52010DC0271

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 1.6.2010

COM(2010)271 final

COMUNICARE DIN PARTEA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

privind analizele de piață în contextul cadrului de reglementare al Uniunii Europene (al treilea raport)Noi pași în direcția consolidării pieței interne a comunicațiil or electronice {SEC(2010)659}

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Progrese în materie de analize de piață 4

3. O reglementare mai raționalizată și mai la obiect 4

3.1. Orientările Comisiei în cadrul „procedurii prevăzute la articolul 7” – chestiuni transversale 4

3.2. Inițiative ale Comisiei în temeiul articolului 19 din directiva-cadru 5

4. Evoluții în materie de reglementare 6

4.1. Piața cu amănuntul a accesului fix și piața cu ridicata a inițierii apelurilor 6

4.2. Terminarea apelurilor fixe și mobile 8

4.3. Piețele cu ridicata ale serviciilor de bandă largă 8

4.4. Linii închiriate 8

4.5. Perspective 8

5. Concluzii 8

INTRODUCERE

Cadrul de reglementare pentru comunicațiile electronice, care a intrat în vigoare în 2003, a introdus „procedura prevăzută la articolul 7” – un mecanism de consultare la nivelul UE, care are ca scop asigurarea unei abordări coerente în materie de reglementare în UE. Recent revizuitele norme din domeniul telecomunicațiilor[1] au confirmat rolul central al „procedurii prevăzute la articolul 7” în promovarea unei piețe unice concurențiale a serviciilor de comunicații electronice. Ele conferă Comisiei responsabilități suplimentare în ceea ce privește impunerea și implementarea de măsuri corective. Jucătorii de pe piață beneficiază astfel de certitudine juridică sporită atunci când realizează investiții transfrontaliere în domeniul telecomunicațiilor.

Din 2003, piețele telecomunicațiilor au devenit mai competitive, iar serviciile și produsele din acest domeniu au devenit tot mai accesibile în întreaga Europă. Aceasta se datorează pe de o parte acțiunilor întreprinse de autoritățile naționale de reglementare (ANR), de exemplu impunerea de obligații în materie de acces și tarifare operatorilor cu putere semnificativă pe piață (PSP), iar pe de altă parte controlului exercitat de Comisie în ceea ce privește proiectele de măsuri de reglementare ale ANR-urilor, fapt care a asigurat o abordare coerentă în materie de reglementare în întreaga Europă. Reglementarea s-a concentrat în mod indiscutabil mai mult pe blocajele persistente, iar procedurile de reglementare au devenit mai simple și mai eficace.

Cu toate acestea, nu toate problemele au fost rezolvate. Piața unică a telecomunicațiilor este departe de a fi o realitate, ea necesitând eforturi suplimentare. Nu toate statele membre progresează în același ritm în ceea ce privește analizele de piață. Nu toate ANR-urile respectă abordările adecvate în materie de reglementare, în mod special atunci când este vorba de măsuri corective vizând probleme legate de concurență. Rezultă astfel un tablou complex al condițiilor concurențiale, care diferă de la un stat membru la altul, continuând să împiedice dezvoltarea în continuare a pieței interne. În timp ce, în general, operatorii tradiționali beneficiază încă de PSP – în special pe piețele aflate în amonte de piața telefoniei fixe și de cea a accesului de bandă largă – asistăm la introducerea rețelelor de acces de nouă generație (NGA – Next Generation Access networks ) în întreaga Europă. Implementarea lor necesită investiții substanțiale, dar cererea de servicii dependente de conexiuni ultrarapide de bandă largă rămâne incertă. Pentru a stimula investițiile și inovarea, este prin urmare necesară asigurarea certitudinii în materie de reglementare pentru investitori, menținând în același timp o concurență reală.

Prezenta comunicare prezintă tendințele majore și problemele principale apărute de la Comunicarea Comisiei din 2007 privind analizele de piaţă[2] până la sfârșitul lui 2009. Ea ilustrează măsura și modul în care rolul de control jucat de Comisie, în temeiul articolului 7 din directiva-cadru[3] a fost determinant în crearea progresivă a unei piețe unice europene a telecomunicațiilor. În sfârșit, prezenta comunicare identifică o serie de domenii cheie în care, dacă este cazul, Comisia poate oferi orientări suplimentare organismelor europene de reglementare din domeniul telecomunicațiilor, în vederea asigurării unui nivel de coerență și de previzibilitate care să dea jucătorilor de pe piață încrederea necesară pentru a continua să investească în piața UE.

