52011DC0682

Cuprins

Cuprins. 1

1..... De ce ia comisia inițiativa ?. 2

2..... Întreprinderile sociale: actori care ar putea profita mai eficient de piața unică.. 5

3..... Un plan de acțiune pentru sprijinirea antreprenoriatului social în europa   6

3.1.    Ameliorarea accesului la finanțare. 6

3.1.1.     Facilitarea accesului la finanțare privată. 6

3.1.2.     Mobilizarea fondurilor europene. 8

3.2.    Îmbunătățirea vizibilității antreprenoriatului social 8

3.2.1.     Dezvoltarea uneltelor pentru mai buna cunoaștere a sectorului și îmbunătățirea vizibilității antreprenoriatului social 8

3.2.2.     Consolidarea capacităților de management, profesionalizarea și punerea în rețea a antreprenorilor sociali 9

3.3.    Ameliorarea mediului juridic. 10

3.3.1.     Elaborarea unor forme juridice europene adaptate care ar putea fi utilizate de antreprenoriatul social european. 10

3.3.2.     Achiziții publice. 10

3.3.3.     Ajutoarele de stat 11

4..... Dincolo de planul de acțiune: alte idei în dezbatere. 11

5..... Concluzie. 12

1. De ce ia comisia inițiativa ?

Piața unică are nevoie de o nouă creștere economică care să favorizeze incluziunea, orientată către crearea de locuri de muncă pentru toți. Este vorba, în acest mod, de a sprijini o cerere crescândă a europenilor pentru ca locurile lor de muncă, consumul lor, economiile și investițiile lor să aibă o rezonanță și un sens mai „etic” și mai „social”.

În vederea favorizării unei „economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate”, Comisia a plasat economia socială și inovarea socială în centrul preocupărilor sale, atât în termeni de coeziune teritorială cât și de căutare a unor soluții originale pentru problemele societale și îndeosebi combaterea sărăciei și a excluziunii în strategia sa Europa 2020[1], în inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”[2] din cadrul Platformei europene de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale[3] și în „Actul privind piața unică”[4] (APU).

Consultarea publică privind APU[5] a revelat un interes deosebit pentru capacitatea întreprinderilor sociale și a economiei sociale în general de a aduce răspunsuri inovatoare la provocările economice, sociale și, în anumite cazuri actuale legate de mediu, prin crearea de locuri de muncă perene și foarte puțin delocalizabile, integrarea socială, ameliorarea serviciilor sociale locale, coeziunea teritorială, etc.

Într-adevăr, o întreprindere socială, actor al economiei sociale, este o întreprindere al cărei principal obiectiv este cel de a avea o incidență socială mai curând decât cel de a genera profit pentru proprietarii sau partenerii săi. Ea funcționează pe piață furnizând bunuri și servicii în mod antreprenorial și inovator și își utilizează, cu predilecție, excedentele în scopuri sociale. Aceasta face obiectul unei gestionări responsabile și transparente, îndeosebi prin asocierea angajaților săi, a clienților săi și a părților interesate de activitățile sale economice[6].

Prin „întreprindere socială”, Comisia vizează astfel întreprinderile[7]:

· pentru care obiectivul social sau societal de interes comun constituie rațiunea fundamentală a acțiunii comerciale, care se traduce, adesea, printr-un nivel ridicat de inovare socială,

· ale căror beneficii sunt reinvestite, în primul rând, în realizarea acestui obiect social,

· și al căror mod de organizare sau al căror sistem de proprietate reflectă misiunea, sprijinindu-se pe principii democratice sau participative, sau care vizează justiția socială[8].

Poate fi vorba, astfel :

· de întreprinderi care furnizează servicii sociale și/sau de bunuri și servicii destinate unei populații vulnerabile (accesul la locuințe, accesul la îngrijire medicală, asistența pentru persoanele în vârstă sau cu handicap, incluziunea grupurilor vulnerabile, îngrijirea copiilor, accesul la servicii de ocupare a forței de muncă și de formare, gestionarea dependenței…); și/sau

· de întreprinderi al căror mod de producție de bunuri sau servicii urmărește un obiectiv de ordin social (integrarea socială și profesională prin accesul la muncă al persoanelor defavorizate îndeosebi din cauza slabei lor calificări sau a unor probleme sociale sau profesionale care provoacă excluziunea și marginalizarea) dar a căror activitate poate cuprinde bunuri și servicii altele decât cele sociale.

