52010PC0268

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 21.5.2010

COM(2010)268 final

2010/0144 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea unui acord între Uniunea Europeană și guvernul Republicii Federative a Braziliei privind siguranța aviației civile

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Introducere

1.1. La 4 august 2009, Comisia a solicitat Consiliului autorizarea de a purta negocieri cu Republica federativă a Braziliei privind acceptarea reciprocă a rezultatelor certificării în domeniul siguranței aviației civile și al compatibilității în materie de mediu[1].

1.2. Consiliul a acordat această autorizare la 9 octombrie 2009 și a dat instrucțiuni Comisiei în sensul derulării negocierilor în conformitate cu un set de directive de negociere, instituind un comitet special care să o asiste în acest demers.

1.3. Autorizarea acordată Comisiei avea în vedere un acord privind acceptarea reciprocă a constatărilor, concentrându-se în primă instanță asupra certificării produselor, pieselor și echipamentelor aeronautice. În plus, prin autorizare s-a confirmat faptul că, în urma unui proces de consolidare a încrederii, acordul respectiv ar putea să acopere, de asemenea, aprobarea și supravegherea întreprinderilor și personalului implicat în întreținerea acestor produse, piese și echipamente aeronautice. Prin urmare, un acord între UE și Republica Federativă a Braziliei trebuie să garanteze:

1. facilitarea emiterii aprobărilor necesare pentru ca produsele proiectate, fabricate, modificate sau reparate sub controlul reglementar al unei părți să poată fi înregistrate sau operate sub controlul reglementar al celeilalte părți;

2. efectuarea întreținerii aeronavelor înmatriculate sau operate sub controlul reglementar al unei părți de către întreprinderi aflate sub controlul reglementar al celeilalte părți.

1.4. Obiectivele de bază ale acestui acord ar urma să fie facilitarea schimburilor comerciale de bunuri și servicii aflate sub incidența acordului, limitarea pe cât posibil a duplicării evaluărilor, testelor și inspecțiilor la diferențe semnificative la nivel de reglementare și încrederea în sistemele de certificare ale fiecărei părți în vederea verificării conformității cu cerințele celeilalte părți.

1.5. Directivele de negociere au identificat mijloacele următoare pentru realizarea acestor obiective:

- apropierea treptată a cerințelor și proceselor de reglementare ale ambelor părți;

- menținerea încrederii în sistemele de certificare ale ambelor părți, pe baza experienței dobândite în urma cooperării dintre Autoritatea Aeronautică Civilă (ANAC) din Republica Federativă a Braziliei și Agenția Europeană de Siguranță a Aviației, astfel încât să li se permită tuturor autorităților competente din statele membre să îndeplinească, în numele ANAC, sarcinile pe care trebuie să le execute în vederea implementării Regulamentului (CE) nr. 216/2008;

- asigurările furnizate reciproc de către părți cu privire la faptul că organismele implicate în procesul de reglementare al celeilalte părți pot să întreprindă în mod satisfăcător evaluările conformității și supravegherea reglementară ce se impun pentru emiterea propriilor aprobări;

- consolidarea cooperării prin consultări periodice între părți, pentru a se asigura derularea optimă a acordului, în special prin introducerea mecanismelor adecvate de cooperare prin care să se verifice, pe bază de reciprocitate, dacă organismele de reglementare responsabile de punerea în aplicare a acordului dovedesc în continuare că dispun de aptitudinea și capacitățile necesare în acest sens;

- instituirea unui sistem de monitorizare continuă a funcționării acordului și în special a anexelor, care fac parte integrantă din acesta, și asigurarea gestionării eficiente a acordului de către un comitet mixt format din reprezentanți ai ambelor părți, cu misiunea de a identifica și de a propune în timp util soluții pentru orice problemă legată de punerea în aplicare a acordului.

