52010DC0661

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 11.11.2010

COM(2010) 661 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CĂTRE CONSILIU

Evaluarea gestionării efortului de pescuit în apele occidentale

SEC(2010) 1367

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CĂTRE CONSILIU

Evaluarea gestionării efortului de pescuit în apele occidentale

INTRODUCERE

Obiectivul și temeiul evaluării

Comisia are obligația de a evalua aplicarea în apele occidentale[1] a regimului din 2003[2] privind efortul de pescuit sub trei aspecte: implementarea acestuia de către statele membre; condițiile de acces la regiunile ultraperiferice din Atlanticul de Nord-Est, precum și eficacitatea normelor specifice de efort pentru o zonă din vestul și sudul Irlandei, așa-numita „zona sensibilă din punct de vedere biologic” ( Biologically Sensitive Area – BSA)[3].

Prezenta evaluare se bazează în primul rând pe monitorizarea de către Comisie a regimului efortului și a schimbărilor care au avut loc în ceea ce privește politicile, pe contribuțiile statelor membre la chestionarul tehnic, pe evaluarea realizată de CSTEP[4], precum și pe avizul științific dat de ICES cu privire la BSA[5].

Rezultatele prezentei evaluări vor fi folosite la luarea deciziei privind viitorul regimului, care va depinde de orientările politice privind reforma din 2012 a politicii comune în domeniul pescuitului.

Reglementarea efortului în apele occidentale

Regimul apelor occidentale a fost instituit în 1995 cu obiectivul de a conserva echilibrul existent la momentul integrării depline a Spaniei și Portugaliei în politica comună în domeniul pescuitului, precum și de a evita creșterea efortului de pescuit prin comparație cu nivelurile înregistrate înaintea integrării acestora[6]. Ulterior, regulamentul din 1995 a fost înlocuit cu Regulamentul (CE) nr. 1954/2003. Principalele caracteristici ale acestor regimuri succesive sunt următoarele:

Parametrul care face obiectul unei limitări | Clasificare în funcție de zona și activitatea de pescuit | Metoda folosită la alocarea inițială a efortului |

Condițiile aderării Spaniei și Portugaliei | Numărul de nave și prezența lor simultană | „Cutia irlandeză” (Irish box): zona din jurul Irlandei în care accesul este interzis; apele CE din zonele ICES VI, VII, VIIIabd, apele spaniole din zonele ICES VIIIc și IXa, apele portugheze din jurul Azorelor și Maderei, apele spaniole din jurul Insulelor Canare; nave demersale, pescuit specializat (mai multe tehnici de pescuit) | Negocierile de aderare care au vizat înlocuirea sistemului de autorizare pentru navele străine printr-o formulă care să evite perturbarea structurilor de pescuit |

Regimul din 1995 | Numărul anual de kilowați-zile; Numărul de nave – exclusiv pentru Spania – în două subzone din jurul Irlandei Alocarea completă a efortului pentru statele membre | 16 zone la nivelul diviziunii ICES/zona CECAF[7]; pescuit demersal, de adâncime, scoici comestibile și crabi comestibili/păienjeni de mare; unelte fixe sau remorcate, nave cu lungimea de peste 15 m | Efort de pescuit, astfel cum a fost declarat de statele membre, necesar pentru exploatarea posibilităților de pescuit, inclusiv pentru speciile nelimitate, fără a perturba echilibrele existente în exploatare și nici relativa stabilitate. |

Regimul din 2003 | Numărul anual de kilowați-zile; Alocarea completă a efortului pentru statele membre | nouă zone la nivelul zonei ICES/zonei CECAF; pescuit demersal cu excepția celui de adâncime, scoici comestibile și crabi comestibili/păienjeni de mare; Nave cu lungimea de peste 15 m și, pentru zona din sudul și vestul Irlandei, de peste 10 m | Efortul mediu de pescuit declarat pentru perioada cincinală 1998-2002 |

Tabelul 1 . Privire de ansamblu asupra regimurilor succesive ale efortului în apele occidentale

