(a)

să-și creeze în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite imaginea unui intermediar cinstit între interesele și valorile diferitelor grupuri de membri în vederea promovării unei înțelegeri comune și a unei mai mari coeziuni în jurul celor trei piloni interconectați pe care se bazează ONU, și anume pacea și securitatea, dezvoltarea economică și socială și drepturile omului;

(b)

să garanteze, împreună cu Comisia, că aspectele legate de agenda multilaterală sunt abordate sistematic în cadrul dialogurilor bilaterale pe care UE și statele membre ale UE le poartă cu alte țări și grupuri regionale;

(c)

să studieze cu atenție, împreună cu noua administrație SUA, modalitățile prin care se poate consolida cooperarea celor doi parteneri și sprijini prioritățile comune ale acestora în cadrul Organizației Națiunilor Unite;

(d)

să încurajeze dezbaterea inițiată de Secretarul General al ONU, Ban-Ki-moon, cu privire la punerea în aplicare a principiului responsabilității de a proteja („Responsability to protect” - R2P), în vederea obținerii unui consens consolidat și a dezvoltării unei abordări mai operaționale cu privire la acest aspect de bază a doctrinei ONU, rezistând totodată încercărilor de a-i reduce aria de activitate;

(e)

să se asigure că, în cadrul dezbaterii menționate mai sus, caracterul preventiv al R2P este subliniat în mod adecvat și că se acordă suficientă atenție ajutorării țărilor vulnerabile și instabile pentru a-și dezvolta capacitatea de a-și asuma această responsabilitate, concentrându-se în mod special pe actorii regionali, considerați a fi cei mai eficienți interlocutori în situații de instabilitate;

(f)

să se asigure că principiul R2P se aplică în situații de criză în care statul în cauză nu reușește să-și protejeze populația împotriva genocidului, crimelor de război, purificării etnice și crimelor împotriva umanității;

(g)

să încurajeze Uniunea Africană să își dezvolte în continuare capacitățile de gestionare a crizelor și să invite atât actorii UE cât și cei ONU să sprijine aceste eforturi și să intensifice cooperarea cu Uniunea Africană în materie de instaurare a păcii și securității pe continentul african;

(h)

să îndemne statele membre ale UE să depună eforturile necesare încheierii negocierilor referitoare la Convenția generală privind terorismul internațional;

(i)

să susțină clar în toate rezoluțiile dezbătute și adoptate în cadrul Adunării Generale a ONU principiile dreptului umanitar internațional și să condamne fără echivoc orice încălcare a acestora, mai ales în privința siguranței și securității lucrătorilor ONU și ai altor organizații umanitare;

(j)

să creeze legături cu alte grupuri regionale, în vederea promovării unei sensibilizări și înțelegeri sporite a principiilor proclamate în Declarația privind orientarea sexuală și identitatea de gen, susținută de UE și aprobată de 66 de state membre ale ONU;

(k)

să solicite Secretarului General al ONU să raporteze în cadrul celei de-a 65-a sesiuni a Adunării Generale a ONU cu privire la respectarea de către statele membre a interzicerii pedepsei cu moartea în cazul delincvenților juvenili și să includă în raportul său informații cu privire la numărul delincvenților juvenili care sunt în prezent condamnați la moarte și la numărul celor care au fost executați în ultimii cinci ani;

(l)

să inițieze, înainte de evaluarea din 2011 a Consiliului ONU pentru drepturile omului, o dezbatere care să sublinieze complementaritatea dintre al treilea comitet, un organism interguvernamental al Adunării Generale al ONU cu drept de membru universal, și Consiliul ONU pentru drepturile omului, a cărui componență este restricționată și al cărui mandat este mai operațional;

(m)

să invite statele membre să își reanalizeze participarea la Conferința de revizuire de la Durban organizată la Geneva în aprilie 2009 dacă se confirmă încălcarea tuturor celor patru „linii de demarcație” menționate în proiectul de document final din 20 februarie 2009 în negocierile ulterioare ce conduc la Conferință;

