52010DC0620

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 5.11.2010

COM(2010) 620 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Al șaselea raportprivind menținerea obligativității vizelor de către anumite țări terțe, încălcând principiul reciprocității

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Rezultate obținute de la cel de-al cincilea raport al Comisiei privind reciprocitatea 4

2.1. Australia 4

2.2. Brazilia 4

2.3. Brunei Darussalam 4

2.4. Canada 4

2.5. Japonia 4

2.6. Statele Unite ale Americii (SUA) 4

3. Concluzie 4

INTRODUCERE

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre (anexa I la regulament, „lista negativă”) și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (anexa II la regulament, „lista pozitivă”)[1], constituie instrumentul de bază al politicii noastre comune privind vizele, oferind un mecanism de reciprocitate pentru situațiile în care o țară terță de pe lista pozitivă menține sau introduce obligativitatea vizelor pentru resortisanții unuia sau mai multor state membre[2].

Primele patru rapoarte[3] au evidențiat progrese constante în ceea ce privește soluționarea problemelor de reciprocitate în materie de vize. Al cincilea raport privind reciprocitatea în materie de vize[4] din 19 octombrie 2009 indica faptul că doar cinci țări terțe aflate pe lista pozitivă au menținut obligativitatea vizelor pentru cetățenii unuia sau mai multor state membre.

La aceeași dată, Comisia a adoptat un raport ad hoc privind reintroducerea, de către Canada, a obligativității vizelor pentru cetățenii cehi[5]. Pentru prima dată de la instituirea noului mecanism privind reciprocitatea în materie de vize, în 2005, o țară terță aflată pe lista pozitivă reintroducea obligativitatea vizelor pentru resortisanții unui stat membru. Comisia concluziona în raportul său că, în absența unor demersuri pozitive care să simplifice formalitățile pe care trebuie să le îndeplinească cetățenii cehi care doresc să viziteze Canada și a unui set de măsuri care să garanteze reintroducerea neobligativității vizelor pentru aceștia, până la sfârșitul anului 2009, Comisia va recomanda impunerea sau reimpunerea obligativității vizelor pentru anumite categorii de cetățeni canadieni.

Ambele rapoarte au fost prezentate în cadrul Consulului JAI din 23 octombrie 2009. Consiliul a solicitat Comisiei continuarea eforturilor în vederea realizării unui regim de reciprocitate deplină în raport cu țările terțe care continuă să aplice obligativitatea vizelor, încălcând astfel principiul reciprocității, în special prin eliminarea obligativității vizelor pentru cetățenii cehi care călătoresc în Canada.

Acest al șaselea raport privind reciprocitatea în materie de vize face un bilanț al rezultatelor eforturilor depuse din 19 octombrie 2009.

REZULTATE OBțINUTE DE LA CEL DE-AL CINCILEA RAPORT AL COMISIEI PRIVIND RECIPROCITATEA

Australia

Situația actuală

Începând cu 27 octombrie 2008, cetățenii tuturor statelor membre și ai țărilor asociate Schengen beneficiază de dreptul de a folosi sistemul eVisitor, indiferent de statutul anterior al acestora (ETA sau viză electronică)[6]. O autorizație de tip „eVisitor” implică permisiunea de a vizita Australia pentru turism sau afaceri pentru o perioadă maximă de trei luni corespunzătoare fiecărei intrări pe teritoriul acesteia. Autorizația „eVisitor” este valabilă timp de douăsprezece luni de la data acordării.

Tratarea cererilor de viză eVisitor

De la introducerea sistemului eVisitor, Australia prezintă în mod periodic Comisiei rapoarte statistice privind solicitările de viză eVisitor care acoperă toate statele membre. Al treilea raport care acoperă perioada 1 iulie 2009 – 31 octombrie 2009 a fost transmis la 18 ianuarie 2010. În perioada respectivă, au fost acordate 132 036 autorizații eVisitors, dintre care 88,54% au fost acordate în mod automat. Cu excepția cetățenilor români (28,99%), bulgari (40,95%) și slovaci (69,92%) rata de acordare automată depășește 82%, cetățenii greci înregistrând cel mai înalt nivel de acceptare de 95,59%. Ca urmare a problemelor de integritate constatate în ceea ce privește solicitanții din anumite state membre, Australia a decis tratarea manuală și cu mai multă atenție a unei părți mai mari a solicitărilor provenite de la aceste state membre. Au fost refuzați 745 de solicitanți, dintre care 263 erau cetățeni români. În plus, statisticile arată că rata modificată de nereturnare (RMNR[7]) medie a fost de 0,71%, Letonia înregistrând cel mai ridicat nivel, de 5,63%.

