen)

21 02 : Siguranța alimentară

21 03 : Actorii nestatali din domeniul dezvoltării

21 04 : Mediul și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv energia

21 05 : Dezvoltarea capitalului uman și social

1.4.3. Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

Prezentul regulament stabilește elementele esențiale și baza pentru intervenția UE. Acțiunile exacte sunt definite prin programare multianuală și programe de acțiune anuale care detaliază activitățile ce vor fi desfășurate de UE, incluzând rezultatele preconizate și impactul urmărit de acțiunile în cauză. Sunt stabiliți indicatori specifici în acel moment, ținând cont de particularitățile acțiunii în cauză.

1.4.4. Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

Prezentul regulament stabilește elementele esențiale și baza pentru intervenția UE. Acțiunile exacte sunt definite prin programare multianuală și programe de acțiune anuale care detaliază activitățile ce vor fi desfășurate de UE, incluzând rezultatele preconizate și impactul urmărit de acțiunile în cauză. Sunt stabiliți indicatori specifici în acel moment, ținând cont de particularitățile acțiunii în cauză.

Se cunosc deja țintele și indicatorii stabiliți la nivel internațional cu privire la ODM și schimbările climatice. Trebuie să se stabilească repere și norme de monitorizare și raportare clare pentru toate instrumentele de politică relevante ale UE. Defalcarea indicatorilor va fi importantă în monitorizarea realizării de rezultate echitabile pentru grupurile cele mai vulnerabile din societate în vederea incluziunii sociale.

1.5. Motivul (motivele) propunerii/inițiativei 1.5.1. Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

A se vedea evaluarea impactului și expunerea de motive.

UE își menține angajamentul de a ajuta țările în curs de dezvoltare la reducerea și, în ultimă instanță, eradicarea sărăciei în țările și regiunile partenere, în conformitate cu obiectivele de cooperare pentru dezvoltare prevăzute în tratate.

1.5.2. Valoarea adăugată a implicării UE

UE se află într-o poziție unică, neutră și imparțială de aplicare a acțiunii externe în numele și împreună cu statele membre, oferind un grad crescut de credibilitate în țările în care acționează. Doar UE dispune de masa critică necesară pentru a răspunde provocărilor globale, precum reducerea sărăciei și schimbările climatice. Datorită marii amplori a acesteia și rețelei existente de acorduri internaționale, aceasta poate oferi ajutorul nostru persoanelor sărace în unele dintre cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, asigurând atât punerea în aplicare a ajutoarelor, cât și coordonarea.

În rolul său de promotor al incluziunii și multilateralismului, Uniunea poate face mai multe decât orice altă organizație internațională.

Acționând ca o singură entitate, Uniunea poate avea un impact mai mare și o influență sporită în dialogul politic și cooperarea între donatori.

Colaborarea cu EU este, de asemenea, mai eficientă din punct de vedere al costurilor, cu cheltuieli administrative mai scăzute decât media.

1.5.3. Învățăminte desprinse din experiențe similare anterioare

Evaluările, rapoartele Curții de Conturi, precum și analizele intermediare ale programelor geografice, arată că progresele în direcția mai multor ODM în țările ICD în curs de dezvoltare au fost obținute cu sprijinul ICD. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul asumării responsabilității, guvernelor beneficiare le revine sarcina de a adopta și pune în aplicare reformele și politicile necesare care erau forța motoare de la baza acestor realizări.

Noile modalități de punere în aplicare din ICD, cum ar fi sprijinul bugetar și abordarea sectorială, au permis un nivel aprofundat de cooperare cu țările partenere: există o legătură clară între nivelul de dialog politic cu țările beneficiare și modalitatea de furnizare a asistenței. De asemenea, noile modalități de punere în aplicare au făcut posibilă o diviziune mai eficientă a muncii, permițând cofinanțarea între donatori.

Programele tematice au oferit Comisiei o flexibilitate suplimentară în soluționarea provocărilor specifice și au asigurat totodată un instrument util de completare a programelor geografice.

Într-un mediu globalizat, este necesară o consolidare reciprocă a acțiunilor interne și externe. Punctul de plecare îl reprezintă faptul că integrarea, și nu duplicarea eforturilor, trebuie să fie cuvântul-cheie. Arhitectura existentă nu era suficient de adecvată pentru a permite Comisiei să intervină rapid pe o scară suficientă, chiar dacă acest lucru era esențial pentru a asigura eficacitatea politicilor interne ale UE.

