COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.11.2011

COM(2011) 815 final

VOL. 1/5

COMUNICARE A COMISIEI

Analiza anuală a creșterii pe 2012

Introducere

Previziunile de toamnă pentru perioada 2011-2013, publicate de Comisie la 10 noiembrie 2011, arată că redresarea economică cunoaște o perioadă de stagnare și că scăderea nivelului de încredere afectează investițiile și consumul. Această lipsă de încredere se datorează efectului negativ cumulat al crizei datoriei suverane, al situației din sectorul financiar și al încetinirii economiei mondiale. Acest impact a fost extrem de acut în zona euro. Prin urmare, este probabil ca PIB-ul să stagneze în următorul an, iar în 2012 se prevede o creștere globală de numai 0,6 % la nivelul UE. Este posibil ca nivelul șomajului să rămână ridicat, în jur de 10 % în 2012 și 2013, accentuând impactul social al crizei.

În lipsa unui răspuns convingător la criza din zona euro, situația se va deteriora rapid în întreaga Uniune Europeană. Perspectivele de creștere pentru toate statele membre, fie că fac sau nu parte din zona euro, depind de adoptarea unor măsuri decisive pentru gestionarea crizei datoriei suverane și de puterea de a demonstra că euro este o monedă stabilă și puternică, iar statele din zona euro sunt hotărâte și capabile să pună în aplicare politici economice solide. Având în vedere aversiunea față de risc existentă pe piețele financiare, aceste aspecte nu sunt încă rezolvate. Această perioadă prelungită de nesiguranță trebuie să ia sfârșit. Așa cum reiese din mai multe decizii ale Consiliului European și ale reuniunilor la nivel înalt din zona euro, cea mai recentă fiind decizia din 26-27 octombrie 2011, liderii UE sunt pregătiți să facă tot ceea ce este necesar pentru a găsi o soluție la actuala criză, aceștia având în vedere chiar posibilitatea unei noi modificări a tratatului. Deși este de înțeles și necesar, se consumă prea mult timp și prea multă energie politică pentru adoptarea de măsuri de urgență și se alocă prea puțin timp punerii în aplicare a schimbărilor de politică, care vor permite economiile noastre să înregistreze creșteri mai importante.

Viitorul semestru european va fi primul care urmează să fie pus în aplicare ca parte a recentei consolidări a guvernanței economice în zona euro și la nivelul Uniunii în general 2 . „Pachetul de șase măsuri” legislative va consolida în mod semnificativ Pactul de stabilitate și de creștere și va extinde supravegherea fiscală. Pentru prima dată, va fi introdusă o procedură de monitorizare și de corectare a dezechilibrelor macroeconomice: procedura de dezechilibru excesiv. Comisia a prezentat recent noi propuneri 3 menite să consolideze supravegherea politicilor bugetare ale statelor membre din zona euro, în special în cazul statelor membre din zona euro care se confruntă cu dificultăți majore în ceea ce privește stabilitatea financiară sau care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv. Noul cadru de guvernanță va asigura o mai mare integrare și disciplină.

Analiza anuală a creșterii din acest an pune un accent deosebit pe nevoia de punere în aplicare. Acum, după ce s-a ajuns la un acord privind un nou mod de guvernanță economică, recunoscând în continuare interdependența economiilor statelor membre, principala prioritate trebuie să fie punerea în aplicare a măsurilor deja convenite, cu un accent clar asupra acțiunilor de stimulare a creșterii. Reușita depinde de succesiunea și coerența acțiunilor, tot la nivelul întregii UE, precum și de capacitatea de a-și asuma rolul de lider în efectuarea schimbării și de a demonstra corectitudinea măsurilor adoptate.

Deși situația trebuie soluționată urgent, progresele înregistrate de către statele membre în punerea în aplicare a orientărilor din analiza anuală a creșterii pe 2011 sunt sub așteptări. La nivel național, nu s-au asumat pe deplin schimbările radicale hotărâte în ceea ce privește viitoarea guvernanță economică. Uneori există un decalaj între momentul adoptării deciziilor la nivelul UE și perioada de timp necesară pentru transpunerea acestora în decizii de politică națională. Pentru a remedia această situație, în următorul semestru european statele membre trebuie să conștientizeze caracterul urgent al situației și să întreprindă în continuare acțiuni rapide și evidente pentru punerea în aplicare a orientărilor existente la nivelul UE. Există probleme de punere în aplicare și la nivelul UE, întrucât deciziile deja adoptate nu sunt pe deplin puse în aplicare de statele membre, chiar în domenii de importanță majoră precum piața comună, întrucât propuneri cu un impact important asupra creșterii sunt încă în proces de adoptare prin codecizie, iar fondurile de care dispun statele membre în cadrul fondurilor structurale nu sunt folosite.

În plus, accentul trebuie pus simultan pe măsurile de reformă cu efect de creștere pe termen scurt și pe modelul de creștere potrivit pe termen mediu. Piețele financiare evaluează sustenabilitatea datoriilor publice ale statelor membre pe baza unor perspective de creștere pe termen lung, a capacității de a adopta decizii importante privind reforma structurală și angajamentul acestora de a îmbunătăți concurența.

Pentru 2012, Comisia consideră că eforturile la nivel național și la nivelul UE ar trebui să se concentreze pe următoarele cinci priorități:

1.Continuarea consolidării fiscale diferențiate favorabile creșterii

Consolidarea fiscală riguroasă este un mijloc pentru atingerea unui obiectiv, fiind esențială pentru restabilirea stabilității macrofinanciare ca bază pentru creștere și pentru asigurarea continuității modelului social european. Nivelul datoriei publice a crescut în mod considerabil – cu 20 de puncte procentuale, în medie, în perioada 2007-2010, ca urmare a crizei - și se preconizează că, până în 2012, va ajunge la 85 % din PIB la nivelul UE și la 90 % în zona euro.

În conformitate cu abordarea convenită la nivelul UE, s-au adoptat măsuri semnificative pentru consolidarea finanțelor publice și, dacă nu se modifică politicile, se preconizează că, în 2013, deficitul public va scădea, ajungând, în medie, la puțin peste 3 % din PIB în UE. Astfel, ritmul consolidării este, în general, proporțional cu eforturile necesare, cu condiția să se respecte în continuare angajamentele asumate.

Având în vedere că statele membre nu sunt toate în aceeași situație, ar trebui adoptate strategii diferențiate în cadrul comun, ținându-se seama de riscurile fiscale și macrofinanciare specifice fiecărei țări, și anume:

statele membre care beneficiază de programe de asistență financiară și cele a căror piață face obiectul unui control amănunțit ar trebui să își respecte în continuare obiectivele bugetare convenite, în ciuda eventualei modificări a condițiilor macroeconomice;

statele membre cu un deficit de adaptare semnificativ în cadrul procedurii de deficit excesiv sau cu un deficit mare ar trebui să își accelereze eforturile de consolidare. Este posibil ca, în mod limitat, principalul scenariu macroeconomic să fie revizuit în scădere, însă acest lucru nu ar trebui să ducă la întârzieri în ceea ce privește corectarea deficitelor excesive;

în statele membre care nu au un deficit excesiv și care se află pe drumul cel bun în ceea ce privește ajustările în vederea realizării obiectivelor pe termen mediu, politica bugetară poate avea un rol contraciclic și stabilizator, atât timp cât sustenabilitatea fiscală pe termen mediu nu este în pericol;

deși s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește obiectivul general de consolidare fiscală, efectele distributive ale reformelor necesită o monitorizare mai detaliată, pentru a evita riscul de a nu lua în calcul anumiți factori de creștere și de a combina dificultățile sociale existente.

În ceea ce privește cheltuielile, statele membre ar trebui să mențină creșterea cheltuielilor publice sub rata tendinței de creștere a PIB-ului pe termen mediu. Comisia consideră că statele membre ar trebui să abordeze în special următoarele aspecte:

acordarea de prioritate cheltuielilor favorabile creșterii, cum ar educația, cercetarea, inovarea și energia, care sunt investiții în viitoarea creștere, și asigurarea eficienței unor astfel de cheltuieli. Conform primelor indicii, statele membre dispun de modele foarte diferite. De asemenea, ar trebui să se bucure de mai multă atenție menținerea sau consolidarea acoperirii și a eficacității serviciilor de ocupare a forței de muncă și politicile active privind piața forței de muncă, cum ar fi programele de formare pentru persoane aflate în șomaj;

continuarea reformei și a modernizării sistemelor de pensii, respectarea tradițiilor naționale privind dialogul social pentru asigurarea unor pensii sustenabile și adecvate, prin modificarea vârstei de pensionare în funcție de creșterea speranței de viață, prin restricționarea schemelor de pensionare anticipată, prin încurajarea prelungirii vieții active, prin uniformizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați și prin încurajarea efectuării de economii private complementare care să asigure un nivel mai ridicat al pensiilor. Ar trebui ca această modernizare să fie însoțită de o reformă a sistemelor de sănătate menită să asigure eficiența din punctul de vedere al costurilor și sustenabilitatea acestora.

Pentru a ține mai bine seama de necesitatea integrării politicii fiscale, analiza anuală a creșterii din acest an cuprinde o nouă anexă privind politicile fiscale din statele membre favorabile creșterii și o mai bună coordonare fiscală în UE 4 , o chestiune extrem de relevantă și pentru Pactul euro plus. Pentru ca veniturile să contribuie mai mult la consolidarea fiscală, trebuie acordată mai multă atenție arhitecturii și structurii sistemelor fiscale, pentru ca acestea să fie mai eficace, eficiente și echitabile, luând în considerare și faptul că este posibil ca statele membre să fie nevoite să mărească impozitele. Deja în multe state membre au loc reforme fiscale. Acestea ar trebui să țină seama de următoarele aspecte:

există posibilități de lărgire a bazei de impozitare pentru anumite impozite și, prin urmare, de creștere a veniturilor sau de reducere a ratelor de impozitare mari cu efecte de distorsiune. De exemplu, reducerile și scutirile de la baza de impozitare standard creează adeseori distorsiuni economice și afectează eficiența sistemului fiscal. Este vorba în special de scutirile și reducerile de TVA, dar și de impozitul pe venit pentru întreprinderi și persoane fizice. Eliminarea treptată a unor subvenții ascunse ar putea lărgi baza de impozitare. Ar trebui eliminate în special subvențiile dăunătoare mediului;

ar trebui depuse eforturi mai mari pentru a nu se mai pune accentul pe impozitarea muncii, ci pe impozitarea care este mai puțin dăunătoare pentru creșterea economică: de exemplu, creșterea consumului, taxele de mediu sau impozitele pe avere (de exemplu, taxe pe proprietăți imobiliare de mare valoare) pot contribui la scăderea sarcinii fiscale asupra veniturilor salariale, sporind astfel atractivitatea unui loc de muncă. Atunci când se introduc schimbări în sistemul de impozitare, trebuie să se acorde o atenție specială nevoilor celor mai vulnerabile grupuri;

în mai multe state membre, o colectare mai eficientă a impozitelor și o abordare a problemei evaziunii fiscale pot spori veniturile guvernamentale. La acest lucru va contribui și o aplicare mai eficientă a normelor fiscale în toate domeniile fiscalității. Ar trebui consolidate măsurile de promovare a trecerii de la munca informală sau nedeclarată la ocuparea unui loc de muncă legal;

vor începe să fie disponibile noi surse de venituri naționale, cum ar fi licitarea certificatelor de emisie de CO2 și licitarea spectrului de frecvențe, care ar putea fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor în domenii favorabile creșterii economice 5 , inclusiv creșterea ecologică, dat fiind angajamentul de a consacra o parte substanțială din aceste noi resurse combaterii schimbărilor climatice;

pentru ca reformele lor fiscale să aibă un impact maxim, statele membre ar trebui să își coordoneze eforturile prin intensificarea dialogului la nivelul UE. Ar trebui să se înregistreze progrese în ceea ce privește propunerile anunțate de Comisie în ultima sa analiză anuală a creșterii, și anume propunerile privind o bază de impozitare consolidată comună pentru întreprinderi, o taxă pe tranzacțiile financiare și o taxă pe energie, care se află în prezent pe masa organului legislativ european. 

2.Reluarea activității normale de creditare

Un sistem financiar sănătos și, în special, un sector bancar solid contribuie la creștere. Băncile au avut un comportament abuziv, care a condus la apariția crizei, care la rândul său a generat o fragilizare generalizată a sectorului și acum riscă să acționeze ca o frână în calea redresării economice. Reinstaurarea unui climat de încredere a investitorilor va necesita consolidarea pozițiilor financiare ale băncilor și adoptarea de măsuri de sprijinire a accesului băncilor la finanțare și va contribui la ruperea legăturii dintre criza datoriei suverane și sectorul financiar.

Se află în desfășurare o revizuire majoră a reglementării și a supravegherii sectorului financiar și multe dintre noile decizii sunt deja în curs de aplicare. Obiectivul urmărit constă în abordarea deficiențelor din actualul cadru de reglementare și supraveghere și în crearea structurilor mai normale de creditare pentru întreprinderi și persoane fizice, fără asumarea unui risc excesiv, ca în perioada premergătoare crizei.

Într-o perspectivă pe termen scurt, Comisia consideră că ar trebui să se acorde prioritate următoarelor aspecte:

consolidarea pozițiilor financiare ale băncilor de importanță sistemică pentru a reflecta riscurile sporite de pe piețele datoriei suverane; măsurile în acest domeniu se vor baza pe propunerea Autorității bancare europene; va fi esențial să se asigure că băncile își măresc fondurile proprii, în primul rând consolidându-și propriile poziții financiare și nu restricționând nejustificat împrumuturile acordate economiei reale. În plus, băncile ar trebui să respecte normele stabilite în materie de prime și salarii;

facilitarea accesului băncilor la finanțarea la termen prin punerea în aplicare a unor măsuri temporare (de exemplu, garanții publice) pentru a limita impactul reformei din sectorul bancar asupra fluxului de credite către economia reală, evitând riscul impunerii unor condiții și mai stricte în ceea ce privește activitatea de creditare. Atât capitalizarea (atunci când are loc cu ajutorul resurselor publice), cât și furnizarea de garanții publice ar trebui să se desfășoare respectând pe deplin normele privind ajutoarele de stat;

crearea unui regim specific adaptat piețelor de creștere ale IMM-urilor care să le permită acestora să fie mai vizibile pentru investitori și impunerea unor cerințe proporționale pentru cotarea la bursă a IMM-urilor. Ar trebui revizuite și normele prudențiale, pentru a se asigura că acestea nu afectează, în mod nejustificat, acordarea de împrumuturi IMM-urilor;

colaborarea cu Banca Europeană de Investiții, pentru ca aceasta să își mențină și să își sporească activitatea de creditare a IMM-urilor într-un ritm susținut, și crearea de sinergii de dezvoltare cu Fondul european de investiții prin operațiuni de partajare a riscurilor și crearea unui fond al fondurilor 6 , care să furnizeze capital fondurilor ce vizează investițiile în mai multe state membre;

dezvoltarea unui nou sistem european pentru operațiuni de capital de risc care să permită fondurilor de capital de risc din UE să își comercializeze fondurile și să mobilizeze capitaluri la nivel paneuropean în cadrul pieței unice. Drepturile de desfășurare a activității în altă țară vor fi acordate pe baza unei înregistrări unice în statul membru de origine și vor fi condiționate de respectarea obligațiilor simplificate de raportare și a unor reguli adaptate referitoare la organizarea și desfășurarea activității economice;

finalizarea punerii în aplicare a unui nou cadru de reglementare pentru piețele financiare din UE, în conformitate cu angajamentele G20 și consolidarea noilor acorduri la nivelul UE de supraveghere financiară.

3.Promovarea creșterii și a competitivității în prezent și în viitor

Consolidarea fiscală și redresarea sectorului financiar sunt necesare, dar nu și suficiente pentru a asigura creșterea. Având în vedere necesitatea consolidării fiscale, reformele structurale trebuie să joace un rol esențial în creșterea eficienței generale și în capacitatea de adaptare a economiei UE. În timp ce efectele de consolidare a creșterii care decurg din reformele structurale dau rezultate treptat, în timp, crearea unei perspective de creștere și mai mari poate avea un efect pozitiv pe termen scurt, sporind încrederea și oferind sprijin statelor membre, în special celor care sunt supuse presiunii pieței.

Majoritatea motoarelor de creștere se află în mâinile statelor membre, așa cum se arată și în recomandările formulate în cadrul semestrului european. De exemplu, reformele naționale în domenii precum serviciile, industriile de rețea și sectorul public ar trebui accelerate pentru a spori potențialul de creștere al UE. Punându-se accentul pe utilizarea eficientă a resurselor, de exemplu în domenii precum eficiența energetică și reducerea deșeurilor, se poate îmbunătăți competitivitatea, se pot crea noi locuri de muncă și se poate proteja mediul. Reformele care îmbunătățesc mediul de afaceri și competitivitatea ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate.

Deja cu mult timp înainte de actuala criză, performanțele generale înregistrate de UE au fost mai slabe decât performanțele principalilor concurenți. În ciuda faptului că s-au înregistrat progrese în domeniul ocupării forței de muncă, UE a rămas în urmă mai ales în ceea ce privește productivitatea, iar această diferență de productivitate este în creștere. Există mulți factori care explică existența acestei diferențe. Dar există două obstacole specifice pentru UE în comparație cu o serie de alți concurenți majori: în primul rând, piața europeană este în continuare extrem de fragmentată și nu permite întreprinderilor să crească și să beneficieze de aceleași economii de scară; în al doilea rând, mai multe condiții-cadru - de la accesul la finanțare la capacitățile de inovare sau obstacolele normative - sunt mai puțin favorabile creșterii și investițiilor la nivelul întreprinderilor.

Previziunile pe termen mediu arată că, dacă nu se vor adopta reforme structurale, UE se va limita la o creștere lentă. Pentru fiecare stat membru s-au identificat, în cadrul recomandărilor UE specifice fiecărei țări, domeniile prioritare specifice care trebuie să facă obiectul reformei. Acțiunile întreprinse la nivelul UE pot sprijini și completa acțiunile naționale; a se vedea, de exemplu, Actul privind piața unică, propus de Comisie și aprobat de Parlamentul European și de Consiliul European. Dacă ar fi aplicate atât de fiecare stat membru în parte, cât și la nivelul UE, ca parte a unei acțiuni mai extinse, o serie de motoare de creștere ar putea da rezultate rapide în 2012.

Trei exemple de potențial de creștere

Piața unică digitală a UE poate fi construită prin:

–crearea unei piețe UE pentru securizarea sistemelor de plată mobile și online, îmbunătățind, în același timp, normele privind protecția datelor și promovând utilizarea informațiilor din sectorul public;

–punerea la dispoziție a unui spectru de frecvențe mai larg, în special pentru piața datelor mobile, aflată în plină expansiune. În același timp, trebuie încurajate investițiile în conexiunile în bandă largă de mare viteză;

–reducerea costurilor și îmbunătățirea calității serviciilor de livrare a bunurilor și a serviciilor cumpărate online, inclusiv prin asigurarea unui nivel suficient de protecție a consumatorilor;

–eliminarea restricțiilor de vânzare bazate pe naționalitate sau rezidență; Comisia va contribui la aceasta prin publicarea de orientări privind punerea în aplicare a articolului 20 din Directiva privind serviciile;

–dezvoltarea de sisteme online de soluționare a litigiilor pentru a asigura un arbitraj rapid și fiabil pentru consumatori și întreprinderi în caz de litigiu;

–utilizarea puterii de care dispune TIC pentru a furniza energie inteligentă și sisteme de transport care să unească toate colțurile Uniunii. Rețelele electrice inteligente, nivelurile ridicate de eficiență energetică și utilizarea la scară largă a energiei regenerabile, posibile datorită utilizării avansate a TIC, precum și logistica de primă clasă care deservește piața internă sunt componente esențiale ale unei economii moderne și competitive și cruciale pentru dezvoltarea UE în anii care vor urma.

O piață internă reală pentru servicii

–În multe state membre, operatori economici nu sunt la curent cu toate posibilitățile pe care le oferă Directiva privind serviciile. În unele state membre nu există încă „ghișee unice”, care să ajute întreprinderile să obțină informațiile relevante și să urmeze formalitățile. Comisia ia măsuri pentru a asigura transpunerea directivei de către statele membre care nu au făcut încă acest lucru. Se vor efectua teste de performanță pe sectoare și, până la sfârșitul anului 2012, se vor lua măsuri de urmărire pentru asigurarea punerii în aplicare integrale.

–Intensificarea concurenței și a competitivității în sectorul comerțului cu amănuntul, reducerea barierelor în calea intrării și a ieșirii de pe piață a întreprinderilor, eliminarea restricțiilor nejustificate aplicate serviciilor comerciale și profesionale, profesiilor juridice, consultanței în domeniul contabil sau tehnic și sectorului de sănătate și celui social.

–Eliminarea barierelor tehnice, administrative și societale care afectează procesele tehnologice și de producție inovatoare, inclusiv adoptarea tehnologiilor generice esențiale.

Dimensiunea externă a creșterii

–Mobilizarea potențialului de care dispune comerțul exterior: creșterea globală din următorii ani va proveni în proporție de 90 % din exteriorul UE. Se pot întreprinde numeroase măsuri pentru a ajuta întreprinderile din UE, în special IMM-urile 7 , să exploateze această creștere. Încă din timpul crizei, schimburile comerciale au contribuit la atenuarea șocului: în 2010, un sfert din creșterea economică a UE s-a datorat comerțului cu partenerii din afara UE. Acordurile comerciale încheiate recent cu țările vecine și acordul de liber schimb semnat recent cu Coreea de Sud oferă posibilitatea obținerii a numeroase avantaje din exploatarea noilor oportunități pe care le presupune, iar acestea ar trebui prezentate în mod corespunzător întreprinderilor.

Mobilizarea bugetului UE pentru creștere și competitivitate

În condițiile actuale de rigoare bugetară, posibilitățile de stimulare fiscală sunt foarte limitate. Cu toate acestea, este posibilă utilizarea resurselor existente pentru a produce un impact mai puternic asupra creșterii și a competitivității. Pentru perioada 2007-2013, este disponibil un buget de 347 de miliarde EUR pentru investiții în statele membre în cadrul politicii de coeziune. În unele state, fondurile UE pot reprezenta până la 4% din PIB. După un început timid, angajamentele și plățile înregistrează o creștere, deși inegală la nivelul UE. Utilizarea potențialului oferit de fondurile structurale ale UE poate și trebuie să contribuie la reluarea creșterii economice.

–Există încă destule posibilități de utilizare sau de reprogramare a fondurilor disponibile pentru stimularea creșterii și a competitivității și pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări prezentate în cadrul primului semestru european. Multe programe care s-au bucurat de succes au un impact imediat, de exemplu programele care sprijină, cu ajutorul Fondului social european, stagiile pentru tineri, sau programele de investiții în eficiența energetică pentru gospodării și întreprinderi. Astfel de programe sunt foarte eficiente și reprezintă un mod inteligent de a crea locuri de muncă la nivel local, mai ales în sectorul construcțiilor, care se confruntă cu dificultăți.

–Pentru statele membre care beneficiază de programe de asistență financiară, Comisia a propus majorarea cotelor de cofinanțare pentru a se asigura că investițiile necesare au loc acum, în ciuda constrângerilor serioase care afectează bugetele naționale. Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să adopte aceste propuneri până la sfârșitul anului 2011.

–Pentru a contribui la crearea infrastructurii necesare în domeniile transporturilor, energiei și TIC, Comisia a propus, de asemenea, utilizarea de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor, menite să stimuleze finanțarea privată a principalelor proiecte de infrastructură care pot genera fluxuri de venit. O fază pilot a obligațiunilor de finanțare a proiectelor a fost prezentată pentru a face o legătură între actualul buget și bugetele viitoare ale UE și pentru a devansa finanțarea unora dintre aceste proiecte-cheie.

Un program bine orientat pentru accelerarea creșterii

Pentru a sprijini aceste eforturi, Comisia a identificat o serie de decizii la nivelul UE care, dacă ar fi adoptate rapid, ar putea da un impuls imediat creșterii economice 8 . Aceasta implică:

o mai bună valorificare a măsurilor deja convenite la nivelul UE;

accelerarea procesului de adoptare, de către Parlamentul European și Consiliu, a actelor legislative restante;

accelerarea procesului de analizare a propunerilor pe care Comisia le va prezenta în lunile următoare.

Detaliile sunt prezentate în anexă și Comisia așteaptă cu interes discuțiile care vor avea loc în viitorul apropiat cu Parlamentul European și cu Consiliul privind adoptarea, în procedură accelerată, a unui pachet de măsuri privind creșterea.

4.Abordarea aspectelor legate de șomaj și de consecințele sociale ale crizei

Impactul social al crizei este amplu. Deși UE a reușit să creeze milioane de locuri de muncă și să mărească numărul de persoane ocupate încă de la mijlocul anilor '90, din 2008 nu s-au mai înregistrat progrese. Prin urmare, șomajul a crescut în mod semnificativ, în spațiul UE înregistrându-se în prezent 23 de milioane de șomeri.

Criza determină schimbări majore în întreaga economie, întreprinderile aflându-se în curs de restructurare rapidă, multe persoane intrând și ieșind de pe piața muncii și condițiile de muncă adaptându-se la mediile în schimbare. Având în vedere că șansele de a găsi un loc de muncă sunt în scădere, un procent semnificativ din populație s-ar putea să nu facă față acestor tranziții. Numărul șomerilor pe termen lung a crescut, existând riscul ca aceștia să rămână definitiv fără loc de muncă. Punerea în aplicare a unor politici echilibrate de flexicuritate îi poate ajuta pe lucrători să își schimbe locul de muncă și să se adapteze la situațiile de pe piața forței de muncă. În același timp, efectul îmbătrânirii populației accelerează în prezent retragerea lucrătorilor cu experiență de pe piața forței de muncă și perspectiva unei stagnări/diminuări a populației active este iminentă în mai multe state membre.

Amploarea și ritmul acestor schimbări creează riscul unui decalaj structural între cererea și oferta de forță de muncă, care va prejudicia redresarea economică și creșterea economică pe termen lung. În vreme ce șomajul a atins cote ridicate, de la mijlocul anului 2009 a crescut și numărul de posturi vacante. Această situație a fost cauzată de condițiile neadecvate de salarizare, de lipsa competențelor adecvate sau de mobilitatea geografică limitată.

Încă înainte de declanșarea crizei, performanțele statelor membre în ceea ce privește încadrarea tuturor grupelor de vârstă în câmpul muncii, precum și în ceea ce privește educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții variau foarte mult și media totală a UE avea un nivel tot mai scăzut pe plan internațional.

Mobilizarea forței de muncă pentru creștere economică

Pentru a crea locuri de muncă și pentru a asigura o redresare economică care să creeze locuri de muncă, Comisia consideră că statele membre ar trebui să acorde o prioritate deosebită următoarelor aspecte:

continuarea punerii în aplicare a recomandărilor convenite referitoare la revizuirea mecanismelor de stabilire a salariilor, în conformitate cu practicile naționale de dialog social, pentru a reflecta mai bine evoluția productivității, și ajustarea în continuare a ajutoarelor de șomaj, împreună cu măsuri eficiente de activare și cu scheme adecvate de formare și de sprijin, pentru a facilita întoarcerea în câmpul muncii;

sporirea mobilității forței de muncă prin înlăturarea obstacolelor juridice rămase, prin facilitarea recunoașterii calificărilor și a experienței profesionale, prin consolidarea cooperării dintre serviciile publice de ocupare a forței de muncă și prin revizuirea funcționării pieței locuințelor și a furnizării infrastructurii de transport;

restricționarea accesului la schemele de pensionare anticipată și la alte posibilități de ieșire anticipată de pe piața muncii și susținerea, în același timp, a unei vieți active mai îndelungate prin îmbunătățirea accesului la învățare pe tot parcursul vieții, prin adaptarea locurilor de muncă la o forță de muncă mai diversificată și prin crearea de oportunități de angajare pentru lucrători mai în vârstă, inclusiv prin intermediul stimulentelor;

promovarea creării de întreprinderi și a activităților independente, inclusiv a antreprenoriatului social, prin îmbunătățirea calității sistemelor de sprijin și prin promovarea competențelor antreprenoriale;

dezvoltarea de inițiative care să faciliteze dezvoltarea sectoarelor cu cel mai mare potențial de angajare, inclusiv în economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al resurselor (locurile de muncă „verzi”), în sectorul sănătății și în cel social (locuri de muncă „albe”) și în economia digitală.

Sprijin pentru ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor

O atenție specială trebuie acordată tinerilor. Între 2008 și 2010, numărul total de șomeri tineri (sub 25 de ani) din UE a crescut cu un milion, acesta devenind astfel unul dintre grupurile care au fost cel mai grav afectate de criza economică. Rata șomajului la nivelul UE a depășit 20 %, valorile maxime ajungând la peste 40 % în unele state membre. Acest grup se confruntă, de asemenea, cu o serie de alte provocări structurale, care împiedică integrarea tinerilor pe piața muncii. De exemplu, 40 % din persoanele tinere angajate lucrează pe bază de contracte temporare. În plus, unul din șapte tineri (14,4 %) iese din sistemul de învățământ la sfârșitul ciclului inferior de învățământ secundar și nu mai urmează alte studii sau cursuri de formare.

În aceste condiții, Comisia consideră că statele membre ar trebui să acorde prioritate următoarelor aspecte:

identificarea celor mai urgente nevoi și propunerea unor acțiuni concrete, vizând în special tinerii care nu sunt încadrați în câmpul muncii, care nu urmează studii sau cursuri de formare, precum și angajamentele de a promova programe de ucenicie, contracte de stagiu și competențe antreprenoriale de calitate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită formării vocaționale în cadrul sistemelor de învățământ terțiar și obținerii experienței de muncă;

instituirea de relații cu parteneri sociali pentru a pune în aplicare angajamentele de a promova programe de ucenicie și contracte de stagiu de calitate , mai ales în sectoare cu dificultăți în ocuparea posturilor vacante, astfel încât tinerii să dobândească experiență de muncă reală și să pătrundă repede pe piața muncii;

reformarea legislației privind protecția locurilor de muncă în urma consultării cu partenerii sociali, reducerea rigidității excesive a contractelor pe durată nedeterminată, oferirea unei protecții și facilitarea accesului pe piața muncii celor din afara acesteia, în special al tinerilor;

adaptarea în continuare a sistemelor de educație și formare pentru a reflecta condițiile de pe piața muncii și cererea de competențe, în timp ce se consolidează eficacitatea și calitatea acestora și se pune accentul pe sectoarele și profesiile în care se înregistrează cel mai pronunțat deficit de competențe sau de forță de muncă - de exemplu, numărul absolvenților cu studii în domeniul IT nu a mai crescut din 2008 și dacă această situație persistă, UE va avea nevoie de 700 000 de specialiști IT până în 2015;

revizuirea calității și a modului de finanțare a universităților și luarea în considerare a unor măsuri, cum ar fi introducerea unor taxe de școlarizare pentru învățământul terțiar, alături de împrumuturi pentru studenți și scheme de acordare a burselor sau de surse alternative de finanțare, inclusiv utilizarea fondurilor publice pentru a mobiliza investițiile private.

Protejarea persoanelor vulnerabile

Pe lângă realitățile economice, și țesutul social ale UE este pus la încercare. Criza a afectat în mod disproporționat persoanele care erau deja vulnerabile și a creat noi categorii de persoane amenințate de sărăcie. Există, de asemenea, semne clare care indică o creștere a numărului de persoane care se află la limita sărăciei din punct de vedere al veniturilor, în special a sărăciei infantile și a excluziunii sociale, cu probleme acute de sănătate și lipsa unui adăpost în cazurile cele mai extreme. Persoanele cu legături reduse sau inexistente cu piața muncii – cum ar fi pensionarii sau persoanele vulnerabile dependente de prestații sociale, de exemplu cei care își cresc singuri copiii – sunt, de asemenea, expuse la schimbările care afectează calcularea și eligibilitatea sursei lor de venit. 

Comisia consideră că statele membre ar trebui să acorde prioritate următoarelor aspecte: 

îmbunătățirii continue a eficacității sistemelor de protecție socială și asigurarea faptului că stabilizatorii sociali automați își pot îndeplini rolul în mod adecvat, evitând retragerile precipitate ale extinderilor anterioare în ceea ce privește acoperirea și eligibilitatea până la reluarea procesului de creare a noi locuri de muncă;

punerea în aplicare a unor strategii de incluziune activă, care să cuprindă măsuri de activare a pieței forței de muncă și servicii sociale adecvate și accesibile, pentru a preveni marginalizarea grupurilor vulnerabile;

garantarea accesului la servicii care sprijină integrarea pe piața muncii și în societate, inclusiv prin asigurarea accesului la un cont de plăți de bază, prin furnizarea de energie electrică clienților vulnerabili și prin accesul la locuințe la prețuri accesibile.

5.    modernizarea administrației publice

Calitatea administrației publice la nivel european, național, regional și local este un element determinant al competitivității și un important factor de productivitate. Presiunea exercitată în prezent asupra finanțelor publice conduce la schimbări majore și la restructurarea sectorului public. O provocare trebuie transformată într-o oportunitate. Deși reforma sectorului public nu poate fi realizată de pe o zi pe alta, se resimte necesitatea de a-i da un nou impuls în condițiile actuale.

Interdependența și complexitatea administrării structurilor de guvernanță UE pe mai multe niveluri a arătat, în special sub presiunea crizei, că situația poate fi îmbunătățită. Statele membre au nevoie de administrații performante pentru a-și putea îndeplini în întregime rolul în cadrul UE, pentru a-și onora obligațiile și pentru a se asigura că cetățenii lor pot beneficia pe deplin de avantajele pe care le presupune statutul de membru UE. Punerea în aplicare cu succes a politicilor UE în domenii importante, de la control vamal la calitatea statisticilor, se bazează pe capacitatea fiecărui stat membru de a obține rezultatele stabilite. Problemele persistente legate de punerea în aplicare a legislației UE, sau de utilizarea fondurilor structurale, sunt, în multe cazuri, rezultatul unei slabe capacități administrative.

