14.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 168/45

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale, articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele pertinente din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Strategia europeană de securitate din 2003 (1) și raportul privind punerea sa în aplicare din 2008 (2),

—

având în vedere Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (3), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI (4), și, în special, articolul 10 din aceasta referitor la protecția și asistența acordată victimelor,

—

având în vedere Strategia UE din 2005 de combatere a terorismului (5),

—

având în vedere Strategia Uniunii Europene pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste (6),

—

având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (7) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor din 20 aprilie 2010 intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei - plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

—

având în vedere Raportul Europol din 2011 privind situația terorismului și evoluția acestuia (TE-SAT 2011),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 20 iulie 2010 referitoare la politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări (COM(2010)0386),

—

având în vedere Avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 24 noiembrie 2010 referitor la Comunicarea privind politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și provocări viitoare (8),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European referitor la Comunicarea privind politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și provocări viitoare (9),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură (COM(2010)0673),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei din 1983 privind despăgubirea victimelor infracțiunilor violente (STCE nr. 116), Convenția Consiliului Europei din 2005 privind prevenirea terorismului (STCE nr. 196), Orientările Consiliului Europei din 2005 privind protecția victimelor atacurilor teroriste și Recomandarea Consiliului Europei din 2006 (2006)8 privind asistența pentru victimele infracționalității, precum și propunerea Comisiei din 2011 de Directivă de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (COM(2011)0275),

—

având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei a celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și Cartea verde intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE”,

—

având în vedere diversele sale rezoluții legate de combaterea terorismului,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (10) și Poziția comună a Consiliului 2001/931/PESC din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (11),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0286/2011),

A.

întrucât, după cumplitele atacuri de la 11 septembrie 2001, primul deceniu al secolului XXI a fost marcat de „războiul împotriva terorismului”, în special în ceea ce privește abordarea adoptată de SUA; întrucât, deși în Europa nu au avut loc astfel de atacuri sau atacuri de o magnitudine similară, dar planificarea și pregătirile s-au desfășurat parțial în Europa și mulți europeni le-au resimțit ca pe niște atacuri împotriva valorilor și a modului lor de viață;

B.

întrucât Uniunea Europeană a fost tot mai mult ținta și victima terorismului în secolul XXI și se confruntă cu o amenințare mai prezentă decât oricând;

C.

întrucât atacurile teroriste grave comise pe teritoriul UE de la atacurile de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, inclusiv atacurile teroriste de la Madrid din 2004 și atacurile de la Londra din 2005, au avut un impact semnificativ asupra percepției privind securitatea comună a cetățenilor UE;

D.

întrucât Raportul Europol pentru anul 2011 privind situația terorismului și tendințele acestuia în UE (TE-SAT 2011) arată că amenințarea atacurilor teroriste în UE continuă să fie serioasă și că legăturile dintre terorism și crima organizată par să se consolideze, subliniind o tendință de scădere a numărului atacurilor teroriste revendicate sau atribuite organizațiilor teroriste separatiste în comparație cu anul 2006, deși acestea reprezintă majoritatea atacurilor teroriste din UE;

E.

întrucât Programul de la Stockholm identifică două amenințări la adresa siguranței interne – terorismul internațional și crima organizată – care, în multe cazuri, funcționează în aceleași sectoare de activitate, precum traficul de arme și de stupefiante;

F.

întrucât terorismul nu este un fenomen recent, întrucât, în ultimele decenii, terorismul a căpătat forme noi precum terorismul informatic, iar rețelele teroriste au devenit mai complexe ca structură, mijloace și fonduri, făcând astfel amenințarea teroristă mai complexă; întrucât combaterea terorismului a făcut mereu parte din domeniile de competență ale statelor membre și din acțiunile normale de aplicare a legii; întrucât atacurile de la 11 septembrie 2001, de la Madrid și de la Londra au condus la o schimbare fundamentală a percepției fenomenului terorist și a metodelor și a instrumentelor utilizate pentru a lupta împotriva terorismului; și întrucât de la atacurile menționate terorismul a devenit o problemă care afectează siguranța întregii Uniuni Europene, nu doar siguranța națională a statelor membre, cu un cadru legal foarte diferit;

G.

întrucât, în pofida lipsei unei definiții internaționale clare a terorismului, UE a definit infracțiunile cu caracter terorist în Decizia-cadru 2002/475/JAI;

H.