2. Procesul de negociere

2.1. Negocierile cu Brazilia au avut ca punct central modalitatea de a activa acceptarea reciprocă a omologărilor care atestă navigabilitatea aeronavelor, a componentelor și echipamentelor montate pe acestea, precum și omologările care atestă întreprinderile responsabile de proiectarea, producerea și întreținerea acestora. Aceste omologări ar urma să fie emise de către fiecare dintre părți, în conformitate cu anumite proceduri privind navigabilitatea și întreținerea. Pe parcursul negocierilor, cele două părți au hotărât să stabilească detaliile acestor proceduri în anexe separate la acord.

2.2. În cadrul negocierilor lansate la 14-15 decembrie 2009, la Bruxelles, și al procesului de consolidare a încrederii, ANAC și sectorul aeronautic brazilian au făcut obiectul unei vizite de evaluare din partea AESA în perioada 22-26 februarie 2010. Principalele domenii de siguranță vizate au fost aprobările de proiect și de producție și certificarea. În plus, vizita a inclus o evaluare generală a sistemului autorizațiilor de întreținere aplicat în Republica Federativă a Braziliei. În cadrul acestei vizite s-a evaluat, de asemenea, modul în care ANAC efectuează supravegherea sectorului aeronautic brazilian. Vizita și-a atins obiectivul, întrucât a permis o mai bună înțelegere a organizării și funcționării ANAC, precum și a cadrului brazilian de reglementare cu privire la siguranța aviației civile, inclusiv activitățile de certificare a proiectării produselor, de fabricare, de întreținere și de aprobare a întreprinderilor. Vizita a evidențiat faptul că, în ceea ce privește verificarea conformității, sistemul brazilian este în măsură să se ridice la nivelul de independență cerut de legislația europeană [Regulamentele (CE) nr. 216/2008 și nr. 1702/2003], prin implicarea directă a ANAC și prin utilizarea sistemului de „entități desemnate” (similar cu cel din SUA) pentru proiectare și producție. În ceea ce privește sectorul întreținerii, vizita a demonstrat că practicile și procedurile de certificare dovedesc conformitatea cu cerințe de reglementare echivalente cu cele din legislația europeană [Regulamentul (CE) nr. 2042/2003]. Cu toate acestea, vizita a evidențiat, de asemenea, faptul că aprofundarea procesului de consolidare a încrederii va determina o mai bună înțelegere a modului de supraveghere a întreprinderilor de întreținere autorizate de ANAC.

2.3. Textul proiectului de acord și cele două anexe privind certificarea navigabilității și, respectiv, întreținerea au fost convenite ad referendum la Rio de Janeiro, la 2 martie 2010.

3. Temeiul juridic al ACORDULUI

3.1. ÎN CONFORMITATE CU JURISPRUDENțA CURțII DE JUSTIțIE, ELIMINAREA BARIERELOR DE ORDIN TEHNIC DIN CADRUL SCHIMBURILOR COMERCIALE CU BUNURI INTRă SUB INCIDENțA POLITICII COMERCIALE COMUNE, ASTFEL CUM ESTE DEFINITă LA ARTICOLUL 207 ALINEATUL (1) DIN TFUE, și, prin urmare, este de competența exclusivă a Uniunii Europene[2].

3.2. În plus, odată cu intrarea în vigoare, în septembrie 2002, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții europene de siguranță a aviației (AESA), Uniunea Europeană a realizat armonizarea internă în domeniile reglementate de acest regulament, și anume: navigabilitatea inițială și menținerea navigabilității (inclusiv întreținerea), precum și compatibilitatea produselor aeronautice cu mediul. Aceste norme au fost înlocuite cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008[3]. Acest regulament a fost completat de o serie de măsuri de implementare [Regulamentele (CE) nr. 1702/2003 și nr. 2042/2003 ale Comisiei], care stabilesc cerințele și procedurile pe care trebuie să le urmeze solicitanții de certificate, titularii acestora și autoritățile pentru a se asigura că obiectivele și cerințele esențiale ale regulamentului de bază sunt întotdeauna respectate. Acordul propus aduce atingere acestei legislații a UE în sensul jurisprudenței ERTA.

3.3. Prin urmare, Comisia consideră că este de competența exclusivă a Uniunii Europene să încheie acordul pe baza articolului 207 alineatul (4) și a articolului 100 alineatul (2) din Tratatul TFUE.

