52009PC0363

RO

Bruxelles, 16.7.2009

COM(2009) 363 final

2009/ 0108 (COD)

Proiect de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE

{SEC(2009) 977}

{SEC(2009) 978}

{SEC(2009) 979}

{SEC(2009) 980}

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Contextul propunerii

Comisia propune un regulament care va abroga actuala Directivă 2004/67/CE privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz natural [1]. Directiva nu mai este suficientă în contextul dependenței din ce în ce mai mari de importuri și al riscurilor în creștere aferente aprovizionării din țările terțe și tranzitului prin acestea, precum și al creșterii fluxurilor de gaze naturale și al dezvoltării pieței interne a gazelor în interiorul Comunității.

Ca răspuns la criza ruso-ucraineană a gazelor din ianuarie 2009, care a cauzat o întrerupere fără precedent a aprovizionării cu gaze naturale a Comunității via Ucraina, Consiliul European și Parlamentul European au solicitat o revizuire accelerată a directivei existente. O nouă întrerupere majoră a aprovizionării cu gaze nu poate fi exclusă, dimpotrivă, ea ar putea avea loc chiar într-un viitor apropiat. De aceea, Comunitatea trebuie să se pregătească pentru eventualitatea unei întreruperi a aprovizionării cu gaze naturale.

Criza din ianuarie a demonstrat necesitatea unei definiri mai clare a rolurilor deținute de sectorul gazelor naturale, statele membre și instituțiile comunitare atât pe termen scurt, în gestionarea unei întreruperi a aprovizionării, cât și pe termen mai lung, în furnizarea infrastructurii necesare. O învățătură desprinsă din criză a fost aceea că, pentru ca măsurile să fie coerente și eficace, ele trebuie să fie pregătite din timp și trebuie să fie coordonate la nivel comunitar.

Prezenta propunere de regulament este în concordanță cu obiectivele Uniunii, în special cu acelea referitoare la instituirea și funcționarea pieței interne a gazelor naturale și la securitatea aprovizionării cu energie.

2. Consultarea părților interesate și evaluarea impactului

Consultări publice

La 13 noiembrie 2008, Comisia a publicat o comunicare privind implementarea directivei existente – COM(2008)769. Publicarea a fost urmată de consultarea publică a părților interesate (state membre, sector, autorități de reglementare și cetățeni) care s-a desfășurat în perioada noiembrie 2008 - martie 2009. Consultări detaliate referitoare la o legislație revizuită privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale s-au desfășurat, de asemenea, în cadrul Grupului de coordonare pentru gaz, constituit din reprezentanți ai statelor membre, sectorul gazelor naturale și consumatori reprezentați de asociațiile lor europene (Eurogas, OGP, GIE, IFIEC, BEUC și Eurelectric), la reuniunile acestuia din 23 februarie, 2 aprilie și 13 mai. Statele membre și-au exprimat opiniile la Consiliul Energie din 12 ianuarie și 19 februarie 2009, mai multe state membre comunicând, ulterior, Comisiei observații scrise.

Evaluarea impactului

Evaluarea impactului a luat în considerare cinci opțiuni de politică: 1) nicio nouă acțiune comunitară; 2) o mai bună aplicare a Directivei 2004/67/CE; 3) o abordare voluntară de către sector; 4) o directivă revizuită; 5) un nou regulament.

În ceea ce privește opțiunile 1 și 2, Comisia a efectuat o evaluare a implementării directivei existente. Ea a ajuns la concluzia că directiva existentă nu mai este suficientă în contextul dependenței din ce în ce mai mari de importuri și riscurilor în creștere aferente aprovizionării și tranzitului în țările terțe, precum și al creșterii fluxurilor de gaze și al dezvoltării pieței interne a gazelor în interiorul Comunității. În ceea ce privește opțiunea 3, un dezavantaj important al abordării voluntare este imposibilitatea de a garanta participarea coerentă a tuturor actorilor. În plus, capacitățile suplimentare pentru asigurarea securității aprovizionării nu sunt neapărat furnizate de forțele pieței. În ceea ce privește opțiunile 4 și 5 (alegerea instrumentului juridic), Comisia consideră că un regulament reprezintă un instrument mai adecvat decât o directivă, din următoarele motive principale: regulamentul se aplică direct autorităților competente din statele membre, întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și consumatorilor; regulamentul nu necesită o perioadă lungă de transpunere; el asigură claritatea și coerența standardelor și obligațiilor în întreaga Comunitate și definește în mod direct implicarea instituțiilor comunitare.

3. Elementele juridice ale propunerii

Temeiul juridic

Temeiul juridic al propunerii îl constituie articolul 95 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Obiectivul principal al propunerii este creșterea securității aprovizionării cu gaze naturale prin luarea măsurilor de stimulare a investițiilor în interconexiunile care să permită atingerea indicatorului N-1 și fluxurile de gaz inversate. Aceste interconexiuni sunt, de asemenea, necesare pentru buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale.

Regulamentul acordă o importanță principală rolului deținut de piața internă a gazelor naturale în asigurarea securității aprovizionării. Prevederile au ca scop să permită întreprinderilor din sectorul gazelor naturale aprovizionarea consumatorilor din întreaga Comunitate pentru o perioadă cât mai lungă posibil și fără restricții la nivel național. Regulamentul permite utilizarea măsurilor care nu au la bază mecanismele pieței luate de autoritatea competentă numai ca ultim recurs în situațiile de urgență, când toate măsurile bazate pe mecanismele pieței au fost epuizate iar întreprinderile din sectorul gazelor naturale nu mai pot face față întreruperii aprovizionării. De asemenea, i se atribuie Comisiei un rol mai important pentru garantarea funcționării pieței interne pentru o perioadă cât mai lungă posibil și a compatibilității măsurilor decise la nivel național cu acest principiu.

Principiul subsidiarității

Prezenta propunere are ca scop consolidarea securității aprovizionării Comunității. Odată cu realizarea pieței interne a energiei și așa cum a scos în evidență întreruperea aprovizionării cu gaze naturale din ianuarie 2009, securitatea aprovizionării cu gaze constituie o preocupare a cărei dimensiune comunitară devine din ce în ce mai importantă, justificând astfel implicarea instituțiilor comunitare și cea a Comisiei în special. Într-o situație de urgență comunitară, Comisia este cea mai bine plasată pentru a coordona acțiunile autorităților competente din statele membre și pentru a facilita dialogul cu țările terțe. În vederea evitării întreruperilor aprovizionării cu gaze și a pregătirii pentru această eventualitate, cea mai bună garanție pentru securitatea aprovizionării este o piață internă de mari dimensiuni, bine interconectată și competitivă, care să ofere diverse surse și rute de aprovizionare, distribuind astfel impactul întreruperii aprovizionării între statele membre sau întreprinderile din sectorul gazelor naturale.

Principiul proporționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității; ea nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite. Statele membre vor fi, în continuare, responsabile de securitatea aprovizionării lor și vor beneficia de o flexibilitate considerabilă în ceea ce privește alegerea modalităților și instrumentelor de asigurare a securității aprovizionării în funcție de caracteristicile lor naționale din domeniul gazelor naturale.

4. Implicațiile bugetare

Propunerea va avea o incidență redusă asupra bugetului comunitar, aceasta fiind reprezentată în special de acoperirea costurilor reuniunilor Grupului de coordonare pentru gaz și, dacă va fi creat, ale grupului operativ de monitorizare care poate fi înființat pentru a monitoriza și a raporta fluxurile de gaze naturale din interiorul și din afara Comunității. Misiunile în afara Comunității din momentele de criză pot beneficia de fondurile Instrumentului de stabilitate.

2009/xxxx (COD)

Proiect de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei [2],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [3],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor [4],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat [5],

întrucât:

(1) Gazele naturale (denumite în continuare „gaze”), care reprezintă un element esențial al aprovizionării cu energie a Comunității, constituie un sfert din aprovizionarea cu energie primară și sunt utilizate, în principal, la producerea de energie electrică, la încălzire, ca materie primă pentru industrie și carburant pentru transporturi.

(2) În ultimii zece ani, consumul de gaze din Europa a crescut rapid. Scăderea producției interne a fost însoțită de creșterea importurilor de gaze într-un ritm și mai rapid, ceea ce a condus la o creștere a dependenței de importuri și la necesitatea abordării aspectelor de securitate a aprovizionării.

