31.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 153/83

—

având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la CCONUSC,

—

având în vedere rezultatele Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice de la Bali, din 2007, și Planul de acțiune de la Bali (Decizia 1/COP13),

—

având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009, precum și la Acordul de la Copenhaga,

—

având în vedere cea de-a 16-a Conferință a părților (COP 16) participante la CCONUSC și cea de-a șasea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 6), care va avea loc la Cancun, Mexic, între 29 noiembrie și 10 decembrie 2010, precum și Acordurile de la Cancún,

—

având în vedere cea de-a 17-a Conferință a părților (COP 17) participante la CCONUSC și cea de-a 7-a Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP7), ce urmează să aibă loc la Durban, Africa de Sud, între 28 noiembrie și 9 decembrie 2011,

—

având în vedere pachetul pentru climă și energie al UE din decembrie 2008,

—

având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (2), cea din 10 februarie 2010 privind rezultatele Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15) (3) și cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința de la Cancun privind schimbările climatice (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe astăzi - recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice” (5),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei privind „Adaptarea la schimbările climatice - către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147) și rezoluțiile sale din 6 mai 2010 (6), precum și Raportul special al IPPC privind sursele regenerabile de energie și reducerea efectelor schimbărilor climatice din 9 mai 2011 (7),

—

vând în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice (8),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 14 martie 2011 privind acțiunile ulterioare Conferinței de la Cancun și Concluziile ECOFIN din 17 mai 2011 privind schimbările climatice,

—

având în vedere deciziile adoptate în cadrul celei de-a zecea Conferințe a părților (COP 10) la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (Convention on Biological Diversity – CDB), în special Decizia COP 10 (2010) privind geoingineria,

—

având în vedere Declarația comună din 20 decembrie 2005 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”, în special punctele 22, 38, 75, 76 și 105 (9),

—

având în vedere raportul Comisiei pentru audit de mediu din cadrul Camerei Comunelor, intitulat „Impactul ajutorului extern acordat de Regatul Unit asupra protecției mediului și asupra adaptării la schimbările climatice și atenuării acestora”, publicat la 29 iunie 2011,

—

având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept obiective stabilite de comun acord de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 25 iunie 2009 referitoare la integrarea mediului în cooperarea pentru dezvoltare,

—

având în vedere Declarația de la Nairobi din 25 - 29 mai 2009 privind procesul african de combatere a schimbărilor climatice,

—

având în vedere întrebarea din 27 septembrie 2011 adresată Consiliului, referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP 17) (O-000216/2011 - B7-0639/2011), și întrebarea din 27 septembrie 2011 adresată Comisiei, referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP 17) (O-000217/2011 - B7-0640/2011),

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât există o mulțime de dovezi științifice care demonstrează existența schimbărilor climatice și a consecințelor acestora, fapt care impune cu necesitate acțiuni internaționale pentru a face față uneia dintre cele mai importante provocări ale secolului XXI și ale viitorului;

B.

întrucât obiectivul general ar trebui să rămână un acord internațional cu caracter juridic obligatoriu care să respecte principiul „responsabilității comune dar diferențiate”, recunoscându-se astfel rolul major pe care trebuie să-l joace țările dezvoltate și contribuția adecvată pe care trebuie să o aducă țările în curs de dezvoltare;

C.

întrucât angajamentele și promisiunile existente, făcute prin Acordul de la Copenhaga și oficializate prin Acordurile de la Cancun, sunt insuficiente pentru îndeplinirea obiectivului general de limitare a creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață la 2 °C („obiectivul de 2 °C”);

D.

întrucât Foaia de parcurs a Comisiei pentru trecerea la o economie competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, până în 2050, care stabilește obiective pe termen lung, reconfirmă obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în 2050 pentru a menține creșterea temperaturii, în contextul schimbărilor climatice, sub 2 °C, concluzionând totodată că o reducere în proporție de 80 % trebuie realizată până în 2050 în cadrul UE,

E.

întrucât este important să se pornească de la încrederea și transparența reinstaurate în timpul Conferinței de la Cancun (COP 16) pentru a menține dinamica politică necesară demarării unui acord internațional cuprinzător, cu obiective concrete și măsuri politice corespunzătoare,

F.

întrucât Acordurile de la Cancun îndeamnă țările dezvoltate să își stabilească obiective mai ambițioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a ajunge la un nivel compatibil cu intervalul 25-40 % AR4 al IPCC pentru anul 2020 comparativ cu nivelurile din 1990;

G.

întrucât, pentru ca probabilitatea de atingere a obiectivului de 2 °C să fie de doar 50 %, este necesară o reducere colectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările dezvoltate până la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40 % pentru anul 2020 comparativ cu nivelurile din 1990, stabilit în al patrulea raport de evaluare al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC 4AR),

H.

întrucât trebuie avute în vedere schimbările radicale la nivel geopolitic mondial din ultimele decenii, unele țări în curs de dezvoltare devenind actori politici și economici majori, ceea ce a condus la un nou echilibru al puterii și influenței, din care decurg roluri și responsabilități noi,

I.

întrucât țările europene trebuie să facă alegeri critice pentru a-și menține prosperitatea și securitatea în viitor și întrucât adoptarea unui obiectiv național de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care să fie în conformitate cu obiectivele privind schimbările climatice ale UE poate fi combinată cu o economie mai sănătoasă, cu o creștere a numărului de locuri de muncă ecologice și cu inovarea;

J.

întrucât, conform unor estimări, femeile reprezintă 70 % dintre persoanele sărace la nivel mondial, realizează două treimi din totalul orelor de lucru, dar dețin mai puțin de 1 % din proprietăți și sunt, prin urmare, mai puțin capabile să se adapteze și mai vulnerabile la schimbările climatice;

K.

întrucât articolul 7 din Acordurile de la Cancun subliniază că „egalitatea de gen și participarea efectivă a femeilor și a populațiilor indigene sunt importante pentru eficiența acțiunilor în toate aspectele legate de schimbările climatice”;

L.