întrucât cooperarea internațională este indispensabilă pentru a priva terorismul de bazele sale financiare, logistice și operaționale;

I.

întrucât, cu toate că experiențele legate de terorism și gradul de amenințare variază între statele membre ale UE, este necesară o abordare comună a UE, deoarece operațiunile teroriste au adesea un caracter paneuropean, iar teroriștii se folosesc, în săvârșirea actelor, de diversitatea legislativă, de capacitățile de combatere a terorismului și de eliminarea controalelor de frontieră;

J.

întrucât cetățenii UE și alte persoane vor, de asemenea, să aibă siguranța garantată în interiorul și în afara UE, iar UE are un rol important de jucat în acest sens;

K.

întrucât actele teroriste periclitează în mod grav drepturile omului, amenință democrația, urmăresc să destabilizeze guvernele constituite în mod legitim, subminează societățile civile pluraliste și contestă idealurile tuturor de a trăi o viață fără teamă;

L.

întrucât scopul politicii de combatere a terorismului ar trebui să fie de a lupta împotriva obiectivelor terorismului și a comiterii de acte teroriste, care urmăresc să distrugă structura societăților noastre libere, deschise și democratice; întrucât obiectivul principal al acestei politici trebuie să fie protejarea și consolidarea acestei structuri a societății democratice prin consolidarea libertăților civile și a controlului democratic, prin asigurarea securității și a siguranței cetățenilor europeni, prin identificarea părților responsabile pentru săvârșirea actelor teroriste și urmărirea lor în justiție, răspunzând consecințelor unui atac terorist prin politici de incluziune, cooperare judiciară și polițienească transfrontalieră și printr-o strategie eficientă și coordonată la nivelul UE; întrucât eficiența politicilor de combatere a terorismului trebuie măsurată în funcție de îndeplinirea acestor obiective; întrucât abordarea care s-ar bucura de cel mai mare succes în lupta împotriva terorismului este de a se axa pe acțiuni de prevenire a extremismului și escaladării violente;

M.

întrucât strategia UE de combatere a terorismului ar trebui, prin urmare, să se concentreze nu numai asupra consecințelor terorismului, ci și asupra cauzelor sale;

N.

întrucât combaterea extremismului violent reprezintă un element esențial în prevenirea și eliminarea terorismului;

O.

întrucât combaterea terorismului înseamnă combaterea tuturor formelor de terorism, inclusiv terorismul informatic, narcoterorismul și interconectabilitatea grupurilor teroriste cu și în cadrul operațiunilor criminale multiple, precum și tacticile pe care le utilizează pentru a funcționa, cum ar fi finanțarea ilegală, extorcarea de fonduri, spălarea banilor și mascarea operațiunilor grupurilor teroriste sub aparența unor presupuse persoane juridice sau instituții;

P.

întrucât terorismul este o problemă de stat, instituțiilor democratice le revine, prin urmare, responsabilitatea de a elabora și menține liniile centrale ale politicii de combatere a terorismului în căutarea unui consens politic și social cât mai amplu; întrucât lupta democratică împotriva terorismului, în cadrul indispensabil al statului de drept și sub imperiul legii, incumbă tuturor partidelor politice reprezentate în instituțiile democratice și aflate fie la guvernare, fie în opoziție; și întrucât este recomandabil să se păstreze definiția politicii de combatere a terorismului, care, în orice societate democratică, revine guvernelor, avându-și originea în confruntarea legală dintre partidele politice și, prin urmare, în competiția electorală;

Q.

întrucât este rezonabil să se măsoare costurile și beneficiile politicilor de combatere a terorismului, întrucât factorii de decizie ar trebui să știe dacă deciziile lor au impactul dorit, iar cetățenii au dreptul să îi tragă la răspundere pe reprezentanții lor aleși;

R.

întrucât, la zece ani după atacurile care au zdruncinat lumea, a venit momentul unui bilanț al realizărilor în privința combaterii terorismului; întrucât evaluarea permite o elaborare mai eficientă și mai eficace a politicilor, iar în orice democrație modernă, deciziile politice trebuie să fie supuse unei evaluări și revizuiri frecvente;

S.