PROGRESE ÎN MATERIE DE ANALIZE DE PIAță

ANR-urile au făcut progrese inegale în ceea ce privește analizele de piață efectuate în temeiul articolului 7 din directiva-cadru. Unele dintre ele au început cea de-a treia rundă de analize, în timp ce altele efectuează încă prima rundă de analize[4]. Comisia a examinat peste 1 000 de notificări primite de la ANR-uri și a emis observații la aproximativ 60% dintre acestea. În circa 4% dintre cazuri, ANR-urile au retras proiectul de măsuri notificat, după primirea observațiilor motivate ale Comisiei. În mai puțin de 1% dintre cazuri Comisia s-a opus proiectului de măsuri[5]. Comisia a răspuns întotdeauna proiectelor de măsuri ale ANR-urilor, pentru a furniza orientări și a asigura o abordare coerentă, dar în același timp nuanțată, în materie de reglementare în întreaga Europă. Experiența arată că, în general, ANR-urile țin cont în mod corespunzător de aceste orientări[6].

O REGLEMENTARE SIMPLIFICATă șI MAI LA OBIECT

Evoluțiile tehnologice în curs și supravegherea aplicării reglementărilor din domeniul telecomunicațiilor în statele membre au redus, pe parcursul anilor, barierele de intrare pe piață și au permis noilor operatori să limiteze din ce în ce mai mult puterea pe piață a operatorilor PSP. Pentru a reconcentra eforturile de reglementare și resursele conexe în ceea ce privește blocajele cele mai importante din domeniul concurenței, a fost necesară reevaluarea Recomandării din 2003 privind piețele relevante[7] și simplificarea ulterioară a „procedurii prevăzute la articolul 7”.

Un element nou important al Comunicării din 2007 privind analizele de piață este faptul că „procedura prevăzută la articolul 7” a dat rezultate foarte bune atunci când a fost vorba de interpretarea coerentă a cazului în care era necesară o măsură de reglementare, dar a fost mai puțin fructuoasă în ceea ce privește identificarea exactă a măsurii de reglementare necesare. De atunci, mai multe ANR-uri au constatat însă că în interiorul anumitor piețe ale telecomunicațiilor concurența efectivă s-a dezvoltat mai repede în anumite în anumite zone și mai încet în altele. Astfel s-a ridicat din nou problema stabilirii cazurilor în care era necesară o măsură de reglementare.

Măsurile corective de reglementare diferă la scară europeană, chiar și în situațiile în care problemele subiacente de pe piață sunt foarte asemănătoare. Acest fapt reprezintă un impediment serios în calea creării unei piețe unice autentice. În mod particular, ANR-urile continuă să aplice metode divergente de stabilire a prețurilor atunci când reglementează produse de acces esențiale care permit operatorilor alternativi să concureze întreprinderile dominante, care dețin cea mai mare parte din infrastructura de acces. Comisia a invitat ANR-urile să treacă de urgență la utilizarea unor metode adecvate de contabilizare a costurilor și să consulte nivelul real a prețurilor de acces reglementate în întreaga Europă[8].

Orientările Comisiei în cadrul „procedurii prevăzute la articolul 7” – chestiuni transversale

Diferențiere geografică

Normele referitoare la prestațiile en gros de servicii de bandă largă au permis operatorilor concurenți să investească în propria infrastructură (LLU[9]), iar acest fapt a condus la o concurență sporită, în special în zonele dens populate. Anumite ANR-uri au luat în considerare condițiile de concurență diferențiate pe regiuni atunci când au definit piețele geografice și au adaptat măsurile de reglementare astfel încât să țină cont de aceste diferențe dintre piețe la nivel subnațional. Alte ANR-uri au ținut cont de aceste diferențe la impunerea de măsuri corective. Pentru a garanta coerența în identificarea diferențelor reale în ceea ce privește condițiile concurențiale, Comisia a sfătuit ANR-urile să nu definească piețe geografice distincte decât atunci când condițiile concurențiale din diferite zone geografice și limitele dintre aceste zone sunt stabile pe parcursul timpului[10].

Separare funcțională și angajamente

Într-un anumit număr de state membre, s-au amplificat discuțiile privind diferite forme de separare a activităților operatorilor tradiționali[11]. În temeiul actualelor norme ale UE în domeniul telecomunicațiilor, ANR-urile pot, în circumstanțe excepționale, să impună măsuri corective, altele decât obligațiile tradiționale legate de acces, dacă sunt autorizate de Comisie. Una dintre aceste măsuri corective este separarea funcțională, care impune unui operator de rețea dominant să separe, în plan organizațional, activitățile de rețea și cele de prestare de servicii. Comisia a continuat să sublinieze faptul că angajamentele propuse de operatorii PSP și acceptate de ANR-uri, în măsura în care acestea vizează supravegherea aplicării, modificarea sau înlocuirea obligațiilor reglementare actuale, trebuie considerate legate în mod direct și/sau auxiliare acelor obligații reglementare. Prin urmare, ele trebuie supuse consultărilor la nivel național și la nivelul UE înainte de a fi adoptate, pentru a garanta transparența procesului și o implicare adecvată a tuturor părților interesate. ANR-urile trebuie să se asigure de asemenea că angajamentele de separare nu influențează în mod negativ investițiile din partea operatorilor tradiționali și a noilor operatori și că operatorii alternativi dispun cel puțin de aceleași posibilități de acces în cadrul acestei abordări bazate pe angajamente ca și în cadrul unei abordări pur reglementare.