Economia socială ocupă peste 11 milioane de salariați în UE, adică 6% din totalul persoanelor în activitate[9]. Ea reunește entități având un statut juridic specific (cooperative, fundații, asociații, case de ajutor reciproc), dintre care multe sunt, de asemenea, întreprinderi sociale, datorită caracteristicilor menționate mai sus, precum și întreprinderi sociale care se prezintă sub formă de societăți private sau societăți anonime tradiționale. Statutele juridice specifice ale economiei sociale sunt adaptate, în mod deosebit, întreprinderilor sociale, deoarece modul de guvernare a acestora favorizează participarea și deschiderea.

Un studiu din 2009[10] evaluează partea din populația activă implicată în antreprenoriatul social[11] la 4,1% în Belgia, 7,5% în Finlanda, 3,1% în Franța, 3,3% în Italia, 5,4% în Slovenia și 5,7% în Regatul Unit. Astfel, aproximativ una din patru întreprinderi create în Europa ar fi o întreprindere socială. Această cifră crește la una din trei în Belgia, Finlanda și Franța[12]. Aceste întreprinderi sunt adesea mai productive și mai competitive decât se crede. Aceasta ține de angajamentul personal deosebit de puternic al salariaților lor și de condițiile mai bune de lucru pe care le oferă[13].

Răspunzând prin inovare socială unor necesități nesatisfăcute încă, întreprinderile sociale participă, de asemenea, la o creștere economică inteligentă; prin faptul că iau în considerare impactul lor de mediu și viziunea lor pe termen lung, acestea dau formă unei creșteri economice sustenabile; prin faptul că pun accentul pe aspectul uman și pe coeziunea socială, acestea sunt în centrul unei creșteri economice care favorizează incluziunea. Cu alte cuvinte, rațiunea existenței lor este organizarea transformărilor sociale și economice care contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Prezenta comunicare se înscrie în cadrul încurajării și valorizării inovării sociale inițiate în 2009 de către președintele Barroso[14].

Datorită diferitelor elemente care le caracterizează, întreprinderile sociale dau dovadă, cel mai adesea, de un grad deosebit de ridicat de responsabilitate socială și de mediu. Inițiativa pentru antreprenoriat social este complementară cu Comunicarea Comisiei privind Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor (RSI), adoptată la aceeași dată[15], și care le va permite, de asemenea, să evidențieze mai bine valoarea lor adăugată societală.

Câteva exemple de întreprinderi sociale europene:

În Italia, un centru medical furnizează o asistență specializată de nivel înalt, inclusiv în domeniul intermedierii culturale, mai ales în zonele slab deservite de serviciile publice, cu un accent deosebit asupra persoanelor în situație de fragilitate socio-economică (de exemplu, imigranți).

În România, o întreprindere de 5 salariați și 5 voluntari furnizează, din 1996, servicii culturale în limba română pentru orbi, prin adaptarea suporturilor (cărți audio, filme adaptate îndeosebi) la un public estimat la 90 000 de persoane.

În Franța, o întreprindere a creat, în 2004, un concept inovator de servicii de spălare a mașinilor fără apă, cu ajutorul unor produse biodegradabile, utilizând personal necalificat sau marginalizat, în vederea reintegrării acestuia pe piața muncii.

În Ungaria, o fundație a creat un restaurant care ocupă persoane cu handicap (40 de angajați), le oferă o formare și un serviciu de îngrijire a copiilor pentru a le asigura tranziția către un loc de muncă stabil.

În Țările de Jos, o întreprindere învață persoanele să citească prin utilizarea unor instrumente numerice inovatoare și a unei metode ludice. Metoda este adaptată în mod deosebit copiilor hiperactivi sau autiști, dar și analfabeților și imigranților.

În Polonia, o cooperativă socială constituită de către două asociații ocupă șomeri de lungă durată și persoane cu handicap și furnizează o varietate de servicii pe piață: servicii de restaurant și catering, mici lucrări de construcție și artizanat, precum și formarea în domeniul incluziunii profesionale a persoanelor defavorizate.

În abordarea acestui sector diversificat, Comisia nu pretinde să dea o definiție normativă care să se impună tuturor și care să conducă la un cadru reglementar strict. Ea propune o descriere bazată pe principii comune majorității statelor membre, cărora înțelege să le respecte diversitatea de opțiuni politice, economice și sociale, precum și capacitatea de inovare a antreprenorilor sociali.

Din acest motiv, Comisia nu va adopta, după caz, o definiție precisă decât dacă măsurile de reglementare sau de incitare solicită determinarea cu precizie a perimetrului de aplicare, asociindu-se îndeaproape cu reprezentanții sectorului.