întrucât s-a făcut extrem de puțin pentru a evalua în ce măsură politicile UE de combatere a terorismului au atins obiectivele menționate; întrucât Parlamentul European a solicitat în mod repetat o evaluare amănunțită a politicilor UE în materie de combatere a terorismului, ținând seama de faptul că evaluarea și aprecierea sunt condiții prealabile pentru transparența și responsabilitatea factorilor de decizie politică; și întrucât absența unei evaluări corespunzătoare a politicilor UE de combatere a terorismului este, în principal, rezultatul faptului că o mare parte din aceasta se desfășoară în domeniul politicilor de informații și securitate, în care există o uzanță a păstrării confidențialității;

T.

întrucât atacurile teroriste au urmărit în mod repetat să provoace victime în masă, sfidând capacitățile instituționale disponibile;

U.

întrucât teroriștii, pentru a-și atinge obiectivul distrugerii democrației, își îndreaptă atacurile spre populația civilă; întrucât cei care au suferit răni, daune sau au pierdut pe cineva drag în atacurile teroriste au dreptul la sprijinul și solidaritatea noastră, precum și dreptul de a primi despăgubiri, compensații și asistență;

V.

întrucât este foarte important ca justiția să-și urmeze cursul, ca cei vinovați să fie aduși în fața justiției și ca actele criminale cu caracter terorist să nu rămână nepedepsite și întrucât situația victimelor în calitate de martori în procedurile judiciare necesită o atenție specială;

W.

întrucât răspunderea și responsabilitatea sunt factori esențiali pentru legitimitatea democratică a politicilor de combatere a terorismului și întrucât erorile, acțiunile ilicite și încălcările dreptului internațional și ale legislației în domeniul drepturilor omului trebuie să fie investigate și urmărite penal;

X.

întrucât măsurile de combatere a terorismului trebuie să respecte drepturile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar orice măsură adoptată în acest domeniu influențează reciproc sfera libertăților civile;

Y.

întrucât supravegherea în masă a devenit un element-cheie al politicilor de combatere a terorismului și întrucât colectarea pe scară largă a datelor cu caracter personal, tehnologiile de detectare și identificare, localizarea și urmărirea, extragerea datelor și elaborarea de profiluri, evaluarea riscurilor și analiza comportamentală sunt toate utilizate în scopul prevenirii terorismului; întrucât aceste instrumente prezintă riscul de a transfera asupra cetățenilor obligația de a aduce dovezi; întrucât eficacitatea și ratele de succes ale acestor instrumente de prevenire a terorismului sunt îndoielnice; și întrucât schimbul de informații între agenții este insuficient;

Z.

întrucât autoritățile publice utilizează din ce în ce mai mult date colectate în scopuri comerciale sau private; întrucât societățile private din diferite sectoare sunt obligate să păstreze și să furnizeze date personale din bazele de date de clienți; întrucât costurile de stocare și recuperare a datelor (atât investiții în infrastructură, cât și costuri operaționale) sunt considerabile;

AA.

întrucât există o necesitate urgentă pentru o definiție juridică uniformă a conceptului de „elaborare a profilului”, bazată pe drepturile fundamentale relevante și standardele de protecție a datelor pentru a reduce incertitudinea cu privire la activitățile care sunt interzise și la cele care nu sunt interzise,

1.

salută cu satisfacție comunicarea Comisiei și reamintește că aceasta trebuie să fie cuplată cu viitoarea Strategie de securitate internă a UE; regretă, cu toate acestea, faptul că domeniul său de aplicare este destul de restrâns, limitându-se la aplicarea măsurilor politice convenite și nu cuprinde politicile sau măsurile naționale de combatere a terorismului care transpun politicile convenite la nivel european sau internațional, precum și faptul că nu s-a efectuat o examinare mai profundă a posibilelor lacune de ordin juridic sau a unei posibile suprapuneri sau dublări a acțiunilor și instrumentelor destinate combaterii terorismului adoptate la nivelul UE; afirmă importanța unei abordări coerente, la nivelul Uniunii Europene și al statelor membre, pentru inițiativele adoptate în materie de siguranță internă, vizând în special terorismul și crima organizată;

2.

deplânge, de asemenea, faptul că această comunicare nu cuprinde și nu dezvoltă în mod mai detaliat măsurile adoptate de alte Direcții Generale decât JLS (cum ar fi TRAN, ENTER sau MARKT) și că nu oferă o idee clară despre modul în care interacționează măsurile unde există suprapuneri sau, dimpotrivă, lacune; este de părere că toate nivelurile susmenționate trebuie să fie luate, de asemenea, în considerare, întrucât măsurile la nivel european, național și internațional sunt complementare și întrucât o evaluare a măsurilor individuale nu oferă o imagine completă a impactului politicilor de combatere a terorismului în Europa;