În multe state membre, este posibilă o creștere a eficienței în furnizarea serviciilor publice, precum și a transparenței și a calității administrației publice și a sistemului judiciar. În special, este nevoie de o îmbunătățire a performanțelor sistemului de justiție civilă, pentru ca plângerile să fie soluționate întru-un interval rezonabil de timp – întârzierea nejustificată este costisitoare pentru întreprinderi și presupune adesea incapacitatea acestora de a valorifica noi oportunități de afaceri. În acest context, Comisia și-a exprimat intenția de a propune îmbunătățirea eficacității normelor privind insolvența transfrontalieră. Un alt domeniu în care diferitele obiective de politică trebuie armonizate este cel al eliberării permiselor de construcții – în acest domeniu, Comisia a propus recent un nou regulament privind orientările pentru infrastructuri energetice transeuropene 9 . Acestea sunt doar câteva exemple – este cert că abordarea acestora și a altor probleme existente ar permite armonizarea obiectivelor de consolidare fiscală și îmbunătățirea aspectelor legate de competitivitate și de creștere.

Comisia promovează un program de reglementare inteligentă, conceput pentru a garanta că UE dispune de reglementări de înaltă calitate în domeniile în care aceasta este necesară, și că nu intervine decât în situațiile în care acțiunea la nivelul UE este mai eficientă decât cea la nivel național, în conformitate deplină cu principiul subsidiarității. O parte integrantă a acestui program o constituie intenția de a simplifica legislația UE existentă și de a o revizui constant pentru ca aceasta să fie mereu actuală și adecvată. La fel de important este și programul Comisiei de a reduce sarcinile administrative și birocrația – Comisia a depășit deja obiectivul de reducere cu 25 % prin redactarea unor propuneri care permit reducerea sarcinilor administrative cu 31 % dacă propunerile sale sunt adoptate de colegislator. Comisia a propus recent 10 un nou regim pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici, excluzându-le practic din sfera de aplicare a noilor regulamente UE, exceptând cazul în care se poate demonstra că ar trebui incluse. Chiar și în situațiile în care IMM-urile intră sub incidența unor noi reglementări, se va studia posibilitatea unor regimuri de aplicare mai relaxate. Îmbunătățirea constantă a consultării cu părțile interesate, evaluările de impact bazate pe fapte concrete și concentrarea asupra măsurilor de punere în aplicare pe baza legislației UE vor continua să ocupe un loc central în cadrul programului Comisiei.

Comisia consideră că statele membre ar trebui să acorde prioritate următoarelor aspecte:

îmbunătățirea mediului de afaceri prin minimizarea sarcinilor administrative, inclusiv prin evitarea „suprareglementării” în momentul transpunerii legislației UE și prin reducerea reglementărilor și a autorizațiilor inutile și introducerea unor proceduri mai simple și mai rapide, în special în sistemele lor judiciare. În cadrul propunerii sale privind excluderea microîntreprinderilor din sfera de aplicare a noilor reglementări, Comisia a anunțat că va păstra un registru al propunerilor sale de a reduce sarcinile administrative pe parcursul procesului de codecizie și de transpunere la nivel național, pentru a putea semnala cazurile în care legislatorul adaugă sarcini pe parcursul acestui proces;

garantarea faptului că schimburile între administrații și întreprinderi, precum și între administrații și cetățeni, se pot realiza în mod digital, pentru a îmbunătății eficiența administrativă, transparența și calitatea serviciilor. Serviciilor publice online pot fi deosebit de avantajoase pentru IMM-uri și ar trebui să fie adaptate la nevoile acestora;

facilitarea creării de noi întreprinderi prin punerea în aplicare a angajamentului din Small Business Act (Legea privind întreprinderile mici) de a reduce timpul necesar pentru înființarea unei societăți la 3 zile. Cele douăzeci și cinci de state membre care nu au făcut încă acest lucru ar trebui să facă schimbările necesare pentru a îndeplini acest obiectiv până la sfârșitul anului 2012;

în cazul în care ratele de absorbție a fondurilor structurale ale UE sunt scăzute, consolidarea capacității administrative, cu includerea expertizei necesare și a continuității gestionării, pentru a asigura canalizarea mai rapidă a fondurilor neutilizate spre proiecte generatoare de creștere și utilizarea asistenței tehnice disponibile în acest scop.

6.Concluzie

Economia UE traversează cea mai dificilă perioadă din istoria sa. Analiza anuală a creșterii pe 2012 se axează pe punerea în aplicare a priorităților convenite în contextul noii guvernanțe economice și a Strategiei Europa 2020. Aceasta ia în considerare nevoia de a ajusta nivelul ambițiilor și prioritățile în funcție de un context economic care se înrăutățește. Comisia invită:

Consiliul European să ia notă de această analiză anuală a creșterii și să solicite formațiunilor Consiliului să o analizeze și să prezinte un raport Consiliului European de primăvară astfel încât Consiliul European din martie să poată adopta orientări adecvate pentru semestrul european din 2012;

statele membre să reflecte orientările convenite de Consiliul European de primăvară în următoarele lor programe de stabilitate și de convergență și în programele naționale de reformă din primăvara anului 2012. Acestea vor fi examinate de Comisie anul viitor, atunci când va emite recomandări specifice fiecărei țări, noi sau actualizate, luând în considerare gradul de punere în aplicare a recomandărilor din 2011, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului euro plus;

statele membre să accelereze punerea în aplicare a programelor lor de stabilitate și de convergență, a programelor naționale de reformă și a recomandărilor din 2011 specifice fiecărei țări;

Parlamentul European și Consiliul European să supună lista propunerilor anexate la prezenta comunicare unei proceduri rapide, în vederea adoptării acestora până la sfârșitul anului 2012.

I.O mai bună valorificare a măsurilor deja convenite la nivelul UE

Aplicarea integrală a Directivei privind serviciile

ACȚIUNE NECESARĂ:

toate statele membre să transpună până la sfârșitul anului 2011 (raport privind punerea în aplicare până la sfârșitul anului 2011/începutul anului 2012);

toate ghișeele unice să fie instituite până la sfârșitul anului 2011;

rezultatele controlului privind eficacitatea directivei, aflat în curs de desfășurare, să fie publicate în cursul celui de-al doilea trimestru al anului 2012 și măsuri subsecvente să fie adoptate înainte de sfârșitul anului 2012;

Comisia să propună orientări privind punerea în aplicare bazate pe articolul 20 din directivă pentru a elimina restricțiile de vânzare bazate pe naționalitate sau rezidență în primul trimestru al anului 2012.

Finalizarea pieței integrate a energiei, consumatorii având astfel posibilitatea să aleagă între diferiți furnizori, iar piețele devenind complet accesibile pentru furnizorii de energie.

ACȚIUNE NECESARĂ:

toate statele membre să transpună fără întârziere cel de al doilea și cel de al treilea pachet privind energia (termenul-limită de transpunere a fost jumătatea anului 2011);

Consiliul și Parlamentul să adopte rapid regulamentul privind orientările pentru infrastructuri energetice transeuropene;

Comisia să propună primul set de orientări privind punerea în aplicare și de coduri de rețea în 2012 (anunțate în cel de al treilea pachet) în vederea finalizării lucrărilor până în 2014.

Punerea în aplicare a Directivei privind plățile efectuate cu întârziere ar trebui devansată din martie 2013 în martie 2012, pentru a ajuta IMM­urile.

ACȚIUNE NECESARĂ: toate statele membre să anticipeze data, de facto, dacă nu de jure.

Punerea completă în aplicare a Acordului de liber schimb cu Coreea

ACȚIUNE NECESARĂ:

campanii în fiecare stat membru pentru a face cunoscute oportunitățile care vor apărea în Coreea în 2012;

monitorizarea de către Comisie a punerii în aplicare și prezentarea unui raport privind îmbunătățirea accesului pe piață până la sfârșitul anului 2012.

II.Accelerarea procesului de adoptare, de către Consiliu și de către Parlamentul European, a actelor legislative restante

Se estimează că propunerea de brevet european unitar, care oferă protecție în 25 de state membre, ar putea duce la o reducere de 80 % a costurilor pentru întreprinderi (propunere din SMA)

ACȚIUNE NECESARĂ:

acord politic al miniștrilor din 25 de state membre asupra brevetului unitar până la sfârșitul anului 2011;

adoptarea regulamentelor de punere în aplicare și acord la nivel politic/semnarea Acordului UPC, în urma votului Parlamentului European din februarie 2012.

Acord privind revizuirea Regulamentului privind serviciile de roaming, care va crea mai multe oportunități pentru întreprinderi și o scădere a prețurilor pentru consumatori 

ACȚIUNE NECESARĂ: Consiliul și Parlamentul European să aprobe propunerea Comisiei [COM (2011) 402] în primul trimestru al anului 2012 (regulamentul aflat în vigoare expiră la 30 iunie 2012).

Revizuirea prevăzută a directivelor privind conturile anuale ar simplifica obligațiile în materie de raportare, în special prin scutiri pentru microîntreprinderi și prin reducerea sarcinii pentru întreprinderile mici

ACȚIUNE NECESARĂ:

acord politic cu privire la propunerea Comisiei privind contabilitatea pentru Microentități [COM (2009) 35 COD] până la sfârșitul anului 2011;

adoptarea propunerii privind revizuirea Directivelor contabile [COM (2011) 684] până la sfârșitul anului 2012 (propunere din SMA).

Mărirea ratelor de cofinanțare pentru fondurile structurale în țările beneficiare, așa cum s-a propus, ar permite mobilizarea rapidă a fondurilor UE pentru a sprijini creșterea economică

ACȚIUNE NECESARĂ: adoptarea propunerii Comisiei [COM (2011) 482] până la sfârșitul anului 2011.

Propunerea de directivă privind economisirea de energie ar promova o utilizare mai eficientă a energiei

ACȚIUNE NECESARĂ:

adoptarea Directivei de către Consiliu și Parlamentul European în primul semestru al anului 2012;

toate statele membre să-și stabilească obiectivele privind eficiența și să transmită primele rapoarte până la sfârșitul anului 2012 (după adoptarea directivei).

Încheierea celorlalte acorduri comerciale, care sunt în curs de negociere, cu principalii parteneri strategici

ACȚIUNE NECESARĂ:

sub rezerva poziției partenerilor, încercarea de a încheia negocierile cu India și Ucraina până în momentul următoarelor reuniuni la nivel înalt cu aceste țări;

sub rezerva poziției partenerilor, încercarea de a încheia negocierile cu Canada, Singapore și Malaysia cel târziu în cursul anului 2012;

finalizarea în mod formal, la începutul anului 2012, a acordurilor cu Peru și Columbia, pentru care negocierile s-au încheiat deja.

Revizuirea legislației privind Sistemul european de standardizare (TIC și servicii) (propunere din SMA)

ACȚIUNE NECESARĂ: Consiliul și Parlamentul European să aprobe propunerea Comisiei [COM (2011) 315] până la sfârșitul anului 2012.

Acord privind propunerile referitoare la impozitarea economiilor

ACȚIUNE NECESARĂ: încheierea dezbaterii, aflate deja într-un stadiu avansat, din cadrul Consiliului privind propunerea de impozitare a economiilor [COM (2008) 727] înainte de sfârșitul anului 2011.

Mandatarea Comisiei să negocieze cu țările terțe acorduri fiscale specifice în numele întregii Uniuni Europene, pentru combaterea evaziunii fiscale în mod eficient, evitându-se, în același timp, dubla impune

ACȚIUNE NECESARĂ:

aprobarea directivelor de negociere până în martie 2012;

adoptarea acordului antifraudă cu Liechtenstein până la sfârșitul anului 2011;

propunere din partea Comisiei privind paradisurile fiscale până la sfârșitul anului 2012.

Adoptarea legislației europene comune facultative în materie de vânzare

ACȚIUNE NECESARĂ: Consiliul și Parlamentul European să aprobe propunerea Comisiei [COM (2011) 636] până la sfârșitul anului 2012.

III.Adoptarea rapidă a propunerilor viitoare pe care Comisia le va prezenta în lunile următoare, inclusiv:

Cele douăsprezece propuneri din cadrul Actului privind piața unică, în special: 

facilitarea accesului la capitalul de risc în întreaga Europă prin intermediul unui pașaport UE – propunere a Comisiei la 30 noiembrie 2011, aprobare de către Consiliu și de către Parlamentul European până la sfârșitul anului 2012;

crearea unei baze juridice comune pentru recunoașterea reciprocă a autentificării electronice și a semnăturii electronice la nivel transfrontalier – propunere a Comisiei în al doilea trimestru din 2012, aprobare de către Consiliu și de către Parlamentul European până la sfârșitul anului 2012;

revizuirea cadrului de achiziții publice pentru a oferi norme mai simple și proceduri mai eficiente – propunere a Comisiei la 13 decembrie 2011, aprobare de către Consiliu și de către Parlamentul European până la sfârșitul anului 2012;

legislație privind modernizarea sistemului de recunoaștere a calificărilor profesionale.

ACȚIUNE NECESARĂ: Consiliul și Parlamentul European să adopte măsurile până la sfârșitul anului 2012.

Alte propuneri:

O inițiativă privind oportunitățile oferite tinerilor pentru a stimula încadrarea tinerilor în câmpul muncii a tinerilor, în special, accesul la un prim loc de muncă, la programe de ucenicie și la stagii.

ACȚIUNE NECESARĂ: Propunere a Comisiei până la sfârșitul anului 2011, aprobare de către Consiliu și de către Parlamentul European până la sfârșitul lunii iunie 2012.

Gestionarea colectivă a drepturilor – pentru a permite crearea unei piețe unice pentru muzica online și a moderniza gestionarea drepturilor de autor în UE.

ACȚIUNE NECESARĂ: Propunere a Comisiei în primul trimestru al anului 2012, aprobare de către Consiliu și de către Parlamentul European până la sfârșitul anului 2012.

Propunere privind plățile online pentru a îmbunătăți încrederea și concurența, două aspecte importante în prezent.

ACȚIUNE NECESARĂ: Comisia să prezinte propuneri concrete în 2012 pentru a aborda problemele identificate în Cartea verde (adoptarea acesteia este prevăzută pentru sfârșitul anului 2011).

(1) O evaluare mai detaliată a situației economice și a situației ocupării forței de muncă figurează în anexele la prezenta comunicare.

(2) A se vedea, de asemenea, COM (2011) 669 din 12 octombrie 2011 – O foaie de parcurs către stabilitate și creștere.

(3) COM (2011) 821/2 și COM(2011)819, 23.11.11.

(4) Prezentul raport constituie un răspuns la invitația Consiliului European din 24 iunie 2011 adresată Comisiei de a-i prezenta un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul discuțiilor structurate privind politica fiscală în contextul Pactului euro plus.

(5) Veniturile anuale din vânzarea la licitație a cotelor ETS este estimată la cel puțin 11 miliarde EUR din 2013. 

(6) Ar fi vorba de un instrument de plasare colectiv la nivel european gestionat de BEI, menit să investească mai degrabă în alte fonduri la nivel național decât în acțiuni, obligațiuni etc.

(7) A se vedea COM (2011) 702 Small business, big world – un nou parteneriat pentru a ajuta întreprinderile mici să valorifice oportunitățile existente la nivel mondial.

(8) Printre acestea se numără și cele 12 acțiuni din Actul privind piața unică, pe care Parlamentul European și Consiliul au convenit deja să îl adopte în procedură accelerată.

(9) COM (2011) 658, 19.10.2011.

(10) COM (2011) 803, 23.11.2011.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.11.2011

COM(2011) 815 final

VOL. 2/5 - ANNEX I

ANEXĂ

RAPORT PRIVIND PROGRESELE ÎNREGISTRATE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE STRATEGIA EUROPA 2020

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Analiza anuală a creșterii - 2012

1.Introducere

În 2010, Consiliul European a convenit asupra unui răspuns global la provocările cu care se confruntă Europa în prezent, rezultând astfel Strategia Europa 2020. În climatul actual, această strategie a devenit mai relevantă ca niciodată. PIB-ul UE a crescut în primul trimestru al anului 2011, însă creșterea acestuia a încetinit substanțial de atunci. În prezent, se prevede că, spre sfârșitul anului 1 , nu se va mai înregistra aproape deloc creștere economică. În zona euro, acest lucru este agravat de existența în continuare a crizei datoriilor suverane și de menținerea unor puncte nevralgice în sectorul bancar. În această situație, gospodăriile și întreprinderile manifestă o lipsă de încredere, ceea ce împiedică investițiile și consumul. În plus, având în vedere presiunea asupra finanțelor publice, există foarte puțină marjă de manevră pentru aplicarea în continuare a unei politici bugetare expansioniste, care să stimuleze creșterea.

Această situație afectează în mare măsură perspectivele viitoare de creștere, având efecte negative pe scară largă asupra activităților întreprinderilor, asupra pieței muncii – tinerii și lucrătorii slab calificați fiind cei mai afectați – și asupra finanțelor publice, atât în ceea ce privește veniturile, cât și cheltuielile. În același timp, climatul mondial devine tot mai competitiv, economiile emergente înregistrând progrese în domeniul tehnologic.

UE se confruntă cu cea mai profundă criză economică de la crearea sa și trebuie să își dubleze eforturile de accelerare a creșterii, productivității și creării de locuri de muncă. Nu mai trebuie să se facă o distincție între perspectivele economice pe termen scurt și cele pe termen lung, întrucât cele pe termen lung au un impact imediat pe termen scurt asupra costurilor pe care le suportă țările în materie de îndatorare. Reformele pe termen mai lung trebuie realizate în paralel cu măsurile pe termen mai scurt.

Strategia Europa 2020 pune pe bună dreptate accentul pe necesitatea unei noi traiectorii de creștere care să poată duce la o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, la eliminarea deficiențelor structurale ale economiei Europei, la îmbunătățirea competitivității și a productivității acesteia, precum și la sprijinirea unei economii sociale de piață durabile.

Strategia definește cinci obiective principale pe care UE intenționează să le atingă până în 2020: 75 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă; 3 % din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C&D) și ar trebui îndeplinite obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie. Rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10 % și cel puțin 40 % din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare. Cel puțin 20 de milioane de persoane ar trebui să nu se mai situeze sub pragul sărăciei și al excluziunii sociale. Aceste obiective sunt interrelaționate și cruciale pentru succesul nostru global și necesită eforturi concertate între statele membre, susținute prin acțiuni la nivelul UE.

Strategia Europa 2020 face parte din semestrul european. Acest proces de coordonare economică consolidată a fost lansat la începutul anului 2011. Pe baza programelor naționale de reformă, de stabilitate și de convergență, Consiliul a încheiat în iulie primul semestru, convenind asupra unui set de recomandări de țară în care se subliniază domeniile în care statele membre trebuiau să întreprindă acțiuni suplimentare 2 . Aceste recomandări reflectă necesitatea de a accelera reformele structurale în mai multe domenii, astfel încât să fie fructificat potențialul de creștere al Europei, punându-se accentul în special pe deschiderea piețelor serviciilor, pe îmbunătățirea cadrului de reglementare, pe asigurarea accesului la finanțare și pe promovarea eficienței energetice 3 . În prezent, ar trebui ca punerea în aplicare a acestor recomandări de țară să fie o prioritate.

2.Progresele înregistrate privind atingerea obiectivelor principale ale strategiei europa 2020

Realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 poate consolida semnificativ potențialul de creștere al statelor membre. Totuși, în acest moment, angajamentele asumate în primăvara anului 2011 de statele membre în cadrul programelor lor naționale de reformă sunt insuficiente pentru a atinge majoritatea obiectivelor de la nivelul UE, în special în ceea ce privește eficiența energetică 4 . În plus, conform celor mai recente statistici disponibile, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește atingerea obiectivelor la nivelul UE doar în domeniul educației.

Obiectivul privind educația: pe baza analizei angajamentelor naționale actuale, rezultă că obiectivul global al UE în materie de abandon școlar timpuriu nu va fi atins. Din obiectivele naționale reiese că până în 2020 ar urma să se atingă o rată a abandonului școlar timpuriu de 10,5 %, astfel că obiectivul european comun de 10 % nu va fi îndeplinit. Media ratelor abandonului școlar timpuriu era în continuare de 14,1 % în UE în 2010, comparativ cu 14,4 % în 2009. Totuși, în spatele acestei cifre se ascund diferențe considerabile între țări, cât și în interiorul țărilor. În ceea ce privește atingerea obiectivului privind persoanele cu studii superioare (cu vârsta între 30-34 de ani), efectul cumulativ al obiectivelor naționale existente stabilite de statele membre ar duce doar la atingerea unui nivel de 37 % în 2020. Totuși, rata UE a persoanelor cu studii superioare a crescut de la 32,3 % în 2009 la 33,6 % în 2010, iar tendințele actuale sugerează că obiectivul principal ca 40 % din persoanele cu vârsta între 30-34 de ani să aibă studii superioare ar putea fi, de fapt, atins.

Obiectivul privind ocuparea forței de muncă: chiar dacă toate statele membre și-ar atinge obiectivul lor național, UE în ansamblul său nu ar reuși să își atingă obiectivul de 75 %, situându-se cu 1,0-1,3 puncte procentuale sub acesta. În cursul anului 2011 nu s-au înregistrat progrese importante. Întrucât redresarea a stagnat, iar creșterea globală a ratei ocupării forței de muncă a fost doar marginală în cursul primei jumătăți a anului, este probabil ca rata ocupării forței de muncă a UE-27 pe 2011 să fie doar puțin peste nivelul acesteia din 2010, de 68,6 %, și să rămână cu mult sub nivelul ridicat de dinaintea crizei, de 70,3 %. Provocarea este ca, de acum și până în 2020, încă 17,6 milioane de persoane să își găsească un loc de muncă.

Obiectivul privind cercetarea și dezvoltarea: din analiza obiectivelor naționale rezultă că UE nu își va îndeplini obiectivul de 3 %, situându-se cu 0,3 puncte procentuale sub acesta. Rata de investiții în C&D s-a menținut la 2,01 % în 2009, preconizându-se puține progrese în 2011.

Obiectivul privind reducerea numărului de persoane aflat sub pragul sărăciei: pe baza analizei obiectivelor naționale actuale, obiectivul UE ca până în 2020 cel puțin 20 de milioane de persoane să nu se mai situeze sub pragul sărăciei și să nu mai facă obiectul excluziunii sociale nu va fi atins. Conform unei prime estimări preliminare a obiectivelor cumulate, până în 2020, numărul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei și care sunt victime ale excluziunii sociale va fi redus cu aproximativ 12 milioane. Dacă se ține seama de efectele de contagiune ale strategiilor axate, de exemplu, pe combaterea sărăciei în rândul copiilor sau pe reducerea ratei șomajului pe termen lung, acest număr ar putea crește cu 25 %. Totuși, și în aceste condiții acest obiectiv principal al UE nu ar fi atins, numărul real fiind cu cel puțin 5 milioane mai mic decât cel propus ca obiectiv, adică cu 25 % mai mic decât cel vizat.

Obiectivul 20/20/20: în ceea ce privește obiectivele 20/20/20, din estimările 5 recente privind emisiile reiese că UE, în ansamblul său, își va atinge obiectivul de reducere cu 20 % a emisiilor sale de gaze cu efect de seră, în timp ce în cazul unora dintre statele membre vor fi necesare politici suplimentare pentru a-și atinge obiectivele naționale obligatorii. În ceea ce privește eficiența energetică, este în curs de efectuare o analiză globală a obiectivelor naționale ale statelor membre. Un raport în acest sens ar trebui să fie gata la începutul anului 2012. Cu toate acestea, obiectivul ca 20 % din totalul energiei utilizate să provină din surse regenerabile, bazat pe obiectivele naționale obligatorii, ar trebui atins până în 2020, în cazul în care statele membre își pun în aplicare integral planurile naționale în materie de energie regenerabilă. La nivelul UE, acest procent a crescut de la 10,34 % în 2008 la 11,6 % 6 în 2009.

Scopul obiectivelor este de a genera o anumită dinamică prin faptul că fiecare stat membru se angajează să depună eforturi pentru a înregistra progrese vizibile în domeniile-cheie sintetizate de cele cinci obiective principale. Deși contextul economic actual dificil și consolidarea fiscală în curs limitează nivelul de ambiție, vor fi necesare mai multe eforturi în următorii ani pentru a asigura faptul că obiectivele stabilite la nivelul UE sunt atinse până în 2020.

3.Eliberarea potențialului de creștere al Europei

Inițiativele emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020 și pârghiile UE trebuie mobilizate pe deplin pentru a stimula creșterea. Având în vedere că au fost instituite toate cele șapte inițiative emblematice 7 , accentul s-a deplasat acum pe punerea acestora în aplicare. În general, progresele înregistrate au fost satisfăcătoare. În cadrul fiecărei inițiative emblematice, au fost deja realizate o serie de acțiuni-cheie în 2010 și în 2011. Cu toate acestea, un număr mare de acțiuni sunt încă în stadiul de propuneri și vor trebui adoptate de către Consiliu și Parlamentul European. Dat fiind caracterul urgent al situației, Comisia a identificat o serie de propuneri prioritare cu un potențial de creștere substanțial, a căror adoptare ar trebui accelerată pentru a da un impuls creșterii 8 .

3.1.Inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” din cadrul Strategiei Europa 2020

În domeniul cercetării și inovării europene nu s-au înregistrat progrese satisfăcătoare în ultimii ani, mărindu-se și mai mult decalajul - și așa semnificativ - față de SUA și Japonia. O serie de alți concurenți importanți, printre care China și Brazilia, recuperează în prezent decalajul față de performanțele UE în materie de inovare 9 . La nivelul UE, situația ascunde niveluri diferite de performanță în rândul statelor membre, unele dintre ele (în special Suedia, Danemarca, Finlanda și Germania) obținând rezultate bune, conform standardelor mondiale.

Au fost invocate o serie de motive pentru a explica deficitul Europei în materie de inovare. Printre acestea se numără faptul că întreprinderile europene sunt prezente, în mare măsură, în sectoare mai tradiționale, care implică un grad mai redus de C&D („dependență legată de calea urmată în obișnuit”); investițiile în sectoarele în care creșterea se bazează mai mult pe inovare (de exemplu, biotehnologia, internetul) sunt obstrucționate de faptul că piața unică nu este finalizată, inclusiv în materie de servicii, de perspective de piață mai reduse pentru produsele inovatoare și de deficitul tot mai accentuat de resurse umane care să aibă combinația optimă de competențe; accesul la finanțare este mai dificil, politicile-cadru și axate pe cerere care favorizează inovarea nu sunt suficient valorificate și legăturile din cadrul „triunghiului cunoașterii” sunt relativ slabe la nivelul UE.

Inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” își propune să abordeze aceste provocări prin 34 de angajamente specifice cu termene clar definite. În general, s-au înregistrat progrese satisfăcătoare și, în cazul a 30 din cele 34 de angajamente, sunt în curs acțiuni de îndeplinire a acestora conform programării. Au fost lansate inițiative și proiecte-pilot concrete. Până la sfârșitul anului 2011, pe baza unor discuții ample purtate cu părțile interesate, Comisia va prezenta cele șase propuneri legislative anunțate în inițiativa emblematică (protecție unitară a brevetelor, pachetul privind standardizarea, instrumentul Orizont 2020, o nouă politică în materie de coeziune, modernizarea cadrului juridic al achizițiilor publice și un pașaport european pentru fondurile de capital de risc).

Europa are nevoie de un proces de stabilire a standardelor modernizat și mai rapid, de brevete mai accesibile, de mai multe proceduri de achiziții publice pentru produse și servicii inovatoare, de un acces mai bun la sursele de capital și de o adevărată piață europeană a cunoștințelor. Comisia a prezentat deja propuneri de creare a unei protecții unitare pentru brevete care să reducă complexitatea și costurile brevetării. Comisia solicită un acord politic înainte de sfârșitul anului 2011 cu privire la aceste propuneri, precum și la acordul referitor la instanța unică pentru brevete. Comisia a prezentat, de asemenea, un pachet privind standardizarea pentru a moderniza și a accelera cu 50 % procesul de stabilire a standardelor.

Printre acțiunile-cheie întreprinse în 2011 se numără lansarea parteneriatului european pilot pentru inovare privind „Îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate”, care își propune să contribuie la creșterea cu doi ani a speranței de viață sănătoasă și să ducă, prin urmare, la creșterea capacității de inserție profesională și la reducerea pierderilor aduse pieței muncii, prin mobilizarea părților interesate din întregul ciclu de inovare și din diversele sectoare pentru a se accelera găsirea unor răspunsuri inovatoare la abordarea provocărilor societale. În cadrul propunerilor de reformă a PAC, a fost prezentat Parteneriatul european în materie de inovare privind agricultura și dezvoltarea durabilă. Se prevede ca acesta să elimine a lacuna importantă existentă în prezent între cercetare și îmbunătățirea practicilor agricole. S-au obținut, de asemenea, progrese în vederea instituirii celor 48 de infrastructuri europene de cercetare prioritare identificate în foia de parcurs pe 2010 a Forumului strategiei europene pentru infrastructuri de cercetare. Dintre aceste infrastructuri, 10 sunt deja în curs de realizare, iar dezvoltarea altor 16 ar putea începe în 2012.

Achizițiile publice au reprezentat aproximativ 19,9 % din PIB-ul UE în 2009, având un potențial imens de a propulsa pe piață inovații ale UE. Comisia colaborează cu statele membre pentru a utiliza mai bine acest potențial. Aceasta va prezenta înainte de sfârșitul anului 2011 o propunere prin care cadrul achizițiilor publice să fie simplificat, iar procedurile de achiziții publice să devină mai eficace și mai ecologice. Această propunere va include o nouă procedură specifică pentru achizițiile publice ce vizează dezvoltarea și achiziționarea ulterioară de produse, lucrări și servicii noi și inovatoare.

În plus, sunt analizate posibilități de îmbunătățire a exploatării proprietății intelectuale de către societăți. Comisia a examinat o serie de opțiuni privind creșterea valorii drepturilor de proprietate intelectuală la nivel european. Comisia intenționează să lanseze în 2012 o dezbatere cu statele membre, pentru a stabili acțiunile ulterioare. Pentru a consolida legăturile dintre cercetători și întreprinderi, în 2008 a fost înființat Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT). Acesta vizează reunirea instituțiilor de învățământ superior, a organizațiilor de cercetare și a întreprinderilor în noi tipuri de parteneriate, și anume în comunități ale cunoașterii și inovării. Acest tip de comunități a fost înființat până în prezent în trei domenii: energia durabilă, schimbările climatice și TIC, obținându-se până acum rezultate pozitive. Comisia va continua să monitorizeze și să evalueze rezultatele comunităților cunoașterii și inovării instituite de EIT care sunt deja operaționale și va formula propuneri în cadrul instrumentului Orizont 2020 pentru extinderea EIT începând cu 2014.

Comisia va sprijini, de asemenea, colaborările între întreprinderi și instituțiile de învățământ superior, prin crearea unor „alianțe ale cunoașterii” între sistemele de învățământ și întreprinderi în vederea elaborării unor noi programe de învățământ interdisciplinare care să abordeze lacunele privind competențele în materie de inovare și spiritul antreprenorial. În 2011, a fost lansat un proiect-pilot în acest sens. În 2012, Comisia va propune un cadru pentru Spațiul european de cercetare, precum și măsuri de sprijin în vederea înlăturării obstacolelor din calea mobilității și a cooperării transfrontaliere, acestea urmând să fie puse în aplicare până la sfârșitul anului 2014. În 2012, Comisia va lansa, de asemenea, „U-multirank”, un instrument de informare și de clasificare bazat pe performanță prin care să se clasifice universitățile, primele rezultate urmând să fie obținute în 2013.

În cazul a două state membre, recomandările de țară au prevăzut îmbunătățirea sistemelor lor de cercetare și inovare, în special cadrul lor pentru cercetare și inovare privată. Din primele indicii privind punerea în aplicare reiese că s-au înregistrat unele progrese în acest domeniu, însă acestea sunt încă limitate.

3.2.Inițiativa emblematică „O agendă digitală pentru Europa” din cadrul Strategiei Europa 2020

TIC este un motor important al creșterii, datorându-i-se jumătate din creșterea productivității economiilor moderne. Cu toate acestea, comparativ cu principalii săi competitori, Europa a rămas în urmă în ceea ce privește investițiile în TIC, precum și în introducerea tehnologiei de mare viteză în bandă largă și nu exploatează pe deplin potențialul de creștere și de creare de locuri de muncă al unor sectoare care ar trebui să fie în plină expansiune.

Conform tabloului de bord al Agendei digitale 10 , continuă să se înregistreze progrese privind inițiativa emblematică „Agenda digitală”, dar, dacă se dorește realizarea obiectivelor aferente acesteia, trebuie întreprinse mai multe eforturi. Dintre cele 101 de acțiuni planificate în cadrul celor 7 piloni ai Agendei digitale, 14 acțiuni au fost deja finalizate în 2010 și în 2011 și alte 50 de acțiuni urmează a fi încheiate în următoarele 12 luni. Reducerea barierelor în calea introducerii conexiunilor internet de mare viteză și consolidarea încrederii în mediul online ar putea stimula creșterea PIB-ului, spori competitivitatea Europei și crea noi locuri de muncă și întreprinderi. În cadrul Agendei digitale, cele mai urgente acțiuni constau în crearea unei piețe unice digitale, care ar putea furniza o creștere suplimentară a PIB-ului de 4 % în următorii zece ani 11 .

Cererea mondială de bandă largă a crescut cu 50-60 % pe an. Astăzi, peste 50 % din liniile în bandă largă din Japonia și 40 % din liniile în bandă largă din Coreea sunt din fibră optică, oferind conexiuni de mare capacitate, în timp ce doar aproximativ 5 % din liniile în bandă largă din Europa sunt din fibră optică. Se preconizează că o creștere de 10 % a ratei de penetrare a conexiunilor în bandă largă va duce la o creștere a PIB-ului de 0,9-1,5 puncte procentuale. Investițiile în conexiunile în bandă largă ar trebui, în consecință, să devină o parte esențială a strategiei de creștere a UE, în special prin utilizarea fondurilor regionale și naționale disponibile, adoptarea normelor adecvate în materie de urbanism pentru a reduce costurile de implementare și punând accentul pe exploatarea sinergiilor cu infrastructura energetică pentru a accelera obținerea de rețele inteligente. În 2010, Comisia a emis o comunicare prin care se stabilesc norme comune care ar trebui respectate în cadrul politicilor UE și al celor naționale pentru a îndeplini obiectivele în materie de bandă largă 12 . Această măsură vizează accelerarea dezvoltării internetului ultrarapid. Comunicarea a fost adoptată împreună cu o recomandare privind rețelele de acces de generație următoare pentru a încuraja investițiile prin măsuri de reglementare clare și eficace.

