52011DC0485

CUPRINS

1. Introducere 2

2. Activitățile de acordare de împrumut ale Uniunii Europene 2

2.1. Prezentare generală 2

2.2. Mecanismul BDP 2

2.2.1. Principalele caracteristici ale mecanismului BDP 2

2.2.2. Operațiuni BDP în 2010 3

2.3. Mecanismul AMF 4

2.3.1. Caracteristicile principale ale AMF 4

2.3.2. Operațiuni AMF din 2010 5

2.4. Mecanismul Euratom 5

2.4.1. Caracteristici principale 5

2.4.2. Operațiuni Euratom în 2010 6

2.5. Reacția UE la criza datoriilor suverane din zona euro 6

2.5.1. Măsuri adoptate în cazul Greciei 6

2.5.2. Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) 7

2.5.3. Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF) 8

2.5.4. Operațiuni cu participarea MESF 8

3. Activitățile de luare de împrumut ale Uniunii Europene 9

3.1. Descriere 9

3.2. BDP 10

3.3. AMF 10

3.4. Euratom 11

4. Banca Europeană de Investiții 11

4.1. Activitățile de acordare de împrumut ale BEI 11

4.2. Activitățile de luare de împrumut ale BEI 11

Introducere

Deciziile Consiliului de instituire a diferitelor instrumente de creditare ale Uniunii Europene prevăd obligația Comisiei de a informa anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la utilizarea acestor instrumente.

În vederea îndeplinirii acestor obligații de informare, prezentul raport descrie operațiunile de acordare de împrumuturi (secțiunea 2) pentru fiecare din domeniile în cauză, precum și activitățile corespunzătoare de luare de împrumuturi (secțiunea 3). Raportul include asistența pentru balanța de plăți acordată statelor membre din afara zonei euro (BDP)[1], asistența macrofinanciară acordată de Uniunea Europeană țărilor terțe (AMF), activitățile Euratom și măsurile financiare adoptate ca reacție la criza datoriilor suverane din zona euro.

Pentru a completa tabloul activităților UE, secțiunea finală oferă o prezentare succintă a activităților de acordare și luare de împrumut ale Băncii Europene de Investiții (BEI) din anul 2010.

ACTIVITățILE DE ACORDARE DE ÎMPRUMUT ALE UNIUNII EUROPENE

Comisia acordă sprijin financiar țărilor terțe și statelor membre în baza unor temeiuri juridice diverse, în funcție de zonele geografice implicate și de obiectivele urmărite.

Prezentare generală

Operațiunile financiare administrate de Comisie în temeiul unei serii de decizii ale Consiliului se prezintă în general sub forma împrumuturilor bilaterale. Acestea sunt finanțate de pe piețele de capital, cu garanții din partea bugetului UE.

Mecanismul BDP

Asistența BDP se prezintă sub forma unor împrumuturi pe termen mediu acordate de Uniune, în general însoțite de finanțare acordată de Fondul Monetar Internațional (FMI) și de alți creditori multilaterali, precum BEI, BERD și Banca Mondială, sau de asistență bilaterală din partea statelor membre.

Principalele caracteristici ale mecanismului BDP

Acest mecanism are o natură excepțională și este mobilizat de la caz la caz, prin decizie a Consiliului. Beneficiarii potențiali sunt statele membre din afara zonei euro care se confruntă cu dificultăți serioase legate de balanța de plăți. Asistența este de natură macroeconomică (cu alte cuvinte nu este condiționată de o anumită utilizare a fondurilor, cum este cazul cu asistența acordată pentru proiecte). Fondurile se eliberează sub rezerva respectării unor condiții de politică economică și vizează atenuarea presiunilor financiare globale externe ale statului membru beneficiar și restaurarea viabilității balanței de plăți. Aceste condiții de politică economică sunt stabilite de Comisie în urma consultării Comitetului economic și financiar (CEF) și a statului membru în cauză, printr-un memorandum de înțelegere semnat înainte de implementarea acordurilor de împrumut. Asistența susține implementarea măsurilor de ajustare menite să remedieze aceste dificultăți. Verificarea acestor măsuri reprezintă o condiție pentru plata unor tranșe ulterioare din aceste împrumuturi.