Inițiative ale Comisiei în temeiul articolului 19 din directiva-cadru

Recomandări procedurale

În 2008, Comisia a adoptat o recomandare revizuită privind procedurile[12], pentru a reduce sarcina administrativă inerentă procesului de reglementare. În vederea consolidării certitudinii juridice pentru ANR-uri și pentru jucătorii de pe piață și în vederea garantării implementării în timp util a măsurilor de reglementare, recomandarea revizuită invită ANR-urile să notifice simultan analizele de piață și măsurile corective sau retragerea acestora. Pentru a simplifica procedurile în interesul ANR-urilor și al Comisiei, recomandarea autorizează ANR-urile să utilizeze un formular concis pentru notificarea a patru tipuri de măsuri[13]. În principiu, Comisia nu va face observații pe marginea acestor notificări.

De atunci, Comisia a primit în principal formulare concise de notificare privind piețele care nu mai figurează în recomandarea privind piețele relevante și unde ANR-ul a estimat că piața nu mai justifică o reglementare ex ante [14]. Într-unul din aceste cazuri, Comisia a cerut totuși organismului de reglementare să impună o perioadă de preaviz adecvată înainte de retragerea efectivă a obligațiilor existente[15]. Doar câteva cazuri se refereau exclusiv la modificări în ceea ce privește detaliile tehnice ale unei măsuri corective[16].

Recomandare privind tarifele de terminare a apelurilor

Tarifele de terminare a apelurilor înregistrează o tendință descendentă, dar încă mai există ecarturi considerabile între diferitele tarife de terminare a apelurilor mobile[17] și între tarifele de terminare a apelurilor fixe și cele de terminare a apelurilor mobile. Evaluarea notificărilor referitoare la aceste piețe efectuată de Comisie a scos în evidență că aceste discrepanțe se datorează deseori abordărilor diferite în materie de reglementare în ceea ce privește tipurile de control al prețurilor, metodele de calcul al costurilor, tratamentul asimetriilor și implementarea planurilor de reducere a tarifelor. În scrisorile de observații, Comisia a invitat prin urmare în mod regulat ANR-urile să depună eforturi în vederea aplicării unei metode coerente de contabilizare a costurilor, să aplice un model prospectiv de costuri incrementale pe termen lung (LRIC) pentru a reduce tarifele de terminare a apelurilor la un nivel care să reflecte costurile unui operator eficace și să stabilească fără întârziere planuri de aducere a tarifelor de terminare a apelurilor la un nivel simetric, pentru a continua să încurajeze operatorii să devină eficace cât mai curând posibil.

Pentru a consolida aceste principii, Comisia a adoptat o Recomandare cu privire la reglementarea tarifelor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile în UE[18], care furnizează orientări generale în materie. Această recomandare definește principii clare de calcul al costurilor care trebuie aplicate de ANR-uri la calculul tarifelor de terminare a apelurilor. Ea prevede că tarifele de terminare a apelurilor trebuie fixate la un nivel de cost eficace cel târziu până la 31 decembrie 2012, chiar dacă ANR-urile dispunând de mai puține resurse pot să aplice metode alternative pentru a atinge obiectivul recomandat până la 1 iulie 2014.

EVOLUțII ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE

Piața cu amănuntul a accesului fix și piața cu ridicata a inițierii apelurilor

Definiția pieței

Recomandarea privind piețele relevante nu mai face distincție între clienții rezidențiali și non-rezidențiali pe piața cu amănuntul a accesului fix deoarece, în majoritatea statelor membre, termenii contractuali nu diferă în mod semnificativ între cele două tipuri de acces. Cu toate acestea, Comisia a acceptat necesitatea de a menține această distincție în anumite țări[19], ținând cont de circumstanțele particulare ale pieței naționale. În ceea ce privește includerea serviciilor de acces de bandă largă în piața cu amănuntul a accesului, Comisia a subliniat[20] că ANR-urile trebuie să demonstreze că produsele de acces de bandă largă și bandă îngustă degrupate ( unbundled ) sunt substituibile, în special în ceea ce privește funcția și structura lor tarifară. Comisia și-a exprimat îndoielile în ceea ce privește includerea serviciilor de acces cu ridicata în piața cu ridicata a serviciilor de inițiere a apelurilor, dat fiind că serviciile de acces mai degrabă completează decât substituie serviciile de inițiere a apelurilor[21].