În plus, Australia a oferit o prezentare generală a primului an complet de utilizare a sistemului eVisitor (27 octombrie 2008 - 31 octombrie 2009). Pe parcursul acestei perioade, au fost introduse 358 273 de solicitări dintre care 86,94% au fost acordate în mod automat. Au fost refuzați 1 863 de solicitanți, dintre care 761 erau cetățeni români. RMNR medie a fost de 0,59%, în timp ce România înregistra nivelul cel mai ridicat, și anume 4,83%. Australia a declarat că, deși în cursul primului an nu au apărut noi probleme privind integritatea, este necesară monitorizarea solicitărilor introduse de cetățenii români și bulgari.

La 4 aprilie 2010, Australia a prezentat un al patrulea raport, corespunzător perioadei 1 iulie 2009 – 31 ianuarie 2010. În perioada respectivă, au fost acordate 255 178 autorizații eVisitors, dintre care 87,69% au fost acordate automat. România (25,63%) și Bulgaria (36,61%) au înregistrat cele mai ridicate rate de acordare automată a vizelor. România a înregistrat cea mai ridicată RMNR (6,23%), iar Bulgaria o rată de 3,72%, în timp ce rata medie a fost de 0,75%.

La 10 iunie 2010, Australia a prezentat un al cincilea raport care acoperă perioada 1 iulie 2009 – 30 aprilie 2010, precum și perioada 1 iulie 2008 – 30 aprilie 2009. O analiză comparativă a celor două perioade evidențiază o creștere a ratei de acordare automată de la 85,32% la 87,09%. Cu toate acestea, ratele de acordare automată pentru solicitanții români și bulgari au scăzut în mod semnificativ, respectiv de la 87,30% la 35,38%, și de la 78,57% la 27,94%. Aceasta evidențiază faptul că, din cauza problemelor de integritate constatate, Australia tratează manual o parte mai mare a solicitărilor provenind de la aceste țări. În plus, Australia a precizat că și solicitările provenite de la cetățenii letoni încep să ridice probleme de integritate.

Evaluarea privind măsura în care sistemul eVisitor este echivalent procedurii de solicitare a unei vize Schengen este în curs de finalizare și va fi prezentată curând în cadrul unui document separat.

Evaluarea

În principiu, eVisitor asigură tratamentul egal al cetățenilor din toate statele membre și din țările asociate Schengen. În plus, rata medie de acordare automată a vizelor rămâne foarte ridicată. Cu toate acestea, rapoartele evidențiază faptul că, din cauza problemelor de integritate invocate de Australia, solicitările provenite de la cetățenii anumitor state membre sunt tratate manual, în mare parte, pentru a permite efectuarea unui control suplimentar. Prin urmare, Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape tratarea solicitărilor introduse prin sistemul eVisitors.

Brazilia

Situația actuală

Cetățenii din patru state membre (Cipru, Estonia, Letonia și Malta) au încă nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul Braziliei.

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

În cadrul ultimei runde de negocieri desfășurate la Brasilia în perioada 29 septembrie - 1 octombrie 2009, textul acordului între UE și Brazilia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii pașapoartelor obișnuite a fost finalizat și, prin urmare, negocierile au fost încheiate. Negocierile privind acordul de exonerare de obligația de a deține viză a titularilor de pașapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale s-au încheiat la 19 noiembrie 2009.

Chestiunea rămasă nerezolvată, respectiv cea privind o declarație unilaterală a Uniunii Europene care urmează să fie comunicată Braziliei în vederea menținerii acordurilor bilaterale existente (care prevăd exonerarea de la obligația de a deține viză pentru categoriile de călători care nu fac obiectul acordului dintre Brazilia și UE), a fost soluționată printr-un schimb de scrisori între Comisie și Brazilia în perioada februarie - aprilie 2010. În scrisoarea sa, Comisia Europeană declară că Uniunea Europeană își rezervă dreptul de a suspenda acordul pentru titularii unui pașaport obișnuit în situația în care Brazilia decide inițierea denunțării acordurilor bilaterale existente. În răspunsul său, Brazilia a luat act de declarația UE și a reiterat intenția de a renegocia, de la caz la caz, anumite acorduri bilaterale, în acord cu cealaltă parte.

La 28 aprilie 2010, ambele acorduri au fost parafate în mod oficial.

La 6 august 2010, Comisia a adoptat proiectele de decizii privind semnarea și încheierea celor două acorduri dintre UE și Brazilia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere. Deciziile privind semnarea au fost adoptate de către Consiliu în cadrul reuniunii JAI a Consiliului din 7-8 octombrie 2010, fapt ce va permite UE să semneze în mod oficial acordurile cu Brazilia.