Creșterea traficului de internet mobil necesită o mai mare disponibilitate a benzilor de spectru. Acest lucru este evidențiat de generalizarea cumpărării de telefoane inteligente (smartphones) (la nivel mondial, este posibil ca până în 2020 100 % din populație să aibă astfel de telefoane) și creșterea explozivă a utilizării tabletelor (se preconizează vânzarea în 2011 a 62 de milioane de unități 13 ). Creșterea utilizării înregistrărilor video, care reprezintă deja două treimi din întregul trafic mobil, necesită o capacitate mai mare. Serviciile care se bazează pe spectrul de frecvențe radio reprezintă 2 % - 2,5 % din PIB­ul UE (aproximativ 250 de miliarde EUR) și sectorul european al comunicațiilor electronice fără fir sprijină aproximativ 3,5 milioane de locuri de muncă, generează venituri din impozitare de circa 130 de miliarde EUR anual și contribuie direct la PIB-ul european cu 140 de miliarde EUR. Programul pe 5 ani pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, care a fost convenit, în principiu, de către instituții, ar trebui adoptat cât mai curând posibil de către Parlamentul European și Consiliu, la începutul anului 2012.

Potențialul de creștere al comerțului electronic rămâne în mare parte nevalorificat în UE. Acesta joacă un rol important pentru contactele între întreprinderi (B2B), întrucât 27 % din întreprinderi cumpără online și 13 % vând online. Totuși, acesta este limitat în prezent la 3,4 % din comerțul cu amănuntul. Deși 40,4 % din cetățeni au făcut cumpărături online în 2010, numai 9 % din aceștia au făcut cumpărături transfrontaliere (Eurostat). Din datele recente reiese că actualele câștiguri în materie de bunăstare a consumatorilor obținute din comerțul electronic doar de bunuri, din perspectiva prețurilor online mai mici și a ofertei mai variate, sunt estimate la aproximativ 11,7 miliarde EUR, o sumă echivalentă cu 0,12 % din PIB-ul UE. În cazul în care comerțul electronic ar crește la 15 % din totalul sectorului vânzărilor cu amănuntul, iar barierele din calea pieței unice ar fi eliminate, se estimează că, în total, câștigurile în materie de bunăstare a consumatorilor ar fi de aproximativ 204 de miliarde EUR, sumă echivalentă cu 1,7 % din PIB-ul UE. 14 Diferența față de SUA în materie de volum de opere muzicale sau de cărți cumpărate online este frapantă. În 2010, vânzările de opere muzicale digitale au reprezentat 19 % din piața muzicii înregistrate în UE, comparativ cu 49 % în SUA. Doi furnizori de servicii de muzică online sunt disponibili în toate cele 27 de state membre, dar majoritatea serviciilor de muzică online sunt disponibile doar în unul sau în câteva state membre. În SUA, vânzările de cărți electronice au depășit cu mult vânzările de cărți de buzunar pe suport hârtie destinate pieței de masă în primul trimestru al anului 2011, în timp ce piața UE a cărților electronice este foarte slab dezvoltată.

În 2011, Comisia a propus norme prin care să se îmbunătățească soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și întreprinderi în Uniune, cuprinzând o propunere specifică privind un instrument disponibil online la nivelul UE de soluționare eficace a litigiilor care rezultă din comerțul electronic transfrontalier. Comisia va anunța în 2012 propuneri de facilitare a comerțului electronic, inter alia prin recunoașterea reciprocă a autentificării electronice și a semnăturii electronice la nivel transfrontalier și prin norme care să stimuleze comerțul transfrontalier de conținut digital, modernizând regimul european privind drepturile de autor. De asemenea, Comisia va avea în vedere măsuri care să sprijine integrarea pieței de la nivelul UE pentru plățile prin intermediul cardurilor bancare, al internetului și al telefoanelor mobile, pe baza unei consultări lansate prin intermediul unei cărți verzi. În plus, Comisia va propune noi dispoziții legislative pentru îmbunătățirea protecției datelor cu caracter personal și acțiuni în domeniul asigurării aplicării legii și al furnizării de informații, pentru a spori încrederea consumatorilor în comerțul electronic. 

De asemenea, există posibilitatea unor câștiguri semnificative în materie de eficacitate, prin punerea în aplicare integrală a procedurilor electronice de achiziții publice (achiziții publice electronice) în întreaga UE. Unele estimări indică faptul că aceste economii nevalorificate ar putea fi de 50 - 70 de miliarde EUR pe an. Comisia estimează că numai aproximativ 5 % din proceduri au fost realizate prin mijloace electronice în 2009. Propunerea sa de modernizare a directivelor privind achizițiile publice, programată în decembrie 2011, va prevedea, prin urmare, măsuri prin care procedurile electronice să devină mai degrabă regula decât excepția.

Pentru a sprijini dispozitivele digitale avansate, este necesară o abordare europeană în materie de cloud computing vizând să confere întreprinderilor și administrațiilor europene securitatea juridică necesară pentru a oferi și utiliza servicii bazate pe cloud computing, care devin rapid elemente esențiale de asigurare a eficacității și a spiritului antreprenorial în economia digitală de azi. Contribuția medie a cloud computing la PIB este estimată a fi de 0,1 % pe termen scurt și de 0,4 % pe termen mediu, creându-se inițial aproximativ 300 000 de locuri de muncă suplimentare în Europa 15 . Comisia va propune până în 2013 o abordare europeană privind cloud computing, pentru a oferi securitatea juridică necesară furnizorilor și utilizatorilor europeni de cloud computing.

Sunt necesare măsuri ferme și pentru a consolida securitatea internetului și a contracara costurile numărului tot mai mare de atacuri împotriva a ceea ce constituie o infrastructură esențială a pieței unice. Comisia intenționează să propună în 2012 o strategie UE ambițioasă în materie de securitate a internetului.

3.3.Inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” din cadrul Strategiei Europa 2020

Din punct de vedere economic, Europa poate beneficia de pe urma abordării provocărilor legate de energie/politici climatice și resurse. Obiectivul de eficiență energetică al Uniunii de economisire a 20% din energie până în 2020 ar putea reduce facturile la energie ale consumatorilor cu până la 1 000 EUR pe gospodărie pe an și ar putea îmbunătăți competitivitatea industrială a Europei, creând până la 2 milioane de noi locuri de muncă până în 2020. Din perspectiva mai amplă a eficienței utilizării resurselor, conform rezultatelor preliminare ale modelizării pentru Comisie, o reducere cu 15% a necesarului total de materiale al economiei poate stimula PIB-ul cu până la 3,6%, iar ocuparea forței de muncă în UE cu aproximativ 2 milioane și jumătate de locuri de muncă. Fiecare reducere cu un punct procentual al necesarului total de materiale ar echivala cu aproximativ 25 de miliarde EUR pentru întreprinderi și până la 150 000 de noi locuri de muncă 16 . Întreprinderile ar putea obține importante economii (aproximativ 25 de miliarde EUR pe an numai în Regatul Unit) ca urmare a măsurilor de utilizare eficientă a resurselor, măsuri care fie nu presupun costuri, fie presupun costuri reduse, prin folosirea mai eficientă a materiilor prime și prin generarea de mai puține deșeuri. Sectoarele cu cel mai mare potențial care au fost identificate sunt sectorul produselor chimice, al minereurilor, al metalurgiei, al energiei electrice, al serviciilor publice, al construcției și al gestionării deșeurilor 17 . În pofida reducerii emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a crizei economice, conform estimărilor, vor fi necesare politici suplimentare într-o serie de state membre pentru atingerea obiectivelor naționale de reducere a emisiilor până în 2020. De asemenea, vor fi necesare măsuri eficiente pentru atingerea celorlalte obiective în materie de energie din surse regenerabile și de eficiență energetică. În acest context, va fi necesară creșterea substanțială a investițiilor în infrastructura energetică, în rețele de transmisie a energiei, în sursele de energie regenerabilă și în eficiența energetică a clădirilor.

Comisia a lansat 14 din cele 20 de inițiative strategice planificate în cadrul inițiativei emblematice. Pentru a orienta în continuare punerea în aplicare a inițiativei emblematice privind utilizarea eficientă a resurselor, Comisia a publicat o foaie de parcurs care enumeră acțiunile concrete de urmat și care identifică sectoarele economice care consumă cele mai multe resurse și care au un impact determinant asupra mediului și propune instrumente și indicatori care să contribuie la orientarea acțiunii în Europa și la nivel internațional. În special, s-a prezentat o propunere legislativă de directivă privind eficiența energetică, fiind menționate o serie de măsuri privind eficiența energetică care urmează să fie puse în aplicare în vederea realizării de noi economii de energie. A fost adoptată, de asemenea, o comunicare privind securitatea aprovizionării cu energie și privind cooperarea internațională, care prezintă o strategie generală pentru relațiile externe ale UE în domeniul energiei. Comisia a lansat o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon în care sunt prezentate etapele de referință intermediare pentru atingerea obiectivului de reducere, până în 2050, cu până la 80 – 95% a emisiilor în condiții de rentabilitate. Trecerea treptată la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, ar îmbunătăți securitatea energetică și ar reduce anual costul mediu cu combustibilul în UE cu 175 și până la 320 de miliarde EUR. Printre celelalte beneficii se numără îmbunătățirea calității aerului și a sănătății publice, ceea ce ar duce la reducerea costurilor cu până la 27 de miliarde EUR pe an în 2030. De asemenea, Comisia a prezentat o nouă Carte albă în domeniul transporturilor pentru un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor. Cartea albă stabilește obiective ambițioase care vizează decarbonizarea sectorului transporturilor, realizarea unui veritabil spațiu european unic al transporturilor și reducerea dependenței de petrol.

În 2011, Comisia a aprobat un pachet de propuneri legislative pentru reforma politicii agricole comune care includ angajamentul ferm de îmbunătățire semnificativă a modului de gestionare a resurselor naturale. Modificările propuse atât pentru primul pilon, cât și pentru cel de al doilea pilon al PAC au ca obiectiv o mai bună integrare a provocărilor de mediu și climatice la nivelul fermelor și stimularea dezvoltării economice sustenabile a zonelor rurale.

Finalizarea pieței interne a energiei este o premisă pentru realizarea întregului potențial de economii pe care îl poate aduce o veritabilă piață paneuropeană integrată a gazului și electricității, ca urmare a lichidității și concurenței consolidate. Integrarea pieței va consolida, de asemenea, securitatea energetică și va facilita integrarea noilor surse de generare din energii regenerabile, datorită unor zone de echilibrare extinse. Intensificarea comerțului transfrontalier cu energie electrică și gaz poate atenua nivelurile ridicate ale prețurilor și poate facilita intrarea unor operatori noi pe piață, stimulând astfel inovarea și concurența.

Pentru buna funcționare a pieței interne a energiei, este esențial să existe o abordare mai coerentă a politicilor naționale cu privire la problemele care afectează țările învecinate. Atunci când se legiferează la nivel național și atunci când se oferă stimulente pentru investiții, inclusiv cu privire la prețuri și impozitare, interacțiunile dintre diferitele instrumente ar trebui atent evaluate, astfel încât să se asigure un cadru stabil de investiții pentru industria europeană și pentru prestatorii de servicii europeni. De exemplu, în sectorul energiei regenerabile, ar trebui evitate modificările drastice de politică, inclusiv cele cu efect retroactiv, pentru a se preveni riscurile de reglementare inutile care subminează viabilitatea generării energiei regenerabile. Schemele existente de sprijin pentru energiile regenerabile ar trebui să fie mai eficiente din perspectiva costurilor. Provocarea este de a susține producția la scară largă, facilitând reducerea costurilor pentru actorii de pe piață, de a reduce subvențiile și de a integra energiile regenerabile pe o piață cu adevărat europeană.

Conform tuturor scenariilor energetice viitoare, infrastructura energetică va juca un rol esențial în echilibrarea cererii și a ofertei în întreaga Uniune. În acest sens, rețelele de energie electrică și gaz din Europa trebuie modernizate și extinse în regim de urgență. Recent, s-a prezentat propunerea Comisiei pentru un nou regulament cu privire la infrastructura energetică care să înlocuiască actualul cadru TEN-E 18 . Obiectivul noului cadru este asigurarea finalizării, până în 2020, în diferitele regiuni ale Uniunii, a rețelelor energetice și a unităților de depozitare strategice. În ceea ce privește finanțarea UE, suma de 9,1 miliarde EUR prevăzută în propunerea Comisiei referitoare la mecanismul „Conectarea Europei” va permite realizarea integrală a investițiilor în valoare de 200 de miliarde EUR, necesare pentru proiectele de infrastructură cu importanță europeană, începând de acum și până în anul 2020. Această investiție va avea un puternic efect general pozitiv asupra PIB-ului și locurilor de muncă, cu un efect cumulativ de până la aproximativ + 0,4% din PIB și 400 000 de locuri de muncă suplimentare în perioada 2011-2020.

Potrivit studiilor cu privire la eficiența energetică și a utilizării resurselor, construcția și utilizarea, în condiții mai bune, a clădirilor din UE, ar avea impact asupra a 42% din consumul final de energie 19 , asupra a aproximativ 35% din emisiile de gaze cu efect de seră 20 și asupra a peste 50% din totalul materialelor extrase 21 ; ar putea contribui, de asemenea, la economisirea a până la 30% din consumul de apă 22 . În sectorul construcțiilor lucrează 8% din forța de muncă a Europei. Aproximativ 230 000 de persoane activează în sectorul producției și instalării de sisteme de izolare. Întrucât investițiile în eficiența energetică sunt finanțate parțial prin economii energetice, măsurile publice de înlăturare a barierelor, ca de exemplu accesul la capital și informații, pot avea un efect de levier puternic. În acest context, adoptarea rapidă a propunerii de directivă privind eficiența energetică ar contribui la reducerea decalajului în raport cu obiectivul Strategiei Europa 2020, ar putea crea condițiile-cadru necesare 23 și ar permite statelor membre să stabilească propriile obiective de eficiență și să transmită primele rapoarte până la sfârșitul anului 2012.

Există, de asemenea, posibilitatea unei mai bune utilizări a fondurilor structurale ale UE în domeniul eficienței energetice, precum și al energiilor regenerabile. Investițiile în domeniul energiei durabile pot fi, de asemenea, stimulate prin mecanismele UE de sprijin: ELENA (Asistență europeană pentru energie locală) și EEE-F (Instrumentul de finanțare european în materie de eficiență energetică). În fine, costurile inițiale de investiție pentru renovarea imobilelor sau pentru promovarea eficienței energetice în sectorul public pot fi acoperite sau finanțate prin implicarea furnizorilor de servicii energetice.

Eliminarea treptată a subvențiilor cu impact negativ asupra mediului întărește utilizarea eficientă a resurselor și stimulează creșterea economică. Subvențiile ineficiente mențin tehnologiile și structurile de afaceri perimate și constituie un obstacol în calea investițiilor în energia nepoluantă și alte tehnologii ecologice. Eliminarea subvențiilor ineficiente ar putea fi, de asemenea, un element important de consolidare fiscală. De exemplu, pierderile de venituri directe s-ar putea situa la aproape 0,5% din PIB-ul UE (60 de miliarde EUR), iar pierderile în materie de bunăstare ca urmare a denaturării alegerii consumatorilor sunt importante, fiind estimate la 0,1 până la 0,3% din PIB (între 12 miliarde EUR și 37 miliarde EUR). Comisia a cerut statelor membre să identifice cele mai importante subvenții cu impact negativ asupra mediului în 2012 și să întocmească planuri pentru eliminarea acestora 24 .

Există posibilități importante pentru realizarea de progrese privind impozitarea ecologică astfel încât să se contribuie la abordarea provocărilor actuale și viitoare în materie de schimbări climatice, deficit de apă, securitate energetică și limite ale resurselor generale. Atunci când are un impact neutru din punct de vedere bugetar, impozitarea ecologică, în corelație cu reducerea taxelor și impozitelor asupra forței de muncă, contribuie la îmbunătățirea alocării resurselor, stimulând concomitent ocuparea forței de muncă 25 . Adoptarea propunerii Comisiei din 2011 de revizuire a directivei privind impozitarea energiei 26 va facilita această schimbare. Mai mult, stabilirea corectă a prețurilor ar contribui, de asemenea, la stimularea noilor industrii și la investițiile în tehnologiile ecologice.

În cadrul Semestrului european din 2011, o serie de recomandări specifice fiecărei țări se refereau la aspecte legate de creșterea durabilă, precum funcționarea piețelor energiei și concurență, interconexiunile de rețea și utilizarea eficientă a resurselor. Până în prezent, conform primelor indicii privind punerea în aplicare, în majoritatea statelor membre s-au înregistrat unele progrese în abordarea recomandărilor.

3.4.Inițiativa emblematică „O politică industrială adaptată erei globalizării” din cadrul Strategiei Europa 2020

Industria prelucrătoare a fost cea care a contribuit în primul rând la redresarea în urma crizei economice: producția a crescut cu aproximativ 15% comparativ cu nivelul minim înregistrat la începutul anului 2009. Cu toate acestea, redresarea economică în industria UE a stagnat în ultimele luni, în timp ce încrederea mediului de afaceri a atins media istorică. Nesiguranța cu privire la perspectivele economiei europene și îngrijorările legate de criza datoriilor în zona euro au afectat încrederea sectorului industrial. Prețurile mari la energie și dificultățile persistente în ceea ce privește accesul la finanțare, afectează, de asemenea, în mod negativ procesul de redresare. Cu toate acestea, acum, industria UE poată să facă mai bine față unei încetiniri economice, stocurile fiind mai reduse și productivitatea fiind mai mare decât în 2008.

Inițiativa emblematică „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării” cuprinde 70 de acțiuni-cheie, iar multe dintre acestea sunt deja în curs de aplicare de către Comisie. De exemplu, Comisia asigură o evaluare aprofundată a impactului noilor sale propuneri de politică cu efect semnificativ asupra competitivității și asupra IMM-urilor. Este cazul propunerilor precum cotele ETS pentru a aborda riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon și al Directivei privind cerințele de capital IV.

De asemenea, Comisia va propune acțiuni concrete de reducere la minimum a sarcinii reglementărilor asupra IMM-urilor, în special asupra microîntreprinderilor. Acțiunile avute în vedere includ posibilitatea acordării unor exonerări pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici de la acquis-ul existent; implicarea într-o mai mare măsură a întreprinderilor de dimensiuni mai mici în elaborarea propunerilor de regulamente ale UE; introducerea unei dimensiuni vizând microîntreprinderile în cadrul testului existent privind IMM-urile; un tablou de bord privind exonerările și regimurile simplificate pentru IMM-uri și microîntreprinderi în propunerile Comisiei de noi reglementări ale UE, adoptarea lor de către legiuitorul UE și aplicarea lor de către statele membre.

Documentul Small Business Act pentru Europa a fost revizuit în februarie 2011 27 , accentul fiind pus pe accesul îmbunătățit la finanțare, pe un cadru de reglementare mai favorabil și pe ajutarea IMM-urilor să facă față provocărilor legate de globalizare. Acest ultim aspect a fost dezvoltat în cadrul acțiunilor conexe ulterioare, precum noua strategie de sprijinire a internaționalizării IMM-urilor, care a fost adoptată în noiembrie 2011 28 . Revizuirea a reamintit, în egală măsură, necesitatea ca statele membre să acorde prioritate mediului de afaceri prin legiferare inteligentă, reducerea reglementărilor și autorizațiilor inutile, introducerea unor proceduri mai simple prin sistemul de tip eguvernare, precum și reducerea la 3 zile lucrătoare a timpului necesar pentru deschiderea unei afaceri.

Comisia va prezenta un plan de acțiune în vederea îmbunătățirii accesului la finanțare pentru IMM-uri înainte de sfârșitul anului 2011. Planul de acțiune va fi însoțit de o propunere de facilitare a accesului la capitalul de risc în întreaga Europă prin intermediul unui pașaport UE, care va permite fondurilor de capital de risc să atragă capital în toate cele 27 de state membre pe baza unei înregistrări unice. Se estimează că, dacă va avea succes, această inițiativă ar putea crea până la 315 000 de noi locuri de muncă și ar contribui cu 100 de miliarde EUR la produsul intern brut. Comisia va depune eforturi pentru a elimina regimurile fiscale care descurajează investițiile transfrontaliere de capital de risc și pentru a reduce sarcina administrativă.

Consolidarea concurenței la nivelul economiei nu presupune numai reforme orizontale, la nivelul produselor specifice unui sector și la nivelul pieței serviciilor, asigurarea aplicării eficace a normelor în domeniul concurenței, ci și un cadru instituțional general care favorizează concurența la toate nivelurile (UE, național, regional și local) cu costuri reduse pentru statele membre. Acest cadru are un rol efectiv pentru autoritățile din domeniul concurenței, pentru organismele de reglementare sectorială și pentru autoritățile judiciare cu responsabilități în protejarea și promovarea concurenței. Un sistem de justiție civilă care funcționează corespunzător reprezintă o verigă vitală în orice cadru instituțional care favorizează concurența și creșterea.

În domeniul inovării industriale, Grupul la nivel înalt privind tehnologiile generice esențiale a prezentat raportul final în luna iunie 2011, în care a formulat recomandări concrete privind dezvoltarea și utilizarea acestor tehnologii 29 . Aceste tehnologii au un enorm potențial de piață, cu rate anuale de creștere cuprinse între 5% și 16% pe an până în 2020 și au, de asemenea, un important efect de contagiune asupra principalelor sectoare industriale din aval în ceea ce privește inovarea și creșterea economică. În iunie, Comisia a propus, de asemenea, modernizarea amplă a sistemului european de standardizare, 30 prin includerea în sistemul european, printre altele, a standardelor privind serviciile și prin recunoașterea, într-o măsură mai mare, a specificațiilor industriale aferente TIC.

Comisia a prezentat unele inițiative sectoriale, cum ar fi adoptarea unei strategii privind politica spațială 31 , cu scopul de a consolida sectorul spațial european, sau relansarea procesului CARS 21 32 , care va constitui o contribuție la strategia UE privind vehiculele nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic. Introducerea vehiculelor electrice are un imens potențial de piață, cu o creștere de la 100 000 de vehicule hibride în prezent la 1 milion de vehicule hibride până în 2020, în timp ce se estimează că piața vehiculelor integral electrice va atinge 750 000 de unități până în 2020. Comisia continuă, de asemenea, eforturile sale de rezolvare a problemelor industriilor mari consumatoare de energie, în special prin inițierea planului sustenabil pentru o industrie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, prin promovarea tehnologiilor de producție cu emisii ultra-scăzute de dioxid de carbon și prin dezvoltarea unui parteneriat public-privat în vederea stimulării inovării în industriile cu procese care implică un consum ridicat de energie.

Pe baza primelor indicii, eforturile statelor membre de punere în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări în acest domeniu par a fi mixte. Aplicarea recomandărilor în ceea ce privește accesul IMM-urilor la finanțare este mai degrabă nesatisfăcătoare. Situația se prezintă puțin mai bine în ceea ce privește măsurile de îmbunătățire a mediului de afaceri, precum reducerea sarcinii administrative, îmbunătățirea capacității administrative sau a eficienței sistemului judiciar. Din cele zece state membre cărora le-a fost adresată recomandarea de îmbunătățire a mediului de afaceri, șase au întreprins unele măsuri, dar de cele mai multe ori acestea sunt parțiale.

3.5.Strategia Europa 2020: inițiativa emblematică „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”

Creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și consolidarea productivității muncii sunt două surse principale de creștere, alături de investițiile de capital și inovare. În prezent, în UE sunt 23 de milioane de șomeri, ceea ce reprezintă 10% din populația în vârstă de muncă.

Ușoara ameliorare a ratei șomajului în UE înregistrată din 2010 a încetat. Ponderea șomerilor pe termen lung în totalul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă depășește 40% și a crescut cu o treime comparativ cu nivelul de 30% înregistrat cu doi ani în urmă. Un număr tot mai mare de persoane trăiesc în gospodării cu o intensitate a muncii foarte scăzută în 12 din cele 15 state membre pentru care există date disponibile.

Redresarea economică fără ameliorarea situației șomajului nu numai că are importante costuri economice și sociale, ci reprezintă, în egală măsură, un indiciu al deficiențelor structurale pe piața forței de muncă care slăbesc potențialul de creștere pe termen mediu și lung. În special, necorelarea și penuria calificărilor reprezintă un obstacol în calea redresării economice. Numărul locurilor de muncă vacante rămase neocupate a început să crească, de la jumătatea anului 2009, și nu există semne de îmbunătățire a situației șomajului. Acest fapt indică necorelări pe piața forței de muncă, cum ar fi competențe necorespunzătoare sau mobilitate redusă, cel puțin în anumite sectoare și regiuni.

Politicile de învățare de-a lungul vieții sunt esențiale pentru ca oamenii să poată dispune de competențe adecvate pentru piața forței de muncă. În 2000, din totalul persoanelor încadrate în muncă, 22% aveau o calificare înaltă în timp ce 29% erau slab calificate. În 2010, tendința s-a inversat. Până în 2020, 35% din locurile de muncă vor necesita un nivel ridicat de calificare, iar cererea de locuri de muncă cu slabă calificare va scădea cu 12 milioane. Cu toate acestea, nivelul educației nu corespunde tendinței de creștere a numărului locurilor de muncă disponibile cu intensitate ridicată a competențelor. În prezent, unul din șapte tineri (14,41%) cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, părăsește sistemul de învățământ, încheind doar învățământul secundar inferior, fără a participa la programe ulterioare de învățare și formare (abandon școlar timpuriu) și mulți au calificări care nu corespund cerințelor de pe piața forței de muncă. În plus, peste o cincime din totalul copiilor nu îndeplinește standardele de bază de citire, scriere și aritmetică elementară (măsurate la vârsta de 15 ani). 

Pentru a aborda aceste provocări se elaborează acțiuni politice în cadrul inițiativei emblematice „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”. În ceea ce privește cele 13 măsuri-cheie se înregistrează progrese satisfăcătoare, ca în cazul Panoramei competențelor în UE, acțiune al cărei scop este ameliorarea transparenței pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, pentru lucrători, întreprinderi și/sau instituții publice, prin oferirea de previziuni actualizate cu privire la oferta competențelor până în 2020, acțiune având ca termen luna octombrie 2012, precum și în cazul inițiativelor sectoriale prevăzute în cadrul inițiativei emblematice, ca de exemplu planul de acțiune privind forța de muncă din sectorul sănătății.

Propunerile legislative de revizuire a legislației europene în domeniul muncii sunt în curs de pregătire. Partenerii sociali au convenit să poarte negocieri privind revizuirea directivei privind timpul de lucru. În următoarele săptămâni este prevăzută adoptarea pachetului care cuprinde două propuneri legislative privind detașarea lucrătorilor. Până în prima jumătate a anului 2012 se preconizează adoptarea unei recomandări a Consiliului de promovare a validării învățării non-formale și informale, iar până în octombrie 2012 va fi operațional un instrument practic, disponibil online, care să îi ajute pe cetățeni să înregistreze competențele pe care le-au dobândit în exercitarea activității profesionale și în cadrul altor experiențe. O reflecție mai amplă cu privire la abordarea provocării în materie de competențe în Europa va face obiectul unei comunicări a Comisiei în a doua jumătate a anului 2012.

3.6.Inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare” din cadrul Strategiei Europa 2020

Situația actuală pe piața forței de muncă este critică pentru tineri, care se confruntă cu o rată a șomajului de peste 20 %, adică de două ori mai ridicată decât restul populației. În plus, scăderea numărului de locuri de muncă permanente în urma crizei a afectat tinerii în mod disproporționat și, chiar dacă sunt suprareprezentați în rândul angajaților cu contracte temporare, tinerii nu au beneficiat în mod semnificativ de recenta creștere netă pentru acest tip de contracte.

S-au început lucrările pentru toate acțiunile de politică planificate în cadrul inițiativei emblematice „Tineretul în mișcare”. Au fost deja lansate unele acțiuni-cheie de luptă împotriva șomajului în rândul tinerilor, cum ar fi Youth@work, o campanie de sensibilizare pentru crearea de contacte între tineri și micile întreprinderi (IMM-uri), sau Observatorul european al locurilor de muncă vacante, care culege informații actualizate privind locurile de muncă vacante și poate servi, de asemenea, drept instrument de avertizare rapidă în cazul blocajelor și al neconcordanțelor pe piața forței de muncă.

În ceea ce privește educația, Consiliul a adoptat, la 7 iunie 2011, o recomandare privind politicile de combatere a abandonului timpuriu în materie de educație și formare, care a stabilit un cadru pentru statele membre în vederea adoptării unor politici coerente, cuprinzătoare și bazate pe fapte concrete pentru a lupta împotriva abandonului școlar timpuriu. Această recomandare ar trebui, în prezent, pusă în aplicare.

Mai mult, Comisia a adoptat, în octombrie 2011, o Comunicare privind modernizarea sistemelor de învățământ superior, care cuprinde o propunere privind facilitatea de garantare a împrumuturilor pentru studenții din cadrul programului Erasmus la nivel de masterat, menită să sporească mobilitatea în Europa a studenților la nivel de masterat.

Obiectivul cadrului european pentru încadrarea în muncă a tinerilor este de a asigura o coordonare solidă a politicilor la nivel european, în conformitate cu principiile comune ale flexicurității. Cadrul se bazează pe patru piloni: 1) sprijin pentru obținerea primului loc de muncă și începerea unei cariere; 2) sprijinirea tinerilor expuși riscurilor; 3) asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru tineri; 4) susținerea tinerilor antreprenori și a activităților independente. Ca parte a cadrului, Comisia a propus următoarele domenii specifice pentru acțiunile statelor membre: garanții pentru tineri în vederea asigurării faptului că toți tinerii au un loc de muncă, își continuă educația sau beneficiază de măsuri de activare în următoarele patru luni de la părăsirea școlii; contracte „unice” cu durată nedeterminată pentru a reduce segmentarea pieței forței de muncă; ajutoare de șomaj și asistență socială pentru tineri într-o abordare bazată pe obligații reciproce. În contextul viitoarei inițiative privind oportunitățile pentru tineri, pe care Comisia o va prezenta până la sfârșitul anului, vor fi necesare acțiuni suplimentare pentru a sprijini tranziția către piața forței de muncă, a oferi mai multe stagii și a încuraja mobilitatea. 

3.7.Inițiativa emblematică „O platformă europeană de combatere a sărăciei” din cadrul Strategiei Europa 2020

Pe lângă faptul că reprezintă obiective de valoare în sine, promovarea unor piețe ale forței de muncă și a unor societăți favorabile incluziunii are un impact asupra creșterii economice prin îmbunătățirea rezultatelor înregistrate pe piața forței de muncă, prin sporirea cererii agregate și prin consolidarea încrederii. Aceste trei domenii reprezintă, de asemenea, trei dificultăți importante care împiedică o redresare solidă.

În puținele țări pentru care sunt disponibile date privind veniturile care să reflecte criza economică, venitul disponibil al gospodăriilor a scăzut în mod semnificativ 33 . În plus, există dovezi că atât sărăcia veniturilor, în special sărăcia care afectează copiii, cât și starea de sărăcie acută reprezintă o provocare din ce în ce mai importantă în mai multe state membre. Pe măsură ce ponderea șomajului de lungă durată crește și perioada de percepere a șomajului se încheie, există riscul unei scăderi importante a venitului disponibil care afectează persoanele cu venituri scăzute.

Înclinația spre consum a persoanelor cu venituri scăzute tinde să fie ridicată deoarece acestea trebuie să cheltuiască cea mai mare parte a veniturilor pe bunuri și servicii esențiale. De aceea, orice reducere suplimentară aplicată părții inferioare a distribuției veniturilor poate avea un impact de durată asupra cererii interne și, prin urmare, asupra creșterii 34 . De aici și importanța responsabilizării consumatorilor, permițându-le să facă alegeri optime în materie de consum și să își maximizeze astfel bunăstarea.

Lucrările sunt în curs pentru cele 10 acțiuni-cheie ale inițiativei emblematice „Platforma de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”. Unele dintre aceste acțiuni au fost deja lansate anul acesta, cum ar fi Noua agendă europeană privind integrarea, care sprijină eforturile statelor membre de promovare a participării active în societățile noastre a resortisanților țărilor terțe, sau Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor.

Inițiativa pentru antreprenoriatul social a fost adoptată în octombrie 2011, principalele acțiuni ale acesteia urmând a fi desfășurate în următoarele luni, începând cu noul cadru pentru fondurile de investiții sociale, noua prioritate de investiții în întreprinderi sociale în cadrul fondurilor structurale propuse sau viitorul proiect de regulament privind statutul fundațiilor europene.

În următoarele luni este prevăzută adoptarea unei Cărți albe privind pensiile care să abordeze sustenabilitatea și caracterul adecvat al pensiilor în contextul post-criză.

Pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, ar trebui continuată modernizarea sistemelor de protecție socială în spiritul principiilor comune ale incluziunii active. Serviciile publice, în special, sunt un element esențial pentru a sprijini integrarea pe piața forței de muncă și incluziunea socială. Mai mult, accesul la servicii eficiente și accesibile joacă un rol esențial în reducerea cheltuielilor private și, implicit, în ceea ce privește creșterea venitului disponibil și atenuarea sărăciei veniturilor și a inegalităților sociale 35 . Conform studiului OCDE privind serviciile furnizate de organisme publice, integrarea serviciilor publice în veniturile gospodăriilor are drept rezultat o reducere considerabilă a estimărilor privind sărăcia. Rata riscului de sărăcie scade substanțial, cu aproape 40 %, dacă se utilizează un prag de sărăcie variabil, și chiar cu aproape 80 %, dacă se utilizează un prag de sărăcie fix. În consecință, dacă se iau în calcul toate beneficiile în natură, deficitul mediu relativ de sărăcie se poate reduce, în medie, cu până la 80 %.