În cei 20 de ani care au urmat introducerii acestui mecanism în 1975[2], Comunitatea a desfășurat o serie de operațiuni vizând sprijinirea balanței de plăți a statelor membre confruntate cu amenințări sau dificultăți financiare grave. Aceste operațiuni au constat în împrumuturi finanțate prin fonduri luate cu împrumut de Comunitate.

Intensitatea crizei financiare internaționale (începută în 2007-2008) a impus reactivarea mecanismului BDP. În plus, numărul de state membre eligibile, devenit mai mare în urma extinderii, și înrăutățirea situației economice în câteva dintre acestea au condus la majorarea plafonului de împrumut al acestui mecanism, pentru a putea răspunde la nevoile potențiale. În particular, plafonul a fost majorat în decembrie 2008[3] de la 12 miliarde EUR la 25 de miliarde EUR, iar în mai 2009 s-a hotărât o majorare suplimentară până la 50 de miliarde EUR[4], în vederea păstrării capacității de reacție rapidă la orice cerere ulterioară de asistență în cadrul BDP. O sumă de 14,6 miliarde EUR din acest plafon a fost acordată la 31 decembrie 2010 Ungariei[5], Letoniei[6] și României[7].

Tabelul 1: situația BDP la 31.12.2010 (în milioane de euro)

Țară | Suma aprobată | Suma plătită |

Ungaria | 6 500 | 5 500 |

Letonia | 3 100 | 2 900 |

România[8] | 5 000 | 3 650 |

Total | 14 600 | 12 050 |

Operațiuni BDP în 2010

În 2010 a fost plătită o sumă totală de 2,85 miliarde EUR, în mai multe tranșe.

Tabelul 2: lista operațiunilor de acordare de împrumut efectuate în cadrul mecanismului BDP în 2010

Țară | Decizie | Tranșă | Dată | Suma în milioane EUR |

Letonia | 2009/290/CE | a 3-a | 11.3.2010 | 500 |

a 4-a | 20.10.2010 | 200 |

România | 2009/459/CE | a 2-a | 11.3.2010 | 1 000 |

a 3-a | 22.9.2010 | 1 150 |

Total | 2 850 |

În ceea ce privește implementarea operațiunilor BDP în curs de desfășurare:

- perioada de disponibilitate a asistenței financiare destinate Ungariei a expirat în noiembrie 2010. Drept urmare, suma de 1 miliard EUR, rămasă în cadrul mecanismului, nu va mai fi plătită. În ceea ce privește Letonia, suma de 200 de milioane EUR este încă disponibilă până în ianuarie 2012, dar statul membru nu are intenția de a o solicita. Prin urmare, o sumă totală de 1,2 miliarde EUR va rămâne neplătită în cadrul operațiunilor BDP actuale.

- mai mult, a patra tranșă destinată României, în sumă de 1,2 miliarde EUR, a fost plătită în martie 2011, iar a cincea (și ultima) a fost plătită în iunie 2011.

Mecanismul AMF

Informații detaliate despre operațiunile de acordare de asistență macrofinanciară pot fi găsite în raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind implementarea asistenței macrofinanciare acordate țărilor terțe[9].

Caracteristicile principale ale AMF

Scopul instrumentului AMF este acela de a ajuta țările candidate, potențial candidate și țările din vecinătate la rezolvarea problemelor pe termen scurt legate de balanța de plăți și la stabilizarea finanțelor publice, precum și de a încuraja implementarea de către acestea a reformelor structurale. Asistența macrofinanciară este acordată cu titlu excepțional și temporar și este supusă unor condiții stricte. Aceasta este condiționată de eforturi de ajustare și reformă, menite să asigure revenirea economiilor din țările care fac obiectul asistenței și să amelioreze rezistența acestora la șocuri macroeconomice viitoare. Operațiunile din cadrul AMF completează programele de ajustare ale FMI. Asistența poate lua forma granturilor și/sau a împrumuturilor.

