52010PC0662

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 12.11.2010

COM(2010) 662 final

2010/0325 (COD)

Propunere de

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză, precum și privind un mecanism de creare a acestei liste

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Contextul propunerii

Articolul 17 alineatul (3) litera (a) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (CAS) prevede că „deciziile privind … documentele de călătorie pe care se poate aplica o viză vor fi luate de Comitetul Executiv”. Conform acestui articol, în 1998 și 1999, Comitetul Executiv a luat două decizii privind „întocmirea unui manual al documentelor pe care se poate aplica o viză” [SCH/Com-ex (98) 56 și SCH/Com-ex (99) 14], ulterior fiind elaborat un „Tabel al documentelor de călătorie necesare resortisanților țărilor terțe în vederea obținerii unei vize și a trecerii frontierelor”. Anexa 11 a Instrucțiunilor consulare comune (ICC) enumera o serie de „criterii de stabilire a documentelor de călătorie pe care se poate aplica o viză”. Cu toate acestea, la 5 aprilie 2010, Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) a abrogat articolul 17 alineatul (3) din CAS care reprezenta temeiul juridic al deciziilor SCH/Com-ex (98)56 și SCH/Com-ex (99)14, precum și al ICC.

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) 789/2001 al Consiliului prevede că „fiecare stat membru comunică Secretarului General al Consiliului modificările pe care dorește să le aducă … la manualul de documente pe care se poate aplica o viză…” Articolul 3 din același regulament prevede că „Secretariatul General al Consiliului este responsabil cu pregătirea versiunilor revizuite ale … manualului de documente pe care se poate aplica o viză…”. Regulamentul 789/2001 a fost, de asemenea, abrogat prin intrarea în vigoare a Codului vizelor.

Prezentul „Tabel al documentelor de călătorie necesare resortisanților țărilor terțe în vederea obținerii unei vize și a trecerii frontierelor” (denumit în continuare „Tabelul”) cuprinde cinci părți:

I: „Documente de călătorie pe care se poate aplica o viză”, în care se enumeră documentele eliberate de toate țările terțe ai căror resortisanți sunt supuși regimului obligativității vizelor, de țările terțe ai căror resortisanți nu sunt supuși acestui regim și de statele membre care încă nu aplică acquis-ul Schengen în totalitate;

II: „Pașapoarte pentru străini eliberate de statele Schengen pe care se poate aplica o viză”, în care se enumeră documentele de călătorie necesare străinilor (sau pașapoarte pentru străini și pașapoarte pentru neresortisanți), documentele de călătorie pentru refugiați (Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951) și documentele de călătorie pentru apatrizi (Convenția de la New York din 28 septembrie 1954);

III: „Documente de călătorie eliberate de organizațiile internaționale”, care prezintă 12 astfel de documente;

IV: „Constituirea progresivă a unui registru care conține copii ale acestor documente” (această parte nu a fost niciodată realizată);

V: „Informații cu privire la pașapoartele fictive cunoscute”.

Tabelul este actualizat în mod periodic în baza notificărilor statelor membre adresate Secretariatului General al Consiliului. În general, versiunile consolidate se publică anual.

Scopul acestui tabel are în vedere două aspecte: pe de o parte, permite autorităților de control al frontierelor să verifice dacă un anumit document este recunoscut în scopul trecerii frontierelor externe și, pe de altă parte, permite personalului consular să verifice dacă toate statele membre care aplică politica comună în domeniul vizelor recunosc un anumit document ca fiind acceptat în vederea aplicării autocolantului de viză. Valabilitatea teritorială a vizei eliberate și aplicate trebuie să corespundă teritoriului statelor membre care recunosc documentul de călătorie, respectiv, dacă un stat membru nu recunoaște un anumit document de călătorie, titularul său nu va putea intra pe teritoriul acestui stat. Normele de eliberare a vizelor în astfel de cazuri sunt prevăzute la articolul 25 alineatul (3) din Codul vizelor.

În temeiul articolului (5) alineatul (1) litera (a) din Codul frontierelor Schengen (CFS), „resortisanții țărilor terțe trebuie să fie în posesia un document de călătorie valabil sau a unor documente care permit trecerea frontierei”.