Comisia ține să însoțească dezvoltarea întreprinderilor sociale și să tragă învățăminte din experiențele lor pentru sprijinirea ansamblului economiei. Prin prezenta comunicare, Comisia urmărește două obiective:

· să prezinte un plan de acțiune pe termen scurt pentru a însoți dezvoltarea întreprinderilor sociale, actori-cheie ai economiei sociale și ai inovării sociale;

· să pună în dezbatere piste de reflecție pe termen mediu/lung.

2. Întreprinderile sociale: actori care ar putea profita mai eficient de piața unică

Potențialul de creștere și de diseminare a modelului întreprinderilor sociale continuă să fie subexploatat pe piața internă. Ele se confruntă cu obstacole identificate în cadrul mai multor rapoarte[16], cel mai recent fiind cel întocmit de BEPA[17], la jumătatea anului 2010.

Cel mai adesea, ele sunt confruntate cu aceleași provocări ca și orice IMM și pot beneficia, astfel, de inițiativele documentului „Legea privind întreprinderile mici pentru Europa”[18]. Dar întreprinderile sociale întâmpină, de asemenea, dificultăți care le sunt proprii.

Însă, întreprinderile sociale trebuie să poată beneficia, la fel ca și celelalte întreprinderi, de avantajele pieței interne. Aceasta privește, desigur, cele mai mari structuri, care pot avea vocația de a se dezvolta la nivel continental sau doar transfrontalier. Dar întreprinderile sociale mici, ancorate, a priori, doar pe plan local, sunt și ele afectate în mod direct de regulile pieții unice, în materie de reglementare bancară, de acces la fondurile structurale sau de aplicare a regulilor privind achizițiile publice.

Întreprinderile sociale întâmpină, înainte de toate, dificultăți pentru a găsi finanțări, de care au nevoie în funcție de nivelul lor dezvoltare (sprijinirea concepției, dezvoltarea de proiecte-pilot sau prototipuri, dezvoltare pe scară largă). Constrângerile legate de redistribuirea profiturilor sau de ocuparea lucrătorilor vulnerabili dau, deseori, creanțierilor sau investitorilor potențiali sentimentul că acestea constituie întreprinderi mai riscante și mai puțin rentabile decât altele. Chiar mai mult decât altele, întreprinderile sociale fac față imperfecțiunilor piețelor financiare (fragmentare, absența unor platforme paneuropene pentru împrumuturi, etc.). Astfel, investitorii nu au o viziune clară asupra impactului social real al anumitor fonduri de investiții solidare. Cât privește accesul la fondurile publice, acesta este încă, deseori, obstrucționat de dispozitive prea rigide sau prea birocratice. Astfel, de exemplu, întreprinderile sociale pot întâmpina dificultăți pentru accesarea fondurilor structurale atunci când autoritățile de gestionare nu finanțează decât proiectele desfășurate pe perioade scurte. La nivel național ca și la nivel european, multiplicitatea programelor face ca acestea să fie greu accesibile pentru structurile mici.

Acest fenomen este agravat de recunoașterea redusă de care beneficiază antreprenoriatul social. Absența interconexiunii dintre actorii din regiuni diferite sau din țări diferite împiedică diseminarea bunelor practici, crearea de parteneriate și descoperirea de noi debușeuri. În sistemele educative europene, antreprenoriatul social este încă subvalorizat, în timp ce integrarea sa în formarea inițială și continuă constituie o cerință prealabilă pentru întărirea credibilității sale. Un număr crescând de tineri absolvenți aleg să se angajeze în cadrul antreprenoriatului social, dar, întrucât această experiență nu este bine cunoscută, ea nu este suficient de valorizată în întreprinderile tradiționale. Acest fenomen este accentuat prin diversitatea definițiilor în Europa, ceea ce explică caracterul eterogen al datelor disponibile. Conceptul nu este întotdeauna definit și atunci când este, nu cuprinde realități identice de la o țară la alta. Deseori vechi, parțiale și nearmonizate, datele îngreunează adaptarea și coordonarea politicilor publice.

Din acest motiv, nu este de mirare că mediul reglementar, la nivel european și național, nu ține întotdeauna seama în mod suficient de specificitățile întreprinderilor sociale, îndeosebi în ceea ce privește regulile referitoare la achizițiile publice sau la statutele existente. Acest fapt complică mobilizarea investitorilor, accesul la subvenții sau la contractele de achiziții publice și le obligă, uneori, să utilizeze montaje juridice complexe. Astfel, se întâmplă ca unele întreprinderi sociale care nu au o formă asociativă să nu poată beneficia de facilitățile oferite de colectivitățile publice asociațiilor.