În ceea ce privește metodologia prin care se alege utilizarea împrumuturilor sau a ajutoarelor nerambursabile pentru diversele operațiuni din cadrul AMF, Comisia a prezentat în ianuarie 2011 o notă cuprinzătoare de clarificare a criteriilor utilizate în acest scop Comitetului economic și financiar, care a emis un aviz favorabil. Metodologia va fi prezentată de asemenea în raportul anual privind AMF pentru anul 2010. Criteriile convenite se împart în două categorii mari: nivelul de dezvoltare economică și socială a țării care primește asistența[10], pe de o parte, și sustenabilitatea datoriei și capacitatea de rambursare, pe de alta. Se iau de asemenea în considerație criterii aplicate de Banca Mondială și FMI pentru acordarea de asistență financiară.

Împrumuturile din cadrul AMF sunt în general plătite în mai multe tranșe, pe măsura îndeplinirii condițiilor macroeconomice. Fiecare plată are la bază o operațiune de luare de împrumut efectuată de Comisie. În cazul în care țara beneficiară se află în incapacitate de a-și onora obligațiile de rambursare a împrumutului, Comisia poate activa Fondul de garantare pentru acțiuni externe[11], astfel încât să fie asigurată rambursarea împrumutului aferent contractat de Comisie[12].

Operațiuni AMF din 2010

Operațiunile AMF esențiale din 2010 au legătură cu propunerea de noi operațiuni și cu negocierile aferente purtate cu autoritățile relevante. Acestea s-au axat pe următoarele elemente:

- În iulie 2010, Parlamentul European și Consiliul au adoptat o decizie privind acordarea unei sume de 500 de milioane EUR Ucrainei[13], sub formă de împrumut. Adăugând la aceasta un împrumut de 110 milioane EUR acordat printr-o decizie a Consiliului din 2002, Ucraina are la dispoziție o sumă totală de 610 milioane EUR.

- În ceea ce privește Republica Moldova, în octombrie 2010 s-a adoptat decizia de a acorda suma de 90 de milioane EUR sub forma unui ajutor nerambursabil.

În 2010 nu s-a efectuat nicio operațiune de plată în cadrul componentei de împrumuturi a mecanismului AMF[14].

Mecanismul Euratom

Caracteristici principale

Mecanismul de împrumut Euratom poate fi utilizat la finanțarea proiectelor din statele membre (Decizia 77/270/Euratom a Consiliului) sau din anumite țări terțe (Ucraina, Rusia sau Armenia – Decizia 94/179/Euratom a Consiliului).

Aceste împrumuturi sunt operațiuni în afara bugetului, pe care Comisia le finanțează back-to-back prin împrumuturi de pe piața financiară. La fel ca în cazul AMF, în caz de incapacitate de onorare a obligațiilor de rambursare Comisia poate activa Fondul de garantare pentru acțiuni externe.

În 1990, Consiliul a stabilit o limită privind împrumuturile luate în valoare de 4 miliarde EUR, din care o sumă de aproximativ 3,4 miliarde EUR a fost aprobată și plătită. În 2002, Comisia a propus majorarea acestei limite de la 4 miliarde EUR la 6 miliarde EUR, însă nu s-a ajuns încă la un acord în acest sens la nivelul Consiliului.

Operațiuni Euratom în 2010

În 2010, nu s-au adoptat decizii de acordare a unor împrumuturi și nu s-au efectuat plăți.