3.

regretă că s-a pierdut ocazia de a explica modul în care unele instrumente ale UE de combatere a terorismului, precum păstrarea datelor, PNR și Acordul SWIFT se încadrează în strategia UE de combatere a terorismului;

4.

consideră că Carta drepturilor fundamentale ar trebui să fie întotdeauna instrumentul de orientare pentru politicile UE în acest domeniu și pentru statele membre în punerea în aplicare a acestora, precum și în cooperarea cu părțile terțe și cu țările terțe;

5.

subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană, statele sale membre și țările partenere să își bazeze strategia de combatere a terorismului internațional pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale; subliniază, în plus, faptul că acțiunile externe ale Uniunii vizând combatere a terorismului internațional ar trebui orientate, în primul rând, spre prevenire și subliniază necesitatea promovării dialogului, a toleranței și a înțelegerii între diferitele culturi, civilizații și religii;

6.

reamintește că politicile de combatere a terorismului ar trebui să respecte standardele stabilite cu privire la necesitate, eficacitate, proporționalitate, libertățile civile, statul de drept, controlul democratic și răspundere, pe care Uniunea s-a angajat să le mențină și să le dezvolte, iar verificarea respectării acestor standarde trebuie să fie parte integrantă a evaluării tuturor eforturilor de combatere a terorismului ale UE; consideră că politicile de combatere a terorismului trebuie să fie dezvoltate în conformitate cu dispozițiile legislației primare a UE și, în special, acordă prioritate respectării drepturilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

7.

reafirmă faptul că măsuri restrictive vizând confiscarea, sechestrarea sau înghețarea activelor și fondurilor persoanelor fizice sau persoanelor juridice și organizațiilor care se ocupă cu activități teroriste sau sunt implicate în astfel de activități, pot constitui un instrument util de combatere a terorismului, însă trebuie să respecte pe deplin dispozițiile articolului 75 din TFUE și Carta drepturilor fundamentale;

8.

consideră că prevenirea, urmărirea și urmărirea penală a activităților teroriste sunt politici critice la nivelul UE și trebuie să facă parte dintr-o abordare sistematică, bazată nu pe norme de urgență, ci pe o strategie coerentă, fondată pe necesitate, eficientă din punct de vedere a obiectivelor și costurilor și trebuie să evite dublarea măsurilor și a denaturării funcțiilor instituțiilor, agențiilor și organismelor competente;

9.

subliniază faptul că evaluarea a zece ani de politici ale UE de combatere a terorismului ar trebui să conducă la obiective politice clar definite;

10.

consideră că terorismul este un fenomen în permanentă schimbare, care se cere combătut printr-o politică de luptă contra terorismului care să răspundă acestui fapt;

11.

consideră că decizia vizând adâncirea și dezvoltarea celor patru componente esențiale ale strategiei de combatere a terorismului, și anume prevenirea, protejarea, urmărirea și răspunsul, va produce efecte pozitive;

12.

consideră că prevenirea, anchetarea și urmărirea penală a activităților teroriste ar trebuie să se bazeze pe consolidarea cooperării judiciare și polițienești la nivelul UE, alături de un control parlamentar deplin și realizarea completă și la timp a foii de parcurs pentru un set superior de garanții procedurale uniforme;

13.

consideră că instruirea și informarea autorităților judiciare și polițienești trebuie să constituie o prioritate în vederea îmbunătățirii gradului de pregătire pe teritoriul Uniunii Europene în lupta împotriva terorismului;

14.

subliniază, în acest sens, importanța cooperării statelor membre cu OLAF, precum și cu alte agenții ale UE, precum Europol, Eurojust și CEPOL;

15.

invită Comisia să evalueze pe deplin setul de politici de combatere a terorismului și măsurile adoptate și să se concentreze pe provocările viitoare, inclusiv reforma Europol și Eurojust, din perspectiva noilor posibilități oferite de Tratatul de la Lisabona, necesitatea de standarde uniforme pentru obținerea probelor și desfășurarea anchetelor, punerea integrală în funcțiune a unor echipe de anchetă comune, un cadru al UE mai puternic pentru instruirea în domeniul judiciar și polițienesc, precum și incluziunea corespunzătoare și politicile de integrare;