3. Un plan de acțiune pentru sprijinirea antreprenoriatului social în europa

Pentru a răspunde acestor provocări, Uniunea Europeană și organizațiile internaționale elaborează deja politici transversale în cadrul economiei sociale, precum și programe specifice care permit sprijinirea întreprinderilor sociale și a inovării sociale. Un document de lucru al serviciilor Comisiei, publicat în același timp cu prezenta comunicare, prezintă în mod sintetic ansamblul măsurilor existente, precum și anumite experiențe străine, susceptibile de a inspira Uniunea Europeană.

Mai departe, pentru a permite întreprinderilor sociale să-și desfășoare întregul potențial, Comisia propune un plan de acțiuni care se înscrie în sprijinul general adus inovării sociale și care va facilita instaurarea unui ecosistem adaptat, în parteneriat strâns cu actorii sectorului și cu statele membre.

Comisia propune, astfel, unsprezece acțiuni-cheie, pe care le va lansa înainte de sfârșitul anului 2012.

3.1. Ameliorarea accesului la finanțare 3.1.1. Facilitarea accesului la finanțare privată

Comisia consideră că sistemul de finanțare a întreprinderilor sociale este subdezvoltat prin comparație cu cel de care beneficiază alte întreprinderi.

Există, însă, tot mai mulți investitori care doresc să asocieze rezultatele sociale sau de mediu dorinței lor legitime de a obține un randament financiar al investițiilor, sprijinind realizarea unor obiective de interes general pe termen lung.

Dincolo de investițiile responsabile din punct de vedere social, care fac obiectul unor propuneri în Comunicarea privind RSI[19], un instrument european care sprijină finanțarea întreprinderilor sociale ar da un impuls actorilor privați și publici pentru a investi mai mult în aceste întreprinderi, prin intermediul participării la capital sau prin împrumuturi.

Un cadru de reglementare adaptat care să permită crearea unor astfel de vectori de investiții la nivel european ar putea fi necesar.

De altfel, Comisia se felicită de faptul că Fondul european de investiții[20] examinează posibilitatea de a crea, la începutul anului 2012, o secțiune a „capitalurilor proprii” (ESIEF[21]) destinată investițiilor în fonduri care au drept obiectiv să genereze un impact social. Acest proiect pilot ar putea pregăti noul instrument financiar european propus de Comisie la 6 octombrie 2011 (Acțiunea-cheie nr.3)

Pentru multe întreprinderi sociale, accesul la credit reprezintă o condiție a existenței și a dezvoltării lor. Însă, acestea fiind puțin cunoscute sau având reputația de a fi mai riscante, ele au chiar mai multe dificultăți decât IMM-urile să găsească fondurile necesare.

Comisia constată, de asemenea, că cele două baze de reglementare ale Comunicării din 2007 privind promovarea microcreditelor [22](ameliorarea mediului juridic și instituțional și crearea unui climat favorabil spiritului antreprenorial) nu au fost dezvoltate suficient la nivel național.

Acțiunea-cheie nr.1.

· Astfel cum s-a menționat în APU, propunerea, până la sfârșitul anului 2011, a unui cadru reglementar european pentru fondurile de investiții solidare în vederea facilitării accesului întreprinderilor sociale la piețele financiare, ținând seama de consultarea publică realizată și de studiul de impact. Obiectivul vizează stimularea creației de fonduri specifice, care să le permită să intervină în ansamblul pieței unice.

Acțiunea-cheie nr.2.

· Pe lângă continuarea facilitării accesului la microcredite prin intermediul Instrumentului european de microfinanțare Progress și a promovării acestui instrument prin consolidarea capacităților instituționale în cadrul Programului Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială pentru perioada 2014-2020[23], analizarea, încurajarea și favorizarea mai eficientă a dezvoltării mediului juridic și instituțional al microcreditelor.

3.1.2. Mobilizarea fondurilor europene

Experiența funcționării fondurilor structurale merită să fie sintetizată, evaluată și discutată cu autoritățile de gestionare naționale, pentru a încuraja statele membre să dezvolte un sprijin mai larg și mai eficace pentru întreprinderile sociale în cadrul viitoarei perioade de programare. În completare, Comisia va promova o acțiune specifică de finanțare a întreprinderilor sociale.

Acțiunea-cheie nr.3.

· În cadrul Programului Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială, Comisia propune instituirea unui instrument financiar european de 90 de milioane EUR care vizează facilitarea accesului la finanțare al întreprinderilor sociale pentru pornirea, dezvoltarea și extinderea acestora, mulțumită unor investiții în fondurile de investiții solidare care pun la dispoziție instrumente de capitaluri proprii și de finanțare prin îndatorare.