Reacția UE la criza datoriilor suverane din zona euro

Pe lângă criza balanței de plăți menționată în secțiunea 2.2, criza financiară globală și recesiunea economică au condus la o deteriorare a condițiilor de împrumutare pentru câteva state membre din zona euro. Pentru depășirea dificultăților generate de criza financiară, guvernele și băncile centrale ale statelor membre respective au adoptat măsuri fiscale și monetare fără precedent. Cu toate acestea, condițiile de finanțare pe termen scurt și mediu rămân dificile.

Prin urmare, Consiliul și statele membre din zona euro au aprobat, în mai 2010, un pachet de măsuri pentru menținerea stabilității financiare în zona euro și în Europa în general.

Măsuri adoptate în cazul Greciei

În urma primirii unei solicitări din partea autorităților grecești, miniștrii din zona euro au convenit în unanimitate, la 2 mai 2010, activarea sprijinului de stabilitate pentru Grecia, prin intermediul unor împrumuturi bilaterale din partea celorlalte state membre din zona euro, centralizate de Comisie, în condițiile descrise în declarația acestora de la 11 aprilie 2010.

Sprijinul a fost acordat în contextul unui program de trei ani desfășurat în comun cu FMI, implicând un pachet financiar de 110 miliarde EUR, destinat să ajute Grecia să își acopere nevoile de finanțare. Programul a fost însoțit de condiții de politică stricte[15], negociate cu autoritățile grecești de către Comisie și FMI, în colaborare cu BCE.

Contribuția statelor membre din zona euro a fost de 80 de miliarde EUR[16]. În plus, FMI a ajuns la o înțelegere cu autoritățile grecești pentru sprijinirea acestui program printr-un acord stand-by în valoare de aproximativ 30 de miliarde EUR[17].

Rolul Comisei

În cadrul Mecanismului de împrumut pentru Grecia, Comisia nici nu acordă, nici nu contractează împrumuturi. În acest caz particular, reprezentanții statelor membre ale Uniunii Europene au hotărât la 5 mai 2010 să încredințeze Comisiei sarcini privitoare la coordonarea și gestionarea împrumuturilor bilaterale centralizate, potrivit celor stabilite printr-un acord al creditorilor încheiat la 8 mai 2010 de statele membre din zona euro care acordă respectivul sprijin[18]. Acest rol nu implică o majorare a cheltuielilor Comisiei sau a oricăror altor cheltuieli ținând de bugetul UE[19].

Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF)

Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 a instituit mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) în temeiul articolului 122 alineatul (2)[20] din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, cu susținere integrală din partea bugetului UE. Suma maximă disponibilă în cadrului mecanismului este de 60 de miliarde EUR.

Asistența financiară acordată de Uniune în cadrul MESF ia forma unui împrumut sau a unei linii de credit. Comisia este împuternicită în numele Uniunii Europene să contracteze împrumuturi pe piețele de capital sau pe lângă instituțiile financiare.

Activarea mecanismului se realizează în condițiile respectării unor condiții stricte, în contextul unui program de asistență comun UE-FMI.

Mai concret, asistența financiară a Uniunii se acordă prin decizie a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, conținând (a) termenii împrumutului/liniei de credit, (b) condițiile generale de politică economică ale asistenței financiare și (c) programul de ajustare pregătit de statul membru beneficiar pentru îndeplinirea condițiilor economice asociate acordării de asistență.

Comisia și statul membru beneficiar încheie un Memorandum de înțelegere în care sunt detaliate condițiile generale de politică economică stabilite de Consiliu. Comisia comunică apoi Memorandumul de înțelegere Parlamentului European și Consiliului. Condițiile de politică economică sunt reexaminate periodic și pot fi ajustate la nevoie[21].

Comisia are obligația de a prezenta rapoarte periodice Comitetului economic și financiar și Consiliului privind implementarea Regulamentului MEFS și continuarea evenimentelor excepționale care au justificat adoptarea acestuia[22]. Primul raport a fost publicat la 30 noiembrie 2010, concluzionând că evenimentele și împrejurările excepționale sunt încă prezente și că mecanismul trebuie, prin urmare, menținut[23].

Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF)

Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF) a fost creat de statele membre din zona euro sub forma unei societăți înregistrate în Luxemburg și deținute de acestea, în urma deciziilor adoptate la 9 mai 2010 în cadrul Consiliului Ecofin.

FESF are posibilitatea de a emite obligațiuni garantate de state membre din zona euro, până la un plafon de 440 de miliarde EUR, pentru creditarea din fonduri atrase a statelor membre din zona euro aflate în dificultate, cu respectarea unor condiții negociate cu statul membru de Comisie în colaborare cu Banca Centrală Europeană și FMI, condiții care necesită aprobarea Eurogrupului. Împrumuturile acordate de FESF nu sunt acoperite de garanții de la bugetul UE.

Comisia oferă consiliere și sprijin FESF. Aceasta este reprezentată în Consiliul de administrație și își coordonează propriile activități de luare de împrumuturi cu cele ale FESF, pentru finanțarea programelor în care sunt implicate ambele entități, în vederea optimizării activităților lor pe piețele de capital din punctul de vedere al momentului intervențiilor.

Operațiuni cu participarea MESF

- Operațiuni aprobate în 2010: Irlanda[24]

Ca răspuns la solicitarea autorităților irlandeze din 21 noiembrie 2010, s-a aprobat acordarea unui sprijin financiar comun UE/FMI cu o durată de trei ani. Suma totală a programului pentru Irlanda se va ridica la 85 de miliarde EUR, care vor fi plătiți în mai multe tranșe. O sumă de 17,5 miliarde EUR va fi finanțată printr-o contribuție din partea Irlandei, care va proveni din rezerva de lichidități a statului și din investițiile Fondului național de rezervă pentru pensii. Restul pachetului global se va finanța din următoarele surse:

- MESF, pentru o sumă de până la 22,5 miliarde[25];

- FESF, pentru o sumă de până la 17,7 miliarde EUR;

- FMI, pentru o sumă de până la 22,5 miliarde EUR;

- Împrumuturi bilaterale din partea Regatului Unit (3,8 miliarde EUR), Suediei (0,6 miliarde EUR) și Danemarcei (0,4 miliarde EUR).

- Operațiuni aprobate după sfârșitul anului 2010: Portugalia[26]

În urma solicitării oficiale de asistență financiară formulată la 7 aprilie 2011 de autoritățile portugheze, Eurogrupul și Consiliul au convenit la 17 mai 2011 termenii și condițiile unui pachet de asistență financiară cu o durată de trei ani. Pachetul financiar va acoperi nevoile de finanțare ale Portugaliei în limita unei sume de 78 de miliarde EUR și va fi finanțat în mod egal de următoarele entități:

- MESF, pentru o sumă de până la 26 miliarde EUR[27];

- FESF, pentru o sumă de până la 26 miliarde EUR;

- FMI, pentru o sumă de până la 26 miliarde EUR.

ACTIVITățILE DE LUARE DE ÎMPRUMUT ALE UNIUNII EUROPENE

Descriere

Pentru a finanța activitățile de acordare de împrumut aprobate de Consiliu, Comisia este împuternicită să ia împrumuturi de pe piața de capital, atât în numele Uniunii Europene, cât și în numele Euratom. Pentru fiecare instrument în parte (BDP, AMF și împrumuturi Euratom) funcționarea mecanismului de acordare și luare de împrumut este determinată de temeiul juridic al mecanismului respectiv. Există o legătură de tip back-to-back între operațiunea de luare a unui împrumut și operațiunea aferentă de acordare a unui împrumut, ceea ce garantează că bugetul UE nu este supus niciunui risc în ceea ce privește rata dobânzii sau cursul de schimb. Sumele luate cu împrumut și încă nerambursate corespund împrumuturilor acordate și încă nerambursate.