(3) Directiva 2004/67/CE a Consiliului a stabilit pentru prima oară un cadru legal la nivel comunitar pentru garantarea securității aprovizionării cu gaze naturale și pentru a contribui la buna funcționare a pieței interne a gazelor, chiar și în cazul unor întreruperi ale aprovizionării. Ea a instituit Grupul de coordonare pentru gaz care s-a dovedit a fi util pentru schimbul de informații și definirea unor acțiuni comune între statele membre, Comisie, sectorul gazelor și consumatori. Rețeaua de corespondenți în domeniul securității energetice (NESCO), aprobată de Consiliul European în decembrie 2006, a ameliorat capacitatea de a colecta informații și a furnizat alerte timpurii în cazul amenințărilor potențiale la adresa securității aprovizionării cu energie. Noua legislație privind piața internă a energiei adoptată de Consiliu în iunie 2009 reprezintă o etapă importantă în realizarea pieței interne a energiei și are ca obiectiv explicit ameliorarea securității aprovizionării cu energie a Comunității.

(4) Totuși, în cadrul măsurilor actuale privind securitatea aprovizionării cu gaze care au fost luate la nivel comunitar, statele membre beneficiază încă de o marjă largă de manevră în ceea ce privește alegerea măsurilor. În cazul în care securitatea aprovizionării unui stat membru este amenințată, există un risc evident ca măsurile elaborate unilateral de statul membru respectiv să compromită buna funcționare a pieței interne a gazelor. Realitatea acestui risc a fost demonstrată de evenimentele recente. Pentru a permite pieței interne să funcționeze chiar și în cazul unui deficit de aprovizionare, este așadar necesar un răspuns mai coordonat în fața crizelor de aprovizionare, atât în termeni de acțiune preventivă, cât și în ceea ce privește reacția la întreruperile efective ale aprovizionării.

(5) Rutele și sursele de aprovizionare cu gaz a Comunității trebuie să contribuie la securitatea aprovizionării Comunității în ansamblul său, precum și a statelor membre considerate individual. Securitatea aprovizionării va depinde, pe viitor, de evoluția mixului de combustibili, de dezvoltarea producției din Comunitate și din țările terțe care o aprovizionează, de investițiile în instalațiile de înmagazinare și în rutele din interiorul și din afara Comunității, inclusiv în instalațiile de gaz natural lichefiat (GNL).

(6) O întrerupere majoră a aprovizionării cu gaze a Comunității poate afecta toate statele membre și părțile contractante ale Tratatul de instituire a Comunității Energiei și poate avea consecințe economice grave asupra economiei comunitare. De asemenea, întreruperea aprovizionării cu gaze poate avea repercusiuni sociale grave, în special asupra grupurilor vulnerabile de consumatori.

(7) Raportul privind aplicarea Strategiei europene de securitate din decembrie 2008 subliniază dependența din ce în ce mai mare de energia importată ca risc suplimentar major pentru securitatea aprovizionării cu energie a Comunității și insistă asupra securității energetice ca fiind una dintre noile provocări ale politicii de securitate. Piața internă a gazelor naturale constituie un element central pentru sporirea securității aprovizionării cu energie în Comunitate și reducerea riscurilor legate de întreruperea aprovizionării la care este expus fiecare stat membru.

(8) O avarie a infrastructurii principale de gaze sau surse de aprovizionare cu gaze unice, respectiv așa-numitul principiu N-1, reprezintă un scenariu realist. Utilizarea avariei unei astfel de infrastructuri sau surse de aprovizionare drept valoare de referință pentru ceea ce ar trebui să poată compensa statele membre este un bun punct de plecare pentru asigurarea securității aprovizionării lor cu gaze.

(9) Existența unei infrastructuri suficiente de gaze într-un stat membru, precum și la în întreaga Comunitate este esențială pentru a face față întreruperilor aprovizionării. Existența unor criterii minime comune privind securitatea aprovizionării cu gaze ar trebui să garanteze condiții de concurență loială pentru securitatea aprovizionării cu gaze și să creeze stimulente semnificative pentru construcția infrastructurii necesare și pentru ameliorarea nivelului de pregătire în caz de criză. Măsurile legate de cerere, precum utilizarea altor combustibili, pot deține un rol important în garantarea securității energetice, atunci când pot fi aplicate rapid și când pot reduce cererea în mod apreciabil ca răspuns la o întrerupere a aprovizionării.

(10) Investițiile în noile infrastructuri de gaz trebuie să fie puternic încurajate. Acestea ar trebui să sporească securitatea aprovizionării cu gaze, asigurând în același timp buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale. Atunci când investițiile în infrastructuri sunt de natură transfrontalieră, Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic („ACER”) instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului și Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze („ENTSO-G”) trebuie să se implice îndeaproape pentru a lua mai bine în considerare implicațiile transfrontaliere.

(11) Diferite surse de finanțare comunitară sunt disponibile pentru a ajuta statele membre să finanțeze investițiile necesare în infrastructura și producția locale, în special împrumuturi și garanții de la Banca Europeană de Investiții sau finanțări prin fonduri regionale, structurale sau de coeziune. Banca Europeană de Investiții, precum și instrumentele comunitare externe, cum ar fi IEVP, IPA și ICD pot, de asemenea, finanța acțiuni în țări terțe în scopul ameliorării securității aprovizionării cu energie.

(12) Prezentul regulament trebuie să permită întreprinderilor și consumatorilor din sectorul gazelor să se bazeze pe mecanismele pieței pentru cât mai mult timp posibil atunci când sunt confruntați cu întreruperi. De asemenea, el trebuie să prevadă mecanisme de urgență care să fie utilizate atunci când piețele nu mai sunt capabile să facă față în mod adecvat întreruperii aprovizionării cu gaze. Chiar și în cazul unei situații de urgență, instrumentele bazate pe mecanismele pieței trebuie să fie prioritare pentru atenuarea efectelor întreruperii aprovizionării.

(13) În urma adoptării celui de-al treilea pachet legislativ privind piața internă a energiei [6], noi dispoziții se vor aplica sectorului gazelor, definind roluri și responsabilități clare pentru statele membre, autoritățile de reglementare, operatorii de sisteme de transport și ACER, și ameliorând transparența pieței cu un impact pozitiv asupra bunei funcționări și securității aprovizionării.

(14) Realizarea pieței interne a gazelor și concurența efectivă pe această piață oferă Comunității cel mai înalt nivel de securitate a aprovizionării pentru toate statele membre, cu condiția ca piața să poată funcționa pe deplin în cazul unei întreruperi a aprovizionării care afectează o parte a Comunității, indiferent de cauza acestei întreruperi. În acest scop este necesară o abordare comună eficace a securității aprovizionării, în special printr-o politică transparentă și nediscriminatorie, compatibilă cu cerințele acestei piețe, pentru a evita denaturările pieței și compromiterea răspunsurilor pieței la întreruperi.

(15) Definirea precisă a rolurilor și responsabilităților tuturor întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și autorităților competente este, prin urmare, crucială pentru menținerea bunei funcționări a pieței interne, în special în contextul întreruperilor aprovizionării și al situațiilor de criză.

(16) Este necesară definirea unor standarde suficient de armonizate privind securitatea aprovizionării care să acopere cel puțin situația din ianuarie 2009, luând în considerare diferențele dintre statele membre și fără a impune întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, inclusiv noilor operatori și micilor întreprinderi, sarcini nejustificate și disproporționate.

(17) Pentru buna funcționare a pieței este esențial ca investițiile necesare în producția și infrastructurile interne, precum interconexiunile, echipamentele care permit fluxuri fizice bidirecționale în conducte, depozitele și instalațiile de regazeificare a GNL, să fie realizate la timp de întreprinderile din sectorul gazelor, având în vedere eventualele întreruperi ale aprovizionării, precum cea din ianuarie 2009.

(18) Este importantă menținerea aprovizionării cu gaze, în special a consumatorilor casnici și a altor consumatori protejați, precum școlile și spitalele, în cazul în care piața nu mai poate continua să îi aprovizioneze. Este esențial ca măsurile care trebuie luate pe timp de criză să fie definite înaintea oricărei crize.

(19) Există o serie largă de instrumente care permit respectarea obligațiilor în materie de securitate a aprovizionării. Aceste instrumente trebuie utilizate într-un cadru național, regional sau comunitar, după caz, pentru a se garanta că ele generează un rezultat consistent și rentabil.

(20) Aspectele de securitate a aprovizionării ale planificării pe termen lung a investițiilor în capacități transfrontaliere și în alte infrastructuri suficiente, care să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a garanta securitatea aprovizionării și de a satisface cererile rezonabile, fac obiectul Directivei …/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului [privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE] [7]. Respectarea standardelor de securitate a aprovizionării ar putea necesita o perioadă de tranziție care să permită realizarea investițiilor necesare. Planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani elaborat de ENTSO-G și supravegheat de ACER constituie un instrument fundamental pentru identificarea investițiilor necesare la nivel comunitar.