Acțiunea-cheie nr.4.

· Comisia a propus introducerea explicită a unei priorități de investiții în „întreprinderi sociale” în regulamentele FEDER și FSE începând din 2014[24], pentru a oferi o bază juridică și a permite statelor membre și regiunilor să includă măsuri specifice în programele lor din cadrul FSE și FEDER pentru 2014-2020.

3.2. Îmbunătățirea vizibilității antreprenoriatului social 3.2.1. Dezvoltarea uneltelor pentru mai buna cunoaștere a sectorului și îmbunătățirea vizibilității antreprenoriatului social

Una dintre principalele necesități exprimate de ansamblul actorilor este e a dispune de un acces simplu și rapid la informațiile disponibile cu privire la întreprinderile sociale și care permit schimburile de experiențe pentru diseminare celor mai bune practici. Aceasta privește, mai ales, necesitatea de a dispune de mijloace care să permită evaluarea și să valorizeze impactul și performanța socială a acestor activități (de exemplu, inspirându-se din experiențele anumitor state membre care au creat conturi satelit care permit colectarea de statistici privind întreprinderile sociale, în special cooperativele și asociațiile mutuale). Pentru a răspunde acestor provocări, etichetarea sau certificarea constituie instrumente potențiale. Este important, de asemenea, să se promoveze antreprenoriatul social, în special în rândul tinerelor generații.

Acțiunea-cheie nr.5.

· Identificarea bunelor practici și a modelelor reproductibile prin elaborarea, împreună cu părțile interesate, a unei cartografii complete a întreprinderilor sociale din Europa, determinând caracteristicile acestora, modelele lor economice, ponderea lor economică, potențialul lor de creștere transfrontalieră, conținutul și criteriile statutelor juridice și regimurilor fiscale, precum și dispozitivele de etichetare existente.

Acțiunea-cheie nr.6.

· Crearea unei baze de date publice privind etichetele și certificările aplicabile întreprinderilor sociale din Europa, pentru a îmbunătăți vizibilitatea și comparabilitatea acestora.

Acțiunea-cheie nr.7.

· Promovarea învățării reciproce și consolidarea competențelor administrațiilor naționale și regionale pentru instituirea unor strategii generale de sprijin, de promovare și de finanțare a întreprinderilor sociale, îndeosebi în cadrul fondurilor structurale, cu ajutorul analizei, împărtășirii bunelor practici, sensibilizării, al activităților de punere în rețea și de diseminare.

3.2.2. Consolidarea capacităților de management, profesionalizarea și punerea în rețea a antreprenorilor sociali

Antreprenorii sociali, tineri sau experimentați, au nevoie de a dobândi competențele necesare pentru buna gestionare și pentru creșterea întreprinderilor lor. În acest scop, Comisia dorește să încurajeze schimbul de experiență cu alți antreprenori inovatori și cu sectorul cercetării și mediile academice. Acest lucru se poate face, îndeosebi, în cadrul pepinierelor de întreprinderi (incubatoare pentru „tinere talente” sociale). Cele câteva experiențe în aceste domenii merită să fie sprijinite și înmulțite. Antreprenorii sociali ar trebui să poată beneficia, de asemenea, de sfaturile și de sprijinul altor șefi de întreprinderi sau bancheri

Acțiunea-cheie nr.8.

· Crearea unei platforme electronice de informații și de schimburi, unică și multilingvă, legată, eventual, de Platforma inițiativei pentru Europa inovării sociale[25] și de „Rețeaua întreprinderilor europene”, pentru antreprenori sociali, pepiniere și ramificații, investitori sociali și cei care lucrează cu aceștia.

· Ameliorarea notorietății și accesibilității programelor comunitare care pot aduce un sprijin antreprenorilor sociali, precum ERASMUS, ERASMUS pentru tinerii antreprenori, TEMPO, „Tineretul în acțiune” 2007 – 2013 (îndeosebi programul „Tineret pentru Europa”) și HORIZON 2020.

3.3. Ameliorarea mediului juridic 3.3.1. Elaborarea unor forme juridice europene adaptate care ar putea fi utilizate de antreprenoriatul social european

Studiul privind instituirea unui statut de cooperativă europeană[26] a subliniat complexitatea textului și a recomandat mai multe piste pentru a simplifica acest regim și a-l face mai atractiv și a-i permite să răspundă necesităților antreprenorilor sociali. Fundațiile consideră, deseori, că întâmpină dificultăți pentru a funcționa în cadrul pieței interne, diversitatea reglementară ducând la exigențe și proceduri uneori complexe (îndeosebi fiscale). În sfârșit, sectorul mutualist își exprimă în mod regulat dorința de a putea să se sprijine pe un statut european, dar unii consideră, în mod contrar, că nu există această necesitate.