Evaluarea

Comisia salută parafarea acordurilor privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii pașapoartelor obișnuite și pentru titularii pașapoartelor diplomatice, de serviciu sau oficiale. Comisia speră că ambele părți vor putea să ratifice ambele acorduri prin procedurile lor interne, cât mai curând posibil, pentru a se asigura că cetățenii tuturor statelor membre vor avea posibilitatea să călătorească fără viză în Brazilia.

Brunei Darussalam

Situația actuală

Cetățenii tuturor statelor membre beneficiază de exonerare de obligația de a deține viză pentru șederile de până la 30 de zile. Exonerarea obligația de a deține viză poate fi prelungită de autoritățile locale pentru două perioade de 30 de zile, până la o exonerare de viză pentru șederi de până la 90 de zile. Cu toate acestea, cetățenii americani beneficiază de un drept de ședere preferențial imediat de 90 de zile fără viză dacă sunt titularii unui pașaport obișnuit, care poate fi citit automat.

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

Comisia a desfășurat noi consultări la nivel tehnic cu Misiunea Brunei Darussalam pe lângă Uniunea Europeană, pentru a analiza posibilitățile obținerii unei exonerări de obligația de a deține viză pentru o perioadă de 90 de zile, de care să beneficieze cetățenii UE. De asemenea, au avut loc discuții interne între ministerele din Brunei Darussalam cu privire la posibilitățile de prelungire a exonerării de obligația de a deține viză până la 90 de zile. Cu toate acestea, autoritățile din Brunei Darussalam au cerut UE să trimită o solicitare oficială în acest sens. La 24 iunie 2010, Comisia a solicitat în mod formal autorităților din Brunei Darussalam să acorde cetățenilor UE exonerarea de la obligația de a deține viză pentru o perioadă de 90 de zile.

Evaluare

Comisia așteaptă reacția Brunei Darussalam la solicitarea sa oficială înainte de a defini orice posibilă acțiune viitoare.

Canada

Situația actuală

Se menține obligativitatea vizelor pentru resortisanții din Bulgaria, Republica Cehă și România.

Situația actuală privind Republica Cehă

În urma reintroducerii de către Canada, la 14 iulie 2009, a obligativității vizelor pentru cetățenii cehi, Comisia a adoptat, la 19 octombrie 2009, un raport ad-hoc cu privire la acest demers. Comisia indica două condiții pe care Canada trebuie să le îndeplinească până la sfârșitul anului 2009, și anume: reinstalarea birourilor de eliberare a vizelor în Republica Cehă și adoptarea de măsuri în vederea reintroducerii regimului călătoriilor fără viză pentru cetățenii acestui stat. Comisia recomandă impunerea sau reimpunerea obligativității vizelor pentru anumite categorii de cetățeni canadieni în cazul în care Canada nu îndeplinește aceste două condiții.

Printr-o scrisoare din 10 decembrie 2009, Canada a informat Comisia că, începând cu 21 decembrie 2009, cetățenii cehi vor putea să introducă solicitările de viză, să intre în contact cu un angajat al serviciului de vize și să-și ridice vizele la ambasada Canadei din Praga. În cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 25 februarie 2010, Comisia a menționat faptul că, prin deschiderea birourilor de eliberare a vizelor din Praga, începând cu 21 decembrie 2009, prima din cele două condiții menționate în raportul ad-hoc a fost îndeplinită.

La 15 martie 2010, la Praga, a avut loc a doua reuniune a Grupului de lucru la nivel de experți Canada-Republica Cehă, la care a participat și Comisia. Reuniunea a permis o discuție aprofundată cu privire la posibilul conținut al măsurilor care ar determina Canada să elimine în viitor obligativitatea vizelor pentru cetățenii cehi. În baza acestei discuții, Comisia a schițat, în linii mari, caracterul acestor măsuri, care au în vedere următoarele două aspecte: pe de o parte, măsuri pentru care procesul a fost deja lansat și care, pe termen lung, ar trebui să prevină apariția unei situații similare celei care a determinat Canada să reintroducă obligativitatea vizelor pentru Republica Cehă și, pe de altă parte, măsuri care să permită Canadei să decidă eliminarea obligativității vizelor înainte de punerea în aplicare a primelor măsuri. Atât Canada, cât și Republica Cehă au subscris la acest proiect de măsuri.