(21) ENTSO-G și ACER, în calitatea lor de membri ai Grupului de coordonare pentru gaz, trebuie să se implice pe deplin în procesul de cooperare și în consultările de la nivel comunitar.

(22) Pentru a garanta cel mai înalt nivel de pregătire pentru situația unei întreruperi a aprovizionării, trebuie instituite planuri de urgență de către toate întreprinderile din sectorul gazelor în colaborare cu autoritățile competente. Aceste planuri trebuie să fie coerente între ele. Conținutul lor trebuie să urmeze cele mai bune practici din planurile existente și să definească roluri și responsabilități clare pentru toate întreprinderile din sectorul gazelor și autoritățile competente implicate. Trebuie instituite planuri de urgență comune la nivel regional atunci când este posibil și dacă este necesar.

(23) Pentru a întări solidaritatea dintre statele membre în cazul unei urgențe comunitare și mai ales pentru a sprijini statele membre expuse la condiții geografice sau geologice mai puțin favorabile, statele membre trebuie să elaboreze măsuri specifice de solidaritate, precum acorduri comerciale între întreprinderile din sectorul gazelor naturale, mecanisme de compensare, creșterea exportului de gaze sau creșterea extragerilor din depozite. Măsurile de solidaritate pot fi în special adecvate între statele membre pentru care Comisia recomandă instituirea unor planuri comune de acțiune preventivă sau de urgență la nivel regional.

(24) Solidaritatea europeană ar trebui, atunci când este necesar, să ia forma unei asistențe în materie de protecție civilă furnizate de Comunitate și de statele membre. Această asistență trebuie favorizată și coordonată de mecanismul comunitar de protecție civilă instituit prin Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului [8].

(25) Drepturile suverane ale statelor membre asupra propriilor resurse naturale nu sunt afectate de prezentul regulament.

(26) Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora [9] stabilește un proces cu scopul de a ameliora securitatea infrastructurilor critice europene desemnate, inclusiv anumite infrastructuri de gaze, în Comunitate. Directiva 2008/114/CE împreună cu prezentul regulament contribuie la crearea unei abordări globale a securității energetice a Comunității.

(27) Planurile de urgență trebuie actualizate în mod regulat și publicate. Ele trebuie supuse unei evaluări inter pares și testate.

(28) Grupul de coordonare pentru gaz, instituit prin Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz natural [10], trebuie să consilieze Comisia pentru a facilita coordonarea măsurilor de securitatea a aprovizionării în cazul unei urgențe comunitare. El trebuie, de asemenea, să monitorizeze gradul de adecvare a măsurilor care vor fi luate în conformitate cu prezentul regulament.

(29) Prezentul regulament are ca scop autorizarea întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și a autorităților competente ale statelor membre să asigure funcționarea eficientă a pieței interne a gazelor pentru cât mai mult timp cu putință în cazul unei întreruperi a aprovizionării, înainte de luarea măsurilor pentru a face față situației în care piața nu mai poate furniza gazele necesare, de către autoritățile competente. Aceste măsuri excepționale trebuie să fie în deplină conformitate cu normele comunitare și trebuie notificate Comisiei.

(30) Deoarece aprovizionarea cu gaze din țările terțe reprezintă un element central al securității aprovizionării cu gaze a Comunității, Comisia trebuie să coordoneze acțiunile privind țările terțe, cooperând cu producătorii și țările de tranzit pentru instituirea unor mecanisme pentru gestionarea situațiilor de criză și pentru a asigura Comunității un flux stabil de gaze. Comisia trebuie să aibă dreptul de a desfășura un grup operativ pentru a monitoriza fluxurile de gaze în situațiile de criză în interiorul Comunității, și, în consultare cu țările terțe implicate, în afara Comunității, iar în cazul în care o criză are loc din cauza dificultăților dintr-o țară terță, de a-și asuma un rol de mediere și facilitare.

(31) În februarie 2009 Consiliul Energie a ajuns la concluzia că transparența și fiabilitatea trebuie ameliorate printr-un schimb de informații pertinent între Comisie și țările membre privind relațiile energetice, care să includă acordurile de aprovizionare pe termen lung cu țările terțe, dar fără divulgarea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(32) Deoarece obiectivele acțiunii care vizează securitatea aprovizionării cu gaze în Comunitate nu pot fi realizate în mod satisfăcător numai de către statele membre și, prin urmare, din cauza dimensiunilor sau efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(33) Directiva 2004/67/CE trebuie abrogată.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește măsuri care vizează garantarea securității aprovizionării cu gaze astfel încât să asigure funcționarea corectă și continuă a pieței interne de gaze; regulamentul prevede definirea și atribuirea clară a responsabilităților, precum și coordonarea răspunsurilor de la nivelul statelor membre și al Comunității, atât în termeni de acțiune preventivă, cât și în ceea ce privește reacția la întreruperile efective ale aprovizionării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile din Directiva 2009/xxx/CE [11] („Directiva privind gazele naturale”) și din Regulamentul 2009/xxx/CE [12] („Regulamentul privind agenția”).

De asemenea, se aplică următoarele definiții:

(1) „consumatori protejați” înseamnă toți consumatorii casnici deja racordați la o rețea de distribuție a gazelor și, dacă statul membru respectiv decide astfel, întreprinderile mici și mijlocii, școlile și spitalele cu condiția ca acestea să fie deja racordate la o rețea de distribuție a gazelor;

(2) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea națională de reglementare sau autoritatea națională guvernamentală desemnată de statul membru drept responsabilă cu securitatea aprovizionării cu gaze. Aceasta nu aduce atingere dreptului statului membru de a alege să aloce anumite sarcini care decurg din prezentul regulament altor autorități decât autoritatea competentă. Aceste sarcini sunt îndeplinite sub supravegherea autorității competente și sunt specificate în planurile menționate la articolul 4.

Articolul 3

Responsabilitatea pentru securitatea aprovizionării cu gaze

1. Securitatea aprovizionării cu gaze este o sarcină a întreprinderilor din sectorul gazelor, a autorităților competente ale statelor membre, a consumatorilor industriali de gaze și a Comisiei, în domeniile lor de responsabilitate. Ea necesită un nivel ridicat de cooperare între acești actori.

2. Fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă responsabilă cu implementarea măsurilor de securitate a aprovizionării cu gaze prevăzute în prezentul regulament. Aceste măsuri includ evaluarea bienală a riscurilor, instituirea planurilor de acțiune preventivă și a planului de urgență, precum și monitorizarea continuă a securității aprovizionării cu gaze la nivel național. Autoritățile competente cooperează între ele pentru a evita o întrerupere a aprovizionării și pentru a limita daunele în cazul în care aceasta s-ar produce.

3. Fiecare stat membru notifică Comisiei autoritatea competentă desemnată cel târziu [până la 30 iunie 2010; în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare].

4. Comisia coordonează autoritățile competente la nivel comunitar prin intermediul Grupului de coordonare pentru gaz, în special în cazul unei urgențe comunitare.

5. Măsurile de asigurare a securității aprovizionării sunt clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile și nu denaturează în mod nejustificat concurența sau buna funcționare a pieței interne.

Articolul 4

Instituirea unui plan de acțiune preventivă și a unui plan de urgență

1. Cel târziu [până la 31 martie 2011; în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare], autoritatea competentă, după consultarea întreprinderilor din sectorul gazelor, a organizațiilor pertinente reprezentând interesele consumatorilor casnici și industriali și a autorității de reglementare în cazul în care aceasta este diferită de autoritatea competentă, instituie:

(a) un plan de acțiune preventivă conținând măsurile necesare pentru reducerea riscurilor identificate;

(b) un plan de urgență conținând măsurile care trebuie luate pentru a limita impactul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze.

2. Înainte de a adopta aceste planuri, autoritățile competente fac schimb de informații, se consultă reciproc și consultă Comisia pentru a se asigura că planurile și măsurile lor sunt coerente între ele la nivelul regional adecvat. Aceste consultări acoperă cel puțin interconexiunile, aprovizionarea transfrontalieră, înmagazinarea transfrontalieră și capacitatea fizică de a transporta gazele în ambele direcții.

3. În cursul procesului menționat la alineatul (2), Comisia poate recomanda la ce nivel regional să aibă loc schimbul de informații și consultările. Comisia, după consultarea Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze („ENTSO-G”) și a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic („ACER”), poate recomanda și instituirea unui plan comun la nivel regional.