REGIMUL ACTUAL șI POLITICILE AFERENTE

Caracteristicile regimului actual

Regimul din 2003 a indicat, în ansamblu, scăderi semnificative ale efortului de pescuit maxim admisibil alocat statelor membre. Acest lucru s-a datorat, între altele, aplicării unui criteriu mai rigid de stabilire a plafonului de efort: Acesta a fost fixat la nivelul efortului mediu anual utilizat între 1998 și 2002, o decizie pe care Spania a contestat-o fără succes[8]. Regimul s-a caracterizat prin simplificare, deoarece prezenta mai puține detalii cu privire la zone și tehnici[9]. În afară de aceasta, pescuitul speciilor de adâncime a fost exclus pentru a fi reglementat de un regim specific care nu prevedea restricții regionale[10]. Regimul de gestionare a efortului introdus în 2003 și regimurile care l-au precedat se caracterizează printr-o trăsătură importantă care le deosebește de regimurile instituite pe baza unor planuri de gestionare multianuale: efortul alocat este fix și nu variază de la an la an odată cu obiectivele de gestionare sau cu cotele alocate pentru stocurile vizate de planurile respective.

În privința caracteristicilor flotei, regimul se limitează la definirea lungimii minime a navelor (15 m, în cazul BSA, 10 m). Acest lucru are două consecințe majore: în primul rând, navele de dimensiuni mici care efectuează numai ieșiri zilnice sunt excluse din planurile de gestionare, cu excepția BSA, unde, practic, din cauza câmpului de acțiune limitat, numai navele irlandeze de dimensiuni mici sunt incluse în planul de gestionare. În al doilea rând, controlul se poate baza pe informațiile primite electronic în timp real, deoarece navele de peste 15 m trebuie să fie conectate la un sistem de monitorizare a navelor prin satelit ( Vessel Monitoring System - VMS) și vor trebui, începând din luna iulie 2011, să raporteze zilnic capturile prin intermediul unor jurnale de bord electronice

Dat fiind că regimul de efort din 2003 este împărțit pe zone întinse, fiecare dintre acestea include o mare varietate de locuri de pescuit. De asemenea, diferențierea operațiunilor de pescuit se limitează la identificarea a trei „specii țintă”: resurse demersale, exclusiv speciile de adâncime, scoici comestibile și crabul comestibil/păianjenul de mare. Acest lucru are patru consecințe majore: în primul rând, pentru activitățile de pescuit demersale, nu se face nicio distincție între componentele în realitate foarte diferite ale capturilor (cod/eglefin/merlan; cod negru; merluciu/peștele pescar/cardină; langustină). În al doilea rând, în scopul gestionării, trebuie făcută distincția între activitățile de pescuit de adâncime și activitățile generale de pescuit demersale, acest aspect va fi evaluat mai în detaliu odată cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 2347/2002, aflată în curs. În al treilea rând, gestionarea nu ia în considerare efectul diferitelor tehnici de pescuit asupra stocurilor exploatate. În fine, regimul nu vizează pescuitul speciilor pelagice precum macroul, heringul, stavridul, tonul alb sau peștele spadă.

Parametrul la care se referă restricția de activitate este numărul de zile pe mare înmulțit cu puterea navei în cauză. Acest lucru are două consecințe majore: în primul rând, parametrul este legat de activitatea reală a navei, dar rămâne un parametru nominal de activitate în sensul că nu se face nicio distincție între timpul de navigare și timpul de pescuit. În al doilea rând, ia în considerare capacitatea navei, dar numai în sensul că un motor mai mare echivalează cu un efort mai mare.

Regimul nu vizează nave de pescuit ale unor țări terțe, care nu sunt, deci, obligate să îl respecte.

Norme aferente de monitorizare și control

Statele membre mențin actualizată lista navelor care au dreptul de a pescui conform regimului din 2003. În conformitate cu viitoarele norme de implementare ale noului regulament privind controlul[11], aceste nave vor avea nevoie de o autorizație de pescuit, iar lista corespunzătoare se va păstra pe site-urile web oficiale centralizate ale statelor membre. Pentru pescuitul în apele internaționale[12] este nevoie de o autorizație de pescuit suplimentară.