Dintre cele 30 de milioane de europeni cu vârsta de peste 18 ani care nu au un cont bancar, se estimează că aproximativ 6,4 milioane sunt efectiv private de dreptul de a deschide un cont bancar sau se confruntă cu teama de a solicita deschiderea unui astfel de cont 36 . În cadrul UE, situația în legătură cu persoanele fără cont bancar este foarte diversificată; în România și Bulgaria, aproximativ jumătate dintre respondenți nu au un cont bancar. Consumatorii care nu au un cont bancar tind să se confrunte cu probleme în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, închirierea imobiliară și primirea salariilor sau a beneficiilor, precum și cu costuri de tranzacționare mai ridicate. Recomandarea Comisiei privind accesul la un cont de plăți de bază 37 oferă informații detaliate privind acțiunile necesare pentru combaterea excluziunii financiare.

Costul și calitatea locuințelor reprezintă un principal factor determinant al standardului de viață și al bunăstării, în special pentru persoanele cele mai vulnerabile. Acest lucru reiese clar din indicatorii UE privind costul locuințelor și condițiile precare de locuit 38 . În 2010, 38 % din persoanele expuse riscului de sărăcie cheltuiau peste 40 % din venitul lor disponibil pentru locuință, ceea ce reprezintă un procentaj de șase ori mai ridicat decât pentru restul populației (6 %) 39 . În același timp, ponderea costului locuințelor în raport cu venitul total disponibil era de 32 % și chiar mai mult pentru persoanele expuse riscului de sărăcie, în comparație cu 16 % pentru restul populației. O analiză mai detaliată a costului locuințelor arată că chiriile și dobânzile ipotecare reprezintă doar aproximativ 30 % din totalul brut al costului locuințelor, în timp ce alte elemente, precum reparațiile, întreținerea, combustibilul și alte costuri de diverse tipuri, reprezintă aproximativ 70 % 40 . Conform anchetei bugetelor de familie organizată de Comisie, locuința, apa, electricitatea, gazele și alți combustibili reprezintă cel mai important element al cheltuielilor gospodăriilor, cu o pondere de 27,7 % din consumul gospodăriilor.

Consecințele costului locuințelor și, în special, al serviciilor de utilități publice asupra ratelor sărăciei sunt deosebit de importante: dacă venitul disponibil este definit după deducerea costului locuințelor, ponderea persoanelor cu venituri sub 60 % din (noua) mediană a crescut, în 2007, de la 16 % la 22 % pentru UE în ansamblul său 41 . Acest lucru subliniază importanța transpunerii integrale a Directivei 2009/72/CE privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice, inclusiv a articolului 3 alineatul (8) privind necesitatea de a combate sărăcia energetică.

3.8.Abordarea problemei verigilor lipsă și a blocajelor

3.8.1.Obținerea mai multor beneficii de pe urma pieței unice

În cursul ultimelor două decenii, crearea unei piețe interne și deschiderea frontierelor au fost două dintre principalele motoare ale creșterii europene. Efectul estimat al integrării pieței interne a UE în perioada 1992-2006 a constat în crearea a 2,75 milioane de locuri de muncă suplimentare și într-o creștere suplimentară a PIB-ului de 2,1 %. În prezent, comerțul intraeuropean reprezintă 17 % din comerțul mondial cu bunuri și 28 % din comerțul mondial cu servicii. Se estimează că, din fiecare 1 000 EUR de bogăție creată într-un stat membru, aproximativ 200 EUR sunt în beneficiul altor state membre ale UE, prin intermediul comerțului.

Actul privind piața unică din aprilie 2011 a creat douăsprezece pârghii pentru finalizarea și aprofundarea în continuare a pieței interne în domeniile accesului la finanțare, mobilității cetățenilor, achizițiilor publice, calificărilor profesionale, drepturilor de proprietate intelectuală, drepturilor consumatorilor, serviciilor, rețelelor, pieței unice digitale, fiscalității, mediului de legiferare pentru întreprinderi, spiritului antreprenorial și coeziunii sociale. Comisia a prezentat deja mai multe dintre cele 12 propuneri legislative cheie ale Actului privind piața unică și va prezenta restul propunerilor până la sfârșitul anului (cu excepția legislației propuse privind semnăturile electronice, identitatea electronică și autentificarea în mediul electronic). Aceste propuneri ar trebui aprobate de Parlamentul European și de Consiliu până la sfârșitul anului 2012, astfel încât beneficiile concrete ale acestora să poată fi resimțite rapid în întreaga UE.

Punerea în aplicare a Actului privind piața unică este esențială pentru crearea unui mediu favorabil întreprinderilor europene, în special IMM-urilor, și pentru restabilirea și consolidarea încrederii consumatorilor și a lucrătorilor, astfel încât aceștia să profite cu încredere de toate oportunitățile pe care le poate oferi piața unică. Tabloul de bord al piețelor de consum, elaborat anual de Comisie, monitorizează piețele tuturor sectoarelor economice și contribuie la identificarea piețelor care nu funcționează din perspectiva consumatorilor. Comerțul UE în sectorul serviciilor este deja semnificativ: acesta reprezintă peste jumătate din comerțul mondial cu servicii și peste jumătate din acesta reprezintă schimburi comerciale efectuate în cadrul pieței unice. Cu toate acestea, potențialul pieței unice a serviciilor nu este încă exploatat în totalitate. Deși serviciile reprezintă peste două treimi din PIB-ul și din locurile de muncă la nivelul UE, serviciile constituie în continuare doar aproximativ o cincime din totalul schimburilor comerciale intra-UE. Obstacolele în calea pieței unice a serviciilor sunt una dintre cauzele intensității scăzute a concurenței, care, la rândul său, afectează productivitatea.

Prin urmare, potențialul pieței unice de a genera mai multă creștere și mai multe locuri de muncă rămâne important. În cadrul semestrului european 2011, majoritatea recomandărilor specifice fiecărei țări privind politicile structurale au vizat sectorul serviciilor, cuprinzând apeluri pentru accelerarea transpunerii integrale a Directivei privind serviciile 42 , pentru înlăturarea barierelor nejustificate la intrare și pentru o mai mare deschidere a piețelor serviciilor profesionale. În domeniul de aplicare al Directivei privind serviciile intră o gamă largă de activități economice care reprezintă aproximativ 45 % din economia UE, cuprinzând sectoarele mari, cum ar fi comerțul cu amănuntul, construcțiile, serviciile pentru întreprinderi, turismul și majoritatea profesiilor reglementate. Conform unor estimări prudente, această directivă ar putea genera o creștere de până la + 1,5 % din PIB-ul UE. Progresele realizate până în prezent în statele membre par împărțite, variind, în funcție de recomandări, de la unele măsuri de reformare la lipsa totală a progreselor.

În vederea exploatării întregului potențial al directivei, este nevoie ca în prezent să se schimbe accentul de pe conformare pe promovarea competitivității. Comisia va continua să analizeze calitatea transpunerii și, dacă este cazul, va lua măsuri oficiale de asigurare a respectării legislației. În 2012, Comisia va prezenta, de asemenea, acțiuni suplimentare pentru aprofundarea pieței unice a serviciilor.

În afara domeniului de aplicare actual al Directivei privind serviciile, există și alte sectoare cu un potențial important de creștere. De exemplu, în sectorul sănătății și în sectorul social au fost create 4,2 milioane de locuri de muncă în perioada 2000 – 2009, ceea ce reprezintă peste un sfert din numărul total de locuri de muncă create în perioada respectivă. Reprezintă, de asemenea, 10 % din numărul total de locuri de muncă în țări precum Danemarca, Finlanda, Suedia și Țările de Jos, precum și în jur de 5 % din producția economică totală. Îmbătrânirea populației va duce la creșterea cererii de astfel de servicii, ceea ce impune necesitatea de a facilita dezvoltarea acestora. Printre aspectele care trebuie abordate se numără lipsa de personal calificat în acest sector în mai multe state membre, o libertate limitată de stabilire din cauza diverselor restricții nejustificate sau disproporționate și dificultăți în recunoașterea transfrontalieră a calificărilor profesionale, care afectează atât aceste sectoare, cât și altele, cum ar fi educația, construcțiile, industria prelucrătoare și serviciile pentru întreprinderi.

Creșterea șomajului în statele membre îi va impulsiona pe profesioniști să caute oportunități de angajare în alte state membre 43 , modificând astfel tendințele de mobilitate în Uniunea Europeană. Viitoarea modernizare a legislației UE care facilitează recunoașterea calificărilor profesionale 44 va răspunde nevoilor statelor membre care se confruntă cu o creștere a penuriei de forță calificată de muncă, reducând totodată presiunea șomajului.

În fine, se va consolida încrederea tuturor părților interesate în piața unică prin intermediul politicilor care protejează cadrul juridic pentru funcționarea serviciilor de interes general (ajutoare de stat și achiziții publice) și care garantează că liberalizarea și competitivitatea sunt compatibile cu respectarea drepturilor sociale ale lucrătorilor și ale cetățenilor.

3.8.2.Maximizarea impactului fondurilor UE

În climatul economic actual, Comisia subliniază necesitatea de a utiliza la maximum resursele bugetare existente ale UE și de a institui un cadru financiar multianual reformat, care va sprijini cu mai multă fermitate obiectivele Strategiei Europa 2020 49 .

Liniile bugetare existente dispun de un potențial puternic pentru a impulsiona în mod semnificativ creșterea în UE. Diferite investiții pe scară largă efectuate prin intermediul Fondului de coeziune (FC) și al Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), în special pentru îmbunătățirea mediului, a infrastructurii de transport, a rețelelor energetice și a conexiunilor în bandă largă, pot avea un impact direct asupra creșterii și a locurilor de muncă. Pe lângă aceste investiții directe, FEDER oferă un sprijin valoros antreprenoriatului, investițiilor în întreprinderi, inovării și cercetării, precum și TIC pentru întreprinderi. Fondul social european (FSE) vizează patru domenii prioritare: ocuparea forței de muncă, cu un accent special pe angajarea grupurilor defavorizate și a tinerilor, competențe și învățare pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea capacității de adaptare a pieței muncii și promovarea incluziunii sociale. În multe cazuri, acest sprijin este adaptat în funcție de recomandările adresate statelor membre, în contextul Strategiei Europa 2020.

Pentru îmbunătățirea potențialului de a genera creștere, oferit de fondurile structurale, statele membre ar trebui să asigure (re)stabilirea priorităților în materie de finanțare în vederea orientării acestora către un sprijin direct în funcție de recomandările specifice fiecărei țări sau de domeniile care au un potențial de creștere ridicat, utilizând flexibilitatea disponibilă în cadrul programelor lor. În unele cazuri, reprogramarea poate fi necesară atunci când o utilizare mai intensivă și imediată a fondurilor UE ar permite sprijinirea surselor de creștere. Printre acțiunile de sprijinire a creșterii se numără următoarele:

–îmbunătățirea lichidității IMM-urilor într-un mediu bancar supus unor constrângeri financiare prin utilizarea mai intensivă a instrumentelor financiare JEREMIE (împrumuturi, garanții și capital de risc);

–creșterea investițiilor în eficiența energetică a clădirilor (astfel cum a fost cazul în Franța). Aceasta ar contribui, de asemenea, la menținerea locurilor de muncă în sectorul construcțiilor, un sector puternic afectat de criză și care dispune de o importantă capacitate insuficient utilizată;

–consolidarea eficienței resurselor, prin efectuarea de investiții în ecoinovare, energii regenerabile și tehnologii ecologice;

–accelerarea proiectelor majore în regiunile de convergență (astfel cum s-a procedat în Grecia);

–elaborarea unei liste de proiecte prioritare, urmând să facă obiectul unei proceduri accelerate, care sunt gata de a fi puse în aplicare și pot contribui direct la creștere, pentru a înlocui programele cu rezultate sensibil inferioare potențialului. Comisia este pregătită să ofere ajutor în acest proces, astfel cum a făcut deja pentru Grecia și România;

–accelerarea utilizării fondurilor disponibile prin reorientarea programelor pentru a viza mai puține priorități, în vederea îmbunătățirii condițiilor necesare creșterii și a reducerii decalajului regional, astfel cum s-a convenit recent cu Italia în cadrul Planului de acțiune pentru coeziune.

În orice caz, până la sfârșitul anului 2012 50 , toate statele membre ar trebui să prezinte un raport privind realizările, rezultatele și progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune, precum și privind contribuția lor la Strategia Europa 2020.

Pentru sprijinirea cheltuirii fondurilor neutilizate în perioade de constrângeri fiscale, Comisia a propus, la 1 august 2011, creșterea ratelor de cofinanțare pentru redresarea unora dintre economiile UE care se confruntă cu cele mai mari dificultăți. Conform propunerii, Grecia, Irlanda, Portugalia, România, Letonia și Ungaria ar putea beneficia de cote mai ridicate de cofinanțare din partea UE pentru continuarea proiectelor care vizează consolidarea creșterii și a competitivității în fiecare dintre aceste țări. În total, impactul maxim preconizat s-ar ridica la 2 884 milioane EUR. Consiliul și Parlamentul European sunt invitate să adopte această propunere de urgență, înainte de sfârșitul anului.

Comisia înregistrează progrese semnificative în elaborarea detaliată a proiectului său privind viitorul buget al UE, conceput să stimuleze creșterea și crearea de locuri de muncă, în conformitate cu Strategia Europa 2020. Propuneri detaliate au fost adoptate în legătură cu facilitatea „Conectarea Europei” și cu politica de coeziune, politica agricolă comună și dezvoltarea rurală, iar noi propuneri urmează să fie adoptate în curând, de exemplu privind Cadrul Orizont 2020. Aceste temeiuri juridice vor fi însoțite, de asemenea, de cadre de politică, cum ar fi orientările revizuite privind rețelele transeuropene de transport și energie, precum și de propuneri, prezentate la începutul anului 2012, referitoare la două cadre strategice comunitare, unul pentru fonduri în gestiune partajată 51 și al doilea pentru cercetare și inovare. Aceste cadre vor stabili o ordine de prioritate a domeniilor care vor beneficia de sprijinul UE și vor coordona mai bine diferitele programe de finanțare ale UE.

Un element-cheie al propunerilor privind cadrul financiar multianual (CFM) este necesitatea asigurării faptului că investițiile de la bugetul UE sunt eficace și stimulează creșterea. Principalele elemente ale propunerilor privind politica de coeziune care răspund acestor obiective sunt mecanismele axate pe prioritățile tematice ale Strategiei Europa 2020, concentrarea resurselor și noile dispoziții în materie de condiționalitate care vor asigura că finanțarea UE se concentrează asupra rezultatelor și creează stimulente puternice pentru statele membre în scopul de a asigura îndeplinirea efectivă a obiectivelor referitoare la creștere și locuri de muncă ale Strategiei Europa 2020. Se vor încheia contracte de parteneriat cu fiecare stat membru, pentru a se asigura sprijinirea reciprocă a finanțării naționale și a finanțării UE.

În perspectiva facilității „Conectarea Europei”, care va fi prevăzută în următorul cadru financiar multianual, Comisia a propus lansarea, în luna octombrie, a unei faze-pilot a inițiativei privind emiterea de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care face parte din Strategia Europa 2020; în faza-pilot vor fi puse la dispoziție 230 de milioane EUR. Această inițiativă vizează mobilizarea investițiilor în domenii care vor stimula creșterea și vor crea locuri de muncă. Necesitățile însemnate și urgente de investiții în materie de infrastructură, combinate cu termene îndelungate pentru pregătirea proiectelor, impun luarea unor măsuri imediate în vederea soluționării insuficienței fondurilor. Într-o perioadă de rigoare bugetară, trebuie să se găsească urgent soluții inovatoare pentru mobilizarea unei părți mai mari a economiilor private și îmbunătățirea gamei de instrumente financiare disponibile în cazul proiectelor în domeniul energiei, al transporturilor și al TIC. Posibilitățile reduse de a accesa fonduri prin proiecte de infrastructură fac necesară identificarea unor surse alternative de finanțare prin împrumuturi. În cazul proiectelor de infrastructură cu potențial comercial, regula ar trebui să fie aceea de a combina fondurile UE, în cadrul unor parteneriate, cu cele furnizate de piața de capital și de sectoarele bancare, în special prin intermediul Băncii Europene de Investiții (BEI), în calitate de organism financiar al UE instituit prin tratat.

3.8.3.Exploatarea potențialului pieței mondiale

Elementul de bază al economiei UE rămâne piața unică, dar ponderea schimburilor comerciale în generarea creșterii nu a fost niciodată atât de mare ca acum – în 2010, aproximativ 25 % din creșterea UE a provenit din comerțul internațional. Pe termen scurt, cea mai mare parte a creșterii economice se va produce în afara Europei. De fapt, până în 2015, 90 % din creșterea economică viitoare va fi generată în afara Europei. Potențialul de creștere al UE va depinde de capacitatea de a profita de beneficiile creșterii respective. Cu toate acestea, piețele care înregistrează cea mai rapidă creștere sunt mai puțin deschise decât UE.

Relațiile economice externe ale Europei au baze solide. UE va continua să întrețină aceste relații cu toți partenerii, în special cu țările în curs de dezvoltare, și să le adapteze în funcție de evoluția circumstanțelor. SUA și China sunt cei mai importanți parteneri comerciali ai UE. Aceasta din urmă a dezvoltat instrumente noi și cuprinzătoare cu partenerii săi strategici (cu SUA: Consiliul Economic Transatlantic, exemplu de cooperare în sectorul vehiculelor electrice; cu China: dialogul economic și comercial la nivel înalt, exemplu în domeniul inovării). Economiile din regiunea asiatică înregistrează cea mai rapidă rată de creștere la nivel mondial. Integrarea economică a acestei regiuni progresează într-un ritm rapid, iar UE dorește să valorifice acest potențial și să profite de oportunități. Încheierea unui acord de liber schimb cu India este o componentă-cheie a strategiei UE. Asia este nu doar o piață de export esențială, ci și un element fundamental în cadrul lanțurilor de aprovizionare ale UE. În ceea ce privește Rusia, UE este interesată în ancorarea acesteia în sistemul economic mondial și în încheierea unui eventual acord de liber schimb. În cazul Mercosur și al Japoniei, se analizează posibilitatea încheierii unor acorduri de liber schimb. Agenda comercială cu țările din vecinătatea apropiată nu vizează doar creșterea și locurile de muncă, ci înglobează și securitatea și solidaritatea. Cu toate acestea, regiunea care face obiectul politicii de vecinătate reprezintă un factor economic, fiind al cincilea partener comercial al UE. În ceea ce privește zona sud-mediteraneeană, UE s-a concentrat asupra acordurilor de liber schimb și a inițiativelor pe termen scurt. De asemenea, UE are legături cu Ucraina (un acord de liber schimb complex și cuprinzător) și cu alte țări membre ale Parteneriatului estic.

În cadrul unei inițiative privind produsele de bază și materiile prime 52 s-au propus acțiuni în vederea asigurării accesului industriei europene la materii prime pe piețele mondiale și a îmbunătățirii transparenței piețelor financiare și a piețelor de mărfuri.

Creșterea schimburilor comerciale și a investițiilor cu parteneri din întreaga lume este esențială pentru o redresare economică stabilă și durabilă, precum și pentru creștere și locuri de muncă în Europa. În vederea realizării acestui obiectiv, prioritatea imediată a UE este încheierea acordurilor comerciale aflate în curs de negociere: (1) sub rezerva poziției partenerilor, UE își propune să încheie negocierile cu India și Ucraina până la următoarele reuniuni la nivel înalt cu aceste țări; (2) sub rezerva poziției partenerilor, UE își propune să încheie negocierile cu Canada, Singapore și Malaysia, cel târziu în cursul anului 2012, și (3) să finalizeze oficial, la începutul anului 2012, acordurile cu Peru și Columbia, ale căror negocieri s-au încheiat deja.

Nota (1): pentru Irlanda, Letonia, Grecia, Portugalia și România, singura recomandare este punerea în aplicare a angajamentelor existente în cadrul programelor de asistență financiară ale UE/FMI.

Nota (2): numărul cruciulițelor nu corespunde în mod necesar numărului de recomandări specifice fiecărei țări adresate fiecărui stat membru, deoarece, adesea, recomandările respective se referă la mai multe domenii.

Obiectivele Strategiei Europa 2020 53

* Țări care și-au exprimat obiectivele naționale în raport cu un alt indicator decât obiectivul principal al UE.

(1) http://ec.europa.eu/economy_finance/eu/forecasts/2011_autumn_forecast_en.htm

(2) COM(2011)400 din 7.6.2011.

(3) A se vedea tabelul din anexa 1.

(4) A se vedea tabelul din anexa 2.

(5) COM(2011) 1151 din 7.10.2011.

(6) Date provizorii.

(7) Agenda digitală pentru Europa [COM (2010) 245 final/2, 19.5.2010], Tineretul în mișcare [COM (2010) 477, 15.9.2010], O Uniune a inovării [COM (2010) 456, 6.10.2010], O politică industrială pentru era globalizării [COM (2010) 614, 27.10.2010], O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă [COM (2010) 682, 23.11.2010], Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială [COM (2010) 758, 15.12.2010], O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor [COM (2011) 21, 26.1.2011].

(8) Anexa privind propunerile specifice la nivelul UE, Analiza anuală a creșterii - 2012.

(9) http://ec.europa.eu/research/innovation-union/pdf/iu-scoreboard-2010_en.pdf

(10) http://ec.europa.eu/information_society/digital-agenda/scoreboard/index_en.htm

(11) http://ec.europa.eu/bepa/pdf/monti_report_final_10_05_2010_en.pdf

(12) COM (2010) 472 final din 20.9.2010.

(13) Raport CID, septembrie 2011.

(14) Civic Consulting (2011), Consumer market study on the functioning of e-commerce („Studiu de piață în rândul consumatorilor cu privire la funcționarea comerțului electronic”).

(15) F. Etro (2010), The Economic Impact of cloud computing („Impactul economic al cloud computing”), Review of Business and Economics.

(16) Indicatorul necesarului total de materiale cuprinde volumul cumulat al materialelor primare care sunt extrase din natură pentru activitățile economice ale unei țări. Necesarul total de materiale indică baza materială a unei economii. Include activitatea de extracție de pe teritoriul național și necesarul de resurse aferent importurilor.

(17) „Further Benefits of Business Resource Efficiency”, Oakdene Hollins, 2011.

(18) COM(2011) 658, 19.10.2011.

(19) COM(2007) 860 final, 21.12.2007.

(20) COM(2007) 860 final, 21.12.2007.

(21) COM(2007) 860 final, 21.12.2007.

(22) COM(2007) 414 final, 18.7.2007.

(23) COM(2011) 370, 22.6.2011.

(24) COM(2011) 571, 20.9.2011.

(25) De exemplu, se estimează că reducerea permanentă cu un punct procentual a sarcinii fiscale medii asupra forței de muncă duce la creșterea, pe termen lung, a ratei de ocupare a forței de muncă cu aproximativ 0,4 puncte procentuale într-o țară obișnuită; OCDE (2006), OECD Employment Outlook 2006 – Boosting Jobs and Incomes: Policy Lessons from Reassessing the OECD Job Strategy, Paris.

(26) COM(2011) 169, 13.4.2011.

(27) COM(2011) 78, 23.2.2011.

(28) http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/market-access/internationalisation/index_en.htm

(29) http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/ict/key_technologies/kets_high_level_group_en.htm

(30) COM(2011)311 și COM(2011) 315, 1.6.2011.

(31) COM(2011) 152, 4.4.2011.

(32) Prima reuniune din 10 noiembrie 2010 a Grupului la nivel înalt care a fost relansat.

(33) De exemplu, cu peste 15 % pentru veniturile la mijlocul distribuției în Lituania și Letonia, cu 8 % în Estonia și cu 2-4 % în Spania, Irlanda și Regatul Unit.

(34) FMI (2011): Raportul referitor la perspectivele economice 2011, Perspective și politici globale („Global Prospects and Policies”), Washington.

(35) A se vedea OCDE (2011), Raportul pentru Comisia Europeană - Impactul serviciilor furnizate de organisme publice asupra distribuirii resurselor („The impact of publicly provided services on the distribution of resources”).

(36) Raport 2008 privind integrarea financiară europeană, SEC (2009) 19 final, 19.1.2009.

(37) C(2011) 4977 din 18.7.2011.

(38) Pentru o analiză mai detaliată, a se vedea documentul de însoțire pentru Raportul comun 2010 privind protecția socială și incluziunea socială, secțiunea 5.2.

(39) Subgrupul Indicatori al Comitetului pentru protecție socială a convenit că pragul de 40 % reprezintă un indiciu al sarcinii excesive impuse de costurile aferente locuinței.

(40) A se vedea raportul 2009 privind situația socială în UE, secțiunea 3.2.1.

(41) A se vedea raportul 2009 privind situația socială în UE, figura 69, p. 138.

(42) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.

(43) 28 % din cetățenii UE se gândesc să lucreze în străinătate, în conformitate cu sondaje Eurobarometru recente.

(44) Directiva 2005/36/CE.

(45) Comunicatul de presă IP/11/1283 din 27.10.2011.

(46) Au avut loc reuniuni cu Bulgaria, Cipru, Letonia, Lituania, Portugalia și Grecia.

(47) Austria, Danemarca, Estonia, Luxemburg, Regatul Unit, Republica Cehă, Spania, Suedia și Țările de Jos.

(48) Cipru, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia și Ungaria.

(49) A se vedea, de asemenea, avizul Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2011 privind rolul autorităților regionale și locale în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

(50) Rapoartele strategice naționale sunt obligatorii în temeiul normelor actuale.

(51) FEDR, FSE, Fondul de coeziune, Fondul pentru pescuit și dezvoltare rurală.

(52) COM(2011)25 din 2.2.2011.

(53) Obiectivele naționale finale au fost stabilite în cadrul programelor naționale de reformă în aprilie 2011.

(54) Obiectivele naționale de reducere a emisiilor, definite în Decizia 2009/406/CE (denumită „Decizia de partajare a eforturilor”) vizează emisiile care nu fac obiectul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii. Emisiile vizate de sistemul de comercializare a certificatelor de emisii vor fi reduse cu 21 %, comparativ cu nivelurile din 2005. În total, reducerea corespunzătoare globală a emisiilor va fi de -20 %, comparativ cu nivelurile din 1990.

(55) Ar trebui remarcat faptul că proiecțiile naționale variază și în funcție de anul/anii de referință pentru estimarea economiilor.

(56) Calculul nu include ISCED 4 (Germania și Austria). Cu ISCED 4: 39,9-40,4 %.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.11.2011

COM(2011) 815 final

VOL. 3/5 - ANNEX II

ANEXĂ

RAPORT MACROECONOMIC

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Analiza anuală a creșterii 2012

Introducere

Ritmul de creștere economică în UE se diminuează. În zona euro, acest fapt este agravat de criza datoriilor suverane și de fragilitatea sectorului bancar, care au creat o buclă de reacție periculoasă. Lipsa de încredere a pieței financiare a creat volatilitate și a subminat atractivitatea piețelor mai extinse, având, astfel, un impact negativ puternic asupra perspectivelor economice. După mai mulți ani de criză, politicile macroeconomice dispun de o marjă suplimentară foarte redusă pentru a stimula creșterea. În special, politica fiscală a fost limitată în multe țări de costurile ridicate ale accesului la finanțarea pe piață sau chiar de pierderea acestui acces.

În acest context, măsurile menite să consolideze creșterea au un rol central. Consolidarea fiscală favorabilă creșterii este necesară, având în vedere presiunea pieței și provocările de politică legate de îmbătrânirea populației. Un sector bancar solid și mecanisme mai puternice de sprijin pentru emitenții de obligațiuni suverane sunt esențiale în vederea combaterii turbulențelor financiare și, prin urmare, a relansării creșterii. Reformele structurale sunt extrem de importante pentru sporirea eficienței globale a economiei UE și accelerarea capacității sale de ajustare. În cadrul unei bucle de reacție pozitivă, îmbunătățirea perspectivelor de creștere va întări încrederea și va impulsiona ocuparea forței de muncă, aducându-și contribuția la consolidarea fiscală și la stabilitatea sectorului bancar, precum și la ușurarea situației în țările vulnerabile.

1.Situația economică actuală și perspective: noi turbulențe

În perioada ulterioară crizei financiare și economice mondiale, economia UE a început să se redreseze. Creșterea a fost modestă, astfel cum se întâmplă, de obicei, în urma crizelor financiare, dar diferențele dintre statele membre au fost semnificative. În special, statele membre cu dezechilibre acumulate semnificative s-au angajat într-un proces dureros, dar necesar, de ajustare, care a avut efecte negative asupra creșterii. În același timp, statele membre care nu se confruntau cu dezechilibre majore au profitat de mediul extern mai rezistent și au înregistrat rate de creștere solide (graficul 1). Diferențele respective s-au reflectat în evoluțiile șomajului sau chiar au fost accentuate de acestea. Totuși, la nivel global, redresarea a generat doar o creștere lentă a ocupării forței de muncă. În timp ce aceasta reflectă parțial menținerea locurilor de muncă în timpul recesiunii, creșterea ocupării forței de muncă nu a fost suficient de puternică pentru a reduce în mod semnificativ rata în mod repetat ridicată a șomajului.

Aceste diferențe de creștere au contribuit la reducerea semnificativă a dezechilibrelor macroeconomice, în special deficitele de cont curent, însă volumul datoriilor acumulate rămâne important. Cele mai semnificative corecții, cauzate în cea mai mare parte de reducerea consumului intern, s-au înregistrat în statele membre în care dezechilibrele externe au fost cele mai acute înainte de criză (graficul 2). Totuși, se observă că unele surplusuri structural ridicate de cont curent scad, de asemenea, treptat, reflectând o cerere internă mai puternică și importuri dinamice. Cu toate acestea, este necesară o ajustare suplimentară în unele state membre, deoarece nivelul global de îndatorare continuă să fie ridicat și progresele înregistrate în recuperarea competitivității raportului între costuri și prețuri au fost lente în unele statele membre (în special din zona euro).

Dezechilibrele fiscale au continuat să persiste. Consolidarea fiscală a început în 2011, astfel cum au convenit statele membre în octombrie 2009: deficitul fiscal agregat al UE s-a îmbunătățit cu aproape 2 puncte procentuale, scăzând de la 6,6 % în 2010, la 4,7 % din PIB în 2011. Cu toate acestea, provocarea pe care o reprezintă datoriile rămâne un motiv de îngrijorare. În UE, ponderea datoriei în PIB a crescut cu peste 20 de puncte procentuale din 2007 și a depășit 82 % în 2011 – cel mai ridicat nivel înregistrat până în prezent. Se preconizează că ponderea datoriei va crește în continuare, urmând să ajungă la aproximativ 85 % din PIB în 2012, înainte de a se stabiliza la acest nivel.

Tensiunile financiare s-au accentuat. De la începutul verii, îndoielile cu privire la sustenabilitatea datoriei publice în anumite state membre din zona euro au afectat din ce în ce mai mult încrederea investitorilor. Acest fapt a declanșat o volatilitate sporită pe piețele financiare și o nouă creștere puternică a marjelor obligațiunilor emise de state membre vulnerabile din zona euro în raport cu valoarea de referință (graficul 3). Mai recent, tensiunile s-au propagat mai departe către alte state membre și randamentul unor obligațiuni suverane cotate cu ratingul triplu A a început să crească. Tensiunile s-au extins către sectorul bancar, deoarece băncile europene sunt principalele deținătoare de obligațiuni de stat europene. În cele din urmă, în cursul verii, incertitudinea legată de opțiunile de politică în zona euro și în SUA a declanșat o corecție importantă pe piețele financiare mondiale, care, din acel moment, au rămas foarte tensionate (graficul 4).

În prezent, redresarea stagnează în UE. Turbulențele financiare și perspectivele unei încetiniri globale au afectat în mod grav încrederea în întreaga economie, ceea ce generează efecte negative asupra consumului și a investițiilor. Consolidarea fiscală necesară acționează ca o frână asupra creșterii. Deși întreprinderea unor acțiuni ferme de politică menite să soluționeze criza datoriilor în zona euro ar trebui să restabilească încrederea, nu se estimează o relansare rapidă a creșterii. Condițiile de finanțare se preconizează că vor fi dificile, ceea ce va afecta investițiile. Necesitatea de a ajusta dezechilibrele și de a reduce gradul de îndatorare, atât în sectorul privat, cât și în cel public, va frâna creșterea pentru o anumită perioadă. Conform previziunilor, creșterea economiei în UE va stagna la începutul lui 2012 și va fi de doar 0,6 % pe cele douăsprezece luni (graficul 5). Creșterea ocupării forței de muncă se preconizează că va înceta în 2012 și va rămâne redusă în 2013. În contextul unor perspective limitate de angajare, durata șomajului a crescut și există riscul ca acesta să devină cronic, cu efecte negative asupra contribuției muncii la creșterea potențială.

Actuala încetinire a creșterii accentuează vulnerabilitățile pe termen lung ale creșterii europene. În ultimul sfert de secol, deși s-a înregistrat o convergență substanțială a nivelurilor veniturilor în Europa, UE a încetat să recupereze decalajul față de SUA. Potențialul de creștere moderată al UE a fost slăbit și mai mult de criza financiară. Conform estimărilor Comisiei, este posibil ca UE, și în special zona euro, să piardă în continuare teren față de SUA în ceea ce privește creșterea și productivitatea în următorul deceniu. În viitorii 10 ani, rata medie de creștere anuală în UE se preconizează că va fi cu 1 punct procentual mai mică decât în deceniul precedent și va atinge doar 1 ¼ % (graficul 6).

Centrul de gravitate al economiei mondiale se deplasează către economiile foarte dinamice, ceea ce va accentua competitivitatea mediului mondial. Rolul economiilor emergente în cadrul economiei mondiale a crescut rapid și se preconizează că va crește în continuare. Cu toate că unele dintre economiile emergente deschise au fost, de asemenea, grav afectate de criză, acestea s-au redresat rapid (graficul 7). În prezent, modelele lor de dezvoltare sunt puternic orientate către sectoarele exportatoare și, deși acest model nu poate fi susținut pe durată nedeterminată, iar o reechilibrare treptată se poate produce pe termen lung, în viitorul previzibil, intensitatea concurenței în cadrul economiei mondiale va continua să crească. În special, produsele exportate de piețele emergente au devenit mai performante din punct de vedere tehnologic, în unele cazuri pătrunzând cu succes în sectoare în care Europa deținea, în mod tradițional, un avantaj competitiv. În ansamblu și luând în considerare previziunile de încetinire a economiei mondiale, se desprinde concluzia că mediul extern va deveni din ce în ce mai dificil, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, cu excepția cazului în care UE își sporește competitivitatea.