Măsuri corective

Pe cele două piețe menționate mai sus, operatorii tradiționali dețin încă circa 90% din cota de piață în aproape toate statele membre. Comisia și-a exprimat îngrijorările legate de eficacitatea reglementării atât pe piețele cu amănuntul, cât și pe cele cu ridicata[22] și a subliniat că ANR-urile trebuie să analizeze efectele măsurilor corective existente destinate piețelor cu ridicata atunci când evaluează necesitatea reglementării piețelor cu amănuntul. (Pre)selectarea operatorului și închirierea cu ridicata a liniilor (WLR) au fost impuse în majoritatea statelor membre atât pe piața accesului, cât și pe cea a inițierii apelurilor. WLR permite operatorilor alternativi să urce scara investițiilor înspre degrupajul complet ( full unbundling ) și să-și grupeze ( bundle ) ofertele pe piețele cu amănuntul. Acolo unde WLR nu a fost impusă sau implementată corespunzător[23], Comisia a invitat ANR-urile[24] să ia din nou în considerare această obligație.

În scrisorile de observații, Comisia s-a interesat în principal de soluțiile corective propuse în ceea ce privește controlul prețurilor și al metodelor de contabilizare a costurilor[25]. Comisia a invitat ANR-urile să impună sau să mențină obligațiile de control al prețurilor acolo unde reglementarea pieței cu ridicata s-a dovedit deocamdată insuficientă pentru a garanta concurența la nivelul pieței cu amănuntul[26] sau acolo unde exista un risc de supratarifare din partea operatorului PSP[27]. În multe cazuri, observațiile se refereau la lipsa de detalii în notificări[28], deoarece acest fapt conduce la imposibilitatea garantării unei transparențe adecvate și a certitudinii juridice pentru jucătorii de pe piață. În plus, Comisia a făcut observații referitoare la diferențierea obligațiilor de transparență în cadrul aceleiași piețe relevante[29], precum și la neimpunerea separației contabile[30]. Într-unul din cazuri, Comisia a reamintit ANR-ului că angajamentele furnizate de operatorul tradițional, înlocuirea soluțiilor corective existente, completarea lor sau introducerea de soluții noi trebuie notificată în cadrul procedurii de consultare a UE[31].

Terminarea apelurilor fixe și mobile

Definiția pieței

ANR-urile definesc în continuare fiecare operator de rețea fixă sau mobilă drept piață relevantă distinctă a terminării apelurilor și au identificat de asemenea în mod sistematic existența PSP. În domeniul telefoniei mobile, anumite ANR-uri au identificat piețe relevante ale terminării apelurilor pentru operatori de rețele virtuale mobile ( mobile virtual network operators - MVNO), în care acești operatori pot să-și stabilească propriii termeni și condiții comerciale în ceea ce privește terminarea apelurilor, independent de rețelele gazdă[32].

Măsuri corective

Atât în scrisorile sale de observații cât și în Recomandarea privind tarifele de terminare a apelurilor, Comisia a invitat cu insistență ANR-urile să fixeze tarifele de terminare a apelurilor la nivelul costurilor unui operator eficace[33], ceea ce implică un nivel simetric[34]. Mai precis, Comisia a preconizat utilizarea unui model LRIC[35] prospectiv[36] și a subliniat că trebuie definite fără întârziere planuri de evoluție spre o tarifare eficace[37] și că acestea trebuie notificate conform „procedurii prevăzute la articolul 7”[38]. În ceea ce privește eforturile de definire a unor costuri pertinente, Comisia a continuat să sublinieze importanța modelelor LRIC care țin cont de costurile actuale suportate de un operator eficace care utilizează tehnologie performantă[39]. În plus, după cum a subliniat Comisia, costurile pertinente luate în calcul la tarifarea cu ridicata a terminării apelurilor sunt în mod obișnuit costurile adiționale pe care le implică furnizarea serviciului[40]. ANR-urile se angajează din ce în ce mai mult să aplice abordarea de calcul al costurilor definită în Recomandarea Comisiei privind tarifele de terminare a apelurilor[41].

Piețele cu ridicata ale serviciilor de bandă largă

Definiția pieței

Implementarea eficace a rețelelor NGA este o prioritate a Comisiei, după cum se subliniază în Agenda digitală[42]. Introducerea rețelelor NGA a avut un impact puternic îndeosebi asupra definiției piețelor – atât în ceea ce privește piața cu ridicata a accesului la infrastructurile de rețea fixă, inclusiv accesul partajat sau accesul complet degrupat ( fully unbundled local loop – LLU), cât și în ceea ce privește piața cu ridicata a accesului de bandă largă ( wholesale broadband access – WBA). Acest lucru s-a datorat faptului că ANR-urile au trebuit să decidă în privința includerii de produse de acces bazate pe tipuri diferite de infrastructuri (FttN[43], FttH[44] sau VDSL).