Tabelul 3: Împrumuturi totale luate de Uniunea Europeană –capital datorat la sfârșitul fiecărui an în perioada 2002-2010(1) (milioane EUR)

CECO în lichidare (1) (2) | Euratom (1) | BDP | AMF | Total Uniunea Europeană |

2002 | 713 | 80 | 1 379 | 2 172 |

2003 | 431 | 105 | 1 372 | 1 908 |

2004 | 423 | 170 | 1 ,214 | 1 807 |

2005 | 440 | 385 | 1 080 | 1 905 |

2006 | 436 | 436 | 969 | 1 841 |

2007 | 400 | 474 | 786 | 1 660 |

2008 | 266 | 484 | 2 000 | 654 | 3 404 |

2009 | 214 | 481 | 9 200 | 584 | 10 479 |

2010 | 219 | 466 | 12 050 | 500 | 13 235 |

(1)S-au utilizat ratele de conversie de la data de 31 decembrie a fiecărui an. (2)Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului se află în lichidare din anul 2002. Ultimele obligațiuni emise de CECO au scadența în 2019. |

BDP

Emisiunile de obligațiuni au confirmat calitatea UE de emitent major pe piața obligațiunilor de referință în euro. Obligațiunile au fost foarte bine primite pe piață. Deoarece interesul investitorilor a fost foarte mare, subscrierile de obligațiuni au depășit întotdeauna rapid oferta. La repartizările finale au fost reprezentate toate categoriile importante de investitori, inclusiv băncile centrale, fondurile de investiții, departamentele de trezorerie ale băncilor și societățile de asigurare[28]. Prețurile obligațiunilor au fost apropiate de cele mai bune prețuri din grupul lor de referință – sectorul emitenților suverani și supranaționali și al agențiilor (SSA) – aliniindu-se prețurilor unor emitenți precum Banca Europeană de Investiții (BEI), Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW) și société de financement de l'économie française (SFEF).

Performanța pe piața secundară a fost la rândul său foarte satisfăcătoare, confirmând poziția fermă a UE de emitent de obligațiuni de referință de primă clasă.

Tabelul 4: Obligațiuni UE emise pe parcursul anului 2010[29]

Țară | Descriere | Data emiterii | Data scadenței | Valoare (EUR) | Cupon |

Letonia și România | UE 3.375/2019 | 11.3.2010 | 10.5.2019 | 1,5 mld | 3,375 % |

România | UE 2.375/2017 | 22.9.2010 | 22.9.2017 | 1,15 mld | 2,375 % |

Total | 2,65 mld |

S-a efectuat o operațiune de luare de împrumut de tip back-to-back pentru finanțarea celei de-a patra tranșe de 200 de milioane EUR pentru Letonia:

Tabelul 5: Plasamente private la nivelul UE efectuate în cursul anului 2010

Țară | Descriere | Data emiterii | Data scadenței | Valoare (EUR) | Cupon |

Letonia | UE 2.875/2025 | 20.10.2010 | 20.10.2025 | 0,2 mld | 2,875% |

AMF

În 2010 nu s-a efectuat nicio operațiune de luare de împrumuturi în cadrul mecanismului de asistență macrofinanciară.

Euratom

În 2010 nu s-a efectuat nicio operațiune de luare de împrumuturi în cadrul Euratom.

BANCA EUROPEANă DE INVESTIțII

Activitățile de acordare de împrumut ale BEI

Împrumuturile acordate de BEI finanțează fie proiecte individuale în mod direct , fie IMM-uri și proiecte locale de dimensiuni mai mici prin intermediari financiari.

În 2010, volumul total al operațiunilor BEI a atins 72 de miliarde EUR, în scădere cu 9 % față de nivelul record din 2009, marcând o revenire treptată la situația anterioară crizei.

În ceea ce privește distribuția geografică a împrumuturilor acordate și acoperirea cu garanții de la bugetul UE:

- În UE : suma de 63 de miliarde EUR a fost destinată statelor membre ale UE. Această sumă nu este acoperită de garanții din partea UE.