(n)

să promoveze și să susțină eforturile în vederea garantării că regimul ONU referitor la sancțiuni legate de acte de terorism se supune unor proceduri transparente și echitabile, în special prin introducerea unei proceduri eficiente de notificare și prin instituirea unui control juridic independent, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene;

(o)

să îndemne Consiliul de Securitate și Comitetul său antiterorism să coopereze cu organismele relevante ale ONU în domeniul drepturilor omului în vederea monitorizării continue a respectării obligațiilor legate de drepturile internaționale ale omului, drepturile refugiaților și dreptul umanitar;

(p)

să insiste ca toți membrii ONU să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), începând cu membrii Consiliului de Securitate și, având în vedere conferința de revizuire a CPI din 2009, să sprijine în mod activ eforturile de a se ajunge la un acord în ceea ce privește problema încă nesoluționată a definirii faptei de agresiune și condițiile în care CPI și-ar putea exercita jurisdicția, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 5 alineatul (2) din Statutul de la Roma;

(q)

să încurajeze procesul continuu în vederea realizării coerenței dintre progresul făcut la nivel național prin punerea în aplicare a reformei „Să ajutăm împreună” și diferitele practici comerciale aplicate de birourile centrale ale agențiilor și programelor ONU, care până în prezent au împiedicat intensificarea cooperării și coordonării pe teren;

(r)

să dezvolte coordonarea UE, inclusiv coordonarea donatorilor în relațiile cu agențiile, fondurile și programele ONU la sediul acestora, precum și la nivel național, inclusiv prin participarea la fonduri conduse de ONU cu donatori multipli și să extindă către agențiile și programele ONU dialogul deja bine stabilit cu Secretariatul ONU;

(s)

să promoveze o dezbatere cu privire la viitoarea Conferință a părților la Convenția cadru a ONU privind schimbările climatice (COP15) de la Copenhaga din decembrie 2009 pentru a ajunge la un consens și a da impuls adoptării unui nou acord internațional cu privire la schimbările climatice pentru perioada post-2012; în acest context, să găsească susținere pentru un pachet financiar și tehnologic direcționat către țările în curs de dezvoltare pentru a facilita aprobarea de către acestea a unui nou acord obligatoriu;

(t)

să aprobe adoptarea, până la următoarea Adunare Generală a ONU, a unei structuri mai coerente pentru guvernanța globală în materie de mediu, așa cum susține Consiliul de guvernare/Forumul ministerial mondial pentru Mediu al Programului pentru mediu al ONU, un sistem de guvernanță care este capabil să facă față provocărilor imense ale viitorului;

(u)

să preia un rol principal în dezbaterea actuală cu privire la guvernanța globală, inclusiv guvernanța economică și financiară, în vederea consolidării mandatelor și îmbunătățirii practicilor FMI și ale Băncii Mondiale, revitalizând în același timp ECOSOC;

(v)

să utilizeze viitoarele negocieri interguvernamentale cu privire la reforma Consiliului de Securitate, pe baza regulamentului de procedură al Adunării Generale a ONU, ca o posibilitate de concentrare asupra punctelor de convergență și de a înregistra un progres tangibil în ceea ce privește clarificarea competențelor Consiliului de Securitate în relație cu alte organisme ONU, includerea unor noi membri permanenți și ne-permanenți – posibil cu caracter temporar – pentru a ameliora reprezentativitatea și legitimitatea Consiliului de Securitate și reexaminarea metodelor de lucru ale Consiliului de Securitate;

(w)

să sublinieze că ocuparea unui loc în cadrul Consiliului de Securitate rămâne obiectivul pe termen lung al Uniunii Europene;

(x)

să promoveze condițiile pentru succesul conferinței de reexaminare din 2010 a părților la Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, în special prin sprijinirea și promovarea modelului de convenție privind armele nucleare; să ajungă la un consens cu privire la Tratatul propus de interzicere a producției de material fisionabil; să susțină adoptarea, cu ocazia Conferinței privind dezarmarea, a unui program substanțial de lucru pentru ca acest organism să devină operațional; să coopereze multilateral și bilateral cu statele membre ONU în vederea relansării ratificării Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare; și, în cele din urmă, să încurajeze continuarea eforturilor vizând începerea negocierilor pentru încheierea unui Tratat privind comerțul cu arme;