Comisia a sprijinit în mod repetat idea că, în cazul în care atât prin rețele de cupru, cât și prin rețele de fibră optică pot fi oferite servicii similare, ambele trebuie tratate drept substituenți făcând parte din aceeași piață relevantă. În consecință, în cazurile în care ANR-urile au decis să includă produsele de acces bazate pe fibra optică în definiția piețelor LLU și WBA[45], Comisia a aprobat această includere. În cazurile în care ANR-urile au exclus aceste produse[46], acest fapt s-a datorat în general unor factori cum ar fi absența implementării unei rețele (extinse) de acces prin fibră optică. În astfel de cazuri, Comisia a cerut ANR-urilor să monitorizeze evoluția piețelor, luând în considerare disponibilitatea crescută a rețelelor de fibră optică și planurile de implementare ale operatorilor[47].

O chestiune recurentă a fost includerea cablului în piața WBA, pe baza unor constrângeri directe[48] sau indirecte[49]. Comisia a recunoscut că și în absența unei oferte pertinente de acces cu ridicată prin cablu, concurența la nivelul piețelor cu amănuntul din partea întreprinderilor integrate vertical poate să exercite o constrângere indirectă, dar că această constrângere nu ar trebui să influențeze în mod normal definiția pieței, ci ar trebui să fie mai degrabă luată în calcul în contextul identificării PSP[50]. Într-unul dintre cazuri, datorită circumstanțelor actuale existente la nivel național, Comisia a acceptat includerea conexiunilor mobile de bandă largă în piața rezidențială cu amănuntul a accesului de bandă largă, drept substituent direct pentru produsele de acces de bandă largă xDSL și prin cablu. Acest fapt a permis dereglementarea pieței WBA în ceea ce privește furnizarea de conexiuni de bandă largă clienților rezidențiali[51].

Măsuri corective

Piața LLU a fost declarată non-concurențială și face obiectul unei reglementări în toate statele membre care au notificat-o. Piața WBA a fost declarată non-concurențială în aproape toate statele membre, cu excepția Maltei[52]. În Regatul Unit și în Portugalia, piața a fost segmentată geografic, iar anumite părți ale teritoriului național au fost declarate real concurențiale.

Referitor la delimitarea corectă a piețelor, evoluțiile cele mai importante în ceea ce privește măsurile corective sunt legate de implementarea rețelelor NGA. Pe piața LLU, anumite ANR-uri au introdus obligații pentru a garanta accesul la sub-buclă, serviciile auxiliare (colocalizarea) și rețele de transport al traficului (backhaul) adecvate în cazul scenariului FttN[53]. În ceea ce privește accesul la FttH, anumite ANR-uri au impus accesul degrupat la bucla locală de fibră optică[54], la prețuri bazate pe costuri, incluzând o primă de risc[55]. Două ANR-uri au propus să impună accesul la cablarea internă a imobilelor pentru toți operatorii care instalează linii de fibră optică în casele consumatorilor, fie că este vorba sau nu de operatori PSP. Această inițiativă este cunoscută sub numele de reglementare „simetrică”[56]. O altă evoluție semnificativă este propunerea de a obliga operatorul tradițional să acorde accesul la infrastructura construcțiilor civile[57]. Anumite state membre au abordat de asemenea în mod explicit chestiunea transparenței[58] și a migrării de la rețele de cupru la cele prin fibră optică[59]. Acolo unde situația era diferită[60], Comisia a invitat ANR-urile să elaboreze măsuri corective, explicitând detaliile procesului de migrare, dat fiind faptul că această migrare și demontarea centralelor telefonice afectează în mod substanțial planurile de activitate ale operatorilor alternativi. În orice caz, mulțimea de abordări din partea ANR-urilor subliniază necesitatea furnizării de orientări ulterioare din partea Comisiei.

Pe piața WBA, anumite ANR-uri au impus măsuri corective limitate sau nu au impus nicio măsură în ceea ce privește unele rețele sau funcționalități, ținând cont de obligațiile impuse pe piața LLU[61]. În această privință, Comisia a subliniat necesitatea monitorizării pieței pentru a putea stabili cu exactitate dacă măsurile corective impuse pe piața LLU sunt suficiente pentru a produce o concurență reală la nivelul pieței cu amănuntul, iar în caz contrar, pentru a impune măsuri corective adecvate pe piața WBA.

Examinarea metodelor aplicate la definirea orientării costurilor a arătat că abordările ANR-urilor prezintă divergențe inutile. În acest domeniu este nevoie de o abordare mai coerentă a contabilității reglementare a datelor esențiale în întreaga Europă.