Acțiunea-cheie nr.9.

· În funcție de rezultatele consultării părților în cauză, prezentarea unei propuneri de simplificare a regulamentului privind statutul de societate cooperativă europeană, în vederea consolidării autonomiei acestuia față de drepturile naționale și a facilitării utilizării sale pentru crearea de cooperative sociale.

· Propunerea unui regulament de instituire a unui statut al fundației europene, în vederea îmbunătățirii condițiilor de activitate transfrontalieră a fundațiilor. Acesta ar exista în paralel cu formele juridice naționale iar utilizarea sa ar fi facultativă.

· Lansarea unui studiu privind situația caselor de ajutor reciproc în toate statele membre, pentru a analiza, în special, activitățile transfrontaliere ale acestora.

3.3.2. Achiziții publice

În pofida diverselor posibilități oferite de reglementările în materie, întreprinderile sociale consideră, adesea, că fac încă față unor dificultăți disproporționate în accesul la achizițiile publice. Această situație ar fi cauzată atât de regulile europene în acest domeniu cât și de reglementările naționale, foarte variabile în funcție de statele membre, unde practica „supratranspunerii”(goldplating) nu a permis întotdeauna să se beneficieze pe deplin de directivele „achiziții publice”. Pe de altă parte, anumite colectivități publice nu exploatează întotdeauna potențialul de inovare existent pentru serviciile sociale. O majoritate de răspunsuri primite de Comisie în urma Cărții sale verzi privind viitorul achizițiilor publice consideră că posibilitatea de a recurge la criterii sociale sau de mediu în cadrul achizițiilor publice ar trebui să reiasă mai bine din directive.

Acțiunea-cheie nr.10.

· În cadrul reformei achizițiilor publice, valorizarea mai eficientă a calității în atribuirea contractelor, mai ales în cazul serviciilor sociale și de sănătate și examinarea modului în care condițiile de muncă ale persoanelor care participă la modurile de producție de bunuri și servicii care fac obiectul achiziției poate fi luat în considerare, pentru ca principiile de nediscriminare, egalitate de tratament și transparență ale tratatului, să fie pe deplin respectate.

3.3.3. Ajutoarele de stat

La 23 martie 2011, Comisia a adoptat o Comunicare privind reforma regulilor UE în privința ajutoarelor de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (SIEG)[27], ceea ce poate interesa întreprinderile sociale care furnizează un SIEG. Comisia precizează că intenționează să adopte reguli mai diferențiate în funcție de efectele ajutoarelor sub forma unor compensații de serviciu public pe piața intracomunitară. Ea recunoaște, de asemenea, că anumite tipuri de servicii sociale prezintă particularități care țin de structura lor financiară și de obiectivele lor.

Acțiunea-cheie nr.11.

· Simplificarea aplicării regulilor în materie de ajutoare de stat pentru serviciile sociale și serviciile locale. O astfel de simplificare ar putea fi utilă, de asemenea, întreprinderilor sociale, din momentul în care acestea furnizează servicii sociale sau care nu au efect asupra comerțului dintre statele membre. În propunerile cuprinse în reforma regulilor privind serviciile de interes economic general (SIEG), dezvăluite publicului în septembrie 2011, Comisia vizează să răspundă acestui obiectiv de simplificare pentru serviciile sociale și cele locale, și anume prin propunerea unui regulament de minimis pentru SIEG-urile locale și a unei noi decizii care să scutească serviciile sociale de obligația notificării prealabile, în anumite condiții. Se preconizează că noile reguli vor fi adoptate de către Comisie înainte de sfârșitul anului 2011.

4. Dincolo de planul de acțiune: alte idei în dezbatere

Dincolo de acțiunile prioritare anunțate mai sus, Comisia supune dezbaterii anumite propuneri ale căror detalii și modalități ar merita să fie aprofundate, și anume:

· punerea în rețea și permiterea reproducerii experiențelor unor bănci, adesea publice sau semipublice, destinate, integral sau parțial, finanțării antreprenoriatului social[28] și, în acest cadru, repunerea în circuitul economic a capitalurilor inactive (de exemplu, conturile bancare neînchise ale persoanelor decedate);

· dezvoltarea accesului la capitalul de risc pentru întreprinderile sociale, în cadrul propunerii sale privind cadrul european al fondurilor de capital de risc;

· încurajarea dezvoltării antreprenoriatului social în rândurile persoanelor în vârstă în cadrul Anului european al îmbătrânirii active, în 2012 (reorientări de carieră sau dezvoltarea voluntariatului în rândul pensionarilor);

· favorizarea cercetării caracteristicilor și impactului socioeconomic ale antreprenoriatului social și, în special, cofinanțarea unor proiecte naționale pentru crearea de conturi satelit[29], permițând apariția întreprinderilor sociale în cadrul sistemelor de contabilitate națională.