La 30 martie 2010, Guvernul Canadei a prezentat Parlamentului Legea privind măsurile de reformă echitabile referitoare la refugiați (proiectul de lege C 11). Acest proiect de lege prevede, în special, modificarea Comisiei pentru imigrație și refugiați (CIR), autoritatea responsabilă de desemnarea țărilor de origine sigure, de limitele analizei riscurilor înainte de expulzare și alte proceduri ulterioare introducerii solicitărilor, precum și de îndepărtarea din teritoriu a solicitanților de azil respinși. Aceste măsuri ar trebui să accelereze luarea deciziilor, să ofere protecție persoanelor care au nevoie de aceasta și să conducă la îndepărtarea mai eficace a solicitanților respinși. În urma aprobării de către Camera Comunelor și Senat, proiectul de lege a primit avizul regal la 29 iunie 2010. Avizul regal menționează perioada de punere în aplicare a proiectului de lege pe durata căreia dispozițiile complementare și orientările operaționale trebuie elaborate și în cursul căreia personalul suplimentar trebuie recrutat și supus formării. La 14 mai 2010, la Ottawa, a avut loc a treia reuniune a Grupului de lucru la nivel de experți Canada - Republica Cehă, la care a participat și Comisia. Rezumatul proiectului de măsuri convenit în urma întâlnirii de la Praga a reprezentat baza discuțiilor. Fiecare punct al rezumatului a fost discutat, fiind stabilite acțiuni și termene pentru fiecare punct. S-a ajuns la un acord cu privire la documentul elaborat de către Republica Cehă - „Măsuri privind regimul vizelor între Republica Cehă și Canada (astfel cum au fost convenite la Ottawa, la 14 mai 2010, în cadrul reuniunii grupului de experți).”

La 20 septembrie 2010, la Praga, a avut loc a patra reuniune a Grupului de lucru la nivel de experți Canada-Republica Cehă, la care a participat, din nou, și Comisia. Aceasta a reprezentat și o ocazie pentru evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a acțiunilor convenite în cadrul documentului „Măsuri privind regimul vizelor între Republica Cehă și Canada”. S-a convenit ca în noiembrie sau la începutul lunii decembrie 2010, Canada să trimită o misiune de experți în Republica Cehă însărcinată de colectarea datelor, în cadrul revizuirii politicii sale în materie de vize. Conform informațiilor furnizate de Canada, legislația de punere în aplicare a Legii privind măsurile de reformă echitabile referitoare la refugiați ar trebui adoptată și legea ar trebui să intre în vigoare înainte de sfârșitul anului 2011.

Situația privind Bulgaria și România

Chestiunea exonerării de obligația de a deține viză a tuturor cetățenilor UE care călătoresc în Canada a fost abordată în câteva rânduri, în special în cadrul summit-ului UE-Canada din 5 mai 2010, în cadrul căruia Uniunea Europeană a insistat pentru atingerea obiectivului comun de a asigura tuturor cetățenilor UE posibilitatea de a călători fără viză în Canada. Canada a reiterat voința sa de a soluționa cât mai repede ultimele dificultăți rămase în calea realizării acestui obiectiv comun.

În urma vizitelor tehnice efectuate de funcționarii canadieni în aprilie 2008 în România și Bulgaria, Canada a comunicat acestor țări, în martie 2009, principalele constatări ale analizelor întreprinse. Ambele state membre au furnizat informații la zi legate de constatările formulate în analiza situației. Canada a comunicat acestora motivele sale de îngrijorare rămase, și-a exprimat intenția de a colabora în continuare și s-a declarat deschisă să primească orice noi informații actualizate privind domeniile deficitare.

De la ultimul raport, funcționarii canadieni s-au întâlnit în mai multe ocazii cu funcționari ai ambasadei României la Ottawa pentru a discuta aspecte privind vizele și migrația. Canada a comunicat autorităților din România că, pentru moment, nu intenționează să elimine obligativitatea vizelor. În plus, Canada a comunicat ambelor state membre că va continua să monitorizeze condițiile naționale și progresele înregistrate de România și Bulgaria în direcția îndeplinirii criteriilor impuse de Canada pentru eliminarea obligativității vizelor.

Evaluare

În ceea ce privește situația Republicii Cehe, Comisia a stabilit două condiții care trebuie îndeplinite de Canada. Prima condiție a fost îndeplinită prin deschiderea la Praga a birourilor de eliberare a vizelor, la 21 decembrie 2010.