Linii închiriate

Definiția pieței

Buna funcționare a pieței liniilor închiriate este importantă pentru concurență și pentru implementarea rețelelor NGA. Delimitarea precisă a segmentelor de terminare și de circuit interurban ale liniilor închiriate depinde în grad înalt de topologia fiecărei rețele naționale în parte. Anumite ANR-uri au delimitat furnizarea cu ridicata a segmentelor de terminare ale liniilor închiriate în funcție de lărgimea de bandă[62]. Alte ANR-uri au identificat în schimb variații geografice semnificative în ceea ce privește condițiile concurențiale și au propus definirea de piețe geografice separate[63]. Una dintre agențiile naționale de reglementare[64] a împărțit segmentele de terminare ale liniilor închiriate în funcție de destinația acestora și a propus dereglementarea liniilor închiriate conectate la stațiile de bază ale operatorilor de rețele mobile. Comisia a recunoscut neutralitatea tehnologică a soluțiilor de includere în definiția pieței a furnizării cu ridicata a liniilor închiriate echipate cu interfețe alternative, cum ar fi produsele Ethernet echivalente în plan funcțional cu interfețele tradiționale, în ceea ce privește capacitatea și conectivitatea lor cu liniile închiriate[65].

Măsuri corective

Toate ANR-urile care au notificat piața segmentelor de terminare a liniilor închiriate au concluzionat că operatorul fix tradițional beneficia de PSP[66]. Comisia a insistat asupra faptului că domeniul de aplicare al obligațiilor propuse trebuie să se limiteze la corectarea lipsei concurenței pe piața în cauză[67]. Obligațiile de reglementare nu trebuie impuse pentru o perioadă de timp prea îndelungată, dacă există probabilitatea ca, pe termen scurt sau mediu, condițiile concurențiale să se îmbunătățească[68]. În privința obligațiilor de control al prețurilor, Comisia a recomandat intervenția directă din partea ANR-urilor, în locul autoreglementării din partea operatorului tradițional[69]. În cea ce privește piețele considerate concurențiale, Comisia a subliniat faptul că obligațiile de reglementare trebuie să fie retrase doar după încheierea unei perioade de tranziție suficient de lungi pentru a permite operatorilor să elimine ultimele blocaje existente în propriile rețele[70].

Perspective

Normele revizuite ale UE în domeniul telecomunicațiilor vor conferi Comisiei responsabilități suplimentare în ceea ce privește impunerea și implementarea de măsuri corective de către ANR-uri. În eforturile sale de a garanta aplicarea consecventă a cadrului de reglementare al UE, Comisia va lucra în strânsă colaborare cu nou creatul Organism al autorităților europene de reglementare pentru comunicațiile electronice (OAREC), în vederea creării unei piețe unice a serviciilor de comunicații electronice, în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor.

„Procedura prevăzută la articolul 7” a permis Comisiei identificarea domeniilor în care o reglementare mai la obiect este de dorit, în care noi forme de reglementare par să ia naștere și în care renunțarea la reglementări ar putea fi posibilă. În acest context „procedura prevăzută la articolul 7” furnizează elemente esențiale Comisiei pentru revizuirea periodică a Recomandării privind piețele relevante. „Procedura prevăzută la articolul 7” a demonstrat însă în același timp că ANR-urile continuă să aplice abordări divergente, atunci când se confruntă cu probleme concurențiale similare. Acest fapt împiedică dezvoltarea unei piețe unice autentice. Printre exemple se numără impunerea și implementarea WLR, tratamentul produselor de acces prin fibră optică pe piețele cu ridicata ale serviciilor de bandă largă și aplicarea metodelor de calcul al costurilor pentru stabilirea redevențelor de acces sau de interconectare. „Procedura prevăzută la articolul 7” a demonstrat de asemenea că abordările în materie de reglementare evoluează pe baza angajamentelor de separare luate de operatorii tradiționali pe piețe unde obligațiile de tip clasic s-au dovedit insuficiente pentru remedierea disfuncționalităților persistente ale pieței. Acest fapt demonstrează că ANR-urile au nevoie de orientări suplimentare în privința principiilor în materie de reglementare, pentru a evita o abordare fragmentată în întreaga Europă, deoarece aceasta ar împiedica o integrare transfrontalieră extinsă a piețelor. Comisia se află la ora actuală în faza de finalizare a Recomandării privind accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație ( Next Generation Access Networks – NGA), care se bazează pe orientările Comisiei furnizate în cadrul examinării piețelor naționale ale serviciilor de bandă largă. Este posibil să fie necesar ca, împreună cu OAREC, Comisia să furnizeze orientări suplimentare ANR-urilor privind implementarea coerentă a angajamentelor de separare și a măsurilor corective.