întrucât între raportarea din sectorul exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii (LULUCF) în temeiul Convenției CCONUSC și contabilizarea emisiilor provenite din activitățile LULUCF în temeiul Protocolului de la Kyoto există diferențe semnificative în ceea ce privește domeniul de aplicare, structura și concepția, fapt care subminează eforturile părților de atenuare a schimbărilor climatice;

M.

întrucât, în temeiul Protocolului de la Kyoto, contabilizarea activității de „administrare a pădurilor”, care generează cea mai mare parte a emisiilor din sectorul LULUCF, are caracter voluntar;

N.

întrucât raportul pe 2010 privind dezvoltarea mondială estimează că în țările sărace, costul incremental total al atenuării și adaptării se va situa între 170 și 275 de miliarde USD pe an până în 2030;

O.

întrucât orice acord referitor la schimbările climatice ar trebui să țină seama de procesele de dezvoltare existente atât la nivel internațional (și anume ODM și Declarația de la Paris privind eficiența ajutorului), cât și la nivel național (programele naționale de acțiune pentru adaptare);

P.

întrucât ajutorul UE ar trebui să ajute țările în curs de dezvoltare să elimine treptat dezvoltarea care implică emisii ridicate de dioxid de carbon și să construiască infrastructuri cu emisii scăzute de dioxid de carbon, și întrucât ajutorul UE ar trebui, de asemenea, să sprijine dezvoltarea economică locală, locurile de muncă ecologice și reducerea sărăciei, și să nu fie legat de implicarea unor întreprinderi din UE sau folosit pentru subvenționarea acestora;

Q.

întrucât volumul actual al împrumuturilor acordate de Banca Mondială pentru sprijinirea producției de energie pe bază de combustibili solizi trebuie să fie în concordanță cu obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

R.

întrucât membrii parlamentelor, în special din țările în curs de dezvoltare, pot și ar trebui să joace un rol decisiv în acest proces, asigurând responsabilitatea și eficiența guvernamentală, precum și oferind o legătură esențială, în ceea ce privește cunoștințele, cu alegătorii, ambele aspecte fiind importante pentru asigurarea rezistenței unei țări în fața schimbărilor climatice;

S.

întrucât mecanismele financiare existente sunt complexe și fragmentate; întrucât angajamentul de a aloca 0,7 % din PIB pentru AOD (asistența oficială pentru dezvoltare), în vederea îndeplinirii ODM, nu a fost încă onorat de majoritatea țărilor donatoare; întrucât mecanismele financiare ale CCONUSC depind de întregirea resurselor prin intermediul contribuțiilor voluntare din partea donatorilor;

T.

întrucât o mai bună guvernanță forestieră reprezintă o premisă fundamentală pentru reducerea durabilă a despăduririlor; întrucât negocierile legate de climă trebuie să reflecte încercările anterioare de a soluționa problema despăduririlor și a degradării pădurilor, precum Planul de acțiune FLEGT al UE, conceput pentru a combate defrișările ilegale printr-o bună gestionare forestieră;

U.

întrucât ar trebui înființat un sistem comun de monitorizare a tuturor instrumentelor de finanțare pentru adaptare, pentru a asigura un sistem de finanțare responsabil și transparent;

1.

îndeamnă părțile să asigure încheierea unui acord internațional post-2012 cuprinzător, echitabil, ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să aibă la bază sistemul de norme internaționale din Protocolul de la Kyoto, să fie în conformitate cu obiectivul de 2 °C și să urmărească reducerea cât mai rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial și național;

2.

invită șefii de stat și de guvern din toată lumea să dea dovadă de un adevărat spirit de conducere și de voință politică în timpul negocierilor, și să acorde acestei chestiuni cea mai înaltă prioritate;

3.

îndeamnă UE să își reitereze public și fără echivoc angajamentul ferm cu privire la Protocolul de la Kyoto și să adopte toate măsurile necesare în vederea evitării oricăror diferențe între perioadele de angajament ale Protocolului de la Kyoto; invită așadar UE să declare public, înaintea Conferinței de la Durban, că este gata să continue a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto și să stabilească apoi măsuri concrete pentru a reduce decalajul enorm dintre obiectivele ambițioase de reducere din prezent și nivelurile necesare pentru a menține creșterea temperaturii pe glob sub 2 °C; invită UE să se asigure că decalajul este identificat și cuantificat la Conferința de la Durban și să solicite insistent măsuri pentru reducerea acestui decalaj;

4.

recunoaște, cu toate acestea, că sunt necesare progrese comparabile în cadrul Convenției, pentru a putea asigura un acord internațional echitabil, ambițios și juridic obligatoriu după 2012, care să conțină obiectivul de 2 °C; subliniază, în acest sens, importanța alianțelor (subglobale) cu statele cele mai progresiste ca mijloc de a oferi un impuls nou procesului de negociere; solicită COP să convină asupra unui mandat limitat în timp pentru a asigura implementarea cât mai rapidă a unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic bazat pe Convenție, cel târziu până în 2015; reamintește, în acest sens, că țările industrializate trebuie să își reducă, până în 2020, emisiile cu 25-40 % sub nivelurile din 1990, în timp ce țările în curs de dezvoltare împreună ar trebui să atingă o diferență substanțială, până la o valoare inferioară ratei de creștere a emisiilor preconizată în prezent, de ordinul a 15-30 % până în 2020;

5.