În economia europeană s-au dezvoltat bucle periculoase de reacție negativă. În primul rând, preocupările investitorilor cu privire la sustenabilitatea sarcinii generate de datoriile suverane în Europa au declanșat criza datoriilor și au avut ca efect creșterea tensiunilor în sectorul bancar, care deține o parte importantă a datoriilor suverane. La rândul lor, tensiunile din sectorul bancar au crescut riscul suveran, deoarece investitorii percep statele membre ca un ultim mecanism de susținere a instituțiilor financiare vulnerabile. În al doilea rând, aceste tensiuni și dezechilibrele existente în unele state membre determină atât sectorul public, cât și pe cel privat să își reducă rata de îndatorare, ceea ce acționează ca o frână asupra creșterii, în timp ce perspectivele de creștere mai scăzută afectează și mai mult sustenabilitatea datoriei. În cele din urmă, tensiunile înregistrate pe piețe cresc ratele dobânzii asociate împrumuturilor de stat, subminând, în continuare, sustenabilitatea finanțelor publice.

Toate elementele buclei de reacție negativă trebuie abordate împreună, dar creșterea joacă un rol major. O strategie de reformă cuprinzătoare a fost convenită în cadrul Consiliului European din 26 octombrie 2011 pentru a asigura sustenabilitatea fiscală și a restabili încrederea în sectorul bancar european. Creșterea este o componentă vitală a acestei strategii, având potențialul de a atenua toate celelalte probleme, fără a genera costuri indirecte. O creștere economică mai puternică va îmbunătăți condițiile pentru rambursarea datoriei în viitor. Previziunile privind accentuarea creșterii vor contribui la restabilirea încrederii și a stabilității pe piețele financiare. Odată cu îmbunătățirea perspectivelor, întreprinderile vor începe să investească din nou. În cele din urmă, creșterea este un element indispensabil al modelului social european, care a fost creat în „anii de glorie” ai creșterii europene. Menținerea nivelului actual de protecție socială nu va fi posibilă dacă creșterea își menține tendința actuală.

2.consolidare fiscală favorabilă creșterii, precum și cheltuielilor și veniturilor publice

În timpul crizei mondiale, finanțele publice au jucat un rol stabilizator esențial, dar cu prețul creșterii datoriilor. De la începerea crizei în 2007, nivelul datoriilor publice în întreaga UE a crescut de la 59 % din PIB în 2007, la aproximativ 82,5 % din PIB în 2011. Această creștere este rezultatul mai multor factori. În primul rând, scăderea bruscă a activității economice în timpul crizei a condus la o creștere a deficitelor publice, întrucât s-a permis stabilizatorilor automați să atenueze impactul recesiunii. În plus, gravitatea fără precedent a crizei a determinat adoptarea Planului european de redresare economică – un plan coordonat de măsuri fiscale pentru susținerea economiei, lansat de Comisia Europeană în decembrie 2008. În cele din urmă, unele state membre au fost obligate să acorde instituțiilor financiare un sprijin direcționat pentru a asigura viabilitatea sistemului financiar.

Creșterea preconizată a datoriilor nu este fără precedent, nici din punct de vedere istoric, nici inter pares. În trecut, crizele financiare s-au dovedit a fi costisitoare din punct de vedere fiscal: acestea au condus la creșteri importante și repetate ale ratei datoriilor. În plus, deși criza actuală a generat, de asemenea, o creștere accentuată a datoriilor publice în Europa, în alte economii avansate, cum ar fi SUA și Japonia, nivelul de îndatorare a fost chiar mai mare decât în UE (graficul 8).

Cu toate acestea, există mai mulți factori agravanți în actuala conjunctură, care exercită presiuni asupra sustenabilității datoriilor în UE.

În primul rând, nivelurile datoriei sunt, în prezent, mai ridicate decât în trecut, mai ales în anumite state membre (graficul 9). În 2007, datoria a fost de peste 60 % din PIB în nouă țări membre ale UE și chiar a depășit 100 % din PIB în cazul Greciei și Italiei. În plus, deși în perioada 2007 - 2013 creșterea medie preconizată a ponderii datoriei în PIB este de aproximativ 25 de puncte procentuale din PIB, există mari diferențe între țări, cu creșteri de peste 96 de puncte procentuale în Irlanda, 90 de puncte procentuale în Grecia și 40 de puncte procentuale în Spania, Portugalia și Regatul Unit.

În al doilea rând, costurile fiscale ale îmbătrânirii populației vor genera o sarcină tot mai mare asupra finanțelor publice. Pe baza politicilor actuale, se estimează că, în UE, cheltuielile publice legate de îmbătrânirea populației vor crește, în medie, cu aproximativ 4 ¾ puncte procentuale din PIB în următorii cincizeci de ani, în special ca urmare a cheltuielilor cu pensiile, asistența medicală și îngrijirea pe termen lung. Cu toate acestea, și în acest caz, situația diferă considerabil de la un stat membru la altul, atât în ceea ce privește perspectivele demografice, potențialul de creștere, structura sistemelor de pensii și de protecție socială, cât și în ceea ce privește constrângerile legate de situația fiscală și de competitivitatea externă.

În al treilea rând, presiunea pieței a atins o intensitate fără precedent. Având în vedere perspectivele de creștere modestă, piețele financiare au avut îndoieli serioase cu privire la sustenabilitatea situației fiscale a unor state membre din zona euro. Aceasta a condus la creșteri ale ratelor dobânzii asociate împrumuturilor de stat și la accentuarea tuturor efectelor negative de contagiune și a buclelor de reacție, descrise în secțiunea anterioară.

Prin urmare, singura opțiune viabilă în prezent este de a pune în aplicare o strategie de ieșire pentru domeniul fiscal care să fie cuprinzătoare și credibilă. Principiile unei astfel de strategii au fost convenite de Consiliul ECOFIN și prevăd că această consolidare necesită coordonare la nivelul țărilor UE, luând în considerare caracterul specific al situației din fiecare țară. S-a convenit că procesul de consolidare trebuie să înceapă în 2011, cel târziu, în toate statele membre ale UE, mai multe dintre acestea având obligația să-l inițieze mai devreme. La fel de important, s-a convenit ca statele membre ale UE să consolideze cadrele bugetare naționale și să adopte măsuri structurale menite să stimuleze creșterea potențială a producției și, astfel, să susțină sustenabilitatea fiscală pe termen lung.

Strategia de ieșire din criză convenită produce rezultate: procesul de consolidare este în derulare. Planurile bugetare prezentate de statele membre în cadrul actualizărilor din 2011 ale programelor de stabilitate și de convergență preconizează pentru 2013 o scădere a deficitului public general sub 3% din PIB în UE. Punerea în aplicare a planurilor bugetare este în curs. Finanțele publice în UE au început deja să se îmbunătățească într-o oarecare măsură în 2010 ca urmare a efectului cumulat al creșterii economice și al primelor măsuri de consolidare. O îmbunătățire mai evidentă se înregistrează în 2011, ca urmare a unor eforturi de consolidare generale depuse de cvasimajoritatea statelor membre ale UE. În 2012 și în 2013, se preconizează înregistrarea unor progrese suplimentare – în condițiile menținerii politicilor – deși într-un ritm relativ lent. Cu toate acestea, tendințele globale maschează diferențe semnificative dintre țări. În prezent, 23 de state membre fac obiectul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive, cinci dintre acestea beneficiind de un program de asistență financiară 1 . Unele state membre înregistrează progrese notabile în direcția unei corecții bugetare rapide și durabile a deficitelor excesive, în timp ce altele prezintă decalaje în materie de ajustare și trebuie să își intensifice eforturile pentru a realiza obiectivele bugetare (graficul 9, tabelul 1).

În prezent, asigurarea sustenabilității este factorul-cheie care afectează stabilitatea economică. Până la jumătatea anului 2011, punerea în aplicare a măsurilor fiscale de ieșire din criză s-a derulat într-un context de redresare a activităților economice. Cu toate acestea, conform previziunilor, creșterea urmează să stagneze anul viitor. În același timp, turbulențele grave de pe piața obligațiunilor suverane implică faptul că cele mai multe state membre nu dispun de nicio marjă pentru a permite creșterea deficitului, prioritatea fiind asigurarea sustenabilității fiscale. Acesta este cazul, în special, pentru statele membre care fac obiectul unei supravegheri atente a pieței și pentru cele afectate de dezechilibre macroeconomice și fiscale importante (a se vedea graficul 10). O consolidare insuficientă ar risca să producă o creștere a nivelului primelor de risc, care, la rândul său, ar avea efecte extrem de negative asupra perspectivelor economice.

Prin urmare, procesul de consolidarea ar trebui să fie diferențiat în funcție de fiecare țară. Constatând situația diferită din statele membre, la 4 octombrie 2011, ECOFIN a reiterat principiul conform căruia ritmul ajustării fiscale ar trebui diferențiat în funcție de riscurile fiscale și macrofinanciare specifice fiecărei țări. În special:

statele membre care beneficiază de programele de asistență financiară și cele a căror piață este atent supravegheată ar trebui să continue să îndeplinească obiectivele bugetare convenite, în pofida fluctuațiilor posibile ale situației macroeconomice.

statele membre care prezintă decalaje semnificative în ceea ce privește ajustarea în cadrul procedurii de deficit excesiv sau un deficit ridicat, ar trebui să-și intensifice eforturile de consolidare. Eventualele revizuiri limitate ale previziunilor macroeconomice principale nu ar trebui să conducă la întârzieri în ceea ce privește corectarea deficitelor excesive;

în statele membre care nu înregistrează deficite excesive și care se îndreaptă către o ajustare corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor pe termen mediu, politica bugetară poate contribui integral prin rolul său contraciclic și de stabilizare, în măsura în care sustenabilitatea fiscală pe termen mediu nu este periclitată.

În contextul economic actual, este esențial să se asigure că planurile de consolidare, atât în domeniul cheltuielilor, cât și al veniturilor, sunt menite să limiteze efectele negative pe termen scurt asupra creșterii.

.

Există dovezi care arată că o consolidare bazată pe cheltuieli are șanse mai mari de succes, însă componența și calitatea cheltuielilor sunt importante:

reducerea cheltuielilor productive, în special a investițiilor de capital, ar trebui să acorde prioritate proiectelor cu cea mai mare rentabilitate, pentru a reduce la minimum impactul asupra potențialului de creștere;

eficiența cheltuielilor publice în cadrul unei anumite categorii de cheltuieli diferă considerabil atât de la un stat membru la altul, cât și în interiorul aceleiași țări. Aceasta permite aducerea de îmbunătățiri: eficientizarea unităților cel mai puțin performante pentru a atinge cele mai înalte standarde ar putea genera economii importante pentru același volum al serviciilor publice;

necesitatea de a prioritiza și de a crește eficiența cheltuielilor publice la toate nivelurile de guvernare impune dezvoltarea în cadrul bugetului a unor instrumente adecvate instituționale și de sprijin, respectiv analize ale cheltuielilor, întocmirea bugetului bazat pe programe sau performanță. Considerentele legate de echitate ar trebui avute în vedere pentru a se asigura o repartizare echitabilă a sarcinii ajustării bugetare.

În același timp, structura și configurarea sistemului de taxe și impozite ar trebui să fie concepute pentru a stimula mai mult creșterea economică. Reformele fiscale pot avea două scopuri: pe de o parte, acestea pot contribui la consolidarea finanțelor publice în acele state membre în care există un potențial de creștere a veniturilor fiscale, ca o completare a controlul cheltuielilor și, pe de altă parte, pot sprijini creșterea economică prin intermediul unor schimbări în structura de impozitare sau o mai bună concepere a diferitelor tipuri specifice de impozite, care, de exemplu, cresc stimulentele de a lucra, produce, investi sau crește utilizarea eficientă a resurselor. În ceea ce privește structura fiscalității:

statele membre care impozitează intensiv forța de muncă, în special grupurile vulnerabile, precum lucrătorii cu nivel scăzut de calificare și a doua persoană care contribuie la venitul familiei, ar trebui să evolueze spre o impozitare care afectează mai puțin creșterea, axată mai mult pe consum, sectorul imobiliar sau mediu. De asemenea, ar putea fi luată în considerare o reorientare a impozitării muncii în funcție de nivelurile veniturilor;

statele membre care impozitează puternic veniturile corporațiilor ar trebui să evite creșterea suplimentară a impozitelor, în special în situația actuală când randamentul investițiilor este destul de scăzut;

pentru a consolida mobilitatea forței de muncă și alocarea eficientă a fondului locativ, ar putea fi justificată reechilibrarea impozitării locuințelor, cu accent pe impozitele recurente, în detrimentul impozitării tranzacțiilor;

reducerea cheltuielilor fiscale în procesul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice și limitarea scutirilor de TVA și a cotelor reduse, în ceea ce privește directiva TVA, va extinde baza de impozitare, ceea ce va permite creșterea veniturilor și/sau reducerea ratelor de impozitare, având un efect pozitiv asupra creșterii;

ar trebui reduse stimulentele la îndatorare privată din numeroase state membre la nivelul fiscalității întreprinderilor și al regimului impozitării locuințelor persoanelor fizice;

impozitare poate deveni mai ecologică în majoritatea statelor membre prin eliminarea progresivă a subvențiilor fiscale ascunse;

statele membre în care nivelul de respectare a obligațiilor fiscale este redus ar trebui să-și îmbunătățească eficiența colectării impozitelor și prevenirea evaziunii fiscale;

reducerea obligațiilor de conformare care decurg din impozitare poate îmbunătăți mediul de afaceri. Aceasta presupune creșterea transparenței, reducerea complexității codurilor fiscale și a reglementărilor care asigură respectarea acestora, precum și simplificarea procedurilor de plată;

statele membre sunt încurajate să valorifice la maximum instrumentele care facilitează cooperarea între administrațiile fiscale pentru a permite identificarea și schimbul de bune practici în interiorul UE, îmbunătățirea colectării veniturilor și reducerea costurilor aferente respectării legislației.

Sunt necesare reforme urgente pentru a răspunde provocărilor pentru finanțele publice care rezultă din procesul de îmbătrânire a populației . Cu toate că în ultimul deceniu au fost înregistrate progrese considerabile în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor sistemelor de protecție socială (pensii, precum și asistență medicală), mai sunt multe de realizat. Ultima analiză anuală a creșterii a evidențiat reforma pensiilor drept un domeniu de politică ce necesită acțiune imediată. În cazul mai multor țări unde procesul de reformă a pensiilor nu a fost inițiat și unde sunt previzionate creșteri considerabile ale cheltuielilor în materie de pensii, este necesară alinierea „promisiunii de pensie” cu ceea ce se preconizează că poate susține restul economiei. De asemenea, sistemele de sănătate trebuie să devină mai eficiente din punct de vedere al costurilor, mai viabile pe termen lung și să se orienteze mai mult pe aspectele preventive pentru a putea face față creșterii estimate a cheltuielilor legate de procesul de îmbătrânire a populației.

Este extrem de important ca procesul de creștere a vârstelor de pensionare să fie corelat cu speranța de viață. Creșterea vârstei de pensionare ar putea permite compensarea parțială a creșterii longevității, care nu au fost încă luată în considerare în sistemele de pensii. Corelarea pragului de pensionare cu speranța de viață ar contribui la stabilizarea echilibrului dintre anii de muncă și vârsta pensionării. Pentru a face posibil ca persoanele să lucreze mai mult și pentru a le încuraja în acest sens, reformele sistemelor de pensii trebuie să fie susținute de politici care să asigure integrarea eficace a lucrătorilor în vârstă pe piața forței de muncă și de politici care să favorizeze o îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate, completate de politici fiscale și de beneficii care să-i stimuleze să rămână mai mult timp în câmpul muncii.

Punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, menite să îmbunătățească sustenabilitatea fiscală pe termen lung este în derulare, deși cu viteze și intensități diferite. Din cele 17 state membre cărora li s-au adresat recomandări în acest domeniu, 12 au adoptat unele măsuri, inclusiv reformarea sistemului de pensii și creșterea stimulentelor pentru ca lucrătorii vârstnici să rămână pe piața forței de muncă. Creșterea vârstei legale de pensionare și corelarea acesteia cu speranța de viață pe baza unui acord între partenerii sociali și autoritățile publice a reprezentat un pas important înainte, deși asemenea acorduri – aflate pe ordinea de zi a anumitor țări – nu au fost finalizate, până în prezent, decât în foarte puține state membre. Măsurile s-au limitat la monitorizarea accesului la regimurile de pensii de invaliditate și la reforma asigurării de dependență pe termen lung.

Cadre fiscale credibile și mecanisme eficace de supraveghere vor consolida viabilitatea fiscală pe termen lung. Dilema actuală între rolul de stabilizare pe termen scurt al finanțelor publice și temerile exprimate de investitori cu privire la sustenabilitatea datoriei anumitor state membre ar putea fi atenuată prin asumarea unor angajamente credibile în vederea asigurării sustenabilității fiscale. Dacă așteptările piețelor sunt ferm ancorate într-o strategie credibilă pe termen mediu, investitorii vor fi mai puțin sensibili la fluctuațiile pe termen scurt ale agregatelor bugetare, ceea ce va oferi o marjă mai mare pentru aplicarea unor politici de stabilizare. Cadrele bugetare naționale și supravegherea fiscală a UE au un rol esențial în acest sens.

Schimbări radicale ale Pactului de stabilitate și de creștere vor crește eficacitatea supravegherii bugetare. În vederea consolidării supravegherii economice, până la finele anului, va intra în vigoare un pachet de șase propuneri legislative privind guvernanța economică prezentat de Comisie, asigurând astfel, începând cu 2012, un cadru juridic consolidat pentru supravegherea și coordonarea economică a UE. Această legislație va reprezenta o schimbare radicală în ceea ce privește modul de realizare a supravegherii economice în UE. Pentru a răspunde așteptărilor pieței, a elimina dezechilibrele macroeconomice și fiscale și a pune bazele unei creșteri economice durabile, este necesară, însă, o punere în aplicare rapidă și riguroasă a pachetului (caseta 1). 

O nouă directivă privind cerințele minime aplicabile cadrelor bugetare interne are potențialul de a îmbunătăți procesele bugetare la nivel național. Calitatea dispozițiilor instituționale și procedurale care reglementează elaborarea politicii bugetare pe plan intern, precum normele bugetare naționale, cadrele bugetare multianuale și autoritățile independente pot îmbunătăți semnificativ rezultatele bugetare. În acest sens, reformele încurajate de directivă au potențialul de a îmbunătăți gestionarea politicilor bugetare la nivel național, promovând, în același timp, respectarea dispozițiilor PSC. Statele membre ar trebui să înregistreze progrese în ceea ce privește punerea sa în aplicare, prin adoptarea reformelor adecvate în domeniile reglementate de directiva menționată. Statele membre din zona euro au un interes deosebit pentru accelerarea transpunerii directivei în legislația națională și este binevenit acordul din octombrie în cadrul reuniuni la nivel înalt a zonei euro prin care s-au convenit cerințe mai stricte decât cele minime. În acest sens, regulile de politică bugetară naționale înscrise recent în constituțiile anumitor state membre ale zonei euro prevăd dispoziții mai stricte decât cele prevăzute de directivă (de exemplu, în Spania).

Până în prezent, punerea în aplicare a recomandărilor specifice în vederea îmbunătățirii cadrelor fiscale variază de la țară la țară. Unsprezece state membre au primit recomandări specifice în acest domeniu. Recomandările abordează o gamă largă de aspecte, inclusiv eficacitatea administrației fiscale și a colectării veniturilor, introducerea normelor bugetare și a plafoanelor de cheltuieli multianuale, punerea efectivă în practică a plafonării datoriilor, rolul consiliilor fiscale independente, precum și aspecte privind datele bugetare și transparența, în sens larg. În acest moment, doar cinci din cele zece state membre au înregistrat progrese evidente. Acțiunile întreprinse privesc introducerea unor dispoziții cu caracter constituțional de echilibrare a bugetelor sau de plafonare a datoriilor, consolidarea competențelor autorităților fiscale centrale, în vederea îmbunătățirii previzibilității bugetare și instituirii sau consolidării unor consilii fiscale independente. În situațiile în care punerea în aplicare este în desfășurare, este încă într-un stadiu incipient al procesului legislativ, însă avansează în direcția corectă.

Coordonarea politicilor economice va trebui consolidată în continuare, în special în zona euro. Semestrul european și „pachetul de șase propuneri legislative” oferă deja un cadru de guvernanță solid. Cu toate acestea, este încă necesară și posibilă consolidarea cadrului de guvernanță, inclusiv la nivelul Uniunii. Dimensiunea zonei euro ar trebui luată mai mult în considerare în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea ex post a politicilor statelor membre în vederea asigurării unei coordonări mai strânse a politicilor economice, bazate pe proceduri din ce în ce mai stricte de supraveghere (respectiv, care implică constrângeri mai stricte asupra bugetelor naționale și politicilor economice), ori de câte ori un stat membru se îndepărtează de la linia de politică prudențială convenită. În acest context, Comisia a continuat consolidarea rolului comisarului responsabil pentru afaceri economice și monetare, care a devenit vicepreședinte al Comisiei pentru afaceri economice și monetare și a euro. Este necesar un cadru unic, coerent pentru o mai bună guvernanță economică, bazată pe metoda comunitară.

Caseta 1. „Pachetul de șase propuneri legislative”: o legislație care să consolideze guvernanța economică în UE

Priorități de politică

Pentru a face față provocărilor evidențiate mai sus, în perioada 2012-2013, este necesară adoptarea de măsuri în special în următoarele domenii:

consolidarea bugetară ar trebui să continue cu viteze diferențiate ale ajustării fiscale;

ajustarea bugetară favorabilă creșterii ar trebui să fie un aspect esențial. Deși prioritatea generală ar trebui să fie ajustările bazate pe cheltuieli, ar trebui să se acorde prioritate specială cheltuielilor care favorizează creșterea. Obiectivul trebuie să fie îmbunătățirea generală a calității cheltuielilor;

trebuie luat în considerare impactul structurilor fiscale asupra creșterii;

reformele sistemelor de pensii trebuie lansate sau puse pe deplin în aplicare, dacă au fost deja inițiate. Creșterea vârstei de pensionare ar putea reprezenta o prioritate promițătoare pe termen scurt;

pachetul de șase propuneri legislative adoptat ar trebui pus în aplicare rapid și în mod riguros, inclusiv cerințele Directivei privind cadrele bugetare. Statele membre din zona euro ar trebui să se bazeze pe aceasta fără întârziere și să își respecte acordul de a transpune cerințe mai stricte decât cele prevăzute de directivă. Propunerile Comisiei privind continuarea consolidării guvernanței din zona euro trebuie să fie puse rapid în aplicare.

3.Sectorul financiar: ruperea cercului vicios

Bucla de reacție negativă dintre sectorul bancar și piețele datoriilor suverane a fost principalul factor care a amplificat tensiunile în contextul crizei actuale. După cum s-a subliniat în secțiunea 1, această buclă a alimentat îndoielile investitorilor cu privire la capacitatea băncilor și a statelor de a acoperi aceste datorii. Prin urmare, această situație a condus la costuri ridicate aferente de împrumut, atât pentru statele cu datorii suverane, cât și pentru instituțiile financiare, la niveluri nesustenabile dacă s-ar prelungi pe termen mai lung (a se vedea graficul 11). Pentru a putea rupe acest cerc vicios, pe lângă măsurile discutate în secțiunea precedentă, este indispensabilă consolidarea simultană a sectorului bancar și crearea unui mecanism de susținere solid și credibil pentru bănci și pentru statele cu datorii suverane.

Un sistem financiar robust și un sector bancar solid sunt esențiale pentru stimularea redresării și pentru finanțarea pe termen lung a creșterii. Excesele financiare care au condus la criza mondială au subminat credibilitatea sectorului financiar și rolul său în economie. Sectorul financiar a fost grav afectat de criză și prăbușirea sa a fost evitată doar prin intervențiile publice. Cu toate acestea, sectorul financiar joacă un rol esențial în economia de piață, prin corelarea necesităților în timp și în spațiu ale creditorilor și debitorilor și împrumutătorilor și prin facilitarea finanțării economiei reale. În Europa, sectorul bancar joacă un rol esențial în această privință prin acordarea de credite întreprinderilor și gospodăriilor. Prin urmare, finalizarea redresării financiare actuale și a restructurării sectorului bancar sunt esențiale pentru a se asigura condițiile unei relansări durabile.

Sectoarele public și privat au adoptat numeroase măsuri în vederea restabilirii viabilității sectorului financiar în UE. Sprijinul public acordat în deplină conformitate cu cadrul privind ajutoarele de stat în UE, a constat, în principal, în infuzii de capital pentru acoperirea pierderilor din trecut și pentru consolidarea capacității băncilor de a rezista în condiții dificile. De asemenea, au fost oferite garanții în vederea restabilirii încrederii în cadrul întregului sector și pentru a relansa piața finanțărilor interbancare. Punerea la dispoziție a sprijinului public necesar, în condiții compatibile cu piața internă, a fost facilitată prin normele speciale privind ajutoarele de stat acordate instituțiilor financiare în condiții de criză, introduse de Comisie în perioada 2008-2009. Deși au fost înregistrate unele progrese în urma aplicării acestor măsuri de politică, situația a rămas fragilă, iar încrederea nu a fost niciodată pe deplin restabilită. Trei teste de rezistență realizate la nivelul UE începând cu 2009 nu au reușit să convingă investitorii cu privire la calitatea situațiilor financiare ale băncilor din UE, deși acestea din urmă și-au consolidat substanțial capitalurile proprii, în anticiparea sau ca răspuns la aceste teste. Având în vedere fragilitatea actuală a sectorului bancar, Comisia intenționează să prelungească aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în situații de criză și după 2011.

Reglementarea și supravegherea financiară au fost consolidate și ar trebui să contribuie în mod substanțial la restabilirea încrederii în piața financiară. De la începutul anului 2011 au fost create trei noi autorități europene de supraveghere pentru a încuraja convergența în materie de supraveghere a băncilor, a piețelor, a asigurărilor și a pensiilor. Acestea cooperează strâns cu nou-instituitul Comitet european pentru risc sistemic, responsabil cu supravegherea macroprudențială. În plus, la 20 iulie 2011, Comisia a adoptat un pachet legislativ pentru consolidarea reglementării sectorului bancar. Propunerea transpune în legislația UE Acordul Basel III, care reprezintă standardul internațional în materia capitalului bancar, convenit la nivelul G20 . Aceasta va obliga băncile să dețină un capital propriu mai solid și de calitate superioară, pentru a putea rezista șocurilor viitoare. De asemenea, propunerea include un cadru de reglementare unic pentru supravegherea bancară, care va îmbunătăți atât transparența, cât și aplicarea normelor prudențiale. În perspectivă, este necesar un cadru adecvat de gestionare a crizelor la nivelul UE aplicabil instituțiilor financiare pentru a consolida capacitatea de rezistență a băncilor și pentru o mai bună prevenire a situațiilor de deficit.

Recent, Consiliul European a adoptat un „pachet de măsuri bancare” care vizează continuarea consolidării sectorului bancar. Aceste măsuri, adoptate în urma unei propuneri a Autorității bancare europene, fac parte dintr-un plan global care vizează restabilirea încrederii în piețe și soluționarea situației crizei datoriilor suverane din zona euro. Pachetului convenit cuprinde două părți: (i) un sistem de garantare a finanțării la termen, coordonat la nivelul UE pentru a sprijini accesul băncilor la finanțarea la termen și (ii) măsuri de consolidare a fondurilor băncilor în vederea creării rezervelor suplimentare de capital pentru sistemul bancar al UE. Autorităților naționale de supraveghere li s-a cerut să coopereze cu băncile și să elaboreze strategii de recapitalizare care să nu pună în pericol dezvoltarea creditelor pentru economie. În primul rând, ar trebui identificate noi surse private de capital și, în cazul în care acestea nu sunt disponibile, ar trebui puse la dispoziție resurse publice – în primul rând din fonduri naționale și prin intermediul Fondului european de stabilitate financiară (FESF), ca măsură de ultim resort. Este extrem de important ca pachetul să fie pus în aplicare în termenele convenite. Pentru ca planul să funcționeze, este necesar un nivel ridicat de coordonare între autoritățile de supraveghere și guvernele din UE .

Consolidarea FESF va limita contagiunea în sectorul financiar și în cel al datoriilor suverane. Ultimii ani au arătat în mod evident că abordările strict naționale de combatere a crizei nu sunt eficiente și compatibile cu gradul ridicat de integrare financiară și economică al UE, cu atât mai puțin, în zona euro. Prin urmare, deși consolidarea situațiilor financiare ale emitenților de obligațiuni bancare suverane și ale băncilor reprezintă prima plasă de protecție, sunt necesare instrumente la nivelul UE care să susțină băncile și emitenții de obligațiuni. În acest sens, la 21 iulie 2011, șefii de stat sau de guvern din zona euro au convenit să îmbunătățească eficacitatea FESF și, ulterior, a MES prin punerea la dispoziția de noi instrumente, care să le permită: (i) să intervină pe baza unui program preventiv; (ii) să finanțeze recapitalizarea instituțiilor financiare prin acordarea de împrumuturi către guverne, inclusiv țărilor care nu sunt incluse în program și (iii) să intervină pe piețele primare și secundare ale obligațiunilor suverane. În plus, la 26 octombrie 2011, Consiliul European a decis extinderea capacităților FESF prin consolidarea resurselor acestuia, indicând două opțiuni care nu se exclud reciproc: (i) consolidarea creditării în cazul datoriilor suverane și (ii) combinarea resurselor instituțiilor financiare la nivel public și privat și ale investitorilor.

O punere în aplicare rapidă și existența unei bune cooperări între autorități constituie elemente decisive pentru succesul strategiei. Măsurile convenite cu privire la FESF și MES sunt îndrăznețe, însă acum este crucial ca acestea să fie puse în aplicare fără întârziere, astfel încât noile instrumente să devină operaționale cât mai curând posibil. În același timp, ar trebui depuse eforturi pentru a se ajunge la un acord cu privire la instituirea MES cât mai repede posibil, având în vedere faptul că structura sa mai solidă, bazată pe capital, ar compensa unele dintre deficiențele FESF. În plus, un grad ridicat de coordonare între statele membre și o bună cooperare între autoritățile fiscale și autoritatea monetară în ceea ce privește formularea strategiilor de răspuns la criza actuală ar consolida încrederea în capacitatea UE de a-și redobândi stabilitatea. Existența unei comunicări coerente este esențială în acest sens.

Se înregistrează în prezent progrese semnificative, chiar dacă nu în toate statele, în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări privind sectorul financiar. Opt state membre au primit recomandări specifice fiecărei țări în acest domeniu. În mai multe țări se iau măsuri în vederea consolidării suplimentare a cadrului de supraveghere prudențială, a realizării de progrese în ceea ce privește restructurarea în curs a băncilor, a stimulării competitivității sectorului bancar și a facilitării accesului la capitalul de risc. În câteva cazuri, planurile de politică anunțate nu sunt suficient de ambițioase, iar punerea lor în aplicare este parțială. Având în vedere riscurile și incertitudinile descrise mai sus, pare justificată întreprinderea de acțiuni mai ferme, în special în domeniile în care se așteaptă ca efectele de contagiune să fie importante.

Priorități politice:

principalul obiectiv strategic al oricărei inițiative de politică financiară este acela de a suprima legătura dintre criza datoriei suverane și sectorul financiar;

ar trebui consolidată cât mai mult posibil capacitatea FESF și a MES prin conceperea un mecanism adecvat de levier, care să respecte totodată dispozițiile tratatului;

întrucât unele state membre nu au capacitatea bugetară necesară pentru a-și sprijini sectoarele financiare, ar trebui concepute mecanisme care să acorde ajutor statelor membre și să sporească coordonarea la nivelul UE a acestor intervenții;

ar trebui adoptată și pusă în aplicare rapid legislația privind cerințele de capital și ar trebui totodată să se dezvolte un cadru UE pentru gestionarea crizelor destinat instituțiilor financiare. Ar trebui să se aibă în vedere limitarea impactului reformei sectorului bancar asupra fluxului creditelor către economia reală.

4.Reforme structurale pentru sprijinirea creșterii și corectarea dezechilibrelor

Întreprinderea de reforme structurale favorabile creșterii trebuie să constituie o preocupare centrală a agendei politice. Potențialul de creștere pe termen lung al Europei a rămas în urmă față de statele cu situații comparabile și a fost slăbit și mai mult de criza financiară (graficul 12). De asemenea, perspectivele de creștere pe termen scurt sunt modeste, iar instrumentele macroeconomice de sprijinire a creșterii, în special politica fiscală, au fost în mare parte epuizate și trebuie să se concentreze acum asupra garantării stabilității, astfel cum se explică în secțiunile anterioare. Un program ambițios de reforme structurale îndrăznețe poate transforma această perspectivă într-una mai pozitivă prin sporirea potențialului de creștere, reducerea decalajelor în materie de competitivitate și facilitarea ajustării. Este necesar ca statele membre să aplice reforme structurale, iar UE în ansamblul său ar trebui să facă același lucru (detalii în acest sens se regăsesc în anexa I privind progresele înregistrate cu privire la obiectivele Strategiei Europa 2020).

Reformele structurale pot spori potențialul de creștere economică și pot reduce dezechilibrele macroeconomice. Reformele structurale sporesc eficiența economiei, inclusiv eficiența utilizării resurselor, asigurând astfel un nivel mai ridicat de producție, care ar putea fi obținut în condițiile ocupării integrale a forței de muncă și al accelerării ritmului de creștere economică. Reformele pot, de asemenea, să consolideze capacitatea de ajustare a economiilor, facilitând realocarea necesară a forței de muncă și a capitalului între sectoare. Reformele structurale joacă un rol esențial în reducerea dezechilibrelor macroeconomice. În ciuda faptului că s-a constatat reducerea anumitor dezechilibre, în unele state membre mai trebuie efectuate ajustări importante. Problemele structurale, de exemplu cele legate de competitivitate și de sustenabilitatea cererii, au contribuit la acumularea dezechilibrelor în perioada premergătoare crizei. Este esențial să se adopte reforme structurale care să abordeze cauzele acestor probleme, astfel încât să se asigure o ajustare ordonată și să se prevină reapariția unor noi dezechilibre în viitor, precum și să se asigure relansarea creșterii.