CONCLUZII

Prin asigurarea unei reglementări coerente și la obiect în domeniul telecomunicațiilor în întreaga UE, „procedura prevăzută la articolul 7” conservă un rol esențial în promovarea unei piețe unice a serviciilor de comunicații electronice. Transparența care caracterizează mecanismul de consultare prevăzut la articolul 7 a permis deja furnizarea de orientări extrem de folositoare ANR-urilor. În timp ce, în general, organismele de reglementare au ținut cont în cel mai înalt grad de observațiile Comisiei în ceea ce privește proiectele de măsuri notificate, alte ANR-uri au utilizat aceste observații drept orientări pentru propriile strategii de reglementare. Acesta a fost cazul în special al definirii piețelor de produse și a piețelor geografice, precum și al evaluării condițiilor concurențiale de pe piețele relevante. În plus, Recomandarea revizuită privind piețele relevante și noua Recomandare procedurală au permis simplificarea procesului de reglementare și concentrarea eforturilor ANR-urilor și ale Comisiei pe acele piețe unde persistă blocaje. În vederea obținerii unei mai mari coerențe în privința aplicării măsurilor corective, Comisia a adoptat Recomandarea privind reglementarea tarifelor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile în UE și se află la ora actuală în faza de finalizare a Recomandării privind accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație. În sfârșit, pachetul de reforme din domeniul telecomunicațiilor conferă Comisiei și OAREC responsabilități suplimentare în ceea ce privește impunerea și implementarea măsurilor corective. Acest fapt va facilita dezvoltarea în continuare a unei piețe unice a comunicațiilor electronice.

[1] Normele revizuite ale UE în domeniul telecomunicațiilor, adoptate la 25.11.2009, trebuie transpuse cel târziu până la 25.5.2011 (a se vedea JO L 337, 18.12.2009, p. 37).

[2] COM(2007) 401 final, 11.7.2007.

[3] Directiva 2002/21/CE, JO L 108, 24.4.2002.

[4] Sinteza poate fi consultată în anexele II, III și IV din documentul de lucru al serviciilor Comisei.

[5] În aproape 3% dintre cazuri Comisia a decis prelungirea perioadei de examinare (faza II).

[6] O sinteză a „procedurii prevăzute la articolul 7 ” figurează în anexa I.

[7] Recomandarea 2003/311/CE a Comisiei , JO L 114, 8.5.2003.

[8] LT/2009/0990, SI/2009/1010, SE/2009/1018, DK/2009/1023.

[9] Degruparea buclei locale ( local loop unbundling ).

[10] UK/2007/0733, PT/2008/0851, ES/2008/0805, FI/2009/0900.

[11] UK, SE, SL, IT, PL, PT.

[12] Recomandarea 2008/850/CE a Comisiei, JO L 301, 12.11.2008.

[13] Este vorba despre (i) decizii de a nu mai supune reglementărilor anumite piețe care nu mai figurează în Recomandarea 2003/311/CE; (ii) decizii de a nu supune reglementărilor anumite piețe care figurează în recomandare, dar care rămân real concurențiale; (iii) modificarea detaliilor de ordin tehnic ale unei măsuri corective impuse anterior; și (iv) extinderea măsurilor existente la un alt jucător de pe piață aflat într-o situație similară.

[14] De exemplu ES/2008/0817, PL/2008/0831, CZ/2008/0840, NL/2008/0849, CZ/2008/0857, CZ/2009/0872, SI/2009/0893, SK/2009/0954, SE/2009/0968, PL/2009/0971, FI/2009/0985, IT/2009/0998, IT/2009/0999, SK//2009/1008, DK/2009/1024.

[15] IT/2009/0999.

[16] De exemplu IT/2008/0842, BE/2009/0882, UK/2009/0901, IE/2009/0928, PT/2009/0956, RO/2009/1003, PT/2009/1011, PT/2009/1012, FR/2009/1028.

[17] BG/2009/866 și MTR Benchmark Snapshot, ERG (09) 23_final_090604.

[18] Recomandarea 2009/396/CE a Comisiei, JO L 124.

[19] AT, BG, FR, IT, NL, UK.

[20] IT/2009/0890, DE/2009/0897, BG/2009/0911, SE/2009/0965, RO/2009/1001.

[21] DK/2005/0141, NL/2008/0822.

[22] CZ/2006/0356, EE/2007/0637-638, DE/2006/0402, SK/2007/0676, SK/2007/0696 și AT/2007/0579-580, NL/2008/0821, BG/2009/0911, LV/2009/0960, MT/2009/0979, LV/2009/0994.

[23] De exemplu DK, EE, DE, HU, LV, SK, AT, CZ.