· examinarea posibilității de a spori includerea unor noi categorii de ajutoare cu ocazia revizuirii regulamentului general de scutire pe categorie, aplicabil până la 31 decembrie 2013;

· dezvoltarea schimburilor de bune practici între statele membre privind adaptarea regimurilor fiscale naționale în favoarea întreprinderilor sociale și a investițiilor solidare;

· dezvoltarea schimburilor de bune practici între statele membre cu privire la tratamentul rezervat capitalului acumulat în întreprinderile sociale și, în special, cu privire la blocaje („asset locks”) pentru a permite acestui capital fie de a rămâne în întreprindere fie de a fi deblocat pentru a fi investit în alte întreprinderi sociale.

Comisia propune, de asemenea, continuarea reflecțiilor cu privire la:

· noi strategii de ameliorare a accesului la finanțare, încurajând dialogul între întreprinderile sociale și instituțiile financiare, de exemplu în cadrul Forumului privind finanțarea IMM-urilor;

· ca urmare a adoptării Uniunii pentru inovare și a solicitării Consiliului european din 4 februarie 2011, stabilirea unui instrument de valorizare a proprietății intelectuale la nivel european, Comisia se angajează să studieze în ce măsură întreprinderile sociale ar putea avea acces la brevete inactive pentru a se dezvolta;

· elaborarea și punerea în rețea a unor platforme de schimburi (burse[30]) destinate întreprinderilor sociale;

· posibilitatea pentru întreprinderile sociale care generează beneficii de a putea recurge la voluntariat și a putea primi donații fără incidențe fiscale negative

· necesitatea unui eventual statut european pentru celelalte forme de întreprinderi sociale precum asociațiile nonprofit și/sau eventual al unui statut european comun pentru întreprinderile sociale. În acest scop, după adoptarea propunerii privind statutul de fundație europeană, aceasta organizează o reuniune la nivel înalt între părțile interesate din toate sectoarele implicate în antreprenoriatul social, Parlamentul European și Consiliu, cu scopul de a reflecta la inițiativele care trebuie adoptate pentru ameliorarea cadrului juridic al întreprinderilor sociale la nivel european.

5. Concluzie

Comisia:

- supune analizele și măsurile propuse în prezenta Comunicare aprobării tuturor părților interesate, în vederea continuării dialogului lărgit inițiat cu actorii europeni din domeniu și invită ansamblul persoanelor interesate să participe la conferința privind antreprenoriatul social și economia solidară organizată la Bruxelles la 18 noiembrie 2011. Această conferință va oferi fiecăruia prilejul de a-și comunica opinia cu privire la prezenta comunicare;

- invită statele membre și colectivitățile locale și regionale să sprijine și să încurajeze dezvoltarea întreprinderilor sociale în domeniul lor de competențe și anume prin intermediul structurilor de dezvoltare economică și a camerelor de comerț, ținând seama de dimensiunea lor transfrontalieră, de parteneriate și de inițiativele sprijinite de acestea;

- le invită, de asemenea, să elaboreze o strategie de ansamblu pentru a favoriza întărirea capacităților, punerea în rețea și a mobiliza fondurile private și publice și a integra întreprinderile sociale în pacturile privind ocuparea forței de muncă și inițiativele privind incluziunea socială.

Comisia, la rândul său:

– va pune în practică inițiativele sale în parteneriat cu statele membre, respectând principiul subsidiarității și ținând seama de problematicile coeziunii economice și sociale la nivel local, regional și național;

– va constitui un grup consultativ multipartit privind antreprenoriatul social care va examina progresul măsurilor prevăzute de prezenta comunicare; Inspirându-se din experiența Grupului consultativ SBA[31], acest grup ar putea fi alcătuit din reprezentanți ai statelor membre, ai colectivităților locale, ai organizațiilor de antreprenori sociali, ai sectorului bancar și financiar și ai mediului academic și universitar.