În ceea ce privește a doua condiție din proiectul de măsuri necesare reintroducerii călătoriilor fără obligația de a deține viză pentru cetățenii cehi, Comisia consideră că și această condiție este îndeplinită în prezent. În urma celei de-a treia reuniuni a Grupului de lucru la nivel de experți Canada-Republica Cehă, cele două părți au convenit asupra unui document elaborat de către Republica Cehă. Deși intitulat „Măsuri privind regimul vizelor între Republica Cehă și Canada (astfel cum au fost convenite la Ottawa, la 14 mai 2010, în cadrul reuniunii grupului de experți)”, Comisia consideră că acest document cuprinde „măsurile care trebuie adoptate” pentru punerea în aplicare a celei de-a doua condiții. Astfel, Comisia consideră că ambele condiții menționate în raportul ad-hoc au fost îndeplinite de Canada.

La 20 septembrie 2010, la Praga, în cadrul celei de-a patra reuniuni a Grupului de lucru la nivel de experți Canada-Republica Cehă, au fost realizate progrese suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectului de măsuri. punerea în aplicare a proiectului de măsuri. S-a convenit, în special, ca, până la sfârșitul anului 2010, Canada să trimită o misiune de experți în Republica Cehă însărcinată de colectarea datelor, în cadrul revizuirii politicii sale în materie de vize, fapt ce ar putea deschide perspective concrete pentru o decizie a Canadei cu privire la o revenire la regimul exonerării de obligația de a deține vize pentru cetățenii cehi. Prin urmare, Comisia consideră că nu este necesară recomandarea adoptării unor măsuri de retorsiune împotriva Canadei. Cu toate acestea, Comisia va monitoriza îndeaproape progresele înregistrate privind punerea în aplicarea a proiectului de măsuri, în special în ceea ce privește adoptarea unor măsuri prompte și adecvate în urma misiunii de colectare a datelor desfășurate în Republica Cehă până la finele anului 2010. În plus, Comisia subliniază că eliminarea obligativității vizelor pentru cetățenii cehi nu ar trebui să depindă de realizarea reformei sistemului de azil din Canada. Astfel, în cadrul procesului verbal al reuniunii celei de-a doua reuniuni a Grupului de lucru la nivel de experți din 15 martie 2010, s-a convenit de către Republica Cehă, Canada și de către Comisie faptul că „adoptarea unei noi legislații canadiene în materie de azil – care nu poate fi pusă în aplicare înainte de 2013 – nu ar trebui să condiționeze eliminarea obligativității vizelor; punerea în aplicare a proiectului de măsuri ar permite Canadei să decidă eliminarea regimului obligativității vizelor înainte de aplicarea acestei noi legislații canadiene în materie de azil”. Acest punct de vedere a fost confirmat de Canada în cadrul celei de-a patra reuniuni a grupului de experți din 20 septembrie 2010.

În ceea ce privește Bulgaria și România, Comisia este conștientă că niciuna dintre țări nu îndeplinește criteriile stabilite de Canada pentru eliminarea obligativității vizelor. Cu toate acestea, Comisia va monitoriza situația cu atenție și va continua să poarte discuții cu Canada în vederea înregistrării de progrese în direcția eliminării obligativității vizelor pentru cetățenii din Bulgaria și România.

Japonia

Situația actuală

Toate statele membre beneficiază de posibilitatea de a călători fără viză în Japonia. Cu toate acestea, cetățenii români au această posibilitate doar temporar, de la 1 septembrie 2009 până la 31 decembrie 2011.

Exonerarea temporară a cetățenilor români de obligația de a deține viză

Japonia a declarat că va analiza exonerarea temporară a cetățenilor români de obligația de a deține viză la un an după intrarea în vigoare a acesteia. Din septembrie 2010, Oficiul pentru imigrație al Ministerului de Justiție din Japonia va colecta și analiza informațiile relevante, inclusiv rate situațiilor de depășire a perioadei autorizate de ședere.

Atașatul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor din România detașat în cadrul ambasadei României în Japonia – una din condițiile pentru exonerarea temporară de obligația de a deține viză – a avut ca rezultat dezvoltarea unor relații strânse de cooperare cu Oficiul pentru imigrație din Japonia.

Evaluarea

Comisia va aștepta din partea Oficiului pentru imigrație din Japonia evaluarea primului an de exonerare de obligația de a deține viză de care beneficiază cetățenii români și speră că această evaluare va determina Japonia să înlocuiască exonerarea temporară cu una permanentă.

Statele Unite ale Americii (SUA)

Situația actuală

Se menține obligativitatea vizelor pentru cetățenii din Bulgaria, Cipru, Polonia și România.

La 5 aprilie 2010, Grecia a fost integrată în Programul SUA de eliminare a obligativității vizelor (VWP).