îndeamnă toți partenerii internaționali să reducă decalajul enorm care există între datele științifice și angajamentele actuale ale părților și să prezinte angajamente și acțiuni pentru reducerea emisiilor mai ambițioase decât cele din Acordul de la Copenhaga, având la bază principiul „responsabilității comune, dar diferențiate”, și să abordeze problema emisiilor din transportul aerian și maritim internațional și cea a HFC, pentru a asigura coerența cu obiectivul de 2 °C; remarcă faptul că comunicarea detaliată adresată părților cu privire la consecințele angajamentelor actuale și cu privire la ceea ce trebuie făcut în continuare este un pas important pentru sensibilizarea părților și pentru asigurarea unor angajamente mai importante;

6.

subliniază importanța progreselor ce vor fi realizate la Conferința de la Durban pentru implementarea în continuare a Acordurilor de la Cancun la, pentru fixarea unei date de vârf pentru emisiile globale și a obiectivului global de reducere a emisiilor pentru 2050, pentru definirea unei traiectorii clare pentru 2050, inclusiv a unor obiective globale intermediare de reducere a emisiilor, pentru obținerea unui acord asupra instrumentelor politice care să asigure realizarea obiectivelor, precum și pentru abordarea problemei generale a formei viitoarelor angajamente, atât pentru țările dezvoltate cât și pentru cele în curs de dezvoltare; reiterează faptul că, potrivit dovezilor științifice prezentate de IPCC, obiectivul pragului de 2 °C necesită ca nivelul maxim al emisiilor globale de gaze cu efect de seră să fie atins până în 2015 cel târziu, acestea urmând să fie reduse cu cel puțin 50 % comparativ cu nivelurile anului 1990 până în 2050 și să continue să scadă ulterior;

7.

solicită ca, la Conferința de la Durban, să se stabilească un proces prin care să se determine dacă angajamentele de reducere a emisiilor bazate pe nivelurile anuale record, obiectivul de reducere până în 2050 și obiectivul de 2 °C sunt adecvate;

8.

salută Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 care stabilește obiectivele pe termen lung, reconfirmând obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în 2050 pentru a menține creșterea temperaturii, în contextul schimbărilor climatice,sub 2 °C; ia act de concluzia potrivit căreia trebuie realizată în cadrul UE, până în 2050, o reducere de 80 %, iar o reducere liniară este justificată din punct de vedere economic;

9.

reiterează faptul că emisiile cumulate sunt decisive pentru sistemul climatic; ia act de faptul că, chiar și în cazul îndeplinirii obiectivelor pentru 2050 conform etapelor prevăzute în foaia de parcurs a Comisiei, în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, UE va fi în continuare responsabilă pentru emiterea unei cote aproape duble pe cap de locuitor din amprenta de carbon globală compatibilă cu obiectivul de 2 °C și că amânarea reducerii emisiilor crește cota cumulativă în mod semnificativ;

10.

salută ultimele comunicări ale Comisiei Europene și analizele sale cu privire la modul în care se poate realiza obiectivul de 30 % în materie de protecție climatică; susține opinia exprimată în aceste comunicări, conform căreia, indiferent de rezultatele negocierilor internaționale, este în interesul UE să-și propună un obiectiv de protecție climatică de peste 20 %, deoarece acest lucru generează locuri de muncă ecologice și stimulează totodată creșterea economică și siguranța;

11.

solicită UE și statelor membre, pe baza unor așteptări realiste cu privire la rezultatele probabile ale COP 17, să încheie cât mai multe acorduri parțiale în domenii precum știința, transferul tehnologic și LULUCF, pentru a menține evoluția globală pozitivă a negocierilor și pentru a oferi certitudini cu privire la viitoarele politici și negocieri legate de schimbările climatice;

12.

invită UE și statele sale membre să instituie un principiu de „justiție climatică”; insistă asupra faptului că cea mai mare nedreptate s-ar produce în cazul în care UE nu ar combate schimbările climatice, pentru că cel mai mult ar avea de suferit populația săracă din țările sărace;

13.

amintește faptul că țările sărace sunt cele mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice și au cea mai redusă capacitate de adaptare;

14.

subliniază faptul că reacțiile la schimbările climatice au un impact asupra egalității de gen la toate nivelurile și, pentru a asigura soluții favorabile pentru toți și pentru a evita inegalitățile tot mai grave, dimensiunea de gen ar trebui integrată în politicile privind clima în conformitate cu acordurile globale privind integrarea principiului egalității între femei și bărbați și cu Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

15.

subliniază necesitatea unei acțiuni mai extinse și mai eficiente a diplomației UE pentru mediu susținută de către toate instituțiile UE, înaintea Conferinței de la Durban (în special în ceea ce privește relațiile UE cu Africa), care să urmărească prezentarea unui profil mai clar al UE în cadrul politicilor destinate schimbărilor climatice, aducând o dinamică nouă în cadrul negocierilor internaționale în domeniu și încurajând partenerii din întreaga lume să introducă reduceri obligatorii ale emisiilor și măsuri adecvate de reducere și adaptare la schimbările climatice, în special cu referire la propunerea UE privind eliminarea completă a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050;

16.

invită Uniunea Europeană să preia inițiativa și să elaboreze o politică proprie ambițioasă în domeniul climei, care să reducă schimbările climatice, pentru a demonstra avantajele unei astfel de politici și a încuraja alte țări să facă același lucru;

17.

subliniază, în acest context, că este important ca Uniunea Europeană, ca actor major, cu un mesaj unitar, să urmărească un acord internațional ambițios, să aibă ambiții mari în negocierile COP 17 și să rămână unită;

18.

subliniază poziția unică a Uniunii Europene ca entitate supranațională care, pentru a crește eficiența metodelor sale de lucru, a trecut de la unanimitate la majoritate calificată în procesul decizional, ceea ce ar putea reprezenta o cale de urmat în viitor pentru CCONUSC;

19.

subliniază că, pentru a oferi un nou impuls și o nouă direcție în viitoarele negocieri, ar trebui să se acorde mai multă atenție faptului că, prin combaterea schimbărilor climatice, se pot crea atât oportunități economice, cât și modalități de formare a unor societăți bazate pe o utilizare mai eficientă a resurselor în general;

20.

este de părere că o consolidare a capacităților – nu numai în ceea ce privește transferul de tehnologie, ci și la nivel general – este de o importanță vitală și că, pentru aceasta, este necesară o abordare integrată și o arhitectură instituțională raționalizată, care să stimuleze sinergiile și coordonarea;

21.

subliniază importanța integrării sistematice a egalității de gen ca aspect transversal în structura de guvernanță a Fondului pentru combaterea schimbărilor climatice și a orientărilor operaționale;

22.