În regulamentul privind controlul se detaliază calculul efortului utilizat în fiecare zonă de navele absente din port. Colectarea datelor se poate face prin intermediul jurnalelor de bord și al identificării poziției navelor prin VMS. Comisia poate opera deduceri din viitoarele alocări de efort maxim admisibil atunci când un stat membru a depășit plafonul de efort. Puterea motorului navei va face obiectul certificării și controlului.

Gestionarea aferentă a posibilităților de pescuit și a stocurilor

Efortul alocat statelor membre nu este legat direct de gestionarea stocurilor de pește. Sunt prevăzute, totuși, două mecanisme: atunci când statele membre transferă între ele posibilități de pescuit, ele pot în același timp transfera și efortul aferent. Nu se oferă alte detalii cu privire la modul în care se calculează efortul transferat. În plus, Comisia poate crește efortul alocat sau poate permite transferul de efort între zone astfel încât statul membru să își poată folosi pe deplin cotele sau să exploreze activitățile de pescuit care nu sunt supuse cotelor, dacă dispun de un aviz științific privind stocurile. Comisia nu a luat încă decizii în acest sens.

Activitățile de pescuit demersal care fac obiectul regimului din 2003 fac, în mare măsură, și obiectul gestionării prin capturile totale admisibile (TAC-uri). Acest lucru este în special valabil pentru merluciu, pește pescar, cardină, cod, eglefin, merlan, polac, cod negru, mihalț, calcan, cambulă, vulpi și pisici de mare și langustină. În vreme ce TAC-urile pentru aceste stocuri au scăzut pe parcursul aplicării regimului, nivelurile maxime de efort nu s-au schimbat. Mai multe alte specii cu valoare comercială suplimentară în activitatea de pescuit nu fac obiectul TAC-urilor, de exemplu calmarul, sepia, cambula cenușie, limanda mică, limanda, rândunica de mare roșie, capelinul, bibanul de mare, calcanul neted, păstrăvul, specii de rândunică-de-mare.

Nici speciile bentonice care sunt gestionate prin alocări specifice de efort, în special scoicile comestibile și crabul comestibil/păianjenul de mare, nu fac obiectul TAC-urilor. Acestea sunt gestionate în mod complementar la nivel național, regional și local. Reglementarea este mai strictă în privința pescuitului scoicilor comestibile, de mare valoare, în ceea ce privește sezonul și uneltele de pescuit utilizate, în special în regiunile atlantice ale Franței și în Țara Galilor. Adesea există acorduri de autogestionare a activităților de pescuit costiere, care au drept obiectiv evitarea supraaprovizionării pieței sau regenerarea resurselor de pește. Mari părți ale acestor două activități de pescuit bentonic nu se regăsesc în domeniul de aplicare al regimului din 2003, deoarece sunt efectuate de nave de mici dimensiuni.

Alocările de efort în temeiul regimului din 2003 nu aduc atingere aplicării unor norme de efort mai restrictive în temeiul planurilor de gestionare. În apele occidentale, sunt în prezent în vigoare trei planuri de gestionare care prevăd plafoane de efort care evoluează odată cu starea stocurilor: planul privind codul în apele din vestul Scoției și Marea Irlandei, planul privind calcanul în Canalul de Vest, respectiv planul pentru merluciul sudic și langustină în apele iberice[13].

IMPLEMENTAREA GESTIONăRII EFORTULUI DE CăTRE STATELE MEMBRE

Toate statele membre interesate au dezvoltate instrumente de colectare a datelor, monitorizare și raportare pentru gestionarea efortului de pescuit în cadrul regimului din 2003. Pentru determinarea utilizării efortului se utilizează în special foi de jurnal de bord și date VMS (cu excepția navelor irlandeze cu dimensiuni mai mici de 15 m în BSA). Comisia primește, în cea mai mare parte la timp, rapoarte lunare cu privire la utilizarea efortului de pescuit. Statele membre închid activitățile de pescuit atunci când efortul alocat se epuizează și uneori încearcă să evite sau să întârzie închiderea prin achiziționarea de efort suplimentar de la alte state membre. Belgia, Țările de Jos și Irlanda au fost cele mai active în aceste schimburi.

Calculul efortului de pescuit nu este pe deplin armonizat în practică. Cu cât metoda este mai consecventă, cu atât va fi mai ușor să se exploateze analiza științifică a evoluției efortului de pescuit, deoarece aceasta din urmă se bazează pe metode armonizate în contextul cadrului de colectare a datelor[14] din politica comună în domeniul pescuitului.