- În afara UE : suma de 9 miliarde EUR a fost destinată statelor din afara UE. Din aceasta, garanția UE acoperă 5 miliarde EUR.

Activitățile de acordare de împrumut ale BEI au un impact asupra bugetului UE atunci când sunt însoțite de garanții UE, subvenții la dobândă sau de alte dispoziții UE/BEI de repartizare a riscurilor. Mai exact:

Majoritatea împrumuturilor BEI acordate în afara UE beneficiază de o garanție de la bugetul UE care acoperă riscul suveran sau politic, în timp ce riscul comercial este asumat de BEI. Comisia va publica în al doilea semestru din 2011 un raport separat privitor la activitățile de creditare externă ale BEI pentru anul 2010.

În același timp, BEI gestionează mecanismele de partajare a riscului care implică utilizarea bugetului UE pentru a sprijini politicile din interiorul UE (de exemplu, mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor pentru proiecte de cercetare și dezvoltare și garantarea împrumuturilor pentru proiectele TEN-Transport)[30].

Activitățile de luare de împrumut ale BEI

Incertitudinea de pe piață rămâne ridicată de-a lungul întregului an, făcând dificile emisiunile, în special cele care privesc tranzacții de valoare mare și cu scadențe mai îndepărtate.

Instituirea FESF și reformele economice întreprinse au contribuit la restabilirea încrederii piețelor în emitenții din UE, deși piața a rămas vulnerabilă la riscul recurent al unor efecte negative ale informațiilor apărute în presă (" headline risk "). BEI a reușit să se pună la adăpost de această volatilitate prin valorificarea oportunităților de emitere a unor obligațiuni de referință și prin efectuarea de emisiuni cu orientare specifică atunci când volatilitatea era ridicată. Acest lucru a fost facilitat de poziția pe piață a BEI, care continuă să fie puternică.

În consecință, BEI a reușit să își mențină obiectivele asumate în cadrul programului de finanțare pentru 2010, mobilizând în condiții favorabile suma de 67 de miliarde EUR.

[1] Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 a instituit un mecanism similar, acoperit integral de la bugetul UE – mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) – pentru a acorda asistență statelor membre din zona euro.

[2] Regulamentul (CEE) nr. 397/75 al Consiliului din 17 februarie 1975 de instituire a unui nou mecanism cunoscut sub numele de mecanism comunitar de împrumuturi pentru a ajuta anumite unele țări membre ale CE să depășească dezechilibrele nesustenabile ale contului curent provocate de primul șoc petrolier.

[3] Regulamentul (CE) nr. 1360/2008 al Consiliului din 2 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre.

[4] Regulamentul (CE) nr. 431/2009 al Consiliului din 18 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre.

[5] Decizia 2009/102/CE a Consiliului din 4 noiembrie 2008.

[6] Decizia 2009/290/CE a Consiliului din 20 ianuarie 2009.

[7] Decizia 2009/459/CE a Consiliului din 6 mai 2009.

[8] A treia tranșă pentru România, în valoare de 1,2 miliarde EUR, a fost plătită la 24.3.2011

[9] Nepublicat încă pentru anul 2010. Pentru 2009, a se vedea COM/2010/513, SEC/2010/1117.

[10] Se propune ca indicator principal venitul național brut pe cap de locuitor.

[11] A se vedea Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului. Până în prezent nu s-a înregistrat nicio situație de incapacitate de plată pentru împrumuturile din cadrul AMF.

[12] Deși rambursarea împrumutului este acoperită in fine de garanții de la bugetul UE, Fondul de garantare joacă rolul unei rezerve de lichidități care protejează bugetul UE de riscurile unor cereri de plată în urma neonorării obligațiilor de plată de către debitori. A se consulta COM(2010)418 pentru un raport cuprinzător privind funcționarea fondului, precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat acestuia, [SEC(2010)968].

[13] Decizia nr. 388/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei (JO L 179, 14.7.2010, p.1).