subliniază faptul că participarea echilibrată între femei și bărbați în toate etapele procesului decizional și în toate aspectele legate de finanțare este esențială; invită UE să depună eforturi pentru o reprezentare a femeilor de cel puțin 40 % în toate organismele relevante;

23.

subliniază faptul că, dacă UE ezită să se angajeze pentru o a doua perioadă în baza Protocolului de la Kyoto, aceasta va reprezenta un mesaj extrem de negativ pentru țările în curs de dezvoltare;

24.

salută succesele înregistrate prin încheierea Acordurilor de la Cancun la COP 16 în 2010, care recunosc problema globală urgentă a schimbărilor climatice și stabilesc obiective și modalități de soluționare a problemei, restabilind totodată încrederea în procesul CCONUSC ca mijloc de găsire a unei soluții globale privind schimbările climatice; solicită tuturor participanților să păstreze atmosfera pozitivă a negocierilor de la Cancun și așteaptă cu interes Conferința de la Durban pentru a avansa și mai mult în direcția continuării și consolidării unui regim multilateral reglementat privind schimbările climatice;

25.

reamintește în special recunoașterea obiectivului de 2 °C în cadrul Acordurilor de la Cancun, inclusiv necesitatea luării în considerare, cu ocazia primei revizuiri, a consolidării obiectivului global pe termen lung pe baza celor mai bune date științifice disponibile, referitor la o creștere globală a temperaturii de 1,5 °C, și demararea unui proces de definire a datei de vârf a emisiilor globale și a obiectivului de reducere a emisiilor globale pentru 2050, precum și măsuri politice care să permită realizarea obiectivelor stabilite;

26.

invită părțile să se folosească de Conferința de la Durban pentru a pune în funcție mecanismele necesare convenite (cum ar fi Fondul ecologic pentru climă, Comisia pentru adaptare), pentru a se concentra asupra creării unui mecanism tehnologic (inclusiv a Centrului și a Rețelei pentru climă) și a unui registru în care să fie consemnate acțiunile de reducere a emisiilor ale țărilor în curs de dezvoltare care au nevoie de sprijin internațional, precum și pentru a aborda problemele importante restante și pentru a avansa în stabilirea formei juridice a viitorului cadru post-2012 și a unui termen pentru asigurarea unui acord cu privire la acest cadru;

27.

subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare, la Conferința de la Durban, pentru a elabora dispozițiile privind transparența angajamentelor și a acțiunilor, precum și necesitatea de a cădea de acord asupra unui program de lucru clar în acest sens, care să includă măsurarea, raportarea și verificarea (MRV);

28.

constată că există încă discrepanțe la nivelul abordărilor sectoriale și a celor care nu se bazează pe piață și subliniază necesitatea de a aborda în special producția și consumul de hidrofluorocarburi (HFC) în temeiul Protocolul de la Montreal; observă că este necesară o abordare cuprinzătoare la nivel internațional cu privire la emisiile antropogene fără CO2 care au o influență asupra climei, nu în ultimul rând pentru că costul reducerii acestor emisii este mai scăzut decât cel al reducerilor preconizate în sectorul carbonic, chiar și dacă se ia în considerare prețul actual al carbonului; solicită reformarea mecanismelor bazate pe proiecte, precum mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN) și mecanismul de aplicare comună (MAC), evitând blocarea într-o infrastructură cu emisii ridicate de carbon, prin utilizarea necorespunzătoare a unor mecanisme flexibile, care conduc la o creștere a costurilor generale necesare pentru a atinge obiectivul de decarbonizare prin stabilirea unor standarde stricte legate de calitatea proiectelor, care să garanteze respectarea drepturilor omului și să ducă la reduceri ulterioare fiabile, ușor de verificat și reale ale emisiilor și să sprijine dezvoltarea sustenabilă în țările în curs de dezvoltare; în plus, sprijină opinia Comisiei potrivit căreia ar trebui să se ajungă la un acord cu privire la mecanisme sectoriale pentru țările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic, pentru perioada de după 2012, menținând accesul țărilor cel mai puțin dezvoltate la CDM de înaltă calitate; solicită ca orice mecanism internațional sectorial nou de acordare de credite compensatorii să asigure integritatea mediului și să includă beneficii climatice dincolo de abaterea de 15-30 % de la status-quo;

29.

solicită ca eficiența ecologică a obiectivelor de reducere a emisiilor din anexa I să constituie principiul director al abordării adoptate de UE cu privire la normele internaționale de contabilitate pentru administrarea pădurilor, la crearea unor mecanisme flexibile și la luarea în calcul a oricărei depășiri a obiectivelor în timpul primei perioade de angajamente din cadrul Protocolului de la Kyoto pentru obiectivele de după 2012;

30.

recunoaște importanța unei adaptări proactive la consecințele inevitabile ale schimbărilor climatice, în special în acele regiuni ale lumii care sunt în cea mai mare măsură afectate acestea, având în atenție cu precădere protejarea grupurilor celor mai vulnerabile din societățile respective; solicită, de aceea, ca la Durban să se ajungă la un acord care să cuprindă angajamente politice și financiare ferme de asistare a țărilor în curs de dezvoltare în procesul de consolidare a capacităților;

31.

reamintește faptul că țările dezvoltate s-au angajat să furnizeze resurse noi și suplimentare care provin din surse publice și private însumând cel puțin 30 miliarde USD în perioada 2010-2012 și 100 miliarde USD pe an până în 2020, acordându-se o atenție deosebită țărilor vulnerabile și celor cel mai puțin dezvoltate; invită Comisia și statele membre să își respecte angajamentele și să garanteze că resursele pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora vin în completarea obiectivului de 0,7 % din AOD, precum și să precizeze în ce măsură angajamentele vor fi acoperite din fonduri publice; subliniază, de asemenea, necesitatea mobilizării atât a fondurilor naționale, cât și a celor internaționale din toate sursele posibile pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv și pentru a identifica o cale pentru a introduce măsuri suplimentare de reducere a emisiilor în perioada 2013-2020; invită în continuare Conferința părților să stabilească un cadru pentru finanțarea măsurilor privind clima din perioada intermediară 20132020; în plus, subliniază necesitatea ca aceste finanțări să fie acordate pe baza unor reguli corecte, transparente și nediscriminatorii și să fie însoțite de o consolidare eficientă a capacităților, de reducerea barierelor tarifare și netarifare privind bunurile, serviciile și investițiile de mediu, de un sprijin concret acordat infrastructurilor cu emisii reduse și de reguli bine definite și fiabile;

