52009DC0667

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 3.12.2009

COM(2009)667 final

COMUNICARE A COMISIEI A CINCEA COMUNICARE NAȚIONALĂ A COMUNITĂȚII EUROPENE ÎN TEMEIUL CONVENȚIEI-CADRU A ONU ASUPRA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE (CCONUSC)

(în temeiul articolului 12 din Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice)

{SEC(2009)1652}

CUPRINS

1. Rezumat 3

1.1. Circumstanțe naționale 4

1.2. Inventar 6

1.3. Politici și măsuri 6

1.4. Previziuni 7

1.5. Impact, vulnerabilitate și adaptare 10

1.6. Resurse financiare și transfer de tehnologie 11

1.7. Cercetare și observare sistematică 12

1.8. Educarea, formarea și sensibilizarea publicului 14

1. REZUMAT

Prezentul document este cea de-a cincea comunicare a Comunității Europene (CE) prezentată în temeiul articolului 12 din Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC).

De câțiva ani, CE și cele 27 de state membre ale acesteia au întreprins, atât pe plan independent, cât și împreună, diverse acțiuni de prevenire a schimbărilor climatice. Aceste acțiuni au înregistrat un real progres în 2008, când s-a convenit asupra unui pachet ambițios de politici și măsuri în materie de energie și de combatere a schimbărilor climatice care să fie aplicat la nivelul CE. Pachetul cuprinde o serie de propuneri cu privire la energia regenerabilă, la schema de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), la eforturile comune ale statelor membre de a reduce emisiile provenite din sectoare din afara EU ETS și la stocarea geologică a dioxidului de carbon, stabilind totodată obiective concrete pentru anul 2020. Pachetul cuprinde, de asemenea, un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic de a reduce, până în anul 2020, emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% față de nivelurile înregistrate în 1990. Odată cu aprobarea pachetului legislativ în materie de energie și de combatere a schimbărilor climatice s-a adoptat și un regulament care prevede standarde de performanță în materie de emisii pentru autoturismele noi. În același timp s-a convenit asupra obligației furnizorilor de combustibili fosili de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră de-a lungul întregului lanț de producție. Printre alte progrese înregistrate recent se numără și includerea activităților din domeniul aviatic în EU ETS și adoptarea unei noi directive care promovează vehiculele de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic.

CE desfășoară o activitate susținută de implementare și elaborare permanentă a unor noi politici care să răspundă evoluției situației. La baza elaborării acestor politici stau activitățile de cercetare în domeniul sistemului climatic, analiza impactului pe care îl au schimbările climatice și identificarea posibilităților de atenuare a efectelor și de adaptare la acest fenomen. O serie de proiecte se axează pe tehnologii și strategii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în anumite sectoare economice, cum ar fi sectorul energetic și cel al transporturilor.

Efectele politicilor în vigoare se observă deja: de exemplu, începând cu 2003, în UE-27 s-a înregistrat o scădere lentă a consumului de energie pe cap de locuitor. De asemenea, în perioada 1990-2007, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră a scăzut, intensitatea energiei primare a înregistrat o scădere continuă din 1996, iar gradul de utilizare a energiilor regenerabile a crescut substanțial.

Se estimează că, aplicând măsurile existente și mecanismele de la Kyoto, UE-15 este capabilă să își atingă ținta stabilită în cadrul protocolului de la Kyoto. În ceea ce privește anul 2020, se preconizează că măsurile existente vor permite ca emisiile estimate ale UE-15 (cu excepția exploatării terenurilor, a schimbării destinației terenurilor și a silviculturii - LULUCF[1]) să se mențină la nivelurile înregistrate în 2010, în timp ce emisiile UE-27 vor scădea ușor, revenind, până în 2020, la nivelurile din 2005. Cu toate acestea, se estimează că, aplicând o serie de măsuri suplimentare, nivelul emisiilor în UE-27 va continua să scadă constant până în 2020, înregistrând o reducere de 15% față de nivelurile din 1990 (deși previziunile unui număr mare de state membre nu țin încă seama pe deplin de impactul noilor politici propuse în materie de schimbări climatice).

În ceea ce privește LULUCF, datele disponibile din douăzeci de state membre arată că, în general, eliminările nete au crescut în perioada 1990-2007. Se estimează însă că absorbția netă a dioxidului de carbon din activități LULUCF va scădea rapid până în 2020, revenind la nivelurile din 1990. Așadar emisiile nete de gaze cu efect de seră din activități LULUCF pot crește până în anul 2020.