Motivele și obiectivele propunerii

Actualul „Tabel al documentelor de călătorie”, care datează din perioada interguvernamentală a cooperării Schengen, trebuie adaptat la cadrul legal și instituțional din Uniunea Europeană. Cadrul legal pentru dispozițiile Schengen privind politica în domeniul vizelor și privind „standardele și procedurile care trebuie urmate...pentru a efectua controlul persoanelor la frontierele [externe]” este articolul 77 alineatul (2) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Anumite dispoziții din Codul vizelor se referă la recunoașterea sau nerecunoașterea de către statele membre a documentelor de călătorie eliberate de țările terțe. În Codul Frontierelor Schengen, se face doar o referință implicită la recunoașterea sau nerecunoașterea de către statele membre a documentelor de călătorie deținute de resortisanții unor țări terțe care doresc să treacă frontierele externe. Tabelul existent enumeră și documentele care conferă titularilor dreptul de trecere a frontierelor externe.

La ora actuală, nu există o monitorizare sistematică a listelor documentelor de călătorie eliberate de țările terțe. În consecință, statele membre nu trebuie să își precizeze poziția în legătură cu recunoașterea sau nerecunoașterea tuturor documentelor enumerate. Acest fapt creează incertitudine juridică pentru titularii anumitor documente de călătorie care riscă să le fie refuzată intrarea sau care primesc o viză cu valabilitate teritorială limitată care le permite să circule doar pe teritoriul statului membru care le recunoaște documentul de călătorie. În plus, „nerecunoașterea” indicată în tabel nu este, de cele mai multe ori, rezultatul unei decizii deliberate a statului membru vizat de a nu recunoaște documentul de călătorie, ci al neluării vreunei poziții privind documentul de călătorie în cauză.

Date fiind competențele exclusive ale statelor membre în ceea ce privește recunoașterea documentelor de călătorie, nu este posibilă stabilirea unor norme privind armonizarea recunoașterii documentelor de călătorie. Prin urmare, prezenta propunere se limitează la stabilirea unui mecanism care să asigure actualizarea permanentă a listei documentelor de călătorie eliberate de țările terțe, la crearea unui mecanism centralizat de evaluare tehnică a acestor documente și, în cele din urmă, la asigurarea că statele membre își exprimă poziția în ceea ce privește recunoașterea sau nerecunoașterea tuturor documentelor de călătorie enumerate. Cu toate acestea, propunerea permite, de asemenea, schimburile de informații în cadrul unui comitet consultativ în vederea găsirii unei poziții comune a statelor membre în ceea ce privește recunoașterea sau nerecunoașterea unui document de călătorie.

2. Elementele juridice ale propunerii

Obiectivul prezentei propuneri este de a stabili un mecanism care să asigure actualizarea permanentă a listei documentelor de călătorie eliberate de țările terțe, de a crea un mecanism centralizat de evaluare tehnică a acestor documente și, în cele din urmă, de a asigura că statele membre își exprimă poziția în ceea ce privește recunoașterea sau nerecunoașterea documentelor de călătorie enumerate. Structura listei documentelor de călătorie a fost modernizată și legată de Regulamentul 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație.

Tabelul va conține și informații legate de: documentele de călătorie eliberate de statele membre care nu aplică acquis-ul Schengen, documentele eliberate de statele membre resortisanților țărilor terțe, refugiaților care intră sub incidența Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 și apatrizilor în temeiul Convenției de la New York din 28 septembrie 1954, precum și documentele de călătorie eliberate de organizațiile internaționale precum Națiunile Unite, Uniunea Europeană, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

De asemenea, a fost stabilită o legătură cu dispozițiile din Codul vizelor privind cooperarea locală Schengen (articolul 48). Articolul 48 alineatul (1) litera (c) prevede întocmirea „unei liste exhaustive a documentelor de călătorie eliberate de țara gazdă”. Aceasta va contribui la actualizarea datelor.

Propunerea nu include partea V din tabelul existent - „Informații cu privire la pașapoartele fictive cunoscute”. Lista documentelor de călătorie fictive „care nu pot fi recunoscute” nu poate fi considerată exhaustivă și, de aceea, are o valoarea adăugată limitată.

Temeiul juridic al propunerii este articolul 77 alineatul (2) TFUE, întrucât acesta este temeiul juridic al UE atribuit deciziilor Comitetului executiv Schengen SCH/Com-ex (98) 56 și SCH/Com-ex (99) 14 în Decizia 1999/436/CE a Consiliului din 20 mai 1999 de stabilire, în conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (anexa C, articolul 4)[1].