EVALUARE

În actualul context, regimul efortului are avantajul că funcționează ca o garanție împotriva deplasării efortului dintr-o zonă în alta și împotriva explorării de noi activități de pescuit fără aviz științific. Restrângerea aplicării sale la nave de mari dimensiuni se bazează pe principiul proporționalității și fezabilității controalelor. Normele de control au evoluat: începând din 2012, navele cu lungimea mai mare de 12 metri vor trebui să aibă instalat la bord un sistem VMS. Excluderea navelor de mici dimensiuni are un impact asupra sferei de acțiune spațiale a regimului, deoarece se poate presupune că navele mai mici operează în limita a 12 mile marine în cea mai mare parte a anului. În cadrul acestor limite spațiale, statul costier poate reglementa activitățile de pescuit în principiu în mod individual[15], însă nu există o delimitare netă între regimurile internaționale și locale.

Abordarea spațială are avantajul simplității și consecvenței cu conceptul de ecoregiuni, cu excepția părții de est a Canalului Mânecii, care este considerată în prezent a face parte din ecoregiunea Mării Nordului mai degrabă decât din aceea a Mării Celtice.

Datorită naturii sale statice, regimul din 2003 nu poate fi utilizat la gestionarea stocurilor sau la gestionarea activităților de pescuit care vizează mai multe specii, regimul respectiv nefiind conceput în acest scop. Definirea unei singure activități de pescuit demersale, împreună cu împărțirea în zone întinse, face ca regimul actual să fie prea greoi pentru dezvoltarea unei legături directe cu gestionarea stocurilor sau cu gestionarea în funcție de tehnica de pescuit. Totodată, zonele de gestionare a efortului nu coincid întotdeauna cu cele mai importante zone de gestionarea a TAC-urilor[16]. Totuși, un regim general de gestionare a efortului ar putea prezenta potențial de corelare cu parametri biologici și, astfel, cu considerații viitoare în materie de gestionare, cu condiția ca acești parametri să poată reflecta simultan starea unei varietăți de stocuri.

Regimul ar putea fi mai semnificativ pentru gestionarea pescuitului de scoici și de crab comestibil, dat fiind că aceste specii nu fac obiectul TAC-urilor. Cu toate acestea, pentru gestionarea pescuitului de crab, parametrul de gestionare „kilowați-zile” nu este suficient de semnificativ, deoarece presiunea de pescuit depinde în mare măsură de numărul de vârșe remorcate[17], iar acest parametru nu se corelează de o manieră semnificativă cu puterea motorului. Mai mult, regimul nu beneficiază de pe urma abordărilor regionale și locale de gestionare care ar putea fi legate atât de nave de dimensiuni mici, cât de nave de dimensiuni mari. În schimb, politica locală întâmpină uneori dificultăți atunci când depinde de cooperarea cu flotele statelor vecine care exploatează aceleași stocuri.

Disponibilitatea datelor VMS și a înregistrărilor privind capturile zilnice prin intermediul jurnalelor de bord electronice ar trebui să garanteze creșterea transparenței în aplicarea regimului. Colectarea datelor VMS per zonă de gestionare reprezintă o operațiune care poate fi realizată în prezent și de statele costiere cu privire la nave ale altor state membre care operează în apele lor. Odată cu reforma controalelor, se prevede implementarea unui mecanism similar pentru informațiile din jurnalele de bord.

Verificarea informațiilor privind efortul este mai complicată decât monitorizarea capturilor, deoarece nu este posibilă verificarea încrucișată cu datele privind piața. Acesta este un argument pentru utilizarea, ca punct de plecare pentru activitatea de gestionare, a informațiilor furnizate de VMS, care devin tot mai fiabile odată cu evoluția standardelor tehnice, urmată de adoptarea unui mecanism care asigură transparența în ceea ce privește calculele naționale ale efortului de pescuit.

Îmbunătățirea transparenței în calcularea efortului reprezintă un efect secundar al analizei științifice a datelor privind efortul colectate în conformitate cu cadrul de colectare a datelor, aplicat pentru apele occidentale din 2009.