(y)

să se folosească în totalitate influența sa în cadrul ONU pentru a garanta că bugetul pentru 2010-2011 corespunde mai bine nevoilor operaționale stringente ale acestei organizații, și să acorde Secretarului General al ONU mai multă libertate de acțiune în alocarea resurselor umane potrivit acestor nevoi și în lumina deciziei operaționale luate de organismele relevante ale ONU, în special de către Consiliul de Securitate și Adunarea Generală a ONU;

(z)

să stabilească, în contextul discuțiilor cu privire la reexaminarea baremelor de evaluare pentru repartizarea cheltuielilor Organizației Națiunilor Unite, o legătură clară între o reprezentare mai adecvată în cadrul diferitelor organisme ONU și o împărțire mai echitabilă a sarcinii financiare;

(aa)

să elaboreze o politică comunitară privind personalul mai bine coordonată în cadrul ONU, pentru a crește transparența și eficiența în procedurile de recrutare și pentru a se asigura că cetățenii UE vor considera în continuare condițiile de recrutare ca fiind suficient de atractive;

(ab)

să exercite poziția de lider mondial în dinamizarea acțiunilor internaționale pentru a avea rezultate în ceea ce privește promisiunile ODM, având în vedere dovezile tot mai multe că comunitatea internațională este mult prea departe de realizarea promisiunilor asumate în obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM);

(ac)

să sprijine inițiativa „grupului de acțiune privind întârzierea realizării ODM” de a monitoriza angajamentele globale privind ajutorul, comerțul, reducerea datoriilor și accesul la medicamentele și tehnologiile esențiale;

(ad)

să solicite organizarea urgentă a conferinței la nivel înalt a ONU privind criza financiară și economică la nivel mondial și impactul acesteia asupra dezvoltării, care a fost stabilită la conferința privind finanțarea pentru dezvoltare de la Doha din 2008;

(ae)

să continue dezbaterile privind inițiativa „Business Call to Action” și a angajamentelor de a finanța și de a sprijini eforturile ODM, inclusiv modalitatea în care acest acțiuni să fie asociate cu o creștere a responsabilității sectorului privat;

(af)

să susțină, pe lângă toate aceste inițiative, aderarea la principiile proclamate în Declarația de la Paris privind eficiența ajutorului, precum și la Agenda de acțiune de la Accra, pentru a îmbunătăți calitatea și acordarea ajutorului;

(ag)

să valorifice ocazia celei de-a 64-a Adunări Generale a ONU pentru a prezenta progresul realizat în respectarea criteriilor de referință stabilite în Agenda de acțiune a UE pentru ODM;

(ah)

invită Comisia să prezinte progresul realizat în implementarea contractelor ODM și să încurajeze alți donatori să ofere mai mult din ajutorul lor în mod previzibil pe termen lung, sub formă de sprijin bugetar;

(ai)

să îndemne statele membre ale UE să urmărească respectarea angajamentului asumat de a promova un multilateralism eficace, asigurând ratificarea sistematică și rapidă a tuturor convențiilor și tratatelor ONU;

(aj)

să susțină decizia luată de Adunarea Generală a ONU în rezoluția susmenționată privind „Cooperarea dintre Națiunile Unite și Uniunea Interparlamentară” de a include un punct separat pe agenda provizorie a celei de-a 65-a Adunări Generale a ONU cu privire la cooperarea dintre Organizația Națiunilor Unite, parlamentele naționale și Uniunea interparlamentară, cu condiția ca titlul punctului să cuprindă și o referire la „adunări parlamentare regionale” și să promoveze o dezbatere privind modul în care parlamentarii, parlamentele naționale și adunările parlamentare regionale pot juca un rol mai activ în cadrul ONU;