Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Evaluarea politicii de mediu 2008

COM(2009) 304 final

(2010/C 347/13)

Raportor: dl RETUREAU

La 24 iunie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European - Evaluarea politicii de mediu 2008

COM(2009) 304 final.

Secţiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 28 ianuarie 2010.

În cea de-a 460-a sesiune plenară, care a avut loc la 17 şi 18 februarie 2010 (şedinţa din 17 februarie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 118 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 10 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1   În concluzie, Comitetul consideră că instituţiile comunitare şi statele membre acordă o foarte mare atenţie chestiunilor privind schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, mai rămân multe de făcut pentru a ajunge la o poziţie comună şi pentru a acţiona în scopul asumării unor angajamente concrete şi progresive pe plan internaţional, prin reexaminarea politicilor de asistenţă acordată ţărilor ACP şi – mai în general – ţărilor în curs de dezvoltare. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în legătură cu principalii parteneri comerciali, SUA înainte de toate.

1.2   Amprenta ecologică totală a produselor ar trebui să facă obiectul unor norme minimale. Politica europeană ar trebui să combine în continuare legislaţia cu instrumentele şi iniţiativele voluntare, pentru a schimba comportamentele şi a determina progrese în conştientizarea noilor probleme de înfruntat în viitor de specia umană; dimensiunile „informare” şi „educaţie” trebuie dezvoltate în cadrul societăţii civile.

1.3   Politica integrată climă-energie începe să-şi dovedească eficienţa; se cuvine ca ea să fie continuată, extinzând-o la alte gaze cu efect de seră, la alte sectoare (în primul rând, la transporturi sub toate formele) şi favorizând cooperarea internaţională.

1.4   Legislaţia – cum este cea din domeniul substanţelor chimice (REACH) sau legislaţia din domeniul mediului – va continua să joace un rol major, fiind completată prin iniţiative ale industriei, ale cetăţenilor şi consumatorilor.

1.5   Multe dintre directivele adoptate în ultimii ani au nevoie de o monitorizare atentă, pentru a asigura buna transpunere a legislaţiei comunitare şi eficienţa dispoziţiilor din dreptul naţional puse efectiv în aplicare, mai ales în ce priveşte controlul aplicării lor.

1.6   Raportul este foarte cuprinzător şi util, dar Comitetul se întreabă cât de bine este cunoscut acesta în rândul cetăţenilor.

2.   Sinteza documentului Comisiei

2.1   Anul 2008 a fost marcat de un proces de conştientizare fără precedent pentru cetăţenii europeni în legătură cu criza globală a schimbărilor climatice, aceasta constituind de acum înainte o prioritate politică esenţială pentru ei.

2.2   Aceasta subliniază că este necesar să se evolueze către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi către economisirea resurselor. Pentru a răspunde acestor provocări, vor trebui depuse eforturi suplimentare.

2.3   Economia a fost puternic afectată de o criză fără precedent; criza financiară care a înăbuşit investiţiile din economia reală, provocând un şomaj important şi creşterea enormă a deficitelor publice, din cauza împrumuturilor publice şi a participaţiilor la bănci şi instituţii de credit.

2.4   Raportul Comisiei cuprinde o comunicare adresată Consiliului şi Parlamentului. În mod formal, CESE nu este consultat în legătură cu rapoartele intermediare periodice, dar solicită în general aceste raporturi, pentru că permit monitorizarea punerii în aplicare efective a legislaţiei şi a orientărilor comunitare.

2.5   Raportul pe anul 2008 privind politica de mediu are meritul de a face bilanţul iniţiativelor comunitare şi a eficienţei lor, mai ales cu privire la angajamentele de a reduce gazele cu efect de seră, luate la Kyoto, şi la noile angajamente aşteptate în urma Conferinţei de la Copenhaga. În legătură cu acest raport, Comitetul a adoptat un aviz (1).

2.6   În opinia Comisiei şi pe baza prognozelor, UE este pe cale să-şi îndeplinească angajamentele de reducere a emisiilor, asumate prin Protocolul de la Kyoto cu privire la combaterea schimbărilor climatice. UE şi statele membre sau cel puţin cele mai multe dintre ele sunt pe cale să-şi respecte angajamentele de reducere a emisiilor, fiind posibilă chiar depăşirea obiectivului, datorită eforturilor unilaterale ale anumitor state membre care iau în calcul adoptarea unor măsuri suplimentare.

2.7   Raportul trece în revistă diversele domenii cărora li se aplică politica de mediu a UE, dar comunicarea nu este decât un rezumat, raportul complet fiind un volum gros de peste 200 de pagini, prezentat ca anexă la comunicare.