Pe lângă importanța crucială pe care o are reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a evita schimbările climatice periculoase, CE recunoaște și faptul că anumite efecte sunt inevitabile ca urmare a emisiilor înregistrate în trecut. Din acest motiv, CE a întreprins o serie de cercetări și acțiuni pentru a înțelege natura acestor efecte, pentru a găsi soluții de adaptare și pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să își consolideze capacitatea de a face față schimbărilor climatice. Aceste inițiative implică o elaborare mai coordonată a politicilor prin intermediul unei Cărți albe care să stabilească direcția pe care o vor urma politicile comunitare în anii următori.

Pe lângă inițiativele interne în materie de schimbări climatice, CE s-a implicat activ în sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în lupta împotriva sărăciei și în realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului fixate de ONU. Lupta împotriva schimbărilor climatice face parte integrantă din această misiune. În ultimii ani, cooperarea axată pe schimbări climatice a fost puternic consolidată printr-o serie de inițiative diferite, iar contribuțiile financiare ale CE destinate schimbărilor climatice au crescut în mod constant.

CE recunoaște importanța sensibilizării, educării și formării cetățenilor cu privire la schimbările climatice. În cadrul pregătirii prezentei comunicări s-a organizat o consultare deschisă pe o perioadă de șase săptămâni, la care au fost invitate să participe organizații europene active în domeniul schimbărilor climatice. Prin participarea lor, aceste organizații au contribuit la ameliorarea anumitor informații expuse în prezenta comunicare. În plus, am primit numeroase opinii cu privire la recentele progrese înregistrate de politica Uniunii Europene în domeniul climei. Majoritatea opiniilor exprimate au fost pozitive, în special în ceea ce privește recentul pachet legislativ în materie de energie și climă, însă unele părți interesate și-au exprimat îngrijorarea și au identificat o serie de sectoare în care consideră că este necesar să se ia măsuri suplimentare.

Dincolo de anul 2012, obiectivul convenit al CE este de a limita creșterea temperaturii medii globale la mai puțin de 2°C față de nivelurile preindustriale. În cazul în care tendințele actuale ale nivelurilor de emisie se mențin, limita de 2°C ar putea să fie depășită încă din 2050. Însă chiar dacă creșterea temperaturii medii globale rămâne sub 2ºC, este totuși necesar să se depună eforturi importante de adaptare.

CE consideră că există trei aspecte relevante cu care trebuie să se confrunte pentru a reuși în acest demers: stabilirea obiectivelor și a acțiunilor, găsirea mijloacelor de finanțare necesare și crearea unei piețe mondiale eficace a carbonului. În ceea ce privește acordul internațional pentru perioada de după 2012, acesta trebuie să fie suficient de complet și ambițios, trebuie să stabilească reduceri comparabile pentru toate țările industrializate și trebuie să prevadă acțiuni adecvate de reducere a emisiilor din partea tuturor țărilor în curs de dezvoltare. Dacă se ajunge la un astfel de acord, CE se angajează în mod ferm să ridice pragul de reducere la 30% față de nivelul de 20% deja obligatoriu din punct de vedere juridic.

Circumstanțe naționale

Populație

- După aderarea României și a Bulgariei la 1 ianuarie 2007, UE are 27 de state membre. Populația din UE-27 a continuat să crească cu aproximativ 0,3% pe an, o evoluție similară celei observate în cea de-a patra comunicare.

Economie

- PIB-ul UE-27 a crescut treptat (cu aproximativ 2,3% în perioada 1995-2007), în principal datorită puternicei creșteri înregistrate în sectorul serviciilor.

Energie

- În perioada 1990-2007, consumul total de energie primară și finală a crescut (cu aproximativ 0,5% pe an), deși a rămas stabil în ultimii ani.

- În ceea ce privește mixul de combustibili primari, s-a menținut tendința trecerii de la cărbune la gaz subliniată în a patra comunicare. Cu toate acestea, rata de creștere a energiilor regenerabile (în cea mai mare parte energie eoliană și biomasă) a avut o evoluție ascendentă începând cu 2002.

- Dependența UE de combustibilii fosili importați a crescut mai rapid în perioada de după a patra comunicare, provocând temeri cu privire la securitatea energetică.

Transport

- Creșterea consumului final de energie se datorează în principal creșterii continue a cererii de energie în sectorul transporturilor.