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

Comisia a continuat să pună problema nereciprocității în dialogul cu autoritățile SUA la nivel tehnic și politic, în special în cadrul reuniunilor Troicii ministeriale UE-SUA privind Justiția și Afacerile Interne din 28 octombrie 2009, al reuniunilor Grupului operativ UE-SUA din 10 decembrie 2009 și 10 martie 2010, al reuniunilor informale la nivel înalt UE-SUA privind Justiția și Afacerile Interne din ianuarie și iulie 2010, precum și în cadrul reuniunii UE-SUA la nivel ministerial în domeniul justiției și afacerilor interne din 8-9 aprilie 2010. La 2 noiembrie 2010, în Federal Register Vol. 74, No. 210, a fost publicată reglementarea finală („final rule”) privind controalele medicale la care sunt supuși străinii, acestea intrând în vigoare la 4 ianuarie 2010. Această reglementare a eliminat HIV/SIDA de pe lista bolilor contagioase. Prin urmare, începând cu 4 ianuarie 2010, persoanele cu HIV/SIDA pot călători în cadrul Programului SUA de eliminare a obligativității vizelor (VWP).

La 20 ianuarie 2010, Biroul vamal și de protecție a frontierelor al Statelor Unite ale Americii (U.S. Customs and Border Protection sau CBP) a acordat transportatorilor aerieni o perioadă tranzitorie de 60 de zile pentru a aplica sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (Electronic System for Travel Authorization, sau ESTA). Transportatorii pot refuza îmbarcarea călătorilor care fac parte din programul de scutire de vize, dar nu dețin o autorizație ESTA.

La 4 martie 2010, președintele Obama a promulgat legea „H.R. 1299, „United States Capitol Police Administrative Technical Corrections Act of 2009,” care include și „Travel Promotion Act” din 2009 (TPA). TPA modifică legea privind imigrația și naționalitatea prevăzând că în maxim 6 luni de la adoptarea acesteia Secretarul pentru securitate internă (Secretary of Homeland Security) va stabili cuantumul taxei pentru folosirea sistemului ESTA și va iniția evaluarea și colectarea acestei taxe. Taxa propusă este de 10 $ pe autorizație de călătorie la care se adaugă o sumă care va permite cel puțin recuperarea costurilor integrale ale întreținerii și administrării ESTA, urmând a fi determinată de Secretarul pentru securitate internă. Aplicarea acestei taxe creează îngrijorare, acesta fiind exprimată în mai multe ocazii, inclusiv în cadrul unor scrisori (pentru informații detaliate privind preocupările evocate în mai multe ocazii, a se vedea al cincilea raport privind reciprocitatea în materie de vize)[8]. În plus, la 23 decembrie 2009,, aceste preocupări au fost reiterate în cadrul scrisorilor comune ale Uniunii Europene și Japoniei, adresate secretarului de stat Clinton și secretarului responsabil de securitatea internă, Dna Napolitano.

La 20 mai 2010, dna Napolitano a anunțat eliminarea formularului de sosire/plecare în format hârtie (formularul I 94W) pentru călătorii din cadrul VWP. Până la sfârșitul verii anului 2010, utilizarea acestui formular în format hârtie va fi eliminată în toate aeroporturile. Astfel, va fi necesară doar completarea online a documentului ESTA de către călători, fără formularul I 94W. Conform calendarului stabilit prin legea TPA, Biroul pentru securitate internă, vamă și protecția a frontierelor („U.S. Homeland Security Customs and Border Protection”) anunțat, la 6 august 2010, publicarea „Interim Final Rule on a Travel Promotion Fee and a Fee for Use of the System of the Electronic System for Travel Authorization (ESTA)”, care a intrat în vigoare la 8 septembrie 2010. Aceasta impune solicitanților unei autorizații ESTA plata unei taxe de 14 dolari, care corespunde unei sume 10 dolari pentru fiecare autorizație de călătorie, definită în legea TPA, plus o taxă de 4 dolari, stabilită de secretarul pentru securitate internă în vederea acoperirii tuturor cheltuielilor legate de funcționarea și gestionarea sistemului ESTA. Taxa de 4 dolari se aplică tuturor persoanelor care solicită o autorizație electronică de călătorie, în timp ce taxa de 10 dolari este percepută doar pentru solicitările ESTA aprobate.

Taxele ESTA se aplică solicitărilor introduse după data de 8 septembrie 2010. În cazul în care un călător este deja înregistrat în sistemul ESTA, acesta nu trebuie, în principiu, după data de 8 septembrie 2010, să efectueze o nouă înregistrare și să plătească taxa.