2.8   În iunie 2008, pe baza cifrelor complete pentru anul 2006, emisiile de gaze cu efect de seră ale UE-15 erau mai mici cu 2,7 % în raport cu nivelul anului de referinţă (1990), pentru o creştere economică de aproximativ 40 % în cursul aceleiaşi perioade. Politicile şi măsurile existente ar trebui să permită, în raport cu anul de referinţă, o reducere totală de 3,6 % în 2010, anul aflat la mijlocul perioadei 2008-2012, pentru care s-a asumat un angajament de reducere a emisiilor cu 8 %. Este prevăzută o reducere suplimentară de 3 % rezultând din achiziţia de credite provenite din proiectele de reducere a emisiilor în ţările terţe, în conformitate cu mecanismele Protocolului de la Kyoto, ceea ce ar însemna o reducere cumulată de 6,6 %. O reducere suplimentară de 1,4 % este aşteptată din drenarea carbonului.

2.9   Ansamblu măsurilor de mai sus ar permite îndeplinirea obiectivului de la Kyoto şi chiar depăşirea acestuia, dat fiind că statele membre nu au integrat în propriile previziuni plafoanele fixate pentru alocarea cotelor de emisie pentru perioada de comercializare 2008-2012 a cotelor comunitare de emisii, care ar trebui să cuprindă o reducere ulterioară de 3,3 % a emisiilor în raport cu nivelul anului de referinţă.

3.   Observaţii

3.1   Prognozele Comisiei în raportul pentru anul 2008 se bazează pe nişte date complete relativ vechi şi pe unele date incomplete din perioada de după 2006. Acestea erau însă singurele date disponibile în 2008, iar Comisia a ţinut cont de toate rezultatele relevante strânse până la momentul publicării. În ciuda rezultatelor decepţionante ale conferinţei de la Copenhaga privind clima, Comitetul consideră că UE trebuie să-şi respecte ţinta de reducere a emisiilor pe care şi-a fixat-o pentru 2012 şi ar trebui să insiste pentru reducerea suplimentară adoptată pentru 2020.

3.2   Multe directive adoptate în ultimii ani necesită o monitorizare atentă, pentru a asigura buna transpunere şi eficienţa dreptului naţional efectiv aplicat, în special în ce priveşte controlul aplicării acestuia. Anumite state membre nu au reuşit să îndeplinească obiectivele care le fuseseră atribuite. Raportul evidenţiază problemele şi piedicile încă existente, precum şi progresele înregistrate, fiind complet, amănunţit şi prezentând noi indicatori care stabilesc amprenta ecologică totală a produselor şi activităţilor; acest raport ar trebui să fie larg difuzat, iar rapoartele viitoare ar trebui să fie la rândul lor bine popularizate şi să încurajeze schimbări de mentalitate în sectoarele de producţie, distribuţie şi consum.

3.3   Comitetul nu este pe deplin convins de argumentul conform căruia criza în sine reprezintă ocazia readaptării modurilor de producţie şi consum în sensul unor soluţii mai durabile. Din ce în ce mai multe familii au resimţit că puterea lor de cumpărare este afectată de şomaj şi de închiderea întreprinderilor, unele dintre ele delocalizându-şi producţia în ţări terţe. În special pentru tineri, locul de muncă şi locuinţa rămân preocupările prioritare pe scurt termen, cărora se cuvine să li se răspundă în mod pozitiv.

3.4   Locurile de muncă precare, cele pe durată determinată sau cele cu normă redusă tind să se înmulţească, ceea ce induce o instabilitate care nu este propice schimbărilor în modurile de consum ale gospodăriilor şi ale întreprinderilor. Acestea din urmă încearcă adesea să-şi exporte în afara UE produsele cele mai poluante în loc să investească în alte modele de producţie, ceea ce este cu atât mai greu cu cât creditele se răresc, mai ales în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii.

3.5   Raportul nu face decât să atingă în treacăt consecinţele crizei, încă departe de a fi rezolvate într-un mod favorabil mediului. Criza a avut repercusiuni considerabile asupra ţărilor din afara UE-27, mai ales asupra ţărilor în curs de dezvoltare. În următorul interval de timp este dificilă elaborarea unor politici eficiente la adresa acestor ţări, din moment ce asistenţa pentru dezvoltare din surse publice şi diversele ajutoare se reduc în ritm rapid. Este necesară o schimbare rapidă şi profundă a comportamentului, pentru a ajuta aceste ţări care nu au nici mijloacele, nici tehnologiile de combatere a schimbărilor climatice.

3.6   Simpla întoarcere la modul business as usual, cu aceeaşi organizare economică, nu va duce la nici un progres în direcţia unui mediu mai sigur şi mai bun, dar semnalele emise de pieţele financiare şi de industrie sunt departe de a fi încurajatoare; este esenţial să existe o voinţă politică fermă, o mai mare mobilizare a cetăţenilor europeni şi informarea obiectivă şi nu inutil panicardă din partea mijloacelor de informare.