Propunerea prevede simplificarea procedurilor administrative pentru autoritățile publice (ale Uniunii sau naționale). Crearea unui mecanism centralizat, sub forma unui comitet consultativ care poate efectua o evaluare tehnică a documentelor de călătorie eliberate de țările terțe și a nivelului de securitate a acestora va conduce la o repartizare mai eficientă a sarcinilor, deoarece rezultatele acestor evaluări vor fi partajate între toate statele membre, prevenind, astfel, redundanțele.

Adoptarea propunerii va duce la abrogarea legislației existente.

3. Consultarea părților interesate

La 3 octombrie 2008, a fost organizată de către serviciile Comisiei o reuniune privind revizuirea tabelului documentelor de călătorie. Au participat experți din 23 de state membre.

Statele membre au solicitat un instrument juridic care să:

o instituie un mecanism care să permită actualizarea permanentă a datelor privind documentele eliberate de țările terțe;

o instituie un mecanism centralizat care să permită statelor membre să realizeze o evaluare tehnică a documentelor de călătorie eliberate de țările terțe, în vederea sprijinirii procesului decizional la nivelul statelor membre privind recunoașterea documentelor de călătorie;

o instituie un mecanism care să impună statelor membre obligația de a-și prezenta poziția în legătură cu toate documentele de călătorie enumerate;

o prevadă, eventual, o poziție armonizată în privința tipurilor „tradiționale” de documente de călătorie (pașapoarte simple, diplomatice și de serviciu/oficiale/speciale);

o adapteze tabelul în funcție de listele I și II din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație;

o mențină actuala structură a tabelului, dar eliminând partea V;

o asigure că tabelul este „online” și este gestionat de Comisie. Baza de date electronică ar trebui să conțină modele ale tuturor documentelor de călătorie enumerate.

Prezenta propunere a Comisiei a luat în considerare toate sugestiile făcute de experți, cu excepția celei privind o mai mare armonizare a recunoașterii date fiind constrângerile juridice menționate anterior și a celei privind stabilirea unei baze de date online care să conțină modele ale tuturor documentelor de călătorie. Deși sprijină pe deplin cea de-a doua sugestie, Comisia consideră că principalele probleme ale actualului tabel al documentelor de călătorie sunt legate de actualizarea nestructurată a datelor privind documentele de călătorie eliberate de țările terțe și absența luării unei poziții de către statele membre privind recunoașterea sau nerecunoașterea, ceea ce are efecte negative în plan operațional (în special pentru emiterea de vize uniforme). De aceea, prima prioritate ar trebui să fie instituirea unor canale și proceduri pentru rezolvarea acestor probleme. Crearea unei astfel de baze de date ar lua timp, ar consuma resurse și ar întârzia, pur și simplu, adoptarea instrumentului juridic care să remedieze problemele mai presante. Pe termen lung, s-ar putea realiza sinergii cu FADO (sistemul online pentru schimbul de informații privind documentele false și cele autentice, instituit în temeiul Acțiunii Comune 98/700/JAI și gestionat de Secretariatul General al Consiliului) prin crearea unui tabel online al documentelor de călătorie pornind de la anumite elemente ale FADO (de exemplu, imagini ale modelelor documentelor de călătorie), ceea ce ar evita, astfel, duplicarea eforturilor. Lista documentelor de călătorie sugerată de Comisie și actualizările sale ulterioare vor fi disponibile în format electronic în baza de date Circa.

Un document de ședință, elaborat de serviciile Comisiei în vederea reuniunii experților organizată în octombrie 2008, a stabilit o serie de opțiuni care au fost examinate de experții statelor membre.

Opțiunea de creare a unui instrument juridic de instituire a unui mecanism care să ofere o listă a documentelor de călătorie actualizată în mod constant atât în ceea ce privește informațiile referitoare la documentele de călătorie eliberate de țările terțe, cât și în ceea ce privește recunoașterea sau nerecunoașterea de către statele membre a acestor documente a fost aleasă pentru a favoriza armonizarea, păstrând, în același timp, competențele exclusive ale statelor membre în materie de recunoaștere a documentelor de călătorie.

4. Evaluarea impactului

Având în vedere că obiectivele propunerii sunt adaptarea actualului „Tabel al documentelor de călătorie” la cadrul instituțional și juridic al Uniunii Europene, pentru a crește eficiența sistemului existent și pentru a crea un cadru pentru schimbul de informații privind deciziile luate de statele membre la nivel național, nu este necesară o evaluare a impactului.