4. Structura ACORDULUI

4.1. ACORDUL NEGOCIAT REFLECTă ÎN LINII MARI STRUCTURA UNUI ACORD „CLASIC” ÎN DOMENIUL SIGURANțEI AVIAțIEI, A UNUI „BASA” ( Bilateral Aviation Safety Agreement ), cum sunt denumite acordurile bilaterale în vigoare privind siguranța aviației, încheiate între statele membre și țări terțe. La fel ca în cazul unui BASA, acordul are la bază încrederea reciprocă în sistemele părților și compararea diferențelor la nivel de reglementare. Prin urmare, acordul cuprinde obligații și metode de cooperare între autoritatea importatoare și cea exportatoare, astfel încât aceasta din urmă să poată emite propriul certificat pentru produse aeronautice, repere sau dispozitive fără să duplice toate evaluările efectuate de autoritatea exportatoare, precum și procedurile de soluționare a litigiilor în cazul modificării acordului.

4.2. Modalitățile de îndeplinire a acestui obiectiv, și anume cooperarea și acceptarea reciprocă a rezultatelor certificării în domeniul navigabilității și întreținerii (metode, domeniu de aplicare în ceea ce privește produsele sau serviciile, diferențe la nivel de reglementare, denumite în jargon și „condiții speciale”) sunt stabilite în anexele la acord. Din acest motiv, în timpul negocierilor, cele două părți au convenit ca procedurile care să le permită să accepte reciproc rezultatele certificării în cele două domenii – certificarea proiectării și producției și aprobarea întreprinderilor de întreținere – să fie stabilite în anexe cu caracter obligatoriu pentru ambele părți și care să devină părți integrante ale acordului.

4.3. Proiectul de acord dă părților posibilitatea, în cadrul comitetului mixt, de a examina posibilitățile de consolidare a funcționării acordului și de a recomanda modificări, inclusiv adăugarea de noi anexe la acord. Se lasă la latitudinea părților libertatea de alegere a modalității de modificare a acordului și a anexelor la acesta, prin aceeași procedură de modificare care se încheie o dată cu ultima notificare a unei părți de către cealaltă cu privire la îndeplinirea procedurilor sale interne pentru intrarea în vigoare a unei modificări convenite.. În special în cazul în care obiectul modificărilor îl reprezintă modificarea anexelor existente sau adăugarea unor anexe noi, părțile pot conveni să modifice acordul printr-un simplu schimb de note diplomatice între părți.

4.4. Totodată, proiectul de acord reprezintă un beneficiu net pentru Uniunea Europeană, întrucât prin acesta se va institui acceptarea reciprocă a rezultatelor certificării în toate domeniile navigabilității, pentru toate statele membre. Trebuie menționat că, până în momentul de față, doar 6 state membre au încheiat cu Brazilia acorduri bilaterale prin care se reglementează certificarea produselor. De asemenea, până în prezent, Transport Brazil a acceptat constatările administrațiilor europene, mai ales atunci când au fost realizate sub auspiciile JAA, pentru a emite propriile aprobări. Pe bază de reciprocitate, JAA a auditat sistemul brazilian și a fost de acord cu „contractele de externalizare” cu administrația braziliană, detaliind procesele care trebuie urmate pentru a permite JAA să recomande acceptarea constatărilor acesteia de către autoritățile membre JAA. Aceeași abordare se aplică și în cazul aprobării întreprinderilor de întreținere, domeniu în care există numai 6 acorduri oficiale. Și în acest sector s-a încheiat un acord „de externalizare” între Transport Brazil și JAA, permițând acceptarea, de către autoritățile membre, a unităților de reparații (întreprinderilor de întreținere) din Brazilia aflate sub supravegherea administrației braziliene. În prezent nu există acorduri care să reglementeze certificarea de mediu a componentelor aeronautice.