4. Statele membre pot, de asemenea, decide să instituie planuri comune la nivel regional, în locul planurilor naționale separate sau în plus față de acestea.

5. Autoritatea competentă își publică planurile, inclusiv versiunile modificate în conformitate cu alineatul (6), și le notifică Comisiei fără întârziere.

6. În termen de șase luni de la notificarea planurilor de către autoritatea competentă, Comisia evaluează planurile tuturor statelor membre. Comisia consultă ENTSO-G, ACER, Grupul de coordonare pentru gaz și alte părți interesate cu privire la aceste planuri. În cazul în care Comisia consideră că un plan nu este eficace pentru a atenua riscurile identificate în evaluare, că nu este coerent cu scenariile de risc sau cu planurile altor state membre, sau că nu respectă dispozițiile prezentului regulament sau alte dispoziții ale legislației comunitare, ea solicită revizuirea planului.

În termen de două luni de la notificarea solicitării Comisiei, autoritatea competentă în cauză își modifică planul și notifică planul modificat Comisiei sau îi prezintă acesteia motivele pentru care nu este de acord cu solicitarea. În acest ultim caz, Comisia poate să își modifice sau retragă solicitarea.

Dacă în decursul a două luni Comisia decide să nu modifice și să nu își retragă solicitarea, autoritatea competentă respectă solicitarea Comisiei în termen de 3 luni de la notificarea deciziei Comisiei.

Articolul 5

Conținutul planului de acțiune preventivă

1. Planul de acțiune preventivă conține:

(a) măsurile care vizează respectarea standardelor privind infrastructura și aprovizionarea, prevăzute la articolele 6 și 7; aceste măsuri includ cel puțin planificarea pentru respectarea standardului N-1, pentru atingerea volumelor și capacităților necesare pentru a aproviziona consumatorii protejați în timpul perioadelor definite de cerere ridicată, măsurile legate de cerere și obligațiile impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și altor organisme pertinente;

(b) evaluarea riscurilor prevăzută la articolul 8;

(c) măsurile preventive pentru gestionarea riscurilor identificate;

(d) informațiile privind obligațiile de serviciu public pertinente.

2. Planul de acțiune preventivă, în special acțiunile care vizează atingerea standardelor privind infrastructura prevăzute la articolul 6, se bazează pe planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani elaborat de ENTSO-G [13] și este compatibil cu acesta.

3. Planul de acțiune preventivă ia în considerare eficacitatea economică, efectele asupra funcționării pieței interne a energiei și impactul asupra mediului.

4. Planul de acțiune preventivă se actualizează la fiecare doi ani.

Articolul 6

Standarde privind infrastructura

1. Cel târziu [până la 31 martie 2014; în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare] autoritatea competentă ia măsuri pentru ca, în cazul avarierii infrastructurii principale de aprovizionare cu gaze, infrastructura rămasă (N-1) să aibă capacitatea de a furniza volumul necesar de gaze pentru a satisface cererea totală de gaze din zona luată în calcul pentru o perioadă de 60 de zile de cerere de gaze excepțional de mare pe timpul celei mai reci perioade constatate statistic la fiecare 20 de ani.

2. Ca urmare a recomandării Comisiei menționate la articolul 4 alineatul (3) sau în situația menționată la articolul 4 alineatul (4), obligația prevăzută la alineatul (1) poate fi îndeplinită la nivel regional. Standardul N-1 este considerat ca fiind respectat și în cazul în care autoritatea competentă demonstrează în planul de acțiune preventivă menționat la articolul 5 că o întrerupere a aprovizionării poate fi compensată în mod suficient și în timp util prin măsuri legate de cerere.

3. Se utilizează metodologia de calculare a standardului N-1 prevăzută în anexa I. Aceasta trebuie să ia în considerare configurația rețelei și fluxurile reale de gaze, precum și prezența capacităților de producție și înmagazinare. Zona luată în calcul menționată în anexa I se extinde la nivelul regional adecvat, dacă este cazul.

4. Fiecare autoritate competentă raportează fără întârziere Comisiei orice nerespectare a standardului N-1.

5. Operatorii de sisteme de transport furnizează capacitatea fizică permanentă pentru transportul gazelor în ambele direcții în toate interconexiunile în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care, la cererea autorității competente, Comisia decide că o capacitate suplimentară de flux bidirecțional nu ar ameliora securitatea aprovizionării niciunui stat membru. O astfel de decizie poate fi revizuită în cazul în care circumstanțele se schimbă. Nivelul capacității de flux bidirecțional trebuie obținut în mod rentabil și trebuie să ia în considerare cel puțin capacitatea necesară satisfacerii standardelor de aprovizionare, stabilite la articolul 7. În decursul perioadei respective de doi ani, operatorul de sisteme de transport al gazelor adaptează funcționarea sistemului de transport în ansamblul său pentru a permite fluxurile de gaze bidirecționale.

6. Statele membre se asigură că toate noile infrastructuri de transport garantează securitatea aprovizionării, dispunând de un număr suficient de puncte de intrare și de ieșire, și contribuie la dezvoltarea unui sistem bine conectat.

7. În cadrul aprobării tarifelor, în conformitate cu articolul 41 alineatul (8) din Directiva […/…/CE], autoritățile naționale de reglementare iau în considerare costurile respectării standardului N-1 și costurile furnizării unei capacități fizice permanente pentru transportul gazelor în ambele direcții. În cazul costurilor angajate în mai multe state membre, autoritățile naționale de reglementare ale tuturor statelor implicate decid împreună modul în care sunt alocate costurile. Se aplică articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/….

Articolul 7

Standarde de aprovizionare

1. Autoritatea competentă ia măsurile care vizează asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați din statul membru în cazul:

a) unor temperaturi extrem de scăzute pentru o perioadă de vârf de șapte zile, constatate statistic la fiecare 20 de ani; și

b) a oricărei perioade de 60 de zile în care cererea de gaze este excepțional de mare, pe timpul perioadelor climatice cele mai reci, constatate statistic la fiecare 20 de ani.

2. Autoritatea competentă ia măsuri pentru asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați pentru o perioadă de 60 de zile și în eventualitatea unei situații de urgență definite la articolul 9 alineatul (2). Autoritatea competentă depune eforturi pentru a menține aprovizionarea consumatorilor protejați pentru atâta vreme cât este nevoie.

3. Obligațiile impuse întreprinderilor din sectorul gazelor pentru respectarea standardelor de aprovizionare prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt nediscriminatorii și nu impun sarcini nejustificate noilor operatori de pe piață și micilor întreprinderi.

4. Autoritatea competentă permite întreprinderilor din sectorul gazelor să respecte aceste criterii la nivel regional sau comunitar și nu impune respectarea acestor standarde pe baza unor infrastructuri localizate în exclusivitate pe teritoriul său.

5. Autoritatea competentă se asigură că stabilirea condițiilor de aprovizionare a consumatorilor protejați nu aduce niciun prejudiciu bunei funcționări a pieței interne de gaze și că prețul acestei aprovizionări respectă valoarea de piață a produsului.

Articolul 8

Evaluarea riscurilor

1. [Până la 30 septembrie 2010; în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare] fiecare autoritate competentă evaluează pe deplin riscurile la care este expusă securitatea aprovizionării cu gaze în statul său membru, prin:

a) utilizarea standardelor menționate la articolele 6 și 7;

b) luarea în considerare a tuturor circumstanțelor naționale și regionale pertinente;

c) luarea în calcul a mai multor scenarii de cerere excepțional de mare și de întrerupere a aprovizionării, cum ar fi avaria infrastructurilor principale de transport, a depozitelor, a terminalelor GNL și întreruperile aprovizionării de către furnizori din țări terțe;

d) identificarea interacțiunii și a corelării riscurilor cu alte state membre.

2. Întreprinderile din sectorul gazelor naturale, organizațiile pertinente reprezentând interesele consumatorilor casnici și industriali și autoritatea de reglementare, în cazul în care aceasta este diferită de autoritatea competentă, cooperează și furnizează toate informațiile necesare pentru evaluarea riscurilor.