În unele cazuri, programele tematice nu erau suficient de flexibile pentru a răspunde crizelor globale recente (de exemplu, criza prețurilor la alimente, gripa aviară) sau angajamentelor internaționale asumate la cel mai înalt nivel politic (de exemplu, biodiversitatea și schimbările climatice). Pachetul tematic necesită deci o mai mare flexibilitate pentru a permite un angajament pe termen lung mai predictibil, drept răspuns la bunurile publice mondiale și provocările globale și pentru a reacționa la diferitele șocuri care afectează populația cea mai săracă.

Cooperarea pentru dezvoltare rămâne în continuare prea fragmentată și cu ambiții prea mari. De asemenea, complementaritatea dintre programele geografice și cele tematice trebuie consolidată.

Nevoile specifice ale țărilor aflate în situații de criză, post-criză și de fragilitate nu au fost luate suficient în considerare, iar datorită rigidității procesului decizional cu privire la alocarea fondurilor, programare și punere în aplicare, a fost dificil pentru UE să răspundă imediat la o situație aflată în schimbare rapidă.

ICD conține alocații indicative pentru fiecare regiune în parte, fără a păstra un pachet nealocat, lăsând astfel o posibilitate limitată de mobilizare a resurselor pentru a răspunde unor necesități neprevăzute.

În sfârșit, procesul actual de programare și punere în aplicare prevăzut pentru ICD este prea complex, nu permite alinierea ciclului de programare ale UE la cel al partenerilor săi și, de asemenea, nu facilitează în mod suficient programarea în comun cu statele membre. În mod similar, nu există un cadru juridic clar pentru utilizarea instrumentelor inovatoare utilizate de alți donatori, cum ar fi combinarea și utilizarea parteneriatelor public-privat.

1.5.4. Coerența și posibila sinergie cu alte instrumente relevante

Instrumentul revizuit face parte integrantă din arhitectura generală a instrumentelor de finanțare a acțiunii externe, care vor fi organizate în jurul a patru capitole principale: un capitol bazat pe politică urmărind, în primul rând, cooperarea cu țările partenere în limitele și în afara limitelor bugetului, depunerea de eforturi în direcția priorităților și valorilor orizontale, asistența umanitară și protecția civilă și gestionarea crizelor.

De asemenea, pentru fiecare țară, cooperarea pentru dezvoltare va fi complementară noului „Instrument de parteneriat”. Interacțiunea dintre ICD, FED și IEVP va fi deosebit de puternică în cadrul pachetului tematic al ICD pentru societatea civilă/autoritățile locale și al pachetului tematic pentru bunurile publice mondiale și provocările globale, întrucât aceste pachete vor cuprinde și/sau completa acțiuni în zonele geografice vizate de respectivele instrumente în domeniul sprijinirii societății civile și a autorităților locale, schimbărilor climatice, energiei, securității alimentare, dezvoltării umane și migrației.

Interacțiunea cu politica comercială, în special schemele SPG/SPG plus și „Totul în afară de arme”, dar și acordurile comerciale vor rămâne deosebit de importante cu acțiunile „Ajutor pentru comerț”/ „Asistența în domeniul comerțului” finanțate în cadrul ICD, atât la nivel bilateral, cât și la nivel regional.

Într-un mediu globalizat, diferite politici interne ale UE (cum ar fi mediul, schimbările climatice, ocuparea forței de muncă (inclusiv munca decentă), egalitatea de șanse între femei și bărbați, energia, apa, transporturile, justiția și securitatea, cercetarea, societatea informațională, imigrația, pescuitul) devin tot mai mult parte a acțiunii externe a UE și, în conformitate cu agenda UE 2020 cu și Tratatul de Lisabona, este necesară o consolidare reciprocă a acțiunilor interne și externe. Punctul de plecare îl reprezintă faptul că integrarea, și nu duplicarea eforturilor, trebuie să fie prioritatea-cheie. Principalele argumente sunt: i) coerența acțiunii noastre externe; ii) eficacitatea ajutorului, în special angajamentul de a reduce numărul de actori și programe și iii) maximizarea sinergiilor dintre obiectivele de politică.

1.6. Durata acțiunii și a impactului financiar al acesteia

x Propunere/inițiativă pe durată determinată

– ¨  Propunere/inițiativă

– x Impact financiar de la 1.1.2014 la 31.12.2020

– x Propunere/inițiativă cu durată nelimitată în vigoare de la 1.1.2014

– Punere în aplicare cu o perioadă de demarare din AAAA până în AAAA,

– urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7. Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)[32]

x Gestiune centralizată directă de către Comisie

x Gestiune centralizată indirectă, prin delegarea sarcinilor de execuție:

– x agențiilor executive

– x organismelor instituite de Comunități[33]

– x organismelor publice naționale/organismelor cu misiune de serviciu public

– ¨  persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul articolului 49 din Regulamentul financiar

¨ Gestiune partajată cu state membre

x Gestiune descentralizată împreună cu țări terțe

x Gestiune în comun cu organizații internaționale (a se preciza)

Dacă se indică mai multemoduri de gestionare, se furnizează detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

Acțiunile care vor fi finanțate în temeiul prezentului regulament vor fi puse în aplicare sub gestiune centralizată directă de către Comisie de la sediul central și/sau prin delegațiile descentralizate ale Uniunii și sub orice alt tip de gestiune prevăzut de Regulamentul financiar, pentru a îndeplini mai bine obiectivele regulamentului.