[14] În ceea ce privește implementarea asistenței financiare sub formă de ajutor nerambursabil, aflată în curs de desfășurare, s-au efectuat, în ianuarie și august, plăți de 7,7 milioane EUR și 23 de milioane EUR către Georgia. În plus, suma de 30 de milioane EUR a fost plătită în septembrie către Kosovo , iar prima tranșă de 40 de milioane EUR a fost plătită către Republica Moldova în decembrie 2010.

[15] Principalele elemente ale condițiilor de politică au fost incluse în Decizia Consiliului din 10 mai 2010 adresată Greciei în vederea consolidării și a aprofundării supravegherii fiscale și de notificare a Greciei să ia măsuri de reducere a deficitului considerate necesare pentru remedierea situației de deficit excesiv ((2010/320/UE)). Condițiile au fost detaliate într-un Memorandum de înțelegere încheiat între Comisie, în numele statelor membre din zona euro, și autoritățile grecești.

[16] Din care se plătise până în martie 2011 suma de 38 de miliarde EUR.

[17] Din care se plătise până în martie 2011 suma de 14,6 de miliarde EUR.

[18] Aceste sarcini includ, printre altele, negocierea și semnarea unei convenții de împrumut cu Grecia, deschiderea unui cont la BCE în numele creditorilor și utilizarea respectivului cont pentru toate plățile efectuate în numele creditorilor și provenind de la împrumutat, coordonarea procesului de efectuare a plăților, anumite calcule, împărțirea plăților între creditori și informarea acestora în privința încălcărilor convenției de credit sau a cererilor de derogare sau de modificare referitoare la aceasta. Toate acestea se realizează în numele și urmând instrucțiunile statelor membre din zona euro care acordă sprijinul.

[19] http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/genaff/114338.pdf

[20] Articolul 122 alineatul (2) din tratat prevede acordarea de sprijin financiar statelor membre care se confruntă cu dificultăți cauzate de circumstanțe excepționale, situate în afara controlului acestora.

[21] Reexaminarea este realizată de Comisie, care se consultă cu BCE, cel puțin o dată la șase luni. Orice modificări ale programului de ajustare care ar putea fi necesare se discută cu statul membru beneficiar. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, decide cu privire la orice ajustări care trebuie efectuate asupra condițiilor generale inițiale de politică economică și aprobă programul de ajustare revizuit pregătit de statul membru beneficiar.

[22] Raportul trebuie prezentat în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 407/2010 al Consiliului și, dacă este cazul, la fiecare șase luni după această dată (articolul 9 din regulament).

[23] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0713:FIN:RO:PDF

[24] Decizia de punere în aplicare nr. 77/2011/UE a Consiliului din 7 decembrie 2010 privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Irlanda (JO L 30, 4.2.2011, p.34).

[25] La 12 ianuarie 2011 s-a plătit Irlandei prima tranșă de 5 miliarde EUR. Până în iunie 2011 se plătiseră 11,4 miliarde EUR.

[26] Decizia de punere în aplicare nr. 344/2011/UE a Consiliului din 30 mai 2011 privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Portugalia (JO L 159, 30.5.2011, p.88).

[27] La 31 mai 2011 s-a plătit Portugaliei prima tranșă de 1,75 miliarde EUR. Până în iunie 2011 se plătiseră 6,5 miliarde EUR.

[28] Mai multe informații privind operațiunile de luare de împrumuturi ale UE pot fi găsite în prezentarea pentru investitori:http://ec.europa.eu/economy_finance/eu_borrower/documents/eu_investor_presentation_18_may_2011_rev.pdf

[29] http://ec.europa.eu/economy_finance/financial_operations/market/borrowing/benchmark_issues_2015-16_en.htm

[30] Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European rapoarte anuale privind implementarea unor noi instrumente financiare finanțate din bugetul UE în cadrul exercițiului bugetar anual, în conformitate cu punctul 49 din Acordul interinstituțional între CE, PE și Consiliu.