3. Evaluarea riscurilor se repetă la fiecare doi ani, înainte de data de 30 septembrie din anul respectiv.

Articolul 9

Planul de urgență și nivelurile de criză

1. Planul de urgență:

(1) se bazează pe nivelurile de criză stabilite la alineatul (2);

(2) definește rolul și responsabilitățile întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și ale consumatorilor industriali, precum și interacțiunea acestora cu autoritatea competentă, și, acolo unde cazul, cu autoritatea de reglementare;

(3) definește rolul și responsabilitățile autorității competente;

(4) stabilește procedurile detaliate care trebuie urmate pentru fiecare nivel de criză, inclusiv planurile corespunzătoare pentru schimburile de informații;

(5) desemnează un manager sau o echipă de criză și definește rolul acestora;

(6) identifică contribuția măsurilor bazate pe mecanismele pieței enumerate în anexa II pentru gestionarea situației în caz de alertă și pentru ameliorarea situației în caz de urgență;

(7) identifică contribuția măsurilor care nu au la bază mecanismele pieței, planificate sau care urmează a fi implementate în cazul nivelului de urgență, enumerate în anexa III, evaluează gradul în care utilizarea măsurilor care nu au la bază mecanismele pieței este necesară pentru a face față crizei și efectele acestora și definește procedurile pentru implementarea lor;

(8) descrie mecanismele utilizate pentru cooperarea cu alte state membre pentru fiecare nivel de criză;

(9) detaliază obligațiile de raportare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în cazul nivelurilor de alertă și de urgență;

(10) prezintă o listă cu acțiunile predefinite pentru punerea la dispoziție a gazelor în cazul unei situații de urgență, inclusiv mecanismele de compensare și acordurile comerciale dintre părțile implicate în aceste acțiuni. Astfel de acțiuni presupun, de exemplu, acorduri transfrontaliere între statele membre și/sau întreprinderile din sectorul gazelor naturale.

2. Cele trei niveluri de criză principale sunt următoarele:

(1) nivelul de alertă timpurie (alertă timpurie): în cazul în care există informații concrete, sigure și fiabile, obținute eventual printr-un mecanism de alertă timpurie, conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar afecta condițiile de aprovizionare;

(2) nivelul de alertă (alertă): în cazul unei întreruperi a aprovizionării sau a unei cereri excepțional de mari, când piața este încă în măsura să soluționeze situația fără intervenția autorității competente;

(3) nivelul de urgență (urgență): în cazul unei cereri excepțional de mari sau al unei întreruperi a aprovizionării prin sau de la infrastructura sau sursa principală și când există riscul credibil ca standardele de aprovizionare a consumatorilor protejați să nu mai poată fi respectate numai prin instrumentele bazate pe mecanismele pieței.

3. Planul de urgență garantează că accesul transfrontalier la depozitele de înmagazinare este menținut și în caz de urgență. Planul de urgență nu introduce nicio măsură nejustificată de restricționare a fluxului de gaze între țări.

4. În cazul în care declară vreunul dintre nivelurile de criză, autoritatea competentă informează imediat Comisia și pune la dispoziția acesteia toate informațiile necesare. În cazul unei urgențe care ar putea genera o cerere de asistență din partea UE și a statelor sale membre, autoritatea competentă a statului membru în cauză informează fără întârziere Centrul de monitorizare și informare în materie de protecție civilă al Comisiei.

5. În cazul în care declară o situație de urgență, autoritatea competentă aplică acțiunile predefinite indicate în planul său de urgență și informează imediat Comisia, în special cu privire la acțiunile pe care intenționează să le întreprindă în conformitate cu articolul 9 alineatul (1). Comisia poate convoca Grupul de coordonare pentru gaz.

6. Comisia verifică, în termen de o săptămână, dacă declararea situației de urgență este justificată și dacă aceasta nu impune o sarcină excesivă asupra întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și a funcționării pieței interne. Comisia poate, în special, solicita autorității competente modificarea măsurilor care impun o sarcină excesivă asupra întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și anularea declarației sale referitoare la situația de urgență, în cazul în care consideră că aceasta nu este sau nu mai este justificată.

Articolul 10

Măsuri în caz de urgență comunitară

1. Comisia poate declara o urgență comunitară la cererea unei autorități competente sau în cazul în care Comunitatea pierde mai mult de 10% din importul său zilnic de gaze din țări terțe, conform calculelor ENTSO-G. Comisia declară o urgență comunitară în cazul în care mai multe autorități competente au declarat o situație de urgență și după verificarea prevăzută la articolul 9 alineatul (6). Ea poate declara urgența comunitară pentru regiuni geografice afectate în mod special, care cuprind mai multe state membre.

2. Comisia convoacă Grupul de coordonare pentru gaz imediat după declararea urgenței comunitare.

3. Într-o situație de urgență comunitară, Comisia coordonează acțiunile autorităților competente. Comisia asigură, în special, schimbul de informații, coerența și eficacitatea acțiunilor de la nivelul statelor membre și regional față de cele de la nivel comunitar și coordonează acțiunile față de țările terțe. Comisia poate convoca un grup de gestionare a crizei compus, în special, din reprezentanți ai sectorului și ai statelor membre vizate de situația de urgență.

4. În cazul în care consideră că, într-o situație de urgență comunitară, o acțiune întreprinsă de o autoritate competentă sau de o întreprindere din sectorul gazelor naturale nu este adecvată pentru a face față urgenței, sau amenință în mod grav situația dintr-un alt stat membru, Comisia solicită autorității competente sau întreprinderii să își modifice acțiunea.

În termen de trei zile de la notificarea solicitării Comisiei, autoritatea competentă în cauză își modifică acțiunea și informează Comisia sau îi prezintă acesteia motivele pentru care nu este de acord cu solicitarea. În acest ultim caz, Comisia poate să își modifice sau retragă solicitarea.

Dacă în decursul a trei zile Comisia decide să nu modifice sau să nu își retragă solicitarea, autoritatea competentă se conformează fără întârziere solicitării Comisiei.

5. Autoritatea competentă sau întreprinderea din sectorul gazelor naturale nu introduce, în niciun moment, nicio măsură de restricționare a fluxului de gaze din piața internă.

6. Într-o situație de urgență comunitară, statele membre se asigură că accesul transfrontalier la depozitele de înmagazinare este menținut și nu introduc nicio dispoziție legală care să restricționeze în mod nejustificat fluxurile de gaze spre piețele afectate.

7. Comisia întocmește o listă permanentă de rezervă pentru grupul operativ de monitorizare, compus din experți ai sectorului și reprezentanți ai Comisiei. Misiunea de monitorizare a acestui grup operativ poate fi desfășurată atunci când este necesar, pentru a monitoriza și raporta fluxurile de gaze din interiorul și din afara Comunității, în cooperare cu țările furnizoare și de tranzit.

8. Autoritatea competentă pune la dispoziția Centrului de monitorizare și informare în materie de protecție civilă informațiile privind orice nevoie de asistență. Centrul de monitorizare și informare în materie de protecție civilă al Comisiei evaluează situația globală și emite avize cu privire la asistența care trebuie acordată statelor membre celor mai afectate și, atunci când este cazul, țărilor terțe.

Articolul 11

Grupul de coordonare pentru gaz

1. Se instituie un Grup de coordonare pentru gaz pentru a facilita coordonarea măsurilor privind securitatea aprovizionării. Grupul este compus din reprezentanți ai autorităților competente, ai ACER, ai ENTSO-G, ai organelor reprezentative ale sectorului și ai consumatorilor afectați. Comisia decide alcătuirea grupului, asigurând reprezentativitatea acestuia și prezidează grupul. Grupul își stabilește propriul regulament de procedură.

2. Grupul de coordonare pentru gaz asistă Comisia, în special în ceea ce privește problemele legate de:

(a) securitatea aprovizionării cu gaze, în orice moment și în special în situații de urgență;

(b) toate informațiile relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze la nivel național, regional și comunitar;

(c) cele mai bune practici și eventuale orientări pentru toate părțile implicate;

(d) nivelul securității aprovizionării, valorile de referință și metodologiile de evaluare;

(e) scenariile naționale, regionale și comunitare și testarea nivelelor de pregătire;

(f) coordonarea măsurilor de gestionare a situației de urgență în interiorul Comunității, în țările semnatare ale Tratatului de instituire a Comunității Energiei și cu țările terțe;

(g) implementarea planurilor;

(h) asistența de care au nevoie statele membre cele mai afectate.

3. Comisia convoacă Grupul de coordonare pentru gaz în mod regulat.

Articolul 12

Schimbul de informații

1. În timpul situației de urgență, autoritatea competentă trebuie să dispună zilnic în special de informațiile următoare:

(a) previziuni pentru următoarele trei zile ale cererii zilnice de gaze și ale aprovizionării zilnice cu gaze;

(b) fluxul de gaze orar la toate punctele de intrare și ieșire transfrontaliere, precum și la toate punctele care racordează o instalație de producție la rețea, la depozite, la instalațiile de GNL, în milioane de m3 pe zi;

(c) perioada, exprimată în zile, pentru care este posibilă asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați.