Se poate prevedea gestiunea în comun, după caz, pentru acțiuni specifice cu agenții și organisme ale ONU, cu instituții financiare europene sau internaționale, cum ar fi Banca Europeană pentru Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială sau Banca Africană de Dezvoltare, precum și cu alte organizații internaționale care activează în domeniul dezvoltării.

2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiie aferente acestor dispoziții.

Sistemele de monitorizare și evaluare ale Comisiei Europene sunt tot mai mult orientate spre rezultate. Acestea implică personal intern, precum și expertiză externă.

Coordonatorii operativi din cadrul delegațiilor și al sediului general monitorizează continuu punerea în aplicare a proiectelor și programelor în diferite moduri, inclusiv, acolo unde este posibil, prin vizite pe teren. Monitorizarea oferă informații valoroase referitoare la progrese; ajută coordonatorii să identifice zonele dificile reale și potențiale și să ia măsuri corective.

Experți externi independenți sunt contractați pentru a evalua performanța acțiunilor externe ale UE prin trei sisteme diferite. Aceste evaluări contribuie la responsabilitate și la îmbunătățitra intervențiilor în curs; de asemenea, se desprind învățăminte din experiențele anterioare pentru a ghida viitoare politici și acțiuni. Toate instrumentele utilizează criteriile de evaluare ale CAD al OCDE recunoscute la nivel internațional, inclusiv impact ul (potențial).

În primul rând, la nivel de proiect, sistemul de monitorizare orientat spre rezultate (ROM) gestionat de sediul central oferă o imagine concisă și specifică a calității unui eșantion de intervenții. Cu ajutorul unei tehnologii standardizate, înalt structurate, experții ROM independenți acordă calificative care evidențiază punctele forte și slabe ale proiectului și formulează recomandări privind modul de îmbunătățire a eficacității.

Evaluările la nivel de proiect, care sunt gestionate de Delegația UE responsabilă de proiect, oferă o analiză mai detaliată și aprofundată și ajută coordonatorii de proiect să îmbunătățească intervențiile în curs și să pregătească altele viitoare. Experți externi independenți cu o arie de competență tematică și geografică sunt angajați pentru a desfășura analiza și colecta feedback și dovezi de la toate părțile interesate și nu în ultimul rând de la beneficiarii finali.

Comisia desfășoară, de asemenea, evaluări strategice ale politicilor sale, de la programare și strategie la execuția intervențiilor într-un anumit sector (cum ar fi sănătatea, educația etc.), într-o țară sau regiune sau a unui anumit instrument. Aceste evaluări reprezintă o contribuție importantă la elaborarea de politici și conceperea de instrumente și proiecte. Aceste evaluări sunt publicate în totalitate pe site-ul web al Comisiei, un rezumat al constatărilor fiind inclus în Raportul anual către Consiliu și Parlamentul European.

2.2. Sistemul de gestiune și control 2.2.1. Riscul (riscurile) identificat(e)

Mediu cu risc

Mediul operațional al ajutorului în cadrul acestui instrument se caracterizează prin următoarele riscuri de nerealizare a obiectivelor instrumentului, de gestionare financiară suboptimă și/sau de nerespectare a normelor în vigoare (erori de legalitate și regularitate):

– instabilitatea economică/politică și/sau dezastrele naturale pot cauza dificultăți și întârzieri în conceperea și realizarea intervențiilor, în special în statele fragile;

– lipsa capacității instituționale și administrative în țările partenere poate cauza dificultăți și întârzieri în conceperea și execuția intervențiilor;

– proiectele și programele dispersate geografic (care acoperă multe state/teritorii/regiuni) pot ridica probleme de natură logistică/din punctul de vedere al resurselor pentru monitorizare – în special orice urmărire „la fața locului” a activităților;

– diversitatea potențialilor parteneri/beneficiari cu diversele lor structuri și capacități interne de control poate fragmenta și, prin urmare, reduce eficacitatea și eficiența resurselor Comisiei disponibile pentru sprijinirea și monitorizarea punerii în aplicare;