5. Conținutul ACORDULUI

5.1. DREPTURI șI OBLIGAțII CLARE ALE PăRțILOR

5.1.1. Acordul nu își propune să depășească ceea ce este permis de legislația aplicabilă a părților. Legislația aplicabilă pentru Uniunea Europeană este Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și normele de implementare a acestuia, inclusiv eventualele modificări ulterioare. Sistemul Uniunii Europene se reflectă pe deplin în textul proiectului care stabilește o separare clară a sarcinilor în ceea ce privește certificarea produselor și componentelor aeronautice și întreprinderile implicate în proiectarea și fabricarea acestor produse și componente.

5.1.2. În ceea ce privește întreținerea, deși s-a constatat că procesul de calificare a personalului ANAC este cuprinzător, anumite procese de formare nu au fost încă implementate în totalitate. Din acest motiv, supravegherea întreprinderilor de întreținere se realizează prin intermediul unui audit anual amănunțit, efectuat de doi auditori ANAC pe baza unor liste de control detaliate. Întrucât ANAC și AESA au inițiat abia recent cooperarea în domeniul întreținerii, pentru a oferi garanții depline în ceea ce privește sistemul brazilian de supraveghere și pentru a menține încrederea în acest sistem, acordul propune ca activitățile de certificare și de supraveghere realizate de ANAC să fie recunoscute pe deplin numai după ce aceasta va demonstra că este capabilă să asigure supravegherea întreprinderilor de întreținere. Odată demonstrată această capacitate, se propune (ca și în cazul acordului bilateral dintre Uniunea Europeană și Canada privind siguranța aviației civile) ca ANAC să poată emite aprobări în numele AESA pentru întreprinderile de întreținere din Brazilia care realizează întreținerea aeronavelor și a componentelor proiectate în CE, fără a mai fi necesar ca agenția să emită propriile certificate/aprobări pe baza certificatelor/aprobărilor emise de ANAC. Acest lucru este în conformitate cu cerințele din legislația europeană stabilite la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 care prevede că, în cadrul unui acord internațional, certificatele pot fi emise de AESA sau de autoritățile statelor membre pe baza certificatelor emise de autoritățile țărilor terțe.

5.1.3. Comisia consideră că dispozițiile articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 nu reprezintă un obstacol pentru Uniunea Europeană în ceea ce privește încheierea unui acord internațional prin care certificatele emise de către autoritatea competentă a unei țări terțe sunt validate automat în Uniunea Europeană. Din această perspectivă, acordul prevede următoarele măsuri tranzitorii de consolidare a încrederii în domeniul întreținerii:

- Părțile convin că, în sensul procedurii de întreținere, respectarea legislației aplicabile a unei părți cu privire la întreținere și a cerințelor de reglementare prevăzute în apendicele B1 echivalează cu respectarea legislației aplicabile a celeilalte părți.

- Părțile convin că, în sensul procedurii de întreținere, practicile și procedurile de certificare ale autorităților competente ale fiecărei părți prevăd o dovadă a conformității echivalentă cu cerințele menționate anterior.

- Părțile convin că, în sensul procedurii de întreținere, standardele respective ale părților cu privire la autorizarea personalului de întreținere sunt considerate echivalente.

5.2. Modalități clare de îndeplinire a obiectivelor mandatului

5.2.1. Proiectul prevede că fiecare dintre părți va accepta constatările de conformitate ca rezultate ale procedurilor specificate ale celeilalte părți, atunci când acestea sunt realizate în conformitate cu prevederile din anexe – articolul 3 alineatul (1).

5.2.2. Proiectul recunoaște dreptul autorității de reglementare a fiecărei părți de a emite certificate prin care să ateste conformitatea cu sistemul celeilalte părți, în numele părții respective – articolul 3 alineatul (1).

5.2.3. Pentru a asigura menținerea încrederii printr-un mecanism adecvat, proiectul de acord prevede instituirea unui sistem de cooperare și consultare continuă, prin consolidarea cooperării în cadrul auditurilor, inspecțiilor, notificărilor și consultărilor în timp util asupra tuturor aspectelor care fac obiectul acordului – articolul 8 privind cooperarea, asistența și transparența reciproce.