Pe viitor, odată cu certificarea și controlul puterii motoarelor, se va reduce raportarea eronată și, astfel, parametrul kW va deveni mai fiabil.

REGIMUL DE GESTIONARE A EFORTULUI ÎN APELE NORD-VESTICE șI ÎN APELE SUD-VESTICE

Apele nord-vestice

Franța și Regatul Unit beneficiază, de departe, de cel mai mare efort alocat pentru pescuitul speciilor demersale în zonele ICES V-VI (vestul Scoției) și VII (Marea Celtică), urmate de Spania și Irlanda (a se vedea tabelul 1a din documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare). În privința utilizării efortului, astfel cum a fost notificată de statele membre, numai Germania, Spania și Țările de Jos par să utilizeze mai mult de jumătate din efortul anual alocat, în vreme ce Spania (în vestul Scoției) și Țările de Jos (în Marea Celtică) au utilizat complet în anumiți ani efortul maxim alocat.

Cu titlu de exemplu, figurile prezentate în continuare arată evoluția efortului de pescuit al speciilor demersale și a capturilor speciilor cheie aferente în cadrul cotei alocate navelor spaniole în zonele V-VI și VII și, respectiv, navelor britanice în zonele V-VI. Dacă relația dintre efort și capturile supuse cotelor este foarte diferită de la un stat membru la altul, se poate vedea că utilizarea efortului a rămas stabilă de-a lungul anilor în cazul Spaniei chiar atunci când disponibilitatea speciilor supuse cotelor a avut o tendință descrescătoare.

[pic] Tabelul 1. Comparație între eforturile notificate și capturile supuse cotelor[18] pentru Spania în zonele V-VI și VII combinate.

[pic] Figura 2 . Comparație între eforturile raportate și capturile supuse cotelor[19] pentru Regatul Unit în zonele V-VI

Navele care exploatează specii demersale în vestul Scoției sunt, în prezent, mult mai afectate de planul privind gestionarea codului. Acesta este, în special, cazul Irlandei și al Regatului Unit. Tabelul următor prezintă o comparație, cu titlu de exemplu, a regimurilor de efort pentru aceste state membre. Trebuie remarcat că domeniul de aplicare spațial și domeniul de acțiune al flotei în cele două regimuri nu sunt identice, dar se suprapun în mare măsură.

Entitatea | Alocarea efortului corespunzătoare apelor occidentale | Utilizarea efortului în apele occidentale, astfel cum a fost notificată | Alocarea de efort[20] inițială conform planului de gestionare a codului | Utilizarea efortului în cadrul planului de gestionare a codului, astfel cum a fost notificată |

Irlanda, kilowați-zile în anul 2009 în vestul Scoției | 2 324 932 | 818 595 (35%) | 826 543 | 636 462 (77%) |

Irlanda, kilowați-zile în anul 2009 în vestul Scoției | 24 017 229 | 6 209 268 (26%) | 7 140 713 | 8 208 153 (115%) |

Tabelul 2: Regimurile efortului în vestul Scoției pentru Regatul Unit și Irlanda pentru pescuitul speciilor demersale.

În măsura în care planul de gestionare a codului permite excluderea din regimul său de efort a grupelor de nave care nu pescuiesc cod, regimul aplicabil în apele occidentale continuă să aibă rolul de cadru general.

În ceea ce privește pescuitul scoicilor și crabului comestibil (a se vedea tabelul 1b din documentul de lucru al serviciilor Comisiei), Irlanda a dezafectat nave în vederea garantării respectării permanente a plafonului de efort pentru scoici.

Apele sud-vestice, cu excepția regiunilor ultraperiferice

Spania și Franța beneficiază, de departe, de cel mai mare efort alocat pentru pescuitul speciilor demersale în zonele ICES VIII și IX, urmate de Belgia (a se vedea tabelul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). În privința utilizării efortului, astfel cum este notificată de statele membre, navele spaniole și belgiene par să opereze la un nivel apropiat de plafon, în timp ce efortul utilizat de Franța a scăzut în mod semnificativ. În zona ICES IX, din sudul Galiciei la golful Cádiz, pescuitul speciilor demersale este permis numai navelor spaniole și portugheze. Navele spaniole par să opereze aproape de plafonul de efort, în timp ce navele portugheze par să fi scăzut efortul utilizat.