16.

consideră că acțiunile de combatere a terorismului trebuie să fie adecvate nivelului de amenințare și că acestea trebuie ajustate în funcție de creșterea sau scăderea nivelului de amenințare; arată că măsurile de combatere a terorismului, în ce privește atât noile competențe guvernamentale, cât și noile agenții, trebuie concepute în așa fel încât să poată fi sporite sau reduse, în funcție de situație;

17.

reamintește că radicalizarea și recrutarea reprezintă amenințarea cea mai importantă și continuă pe termen lung, astfel cum a fost subliniat în comunicarea Comisiei și constituie, prin urmare, axa în jurul căreia UE trebuie să își concentreze strategiile de prevenire pentru a combate terorismul chiar de la sursă; subliniază că investițiile în politici de combatere a rasismului și a discriminării reprezintă un instrument esențial cu care să abordeze și să prevină radicalizarea și recrutarea de potențiali teroriști;

18.

reamintește contribuția importantă a nenumărate ONG-uri și a societății civile, adesea cofinanțate de EU și de statele membre ale acesteia, pentru dezvoltarea socioeconomică, construirea păcii, construirea națiunii și democratizarea, toate fiind esențiale în combaterea radicalzării și a recrutării;

19.

solicită elaborarea unei strategii globale în raport cu interconectarea din ce în ce mai pronunțată dintre crima organizată, traficul de droguri și terorism la nivel internațional; încurajează analizarea continuă a noilor tendințe și caracteristici în materie de diversificare, radicalizare și recrutare, precum și a celor legate de rolul organizațiilor internaționale neguvernamentale în finanțarea terorismului;

20.

invită, în acest sens, Comisia și statele membre să prevină apariția extremismului;

21.

atrage atenția asupra necesității extinderii și dezvoltării parteneriatelor strategice existente privind combaterea terorismului și a încheierii altora noi cu țări din exteriorul Europei, în măsura în care aceste parteneriate respectă drepturile omului; evidențiază cooperarea strategică dintre Uniune și SUA și subliniază necesitatea cooperării cu alți parteneri, reiterând importanța acordată de Uniune protecției datelor cu caracter personal ale cetățenilor și apărării drepturilor omului și a celor civile ale acestora;

22.

subliniază faptul că lupta împotriva terorismului este parte integrantă a relațiilor Uniunii cu țările terțe; solicită o creștere a fondurilor destinate măsurilor de asistență pentru combaterea terorismului în cadrul viitorului Instrument pentru stabilitate, pentru a preveni eșecurile statelor; este de acord, în această privință, că regiunile prioritare sunt Asia de Sud, în special Pakistanul și Afganistanul, regiunea Sahel (Mauritania, Mali, Niger), Somalia și Yemen; salută prezentarea, la 21 martie 2011, a Strategiei Uniunii Europene privind securitatea și dezvoltarea în regiunea Sahel și solicită Consiliului să adopte această strategie după consultarea Parlamentului European; salută introducerea unor clauze antiterorism în acordurile internaționale;

23.

solicită Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Consiliului să pună rapid în practică înțelegerile privind clauza de solidaritate, introdusă prin Tratatul de la Lisabona;

24.

subliniază importanța definirii unui set uniform de norme pentru protecția și sprijinul specific al victimelor terorismului, precum și a martorilor, inclusiv în cadrul propunerii de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (COM(2011)0275);

25.

subliniază faptul că o evaluare adecvată a zece ani de politici de combatere a terorismului ar trebui să examineze, îndeosebi, dacă măsurile luate în scopul prevenirii și combaterii terorismului în UE au fost întemeiate pe dovezi și nu pe supoziții, au corespuns necesităților, au fost coerente și au făcut parte dintr-o strategie cuprinzătoare a UE de combatere a terorismului, pe baza unei evaluări complete și aprofundate, care să fie realizată în conformitate cu prevederile articolului 70 din TFUE, iar Comisia să prezinte un raport unei reuniuni parlamentare mixte a Parlamentului European și a comisiilor parlamentare naționale responsabile de supravegherea activităților de combatere a terorismului în termen de șase luni de la solicitarea studiului, pe baza rapoartelor care trebuie să solicitate de la organizațiile și agențiile competente, precum Europol, Eurojust, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite;

26.