5.3. Intensificarea cooperării în cadrul politicii din domeniul siguranței prin transparență și prin schimbul de informații referitoare la siguranță

5.3.1. Proiectul de acord prevede posibilitatea ca părțile să coopereze îndeaproape în cadrul politicii din domeniul siguranței urmând o abordare proactivă în vederea coordonării politicilor și inițiativelor lor în domeniul siguranței. Pentru a realiza acest lucru, se propune schimbul de informații și de date, precum și elaborarea de programe comune pentru a spori capacitățile de previziune și de prevenire sau atenuare a riscurilor potențiale care amenință aviația civilă, în vederea implementării unui sistem de supraveghere pentru toate aeronavele care operează pe teritoriul părților.

5.3.2. Fără a aduce atingere confidențialității și protecției informațiilor sensibile (protejate de drepturile de proprietate intelectuală), acordul (articolul 8 bis) oferă celor două părți posibilitatea

3. de a-și transmite reciproc informații cu privire la accidente, incidente sau evenimente legate de elementele care fac obiectul acordului, precum și de a-și acorda reciproc asistență în acest sens, la cerere și la timp, și

4. de a face schimb de informații privind siguranța legate de operațiunile aeronavelor și de rezultatele activităților de supraveghere, inclusiv inspecțiile la sol realizate pe aeronavele care utilizează aeroporturile oricărei părți, în conformitate cu procedurile elaborate de ANAC și AESA.

5.4. Consultări periodice și soluționarea rapidă a litigiilor

5.4.1. Proiectul de acord este conceput astfel încât să funcționeze pe o bază curentă, în mod flexibil, pentru a permite soluționarea cât mai rapidă a problemelor tehnice generate de punerea în aplicare a acestuia. În acest scop se instituie un comitet mixt al părților, precum și subcomitete – Comitetul mixt sectorial pentru certificare și Comitetul mixt sectorial pentru întreținere – care au rolul de a informa Comitetul și de a monitoriza aplicarea anexelor. Comitetul mixt, precum și subcomitetele, au funcții de mediere și consultare, pentru a garanta funcționarea optimă a acordului, constituind un for pentru soluționarea litigiilor dntre părți - articolul 9 (comitetul mixt), precum și punctul 2.2 din anexa 1 cu privire la certificare și punctul 4.2 din anexa 2 cu privire la întreținere.

5.4.2. Comitetul mixt are rolul de a discuta și de a recomanda părților modificări ale acordului și ale anexelor la acesta și de a elabora proceduri de lucru cu privire la cooperarea și transparența la nivel de reglementare pentru toate activitățile care nu se întreprind de către subcomitete. Astfel, discuțiile din domeniile care nu sunt reglementate de cele două anexe, dar sunt reglementate de legislația Uniunii Europene (de exemplu operarea aeronavelor, licențele sau dispozitivele pentru pregătirea sintetică) pot fi discutate într-o manieră constructivă astfel încât să deschidă drumul pentru orice modificare ulterioară a acordului.

5.4.3. Se pot solicita consultări în orice moment – articolul 15. Cu toate acestea, se recomandă părților să depună toate eforturile pentru a încerca să soluționeze problemele de ordin tehnic pe cât posibil la nivel inferior, înainte de a se transforma în „litigii”.

5.5. Menținerea unui grad ridicat de încredere reciprocă în sistemele părților

5.5.1. Pentru a menține un nivel ridicat de încredere reciprocă în sistemele de certificare ale părților privind navigabilitatea inițială și menținerea navigabilității, Uniunea Europeană și Brazilia își asumă anumite obligații, după cum urmează:

- notifică celeilalte părți identitatea „autorității competente”; pentru Uniunea Europeană, aceasta cuprinde notificarea părții braziliene cu privire la faptul că o autoritate națională de aviație a fost auditată cu succes (de către AESA) și că acest audit arată că autoritatea în cauză respectă în totalitate legislația Uniunii Europene, este familiarizată cu cerințele legislației braziliene în domeniile în cauză și deține capacitatea de a-și îndeplini obligațiile care afectează certificarea și întreținerea prevăzute în anexe – articolul 5 alineatele (2) și (3);