[1]       Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii COM(2010) 2020

[2]       Comunicarea „O Uniune a inovării” COM(2010) 546 final din 6 octombrie 2010

[3]       Comunicarea „Platforma europeană de combatere a sărăciei și excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziune socială și teritorială” COM(2010) 758 final din 16 decembrie 2010

[4]       „Actul privind piața unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii”, COM(2011) 206 final din 13 aprilie 2011

[5]       http://ec.europa.eu/internal_market/smact/consultations/2011/debate/index_en.htm

[6]       În scopul prezentei comunicări, termenii englezești de „social business” și „social enterprise” corespund noțiunii de întreprindere socială.

[7]       În sensul regulilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene

[8]       De exemplu, cu o gamă de salarii redusă.

[9]     CIRIEC, „Economia socială în Uniunea Europeană” pagina 48

[10]     Terjesen, S., Lepoutre, J. , Justo, R. și Bosma, N. 2011 Global Entrepreneurship Monitor Report on Social Entrepreneurship (Raport antreprenorial global de monitorizare a antreprenoriatului social). http://www.gemconsortium.org/about.aspx?page=pub_gem_special_topic_reports

[11]     Definit aici ca „o activitate având un obiectiv social, de mediu sau de interes general. Aceasta poate include furnizarea de servicii sau de formare unor persoane dezavantajate din punct de vedere social sau cu handicap, utilizarea beneficiilor pentru obiectiv cu scop social, organizarea de grupuri de într-ajutorare pentru o acțiune de interes general”, etc. ibid. p. 44

[12]     Terjesen, S., Lepoutre, J. , Justo, R. și Bosma, N. 2011 Global Entrepreneurship Monitor Report on Social Entrepreneurship (Raport antreprenorial global de monitorizare a antreprenoriatului social). http://www.gemconsortium.org/about.aspx?page=pub_gem_special_topic_reports

[13]        Drept exemplu, în Franța, concediile medicale sunt cu mult mai puțin numeroase decât în ansamblul întreprinderilor: 5,5 % față de 22% „Absence au travail pour des raisons de santé dans l’économie sociale” (Absența de la locul de muncă pe motive medicale în economia socială), Chorum, aprilie 2011, http://www.cides.chorum.fr

[14]     „Implicarea cetățenilor, încurajarea schimbării: inovarea socială în Uniunea Europeană”, Biroul consultanților pentru politică europeană (BEPA), Comisia Europeană, iulie 2010, paginile 11 și 109

[15]     COM(2011) 681 final

[16]     Study on Practices and Policies in the Social Enterprise Sector in Europe (Studiu privind practicile și politicile aplicate în sectorul întreprinderilor sociale din Europa), Austrian Institute for SME Research and TSE Entre, Turku School of Economics, Finlanda Viena, iunie 2007, raport realizat pentru Comisia Europeană

[17]     „Implicarea cetățenilor, încurajarea schimbării: inovarea socială în Uniunea Europeană”, Biroul consultanților pentru politică europeană (BEPA), Comisia Europeană, iulie 2010

[18]     Reexaminarea documentului „Legea privind întreprinderile mici pentru Europa”, COM(2010)78 final

[19]     COM(2011) 681 final

[20]     Grupul Banca Europeană de Investiții

[21]     Fondul european de investiții sociale și antreprenoriat (ESIEF), care ar investi în 10 până la 15 vehicule în ansamblul statelor membre.

[22] Inițiativa europeana de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creșterii și ocupării forței de muncă COM(2007)708

[23]     COM (2011) 609 final din 6.10.2011.

[24] http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/proposals_2014_2020_fr.cfm

[25]        http://www.socialinnovationeurope.eu/

[26]     Studiu privind punerea în aplicare a Regulamentului 1435/2003 privind statutul de societate cooperativă europeană (SCE), 5 octombrie 2010, , http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/sce_final_study_part_i.pdf

[27]     COM(2011) 146 final

[28]     Se pot cita, de exemplu, Caisse des dépôts et consignations (Franța), KfW Entwicklungsbank (Germania) sau proiectul Big Society Bank (Regatul Unit) sau Triodos Bank (Belgia, Țările de Jos)

[29]     http://www.socialeconomy.eu.org/spip.php?article705&lang=en

[30]     După Brazilia (Bovespa – 2004) și Africa de Sud (SASIX – 2006), prima bursă socială europeană a fost creată în Portugalia în 2008 (Bolsa de Valores Sociais) în cadrul Euronext Lisbon. Peste câteva luni, ar putea să fie finalizat un proiect elaborat de London Social Stock Exchange.

[31]     Reexaminarea documentului „Legea privind întreprinderile mici” pentru Europa, COM(2011)78 final, p. 20