Efortul de pescuit de scoici și crab comestibil în aceste zone este rezervat pentru Franța (zona VIII) și Spania (zonele VIII și IX). Din nou, numai navele spaniole par să opereze la un nivel apropiat de plafonul de efort.

EFORTUL șI CONDIțIILE PENTRU ACTIVITățILE DE PESCUIT ÎN JURUL AZORELOR, INSULELOR CANARE șI MADEREI

Context

Tratatul de aderare a Spaniei și Portugaliei din 1985 a introdus un mecanism de reglementare a accesului reciproc la zonele economice exclusive din jurul Azorelor, Maderei și Insulelor Canare, pe baza unor decizii anuale ale Consiliului. Deciziile luate de Consiliu în acest cadru au menținut accesul exclusiv al navelor naționale în fiecare dintre zone, cu câteva excepții care țin de pescuitul anumitor specii de ton. Regimul de efort care i-a succedat, instituit în 1995, a interzis accesul navelor moderne de pescuit de ton și a stabilit efortul admisibil la nivelul regiunilor ultraperiferice, funcționând, practic, ca o continuare a regimului anterior. Regimul de efort din 2003 a redus nivelul de exclusivitate având în vedere principiul accesului liber la apele Comunității: mai întâi, prin crearea unui regim specific de acces în favoarea flotelor locale în apele acestor insule până la 100 de mile nautice și, mai apoi, prin eliminarea speciilor de adâncime din reglementarea privind efortul de pescuit în apele insulelor. Aceste decizii au fost ulterior contestate, fără succes, de guvernul Insulelor Azore[21].

Regimul din 2003 prevede că, în apele de până la 100 de mile nautice față de liniile de bază ale Azorelor, Maderei și Insulelor Canare, statele membre în cauză pot limita activitățile de pescuit la navele înregistrate în porturile respectivelor insule, cu excepția navelor care pescuiesc în mod tradițional în aceste ape. Comisia nu are cunoștință de acte normative naționale care să pună în aplicare această limitare a accesului pentru vasele care nu sunt înregistrate pe plan local. Cu toate acestea, se pare că respectiva limitare este recunoscută în fapt. Mai mult, Spania și Portugalia au semnat în 2008 un acord bilateral[22] care limitează accesul reciproc al flotelor insulelor la un total de 38 de nave, care prezintă o serie de caracteristici tehnice.

Gestionarea efortului

Alocările efortului conform regimului din 2003 pentru activitățile de pescuit demersale sunt rezervate în zonele din Azore pentru Portugalia, iar pentru Spania și Portugalia - în zonele de gestionare care vizează deopotrivă Madera și Insulele Canare. Numai pescuitul speciilor demersale în jurul Insulelor Canare prezintă o importanță constantă. În niciuna din aceste zone nu este posibil pescuitul de scoici comestibile, iar pescuitul de crab comestibil este permis numai pentru Spania în jurul Insulelor Canare (a se vedea tabelul 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Dat fiind că activitățile de pescuit cele mai importante vizează specii de adâncime și specii pelagice foarte migratoare, regimul efortului are un efect și o importanță foarte limitate. Atât guvernul Azorelor, cât și guvernul Insulelor Canare și-au subliniat interesul de a revizui, în contextul reformei politicii comune din domeniul pescuitului, conținutul regimului de acces, inclusiv domeniul de aplicare spațial al acestuia.

REGIMUL DE GESTIONARE A EFORTULUI ÎN ZONA SENSIBILă DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC

Context

BSA este o subzonă a Mării Celtice situată în zonele economice exclusive ale Irlandei și Regatului Unit, definită în 2004 exclusiv în scopul gestionării efortului specific de pescuit. Granițele aceste zone au fost identificate pe baza informațiilor științifice privind o densitate ridicată de merluciu alevin. BSA se suprapune parțial cu o zonă în care se aplică măsuri tehnice care impun utilizarea de plase cu ochiuri mai largi în contextul măsurilor de regenerare[23] a stocurilor nordice de merluciu. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei ilustrează aceste granițe. Spania a contestat, fără succes, crearea acestei „cutii”[24].