5. Principiile proporționalității și subsidiarității

Tabelul documentelor de călătorie reprezintă o parte indispensabilă a acquis-ului Schengen privind frontierele și vizele. Obiectivele propunerii sunt adaptarea actualului „Tabel al documentelor de călătorie” la cadrul instituțional și juridic al Uniunii Europene, pentru a crește eficiența sistemului existent și pentru a crea un cadru pentru schimbul de informații privind deciziile luate de statele membre la nivel național.

6. Alegerea instrumentelor

Recunoașterea documentelor de călătorie este necesară pentru punerea în aplicare a legislației existente a Uniunii (de exemplu, Codul frontierelor Schengen și Codul vizelor); aceasta este indisolubil legată de aplicarea dispozițiilor din acquis-ul Schengen privind controalele asupra persoanelor la frontierele externe și emiterea vizelor de scurtă ședere. Cu toate acestea, având în vedere competențele exclusive ale statelor membre în materie de recunoaștere a documentelor de călătorie, instrumentul va lua forma unei decizii a Parlamentului European și a Consiliului, întrucât se limitează la revizuirea și modernizarea tabelului documentelor de călătorie.

7. Implicațiile bugetare

Decizia propusă nu are implicații pentru bugetul Uniunii Europene.

2010/0325 (COD)

Propunere de

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză, precum și privind un mecanism de creare a acestei liste

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

1. Pe baza articolului 17 alineatul (3) litera (a) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985[2], deciziile SCH/Com-ex (98)56[3] și SCH/Com-ex (99)14[4] au instituit manualul documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză. Aceste decizii ar trebui adaptate la cadrul instituțional și juridic din Uniunea Europeană.

2. Listele documentelor de călătorie eliberate de statele terțe ar trebui monitorizate sistematic pentru a se asigura că autoritățile statelor membre care se ocupă de procesarea cererilor de viză și de controlul frontierelor dispun de informații exacte despre documentele de călătorie prezentate de resortisanții țărilor terțe. Ar trebui modernizate și eficientizate schimburile de informații dintre statele membre privind documentele de călătorie eliberate și privind recunoașterea acestora de către statele membre, iar lista completă ar trebui pusă la dispoziția publicului.

3. În temeiul articolului 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize[5], o listă exhaustivă a documentelor de călătorie eliberate de țara gazdă ar trebui elaborată în cadrul cooperării Schengen.

4. Ar trebui instituit un mecanism care să asigure că lista documentelor de călătorie este actualizată constant și care să permită o evaluare tehnică comună, acolo unde este necesar, a documentelor de călătorie enumerate și care să oblige statele membre să își exprime poziția privind recunoașterea sau nerecunoașterea acestor documente.

5. Statele membre au și ar trebui să își păstreze responsabilitatea pentru recunoașterea documentelor de călătorie care permit titularului să treacă frontierele externe și pe care se poate aplica o viză.

6. Statele membre ar trebui să își comunice poziția referitoare la toate documentele de călătorie și ar trebui să încerce să își armonizeze pozițiile privind diferitele tipuri de documente de călătorie.

7. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[6].

8. În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen[7], care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv[8].

9. În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[9], care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului[10].

10. În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului[11].

11. În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament care, prin urmare, nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta. Având în vedere faptul că prezentul regulament se întemeiază pe acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor Titlului V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior, în termen de șase luni de la data adoptării de către Consiliu a prezentului regulament, dacă îl transpune sau nu în legislația sa internă.

12. Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[12]; prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru acesta.

13. Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[13]. Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta.

14. În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

15. Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

16. Prezenta decizie stabilește lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză (denumită în continuare „lista documentelor de călătorie”), precum și un mecanism pentru constituirea acestei liste.

17. Prezenta decizie se aplică documentelor de călătorie precum pașapoartele naționale (pașapoarte simple, diplomatice și de serviciu/oficiale/speciale), documentele de călătorie în caz de urgență, documentele de călătorie pentru refugiați sau apatrizi, documentele de călătorie eliberate de organizații internaționale sau permisele de liberă trecere.

Articolul 2

Constituirea listei documentelor de călătorie

18. Comisia va stabili o listă a documentelor de călătorie cu sprijinul statelor membre și pe baza informațiilor primite în contextul cooperării locale Schengen, astfel cum se prevede la articolul 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize.