– calitatea și cantitatea necorespunzătoare a datelor disponibile cu privire la rezultatele și impactul ajutorului extern/punerii în aplicare a planului național de dezvoltare în țările partenere pot obstrucționa capacitatea Comisiei de a raporta și de a-și asuma responsabilitatea pentru rezultate;

Nivelul probabil al riscului de nerespectare a normelor în vigoare

Obiectivul de conformitate pentru instrument este de a menține nivelul istoric al riscului de neconformitate (rată de eroare) pentru portofoliul EuropeAid, care este un nivel de eroare „net” rezidual (în regim multianual, după executarea tuturor controalelor și corecțiilor planificate la contractele finalizate) la mai puțin de 2 %. Acest lucru a implicat, în mod tradițional, un interval de eroare estimat de 2-5 % pentru un eșantion aleatoriu anual de tranzacții derulate de Curtea Europeană de Conturi în scopul declarației anuale de asigurare (DAS). EuropeAid consideră că acesta este cel mai scăzut risc de neconformitate care poate fi atins în legătură cu mediul său cu risc ridicat și ținând cont de sarcina administrativă și de eficiența necesară din punctul de vedere al costurilor a controalelor de conformitate.

2.2.2. Metoda (metodele) de control preconizată(preconozate)

Arhitectura de control intern a EuropeAid

Procesul de control intern/gestionare al EuropeAid este conceput să ofere asigurări rezonabile în ceea ce privește realizarea obiectivelor în materie de eficacitate și eficiență a operațiunilor sale, de fiabilitate a raportării sale financiare și de conformitate cu cadrul legislativ și de procedură relevant.

Eficacitate și eficiență

Pentru a asigura eficacitatea și eficiența operațiunilor sale (și pentru a reduce nivelul ridicat de risc al activităților sale privind ajutoarele externe), pe lângă toate elementele procesului de planificare și ale politicii strategice de la nivelul întregii Comisii, mediul de audit intern și alte cerințe ale Standardelor de control intern ale Comisiei, EuropeAid va avea în continuare un cadru adaptat de gestionare a ajutoarelor funcțional în cadrul tuturor instrumentelor sale, care va include:

– o gestionare descentralizată a majorității ajutoarelor externe de către delegațiile UE de pe teren;

– linii clare și oficializate de responsabilitate financiară (din partea ordonatorului de credite delegat (director general)) prin intermediul unei sub-delegări din partea ordonatorului de credite sub-delegat (director) de la sediul central către șeful delegației;

– raportare periodică din partea delegațiilor UE către sediul central (rapoarte de gestionare a asistenței externe), incluzând o declarație anuală de asigurare, din partea șefului delegației;

– asigurarea unui program substanțial de formare a personalului atât la sediul central, cât și la nivel de delegație,

– sprijin și orientări semnificative din partea sediului central/delegației (inclusiv prin internet);

– vizite periodice de „verificare” la delegațiile „descentralizate” la fiecare 3-6 ani;

– o metodologie de gestionare a ciclurilor proiectelor și programelor, incluzând:

– instrumente de asistență de calitate pentru conceperea intervenției, a metodei de furnizare a acesteia, a mecanismului de finanțare, a sistemului de gestionare, a evaluării și selecției eventualilor parteneri de punere în aplicare etc.

– instrumente de gestionare, monitorizare și raportare a programelor și proiectelor pentru execuție eficientă, incluzând monitorizarea periodică externă la fața locului a proiectelor.

– componente semnificative de evaluare și audit.

Raportare financiară și contabilă

EuropeAid va continua să urmeze cele mai înalte standarde de raportare contabilă și financiară utilizând sistemul contabil pe bază de angajamente (ABAC) al Comisiei, precum și instrumente specifice de ajutor extern, cum ar fi Sistemul comun de informații Relex (CRIS).

În ceea ce privește conformitatea cu cadrul legislativ și procedural relevant, metode de control al conformității sunt stabilite la secțiunea 2.3 (măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor).