Având în vedere perspectivele demografice ale UE, sunt necesare reforme care să promoveze o creștere susținută a ratei de ocupare a forței de muncă. În UE, ponderea populației de vârstă activă se situează pe o curbă descendentă și se preconizează menținerea acestei tendințe (a se vedea graficul 13). Unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020 este de a crește rata de ocupare a forței de muncă de la 69 % în prezent la 75 % în 2020 pentru a contracara parțial această tendință. În plus, criza a dus la o creștere puternică a șomajului, situație care riscă să se permanentizeze. În acest context, reformele care vizează stimularea creării de locuri de muncă, combaterea șomajului și menținerea ratelor de participare pe piața muncii ar trebui să ocupe un loc central pe agenda politică. Succesul reformelor întreprinse de anumite state membre în ceea ce privește piața muncii oferă învățăminte valoroase, iar schimbul de bune practici care a avut drept rezultat creșterea ocupării forței de muncă și o scădere a ratei șomajului înainte de criză poate fi continuat.

Ar trebui să se acorde prioritate creșterii productivității datorită impactului său pozitiv asupra creșterii producției și asupra ajustării. După cum sugerează tendințele demografice actuale, creșterea productivității va fi principala sursă de creștere economică pe cap de locuitor în următoarele decenii. În același timp, comparând tendințele în materie de productivitate ale statelor membre, rezultă că în mai multe țări pot fi aduse numeroase îmbunătățiri în această privință (graficul 14). Un aspect demn de remarcat este acela că, printre sursele de creștere disponibile, expansiunea capitalului sau crearea de locuri de muncă nu are decât un impact temporar asupra nivelului producției. Creșterea productivității, pe de altă parte, poate avea un caracter durabil atunci când este rezultatul inovării și al progresului tehnologic. Tehnologia informațiilor și comunicațiilor este un motor important al succesului, contribuind în proporție de 50 % la creșterea productivității economiilor moderne. În astfel de cazuri, creșterea productivității este compatibilă cu creșterea ratei de ocupare a forței de muncă.

Creșterea productivității poate contribui în mod durabil la reducerea dezechilibrelor contului curent. În special, creșterile productivității în sectorul necomercial, în care se încadrează majoritatea serviciilor, reduc presiunile asupra prețului pe piața internă, inclusiv asupra prețului factorilor de producție naționali destinați sectorului exporturilor, și, prin urmare, îmbunătățesc competitivitatea acestui sector. În plus, o mai bună productivitate în sectorul serviciilor permite un transfer de resurse către sectorul exporturilor, transfer care este necesar pentru a asigura o ajustare durabilă. Aceste canale de ajustare sunt deosebit de importante pentru țările cu deficite externe. Totodată, creșterea mai accelerată a productivității stimulează cererea internă în măsura în care este limitată de disfuncționalitățile pieței și ale politicilor. Acest lucru este deosebit de important pentru țările cu excedent a căror cerere internă este scăzută.

Amploarea provocării pe care o reprezintă productivitatea este diferită de la o țară la alta (graficul 14). Deși necesitatea creșterii productivității este o constantă în întreaga UE, pentru unele state membre aceasta este deosebit de presantă. Este în special cazul statelor membre care se confruntă cu dezechilibre externe importante. Pentru aceste state, creșterea productivității reprezintă o valoare adăugată, facilitând reechilibrarea conturilor externe, astfel cum s-a explicat mai sus, mai ales că există decalaje între ele și celelalte state membre.

O ajustare eficientă a costurilor forței de muncă este de o importanță crucială în vederea reducerii dezechilibrelor și a contracarării creșterii ratei șomajului. Acest lucru este deosebit de important în zona euro, întrucât ajustarea costurilor și a prețurilor este singura modalitate de ajustare nominală în cadrul unei uniuni monetare. O astfel de ajustare a început deja, dar trebuie să continue pentru a reduce dezechilibrele interne (rata ridicată a șomajului și persistența acestuia, impedimentele structurale în calea cererii interne private) și externe (deteriorarea progresivă a competitivității, care conduce la dezechilibre ale contului curent). Este important ca mecanismele de stabilire a salariilor să țină seama de aceste obiective.

În actualul context macroeconomic, se impune o abordare atentă și selectivă a măsurilor structurale. Având în vedere încetinirea creșterii economice și tensiunile financiare, trebuie acordată prioritate reformelor care pot să aibă un impact pozitiv asupra creșterii în viitorul cât mai apropiat și care presupun cele mai scăzute costuri bugetare. Reformele normative și liberalizarea sectoarelor protejate îndeplinesc în mare măsură aceste condiții.

Preocuparea pentru echitate ar trebui integrată în planurile de reformă. După ani de creștere modestă și de ajustare dificilă în unele țări, întârzierea redresării pune în mod inevitabil presiuni asupra locurilor de muncă și asupra structurii sociale a Europei. Anumite categorii de populație – inclusiv tinerii și lucrătorii slab calificați – sunt afectate cel mai grav. Prin urmare, reformele trebuie, de asemenea, să țină seama de considerentele de echitate. În acest sens, este necesar să se asigure finanțarea corespunzătoare și proiectarea eficientă a rețelelor de protecție socială, în special în acele țări în care excluziunea socială devine o problemă serioasă.

Îmbunătățirea calității instituțiilor publice va aduce avantaje semnificative. În multe state membre, se poate spori eficiența furnizării de servicii publice, precum și transparența și calitatea administrației publice, de exemplu prin intensificarea utilizării administrației on-line (e-government). Rezolvarea problemelor existente ar permite reconcilierea obiectivelor de consolidare fiscală și de îmbunătățire a perspectivelor în materie de competitivitate și de creștere. În special, sistemele de colectare a impozitelor reprezintă un obstacol major în calea ajustării fiscale în unele state membre, însă îmbunătățirea eficienței colectării impozitelor ar contribui la o partajare mai echitabilă a sarcinii de consolidare și în alte state membre. De asemenea, pentru a crea un mediu de afaceri favorabil întreprinderilor, care să contribuie la ameliorarea competitivității economice, este necesară funcționarea eficientă a autorităților de concurență, a organismelor de reglementare a pieței și a autorităților judiciare.

Amploarea provocărilor economice viitoare face imperativă o veritabilă schimbare structurală a economiei UE. Pentru aceasta, resursele trebuie lăsate să circule dinspre sectoarele cu o creștere lentă către întreprinderile și sectoarele dinamice, atât în interiorul, cât și în afara granițelor. Realocarea resurselor este deosebit de importantă pentru țările cu dezechilibre importante, în care resursele trebuie să treacă de la sectorul bunurilor necomercializabile la sectorul bunurilor comercializabile. Aceasta înseamnă că în unele țări va trebui să se renunțe progresiv la anumite activități pentru a face loc întreprinderilor noi, cu o productivitate sporită. În acest context, trebuie acordată o atenție specială mobilității forței de muncă între întreprinderi, sectoare, dar și între regiuni și țări. Existența unor semnale de preț adecvate ar facilita mobilitatea și, prin urmare, mecanismele de stabilire a salariilor trebuie să garanteze reflectarea adecvată a creșterii salariale în evoluția productivității la nivel local și sectorial. De asemenea, sistemul de educație și formare profesională trebuie să fie în măsură să ofere oportunități de recalificare și reconversie profesională care să faciliteze mobilitatea.

Punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări de consolidare a concurenței pe piața serviciilor și în sectorul industriilor de rețea este, până în prezent, în general, mai degrabă insuficientă. Acest lucru este regretabil, având în vedere atât importanța concurenței pentru sporirea productivității, a competitivității și a creșterii, cât și câștigurile importante care ar putea rezulta din întreprinderea unor reforme eficace în aceste domenii. Dintre cele 12 state membre care au primit recomandări în domeniul concurenței, șapte au luat anumite măsuri. Totuși, aceste măsuri sunt în general mai degrabă parțiale și, până în prezent, în mod clar insuficiente pentru atingerea obiectivelor. Recomandările din iunie 2011 au făcut apel, printre altele, la intensificarea concurenței în sectorul serviciilor cu amănuntul, la eliminarea restricțiilor nejustificate cu privire la anumite profesii și meserii reglementate, la reformarea cadrelor normative, la îmbunătățirea concurenței în industriile de rețea și la consolidarea capacității administrative a autorității în domeniul concurenței. Printre acțiunile întreprinse de mai multe state membre se numără conferirea unor competențe suplimentare agențiilor de monitorizare a evoluției prețurilor în cazul rețelelor energetice, emiterea de rapoarte de către agențiile relevante și convenirea unor acorduri politice care ar putea sta la baza acțiunilor legislative viitoare.

Ar trebui continuate măsurile de reformă prin care se asigură reflectarea mai fidelă a creșterii salariale în evoluția productivității muncii. Printre măsurile întreprinse în anumite state membre se numără acordurile dintre partenerii sociali cu privire la noile cadre de negociere a salariilor pentru a facilita utilizarea și flexibilitatea contractelor la nivelul întreprinderilor și adoptarea unor legi pentru limitarea costurilor salariale în sectorul public, inclusiv prin introducerea de contribuții ale funcționarilor publici la sistemul de pensii. Până în prezent, s-au înregistrat puține progrese în ceea ce privește reforma sistemelor de indexare a salariilor și salariile minime. Au fost luate măsuri în domeniul contractelor și în ceea ce privește legislația în domeniul protecției muncii, dar este prea devreme să se poată trage concluzii cu privire la capacitatea de a realiza obiectivele prevăzute de eliminare a segmentării pieței muncii.

Priorități de politică

Pentru a face față provocărilor evidențiate anterior, în perioada 2012-2013, sunt necesare acțiuni în special în domeniile enumerate mai jos.

Reformele structurale trebuie aplicate în ordinea priorității, ținând cont de potențialul acestora de a stimula creșterea pe termen scurt fără a genera costuri bugetare mari.

Ar trebui să se acorde prioritate reformelor care promovează creșterea productivității, deoarece acestea au un impact pozitiv asupra creșterii producției și a capacității de ajustare și pentru că resursele de forță de muncă sunt din ce în ce mai mici. Aceste reforme au o relevanță deosebită pentru statele membre care se confruntă cu dezechilibre macroeconomice.

Reformele care vizează piețele muncii și, în special, mecanismele de stabilire a salariilor trebuie să asigure o ajustare eficientă a costurilor forței de muncă pentru a facilita atenuarea dezechilibrelor macroeconomice și pentru a reduce rata șomajului. Ar trebui să se acorde, de asemenea, prioritate acelor reforme în materie de sisteme fiscale și prestații sociale care abordează rigiditățile legislației privind protecția muncii, astfel încât să se impulsioneze crearea de locuri de muncă și să se reducă segmentarea pieței, sprijinindu-se totodată, eforturile de ajustare.

Îmbunătățirea eficienței instituțiilor publice, în special în materie fiscală, de reglementare a piețelor și judiciară, poate fi o modalitate simplă de a sprijini consolidarea fiscală și de a spori, totodată, competitivitatea.

Trebuie să fi puse în aplicare politici care facilitează realocarea resurselor între întreprinderi, sectoare, regiuni și țări pentru a sprijini schimbarea structurală în favoarea sectoarelor dinamice și a activităților cu o productivitate ridicată. La nivel național, sunt importante politicile de promovare a mobilității forței de muncă și a formării capitalului uman, iar aplicarea strictă a politicilor în domeniul concurenței, atât la nivelul UE, cât și la nivel național este un factor important în acest sens.

Anexa. Indicatori macroeconomici selectați [inclusiv indicatori ai Pactului euro plus]

(1) Grecia, Irlanda, Portugalia, Letonia (programul de asistență pentru balanța de plăți urmează să se încheie în ianuarie 2012) și România (care este inclusă într-un program preventiv).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.11.2011

COM(2011) 815 final

VOL. 4/5 - ANEXA III

ANEXĂ

PROIECT DE RAPORT COMUN PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Analiza anuală a creșterii 2012

Raportul comun privind ocuparea forței de muncă (RCOFM) din acest an, prevăzut la articolul 148 din TFUE, face parte din pachetul de măsuri adoptate de Comisie în vederea lansării semestrului european 2012. Constituind o contribuție esențială la consolidarea orientării politicilor economice, RCOFM fundamentează și detaliază mesajele-cheie în materie de ocupare a forței de muncă conținute în Analiza anuală a creșterii. Analiza și mesajele pe care le conține se bazează pe situația socială și în materie de ocupare a forței de muncă din Europa, pe punerea în aplicare a liniilor directoare privind ocuparea forței de muncă 1 , precum și pe rezultatele examinării programelor naționale de reformă ale fiecărei țări, care au dus la adoptarea de către Consiliu a unor recomandări specifice în iulie 2011, și a punerii în aplicare a acestor programe până în prezent.

1.Piața forței de muncă și tendințele sociale

Încetinirea creșterii economice frânează procesul deja lent de redresare a pieței muncii și împiedică îmbunătățirea ratei de ocupare

În termeni globali, redresarea pieței muncii a fost lentă și ezitantă, creșterea ratei de ocupare a forței de muncă rămânând negativă în cea mai mare parte a anului 2010 pentru UE-27 (-0,5 %) și înregistrând o ușoare revenire la un nivel pozitiv abia spre sfârșitul anului. Îmbunătățirea situației ocupării forței de muncă, prin crearea a 1,5 milioane de locuri de muncă până la jumătatea anului 2011, a reușit într-o mică măsură să compenseze pierderile masive de locuri de muncă din timpul crizei, când 6 milioane de persoane și-au pierdut locul de muncă. Reacția ineficace și întârziată a pieței muncii la creșterea PIB-ului s-a datorat în parte menținerii de personal în surplus și încetinirii productivității ca urmare a acestui fenomen, factori care au fost utilizați ca mecanisme de ajustare. Având în vedere încetinirea creșterii PIB-ului în cursul anului 2011, previziunile în materie de ocupare a forței de muncă sunt incerte.

Rata ocupării forței de muncă în UE a scăzut cu 1,8 puncte procentuale în perioada 2008-2010, cu doar câteva excepții notabile în state membre precum Polonia, Germania, Luxemburg și Malta, unde ratele de ocupare a forței de muncă au crescut. Variațiile subiacente ale ratelor de ocupare a forței de muncă au fost inegale între diferitele segmente ale pieței muncii. Cele mai scăzute rate de ocupare a forței de muncă până în 2010 s-au înregistrat în rândul bărbaților angajați în industria prelucrătoare și în construcții, în rândul lucrătorilor slab calificați și în special în rândul tinerilor, în cazul cărora tendința negativă a continuat în 2011. Rata de ocupare în rândul femeilor a fost afectată de criză într-un mod mai gradual. În schimb, rata de ocupare a persoanelor în vârstă s-a îmbunătățit.

S-a constatat o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă în principal în cazul contractelor temporare și al celor cu fracțiune de normă …..

Creșterea recentă a nivelului de ocupare a forței de muncă a fost determinată în principal de creșterea numărului de contracte temporare, spre deosebire de perioada premergătoare crizei, când creșterea era în principal determinată de contractele cu durată nedeterminată. Mai mult decât atât, creșterea ocupării forței de muncă în 2011 se datorează, în mare parte, și creșterii numărului de locuri de muncă cu fracțiune de normă, în timp ce, înainte de criză, creșterea ratei de ocupare a forței de muncă se datora, în principal, unei creșteri a locurilor de muncă cu normă întreagă. Această situație reflectă nevoia întreprinderilor de a se adapta la condiții și perspective economice nefavorabile și incerte.

Numărul lucrătorilor vârstnici angajați în baza unor contracte cu durată nedeterminată a continuat să crească și a înregistrat o creștere de 4,7 % în 2010 față de anul precedent și de 7,9 % (1,4 milioane de lucrători în plus) față de situația din urmă cu doi ani. În același timp, scăderea numărului lucrătorilor cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani cu contracte pe durată nedeterminată a stagnat în primul trimestru al anului 2011, în timp ce numărul tinerilor cu contracte pe durată nedeterminată continuă să scadă.

Figura 1: Variația înregistrată în cazul locurilor de muncă pe durată nedeterminată, pe grupe de vârstă

Recrudescența numărului de locuri de muncă cu contracte temporare și cu fracțiune de normă îi favorizează, de asemenea, în principal pe lucrătorii cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani și, într-o anumită măsură, pe lucrătorii vârstnici. Nici în ceea ce privește locurile de muncă cu fracțiune de normă tinerii nu sunt favorizați. Femeile sunt ușor suprareprezentate în comparație cu bărbații în ceea ce privește contractele temporare, în timp ce, în rândul lucrătorilor cu fracțiune de normă, ponderea femeilor este semnificativ mai mare decât a bărbaților.

Figura 2: Variația înregistrată în cazul locurilor de muncă temporare, pe grupe de vârstă

… în timp ce situația în rândul tinerilor s-a înrăutățit

Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut de la 15,5 % la 20,9 % între 2008 și 2010, în timp ce rata de inactivitate a crescut de la 55,6 % la 56,9 %. Gradul ridicat de inactivitate în rândul tinerilor poate fi imputat parțial faptului că tot mai mulți tineri și-au continuat studiile sau formarea ca reacție la perspectivele sumbre de angajare. Acest lucru nu ar fi unul negativ în sine, în special în măsura în care educația și formarea le-ar putea îmbunătăți șansele de angajare viitore pe piața muncii. Cu toate acestea, ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani care nu urmează o formă de învățământ sau formare și nici nu sunt încadrați în muncă (NEET) a crescut cu 2 puncte procentuale în perioada 2008 – 2010. Rata ridicată a șomajului și de inactivitate în rândul tinerilor, coroborată cu tranziția tot mai dificilă de la școală la un loc de muncă într-o perioadă de insecuritate persistentă pentru tineri creează în mod inevitabil pe termen lung riscul detașării acestor tineri de piața muncii și, pe termen și mai lung, riscul unor pierderi de capital uman.

Figura 3: Variația tinerilor NEET ca % din populația cu vârsta între 15 și 24 de ani

Surse: Eurostat, Sondajul privind forța de muncă în UE

Rata șomajului de lungă durată lung și cea în rândul lucrătorilor slab calificați sunt în creștere în întreaga Uniune …

Rata șomajului la nivelul UE a culminat la jumătatea anului 2010 (9,7 %) și, după o ușoară descreștere în decursul primului semestru al anului 2011, a revenit din nou la 9,7 %. Femeile s­au confruntat cu o rată a șomajului mai ridicată decât bărbații pe parcursul întregii perioade, cu o rată a șomajului de 9,9 % în luna septembrie (rata șomajului în rândul bărbaților fiind de 9,5 %). Situația este foarte eterogenă pe teritoriul UE. În unele state membre se înregistrează în prezent rate ale șomajului mai mici decât înainte de criză, în timp ce în altele acestea se situează în continuare la niveluri de peste 12 %. Pentru perioada 2007-2010, aproape trei sferturi din creșterea numărului de șomeri din UE poate fi atribuită unui număr de doar patru state membre: Spania, Regatul Unit, Italia și Franța. Cu toate acestea, în alte state membre s-au înregistrat, de asemenea, creșteri spectaculoase ale ratei șomajului, de exemplu în țările baltice, în Irlanda, Grecia, Portugalia, Slovacia și Bulgaria. În schimb, în aceeași perioadă, rata șomajului a rămas scăzută în Austria și în Țările de Jos, iar în Luxemburg și Germania a scăzut.

După ce scăzuse temporar în primele etape ale recesiunii economice, șomajul de lungă durată (persoanele aflate în șomaj de 12 luni sau mai mult) a început să crească în majoritatea statelor membre, ajungând la 43 % din rata totală a șomajului în al doilea trimestru al anului 2011. Acest lucru sugerează faptul că regăsirea unui loc de muncă după o perioadă de șomaj este tot mai dificilă.

Rata șomajului în rândul lucrătorilor slab calificați a crescut de la 11,6 % în 2008 la 16,6 % în medie în prima jumătate a anului 2011. Aceasta indică faptul că lucrătorii slab calificați sunt afectați de scăderea constantă a cererii de forță de muncă, lucru care se datorează, pe de o parte, schimbărilor sectoriale care au loc în economie în favoarea activităților cu un nivel ridicat de tehnologie și care presupun un grad ridicat de cunoștințe. Cu toate acestea, un alt factor este legat de perioada de după criză și de faptul că, având în vedere ratele mai scăzute de creare de locuri de muncă, concurența este mai ridicată, iar lucrătorii slab calificați sunt înlocuiți de lucrători cu un nivel mai ridicat de calificare.

Aceste fenomene adâncesc în mod semnificativ problemele structurale ale pieței muncii din UE și accentuează riscurile sociale, în special prin faptul că expun grupurile vulnerabile la riscul sărăciei și al excluziunii sociale, întrucât aceste categorii sunt tot mai marginalizate și întâmpină dificultăți din ce în ce mai mari în a-și începe sub auspicii favorabile viața de adult și viața profesională.

…împovărând rețelele de securitate socială …

Șocurile importante cauzate de șomaj au condus la o creștere semnificativă a numărului persoanelor care trebuie să se bazeze fie pe ajutorul de șomaj, fie pe asistența socială. În perioada iunie 2010 - iunie 2011, presiunea asupra sistemelor de asistență socială a crescut în multe țări, întrucât a coincis cu expirarea perioadei pe parcursul căreia lucrătorii disponibilizați în momentul culminant al crizei au beneficiat de prestații de șomaj. Este posibil ca persistența unor rate ridicate ale șomajului de lungă durată să accentueze și mai mult această tendință. În majoritatea țărilor europene, stabilizatorii automați și măsurile de redresare adoptate la începutul crizei au contribuit, în general, la menținerea veniturilor disponibile ale gospodăriilor. Cu toate acestea, venitul disponibil al gospodăriilor aparținând clasei de mijloc a început să scadă semnificativ în jumătate dintre țările pentru care există date disponibile pentru 2009, existând riscul de a fi afectată cererea globală. Această situație este, într-o anumită măsură, rezultatul unei polarizări tot mai mari a pieței muncii, fenomen care a început înainte de criză și s-a intensificat în perioada 2008-2009, când pierderile de locuri de muncă i-au afectat în special pe lucrătorii cu salarii medii din industria prelucrătoare și din construcții. În plus, există tendința ca profilul educațional și de competențe al noii structuri a locurilor de muncă să devină mai exigent, compromițând, astfel, șansele lucrătorilor slab calificați de a se reangaja și de a avea acces la un loc de muncă bine plătit.

Veniturile pentru sistemele de pensii au scăzut considerabil ca urmare a creșterilor ratei șomajului și a contractelor cu fracțiune de normă, precum și a stagnării contribuțiilor salariale. În plus, persistența inegalităților dintre femei și bărbați pe piața muncii reprezintă un obstacol real, împiedicând femeile să cotizeze pentru propria pensie. Această situație a făcut și mai imperioasă necesitatea unor subvenționări încrucișate din veniturile generale și evidențiază și mai mult pericolul unor deficite de durată în sistemele de pensii de tip contributiv ale securității sociale. Prin urmare, se depun în prezent eforturi pentru a ajusta durata și valoarea contribuțiilor la sistemele de pensii prin capitalizare pentru a asigura adecvarea pensiilor în viitor sau prin revizuirea, în contextul măsurilor de consolidare fiscală, a costurilor avantajelor fiscale destinate stimulării pensiilor suplimentare din pilonul II și pilonul III. În ambele cazuri este probabil ca pensiile suplimentare să nu poată atenua în viitor presiunile asupra pensiilor publice decât într-o mică măsură și într-un interval de timp mai îndelungat.

… și fiind însoțită de noi riscuri reprezentate de excluziunea pe termen lung

Criza a condus la creșterea riscului de excluziune pe termen lung de pe piața forței de muncă și din societate. Între 2009 și 2010, ponderea copiilor și a adulților care trăiau în gospodării afectate de șomaj (gospodării cu o intensitate a muncii egală cu zero sau foarte scăzută) a crescut de la 9 % la 9,9 % în UE în ansamblul său. Situația s-a înrăutățit semnificativ, înregistrându-se o creștere cu 1 punct procentual sau mai multe în aproximativ jumătate dintre statele membre. În 2010, ponderea persoanelor care trăiau în gospodării afectate de șomaj a depășit 10 % în șapte state membre. În cadrul acestor gospodării afectate de șomaj, părinții singuri, în principal femeile, și copiii lor sunt deosebit de expuși la riscul excluziunii pe termen lung.

În majoritatea țărilor, transferurile sociale au permis până de curând protejarea persoanelor ale căror venituri se situează la extremitatea inferioară a spectrului veniturilor de scăderea veniturilor. Cu toate acestea, datele disponibile pentru perioada 2009-2010 indică o creștere a sărăciei și a lipsurilor în mai multe țări. În 2010, riscul general de sărăcie sau de excluziune, bazat pe cei trei indicatori de bază - sărăcia relativă, lipsurile materiale și gospodăriile afectate de șomaj - a început să crească din nou după ce timp de câțiva ani se aflase în scădere. În 2010, rata riscului de sărăcie a crescut cu peste 0,5 puncte procentuale în trei state membre. Între 2008 și 2010, ponderea persoanelor afectate de lipsuri materiale grave a înregistrat o creștere cu 3 puncte procentuale sau mai multe în 4 state membre și cu 1 punct procentual sau mai multe în două state membre. Și populația în general acuză dificultăți sporite în a face față cheltuielilor indispensabile.

Unele grupuri dintre cele care sunt cele mai afectate de criză sunt tot mai marginalizate (migranții, persoanele fără adăpost, romii). Aceste grupuri vor continua să fie categoria cea mai vulnerabilă și în perioada următoare. În condițiile persistenței crizei și ale menținerii riscurilor legate de creșterea șomajului de lungă durată, cu efectele lor previzibile asupra nivelului de lipsuri materiale și de sărăcie, va exista o cerere continuă în materie de stabilizatori automați sociali. Aceste sisteme sunt însă, la rândul lor, supuse unei presiuni crescânde, în contextul programelor de consolidare fiscală.

Ratele de participare au rămas în mare măsură neafectate …

Inerția de pe piața forței de muncă nu a dus, în general, la o scădere a ratelor de participare, iar majoritatea lucrătorilor care își pierd locul de muncă păstrează legături cu piața forței de muncă. Cu toate acestea, stabilitatea globală a ratelor de participare ascunde disparități între situația femeilor și a bărbaților și între diferitele categorii de vârstă. Participarea femeilor este în creștere, în principal datorită efectului „lucrătorului adăugat” (femeile care intră pe piața muncii ca urmare a faptului că partenerii lor și-au pierdut locul de muncă), în timp ce rata de participare în rândul bărbaților este în scădere. Participarea lucrătorilor vârstnici (atât bărbați, cât și femei) a crescut, reflectând efectele majorării vârstei de pensionare și ale eliminării treptate a sistemelor de pensionare anticipată, în timp ce ratele de activitate în rândul tinerilor au cunoscut o scădere constantă.

… însă este posibil ca funcționarea deficitară a pieței muncii să întârzie și mai mult crearea de locuri de muncă …

Așa-numita curbă Beveridge (care reflectă raportul dintre rata șomajului și locurile de muncă vacante, astfel cum arată indicatorul penuriei de forță de muncă din figura 4) indică faptul că numărul mai mare de locuri de muncă vacante în 2010 și 2011 nu are un efect asupra șomajului, sugerând astfel că este posibil să se fi agravat neconcordanța dintre cererea și oferta de forță de muncă și cererea și oferta de competențe. Capacitățile reduse de a plasa persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în posturile disponibile și de a crea locuri de muncă demonstrează limitele eficienței piețelor europene ale muncii, în special în condițiile unei necesități tot mai mari de redistribuire a resurselor și de adaptare rapidă pentru a face față șocurilor externe puternice, cum ar fi cele cauzate de criza economică și financiară. Această situație sugerează indirect inadecvarea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, a profilurilor de competențe și a stimulentelor pentru mobilitate, care pot duce la creșterea șomajului structural.

Figura 4: Curba Beveridge pentru UE, care indică legătura dintre locurile de muncă vacante și șomaj

….. iar rezultatele în domeniul educației nu corespund nevoilor pieței muncii 

Politicile în materie de educație sunt esențiale pentru înzestrarea populației cu competențele adecvate pentru încadrarea pe piața muncii. În 2000, 22 % dintre salariați aveau un nivel ridicat de calificare în UE, în timp ce 29 % aveau un nivel slab de calificare. În 2010, situația s-a inversat. Până în 2020, 35 % dintre locurile de muncă vor necesita un nivel ridicat de calificare și doar 15 % - un nivel slab de calificare. Cu toate acestea, rezultatele în domeniul educației sunt insuficiente pentru a răspunde intensității crescânde a competențelor pe care le presupun locurile de muncă disponibile. În 2010, unul din șapte tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani (14,1 %) din UE a părăsit sistemul educațional după ce a absolvit doar ciclul inferior de învățământ secundar și nu mai urmează nicio formă de învățământ sau formare (elevi care au părăsit timpuriu școala), mulți dintre aceștia având calificări care nu corespund cerințelor pieței muncii. În 2010, rata șomajului în rândul acestor tineri a fost de 53 %, de două ori mai mare decât rata medie a șomajului în rândul tinerilor. În plus, peste o cincime din toți copiii nu au cunoștințe fundamentale de citire, scriere și aritmetică (evaluate la vârsta de 15 ani). 

Costurile salariale unitare nominale au fost în general limitate…...

După ce au crescut ușor în 2009, costurile salariale nominale 2 s-au menținut pozitive în majoritatea statelor membre și în 2010. Excepții notabile de la această tendință au fost statele baltice, Irlanda și Ungaria, care au înregistrat rate negative de creștere atât în 2009, cât și 2010, și câteva dintre noile state membre în care salariile au crescut puternic, în timp ce economia se află încă în proces de recuperare a decalajului. Până la jumătatea anului 2011, costurile salariale nominale au început să înregistreze rate de creștere tot mai mari și în alte state membre, mai ales în Germania, în timp ce în multe alte state membre acestea au continuat să crească într-un ritm lent. Dacă persistă, astfel de evoluții asimetrice ale costurilor salariale unitare între statele membre „excedentare” și statele membre „deficitare” pot sugera o reducere a dezechilibrelor macroeconomice la nivelul UE.

Creșterea negativă a productivității înregistrată în 2009 în aproape toate statele membre, reflectând în mare măsură încetinirea economică și măsurile de șomaj parțial (care au afectat PIB-ul mai mult decât ocuparea forței de muncă), a înregistrat o stagnare în 2010. Anul trecut, productivitatea anuală a muncii pe salariat a înregistrat o creștere în toate statele membre, cu excepția Greciei (-2,4 %). Interesantă a fost rata productivității în Germania, unde s-a înregistrat o creștere a productivității muncii într-un singur an de la -5,2 % în 2009 la +3,2 % în 2010. Deși creșterea productivității a continuat să fie puternică în toate statele membre (cu excepția Greciei, unde productivitatea a scăzut și mai mult) în primul trimestru al anului 2011, în al doilea trimestru aceasta a început să încetinească în majoritatea statelor membre, reflectând slăbirea tot mai accentuată a economiei.

Ca rezultat al acestor evoluții, în 2010 zona euro în ansamblul său a înregistrat o scădere a costurilor salariale unitare nominale pentru prima dată din 2001. Cea mai importantă a fost scăderea înregistrată de Germania, de la 5,5 % în 2009 la 1,1 % în 2010, reflectând în principal o creștere puternică a productivității muncii. O tendință similară se regăsește în Danemarca și Țările de Jos, în timp ce în Grecia scăderea din 2010 reflectă o scădere mai accentuată a salariilor și apoi a productivității. Scăderi importante au avut loc și în Irlanda, în Letonia și în Lituania, confirmând tendința descendentă pe care s-au înscris aceste țări din 2009. Cu toate acestea, din cauza încetinirii creșterii productivității în al doilea trimestru al anului 2011, creșterea costurilor salariale unitare nominale (+ 1,2 %) a fost mai mare în acest al doilea trimestru decât în primul trimestru (+ 0,2 %) în zona euro.

În 2010, costul unitar al muncii în termeni reali, care măsoară salariile reale în raport cu productivitatea muncii (adică ponderea veniturilor din muncă) și-a reluat curba de creștere negativă (respectiv o scădere a ponderii veniturilor salariale), care fusese întreruptă pentru scurt timp pe perioada recesiunii economice, când s-a înregistrat o scădere puternică a productivității. În prima jumătate a anului 2011, această tendință descendentă a ponderii veniturilor salariale s-a menținut în majoritatea statelor membre. Excepții notabile de la aceste evoluții se înregistrează în Cehia și Polonia, unde creșterea reală a salariilor a depășit creșterea productivității.

… în timp ce costurile nesalariale ale forței de muncă împiedică în continuare crearea de locuri de muncă

Povara costurilor nesalariale ale forței de muncă asupra activității economice împiedică crearea de locuri de muncă, în special în segmentele pieței muncii din anumite state membre cu un nivel scăzut al salariilor, deși aceste costuri variază semnificativ în UE. Aceste costuri reprezintă bariere importante și obstacole în calea activității economice, întrucât sunt considerate elemente vitale în procesul de creare de locuri de muncă, având efecte negative în special asupra perspectivelor de angajare în muncă ale lucrătorilor slab calificați. În plus, sarcina fiscală ridicată și interacțiunea acesteia cu sistemul de beneficii sociale contribuie la diminuarea dorinței de a lucra a acestor grupuri.

Figura 5 Componente ale sarcinii fiscale la 67 % din salariul mediu în 2010

Surse: Datele OCDE pentru BG, EE, LT, LV, MT, RO se referă la anul 2009

… iar munca nedeclarată continuă să existe

În ciuda dificultăților prin care trece economia formală, munca nedeclarată continuă să persiste (și ar putea chiar să devină mai predominantă), estimându-se că reprezintă peste 20 % din economie în anumite state membre. Pierderile la nivelul veniturilor fiscale care rezultă din această situație sunt, desigur, extrem de prejudiciabile în această perioadă în care amploarea deficitelor publice este importantă, dar munca nedeclarată contribuie și la segmentarea generală a pieței muncii, la pierderea drepturilor lucrătorilor și la posibilitatea excluziunii sociale.