19. Lista documentelor de călătorie este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2).

Articolul 3

Structura listei

20. Lista se împarte în trei părți.

21. Partea I cuprinde documentele de călătorie eliberate de țările terțe și de entitățile teritoriale enumerate în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație[14].

22. Partea a II-a cuprinde următoarele documente de călătorie eliberate de statele membre ale Uniunii Europene:

(a) documente de călătorie eliberate resortisanților țărilor terțe;

(b) documente de călătorie eliberate refugiaților în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;

(c) documente de călătorie eliberate apatrizilor în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite privind statutul apatrizilor din 28 septembrie 1954;

(d) documente de călătorie eliberate de Regatul Unit cetățenilor britanici care nu sunt resortisanți ai Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord în sensul dreptului Uniunii.

23. Partea a III-a este consacrată documentelor de călătorie eliberate de organizații internaționale.

24. Ca regulă generală, înscrierea pe listă a unui anumit document de călătorie este aplicabilă pentru toate seriile respectivului document care sunt încă valabile.

25. În cazul în care o țară terță nu emite un anumit tip de document de călătorie, acest lucru se indică în listă prin mențiunea „neeliberat”.

Articolul 4

Notificarea recunoașterii sau a nerecunoașterii documentelor de călători înscrise pe listă

26. În termen de o lună de la data comunicării listei menționate la articolul 2 alineatul (1), statele membre informează Comisia cu privire la poziția lor în ceea ce privește recunoașterea sau nerecunoașterea documentelor de călătorie.

27. Statele membre fac schimb de informații privind motivele pentru recunoașterea sau nerecunoașterea anumitor documente de călătorie specifice în cadrul comitetului menționat la articolul 7 alineatul (1), în vederea obținerii unei poziții armonizate.

28. Statele membre informează Comisia cu privire la toate modificările referitoare la recunoașterea sau nerecunoașterea deja semnalată a unui anumit document de călătorie.

Articolul 5

Noi documente de călătorie eliberate

29. Statele membre informează Comisia cu privire la noile documente de călătorie menționate la literele (a) – (c) de la articolul 3 alineatul (3).

30. Statele membre informează Comisia cu privire la noile documente de călătorie eliberate de țările terțe, de statele membre și de organizațiile internaționale menționate la articolul 3 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (3) litera (d) și la articolul 3 alineatul (4).

31. Comisia actualizează lista în conformitate cu notificările și informațiile primite și solicită statelor membre să își notifice poziția în ceea ce privește recunoașterea sau nerecunoașterea, în conformitate cu articolul 4.

32. Lista actualizată este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2).

Articolul 6

Evaluarea normelor tehnice ale documentelor de călătorie

33. Pentru a ajuta statele membre să evalueze standardele tehnice ale documentelor de călătorie, Comisia poate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 7 alineatul (2), să furnizeze acestora o analiză tehnică a documentelor menționate.

34. Rezultatele evaluării tehnice a unui document de călătorie se comunică statelor membre.

Articolul 7

Procedura comitetului

35. Comisia este asistată de un comitet (Comitetul pentru documentele de călătorie).

36. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 8

Publicarea listei

Comisia pune lista, inclusiv notificările primite în temeiul articolului 4, la dispoziția statelor membre și a publicului, prin intermediul unei publicații electronice permanent actualizate.

Articolul 9

Abrogări

Deciziile SCH/Com-ex (98) 56 și SCH/Com-ex (99) 14 se abrogă.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

37. Prezenta decizie intră în vigoare în a […]-a zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

38. Toate dispozițiile prezentei decizii sunt aplicabile de la data intrării sale în vigoare, cu excepția articolului 9, care se va aplica de la data primei publicări de către Comisie a listei menționate la articolul 8.

Articolul 11

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[1] JO L 176, 10.07.1999, p. 17.

[2] JO L 239, 22.09.2000, p. 19.

[3] JO L 239, 22.09.2000, p. 207.

[4] JO L 239, 22.09.2000, p. 298.

[5] JO L 243, 15.9.2009, p. 1.

[6] JO L 184, 17.07.1999, p. 23.

[7] JO L 176, 10.07.1999, p. 36.

[8] JO L176, 10.7.1999, p. 31.

[9] JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[10] JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

[11] JO L 83, 26.3.2008, p. 3.

[12] JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[13] JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[14] JO L 81, 21.3.2001, p. 1.