2. În cazul unei urgențe comunitare, Comisia are dreptul de a solicita autorității competente să îi furnizeze fără întârziere cel puțin:

(a) informațiile prevăzute la alineatul (1);

(b) informațiile privind măsurile planificate care urmează a fi luate și măsurile deja implementate de autoritatea competentă pentru atenuarea situației de urgență, precum și eficacitatea acestora;

(c) cererile referitoare la măsuri suplimentare care trebuie luate de alte autorități competente;

(d) măsurile implementate la cererea altor autorități competente.

3. Autoritățile competente și Comisia garantează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

4. Autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei informații privind desfășurarea planului de urgență și măsurile luate.

5. După o situație de urgență, autoritatea competentă furnizează Comisiei, fără întârziere, o evaluare detaliată a situației de urgență și a eficacității măsurilor implementate, inclusiv evaluarea impactului economic al urgenței, a impactului utilizării altor combustibili asupra nivelurilor emisiilor, a impactului asupra sectorului electricității și evaluarea asistenței furnizate Comunității și statelor sale membre și/sau primite de la acestea.

6. Cel târziu [până la 30 septembrie 2010; în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare], pentru a permite Comisiei să evalueze situația securității aprovizionării la nivel comunitar:

a) statele membre transmit Comisiei acordurile interguvernamentale existente semnate cu țări terțe care au un impact asupra dezvoltării infrastructurilor de gaze și aprovizionării cu gaze; înainte de încheierea unor noi acorduri interguvernamentale, statele membre informează Comisia pentru a evalua respectarea de către acestea a legislației privind piața internă;

b) întreprinderile din sectorul gazelor naturale transmit Comisiei următoarele detalii ale contractelor încheiate cu furnizori din țări terțe:

- durata contractului și dispozițiile referitoare la prelungirea acestuia;

- volumele totale contractate pe bază anuală și volumul mediu lunar;

- flexibilitatea volumelor contractate, inclusiv dispozițiile legate de obligațiile de tip „take-or-pay”.

- punctele de furnizare contractate.

Articolul 13

Monitorizarea securității aprovizionării și raportarea

1. Pe lângă obligațiile de monitorizare și raportare prevăzute la articolul 5 din Directiva privind gazele naturale, autoritatea competentă publică și transmite Comisiei, înainte de data de 31 iulie a fiecărui an, un raport care conține următoarele date:

(a) calculul indicatorului N-1 și datele necesare acestui calcul, progresul realizat în ceea ce privește investițiile necesare pentru a respecta standardul N-1, dificultățile specifice țării întâlnite în cadrul implementării noilor soluții alternative;

(b) sumele anuale, duratele și țările furnizoare acoperite de contracte de import de gaze;

(c) capacitatea maximă de interconectare a fiecărui punct de intrare și de ieșire în/din sistemele de gaze;

(d) principalele elemente ale acordurilor interguvernamentale pertinente semnate cu țări terțe.

2. Autoritățile competente și Comisia garantează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Articolul 14

Monitorizare

Până la […] Comisia, în urma evaluării planurilor notificate și după consultarea Grupului de coordonare pentru gaz, formulează concluzii cu privire la mijloacele posibile de ameliorare a securității aprovizionării la nivel comunitar și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la implementarea prezentului regulament. Raportul include, dacă este cazul, recomandări pentru ameliorarea prezentului regulament.

Articolul 15

Abrogare

Directiva 2004/67/CE se abrogă.

Articolul 16

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I: CALCULAREA INDICATORULUI N-1

1. Calcularea indicatorului N-1

Indicatorul N-1 descrie capacitatea infrastructurilor de gaze de a răspunde cererii maxime de gaze a zonei luate în calcul în cazul avarierii infrastructurii principale.

„Zonă luată în calcul” înseamnă regiunea geografică pentru care se calculează aplicarea indicatorului N-1.

Capacitatea tehnică [14] a tuturor celorlalte infrastructuri de aprovizionare cu gaze disponibile în cazul avarierii infrastructurii principale trebuie să fie cel puțin egală cu cererea totală de gaze pentru zona luată în calcul, pentru o perioadă de 60 de zile de cerere de gaze excepțional de mare pe timpul celei mai reci perioade constatate statistic la fiecare 20 de ani. Indicatorul N-1, calculat conform formulei de mai jos, trebuie să fie cel puțin egal cu 100%.

……………………….IPm+Pm+Sm+LNGm – Im -Tout

N-1[%] = --------------------------------------------- * 100, N-1 ≥ 100%

……………………………………….Dmax

Definiții necesare pentru calcularea indicatorului N-1:

Definiții privind oferta

IPm – capacitatea tehnică maximă a conductelor de import (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma capacităților tehnice maxime ale conductelor de gaze care aprovizionează cu gaze zona luată în calcul.

Pm – capacitatea maximă de producție (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma ratelor posibile de producție din zona luată în calcul ale tuturor instalațiilor de producție a gazelor luând în considerare elemente critice precum recuperarea zăcămintelor;

Sm – capacitatea de extracție în perioada de criză (în milioane de m3 pe zi) înseamnă rata maximă de extracție din toate depozitele din zona luată în calcul care poate fi menținută pe timpul fiecăreia din cele 60 de zile ale perioadei de întrerupere a aprovizionării. Această rată poate fi stabilită prin combinarea ratelor de extracție din diferite tipuri de depozite din zona luată în calcul utilizate în perioada de 60 de zile.

LNGm – capacitatea maximă a instalațiilor GNL (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma capacităților maxime posibile ale tuturor terminalelor GNL pentru lichefierea gazelor naturale sau importul, descărcarea, serviciile auxiliare, depozitarea temporară și regazeificarea GNL, luând în considerare elemente critice precum disponibilitatea capacităților maxime ale navelor și de înmagazinare și capacitatea tehnică de extracție, care furnizează gaze într-o perioadă de 60 de zile pentru zona luată în calcul.

Im – capacitatea infrastructurii principale de gaze (în milioane de m3 pe zi), care aprovizionează zona luată în calcul cu cea mai mare parte a gazelor.

În cazul în care zona luată în calcul dispune de o capacitate de transport de la mai multe conducte sau puncte de intrare și nu este infrastructura principală (Ipm ≠ Im), capacitatea de transport rămasă a zonei luate în calcul trebuie să fie, la rândul ei, scăzută din numărător.

Tout – capacitatea de transport al fluxului de ieșire (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma capacităților tehnice rămase pentru transportul gazelor în zona luată în calcul în cazul unei avarii a infrastructurii principale.

Calculul cererii

Dmax – înseamnă capacitatea de a satisface cererea zilnică de gaze corespunzătoare pentru zona luată în calcul, legată de ziua cea mai friguroasă cu o cerere de gaze excepțional de mare, constatată statistic la fiecare 20 de ani.

ANEXA II: LISTA MĂSURILOR BAZATE PE MECANISMELE PIEȚEI VIZÂND SECURITATEA APROVIZIONĂRII CU GAZE

În cadrul elaborării planurilor de acțiuni preventive și a planurilor de urgență, autoritatea competentă ia în considerare următoarea listă indicativă și neexhaustivă de măsuri:

ofertă

· flexibilitate sporită a producției

· flexibilitate sporită a importului

· depozite comerciale de gaze – capacitatea de extracție și volumul gazelor înmagazinate

· capacitatea terminalului GNL și capacitatea maximă de extracție

· diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare

· fluxuri inversate

· expedierea coordonată de către operatorii de sisteme de transport

· contracte pe termen lung și pe termen scurt

· investiții în infrastructură

· aranjamente contractuale vizând asigurarea securității aprovizionării cu gaze

cerere

· contracte care pot fi întrerupte

· posibilitatea utilizării altor combustibili - combustibili alternativi de rezervă în instalațiile industriale și de producere a energiei

· eficiență sporită

· utilizarea sporită a surselor de energie regenerabile

ANEXA III: LISTA MĂSURILOR CARE NU AU LA BAZĂ MECANISME ALE PIEȚEI DESTINATE ASIGURĂRII SECURITĂȚII APROVIZIONĂRII CU GAZE

În cadrul elaborării planurilor de acțiuni preventive și a planurilor de urgență, autoritatea competentă ia în considerare, numai în cazul unei situații de urgență, contribuția următoarelor măsuri :

ofertă

· înmagazinarea strategică de gaze

· utilizarea forțată a altor combustibili

· utilizarea depozitelor de combustibili alternativi (de exemplu, în conformitate cu obligația deținerii unor stocuri de țiței de 90 de zile)

· utilizarea energiei electrice generate din alte surse decât gazele naturale

cerere

· mai multe măsuri de reducere obligatorie a cererii

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

Scopul prezentului document este de a însoți și de a completa expunerea de motive. Astfel, la utilizarea prezentei fișe financiare legislative, fără a aduce atingere lizibilității acesteia, este necesar să se evite, pe cât posibil, repetarea informațiilor din expunerea de motive. Înainte de completarea formularului, vă rugăm să consultați orientările elaborate pentru a oferi îndrumare și clarificări privind punctele de mai jos.