32.

subliniază faptul că sunt necesare surse diverse și invită părțile să caute și alte surse de finanțare pe termen lung, capabile să genereze noile fluxuri financiare necesare, care să le completeze pe cele existente și să fie adecvate și previzibile;

33.

invită UE și statele membre ale acesteia să asigure o raportare cuprinzătoare și transparentă privind punerea în aplicare a unei finanțări rapide, precum și sprijinirea oportună a punerii în aplicare a măsurilor de atenuare și de adaptare în țările în curs de dezvoltare, și subliniază necesitatea de a evita un deficit al finanțării după 2012 (atunci când se încheie perioada de finanțare inițială rapidă) și să depună eforturi pentru a identifica o modalitate de a spori finanțarea măsurilor privind clima în perioada 2013-2020;

34.

subliniază importanța unor statistici fiabile privind emisiile, care să conțină date comparabile și rapoarte de evaluare periodice;

35.

solicită Conferința de la Durban să se ia măsuri concrete pentru punerea în aplicare a Acordurilor de la Cancun în ceea ce privește finanțarea pe termen lung, inclusiv sursele și extinderea finanțării după finanțarea rapidă începând din 2013; solicită, în acest context, utilizarea unor surse inovatoare de finanțare, stabilirea la nivel internațional a unei taxe pe tranzacțiile financiare și utilizarea veniturilor îndeosebi pentru a sprijini acțiunile de combatere a schimbărilor climatice din țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu obiectivele stabilite în cadrul CCONUSC;

36.

invită părțile să pună integral în funcțiune Fondul verde pentru climă la Conferința de la Durban și să îl dezvolte într-un mod care să garanteze că noul fond este capabil să sprijine schimbări profunde către o evoluție caracterizată de un nivel redus de emisii de dioxid de carbon și de o dezvoltare rezistentă la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare;

37.

invită Conferința părților să definească principiul „nou și suplimentar”;

38.

subliniază importanța predictibilității și a continuității finanțării măsurilor privind clima; solicită o transparență deplină și măsuri adecvate pentru a asigura creșterea volumului finanțărilor acțiunilor privind clima între 2013 și 2020; solicită, în această privință, să se elimine dubla contabilizare;

39.

invită Comisia să definească cât mai curând modalitatea și instrumentele de promovare și facilitare a contribuțiilor sectorului privat la finanțarea țărilor în curs de dezvoltare;

40.

invită Comisia să se asigure că acordurile privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală încheiate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, care constituie un instrument fundamental de încurajare a implicării sectorului privat în răspândirea de noi tehnologii, nu sunt repuse în discuție;

41.

amintește că actualele fluxuri financiare dedicate climei și îndreptate către țările în curs de dezvoltare, deși sunt în creștere, acoperă doar o mică parte (mai puțin de 5 %) din sumele estimate de care ar avea nevoie țările în curs de dezvoltare pe parcursul a mai multor zeci de ani;

42.

insistă asupra necesității creării, la Durban, a unei structuri financiare coerente pentru schimbările climatice, în mod deosebit pentru a garanta că după 2012 nu va exista un deficit de finanțare; subliniază, în acest context, faptul că este nevoie atât de resurse noi (de exemplu taxa pe tranzacții financiare, emiterea de drepturi speciale de tragere, taxele din domeniul transportului maritim și aerian etc.), cât și de mecanisme eficiente de punere în aplicare;

43.

susține înființarea unui mecanism de control al conformității, pentru a asigura o îndeplinire mai eficientă a angajamentelor în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, finanțarea, tehnologia și consolidarea capacităților;

44.

invită donatorii să-și asume angajamentul în legătură cu sumele destinate reîntregirii resurselor Fondului global de mediu și, în acest cadru, să acorde în continuare o prioritate deosebită țărilor africane și să aloce resurse financiare pe baza nevoilor și priorităților țărilor;

45.

invită Comisia și statele membre UE să dezvolte legături mai strânse între ODM și schimbările climatice, prin încorporarea efectelor schimbărilor climatice și a adaptării la acestea în proiecte și programe ce au ca scop realizarea ODM și în toate strategiile mai extinse de reducere a sărăciei, precum și în politicile de dezvoltare; solicită, în acest context, Comisiei să își actualizeze instrumentul de raportare financiară, pentru a facilita analiza financiară a angajamentelor UE referitoare la climă, precum și să integreze mai bine problemele legat de climă în politicile de dezvoltare;

46.

amintește faptul că numai finanțarea publică este fundamentală pentru a ajunge la comunitățile cele mai vulnerabile, care fac eforturi pentru a se adapta la schimbările climatice, precum și pentru a ajuta țările sărace să adopte strategii de dezvoltare durabilă; subliniază, de asemenea, că atât Comisia cât și guvernele statelor membre trebuie să se asigure că aceste fonduri vin în completarea obiectivelor privind ajutorul existente, în conformitate cu articolul 4 din CCONUSC; invită Comisia să prezinte, în conformitate cu Planul de acțiune de la Bali din decembrie 2007, criterii pentru „finanțarea suplimentară pentru probleme legate de climă” într-o manieră măsurabilă, raportabilă și verificabilă;

47.

amintește faptul că principiul „poluatorul plătește” vizează obținerea de efecte pozitive în ceea ce privește reducerea poluării și, cu toate acestea, există dificultăți în punerea sa în aplicare în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă, prin urmare, la o abordare mai aprofundată a acestei probleme în cadrul finanțării privind schimbările climatice pentru țările în curs de dezvoltare;

48.

solicită Băncii mondiale să se asigure că portofoliul său ia în considerare în mod inteligent problema climei;

49.