[24] EE/2007/0637-638, HU/2007/0662-663, SK/2007/0740, LV/2009/0960, LV/2009/0994, RO/2009/1001-1002, DE/2009/1006.

[25] De exemplu ES/2008/0815, LU/2006/0526-527, BE/2007/0640, DE/2006/0402, IE/2007/0632, AT/2006/0543, CZ/2006/0351, SK/2007/0740, UK/2009/0898,DE/2009/1006.

[26] ES/2008/0820, FR/2008/993.

[27] EE/2007/0637-638, SK/2007/0696. .

[28] LV/2007/0565-566, GI/2007/0710-711, EE/2007/0637-638, IE/2007/0632, PL/2006/0380, GI/2007/0716, LV/2009/0994.

[29] DE/2006/0402, LV/2007/0565-566, SK/2007/0696, LV/2009/0994.

[30] ES/2008/0815.

[31] IT/2009/0890.

[32] ES/2007/0706, DE/2008/0813, DK/2009/1014.

[33] FR/2007/0669, FI/2008/0778, IT/2008/0779, PL/2008/0794, DK/2009/1014, GI/2009/0976-0977.

[34] ES/2007/0598, PT/2007/0707, DK/2008/0785, GI/2009/0976, PL/2009/0996.

[35] Cost incremental pe termen lung.

[36] BG/2009/0866, DK/2009/0914, CZ/2009/0959, SE/2009/1018.

[37] IE/2008/0746, CZ/2009/0959.

[38] DE/2008/0813.

[39] UK/2006/0498, EL/2008/0786, IT/2008/0802, PL/2009/0991.

[40] EL/2008/0786, IT/2008/0802, SE/2009/0941, DK/2009/1014.

[41] FR/2008/812, IT/2008/0802 (organismul de reglementare s-a angajat să adopte pe viitor un model al costurilor conform cu recomandarea până în 2010), BG/2009/0865, BG/2009/0866, RO/2009/0878, AT/2009/0910.

[42] La 19 mai 2010, Comisia a adoptat o Agendă digitală pentru Europa, în cadrul strategiei Europa 2020 [COM(2010) 2020].

[43] Fibră până la nod/repartitor ( Fibre to the Node/Cabinet ).

[44] Fibră până acasă/până la imobil ( Fibre to the Home/Building ).

[45] De exemplu EE/2009/0942, FI/2008/0839, FR/2008/0780, IE/2009/0875, NL/2008/827, PT/20080850 (piață LLU); BE/2007/0736 și BE/2009/0950, EE/2009/0943, FI/2009/0900, FR/2008/0781, NL/2008/0827, PT/2008/0851 (piață WBA). .

[46] De exemplu CY/2009/0869, CZ/2009/0933 măsură retrasă de ANR, DK/2008/0860, EL/2009/0934, SK/2009/0929 măsură retrasă de ANR (piață LLU); CY/2009/0870, CZ/2008/0797, EL/2009/0935 (piață WBA).

[47] De exemplu AT/2009/0970, CY/2009/0870, CZ/2008/0797, EL/2009/0935.

[48] MT/2008/0803.

[49] Pentru detalii suplimentare, a se vedea capitolul 5.1 din anexa III la documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

[50] De exemplu UK/2007/0733, DK/2008/0862.

[51] AT/2009/0970.

[52] MT/2008/0803.

[53] De exemplu DE/2007/0646, BE/2008/0801, SI/2009/0957.

[54] NL/2008/0826, SI/2009/0957.

[55] NL/2009/0868, SI/2009/0957.

[56] ES/2008/0820, FR/2009/993.

[57] De exemplu FR/2008/0780, EE/2009/0942, ES/2008/0804, PT/2008/0851, IT/2009/0891.

[58] De exemplu FR, ES, EL.

[59] De exemplu BE, ES, NL, DK, EE.

[60] De exemplu FI/2008/0839, IT/2009/0988.

[61] De exemplu NL/2008/0827.

[62] LT/2006/0430, EL/2006/0422, UK/2008/0747, UK/2008/0787, NL/2008/0823, AT/2008/0836.

[63] UK/2008/0787, AT/2008/0836.

[64] IT/2009/1000.

[65] De exemplu EE/2007/0643, DE/2007/0677.

[66] Una dintre autoritățile naționale de reglementare (notificarea UK/2008/0787) nu a identificat PSP pe o piață definită în manieră mai restrânsă și care cuprindea segmente de terminare de foarte mare capacitate ale liniilor închiriate. O altă autoritate națională de reglementare (notificarea LT/2006/0430) a identificat PSP doar pe piața liniilor închiriate de capacitate redusă.

[67] NL/2008/0823-0825.

[68] UK/2008/0859.

[69] EE/2007/0643.

[70] IT/2009/0999-1000.