1. TITLUL PROPUNERII:

„Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze” (activitate legată de misiuni ale experților în monitorizare)

2. CADRU ABM / ABB (gestionarea/stabilirea bugetului pe activități)

Domeniul (domeniile) de politică în cauză și activitatea (activitățile) asociată (asociate):

06: Energie și transport

06 04: Surse convenționale și regenerabile de energie

3. LINII BUGETARE

3.1. Linii bugetare [linii operaționale și linii conexe de asistență tehnică și administrativă (foste linii BA)], inclusiv titlurile acestora:

06 01 01: Cheltuieli cu personalul în activitate din domeniul politic „Energie și transport”

06 04 03: Securitatea aprovizionării cu energie convențională

06 01 02: Cheltuieli externe și alte cheltuieli de gestionare pentru sprijinirea domeniului politic „Energie și transport”

3.2. Durata acțiunii și a implicațiilor financiare:

Început: 2010 Sfârșit: nu s-a determinat încă.

3.3. Caracteristici bugetare (se adaugă rânduri, dacă este cazul):

Linie bugetară | Natura cheltuielilor | Nouă | Contribuție AELS | Contribuție țări candidate | Rubrica PF |

06.01.01 | Neobligatorii | Nediferențiate [15] | NU | NU | NU | Nr. 5 |

06.04.03 | Neobligatorii | Diferențiate | NU | NU | NU | Nr. 1a |

06.01.02 | Neobligatorii | Nediferențiate | NU | NU | NU | Nr. 5 |

4.

SINTEZA RESURSELOR

4.1. Resurse financiare

4.1.1. Sinteza creditelor de angajament (CA) și a creditelor de plată (CP)

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Natura cheltuielii | Secțiunea nr. | | Anul n | n + 1 | n + 2 | n + 3 | n + 4 | n + 5 și anii urm. | Total |

Cheltuieli operaționale [16] | | | | | | | | |

Credite de angajament (CA) | 8.1 | a | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 3 |

Credite de plată (CP) | | b | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 3 |

Cheltuieli administrative incluse în suma de referință [17] | | | | |

Asistență tehnică și administrativă – ATA (CND) | 8.2.4 | c | | | | | | | |

SUMA TOTALĂ DE REFERINȚĂ | | | | | | | |

Credite de angajament | | a+c | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 3 |

Credite de plată | | b+c | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 0,5 | 3 |

Cheltuieli administrative neincluse în suma de referință [18] | | |

Resurse umane și cheltuieli conexe (CND) | 8.2.5 | d | 0.244 | 0.244 | 0.244 | 0.244 | 0.244 | 0.244 | 1.464 |

Costuri administrative, altele decât resursele umane și costurile conexe, neincluse în suma de referință (CND) | 8.2.6 | e | 0.15 | 0.15 | 0.15 | 0.15 | 0.15 | 0.15 | 0.9 |

Costul financiar indicativ total al acțiunii

TOTAL CA, inclusiv costul resurselor umane | | a+c+d+e | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 5,364 |

TOTAL CP, inclusiv costul resurselor umane | | b+c+d+e | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 0,89 | 5,364 |

Detalii privind cofinanțarea

În cazul în care propunerea prevede o cofinanțare din partea statelor membre sau a altor organisme (a se specifica), este necesar să se furnizeze o estimare a nivelului cofinanțării în tabelul de mai jos (se pot adăuga rânduri suplimentare în cazul în care se prevede participarea mai multor organisme la cofinanțare):

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Organism cofinanțator | | Anul n | n + 1 | n + 2 | n + 3 | n + 4 | n + 5 și anii urm. | Total |

…………………… | f | | | | | | | |

TOTAL CA, inclusiv cofinanțare | a+c+d+e+f | | | | | | | |

4.1.2. Compatibilitatea cu programarea financiară

x Propunerea este compatibilă cu programarea financiară existentă.

Propunerea duce la reprogramarea rubricii respective din perspectivele financiare.

Propunerea poate necesita aplicarea dispozițiilor Acordului interinstituțional [19] (referitoare la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea perspectivelor financiare).

4.1.3. Implicațiile financiare asupra veniturilor

x Propunerea nu are implicații financiare asupra veniturilor

Propunerea are implicații financiare – efectul asupra veniturilor este următorul:

Notă: toate precizările și observațiile privind metoda de calcul al efectului asupra veniturilor trebuie incluse într-o anexă separată.

milioane EUR (cu o zecimală)

| | Anterior acțiunii [Anul n-1] | | Situația după acțiune |

Linie bugetară | Venituri | | | [Anul n] | [n+1] | [n+2] | [n+3] | [n+4] | [n+5] [20] |

| a) Venituri în valori absolute | | | | | | | | |

| b) Modificarea veniturilor | | | | | | | | |

(Se descrie fiecare linie bugetară de venituri afectată, adăugând numărul corespunzător de rânduri în tabel în cazul în care sunt afectate mai multe linii bugetare.)

4.2. Resurse umane în echivalent normă întreagă (ENI) (inclusiv funcționari, personal temporar și extern) - a se vedea detaliile de la punctul 8.2.1.

Necesar anual | Anul n | n + 1 | n + 2 | n + 3 | n + 4 | n + 5 și anii urm. |

Număr total de resurse umane | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 |

5. CARACTERISTICI ȘI OBIECTIVE

În expunerea de motive se solicită precizări privind contextul propunerii. Prezenta secțiune a fișei financiare legislative trebuie să conțină următoarele informații suplimentare:

5.1. Obiective de îndeplinit pe termen scurt sau lung

După cum se propune în „Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze”, Comisia înființează un grup operativ de monitorizare permanentă, format din experți ai sectorului și reprezentanți ai Comisiei. Misiunea de monitorizare a acestui grup operativ va fi desfășurată în cazul unei întreruperi sau când există riscul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze, pentru a monitoriza și raporta fluxurile de gaze din interiorul sau din afara Uniunii Europene, în cooperare cu țările furnizoare și de tranzit.

5.2. Valoarea adăugată a implicării comunitare, coerența propunerii cu alte instrumente financiare și eventuala sinergie

După cum a demonstrat recenta criză a gazelor din ianuarie 2009, problema securității aprovizionării cu gaze nu poate fi gestionată numai prin inițiative la nivelul statelor membre. Implicarea Comunității este necesară pentru a asigura o acțiune coordonată în cadrul Uniunii în scopul minimizării impactului crizei precum și pentru a implementa inițiative coerente în raport cu țările furnizoare și de tranzit.

5.3. Obiective, rezultate preconizate și indicatori aferenți acestora care fac obiectul propunerii în cadrul gestionării pe activități (ABM)

După cum a reieșit din criza gazelor din ianuarie 2009, Comunitatea trebuie să dispună de un instrument prin intermediul căruia să poată desfășura, foarte rapid, o echipă de monitorizare care să includă experți din sector și să asiste funcționarii Comisie în perioadele de criză a gazelor.

5.4. Modalități de punere în aplicare (cu titlu indicativ)

Indicați mai jos modalitatea (modalitățile) [21] de punere în aplicare aleasă (alese).

X Gestionare centralizată

x direct de către Comisie

ٱ indirect, prin delegare către:

ٱ agenții executive

ٱ organisme instituite de Comunități, prevăzute la articolul 185 din regulamentul financiar

ٱ organisme publice naționale/organisme cu misiune de serviciu public

ٱ Gestionare repartizată sau descentralizată

ٱ cu state membre

ٱ cu țări terțe

ٱ Gestionare în comun cu organizații internaționale (de precizat)

Observații:

6.

MONITORIZARE ȘI EVALUARE

6.1. Sistem de monitorizare

Activitatea echipei de monitorizare este evaluată și face obiectul unui raport realizat în fiecare an.

6.2. Evaluare

6.2.1. Evaluare ex-ante

Nu se aplică.

6.2.2. Măsuri luate în urma unei evaluări interimare/ex-post (lecții învățate din experiențe anterioare similare)

Nu se aplică.

6.2.3. Condițiile și frecvența evaluărilor viitoare

Nu se aplică.

7. MĂSURI ANTIFRAUDĂ

Activitatea de monitorizare va fi evaluată o dată pe an și se vor elabora rapoarte. Activitatea echipei de monitorizare va face obiectul unor măsuri standard de control antifraudă implementate de Comisie.