Gestionarea efortului

Franța beneficiază de cel mai mare efort pentru activități de pescuit demersale în BSA, urmată de Irlanda, Spania și Regatul Unit (a se vedea tabelul 3 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). În privința utilizării efortului, astfel cum a fost notificată de statele membre, rezultă că în această zonă cele mai active sunt navele spaniole, urmate de cele irlandeze. Deopotrivă, numai Spania operează aproape de plafonul de efort.

În prezent, numai Irlanda exploatează pescuitul de scoici, deși și Franța dispune de o alocare de efort de pescuit. În ceea ce privește pescuitul de crab comestibil, Irlanda pare să fie țara cea mai activă, operând totodată aproape de plafonul său de efort, în vreme ce Franța pare să păstreze o imensă rezervă de efort.

Evaluare biologică

Comisia a solicitat avizul științific al ICES cu privire la impactul reglementării efortului în BSA în contextul aplicării altor măsuri de conservare. Avizul ICES a fost acela că BSA coincide cu principala zonă de depunere a icrelor și de pepinieră pentru merluciu și pește pescar, precum și cu zona de depunere a icrelor pentru cardină și, într-o măsură mai mică, pentru merluciu. În plus, granițele se suprapun cu zone importante de depunere a icrelor și de pepinieră pentru eglefin și merlan, deși aceasta vizează în mai mare măsură zonele costiere și deci mai puțin flotele internaționale care operează mai mult în partea sudică și în cea vestică a BSA. ICES consideră că impactul creării BSA asupra îmbunătățirii situației merluciului este neclar, însă este de părere că, împreună cu măsurile tehnice, cardina și peștele pescar ar fi beneficiat de existența BSA. ICES subliniază faptul că limitările impuse efortului par să nu fie restrictive pentru cele mai multe dintre țări, dar că este favorabil menținerii măsurii în vederea evitării unor modificări nedorite în structura activităților de pescuit. Acționând în acest fel, Uniunea ar trebui să stabilească un set clar de obiective privind conservarea pentru BSA, a căror îndeplinire să fie monitorizată îndeaproape și de o manieră transparentă.

CONCLUZII

Regimul din 2003 a reușit să creeze condițiile pentru integrarea deplină a Spaniei și Portugaliei în principalele norme ale politicii comune din domeniul pescuitului. Din cauza caracterului său static, regimul nu mai are un efect de constrângere asupra activității flotei pentru cea mai mare parte a statelor membre într-un număr considerabil de zone, dată fiind micșorarea continuă a capacității globale a flotei[25] și scăderea posibilităților de pescuit pentru speciile care fac obiectul cotelor. Prin contrast, ulterior, în mai multe zone au fost instituite regimuri de gestionare a efortului specifice unei activități de pescuit și care sunt legate de un aviz anual privind stocul în cauză. Ar trebui ca, pe viitor, să fie posibil să se coreleze un regim de gestionare a efortului pe scară largă cu avize periodice privind starea stocurilor pentru activitățile de pescuit mixte; acest lucru ar necesita, fără îndoială, definirea mai detaliată a activităților de pescuit. În ceea ce privește zona sensibilă din punct de vedere biologic (BSA), regimul este parte integrantă dintr-o serie de măsuri tehnice care, împreună, par să fi condus la ameliorarea stării câtorva stocuri importante. Avizul științific sugerează că, pe viitor, restricțiile ar trebui legate în mod mai clar de obiectivele de gestionare a resurselor.

Gestionarea prin efortul de pescuit ar putea reprezenta un instrument important în activitățile de pescuit al scoicilor și crabului comestibil, deoarece acestea nu sunt limitate de TAC-uri. Totuși, parametrul folosit în prezent nu este suficient de precis, în special în ceea ce privește activitățile de pescuit al crabului, iar regimul ar trebui să poată reacționa la inițiativele de gestionare ale părților interesate, ceea ce în prezent nu se întâmplă.

Pentru regiunile ultraperiferice din Atlanticul oriental, regimul prezintă un cadru amplu, care a fost numai parțial completat de măsuri naționale. Cele mai importante activități de pescuit (privind speciile pelagice de talie mare și speciile de adâncime) nu sunt reglementate până la nivel regional.