2.3. Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

Având în vedere mediul cu risc ridicat în care funcționează EuropeAid, sistemele sale trebuie să anticipeze o apariție semnificativă a erorilor potențiale de conformitate (nereguli) în cadrul tranzacțiilor și să integreze un nivel ridicat de controale de prevenire, detecție și corecție, cât mai devreme în procesul de efectuare a plății. Aceasta înseamnă că, în practică, măsurile de control al conformității ale EuropeAid se vor baza cel mai mult pe verificări ex-ante semnificative în regim multianual efectuate atât de experți auditori externi, cât și de personalul Comisiei, pe teren înaintea plăților finale aferente proiectului (continuându-se însă să se execute unele audituri și verificări ex-post), depășindu-se cu mult garanțiile financiare prevăzute de Regulamentul financiar. Cadrul de conformitate al EuropeAid este constituit, între altele, din următoarele componente importante:

Măsuri preventive

- formare de bază obligatorie ce include problemele legate de fraude, pentru personalul de gestionare a ajutoarelor și auditori;

- oferirea de orientări (inclusiv prin internet), incluzând Ghidul practic privind contractele, Ghidul EuropeAid și Setul de instrumente pentru gestiunea financiară (pentru partenerii de punere în aplicare);

- evaluare ex-ante pentru a asigura existența unor măsuri antifraudă adecvate de prevenire și detectare a fraudelor în gestionarea fondurilor UE în cadrul autorităților care gestionează fondurile relevante aflate sub gestiune comună și descentralizată);

- examinarea ex-ante a mecanismelor antifraudă disponibile în țara parteneră, în cadrul evaluării criteriului de eligibilitate privind gestionarea finanțelor publice pentru primirea de sprijin bugetar (respectiv, angajament activ de luptă împotriva fraudei și corupției, autorități de inspecție adecvate, capacitate judiciară suficientă și mecanisme eficiente de reacție și sancțiune);

- Comisia a semnat Inițiativa privind transparența ajutoarelor internaționale (IATI) la Accra în 2008, convenind asupra unui standard pentru transparența ajutoarelor care să asigure date detaliate, regulate și la timp referitoare la fluxurile de ajutoare și documente.

- Comisia pune în aplicare, începând cu 14 octombrie 2011, prima fază a standardului IATI pentru transparența publicării informațiilor despre ajutoare înainte de următorul Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan în noiembrie 2011. În plus, Comisia va lucra în cooperare cu statele membre ale UE la o aplicație IT comună bazată pe web numită TR-AID, care transformă datele referitoare la ajutoarele UE furnizate prin IATI și alte surse, în informații despre ajutoare ușor de utilizat.

Măsuri de detectare și corective

- audituri și verificări externe (atât obligatorii, cât și în funcție de riscuri), inclusiv din partea Curții Europene de Conturi;

- verificări retrospective (în funcție de riscuri) și recuperări;

- suspendarea finanțării UE în situația în care există un caz grav de fraudă, inclusiv în caz de corupție pe scară largă, până când autoritățile iau măsurile corespunzătoare în vederea corectării și prevenirii unor astfel de fraude pe viitor

EuropeAid își va elabora, de asemenea, strategia antifraudă în conformitate cu noua strategie antifraudă a Comisiei (CAFS) adoptată la 24 iunie 2011, pentru a asigura, între altele, că:

- măsurile de control intern antifraudă ale EuropeAid sunt complet aliniate la CAFS;

- abordarea EuropeAid de gestionare a riscurilor de fraudă are rolul de a identifica zonele cu risc de fraudă și răspunsurile adecvate;

- sistemele utilizate pentru cheltuirea fondurilor UE în țările terțe permit recuperarea datelor relevante în vederea introducerii acestor date în sistemul de gestionare a riscurilor de fraudă (de exemplu, dublă finanțare);

- dacă este necesar, ar putea fi create grupuri de rețele și instrumente IT adecvate, dedicate analizării cazurilor de fraudă legate de sectorul ajutoarelor externe.

2.4. Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor

Pentru portofoliul EuropeAid în ansamblu, costurile de control intern/de gestionare totalizează anual, în medie, o valoare estimativă de 658 de milioane EUR în angajamente în cadrul planificării bugetare 2014-2020. Această cifră include gestionarea FED-ului care funcționează în mod integrat în cadrul structurii de gestionare a EuropeAid. Aceste costuri „neoperaționale” reprezintă aproximativ 6,4 % din media anuală estimată de 10,2 miliarde EUR planificată pentru totalul angajamentelor (operaționale + administrative) de către DEVCO în portofoliul său de cheltuieli finanțat din bugetul general al UE și din Fondul european de dezvoltare pentru perioada 2014-2020.

Aceste costuri de gestionare iau în considerare întregul personal al EuropeAid de la sediul central și din delegații, infrastructura, deplasările, cursurile de formare, monitorizarea, evaluarea și contractele de audit (inclusiv cele lansate de beneficiari).

EuropeAid intenționează să reducă în timp raportul dintre activități de gestionare și cele operaționale în conformitate cu acordurile îmbunătățite și simplicate ale noilor instrumente, bazându-se pe modificările care ar putea surveni în temeiul Regulamentului financiar revizuit. Principalele beneficii ale acestor costuri de gestionare se materializează în îndeplinirea obiectivelor de politică, utilizarea eficientă și eficace a resurselor și aplicarea unor măsuri preventive viabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor și a altor verificări, pentru a asigura utilizarea legală și regulată a fondurilor.