se declară în favoarea unei abordări holistice și cuprinzătoare a politicii de luptă împotriva terorismului prin alinierea Strategiei europene de securitate la Strategia de securitate internă, precum și a consolidării mecanismelor existente de coordonare dintre structurile Consiliului Justiție și Afaceri interne, agenții și Serviciul european de acțiune externă; subliniază faptul că informațiile fiabile sunt cruciale pentru combaterea terorismului și că UE se află într-o poziție extrem de favorabilă pentru facilitarea schimbului de informații dintre statele membre, cu condiția existenței unui temei legal corespunzător pentru această cooperare și a încorporării acestuia în procedurile normale de luare a deciziilor, însă că acesta trebuie să fie conform acelorași standarde de responsabilitate care se aplică în statele membre; semnalează, în consecință, că, dincolo de orice mijloc tehnic disponibil, componenta umană a serviciilor de informații rămâne indispensabilă în contracararea rețelelor teroriste și în prevenirea la timp a atacurilor;

27.

invită Comisia să elaboreze o evaluare cuprinzătoare și detaliată, pe baza informațiilor disponibile în mod public și a informațiilor furnizate de statele membre în contextul articolului 70 din TFUE, care să includă cel puțin următoarele chestiuni:

28.

solicită Comisiei să identifice care măsuri au alte obiective decât cel de combatere a terorismului sau dacă au fost adăugate obiective suplimentare la scopul inițial de combatere a terorismului (devieri de la obiectivele misiunilor și denaturarea funcțiilor), cum ar fi aplicarea legii, politicile din domeniul imigrației, sănătății publice sau ordinii publice;

29.

solicită Comisiei să elaboreze o situație completă și detaliată a tuturor politicilor europene existente de combatere a terorismului, axându-se, în special, asupra legislației UE și a modului în care aceasta a fost transpusă și pusă în aplicare la nivelul Uniunii; în același timp, solicită statelor membre să efectueze o evaluare cuprinzătoare a politicilor proprii de combatere a terorismului, acordând o atenție deosebită interacțiunii cu politicile UE, suprapunerilor și lacunelor, pentru o mai bună colaborare la evaluarea politicilor UE – inclusiv să furnizeze tabele de corespondență care identifică dispozițiile legislative și de reglementare ale statelor membre ce transpun dispoziții din actele legislative ale UE și să-și aducă aportul în termenele-limită date, ca în cazul Directivei privind păstrarea datelor;

30.

invită Comisia să elaboreze un raport cuprinzător și detaliat, pe baza informațiilor disponibile în mod public și a informațiilor furnizate de statele membre în contextul articolului 70 din TFUE, privind toate resursele utilizate de Uniunea Europeană, statele membre ale UE și întreprinderile private, în mod direct sau indirect, pentru măsuri ce au obiective legate de combaterea terorismului, inclusiv măsurile axate în mod specific pe activitățile de combatere a terorismului, lupta informatică împotriva terorismului (personal, sisteme și baze de date), pe protejarea drepturilor fundamentale și a datelor, a democrației și statului de drept, pe finanțarea activității de cercetare legate de combaterea terorismului, precum și pe dezvoltarea liniilor pertinente din bugetul UE începând cu 2001, precizând, de asemenea, resursele alocate de țările terțe acestui sector;

31.

invită Comisia să se convingă de implementarea corespunzătoare a măsurilor de combatere a terorismului și să informeze în mod periodic Parlamentul European și Consiliul în această privință;

32.

solicită Comisiei să efectueze un studiu privind costurile politicilor de combatere a terorismului suportate de sectorul privat, precum și o analiză generală a sectoarelor care beneficiază de politicile de combatere a terorismului;

33.

invită Comisia să realizeze un studiu cuprinzător și detaliat pentru a determina dacă politicile antiteroriste sunt supuse unui control democratic veritabil, pe baza informațiilor disponibile în mod public și a informațiilor furnizate de statele membre în contextul articolului 70 din TFUE, care să includă cel puțin următoarele chestiuni:

34.

solicită, de asemenea, ca măsurile adoptate în cadrul luptei împotriva terorismului să fie în conformitate cu principiul proporționalității și ca, în cazul acestora, să fie respectate drepturile fundamentale ale cetățenilor, ținând seama de faptul că toate aceste măsuri trebuie să respecte legea și statul de drept;

35.