- se asigură, prin audituri periodice, că autoritățile naționale de aviație care au fost notificate celeilalte părți în calitate de „autorități competente” își mențin capacitatea de a-și îndeplini obligațiile care le revin în baza acordului și a anexelor la acesta – articolul 5 alineatele (4) și (5);

- cooperează în privința asigurării calității și permit participarea reciprocă la controale de standardizare și la evaluarea conformității fiecăreia (autorități și întreprinderi) – articolul 5 alineatul (6) și articolul 8 alineatul (5);

- fac schimburi de date privind siguranța – informații disponibile privind accidentele, incidentele sau evenimentele – articolul 8 alineatul (4) și asigură un grad corespunzător de confidențialitate în cadrul schimbului de informații – articolul 11;

- își notifică reciproc toate cerințele aplicabile și se consultă reciproc, în timp util, cu privire la modificările organizatorice și la nivel de reglementare – articolul 8.

5.6. Măsuri solide de salvgardare

5.6.1. Textul proiectului de acord este conceput astfel încât să confere părților flexibilitatea necesară pentru a reacționa imediat la probleme de siguranță sau pentru a ridica nivelul de protecție, după cum consideră că este necesar, din motive de siguranță – articolul 6. S-au prevăzut o serie de proceduri specifice, pentru a permite celor două părți să abordeze acest tip de situații fără a periclita valabilitatea acordului.

5.6.2. Cu toate acestea, în cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze o anumită situație în mod satisfăcător, textul proiectului de acord prevede, în primul rând, posibilitatea de a se suspenda acceptarea constatărilor autorității competente contestate – articolele 6 și 10 și, în al doilea rând, modalitățile și procedurile de urmat în vederea denunțării acordului, în parte sau în întregime – articolul 16 alineatul (3).

2010/0144 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea unui acord între Uniunea Europeană și guvernul Republicii Federative a Braziliei privind siguranța aviației civile

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (4), coroborat cu articolul 218 alineatul (5), alineatul (6) litera (a) și alineatul (8) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei[4],

Întrucât:

(1) Comisia a negociat în numele Uniunii Europene un acord privind siguranța aviației civile cu Republica Federativă a Braziliei, în conformitate cu Decizia nr. 13850/09 a Consiliului din 9 octombrie 2009 care autorizează Comisia să deschidă negocierile;

(2) Acordul negociat de către Comisie ar trebui semnat, sub rezerva eventualei sale încheieri la o dată ulterioară;

(3) Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acordurile lor bilaterale cu Brazilia în același domeniu sunt denunțate la data intrării în vigoare a acordului.

DECIDE:

Articol unic

Se aprobă, în numele Uniunii Europene, semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Federativă a Braziliei privind siguranța aviației civile (denumit în continuare „acordul”), sub rezerva unei decizii a Consiliului privind încheierea acordului.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze acordul în numele Uniunii, sub rezerva încheierii acestuia.

Textul acordului este anexat la prezenta decizie.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Președintele

[1] Recomandare de Decizie a Consiliului de autorizare a Comisiei să negocieze un acord între Uniunea Europeană și Brazilia privind acceptarea reciprocă a rezultatelor certificării în domeniul siguranței aviației civile și al compatibilității aviației civile cu mediul, SEC(2009) 1097 final din 3.8.2009.

[2] Avizul 1/94, OMC, [1994] ECR I-5267, alineatul (33). În temeiul acestei jurisprudențe, acordurile de recunoaștere reciprocă a produselor se încheie, în general, în conformitate cu articolul 133 din Tratatul CE. A se vedea, de exemplu, Decizia 1999/78/CE a Consiliului din 22 iunie 1998 privind încheierea unui acord de recunoaștere reciprocă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, JO L 31, 4.2.1999.

[3] Regulamentul (CE) nr. 216/2008 din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE, JO L79, 19.3.2008, p.1.

[4] JO C , , p..