Deși îmbunătățirile caracteristicilor și specificității activităților de gestionare și a verificărilor de conformitate în legătură cu portofoliul vor fi urmărite în continuare, aceste costuri sunt necesare la nivel global pentru a îndeplini în mod eficient și eficace obiectivele instrumentelor cu un risc minim de neconformitate (eroare reziduală sub 2 %). Acestea sunt semnificativ mai scăzute decât riscurile asociate cu eliminarea sau reducerea controalelor interne în acest domeniu de mare risc.

3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

· Linii bugetare de cheltuieli existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Rubrica IV Europa globală || Dif./Nedif. ([34]) || Țări AELS[35] || Țări candidate[36] || Țări terțe || în sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

19 || 19 01 04 Cheltuieli administrative în domeniul de politică „Relații externe” al ICD || Nedif. || NU || NU || NU || NU

19 || 19 02: Cooperarea cu țările terțe în materie de migrație și azil || Dif. || NU || NU || NU || NU

19 || 19 09: Relațiile cu America Latină || Dif. || NU || NU || NU || NU

19 || 19 10: Relațiile cu Asia, Asia Centrală și Orientul Mijlociu (Irak, Iran, Yemen) || Dif. || NU || NU || NU || NU

19 || 19 11: Strategia politică și coordonarea domeniului de politică Relații externe || Dif. || NU || NU || NU || NU

21 || 21 01 04 Cheltuieli de sprijin pentru operații din domeniul de politică Dezvoltare și relații cu statele ACP || Nedif. || NU || NU || NU || NU

21 || 21 02: Siguranța alimentară || Dif. || NU || NU || NU || NU

21 || 21 03: Actorii nestatali din domeniul dezvoltării || Dif. || NU || NU || NU || NU

21 || 21 04: Mediul și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv energia || Dif. || NU || NU || NU || NU

21 || 21 05: Dezvoltarea capitalului uman și social || Dif. || NU || NU || NU || NU

· Noile linii bugetare solicitate[37]

În ordinea rubricilor și a liniilor bugetare din cadrul financiar multianual.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Număr [Rubrică……………………………………..] || Dif./Nedif. || Țări AELS || Țări candidate || Țări terțe || în sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

|| [XX.YY.YY.YY] || || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU

3.2. Impactul estimat asupra cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual: 4 || Număr ||

DG: DEVCO || || || Anul N[38] 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2017 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 20120 || TOTAL

Ÿ Credite operaționale || || || || || || || ||

Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (19.02, 19.09, 19.10, 21.02, 21.03, 21.04, 21.05, 21.06) || Angajamente || (1) || 2 606,815 || 2 788,125 || 2 980,045 || 3 182,977 || 3 390,185 || 3 614,782 || 3 846,274 || 22 409,105

Plăți || (2) || 411,383 || 579,190 || 1 206,218 || 1 765,760 || 2 383,491 || 3 257,677 || 12 805,385 || 22 409,105

Credite de natură administrativă finanțate din bugetul unor programe specifice[39] || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare 19.0104 01 și 21.010401 || || (3) || 109,885 || 114,975 || 120,254 || 125,723 || 135,115 || 136,918 || 142,726 || 885,595

TOTAL credite pentru DG DEVCO || Angajamente || =1+3 || 2 716,700 || 2 903,100 || 3 100,300 || 3 308,700 || 3 525,300 || 3 751,700 || 3 989,000 || 23 294,700

Plăți || =2+3 || 521,268 || 694,165 || 1 326,472 || 1 891,483 || 2 518,606 || 3 394,595 || 12 948,111 || 23 294,700

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 2 606,815 || 2 788,125 || 2 980,045 || 3 182,977 || 3 390,185 || 3 614,782 || 3 846,274 || 22 409,105

Plăți || (5) || 411,383 || 579,190 || 1 206,218 || 1 765,760 || 2 383,491 || 3 257,677 || 12 805,385 || 22 409,105

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice || (6) || 109,885 || 114,975 || 120,254 || 125,723 || 135,115 || 136,918 || 142,726 || 885,595

TOTAL credite în cadrul RUBRICII <4> din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 2 716,700 || 2 903,100 || 3 100,300 || 3 308,700 || 3 525,300 || 3 751,700 || 3 989,000 || 23 294,700

Plăți || =5+ 6 || 521,268 || 694,165 || 1 326,472 || 1 891,483 || 2 518,606 || 3 394,595 || 12 948,111 || 23 294,700

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul N 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2017 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL

DG: DEVCO ||

Ÿ Resurse umane || 85,041 || 84,182 || 83,329 || 82,480 || 82,480 || 82,480 || 82,480 || 582,473

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 3,909 || 3,818 || 3,781 || 3,755 || 3,755 || 3,755 || 3,755 || 26,528

TOTAL DG DEVCO || Credite || 88,950 || 88,000 || 87,110 || 86,235 || 86,235 || 86,235 || 86,235 || 609,001

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 88,950 || 88,000 || 87,110 || 86,235 || 86,235 || 86,235 || 86,235 || 609,001

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul N 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2017 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 2 805,650 || 2 991,100 || 3 187,410 || 3 394,935 || 3 611,535 || 3 837,935 || 4 075,235 || 23 903,701

Plăți || 610,218 || 782,165 || 1 413,582 || 1 977,718 || 2 604,841 || 3 480,830 || 13 034,346 || 23 903,701

3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

– ý  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

Obiective și realizări ò || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || Anul N+4 to N+7 || TOTAL

REALIZĂRI

|| || || Cost || Cost || Cost || Cost || Cost || Cost || Costuri totale

Programe geografice[40]… || || || || || || || || .

Subtotal || 1 631,732 || 1 743,689 || 1 862,134 || 1 987,305 || 2 117,402 || 2 253,384 || 2 395,938 || 13 991,50

Programul tematic privind bunurile publice mondiale și provocările globale… || || || || || || || || || || || || || || || ||

Subtotal || 735,099 || 785,536 || 838,895 || 895,285 || 953,894 || 1 015,154 || 1 079,375 || 6 303,20

Programul tematic privind organizațiile societății civile și autoritățile locale… || || || || || || || || || || || || || || || ||

Subtotal || 233,246 || 249,250 || 266,181 || 284,073 || 302,670 || 322,108 || 342,485 || 2 000,00

Programul pan-african || || || || || || || || || || || || || || || ||

Subtotal || 116,623 || 124,625 || 133,090 || 142,037 || 150,335 || 161,054 || 171,242 || 1 000,00

COSTURI TOTALE || 2 716,700 || 2 903,100 || 3 100,300 || 3 308,700 || 3 525,300 || 3 751,700 || 3 989,000 || 23 294,70

3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ 3.2.3.1. Sinteză

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite administrative

– x Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N [41] 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2107 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

Resurse umane || 85,041 || 84,182 || 83,329 || 82,480 || 82,480 || 82,480 || 82,480 || 582,473

Alte cheltuieli administrative || 3,909 || 3,818 || 3,781 || 3,755 || 3,755 || 3,755 || 3,755 || 26,528

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 88,950 || 88,000 || 87,110 || 86,235 || 86,235 || 86,235 || 86,235 || 609,001

În afara RUBRICII 5[42] din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

Resurse umane || 97,417 || 101,668 || 106,059 || 110,589 || 115,154 || 119,788 || 124,527 || 775,203

Alte cheltuieli cu caracter administrativ || 12,467 || 13,307 || 14,195 || 15,134 || 19,961 || 17,129 || 18,199 || 110,392

Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || 109,885 || 114,975 || 120,254 || 125,723 || 135,115 || 136,918 || 142,726 || 885,595

TOTAL || 198,835 || 202,976 || 207,364 || 211,958 || 221,350 || 223,152 || 228,961 || 1 494,596

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

– x Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimarea trebuie exprimată în valoare întreagă (sau cel mult cu o zecimală)

|| || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020

Ÿ Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari) ||

|| XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 357,2 || 353,6 || 350,1 || 346,6 || 346,6 || 346,6 || 346,6

|| XX 01 01 02 (în delegații) || 157,8 || 156,2 || 154,6 || 153,0 || 153,0 || 153,0 || 153,0

|| XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || ||

|| 10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || ||

|| Ÿ Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[43] ||

|| XX 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) || 24,1 || 23,9 || 23,6 || 23,4 || 23,4 || 23,4 || 23,4

|| XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL și END în delegații) || || || || || || ||

|| XX 01 04 yy [44] || - la sediu[45] || 146,3 || 143,5 || 140,6 || 137,9 || 135,2 || 132,5 || 129,9

|| - în delegații || 985,7 || 1 032,7 || 1 081,2 || 1131,2 || 1 181,7 || 1 232,9 || 1 285,3

|| XX 01 05 02 (AC, INT, END – în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || ||

|| 10 01 05 02 (AC, INT, END – în cadrul cercetării directe) || || || || || || ||

|| Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || || ||

|| TOTAL || 1 671,1 || 1 709,8 || 1 750,1 || 1 792,1 || 1 839,8 || 1 888,4 || 1 938,1

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcționari și agenți temporari ||

Personal extern ||

3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual 2014-2020

– ý  Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual 2014­2020.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[46].