subliniază că ar trebui garantat echilibrul între bărbați și femei în cadrul tuturor organismelor decizionale din sectorul finanțării măsurilor privind clima, inclusiv în cadrul Consiliului de conducere al Fondului verde pentru climă și al altor posibile subcomitete pentru mecanisme individuale de finanțare; subliniază faptul că membrilor societății civile, inclusiv reprezentanților organizațiilor active în domeniul egalității de gen și reprezentanților grupurilor de femei, ar trebui să li se acorde posibilitatea de a participa în mod activ la lucrările Consiliului de conducere al Fondului verde pentru climă și la cele ale organelor intermediare ale acestuia;

50.

subliniază faptul că inegalitățile de gen în ceea ce privește accesul la resurse, inclusiv la creditare, la serviciile de informare publică, la informații și la tehnologie trebuie să fie luate în considerare la stabilirea activităților de reducere a emisiilor; subliniază faptul că eforturile de adaptare ar trebui să abordeze în mod sistematic și efectiv impactul specific al schimbărilor climatice asupra femeilor și bărbaților în domeniul energiei, apei, securității alimentare, al agriculturii și pescuitului, al biodiversității și serviciilor ecosistemice, al sănătății, industriei, așezărilor umane, al gestionării dezastrelor și conflictelor și al securității;

51.

subliniază faptul că multe țări avansează rapid în direcția noii economii ecologice și aceasta din diferite motive, printre care protecția climei, deficitul de resurse și eficiența utilizării resurselor, securitatea energetică, inovarea și competitivitatea; remarcă, de exemplu, amploarea programelor de investiții destinate tranziției energetice în țări precum Statele Unite ale Americii, China și Coreea de Sud; invită Comisia să analizeze astfel de programe, inclusiv nivelul obiectivelor lor și să evalueze riscul ca UE să piardă rolul de lider;

52.

salută aceste mișcări internaționale și reiterează faptul că acțiunea coordonată la nivel internațional contribuie la abordarea preocupărilor legate de relocarea emisiilor de dioxid de carbon din sectoarele în cauză relevante, în special sectoarele mari consumatoare de energie; solicită încheierea unui acord pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru industriile mari producătoare de dioxid de carbon;

53.

este preocupat de faptul că criza financiară și bugetară care afectează majoritatea economiilor industrializate a diminuat nivelul atenției guvernelor față de negocierile internaționale privind clima de la Durban; consideră că efortul UE de a-și transforma economia nu trebuie să se diminueze, de exemplu în scopul de a evita relocarea locurilor de muncă și, în special, a locurilor de muncă ecologice, și că UE trebuie să-și convingă partenerii din întreaga lume, inclusiv China și SUA, că reducerea emisiilor este posibilă fără o pierdere a competitivității și a locurilor de muncă, în special dacă acestea sunt efectuate în mod colectiv;

54.

subliniază necesitatea de a concepe și de a pune în aplicare urgent o strategie globală privind materiile prime și resursele, inclusiv în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor în toate sectoarele economiei, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, pentru a obține o creștere economică durabilă pe termen lung, și invită UE și statele sale membre să ofere un exemplu în acest sens; invită UE și statele sale membre să sprijine țările în curs de dezvoltare atât la nivel național, cât și local, punând la dispoziție expertiza proprie în ceea ce privește exploatarea durabilă, eficiența sporită a resurselor, reutilizarea și reciclarea;

55.

consideră că abordările sectoriale combinate cu limite maxime la nivelul întregii economii în țările industrializate pot contribui la reconcilierea luptei împotriva schimbărilor climatice cu competitivitatea și creșterea economică; subliniază importanța adoptării unei abordări holistice, orizontale, sectoriale a emisiilor industriale ca o valoare adăugată în negocierile internaționale și în ceea ce privește obiectivele europene privind emisiile de CO2; speră că o astfel de abordare ar putea, de asemenea, face parte dintr-un cadru internațional post-2012 pentru combaterea schimbărilor climatice;

56.

subliniază rolul mecanismului de dezvoltare nepoluantă în reducerea emisiilor și în accelerarea transferului de tehnologie de către industria europeană; reamintește că este necesară reformarea mecanismului de dezvoltare nepoluantă în sensul impunerii unei calități stricte a proiectelor pentru a garanta un standard ridicat al acestora, cu reduceri fiabile, verificabile și cu adevărat suplimentare ale emisiilor și care să sprijine, de asemenea, dezvoltarea durabilă în țările respective; consideră că, în viitor, mecanismul de dezvoltare nepoluantă ar trebui să se limiteze la țările cel mai puțin dezvoltate;

57.

reiterează faptul că piața globală a carbonului ar constitui o bază solidă pentru a realiza atât reduceri semnificative ale emisiilor, cât și condiții echitabile de concurență pentru industrie; invită UE și partenerii săi să găsească, în viitorul apropiat, modalitatea cea mai eficace pentru promovarea legăturilor dintre schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și alte sisteme de comercializare ce urmăresc realizarea unei piețe globale a carbonului, asigurând o mai mare diversitate a opțiunilor de reducere a emisiilor, o dimensiune mai adecvată a pieței și a lichidităților, transparență și, în final, o alocare mai eficientă a resurselor;

58.

salută acordul realizat la Cancun privind Cadrul de adaptare de la Cancun, cu scopul intensificării acțiunilor de adaptare la schimbările climatice, precum și a celor vizând crearea unui mecanism tehnologic, care să includă Comitetul executiv pentru tehnologie, un Centru și o Rețea de tehnologie climatică, și să stimuleze dezvoltarea și transferul tehnologiei, realizând un echilibru adecvat între adaptare și atenuare și drepturile de proprietate intelectuală, pentru sistemul să fie pe deplin operațional;

59.