2.Punerea în aplicare a politicilor structurale în materie de piața forței de muncă

Consiliul European din 24 și 25 martie 2011 a stabilit orientări politice pentru statele membre privind prezentarea programelor lor naționale de reformă care conțin planurile lor pentru reformele pieței forței de muncă în vederea atingerii obiectivelor principale ale UE prevăzute în liniile directoare privind ocuparea forței de muncă.

Pe baza propunerilor Comisiei, Consiliul a adoptat recomandări specifice pentru fiecare țară, indicând domeniile în care statele membre ar trebui să întreprindă reforme ale politicii în cadrul general al liniilor directoare privind ocuparea forței de muncă. Acestea includ: creșterea atractivității muncii, sprijinirea reîncadrării șomerilor pe piața forței de muncă, combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, investiții în educație și formare, îmbunătățirea echilibrului între flexibilitate și securitate, reformarea sistemelor de pensii și îmbunătățirea rezultatelor în domeniul educației și al incluziunii active a grupurilor vulnerabile.

2.1.Creșterea atractivității muncii (orientarea 7)

Mai multe state membre au abordat problemele sistemelor lor de impozitare și de prestații sociale pentru ca aceste sisteme să faciliteze creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, deși este posibil ca marja de manevră fiscală limitată să fi impus unele restricții eforturilor de reformare. În ceea ce privește prestațiile sociale, măsurile luate au vizat, în general, raționalizarea sistemelor, sarcina fiscală asupra veniturilor salariale fiind redusă în unele state membre.

Opt state membre au primit o recomandare specifică fiecărei țări privind fie reducerea sarcinii fiscale asupra salariaților cu venituri scăzute/medii, fie redirecționarea sarcinii fiscale asupra veniturilor din muncă pentru a stimula ocuparea forței de muncă. Puținele măsuri luate vizează eliminarea măsurilor fiscale de descurajare a angajării unor anumite grupuri, în mod direcționat (BE) precum și inițiative destinate să prelungească compensarea reducerii progresive a creditelor fiscale pentru lucrătorii cu salarii scăzute în 2012 (HU). Un grup mic de state membre au adoptat deja sau și-au asumat angajamente privind redirecționarea sarcinii fiscale asupra veniturilor din muncă de manieră generală (DK, EE). Ar trebui făcute eforturi în continuare în vederea redirecționării sarcinii fiscale asupra veniturilor din muncă, în special pentru grupurile vulnerabile, lucrătorii cu nivel scăzut de calificare și/sau pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei către tipuri de impozite mai puțin penalizatoare sau prin reconfigurarea sistemului de impozitare a veniturilor din muncă.

Șapte state membre au primit o recomandare specifică fiecărei țări legată de salarii. Majoritatea acestora se refereau la reforme în materie de negocieri salariale menite să asigure o evoluție a salariilor conformă cu cea a productivității. Unele se refereau la chestiuni mai specifice ale sistemelor de indexare a salariilor. Măsurile de politică adoptate includ angajamente privind descentralizarea negocierilor salariale (IT, ES), în timp ce alte măsuri includ angajamente de revizuire a mecanismului de indexare a salariilor (MT, CY) însoțite de o suspendare temporară și parțială a mecanismului (CY).

O recomandare privind combaterea muncii nedeclarate a suscitat noi răspunsuri de politică sub forma unor de acte juridice de combatere a contractelor de muncă ilegale (IT). Alte state membre au luat măsuri de asigurare a aplicării, concentrându-se mai mult asupra controalelor (PL, CZ, BG), în timp ce un stat membru a utilizat resursele FSE pentru a combate angajările ilegale. Alte state membre au adoptat inițiative proprii și s-au concentrat asupra regularizării muncii nedeclarate prin reduceri fiscale pentru renovările locuințelor (ES). Sunt necesare mai multe eforturi pentru a sprijini trecerea de la munca informală sau nedeclarată la angajarea legală, inclusiv inițiative prin care sa crească numărul de cazuri de muncă nedeclarată detectate și inițiative destinate să reducă stimulentele financiare ale muncii informale.

Presiunile fiscale și necesitatea consolidării legăturii cu piața forței de muncă și evitarea dependenței de prestațiile sociale au condus la o raționalizare a prestațiilor în mai multe state membre. Măsurile includ intențiile guvernelor de a condiționa prestațiile sociale de acordul beneficiarilor acestora de a participa la activități publice (CZ, HU). Alte măsuri includ planuri pentru o mai bună direcționare a unor prestații sociale (CY, SI). Cu toate acestea, alte reforme în domeniul bunăstării urmăresc încurajarea muncii și asigurarea faptului că munca este rentabilă (UK), prin rețineri mai reduse in materie contribuții sociale și printr-o creștere a remunerării neluate în calcul (UK).

Unele statele membre au luat măsuri de reducere a ajutorului de șomaj (HU, LT), în timp ce altele au anunțat reduceri bugetare la subvențiile acordate centrelor de îngrijire a copililor (NL). Este nevoie în continuare să se consolideze structura, eficacitatea și coerența sistemelor de alocații de șomaj și de asistență socială printr-o mai bună direcționare și o mai bună corelare cu măsurile de activare.

Opt state membre au primit o recomandare specifică țării privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și a unei mai bune concilieri a vieții profesionale cu cea personală. Majoritatea acestora s-au referit la furnizarea unor servicii de îngrijire adecvate și accesibile în timp ce al doilea grup a vizat îmbunătățirea regimului fiscal aplicat celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei.

Răspunsul politicilor include anunțuri privind îmbunătățirea sau reformarea furnizării de servicii de îngrijire a copiilor (UK, PL, AT, CZ, NL) și locuri în școli cu program prelungit (AT), având drept scop să încurajeze părinții inactivi și singuri să lucreze sau să ofere părinților care lucrează cu fracțiune de normă posibilitatea de a lucra mai mult. Alte măsuri includ inițiative de creștere a sensibilizării cu privire la tratamentul egal aplicat femeilor și bărbaților prin introducerea, de exemplu, a unui simulator de calculare a veniturilor sau a unui indice al inegalității între femei și bărbați (AT).

Două state membre au luat măsuri pentru ameliorarea regimului fiscal aplicat pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei, de exemplu prin corelarea contribuției acordate de stat pentru îngrijirea copilului cu orele de muncă ale partenerului care lucrează mai puțin (NL) sau prin introducerea unei contribuții acordate de stat la cheltuielile de îngrijire a copiilor în vederea reducerii măsurilor fiscale de descurajare a celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei. Ar trebui să se depună eforturi suplimentare pentru a remedia problema măsurilor financiare de descurajare și efectul combinat al sistemelor de impozite și prestații sociale, a concediilor parentale lungi și a centrelor de îngrijire insuficiente sau pe care oamenii nu și le pot permite.

2.2.Sprijinirea reîncadrării șomerilor pe piața muncii (orientarea 7)

Direcționarea măsurilor active în domeniul pieței forței de muncă trebuie consolidată pentru a se evita ca șomajul să devină structural și ca excluziunea socială să crească. Douăsprezece state membre au primit o recomandare specifică țării privind punerea în aplicare și domeniul de aplicare a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă. Cea mai mare parte dintre acestea s-au referit la reforme care ar spori eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, inclusiv identificarea anumitor grupuri. Un grup mai restrâns s-a referit la îmbunătățirea capacității serviciilor publice de ocupare a forței de muncă de a furniza un serviciu mai bun și mai coerent.

În conformitate cu cele prezentate mai sus, unele state membre intenționează să reformeze politicile active în domeniul pieței forței de muncă, astfel cum se prevede în programul de lucru al guvernului (FI, PT, DE). Alte state au luat măsuri în direcția unor acțiuni care vizează tinerii, propunând o așa-numită garanție socială pentru tineri care asigură muncă, stagii sau formare (FI) sau prin programe de stagii pentru tineri pe scară largă (BG), prin reformarea acordurilor contractuale pentru formarea lucrătorilor tineri (ES) sau prin introducerea de noi stimulente financiare pentru angajatori în vederea creșterii numărului de stagii de ucenicie (LU).

Alte state au luat măsuri pentru a soluționa situația șomerilor de lungă durată (SK, EE, ES), prin analizarea unei mai bune utilizări a proiectelor finanțate din FSE (EE, EL, PL) sau a resurselor provenite din eliminarea scutirilor de contribuții la asigurările de șomaj ale lucrătorilor vârstnici (AT). În unele state membre, se intenționează soluționarea șomajului de lungă durată prin crearea de piețe intermediare ale forței de muncă (SK).

Unele state membre au deschis accesul serviciilor private de ocupare a forței de muncă la serviciile de intermediere a ocupării forței de muncă (ES), în timp ce altele s-au angajat într-o renegociere tripartită a funcționării lor și a prestațiilor oferite de serviciile publice de ocupare a forței de muncă, iar alte state sunt în curs de introducere a unor „bonuri valorice pentru formare” prin intermediul cărora persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă își vor putea alege furnizorii de formare (LT).

În ceea ce privește combaterea șomajului în rândul tinerilor și îmbunătățirea accesului tinerilor la piața forței de muncă, o serie de state membre au favorizat o dezvoltare suplimentară a stagiilor de formare alternante pentru tineri.

2.3Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale (orientarea 10)

Statele membre au instituit instrumente de monitorizare care să evalueze impactul social al crizei și măsuri specifice pentru a limita efectul negativ al acesteia, de exemplu prin simplificarea sistemelor de asigurare a bunăstării sociale și de asistență socială și adaptarea prestațiilor și/sau a condițiilor de eligibilitate pentru a beneficia de asistență socială. De asemenea, s-au dovedit a fi foarte utile măsurile de reformă specifice de prevenire a impactului negativ al măsurilor de consolidare fiscală din diferite țări, bazate adesea pe evaluări ex ante ale impactului social al acestor măsuri de reformă. Unele state membre au analizat, de asemenea, modul în care ar putea fi mobilizate alte domenii de politică (energie, locuințe, transport etc.) pentru a se atenua impactul crizei. Este necesară extinderea acestora la serviciile de sănătate pentru a garanta accesul la un preț abordabil pentru grupurile cu venituri mici și cele vulnerabile, în special în ceea ce privește asistența medicală primară și serviciile pentru bolile cronice și problemele de sănătate mintală, ținând seama de impactul pe care măsurile bugetare în domeniul sănătății publice le-ar putea avea asupra ratelor sărăciei. Ar trebui să se acorde atenție și practicilor de creditare responsabilă, în special pentru grupurile vulnerabile.

Au fost instituite măsuri de creștere a participării la piața forței de muncă a unor grupuri-țintă vulnerabile specifice, inclusiv tinerii, imigranții și minoritățile etnice, în mai multe state membre, astfel încât să împiedice excluderea acestora pe termen lung de pe piața forței de muncă. Nouă state membre au primit o recomandare specifică țării privind combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale. Majoritatea acestora s-au referit la problema unei integrări mai bune a grupurilor speciale pe piața forței de muncă, în timp ce un grup mai mic a abordat direct amploarea sărăciei sau a riscului de sărăcie. În acest context trebuie acordată o atenție specifică îmbunătățirii situației lucrătorilor săraci din Europa (8,4 % din populația UE) în special prin politici de incluziune activă care facilitează adaptarea la schimbare și protejează competențele și productivitatea lucrătorilor.

Răspunsurile la nivelul politicilor includ propuneri de creștere a subvențiilor pentru angajatori acordate în cadrul planului câștigului reciproc („Win Win”) pentru grupuri țintă specifice (BE). Unele state membre au lansat operațiuni integrate, (FSE și FEDER) pentru tranziția de la asistența instituțională la cea acordată de comunitate pentru copii și pentru dezvoltarea unor noi opțiuni de acordare de locuințe sociale pentru romi (BG).

Alte state membre au luat măsuri de soluționare a situației imigranților prin ameliorări ale sistemului reformat de introducere pe piața forței de muncă pentru imigranții proaspăt sosiți, în special în ceea ce privește formarea lingvistică (SE). Altele au întreprins acțiuni menite să faciliteze recunoașterea diplomelor, oferind școlarizare de tip a doua șansă pentru adulții tineri și instituind programe de consiliere și formare pentru femei (AT).

2.4Investiții în educație și formare (orientările 8 și 9)

Într-o serie de state membre au fost luate măsuri generale de reformare a educației și formării care au vizat, în special, tinerii, șomerii și imigranții. Alte reforme urmăresc anticiparea nevoilor de competențe sau creșterea calității formării profesionale și a accesului la aceasta. Având în vedere provocarea actuală pe care o reprezintă șomajul în rândul tinerilor, este imperativ să se modernizeze sistemele de educație și formare pentru a se asigura că acestea asigură într-adevăr tinerilor aptitudini și competențe relevante. O serie de țări trebuie să se asigure că sistemele lor de învățământ secundar și de formare creează efectiv condițiile necesare pentru accesul cu succes al elevilor la învățământul terțiar, sau că asigură competențe specializate care permit un acces direct pe piața locurilor de muncă. Guvernanța universitară ar trebui să ofere stimulente pentru studenți și pentru personalul didactic și de cercetare, să asigure o adaptare bună a programei de studiu la nevoile unei piețe a forței de muncă în schimbare și să asigure baza pentru o legătură mai strânsă între cercetare și mediul de afaceri.

Acest lucru necesită, de asemenea, o mai bună anticipare a nevoilor viitoare în materie de competențe și consolidarea cooperării între instituțiile de învățământ, întreprinderi și serviciile de ocupare a forței de muncă, pe baza activității consiliilor sectoriale privind competențele la nivel național și la nivelul UE. Ca parte a consolidării fiscale inteligente, investițiilor în educație și competențe ar trebui să li se acorde prioritate, odată cu consolidarea eficienței și eficacității sistemelor de educație și formare și cu garantarea faptului că reformele sporesc relevanța educației pe piața forței de muncă.

Pentru a combate părăsirea timpurie a școlii, unele state membre au luat măsuri preventive, prin introducerea unui an de învățământ preșcolar obligatoriu (AT, BG, CY, DK, EL, HU, PL, RO) în timp ce marea majoritate a adoptat măsuri de intervenție care urmăresc sprijinirea individuală, de exemplu prin îndrumare și meditații. În conformitate cu recomandările Consiliului din 2011 privind politicile care urmăresc reducerea părăsirii timpurii a școlii, astfel de măsuri trebuie să completeze măsurile de compensare, cum ar fi învățământul de tip „a doua șansă” pentru cei care au abandonat timpuriu învățământul și formarea.

Mai multe state membre depun eforturi pentru a crește numărul absolvenților de învățământ terțiar printr-o serie largă de măsuri care se concentrează adesea asupra extinderii accesului la grupurile insuficient reprezentate în prezent. Măsurile includ sprijin financiar direct, orientare și consiliere sau cursuri pregătitoare, mai multe țări oferind sprijin specific grupurilor cu venituri mici (BE, FR, PL, CY, RO) sau elevilor care provin din familii de migranți (BG, BE, NL, DK, EE, FI, GR). Unele state membre au adoptat măsuri specifice pentru a mări rata de absolvire, de exemplu prin sprijinirea studenților expuși riscului de abandon școlar prin orientare și consiliere (FR, LU, NL, SE, SI). Reformele trebuie să abordeze o provocare dublă: creșterea numărului de absolvenți, menținând și crescând, în același timp, calitatea educației și cercetării.

Câteva țări au inițiat reforme în domeniul învățământului tehnic și al formării profesionale (PL, SK, CY, EE) pentru ca sistemele lor de educație și formare să răspundă mai bine nevoilor de competențe existente și preconizate (BE, FR, EL, ES, FR, HU, IE, IT, RO, SK, SI, UK). Este necesară o orientare mai puternică spre piața forței de muncă a filierelor tehnologice, odată cu crearea de parcursuri de formare profesională suficiente, în special stagii de ucenicie, în cooperare cu partenerii sociali.

Au fost luate o serie de inițiative de politică pentru a răspunde recomandărilor specifice formulate pentru 16 state membre în ceea ce privește investițiile și reformele în educație și formare.

Între statele membre în cazul cărora s-a evidențiat părăsirea timpurie a școlii, printre inițiativele întreprinse se numără prevenirea abandonului școlar, de exemplu prin inițierea unor proiecte de asistență pentru tineri (AT), prin extinderea în continuarea a proiectului pilot Noua școală secundară (AT) sau prin sprijinirea persoanelor care au părăsit școala timpuriu să recupereze și să obțină certificatele necesare (AT, BG). Au fost, de asemenea, propuse măsuri de direcționare a elevilor expuși riscului de părăsire timpurie a școlii către parcursuri de carieră interesante, prin cursuri de învățământ profesional și prin diversificarea ofertei școlilor și programelor (MT). Alte state membre au propus clauze sociale în cadrul contractelor de achiziții publice cu scopul de a garanta stagii de ucenicie pentru tineri în sistemul de învățământ profesional și tehnic (DK).

Cu toate acestea, există posibilitatea de a intensifica politicile preventive și de intervenție timpurie direcționate către persoanelor expuse unui risc ridicat de abandon școlar, inclusiv prin creșterea capacității și a calității serviciilor de îngrijire și de educație pentru preșcolari, oferind mai multe metode personalizate de învățare, sprijin mai bine direcționat către elevii expuși riscului de abandon școlar, sisteme de avertizare timpurie și activități extracurriculare suplimentare, pentru a lărgi oportunitățile de învățare și dezvoltare personală. De asemenea, este necesară acordarea unei atenții sporite relevanței pentru piața forței de muncă a rezultatelor educaționale ale copiilor migranți.

Un alt domeniu al răspunsurilor la nivelul politicilor îl reprezintă reformarea învățământului superior pentru a alinia mai bine derularea acesteia la necesitățile pieței forței de muncă. Măsurile includ, de exemplu, un program de reformă a învățământului superior „Parteneriat pentru cunoștințe” (PL) sau introducerea unor „colegii tehnice universitare” (CTU-uri) în colaborare cu angajatori și universități (UK). Alte state membre au adoptat măsuri pentru a facilita accesul la învățământul tehnic și profesional (ES).

În unele state (AT, PL, SK) au fost prezentate noi strategii privind învățarea pe tot parcursul vieții, iar în alte state acestea au fost reînnoite (EE), în timp ce altele au inițiat un dialog la nivel național și au elaborat o carte albă (LU). Este important să se promoveze în continuare dezvoltarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții, cu o atenție deosebită acordată șomerilor tineri și adulților cu competențe scăzute sau desuete, precum și implicarea întreprinderilor și autorităților locale în parteneriate, pentru a se asigura că dezvoltarea competențelor corespunde caracteristicilor specifice ale pieței locale a forței de muncă.

2.5Un echilibru între securitate și flexibilitate (orientarea 7)

Într-o serie de state membre au fost luate măsuri generale pentru a aborda chestiunea echilibrului între securitate și flexibilitate, cu precădere pentru a revizui ajutorul de șomaj și prestațiile sociale, pentru a combate segmentarea pieței forței de muncă și a reforma legislația existentă privind salariul minim sau pentru a consolida respectarea dispozițiilor privind salariul minim și munca nedeclarată. Îmbunătățirea punerii în aplicare a flexicurității într-un mod global rămâne o prioritate pentru majoritatea piețelor forței de muncă ale statele membre.

Cinci state membre au primit o recomandare specifică privind funcționarea pieței forței de muncă și combaterea segmentării. Recomandările s-au axat pe problematici deosebit de diverse, obiectivul principal fiind reformarea legislației în domeniul protejării locurilor de muncă în vederea reducerii segmentării pieței între persoanele cu contracte temporare și cele cu contracte pe perioadă nedeterminată.

Două state membre au furnizat un răspuns prin politici de reforme legislative care vizează reducerea dualității pieței forței de muncă, consolidarea flexibilității interne și îmbunătățirea oportunităților de încadrare în muncă pentru șomeri (ES) sau o lege privind „Măsuri de sprijin pentru ocuparea forței de muncă” pentru a consolida al doilea nivel de negociere (IT).

Alte țări au adoptat temeiul juridic care reglementează funcționarea agențiilor de plasare temporară a forței de muncă (LT) sau o mai mare flexibilitate a pieței forței de muncă, prin reforma Codului muncii (SK). Este necesar să se asigure că persoanele cu contracte temporare și cu contractele de muncă cu fracțiune de normă beneficiază de un nivel adecvat de protecție socială, în special prin posibilitatea de a dobândi un nivel decent de pensie, și că sunt stabilite condițiile-cadru pentru a le permite să avanseze pe piața forței de muncă, inclusiv prin posibilitatea de a reveni la munca cu normă întreagă, de a face carieră și de a avea acces la formare.

2.6Reforma sistemelor de pensii (orientarea 10)

S-au realizat sau sunt în curs de pregătire reforme generale ale sistemelor de pensii într-o serie de state membre (CZ, DK, CY, LT, NL), în timp ce în alte state membre (MT, PL) s-au realizat reforme legate de pensiile transfrontaliere. O serie de state membre au întreprins măsuri pentru a limita sau descuraja pensionarea anticipată (CZ, LT, PT).

19 state membre au primit cel puțin o recomandare referitoare la sistemele de pensii. În majoritatea cazurilor, recomandările s-au referit fie la creșterea vârstei efective de pensionare sau la creșterea vârstei legale de pensionare și la corelarea acesteia cu speranța de viață. Aproximativ jumătate dintre acestea au oferit până acum un răspuns la nivelul politicilor sau un angajament în vederea abordării acestor chestiuni.

Unele țări au propus, hotărât sau pus în aplicare reforme care vor limita accesul la pensionarea anticipată pentru persoanele cu o perioadă lungă de asigurare (AT, ES). Alte țări au întreprins măsuri de îmbunătățire a sustenabilității fiscale prin creșterea vârstei legale de pensionare (CZ, LT) sau prin creșterea stimulentelor de participare la piața forței de muncă (ES).

Un stat membru a luat măsuri importante în direcția reformării sistemului de pensionare anticipată (DK). Statele membre au adoptat măsuri de punere în aplicare a unor reforme planificate ale sistemului de pensii, inclusiv prin restructurarea pensiilor publice și prin măsuri de creștere a contribuțiilor angajaților din sectorul public (CY). Alte state membre au propus un transfer parțial de contribuții la fonduri private (CZ) sau inițiative de creștere treptată a cerinței de eligibilitate pentru pensie legată de anii lucrați (BG) sau de corelare a vârstei de pensionare cu speranța de viață și de creștere a vârstei de pensionare la 66 de ani (NL). Mai sunt necesare acțiuni pentru elaborarea de cadre de stimulente și de oportunități de prelungire a vieții profesionale pentru femei și bărbați, care să însoțească creșterea vârstei de pensionare, asigurând, în același timp, dispozițiile care asigură un venit minim corespunzător pentru a se evita și a se reduce riscul de sărăcie sau de lipsuri materiale în cazul persoanelor în vârstă vulnerabile.

3.Reformele structurale ale pieței forței de muncă pentru sprijinirea creșterii

Analiza secțiunilor anterioare sugerează că, deși prioritățile și măsurile pentru 2011 rămân în general valabile, iar punerea în aplicare a reformelor corespunzătoare este departe de a se fi încheiat, este necesar să se depună eforturi suplimentare în anumite zone.

Capacitatea de creare de locuri de muncă trebuie să fie îmbunătățită pentru a asigura o redresare ce are în vedere păstrarea locurilor de muncă, care să stea la baza creșterii economice și a reducerii șomajului. Deși într-o perspectivă pe termen lung posibilitățile de noi locuri de muncă sunt, în primul rând, o consecință a unei creșterii economice puternice și a unor politici macroeconomice adecvate, întreprinderile favorabile ocupării forței de muncă și politicile care sprijină piața forței de muncă urmând principiile flexicurității pot contribui, de asemenea, la stimularea creșterii pe termen scurt. Îmbunătățirea calității sistemelor de sprijinire a întreprinderilor și de sprijin financiar, inclusiv pentru antreprenoriatul social, este esențială. Ar trebui consolidate măsurile de trecere de la munca informală sau nedeclarată la angajarea legală. Prin sprijinirea mobilității geografice și profesionale și prin intensificarea cooperării între angajatori și serviciile de ocupare a forței de muncă se pot evita situațiile în care locurile de muncă disponibile rămân vacante din cauza deficitului de forță de muncă și a neconcordanței dintre calificări și oferta de locuri de muncă. Sistemele de protecție socială bine concepute, inclusiv condiții adecvate în materie de protecție socială pentru toate contractele de muncă și activitățile independente, pot reduce la minimum precaritatea și pot crește atractivitatea muncii.

Situația dificilă a tinerilor riscă să creeze prejudicii irecuperabile pe piața forței de muncă și necesită punerea în aplicare a unor cadre cuprinzătoare, în conformitate cu „Garanția pentru tineret”. Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut puternic între 2008 și 2010, într-un moment în care și procentul tinerilor care nu urmau o formă de învățământ, nu ocupau un loc de muncă și nu urmau o formare a crescut vertiginos. Există un risc real ca UE să ajungă să piardă competențele unei întregi generații de tineri, fapt care ar avea consecințe negative asupra capacității de inserție profesională. În conformitate cu abordarea „Garanții pentru tineret” 3 , sunt necesare cadre de politică cuprinzătoare pentru a asigura tranziția de la educație la muncă, care să includă consolidarea competențelor, stagii de ucenicie și formare, asistență specifică în căutarea unui loc de muncă și orientare profesională. În conjunctura actuală, prin urmare, ar trebui să se acorde cea mai mare atenție stabilirii de parteneriate între instituțiile de învățământ și cele ale pieței forței de muncă, parteneri sociali și întreprinderi, în special la nivel regional și local, care să fie sprijinite cu fonduri ale UE, acolo unde este cazul.

Ratele ridicate de șomaj și perspectivele sumbre în ceea ce privește ocupare a forței de muncă impun politici active în domeniul pieței forței de muncă și sisteme de asigurare socială adecvate care se susțin reciproc, pentru a menține capacitatea de inserție profesională și a-i ajuta pe șomeri să își reia activitatea profesională. Numărul mare de persoane aflate în șomaj pe termen lung necesită cea mai mare atenție, deoarece perioadele lungi de inactivitate pot duce la descurajare, la deprecierea și căderea în desuetudine a competențelor, cu implicații negative pentru perspectivele individuale de remunerare și de creștere potențială. Reconversia profesională și experiențele de lucru care au în vedere șomerii de lungă durată pot contribui la susținerea capacității lor de inserție profesională. Serviciile eficiente și eficace de ocupare a forței de muncă, sprijinite de parteneriate locale, trebuie să furnizeze măsuri mai personalizate de sprijinire a reluării activității, de căutare a unui loc de muncă și o plasare eficace a forței de muncă și să asigure coordonarea cu asistența socială.

Situația socială s-a deteriorat în ultimele luni, fapt ce impune măsuri suplimentare. Este necesar să se asigure că grupurile cele mai vulnerabile și cele care sunt cel mai mult afectate de criză sunt protejate împotriva efectelor de redistribuire ale crizei economice și ale planurilor de consolidare fiscală. Spirala șomajului și degradarea condițiilor sociale ar trebui să fie împiedicate prin toate mijloacele. Eficacitatea sistemelor de protecție socială ar trebui sporită pentru a garanta că acestea continuă să acționeze ca mijloace de protecție împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Strategiile de incluziune activă care să includă măsuri de activare a forței de muncă, servicii sociale adecvate și sprijin financiar sunt esențiale pentru a se evita marginalizarea grupurilor cu venituri reduse și vulnerabile Consolidarea inteligentă ar trebui să acorde prioritate menținerii nivelurilor minime de pensii și să garanteze accesul la îngrijire medicală pentru grupurile cele mai vulnerabile. 

Creșterea neconcordanței dintre calificări și piața muncii, precum și deficitul de competențe afectează activitatea economică pe termen scurt, în timp ce investițiile în educație și formare profesională vor crește productivitatea și nivelul veniturilor pe termen lung. Abilitățile și competențele sunt o condiție prealabilă pentru creștere prin inovare, productivitate și un grad ridicat de ocupare a forței de muncă. În special, este esențial să crească numărul și calitatea absolvenților în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii, precum și să se promoveze abilități și competențe suplimentare, de exemplu, competențele antreprenoriale, creativitatea și abilități de inovare. Contextul bugetar actual impune ca investițiile în educație și competențe care asigură modernizarea sistemelor de educație și formare să devină priorități, pentru a spori eficiența și eficacitatea acestora. Politici preventive și de intervenție timpurie, destinate celor cu risc ridicat de abandon școlar, precum și creșterea relevanței educației pentru piața forței de muncă contribuie la reducerea șomajului și a excluziunii sociale și la îmbunătățirea rezultatelor pieței forței de muncă. Consiliile sectoriale privind competențele la nivel național și la nivelul UE pot consolida cooperarea între instituțiile de învățământ, întreprinderi și serviciile de ocupare a forței de muncă, pentru a se anticipa mai bine schimbările în ceea ce privește competențele și furnizarea acestora.

(1) Jurnalul Oficial L 308/46, 24.11.2010, „Decizia Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2010/707/UE)”

(2) Măsurate ca variații ale remunerațiilor pe salariat.

(3) Așa cum s-a propus în inițiativa „Tineretul în mișcare ”.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.11.2011

COM(2011) 815 final

VOL. 5/5 - ANNEX IV

ANEXĂ

POLITICI FISCALE FAVORABILE CREȘTERII ÎN STATELE MEMBRE ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA COORDONĂRII FISCALE ÎN UE

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Analiza anuală a creșterii pe 2012

Este prima dată când raportul privind „Politicile fiscale favorabile creșterii în statele membre și îmbunătățirea coordonării fiscale” face parte din pachetul Comisiei de lansare a semestrului european 2012. Prezentul raport constituie un răspuns la concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011 prin care se solicita Comisiei să prezinte, până în decembrie 2011, progresele înregistrate în cadrul discuțiilor structurate privind politica fiscală în cadrul „Pactului euro plus”( 1 , în special pentru a se asigura „schimburile de bune practici, evitarea practicile dăunătoare și prezentarea de propuneri de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale.” Ca o contribuție esențială la procesul de orientare economică, acest raport ar trebui să deschidă în continuare calea către cooperarea fiscală, pentru a dezvolta sisteme de impozitare mai eficiente în vederea găsirii unei soluții mai bune și mai rapide de ieșire din criză. Acest raport formulează principalele mesaje cuprinse în analiza anuală a creșterii și trebuie, de asemenea, să sprijine statele membre să își aprofundeze, în mod coerent și eficient, discuțiile structurate privind coordonarea politicilor fiscale, în conformitate cu recomandările deja stabilite sau care urmează să fie stabilite în contextul semestrului european ( 2 ) și cu obiectivele Strategiei Europa 2020.

1.Context

Fiscalitatea este deosebit de importantă în contextul economic actual, în care statele membre trebuie să își accelereze eforturile de consolidare fiscală și să aibă în vedere adoptarea de măsuri care să asigure creșterea încasărilor la buget și care să nu afecteze creșterea economică europeană, deja fragilă. O mai bună coordonare fiscală la nivelul UE este importantă în acest context, întrucât poate fi benefică atât pentru soluționarea provocărilor comune, cât și pentru îndeplinirea obiectivelor de politică naționale.

Îmbunătățirea calității impozitelor în contextul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice va contribui la realizarea acestui echilibru între creșterea veniturilor și creștere. Recomandările specifice fiecărei țări adoptate de Consiliu la 12 iulie 2011, care au marcat încheierea primului semestru european, subliniază importanța continuării reformelor fiscale care dau prioritate surselor de impozitare favorabile creșterii economice, asigurând, în același timp, menținerea nivelului veniturilor fiscale globale. Reducerea impozitelor pe venituri salariale pentru ca locurile de muncă să devină mai atrăgătoare din punct de vedere financiar ar putea constitui un aspect important. Schimbul de bune practici și intensificarea dialogului dintre Comisie și statele membre ar putea fi deosebit de utile în acest context. Între timp au crescut și mai mult necesitatea îmbunătățirii nivelului de calitate a impozitării și necesitatea de a acorda atenție calității generale a consolidării fiscale și impactului acesteia asupra creșterii.

Semestrul european analizează reformele politicii fiscale la nivelul statelor membre pentru a sprijini creșterea economică și sustenabilitatea fiscală. În același timp, schimbul de bune practici ar consolida semestrul european în domeniul politicilor fiscale, ar putea aduce beneficii tuturor statelor membre și furniza orientări utile cu privire la modul în care ar trebui luate măsuri comune în vederea unor sisteme fiscale sustenabile, favorabile creșterii economice și creării de locuri de muncă, respectând, în același timp, necesitatea unei consolidări fiscale substanțiale, eliminând distorsiunile care generează dezechilibre macroeconomice și menținând capacitățile de (re)distribuire a acestor sisteme.

Coordonarea fiscală este imperios necesară în cazurile care vizează aspecte transfrontaliere. Această coordonare poate contribui la îmbunătățirea eficienței pieței interne, având în vedere faptul că, în prezent, unele dintre cele mai importante obstacole existente în calea pieței interne se datorează, în prezent, lipsei de coordonare a politicilor fiscale ale statelor membre. Din cauza integrării pieței unice a UE, precum și a mobilității anumitor factori, fiscalitatea influențează deciziile transfrontaliere ale agenților economici. Neconcordanțele dintre dispozițiile fiscale naționale pot acționa ca bariere, cetățenii și întreprinderile neputând astfel beneficia pe deplin de avantajele oferite de piața integrată ( 3 ). În plus, coordonarea poate contribui la punerea în aplicare a unor strategii fiscale naționale favorabile creșterii, de exemplu în cazul în care aceasta duce la eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și la prevenirea fraudelor și a evaziunii fiscale. Unindu-și eforturile de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale, statele membre își pot menține bazele de impozitare și pot contribui la creșterea veniturilor la buget fără o creștere a sarcinii fiscale.