Plata trebuie efectuată prin intermediul anumitor cărți de debit sau de credit. Departamentul pentru securitate internă analizează posibilitatea introducerii altor modalități de plată pentru viitor.

În aceeași zi în care SUA a anunțat publicarea „Interim Final Rule” care impune taxa ESTA, Comisia a făcut o declarație publică prin care, pe de o parte, a acceptat că această decizie a fost adoptată în temeiul executării obligațiilor prevăzute de legea TPA, dar, pe de altă parte, și-a exprimat regretul profund pentru introducerea plății unei taxe. Au fost reiterate preocupările amintite în mod repetat de către UE și Comisie, conform cărora noile cerințe, aplicabile doar călătorilor din cadrul VWP, sunt incompatibile cu angajamentul asumat de SUA de a facilita mobilitatea transatlantică și că vor reprezenta o sarcină suplimentară pentru cetățenii europeni care călătoresc în SUA..

La 7 octombrie 2010, Comisia a transmis Statelor Unite, în cadrul procedurii de consultare publică instituită de acestea din urmă, observații scrise cu privire la „Interim Final Rule”, reamintind îngrijorările sale privind obstacolele create de noile cerințe în calea mobilității transatlantice și formulând observații specifice cu privire la prevederile acestei reglementări, de exemplu privind modalitățile de plată și aspectele legate de protecția datelor.

Reglementarea finală („Final Rule”) privind ESTA nu a fost încă publicată în Monitorul oficial al SUA. După publicarea acesteia, Comisia va prezenta o evaluare finală care va lua în considerarea toate modificările posibile, inclusiv introducerea unei taxe pentru ESTA.

„Abordarea dublă” convenită de Comitetul reprezentanților permanenți (COREPER) la 12 martie 2008, presupune acordarea unei atenții speciale executării competențelor externe pe care le conferă Tratatul de la Lisabona. Comisia va analiza acest aspect mai aprofundat. Cu toate acestea, chiar dacă această abordare nu a fost încă finalizată, Statele Unite au permis integrarea altor state membre în cadrul VWP (de exemplu, Grecia, în aprilie 2010). În plus, trebuie remarcat faptul că anumite condiții juridice impuse de autoritățile SUA, care țin de competența UE – care ar putea fi declarate îndeplinite printr-un schimb de scrisori între cele două părți) - pentru participarea în cadrul VWP sau pentru a rămâne membru, nu sunt încă îndeplinite de anumite state membre (de exemplu, eliberarea de pașapoarte biometrice).

Evaluarea

Comisia este mulțumită de faptul că Grecia a devenit membru al VWP. Întrucât nu este disponibil nici un sistem biometric de ieșire din aeroport - care poate verifica cel puțin 97% din cetățenii străini care părăsesc teritoriul SUA prin aeroporturile americane – (aceasta fiind una din condițiile prevăzute în legea „11 septembrie”), rata de refuz de acordare a vizelor rămâne de 3 %. Aceasta înseamnă că, pe baza ultimelor rate de refuz de acordare a vizelor pentru cele patru membre care nu participă încă la VWP, numai Cipru atinge acest prag. Cu toate acestea, Cipru nu îndeplinește celelalte criterii juridice stabilite de Statele Unite pentru a putea participa în cadrul VWP. Comisia va continua să ridice problema nereciprocității în cadrul contactelor sale cu SUA în vederea realizării situației de deplină reciprocitate cât mai curând posibil.

În ceea ce privește problema HIV/SIDA, Comisia apreciază faptul că aceasta a fost eliminată de pe lista bolilor transmisibile și că persoanele atinse de această boală au posibilitatea de a călători în cadrul VWP.

În ceea ce privește „Interim Final Rule” privind taxa ESTA, Comisia, deși acceptă a că această decizie a fost luată în conformitate cu obligațiile prevăzute de legea TPA, regretă profund introducerea de către SUA a acestei noi taxe. Comisia și-a reiterat îngrijorările, deja exprimate cu ocazia a numeroase demersuri întreprinse la nivelul UE, cu privire la faptul că introducerea unei taxe pentru emiterea autorizației ESTA reprezintă o sarcină suplimentară pentru cetățenii europeni care călătoresc în SUA și nu ar fi conformă cu angajamentul asumat în repetate rânduri în favoarea contactelor și cooperării transatlantice. La 7 octombrie 2010, Comisia a transmis Statelor Unite observații scrise cu privire la „Interim Final Rule”, în cadrul procedurii de consultare publică instituită de acestea din urmă. Comisia va continua să-și exprime îngrijorările cu privire la taxa ESTA în cadrul contactelor pe care le va avea cu Statele Unite.