subliniază faptul că dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor inovatoare sunt esențiale în lupta împotriva schimbărilor climatice și, în același timp, pentru a convinge partenerii UE din întreaga lume că reducerile de emisii sunt posibile fără o pierdere a competitivității și a locurilor de muncă; solicită un angajament internațional pentru creșterea investițiilor în cercetare și dezvoltare în domeniul tehnologiilor inovatoare în sectoarele de interes; consideră că este esențial ca Europa să conducă prin puterea exemplului, majorând considerabil cheltuielile pentru cercetare în domeniul tehnologiilor industriale și energetice ecologice și eficiente din punct de vedere energetic, și că Europa ar trebui să dezvolte o strânsă cooperare științifică în acest domeniu cu partenerii internaționali, cum ar fi țările BRIC și Statele Unite ale Americii;

60.

consideră că inovarea este esențială pentru menținerea creșterii temperaturii globale sub 2 °C și observă că există modalități diferite de încurajare a inovării; invită Comisia să evalueze diferitele mecanisme pentru a recompensa întreprinderile ce dețin poziții de frunte, care diferă în funcție de capacitatea lor de a inova și de a transfera și aplica tehnologii la nivel global;

61.

subliniază importanța realizării unei cooperări mai strânse între Europa și țările cele mai puțin dezvoltate; invită, prin urmare, Comisia să prezinte în timp util, înainte de Conferința de la Durban, idei pentru programele de cercetare comună cu privire la sursele alternative de energie și cu privire la modul în care UE poate să încurajeze cooperarea în diferite sectoare industriale între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, acordând o atenție deosebită Africii;

62.

îndeamnă la stabilirea unui cadru instituțional care să abordeze toate aspectele legate de dezvoltarea și transferul de tehnologie, în special printr-o concentrare deosebită asupra „tehnologiei adecvate” (AT), care este concepută ținându-se seama cu precădere de aspectele ecologice, etice, culturale, sociale, politice și economice ale comunității pe care o vizează; solicită crearea unui fond de brevete, în cadrul căruia mai multe brevete deținute de diferite entități, cum ar fi întreprinderi, universități sau institute de cercetare, sunt puse în comun la dispoziția celorlalți, în vederea producerii sau continuării cercetării; solicită, de asemenea, recunoașterea dreptului țărilor în curs de dezvoltare de a utiliza pe deplin facilitățile oferite de acordul TRIPS;

63.

ia act de potențialul imens al energiilor regenerabile în multe țări în curs de dezvoltare; invită UE și statele membre să pună în aplicare proiecte privind energiile regenerabile în țări în curs de dezvoltare și să pună la dispoziția acestora tehnologie, expertiză și investiții;

64.

consideră că sunt necesare studii adecvate privind migrația ca rezultat al schimbărilor climatice pentru a aborda în mod corespunzător această problemă.

65.

regretă că potențialul de economisire de energie nu este valorificat în mod corespunzător nici la nivel internațional, nici în UE; subliniază că economisirea de energie permite crearea de locuri de muncă și economii financiare și crește securitatea energetică, competitivitatea și nivelul de reducere a emisiilor; invită UE să acorde mai multă atenție economisirii de energie în cadrul negocierilor internaționale referitoare la transferul de tehnologie, la planurile de dezvoltare pentru țările în curs de dezvoltare sau la asistența financiară;

66.

consideră că este foarte important pentru negocierile privind schimbările climatice ca țările industrializate să își îndeplinească angajamentele de finanțare asumate la Copenhaga și Cancun; solicită punerea în aplicare rapidă și coordonată la nivel internațional a obiectivului G-20 de la Pittsburg de a elimina treptat pe termen mediu subvențiile ineficiente în favoarea combustibililor fosili, ceea ce ar demonstra o contribuție importantă la protejarea climei și care ar fi deosebit de relevantă în contextul actual al deficitului public din multe țări;

67.

subliniază faptul că aproximativ 2 miliarde de persoane de pe tot globul nu au în continuare acces la energie durabilă și la prețuri accesibile; subliniază necesitatea de a aborda problema sărăciei energetice în conformitate cu obiectivele politicii privind schimbările climatice; constată disponibilitatea tehnologiilor energetice atât pentru protecția mediului la nivel global, cât și pentru îndeplinirea necesităților de dezvoltare locală;

68.

consideră că Europa ar trebui să sprijine eforturile Africii de Sud de a spori capacitatea țărilor africane de a găsi parteneri și finanțare pentru investițiile în energia din surse regenerabile și în tehnologiile ecologice;

69.

solicită stabilirea unui acord la Durban privind o serie de norme solide legate de LULUCF care să mărească nivelul de ambiție al părților vizate în anexa I, să realizeze reduceri ale emisiilor provenite din silvicultură și utilizarea terenurilor, să prevadă ca părțile vizate în anexa I să justifice orice creșteri ale emisiilor din LULUCF și să fie coerente cu angajamentele existente ale părților de a proteja și de a consolida puțurile și rezervoarele de gaze cu efect de seră pentru a conserva integritatea ecologică a contribuției acestui sector la reducerea emisiilor; pe lângă normele solide de contabilizare în domeniul LULUCF, solicită stabilirea unor măsuri de politică prin care să se recunoască valoarea carbonului stocat în produsele forestiere stocate;

70.

consideră că raportarea în sectorul LULUCF trebuie să aibă un an/o perioadă ca bază istorică fixă și trebuie aplicată în cadrul Protocolului și al Convenției de la Kyoto;

71.

solicită, în acest sens, ca emisiile (eliminări și degajări) rezultate din administrarea pădurilor fie incluse în mod obligatoriu în angajamentele părților din anexa I, de reducere a emisiilor în sectorul LULUCF după -2012;

72.

invită Comisia, statele membre și toate părțile să colaboreze în cadrul Organismului auxiliar pentru consultanță științifică și tehnologică, precum și în cadrul altor organisme internaționale pentru a stabili o nouă definiție ONU a pădurilor pe bază de biom, care să reflecte diferențele mari de biodiversitate, precum și valorile de carbon din diferite biomuri, stabilind totodată o distincție clară între pădurile native și cele în care predomină monoculturile de arbori și de specii alogene;

73.

ia act cu îngrijorare de ipoteza neutralității, din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, a biomasei utilizate pentru producția energetică, ipoteză predominantă în contabilitatea conform CCONUSC; solicită stabilirea unor norme contabile noi și mai robuste, care să dezvăluie adevăratul potențial al energiei din surse ecologice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

74.