solicită Comisiei, statelor membre și autorităților legale competente să investigheze orice acțiune ilegală sau încălcare a drepturilor omului, dreptului internațional și a ordinii juridice în cazul în care există dovezi sau suspiciuni privind astfel de presupuse încălcări și solicită statelor membre să asigure corectarea acestora;

36.

așteaptă concluziile raportului Comisiei temporare a Parlamentului European (TDIP) privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și solicită punerea în aplicare a tuturor recomandărilor pertinente ale PE;

37.

subliniază faptul că UE trebuie să ajute SUA să identifice soluțiile adecvate la chestiunile legate de închiderea bazei de la Guantánamo și să asigure că prizonierii au parte de un proces echitabil;

38.

în acest sens, îndeamnă Consiliul și Comisia, ca, la revizuirea listei negre și a măsurilor de înghețare a fondurilor, să ia în considerare în special poziția ONG-urilor și a societății civile, astfel încât ONG-urile să nu fie enumerate „prin asociere” și să nu fie împiedicate în mod nedrept să colaboreze cu organizații partenere;

39.

Este conștient de recursul Comisiei împotriva hotărârii Tribunalului în recenta cauză Kadi/Comisia; invită toți actorii să efectueze o revizuire riguroasă a regimului de sancțiuni și să se asigure că acesta este în deplină conformitate cu normele internaționale din domeniul drepturilor omului și cu statul de drept, în conformitate cu jurisprudența pertinentă; consideră că cei care fac obiectul unor sancțiuni ar trebui fie informați cu privire la motivul sancționării lor și să aibă dreptul la căi de atac eficiente;

40.

invită Comisia și Consiliul ca, în cazul în care acest lucru s-a produs, să investigheze posibila colectare de date cu caracter personal în scopuri legate de aplicarea legii fără un temei juridic adecvat sau prin aplicarea de proceduri neregulamentare sau chiar ilegale;

41.

îndeamnă Comisia să realizeze un test obligatoriu de proporționalitate și o evaluare de impact completă pentru fiecare propunere care presupune colectarea pe scară largă a datelor cu caracter personal, tehnologii de detectare și identificare, localizare și urmărire, extragerea de date și stabilirea de profiluri, evaluarea riscurilor și analiza comportamentală sau tehnici similare;

42.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți utilizarea datelor: colectarea datelor ar trebui să fie permisă doar după ce principiul necesității, inexistența unei posibile suprapuneri cu alte măsuri existente și inexistența unor posibile măsuri mai puțin intruzive au fost demonstrate în mod explicit și numai pe baza unor limitări stricte ale scopului, a reducerii la minimum a datelor și în cazul în care distribuirea și prelucrarea datelor sunt puternic îmbunătățite;

43.

solicită Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Agenției pentru Drepturi Fundamentale să prezinte un raport privind gradul de protecție a drepturilor fundamentale, precum și a datelor cu caracter personal în cadrul politicii de combatere a terorismului în Uniunea Europeană;

44.

îndeamnă Comisia și Consiliul să clarifice pe deplin diviziunea muncii dintre Coordonatorul pentru combaterea terorismului și Înaltul Reprezentant;

45.

solicită Coordonatorului pentru combaterea terorismului să întocmească un raport referitor la utilizarea componentei umane a serviciilor de informații și cooperarea sa cu serviciile străine de informații în politicile europene de combatere a terorismului;

46.

solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru consolidarea protecției libertăților civile, a transparenței și a controlului democratic în contextul politicilor de combatere a terorismului, cum ar fi îmbunătățirea accesului la documente prin elaborarea unei Legi a UE privind libertatea de informare și prin consolidarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale, a AEPD și a Grupului de lucru „Articolul 29“;

47.

invită Comisia să propună modificări la Decizia-cadru 2002/475/JHA privind combaterea terorismului, modificată ultima dată în anul 2008, pentru a spori nivelul de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre altele prin actualizarea definiției infracțiunilor de terorism și pentru a corela mai bine această definiție cu instrumentele privind drepturile omului existente la nivelul UE, în special Carta drepturilor fundamentale;

48.

solicită Comisiei să includă o definiție juridică uniformă a conceptului de „stabilire a profilului”;

49.

invită Comisia să prezinte o propunere de cadru legislativ pentru protecția datelor, care să includă Politica externă și de securitate comună, pe baza articolului 16 din TFUE, fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute la articolul 39 din TUE;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.