Pentru ţările în curs de industrializare (China, Brazilia, India etc.), vechile modele de consum ale ţărilor industrializate cu economie de piaţă constituie încă un obiectiv urmărit, iar guvernele şi cetăţenii acestor ţări nu prea înţeleg îngrădirile care le sunt impuse în ce priveşte poluarea şi schimbarea modurilor de viaţă şi de consum. Ele percep obligaţiile impuse de combaterea schimbărilor climatice ca un fel de nedreptate istorică la adresa lor, în momentul în care încearcă să îşi scoată populaţia din sărăcie, să favorizeze educaţia şi asistenţa medicală prin subcontractare la scară industrială de către întreprinderile transnaţionale.

3.7.1   Ţările în curs de industrializare solicită ajutoare şi transferuri tehnologice, care vor trebui să fie luate serios în considerare dacă se doreşte continuarea în direcţia indicată de acordurile climatice.

3.8   Problema transportării bunurilor de la un capăt la celălalt al pământului în lanţuri de producţie fragmentate şi către locuri de consum foarte îndepărtate unele de altele trebuie să devină temă de reflecţie şi obiectul unor măsuri corespunzătoare. Reinternalizarea costurilor actuale pentru mediu şi climă cade în prezent pe umerii consumatorilor, atât în termeni strict financiari, cât şi sub aspectul poluării. Ca atare, Comitetul sprijină eforturile de revizuire a Convenţiei MARPOL şi de reducere a poluării provocate de nave, dar ar trebui introduse şi reglementări globale ale pieţelor financiare, precum şi de îmbunătăţire a logisticii de transport şi de favorizare a producţiei durabile.

3.9   Comitetul împărtăşeşte opinia Comisiei, conform căreia guvernele ar trebui să-şi folosească planurile de redresare economică pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică, urmărind dezvoltarea infrastructurii de mediu şi favorizând inovarea ecologică.

3.10   O politică de mediu puternică poate contribui la stimularea unei redresări mai ecologice, caracterizată de reducerea amprentei de carbon şi de reorientarea consumului întreprinderilor şi gospodăriilor.

3.11   Reducerea rapidă a biodiversităţii în lume (dispariţia a numeroase specii animale şi vegetale, dintre care unele, cum sunt păsările şi albinele, vitale pentru o agricultură productivă, sunt foarte afectate) subliniază necesitatea implementării unor strategii care să încetinească dispariţia speciilor. Aceasta se referă mai ales la:

3.12   Comitetul salută crearea noilor indicatori introduşi pentru Eurostat în sectoarele prioritare ale celui de-al şaselea Program de acţiune pentru mediu, care iau în considerare biodiversitatea şi clima.

3.13   CO2 nu este singurul gaz cu efect de seră, în acest sens meritând să se acorde multă atenţie noxelor (oxizilor de azot – NOx) şi tuturor elementelor care pot afecta stratul de ozon şi pot provoca încălzirea atmosferei.

3.14   Comitetul subliniază că cetăţenii trebuie să fie sensibilizaţi şi determinaţi să participe activ la utilizarea bunelor practici în legătură cu produsele consumate, cu reducerea şi sortarea deşeurilor menajere; de asemenea, este indispensabil să fie sensibilizate întreprinderile, incluzând combaterea schimbărilor climatice printre angajamentele asumate de acestea în materie de responsabilitate socială.

3.15   Cele mai multe din programele şi normele menţionate în raport au făcut obiectul unor avize ale CESE la timpul potrivit (2), iar CESE a înfiinţat un Observator permanent al dezvoltării durabile, pentru a contribui mai eficient la elaborarea unor strategii de combatere a schimbărilor climatice, la monitorizarea politicilor şi normelor comunitare şi a eficienţei acestora.

(1)  JO C 128, 18.5.2010, p. 116.

(2)  Avizele JO C 128, 18.5.2010, p. 122; JO C 318, 23.12.2009, p. 97; JO C 317, 23.12.2009, p. 75; JO C 318, 23.12.2009, p. 92; JO C 306, 16.12.2009, p. 42; JO C 277, 17.11.2009, p. 67; JO C 277, 17.11.2009, p. 62; JO C 318, 23.12.2009, p. 88; JO C 218, 11.9.2009, p. 55; JO C 218, 11.9.2009, p. 50; JO C 218, 11.9.2009, p. 46; JO C 175, 28.7.2009, p. 34; JO C 218, 11.9.2009, p. 59; JO C 306, 16.12.2009, p. 39; JO C 204, 9.8.2008, p. 66