încurajează înființarea unui fond pentru recompensarea sau acordarea de stimulente pentru reducerea emisiilor prin intermediul practicilor sustenabile de gestionare a terenurilor, inclusiv prin conservarea pădurilor, gestionarea sustenabilă a pădurilor, evitarea despăduririlor, împăduriri și agricultură sustenabilă;

75.

amintește faptul că, pentru a reduce emisiile cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor, este nevoie să se treacă de la un proces limitat de cuantificare a fluxurilor de carbon aferente pădurilor la o abordare mai amplă, inclusiv la identificarea factorilor direcți și indirecți care provoacă despăduririle, pe baza unui proces de consultare similar celui propus de Acordul pentru parteneriat voluntar;

76.

recunoaște nevoia de stabilitate a cadrului juridic în cazul unui mecanism de finanțare pe termen lung pentru REDD+; îndeamnă Conferința părților să definească un mecanism pentru a mobiliza fonduri suplimentare destinate REDD+ din surse publice și private;

77.

subliniază necesitatea continuării acțiunilor la COP 17 de implementare a REDD+ (reducerea emisiilor provenite din despădurire și din degradarea pădurilor), a rezolvării posibilelor deficiențe în acest sens, mai ales în ceea ce privește finanțarea pe termen lung și sistemele robuste și transparente de monitorizare forestieră, precum și a consultării efective a părților și a comunităților indigene și locale;

78.

subliniază faptul că felul în care este conceput mecanismul REDD+ ar trebui să asigure avantaje semnificative pentru biodiversitate și servicii ecosistemice esențiale pe lângă atenuarea schimbărilor climatice și ar trebui să contribuie la consolidarea drepturilor și la îmbunătățirea mijloacelor de trai ale persoanelor dependente de resursele forestiere, în special în comunitățile indigene și locale;

79.

consideră că mecanismul de finanțare pentru REDD ar trebui să se bazeze pe criterii de performanță, inclusiv pe guvernanța forestieră, și să țină seama de obiectivele Planului strategic pentru biodiversitate 2011, convenit în cadrul CBD COP 10 de la Nagoya;

80.

subliniază necesitatea de a accelera finanțarea publică, bazată pe performanțe, a acțiunii REDD+, care recompensează reducerea defrișărilor, în conformitate cu nivelurile naționale de referință, pentru a pune capăt defrișării brute a pădurilor tropicale până în 2020 cel târziu;

81.

regretă faptul că finanțarea REDD se bazează pe o astfel de definiție largă a pădurilor, care ar putea include monoculturi de specii alogene; consideră că această definiție poate (oferind un stimulent viciat) devia finanțarea de la protecția atât de necesară a pădurilor vechi și străvechi către culturi noi comerciale, precum și de la inovare;

82.

invită, de asemenea, UE să se asigure că REDD + include mecanisme de protecție prin care să se garanteze că drepturile persoanelor care trăiesc în păduri nu sunt încălcate și că se pune capăt în mod eficient despăduririlor; insistă în special asupra faptului că REDD + nu ar trebui să submineze progresele făcute până în prezent în cadrul FLEGT (aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier), în special în ceea ce privește guvernanța forestieră, clarificarea și recunoașterea drepturilor tradiționale asupra pământului;

83.

salută progresele recente din cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) privind introducerea unor măsuri obligatorii vizând eficiența energetică pentru transportul maritim internațional, dar observă că acesta nu este decât un prim pas; invită UE să susțină necesitatea unor obiective ambițioase de reducere a emisiilor în domeniul transportului maritim, pentru a încuraja progrese suplimentare în cadrul OMI în luarea măsurilor necesare în vederea reducerilor globale obligatorii ale emisiilor rezultate din transportul maritim în cadrul CCONUSC;

84.

subliniază că, în urma creșterii traficului, emisiile cauzate de transportul maritim vor crește la rândul lor, în ciuda acestor măsuri, acestea aplicându-se doar navelor noi; consideră, de aceea, că în această privință ar trebui pus accentul pe abordări alternative (cum ar fi stabilirea prețului carbonului sau măsuri suplimentare pentru navele existente, axate pe tehnologie);

85.

invită UE să se asigure că ia în considerare în întregime, în cadrul acordului internațional, impactul transportului aerian, sub forma obiectivelor obligatorii de reducere a emisiilor pentru aviație, și îndeamnă toți actorii să se asigure că aceste obiective sunt susținute de structuri de aplicare; consideră că rezolvarea acestui aspect a devenit din ce în ce mai presantă și susține includerea transportului aerian în sistemul UE de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră;

86.

recunoaște principiul „responsabilităților comune, dar diferențiate” și pledează pentru introducerea unor instrumente internaționale, care să includă obiective de reducere globală a emisiilor, pentru a diminua impactul asupra climei al aviației și al transportului maritim internațional;

87.

consideră că delegația UE joacă un rol vital în cadrul negocierilor privind schimbările climatice și, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputații din Parlamentul European nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferinței anterioare a părților; se așteaptă ca cel puțin președinților delegației Parlamentului European să li se permită accesul la reuniunile de coordonare ale UE de la Durban;

88.

constată că, în conformitate cu Acordul-cadru dintre Comisie și Parlament din noiembrie 2010, Comisia trebuie să faciliteze includerea deputaților PE ca observatori în delegațiile Uniunii care participă la negocierile pentru acordurile multilaterale; reamintește că, în temeiul Tratatului de la Lisabona (articolul 218 din TFUE), Parlamentul trebuie să își dea aprobarea pentru acordurile dintre Uniune și țările terțe sau organizațiile internaționale;

89.

reamintește obligația părților la CCONUSC de a încuraja o cât mai largă participare la procesul CCONUSC, inclusiv a organizațiilor neguvernamentale; susține participarea Forumului Internațional al Popoarelor Indigene la negocierile COP 17 deoarece aceste popoare sunt afectate în mod deosebit de schimbările climatice și de mecanismele de adaptare la schimbările climatice;

90.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și CCSCONU, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre UE.