2.Provocări privind politica fiscală în statele membre care urmează să fie abordate în cadrul semestrului european

Statele membre ale UE se confruntă în prezent cu două provocări majore în domeniul politicii fiscale. Prima provocare constă în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, reducerea decalajului fiscal și îmbunătățirea eficienței colectării impozitelor care pot juca un rol important în creșterea veniturilor suplimentare. A doua provocare este crearea unei structuri globale de impozitare mai favorabile creșterii, acesta fiind un element important al provocării universale privind îmbunătățirea potențialului de creștere al economiilor UE. Deși este un obiectiv în sine, acesta este, de asemenea, o condiție pentru sustenabilitatea finanțelor publice. În plus, numeroase state membre trebuie să îmbunătățească modul în care sunt concepute diferite tipuri de impozite, de exemplu prin lărgirea bazelor de impozitare, și trebuie să consolideze respectarea normelor fiscale și funcționarea administrației. În cazul în care, în urma abordării cu succes a acestor provocări, încă mai este nevoie de venituri suplimentare, este posibil să fie necesară o creștere a cotelor de impozitare pentru consolidarea finanțelor publice.

Prezenta secțiune se bazează pe constatările raportului Comisiei intitulat „Reformele fiscale din statele membre ale UE în 2011” ( 4 ), publicat recent. În acest raport se folosește o metodă de analiză orizontală bazată pe indicatori macroeconomici, pentru a identifica provocările legate de politica fiscală existente la nivelul statelor membre, menționate mai sus. Pentru a oferi consiliere politică practică, adaptată nevoilor fiecărui stat membru, această evaluare preliminară a politicilor fiscale naționale trebuie completată cu elemente specifice fiecărei țări relevante din punct de vedere microeconomic și calitativ.

2.1.Contribuția creșterii veniturilor fiscale la consolidare

Consecințele crizei financiare și economice se resimt și se vor resimți puternic în veniturile publice ale statelor membre. Dacă în perioada 2008-2010 s-au adoptat o serie întreagă de măsuri de stimulare fiscală, acum politica fiscală vizează în special consolidarea finanțelor publice, care este absolut necesară. Unele state membre ar putea lua în considerare creșterea veniturilor fiscale – ca o completare a controlului cheltuielilor – pentru a-și consolida finanțele publice. Acest lucru este deosebit de important pentru țările a căror situație bugetară este nesustenabilă, dar care, în același timp, dispun de o marjă de manevră pentru o eventuală mărire a veniturilor fiscale. Cercetările arată că este mai probabil ca o consolidare bazată pe venituri să se bucure de succes atunci când raportul inițial dintre impozite și PIB este scăzut. Ca o primă prioritate, la necesitatea majorării veniturilor fiscale s-ar putea răspunde mai degrabă printr-o respectare mai riguroasă a normelor fiscale și printr-o mai bună administrare decât prin majorări arbitrare ale impozitelor. În cazul în care nivelul de respectare a legislației fiscale este deja ridicat și/sau sumele care trebuie încasate la buget nu pot fi colectate numai prin sporirea disciplinei fiscale, ar trebui avută în vedere posibilitatea creșterii eficienței fiscale prin adoptarea de măsuri de lărgire a bazei de impozitare, cum ar fi revizuirea facilităților fiscale și a cotelor de TVA reduse (a se vedea punctul 2.3). Ca ultimă opțiune, creșterea cotelor de impozitare sau introducerea de noi impozite ar putea fi inevitabilă în unele cazuri. Pentru a evalua dacă este potrivit ca această consolidare să se bazeze pe taxe și impozite, trebuie analizat dacă există „o marjă de manevră fiscală” și trebuie stabilit i) dacă în ultimii ani s-au adoptat pe scară largă măsuri cu efect de creștere a veniturilor și ii) dacă există posibilități de a majora veniturile din impozitele care au cele mai puține efecte negative asupra creșterii economice. În alegerea priorităților pentru o consolidare bazată pe fiscalitate, statele membre vor trebui să țină seama, atunci când vor face anumite alegeri, de marja de manevră fiscală de care dispun, de poziția pe care o ocupă în cadrul ciclului economic și de alți factori microeconomici sau instituționali.

2.2.O structură fiscală mai favorabilă creșterii

Potențial de transfer fiscal

Dacă un sistem fiscal este caracterizat de o sarcină fiscală ridicată asupra veniturilor salariale, în special în cazul grupurilor vulnerabile, la care se adaugă un nivel redus de impozitare indirectă și de impozitare a consumului, înseamnă că structura acestui sistem ar trebui regândită. Literatura economică subliniază importanța modului în care este conceput sistemul de impozitare pentru creșterea economică și sugerează o clasificare a principalelor categorii de impozite în funcție de modul în care acestea influențează creșterea, impozitele pe bunurile imobiliare având cele mai mici efecte de denaturare a creșterii economice, urmată de impozitele pe consum (inclusiv taxele de mediu) și, în fine, de impozitele pe venit (pentru persoanele fizice și juridice), care sunt cele mai dăunătoare.

După cum s-a menționat deja în analiza anuală a creșterii pe 2011, transferul sarcinii fiscale impuse veniturilor salariale ar trebui să constituie o prioritate pentru majoritatea statelor membre, stimulând cererea de forță de muncă și crearea de locuri de muncă. În special, ratele de participare pentru lucrătorii cu venituri mici și pentru cea de a doua persoană care contribuie la venitul familiei sunt îngrijorător de scăzute, ceea ce subliniază necesitatea adoptării de măsuri prin care locurile de muncă să devină mai atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru aceste grupuri vulnerabile. De asemenea, este necesară reformarea sistemelor fiscale și de prestații sociale pentru facilitarea participării celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei la piața muncii și pentru reducerea muncii nedeclarate și a dependenței față de prestații.

Analiza prezentată în raportul „Reformele fiscale din statele membre ale UE în 2011” ( 5 ) privind posibilitățile de a face structurile fiscale mai favorabile creșterii sugerează că unele state membre ar putea înregistra o creștere economică prin transferul sarcinii fiscale impuse veniturilor salariale (impozitul pe venit și contribuțiile la asigurările sociale). Recent, unele state membre au transferat, într-o anumită măsură, sarcina fiscală către taxarea consumului, majorând în principal cotele de TVA și accizele. Cu toate acestea, în unele state membre se constată o sarcina fiscală ridicată asupra veniturilor salariale, la care se adaugă o pondere relativ scăzută a impozitelor pe consum și a altor impozite indirecte. Creșterea impozitelor pe consum, a taxelor de mediu și a impozitelor pe locuințe ar putea fi o modalitate de reducere a sarcinii fiscale ridicate asupra veniturilor salariale, generând, în același timp, o îmbunătățire a potențialului de creștere al economiei. Orice reducere a sarcinii fiscale asupra veniturilor salariale ar trebui să se concentreze asupra lucrătorilor cu nivel scăzut de calificare și/sau celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei, având în vedere faptul că, de multe ori, aceste categorii de persoane nu sunt motivate în ocuparea unui loc de muncă și, în același timp, sunt caracterizate printr-o elasticitate relativ ridicată a ofertei de forță de muncă față de câștigurile salariale.

De asemenea, ar putea fi luată în considerare o reconfigurare a fiscalității în funcție de diferitele niveluri de venit. Pentru a sporiri mobilitatea forței de muncă și alocarea eficientă a fondului locativ pentru locuințe, ar putea fi justificată o reechilibrare a impozitelor pe locuințe prin perceperea de taxe recurente în locul impozitării tranzacțiilor. S-ar putea lua în calcul și majorarea taxelor de mediu, întrucât acestea pot contribui la consolidarea fiscală prin efectele pe termen mediu asupra creșterii, veniturilor, productivității și impozitelor încasate ( 6 ), fără a pierde din vedere faptul că, în general, baza lor de impozitare rămâne destul de modestă și obiectivul lor principal este corectarea denaturărilor privind mediul.

Dat fiind că studiile empirice arată că impozitele pe profit sunt cele mai dăunătoare pentru creșterea economică în general, statele membre cu o sarcină fiscală relativ ridicată asupra venitului întreprinderilor ar trebui să încerce să evite majorarea impozitelor pe profit în contextul actual. Modificând profilul de risc/randament al deciziilor antreprenoriale, impozitele pe profit pot denatura condițiile privind acumularea de capital și pot afecta negativ investițiile.

2.3.Lărgirea bazelor de impozitare

Pe lângă provocările macroeconomice generale, legate de sustenabilitate și creșterea economică, analizate mai sus, o serie de probleme mai specifice legate de arhitectura diverselor taxe individuale merită o atenție deosebită în contextul îmbunătățirii eficienței impozitării. Acest lucru se aplică în special în cazurile în care bazele fiscale au fost slăbite prin acordarea de facilități fiscale nejustificate și prin utilizarea la scară largă a cotelor de impozitare reduse. Astfel cum s-a menționat mai sus, în loc să se majoreze (și mai mult) cota de impozitare, ar trebui în primul rând să se lărgească bazele de impozitare pentru a satisface nevoile de consolidare bazate pe venituri.

Reexaminarea și reducerea cheltuielilor fiscale în materie de impozitare directă

Nivelul cheltuielilor fiscale în materie de impozitare directă reprezintă un indiciu privind dimensiunea bazei de impozitare. Cheltuielile fiscale, care sunt, de fapt, subvenții corespund deducerilor, exonerărilor și derogărilor de la o bază de impozitare definită în sens larg. Deși se pot justifica prin motive de echitate și redistribuire, pentru a corecta externalitățile sau pentru a crea stimulente pozitive sau negative, acestea constituie adesea regimuri preferențiale nejustificate care creează distorsiuni economice și duc la scăderea eficienței sistemului fiscal. Reducerea cheltuielilor fiscale privind impozitul pe venit aplicabil persoanelor fizice și societăților extinde baza de impozitare și reduce complexitatea sistemului fiscal. Acest lucru ar putea permite creșterea veniturilor suplimentare în condițiile menținerii (sau chiar ale reducerii) cotei de impozitare. În plus, reducerea obligațiilor de conformare care provin din impozitare ar putea îmbunătăți considerabil mediul de afaceri. Aceasta presupune o mai mare transparență, simplificarea codurilor fiscale, respectarea reglementărilor, simplificarea procedurilor de plată, inclusiv prin utilizarea e-guvernării, și asigurarea stabilității legislației fiscale.

Îmbunătățirea eficienței TVA

TVA reprezintă principala taxă pe consum. Limitarea scutirilor de TVA și aplicarea de cote reduse, în conformitate cu Directiva privind TVA-ul (2006/112/CE), vor contribui la lărgirea bazei de impozitare și la sporirea eficienței generale a impozitării ( 7 ). În multe state membre, încasările efective de TVA sunt cu mult mai mici față de sumele care ar putea fi teoretic colectate dacă ar exista un impozit pe consum uniform (a se vedea graficul 2). În practică, actualul sistem privind TVA-ul este departe de a fi uniform, reflectând în principal obiectivele de politică socială, care ar putea fi îndeplinite mai eficient prin alte instrumente de politică. Statele membre aplică cote de TVA foarte diferite, ceea ce se traduce printr-un sistem de TVA foarte diversificat și complex.

Nivelul relativ scăzut al veniturilor provenite din TVA s-ar putea datora, de asemenea, fraudei și evaziunii fiscale, cunoscute și sub numele de „decalaj de conformitate”, care este extrem de relevant pentru unele state membre. Creșterea eficienței TVA și respectarea normelor în materie, prin eliminarea cotelor reduse, precum și prin combaterea evaziunii și a fraudei fiscale ar putea îmbunătăți substanțial colectarea veniturilor și ar putea reduce denaturările economice din numeroase state membre.

2.4.O mai bună arhitectură a diverselor impozite individuale

Raportul privind „Reformele fiscale în statele membre ale UE în 2011” a identificat două alte chestiuni specifice relevante pentru sporirea eficienței economice în numeroase state membre.

Reducerea tendinței de îndatorare în cazul impozitării întreprinderilor și locuințelor

Sistemele privind impozitul pe venit al societăților comerciale și impozitarea investițiilor în locuințe în statele membre generează o „tendință de îndatorare” în ceea ce privește finanțarea investițiilor.

Tendința de îndatorare în cazul impozitării întreprinderilor dovedește faptul că dobânzile aferente datoriilor întreprinderilor sunt deductibile din profitul impozabil, în timp ce rentabilitatea capitalului propriu nu este. Costurile economice legate de această tendință de îndatorare ar putea să nu fie neglijabile. Și mai important este faptul că nivelurile excesive ale datoriei generează o creștere a riscului de încetare a plăților, iar recenta criză financiară a demonstrat că costurile de adaptare sunt substanțiale.

În sectorul locuințelor, tendința de îndatorare se datorează și faptului că dobânzile ipotecare (sau chiar și rambursările de capital) sunt deductibile din impozitul pe venituri plătit de persoanele fizice, fapt ce încurajează creșterea gradului de îndatorare și suprainvestițiile în sectorul imobiliar; altfel spus, are loc o repartizare nepotrivită a resurselor, în detrimentul unor investiții mai productive. Se consideră că acest tip de reducere fiscală a contribuit la creșterea prețului locuințelor și la efectul de levier al datoriilor și, prin urmare, la apariția bulei imobiliare. Există elemente care dovedesc că țările care favorizează achiziționarea de locuințe printr-un tratament fiscal favorabil finanțării prin împrumut ipotecar au, de asemenea, cele mai mari rate de îndatorare prin împrumut ipotecar în funcție de PIB.

Având în vedere aceste două tipuri de distorsiuni, deciziile financiare ale familiilor și ale întreprinderilor în favoarea creșterii efectului de levier corespund unor stimulente fiscale și nu se bazează pe considerații economice. Aceste distorsiuni măresc riscurile și volatilitatea în economie și pot accentua consecințele economice negative în cazul în care aceste riscuri se materializează.

Dezvoltarea unui sistem de impozitare favorabil protecției mediului

Dat fiind contextul măsurilor de austeritate și al consolidării bugetare, este extrem de dificil să se întreprindă măsuri de politică favorabile protecției mediului în ceea ce privește cheltuielile bugetare. Prin urmare, este important să se utilizeze cadrul de impozitare într-un mod cât mai eficient în cadrul politicii de mediu. Subvențiile dăunătoare mediului ar trebui, prin urmare, să fie eliminate treptat, iar taxele de mediu trebuie concepute în mod adecvat. O importanță deosebită în acest sens o au subvenționarea consumului de energie prin reducerea TVA-ului, tratamentul fiscal favorabil de care beneficiază mașinile de serviciu ( 8 ) și prețurile inconsecvente ale emisiilor de CO2 (de exemplu, reducerea subvențiilor implicite pentru motoare diesel). Având în vedere existența acestor elemente în multe state membre ( 9 ), este necesară regândirea structurii de impozitare în domeniul mediului pentru a asigura stimulentele corespunzătoare pentru protecția mediului și pentru a reflecta mai bine scăderea corespunzătoare a nivelului de bunăstare. În plus, pentru a atinge un nivel optim, din punct de vedere social, al impozitării în domeniul mediului, pentru a valorifica experiența statelor membre care aplică intensiv taxe de mediu și pentru a contribui la crearea unui mediu de concurență echitabilă intre întreprinderile din UE, ar trebui consolidată coordonarea internațională și la nivelul UE.

2.5.Rolul semestrului european și schimbul de bune practici

Un dialog mai puternic între Comisie și statele membre ale UE poate contribui la calitatea orientării politicilor în cadrul semestrului european și poate sprijini statele membre în aplicarea corectă a acestor orientări, în funcție de specificul fiecărei țări. Un astfel de dialog consolidat ar putea avea loc în diverse cadre:

în cadrul Grupului de lucru la nivel înalt în domeniul fiscal, statele membre ar trebui să își împărtășească opiniile atât în ceea ce privește procesul, cât și în ceea ce privește substanța, astfel încât să se poată întocmi rapid proiecte de rapoarte orientate către viitor, care pot servi drept foi de parcurs pentru activitatea viitoare în domeniul coordonării politicilor fiscale;

în cadrul grupului de politică fiscală, Comisia a avut discuții cu statele membre privind conceperea și evaluarea taxelor și a impozitelor într-un mod care să favorizeze creșterea. De asemenea, s-au discutat unele bune practici, accentul fiind pus în special pe experiența în ceea ce privește transferul sarcinii fiscale către taxele de mediu. Ar trebui să aibă loc mai multe astfel de schimburi, una dintre temele care ar putea fi abordate fiind aspectele legate de administrația fiscală, pentru a ajuta statele membre să își colecteze mai bine taxele;

în cadrul Consiliului ECOFIN, în special în cadrul Comitetului pentru politică economică (CPE), atașat acestuia ( 10 ), ar trebui să aibă loc discuții tehnice privind principiile orizontale ale politicilor favorabile creșterii și orientate către sustenabilitate; aceste discuții s-ar putea baza pe experiența țărilor pentru a consolida în continuare bazele analitice și metodologice ale orientării politicii fiscale.

Datele de calitate și fiabile vor avea, de asemenea, un rol de susținere esențial. Acestea sunt necesare pentru analizarea, evaluarea și compararea reformelor fiscale anterioare și viitoare, precum și pentru facilitarea unui schimb de bune practici. Lucrările privind schimbul de bune practici ar putea fi consolidate prin (i) dezvoltarea în continuare a portalului web al Comisiei Europene ( 11 ) privind principalele caracteristici ale reformelor fiscale naționale, inclusiv evaluarea eficienței acestora și (ii) prin identificarea obiectivelor indicative, atunci când acest lucru este relevant.

3.Coordonarea fiscală și legislațiea UE

Coordonarea fiscală în cadrul UE sau legislația UE, a cărei adaptare poate fi considerată oportună în sectoare cu o importanță deosebită pentru buna funcționare a pieței interne, pot susține efortul statelor membre de a lua măsuri pentru ca sistemele lor fiscale să fie mai favorabile creșterii și de a îmbunătăți eficiența colectării impozitelor.

Coordonarea fiscală și legislația UE sunt deosebit de relevante pentru a aborda trei tipuri de aspecte. În primul rând, coordonarea fiscală poate contribui la eliminarea obstacolelor cu care se confruntă piața unică și, astfel, poate crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi și persoane fizice. Astfel, măsurile fiscale coordonate pot soluționa problema dublei impuneri, precum și a altor măsuri cu caracter fiscal care constituie obstacole transfrontaliere pe piața internă și pentru investiții în spațiul UE. În al doilea rând, coordonarea fiscală poate juca, de asemenea, un rol important în ceea ce privește limitarea și prevenirea neimpozitării și a abuzurilor, întrucât aceste activități pun în pericol echitatea și interacțiunea eficientă între sistemele fiscale ale statelor membre. Aceasta ar putea duce la o mai mare respectare a normelor fiscale și ar putea aduce venituri suplimentare, atât de necesare pentru bugetele naționale. În cele din urmă, coordonarea poate ajuta la prevenirea concurenței fiscale dăunătoare și a „uniformizării la un nivel inferior” rezultate în urma acesteia, care reduce capacitatea statelor membre de a impozita bazele mobile și le constrânge să perceapă taxe de la baze mai puțin mobile, precum forța de muncă și, în special, forța de muncă cu calificare redusă. Acest fapt poate genera distorsiuni importante în ceea ce privește descurajarea forței de muncă și creșterea costului acesteia pentru angajatori. Coordonarea ar putea oferi statelor membre o marjă de manevră utilă pentru o mai bună elaborare a politicilor fiscale.

Comisia a înaintat mai multe propuneri legislative (a se vedea caseta 1 de mai jos) care, în cazul în care ar fi puse în aplicare, ar îmbunătăți piața unică, precum și sistemele fiscale ale statelor membre.

3.1.Practici fiscale dăunătoare și un mediu de afaceri sănătos

Concurența fiscală dăunătoare poate fi abordată doar prin intermediul unei cooperări internaționale, atât în cadrul, cât și în afara granițelor UE. Codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor, un instrument juridic neobligatoriu care nu prevede un set de norme obligatorii din punct de vedere juridic, a avut un rol fundamental în eliminarea multor măsuri fiscale dăunătoare.

Recent, Grupul pentru codul de conduită a început să discute aspecte cu caracter preponderent orizontal. Un exemplu îl constituie promovarea principiilor Codului în țările terțe. Anul trecut, ca răspuns la o invitație a Consiliului, Comisia a început discuțiile cu Elveția și Liechtenstein privind aplicarea principiilor și a criteriilor Codului în aceste două țări. Un alt aspect care vizează limitarea sustragerii de la plata impozitelor și a evaziunii fiscale se referă la coordonarea măsurilor de combatere a practicilor abuzive.

În plus, Comisia consideră că planificarea fiscală la nivelul întreprinderilor a devenit din ce în ce mai complexă în ultimii 15 ani: în loc să beneficieze pur și simplu de regimurile fiscale preferențiale dintr-o singură țară, unele întreprinderi se angajează în strategii fiscale complexe care le permit să obțină avantaje fiscale datorită alinierii imperfecte a sistemelor de impozitare din două sau mai multe țări. Aceste evoluții au declanșat o dezbatere cu privire la actualul și viitorul rol al Grupului de lucru pentru codul de conduită. Un nou impuls și o consolidare a mandatului său ar îmbunătăți în mod semnificativ eficacitatea Grupului de lucru pentru codul de conduită. Ar trebui să se acorde prioritate consolidării activităților comune privind practicile fiscale dăunătoare. În special, activitatea desfășurată de Grupul de lucru pentru codul de conduită ar trebui extinsă, mai ales pentru a se asigura că neconcordanțele dintre sistemele fiscale nu conduc la rezultate dăunătoare pentru administrațiile fiscale sau pentru întreprinderi. În special, neconcordanțele pot crea situații de dublă neimpunere care pot fi exploatate pentru a reduce veniturile fiscale ale statelor membre și pentru a furniza avantaje nejustificate anumitor întreprinderi. În actualele împrejurări dificile, acest tip de lacune, care subminează și spiritul pieței unice, trebuie soluționate. Dacă nu se ajunge la niciun rezultat până la sfârșitul anului 2012, Comisia va recurge la dreptul său de inițiativă, ca o metodă de abordare a acestor aspecte importante.

Pe lângă combaterea practicilor fiscale dăunătoare, cooperarea fiscală vizează eliminarea obstacolelor fiscale existente, care continuă să împiedice operatorii economici să se bucure de beneficiile pe care piața unică le poate oferi. Dubla impunere a fost desemnată ca fiind unul dintre cele mai dăunătoare impedimente rămase pe piața unică. Dubla impunere are numeroase fațete și, în prezent, se lucrează la abordarea diverselor elemente ale problemei. De exemplu, Comisia a înființat un forum de experți pentru a găsi soluții la probleme legate de prețurile de transfer. În plus, aceasta examinează amploarea problemelor legate de dubla impunere cu care se confruntă fondurile de capital de risc, în vederea găsirii de soluții pentru aceste fonduri, care pot fi o sursă importantă de finanțare pentru IMM-uri. Hotărâtă să soluționeze problemele rămase, Comisia a adoptat o Comunicare privind dubla impunere, care indică care sunt principalele probleme legate de dubla impunere în cadrul UE și care prezintă măsurile concrete pe care le va lua Comisia pentru a le soluționa. În acest mod, Comisia încearcă să înlăture obstacolele reale rămase în calea unei economii mai competitive și să facă din UE un spațiu mai favorabil pentru investiții și pentru desfășurarea activităților economice. 12 Una dintre opțiunile luate în calcul este un posibil sistem obligatoriu de soluționare a litigiilor, pentru a elimina dubla impunere în interiorul UE în mod cuprinzător. 

Se poate ajunge, de asemenea, la o mai mare integrare a pieței și la eliminarea distorsiunilor în UE, prin finalizarea unor inițiative precum propunerea privind o bază fiscală consolidată comună a societăților. Acest sistem le-ar oferi întreprinderilor vizate șansa de a opta pentru un sistem comun, evitând astfel importante obstacole fiscale care afectează activitățile transfrontaliere. În plus, adoptarea Directivei privind impozitarea energiei, care remediază deficiențele din directiva actuală, ar contribui nu numai la crearea unor condiții de concurență cu adevărat echitabile în UE, dar ar facilita și orientarea spre o impozitare mai favorabilă creșterii. 

3.2.Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale

O serie de state membre se confruntă cu provocarea de a adopta măsuri politice bazate pe stimulente pentru a reduce decalajul fiscal, prin îmbunătățirea eficienței sistemului lor de colectare a impozitelor și printr-o mai bună prevenire a evaziunii fiscale. În primul rând, calitatea guvernanței administrative și o mai bună înțelegere a comportamentului contribuabililor sunt factori de o importanță majoră pentru optimizarea performanței globale a sistemului fiscal și pentru reducerea costurilor de administrare fiscală. În al doilea rând, eficacitatea măsurilor de punere în aplicare va depinde de resursele efective (personal și IT) investite în a detecta încălcarea normelor, de sancțiunile aferente încălcării normelor și de controlul eficienței procesului de punere în aplicare. Chestiunea bunei guvernanțe în domeniul fiscal a fost discutată în cadrul Grupului de politică fiscală și în cadrul Grupul de lucru la nivel înalt al Consiliului în domeniul fiscal. Discuțiile s-au concentrat pe modalități de îmbunătățire a transparenței, a schimbului de informații și a concurenței fiscale loiale.

Se lucrează mult la nivelul UE, în special prin utilizarea dispozițiilor de cooperare administrativă care acoperă toate domeniile de impozitare. În UE, statele membre ar trebui să utilizeze în cel mai bun mod instrumentele existente pentru combaterea fraudei fiscale. În practică, aceste activități pot fi susținute prin programul Fiscalis ( 13 ), în special prin acțiuni comune de sprijinire a cooperării între statele membre.

În plus, în cadrul UE, statele membre au în vedere, în prezent, revizuirea Directivei privind economiile, pentru o extindere a domeniului de aplicare al acesteia și pentru o mai bună asigurare a impozitării dobânzilor care sunt efectuate prin intermediul unor structuri scutite de taxe. Acestea evaluează, de asemenea, posibilitatea renegocierii actualelor acorduri privind programele de economii încheiate cu țările terțe, în conformitate cu amendamentele la directivă. Consiliul ar trebui să finalizeze lucrările referitoare la Directiva privind impozitarea veniturilor din economii și ar trebui să aprobe rapid mandatele de negociere care îi permit Comisiei să inițieze discuțiile cu țările terțe în acest domeniu.

Dincolo de granițele Uniunii Europene, negocierea acordurilor UE cu țările terțe, cum ar fi acordurile de parteneriat și cooperare (APC) și acordurile de parteneriat economic (APE), ar trebui să fie o oportunitate de a asigura că țările terțe se angajează să respecte principiile de bună guvernare în chestiuni fiscale. Inițiativele în vederea protejării statelor membre împotriva jurisdicțiilor necooperante trebuie, de asemenea, să facă parte din abordarea globală. Au fost lansate lucrări suplimentare privind buna guvernare în chestiuni fiscale în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi OCDE și G-20. Pentru a menține credibilitatea presiunii exercitate asupra jurisdicțiilor necooperante, gradul de coordonare a abordărilor statelor membre ar trebui să fie consolidat. Aceasta ar putea include o aplicare comună a contramăsurilor adoptate împotriva acelor jurisdicții. Această aliniere a măsurilor și o mai bună coordonare a pozițiilor statelor membre în cadrul forurilor internaționale sunt esențiale pentru combaterea fraudei fiscale.

În recenta sa comunicare intitulată „Către o politică a UE în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor UE prin intermediul dreptului penal”, Comisia a subliniat importanța dreptului penal în ceea ce privește asigurarea punerii efective în aplicare a politicilor UE. Comisia consideră că desfășurarea activităților în acest cadru ar putea fi un pas înainte în combaterea fraudei fiscale și, în special, a dimensiunii sale transfrontaliere. Prin urmare, Comisia va analiza modul în care cadrul instituit prin intermediul inițiativei sale recente privind dreptul penal poate fi utilizat pentru a viza măsuri consolidate împotriva fraudei fiscale.

4.Concluzii

Coordonarea fiscală și schimbul de bune practici sunt elemente vitale pentru eforturile de creștere și consolidare, în special în contextul economic actual, în care calitatea veniturilor contează și în care mai multe state membre s-ar putea să fie nevoite să ia în considerare măsuri de creștere a veniturilor. Multe reforme fiscale de încurajare a creșterii economice pot fi puse în aplicare individual de către statele membre. Intensificarea dialogului între statele membre EU poate, cu toate acestea, să se dovedească benefic pentru punerea în aplicare a strategiilor fiscale naționale, de exemplu, atunci când permite schimbul de bune practici sau eliminarea neconcordanțelor dintre sistemele naționale. În plus, unele reforme beneficiază de coordonarea dintre statele membre și legislația UE, având în vedere faptul că efectele transfrontaliere colaterale ar putea limita capacitatea fiscală a unui anumit stat membru.

Semestrul european, alături de diverse forumuri ale UE, permite luarea în considerare a reformelor de politică fiscală în statele membre, cu scopul de a sprijini creșterea economică și sustenabilitatea fiscală, stabilind, în același timp, o coordonare integrată a politicilor economice în cadrul UE. Intensificarea dialogului dintre statele membre și a dialogului cu Comisia și, inclusiv schimbul de bune practici, ar putea contribui la calitatea analitică a consilierii la nivel de politici în contextul semestrului european, luându-se în considerare, în același timp, caracteristicile fiecărei țări. Acest dialog ar putea și ar trebui să aibă loc în cadrul forurilor existente ale UE, inclusiv în cadrul Grupului de lucru la nivel înalt al Consiliului în domeniul fiscal, al Grupului de politică fiscală și al rețelei ECOFIN, în special în cadrul Comitetul de politică economică.

Acțiunile coordonate la nivelul UE și inițiativele juridice ale UE ar trebuie să sporească compatibilitatea diferitelor sisteme fiscale cu piața unică și să limiteze efectele colaterale negative ale politicilor fiscale naționale. Acestea sprijină eforturile statelor membre de a-și dezvolta sisteme fiscale mai favorabile creșterii și contribuie la eliminarea obstacolelor substanțiale cu care se confruntă piața unică. Au fost luate inițiative legislative la nivelul UE în domenii deosebit de importante pentru buna funcționare a pieței unice, cum ar fi impozitarea veniturilor din economii, impozitarea energiei și a profiturilor întreprinderilor. Pentru a contribui la eficiența economică și la consolidarea pieței unice, Consiliul este invitat să finalizeze rapid aceste propuneri. De asemenea, viitorul sistemului TVA merită o atenție specială având în vedere importanța acestuia pentru buna funcționare a pieței unice. Lupta împotriva paradisurilor fiscale și a dublei impuneri reprezintă în continuare provocări esențiale, care necesită mobilizarea atât a instrumentelor existente, cât și a celor noi.

(1) ()Pactul pentru moneda euro, denumit ulterior Pactul euro plus, pentru a include, pe bază de voluntariat, și statele membre care nu fac parte din zona euro, a fost semnat de șefii de stat și de guvern din zona euro la 11 martie 2011 și aprobat de către Consiliul European la 24-25 martie 2011. Conform acestui pact: „Coordonarea pragmatică a politicilor fiscale este un element necesar al unei coordonări mai puternice a politicii economice în zona euro pentru a susține coordonarea fiscală și creșterea economică. În acest context, statele membre se angajează să demareze discuții structurate referitoare la chestiuni legate de politica fiscală, în special pentru a asigura schimbul de bune practici, evitarea practicilor dăunătoare și propuneri de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale.”

(2) ()Necesitatea consolidării semestrului european de coordonare a politicii economice pentru intensificarea supravegherii politicilor economice și fiscale și a includerii pactului euro plus în procedurile sale a fost identificată în Comunicarea Comisiei O foaie de parcurs către stabilitate și creștere, COM (2011) 669 final.

(3) ()Monti, M. (2010), O nouă strategie pentru piața unică.

(4) ()European Economy 5/2011 și Taxation Papers Nr. 28.

(5) ()Ibidem.

(6) ()În urma crizei economice, unele țări au majorat taxele legate de mediu în cadrul strategiilor lor de consolidare fiscală. Irlanda este un exemplu clar în acest sens, întrucât majorarea taxelor pe carburanți, introducerea unei taxe pe CO2, de 15 EUR pe tonă (care urmează să se dubleze, ajungând la 30 EUR pe tonă în 2014) și tarifele pentru utilizarea apei constituie elemente esențiale în bugetele recente.

(7) ()Spre deosebire de cotele reduse de TVA, majoritatea scutirilor nu sunt opționale pentru statele membre și sunt stabilite în Directiva privind TVA-ul.

(8) ()Potrivit estimărilor Comisiei, tratamentul fiscal favorabil de care beneficiază mașinile de serviciu duce la scăderea veniturilor directe cu aproximativ 0,5 % din PIB-ul UE (54 de miliarde EUR) și la scăderea semnificativă a nivelului de bunăstare, de aproximativ 0,1 – 0,3 % din PIB-ul UE (12-37 miliarde EUR) .

(9) ()Comisia Europeană 2011, Reformele fiscale din statele membre ale UE 2011.

(10) ()Comitetul a fost înființat în 1974, printr-o decizie a Consiliului, rolul acestuia fiind de a oferi consiliere și de a contribui la lucrările Consiliului ECOFIN și ale Comisiei. Activitatea de bază a comitetului este structurată pe doi piloni, care interacționează: i) un pilon economic, care se referă, în esență, la Strategia Europa 2020 și ii) un pilon de finanțe publice, în care CPE are responsabilități speciale în ceea ce privește calitatea și sustenabilitatea. Având în vedere situația economică actuală, activitatea CPE se concentrează pe creștere și locuri de muncă, în special asupra reformelor care vizează susținerea competitivității și a capacității de adaptare, precum și asigurarea sustenabilității finanțelor publice. 

(11) ()Baza de date privind reformele fiscale.

(12) ()Comisia Europeană (2011): COM (2011) 712.

(13) ()Programul Fiscalis sprijină în mod substanțial coordonare fiscală între statele membre prin punerea la dispoziție a unui cadru de cooperare între administrațiile fiscale naționale și prin sporirea coordonării între sistemele fiscale naționale existente. Programul FISCUS 2020, aflat în stadiul de propunere, are ca scop creșterea eficacității administrațiilor fiscale naționale și a eficienței acestora în ceea ce privește tranzacțiile transfrontaliere. Astfel, acestea vor avea mai mult succes în combaterea fraudei fiscale și creșterea raportările fiscale.