[1] Apele occidentale cuprind Atlanticul de Nord-Est la vest de Marea Nordului și Marea Norvegiei, inclusiv zonele economice exclusive ale regiunilor ultraperiferice portugheze și spaniole.

[2] Regulamentul (CE) nr. 1954/2003 al Consiliului, JO L 289, 7.11.2003 p. 1; Regulamentul (CE) nr. 1415/2004 al Consiliului, JO L 258, 5.8.2004 p. 1.

[3] A se vedea articolul 3 alineatul (4), articolul 5 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1954/2003 al Consiliului.

[4] CSTEP, Raport al Grupului de lucru SGMOS 09-05 privind regimurile efortului de pescuit, partea 3, iulie 2010

[5] Consiliul internațional pentru explorarea mării, Aviz ICES 2009, volumul 5, punctul 5.3.3.1.

[6] A se vedea considerentele (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 685/95, JO L 71, 31.3.1995, p. 5.

[7] CECAF: Comitetul de pescuit al Atlanticului Central-Oriental. Apele occidentale sunt situate în zonele ICES (Atlanticul de Nord-Est) și, în ceea ce privește (o parte din) zonele economice exclusive din jurul regiunilor ultraperiferice portugheze și spaniole, în zonele CECAF (Atlanticul Central-Oriental).

[8] A se vedea cauzele Curții C-36/04 și C-442/04.

[9] O tehnică ( métier ) reprezintă un grup de operațiuni de pescuit care vizează specii (sau un grup de specii) similare, care utilizează unelte similare, pe parcursul aceleiași perioade a anului și/sau în aceeași zonă și care se caracterizează prin modele similare de exploatare.

[10] Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului, JO L 351, 28.12.2002 p. 6.

[11] Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, JO L 343, 22.12.2009, p. 1, (a se vedea în special articolele 7-15, 26-32, 39-41, 106, 114-116, 124), precum și Regulamentul (CE) nr. 2103/2004 al Consiliului, JO L 365, 10.12.2004, p. 12.

[12] A se vedea articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului, JO L 286, 29.10.2008, p. 33.

[13] Regulamentele (CE) nr. 1342/2008 (JO L 348, 24.12.2008, p. 20), nr. 2166/2005 (JO L 345, 28.12.2005, p. 5) și nr. 509/2007 (JO L 122, 11.5.2007, p. 7) ale Consiliului.

[14] Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului, JO L 60, 5.3.2008 p. 1.

[15] A se vedea articolele 9 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului, JO L 358, 31.12.2002, p. 59.

[16] În particular, zona de gestionare a efortului ICES VIII include apele cantabrice, ape care sunt gestionate împreună cu apele costiere portugheze în ceea ce privește TAC-urile pentru merluciu, pește pescar și cardină.

[17] Alte unelte care prezintă o anume importanță: plase și traulere pentru crabii comestibili în Franța (capturi secundare), plase pentru păianjenul de mare în Franța și în Regatul Unit.

[18] S-au luat în considerare: merluciul, peștele pescar, cardina, langustina. Speciile mihalț-de-mare și hering, de asemenea importante, nu au putut fi luate în considerare din cauza nepotrivirii de zonă sau a absenței unui istoric de date statistice.

[19] S-au luat în considerare: codul, eglefinul, merlanul, codul negru, peștele pescar, langustina.

[20] Această alocare inițială face obiectul adaptării în cursul anului, în special creșteri în materie de efort pentru a compensa măsurile de evitare a capturilor de cod.

[21] A se vedea cauzele Curții C-37/04 și C-444/08.

[22] Acordul privind operațiunile flotei tradiționale de pescuit din Azore, Madera și Insulele Canare, semnat la Braga la 21.1.2008.

[23] Regulamentul (CE) nr. 494/2002 al Comisiei, JO L 77, 20.3.2002, p. 8.

[24] A se vedea cauzele Curții C-36/04 și C-442/04.

[25] A se vedea Raportul anual al Comisiei privind eforturile depuse de statele membre în 2008 pentru realizarea unui echilibru sustenabil între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit, COM(2010)60 final.