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizându-se rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

3.2.5. Participarea terților la finanțare

– ý Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților

– ¨ Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || Total

A se preciza organismul care asigură cofinanțarea || || || || || || || ||

TOTAL credite cofinanțate || || || || || || || ||

3.3. Impactul estimat asupra veniturilor

– ý  Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

– ¨  Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

¨         asupra resurselor proprii

¨         asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Linie bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul bugetar în curs || Impactul propunerii/inițiativei[47]

Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … A se introduce numărul de coloane necesar pentru a reflecta durata impactului (a se vedea punctul 1.6)

Articolul …………. || || || || || || || ||

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

[1]               FED, Fondul global pentru climă și biodiversitate și Rezerva pentru ajutoare de urgență sunt în plus față de acestea și rămân în afara bugetului UE.

[2]               Activitățile legate de energia durabilă vor constitui unul din domeniile principale pentru cheltuielile aferente schimbărilor climatice. De asemenea, având în vedere rolul esențial al serviciilor ecosistemelor sănătoase pentru producția de alimente, biodiversitatea, în special atunci când contribuie și la rezistența la schimbările climatice, va fi unul din domeniile principale din cadrul securității alimentare și agriculturii sustenabile.

[3]               JO L …

[4]               „Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc” (articolul 208).

[5]               Privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională, a se vedea comunicarea din 7.9.2011 „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” - COM(2011) 539.

[6]               Regulamentul (UE) nr. 182/2011

[7]               Decizia (UE) 2010/427 a Consiliului

[8]               JO L 378, 27.12.2006, p. 41-71

[9]               Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite, rezoluție adoptată de Adunarea Generală, 18 septembrie 2000.

[10]             Declarație comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată „Consensul european”, JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

[11]             Comunicare din 13 octombrie 2011, nepublicată încă în JO.

[12]             Comunicare din 13 octombrie 2011, nepublicată încă în JO.

[13]             Concluziile Consiliului din 15 mai 2007 privind „Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare” (doc. 9558/07).

[14]             Concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2009 cu privire la un cadru operațional privind eficacitatea ajutorului (doc. 15912/09), extins și consolidat la 11 ianuarie 2011 (doc. 18239/10).

[15]             PARTENERIATUL STRATEGIC UE-AFRICA O strategie comună UE-Africa, adoptată la Reuniunea la nivel înalt de la Lisabona, 9 decembrie 2007.

[16]             Securitate și dezvoltare – Concluzii ale Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 20 noiembrie 2007 (doc. 15097/07).

[17]             Un răspuns al UE la situațiile de fragilitate – concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 20 noiembrie 2007 (doc. 11518/07).

[18]             Concluziile Consiliului privind prevenirea conflictelor, a 3101-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe, Luxemburg, 20 iunie 2011.

[19]             COM(2010) 2020 final

[20]             COM(2011) 500 final

[21]             COM(2011) 637 final

[22]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13

[23]             JO L….

[24]             JO L 201, 3.8.2010, p. 30

[25]             JO L …

[26]             JO L 314 din 30.11.2001, p. 1.

[27]             JO L 163, 2.7.1996, p. 1.

[28]             În principiu, fondurile se alocă în mod egal între obiectivele de mediu și schimbările climatice.

[29]             ABM: (Activity Based Management): gestionarea pe activități – ABB (Activity Based Budgeting): stabilirea bugetului pe activități.

[30]             DEVCO va solicita o modificare a domeniilor de politică în paralel pentru exercițiul bugetar 2014.

[31]             Astfel cum sunt menționate la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[32]             Explicațiile privind modurile de gestionare, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[33]             Astfel cum sunt menționate la articolul 185 din Regulamentul financiar.

[34]             Dif. = credite diferențiate /Nedif.= credite nediferențiate

[35]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[36]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii Occidentali.

[37]             A se completa într-un stadiu ulterior

[38]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[39]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[40]             Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv (obiective) specific (specifice) – Doar programele diferite din regulament sunt incluse în tabel…”

[41]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[42]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijinire a punerii în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[43]             AC = agent contractual; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară („Intérimaire”); JED = „Jeune Expert en Délégation” (expert tânăr în delegații); AL = agent local; END = expert național detașat;

[44]             Sub plafonul pentru personal extern din credite operaționale (fostele linii „BA”).

[45]             În special pentru fonduri structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit (FEP).

[46]             A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional.

[47]             În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizațiile pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea a 25 % pentru costuri de colectare.