Comisia nu și-a definitivat încă evaluarea privind ESTA, pe baza căreia să poată stabili dacă acest sistem este echivalent sau nu cu procesul solicitărilor de viză Schengen, întrucât reglementarea finală privind ESTA nu a fost încă publicată în Monitorul oficial al SUA. Este evident faptul că impunerea acestei taxe va reprezenta un element suplimentar în cadrul acestei evaluări.

CONCLUZIE

Punerea în aplicare a noului mecanism privind reciprocitatea în materie de vize creat în 2005 prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 poate fi considerată satisfăcătoare. Australia și Japonia asigură în prezent tratament egal pentru cetățenii tuturor statelor membre, însă analiza finală a determinării reciprocității depline în materie de vize nu va putea fi efectuată decât după o evaluare mai aprofundată a sistemului eVisitor și după eliminarea permanentă a obligativității vizelor pentru România. În ceea ce privește Brazilia, Uniunea Europeană va semna în curând două acorduri privind exonerarea de obligația de a deține viză (unul privind titularii pașapoartelor obișnuite, iar celălalt privind titularii pașapoartelor diplomatice, de serviciu, sau oficiale), fapt ce va asigura reciprocitatea în materie de vize. Comisia va face eforturi în vederea realizării unei ratificări rapide a acestor acorduri de către Uniunea Europeană și va monitoriza ratificarea acestora de către Brazilia.

Mai persistă doar un număr foarte limitat de cazuri de nereciprocitate, dintre care două au trăsături specifice:

- Brunei Darussalam acordă tuturor cetățenilor UE dreptul de a călători fără viză, valabilă, însă, doar pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pentru două perioade de 30 de zile. Comisia va continua să depună eforturi în vederea realizării unei reciprocități totale, deși situația actuală nu creează probleme pentru cetățenii UE;

- Canada a reintrodus obligativitatea vizelor pentru cetățenii cehi, însă au fost stabilită un proiect de măsuri pentru a permite Canadei să ridice regimul obligativității vizelor pentru cetățenii cehi înainte de adoptarea noii legislații canadiene în materie de azil. Comisia va monitoriza îndeaproape rezultatele înregistrate în urma punerii în aplicarea a proiectului de măsuri, în special în ceea ce privește adoptarea unor măsuri prompte și adecvate ca urmare a misiunii de colectare a datelor desfășurate în Republica Cehă până la finele anului 2010.

Atunci când abordează alte cazuri de nereciprocitate rămase, și anume privind Statele Unite (obligativitatea vizelor pentru Bulgaria, Cipru, România și Polonia) și Canada (obligativitatea vizelor pentru România și Bulgaria) UE se confruntă cu limitele mecanismului de reciprocitate, astfel cum este prevăzut de acquisul actual. În aceste cazuri, există țări terțe care consideră că anumite state membre nu îndeplinesc criteriile obiective pentru eliminarea obligativității vizelor, criterii stabilite în mod unilateral de aceste țări în legislația națională (de exemplu, faptul că nu eliberează pașapoarte biometrice sau faptul că nu depășesc pragurile stabilite pentru ratele de refuz al vizelor/depășire a perioadei autorizate de ședere).

Comisia va continua să ridice aceste probleme ori de câte ori va avea ocazia, în toate forurile corespunzătoare, în relațiile cu țările terțe vizate. În același timp, Comisia invită Parlamentul European, Consiliul și statele membre să reflecteze cu privire la metodele de soluționare a acestor cazuri de nereciprocitate.

[1] JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

[2] Actualul mecanism de reciprocitate în materie de vize a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului din 2 iunie 2005 de modificarea a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 (JO L 141 din 4.6.2005, p. 3).

[3] COM(2006) 3 final din 10.1.2006, COM(2006) 568 final din 2.10.2006, COM(2006) 533 final din 13.9.2007, COM(2008) 486 final/2 of 9.9.2008.

[4] COM(2009) 560 final.

[5] COM(2009) 562 final.

[6] Pentru informații suplimentare privind ETA și eVisa, a se vedea anexa 2 a primului raport privind reciprocitatea în materie de vize [COM(2006) 3 final].

[7] Taxa modificată de nereturnare (TMNR) reprezintă calculul procentajului vizitatorilor care au intrat pe teritoriul Australiei, ale căror vize inițiale au expirat în cursul perioadei vizate de raport și care au rămas ilegal în Australia, au părăsit Australia cu o viză expirată sau care au introdus o solicitare de viză suplimentară, alta decât cele considerate avantajoase pentru Australia.

[8] COM(2009) 560 final, p. 7 și 8.