8. DETALII PRIVIND RESURSELE

8.1. Obiectivele propunerii din punctul de vedere al costurilor financiare

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

(Se indică denumirea obiectivelor, acțiunilor și realizărilor) | Tipul realizării | Costul mediu | Anul n | Anul n+1 | Anul n+2 | Anul n+3 | Anul n+4 | Anul n+5 și anii urm. | TOTAL |

| | | Nr. de realizări | Cost total | Nr. de realizări | Cost total | Nr. de realizări | Cost total | Nr. de realizări | Cost total | Nr. de realizări | Cost total | Nr. de realizări | Cost total | Nr. de realizări | Cost total |

OBIECTIVUL OPERAȚIONAL NR. 1 [22]... | | | | | | | | | | | | | | | | |

Acțiunea 1 misiunea echipei de monitorizare | Plata aferentă misiunilor experților (se preconizează 10 misiuni de 50 de zile fiecare) | | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 50 | 2,5 |

- Realizarea 1 | | | | | | | | | | | | | | | | |

- Realizarea 2 | | | | | | | | | | | | | | | | |

Acțiunea 2………………. | | | | | | | | | | | | | | | | |

- Realizarea 1 | | | | | | | | | | | | | | | | |

Subtotal Obiectivul 1 | | | | | | | | | | | | | | | | |

OBIECTIVUL OPERAȚIONAL NR. 21……… | | | | | | | | | | | | | | | | |

Acțiunea 1………………. | | | | | | | | | | | | | | | | |

- Realizarea 1 | | | | | | | | | | | | | | | | |

Subtotal Obiectivul 2 | | | | | | | | | | | | | | | | |

OBIECTIVUL OPERAȚIONAL NR. n1……… | | | | | | | | | | | | | | | | |

Subtotal Obiectivul n | | | | | | | | | | | | | | | | |

COST TOTAL | | | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 10 | 0,5 | 50 | 2,5 |

8.2. Cheltuieli administrative

8.2.1. Numărul și tipul resurselor umane

Tipuri de posturi | | Personal care urmează să fie alocat pentru gestionarea acțiunii prin utilizarea resurselor existente și/sau suplimentare (număr de posturi/ENI) |

| | Anul n | Anul n+1 | Anul n+2 | Anul n+3 | Anul n+4 | Anul n+5 |

Funcționari sau agenți temporari [23] (XX 01 01) | A*/AD | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 |

| B*, C*/AST | | | | | | |

Personal finanțat [24] prin articolul XX 01 02 | | | | | | |

Alte tipuri de personal [25] finanțat prin articolul XX 01 04/05 | | | | | | |

TOTAL | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 |

8.2.2. Descrierea sarcinilor care decurg din acțiune

Realizarea de misiuni de monitorizare în statele membre și/sau țări terțe atunci când este necesar din cauza unor crize ale gazelor. Rezultatele misiunii vor fi raportate statelor membre prin intermediul rapoartelor de misiune și în reuniunile Grupului de coordonare pentru gaz.

8.2.3. Originea resurselor umane (statutare)

(În cazul în care se indică mai multe origini, se precizează numărul posturilor corespunzătoare fiecăreia dintre acestea)

x Posturi alocate în prezent pentru gestionarea programului care urmează să fie înlocuite sau prelungite

Posturi prealocate în cadrul exercițiului financiar SPA/PPB pentru anul n

Posturi care urmează să fie solicitate în cadrul următoarei proceduri SPA/PPB

Posturi care urmează să fie redistribuite pe baza resurselor existente în cadrul serviciului în cauză (redistribuire internă)

Posturi necesare pentru anul n, dar care nu sunt prevăzute în cadrul SPA/PPB pentru anul în cauză

8.2.4.

Alte cheltuieli administrative incluse în suma de referință (XX 01 04/05 – Cheltuieli de gestiune administrativă)

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Linie bugetară(nr. și denumire) | Anul n | Anul n+1 | Anul n+2 | Anul n+3 | Anul n+4 | Anul n+5 și anii urm. | TOTAL |

1 Asistență tehnică și administrativă (inclusiv costurile cu personalul aferente) | | | | | | | |

Agenții executive [26] | | | | | | | |

Alte tipuri de asistență tehnică și administrativă | | | | | | | |

- intra muros | | | | | | | |

- extra muros | | | | | | | |

Total Asistență tehnică și administrativă | | | | | | | |

8.2.5. Costuri financiare ale resurselor umane și costuri conexe neincluse în suma de referință.

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Tip de resurse umane | Anul n | Anul n+1 | Anul n+2 | Anul n+3 | Anul n+4 | Anul n+5 și anii urm. |

Funcționari și agenți temporari (XX 01 01) | 0,244 | 0,244 | 0,244 | 0,244 | 0,244 | 0,244 |

Personal finanțat prin articolul XX 01 02 (auxiliari, END, agenți contractuali etc.)(se indică linia bugetară) | | | | | | |

Costul total al resurselor umane și costuri conexe (neincluse în suma de referință) | 0,244 | 0,244 | 0,244 | 0,244 | 0,244 | 0,244 |

Calcul – Funcționari și agenți temporari

Se face trimitere la punctul 8.2.1. dacă este cazul

2 AD ENI ( echivalent normă întreagă) 122 000 €/funcționar/an* 2= 244 000 €

Calcul – Personal finanțat prin articolul XX 01 02

Se face trimitere la punctul 8.2.1. dacă este cazul

Alte cheltuieli administrative neincluse în suma de referințămilioane EUR (cu 3 zecimale) |

| Anul n | Anul n+1 | Anul n+2 | Anul n+3 | Anul n+4 | Anul n+5și anii urm. | TOTAL |

XX 01 02 11 01 – Misiuni | | | | | | | |

XX 01 02 11 02 – Reuniuni și conferințe | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,9 |

XX 01 02 11 03 - Comitete [27] | | | | | | | |

XX 01 02 11 04 – Studii și consultări | | | | | | | |

XX 01 02 11 05 - Sisteme de informații | | | | | | | |

2 Total Alte cheltuieli de gestiune (XX 01 02 11) | | | | | | | |

3 Alte cheltuieli de natură administrativă (precizați, indicând linia bugetară) | | | | | | | |

Totalul cheltuielilor administrative altele decât cele pentru resursele umane și costurile conexe (neincluse în suma de referință) | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,15 | 0,9 |

Calcul - Alte cheltuieli administrative neincluse în suma de referință

Reuniuni periodice ale Grupului de coordonare pentru gaz, la care se discută probleme legate securitatea aprovizionării cu gaze (30 de experți x 1 000€ x 5 reuniuni).

[1] JO L 127, 29.4.2004, p. 92.

[2] JO C , , p. .

[3] JO C , , p. .

[4] JO C , , p. .

[5] JO C , , p. .

[6] JO L

[7] Directiva XXX

[8] JO L 314, 1.12.2007, p. 9.

[9] JO L 345, 23.12.2008, p. 75.

[10] JO L 127, 29.4.2004, p. 92.

[11] Directiva 2009/xxx/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, (JO [ ] L [ ]).

[12] Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a unei agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (JO [ ] L [ ]).

[13] Articolul XX din Directiva JO L.

[14] Proiect de regulament (CE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005. Articolul 2 alineatul (18) „capacitate tehnică” înseamnă capacitatea fermă maximă pe care o poate oferi operatorul de rețele de transport utilizatorilor rețelei, luând în considerare integritatea sistemului și cerințele de exploatare a rețelei de transport.

[15] Credite nediferențiate, denumite în continuare CND.

[16] Cheltuieli care nu intră sub incidența capitolului xx 01 din titlul xx în cauză.

[17] Cheltuieli care intră sub incidența articolului xx 01 04 din titlul xx.

[18] Cheltuieli care intră sub incidența capitolului xx 01, cu excepția articolelor xx 01 04 și xx 01 05.

[19] A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional.

[20] Dacă este necesar, și anume în cazul în care durata acțiunii depășește 6 ani, se adaugă coloane suplimentare.

[21] Dacă se indică mai multe modalități, se furnizează detalii suplimentare în secțiunea „Observații“ a prezentului punct.

[22] Conform descrierii din partea 5.3.

[23] Ale cărui costuri NU sunt acoperite din suma de referință.

[24] Ale cărui costuri NU sunt acoperite din suma de referință.

[25] Ale căror costuri sunt incluse în suma de referință.

[26] Este necesar să se facă trimitere la fișa financiară legislativă specifică agenției (agențiilor) executive în cauză.

[27] Se indică tipul de comitet și grupul de care aparține.

--------------------------------------------------