- Din 1990, atât serviciile de transport de mărfuri cât și cele de transport de persoane au înregistrat un progres continuu. Creșterea transportului de persoane începe să se distanțeze ușor de creșterea economică.

Exploatarea terenurilor, agricultura și silvicultura

- În general, în perioada 1990-2005, numărul terenurilor utilizate în agricultură a scăzut în majoritatea statelor membre cu aproximativ 10%. În aceeași perioadă, zonele de pădure (cu excepția terenurilor împădurite) au crescut cu aproximativ 8%.

Inventar

- Emisiile totale de gaze cu efect de seră în UE-27 (fără LULUCF) au scăzut cu 9,3% în perioada 1990-2007. În aceeași perioadă, emisiile totale de gaze cu efect de seră din UE-15 au scăzut cu 4,3%. Atât în UE-27, cât și în UE-15, cea mai mare schimbare, în termeni relativi, s-a produs în sectorul deșeurilor, unde emisiile de CH4 provenite din gestionarea depozitelor de deșeuri solide au înregistrat o scădere drastică.

- Dacă se ia în considerare media pe ultimii cinci ani, se constată că emisiile din UE-15 (fără LULUCF) erau cu 3,1% sub nivelul de referință anual.

- În 2007, emisiile totale de gaze cu efect de seră au scăzut cu 1,2% în UE-27 și cu 1,6% în UE-15 față de 2006. Această scădere se datorează în mare parte reducerii emisiilor de CO2 provenite din sectorul menajer și din cel al serviciilor, ca urmare a temperaturilor mai înalte înregistrate în 2007 față de anul anterior și a achiziționării unor alte tipuri de combustibili (în 2007 în raport cu 2006 și 2008) ca o consecință a fluctuațiilor de preț.

Politici și măsuri

- Numeroase politici și măsuri existente la nivel comunitar sunt consolidate pentru ca obiectivele stabilite în pachetul legislativ integrat în materie de energie și de combatere a schimbărilor climatice să poată fi atinse.

- CE s-a angajat să reducă, până în anul 2020, emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20% față de nivelurile înregistrate în 1990 și, în cazul încheierii unui acord internațional satisfăcător, să ridice acest prag la 30%.

- CE s-a angajat ca, până în anul 2020, 20% din consumul final brut de energie să provină din surse regenerabile (inclusiv în ceea ce privește electricitatea, încălzirea și transportul), adăugând la acest angajament obiectivul ca, până în 2020, energia din surse regenerabile utilizată în domeniul transporturilor, indiferent de natura acestora, să reprezinte cel puțin 10% din consumul final de energie în acest sector.

- CE s-a angajat să reducă, până în anul 2020, consumul total de energie primară cu 20% față de nivelul actual.

- Schema comunitară de comercializare a certificatelor de emisii a intrat acum în a doua fază (2008-2012), fiind ameliorată ca urmare a experienței acumulate în prima fază (2005-2007). Pentru a treia fază sunt prevăzute noi acțiuni de consolidare și de extindere, printre care și includerea în schemă a sectorului aviatic (începând cu 2012).

- Printre noile progrese se numără și noua legislație cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectoare care nu fac obiectul EU ETS, la captarea și stocarea dioxidului de carbon, la standardele de performanță în materie de emisii pentru autoturismele noi, la producția combustibililor pentru transport și la vehiculele de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic.

- Încheierea cu succes a negocierilor internaționale cu privire la schimbările climatice, care se vor desfășura la Copenhaga în decembrie 2009, este o prioritate fundamentală pentru CE.

Previziuni

- În cadrul Protocolului de la Kyoto, UE-15 și-a fixat drept obiectiv pentru perioada 2008-2012 reducerea emisiilor cu o medie de 8% față de nivelul emisiilor din anul de referință. Conform estimărilor, în anul 2010 emisiile de gaze cu efect de seră în UE-15 vor fi cu 7,5% mai mici decât nivelul emisiilor din anul de referință (măsurile existente reduc emisiile cu 320 milioane de tone față de cele de 4 266 milioane de tone din anul de referință). În 2010, implementarea unor măsuri suplimentare urmează să reducă emisiile din UE-15 cu 9,2% față de emisiile din anul de referință (noile măsuri reduc emisiile cu încă 73 de milioane de tone față de nivelurile din anul de bază). Luând în considerare impactul pe care se prevede că îl vor avea politicile și măsurile interne, se estimează că în 2010 emisiile din UE-15 vor fi cu 1,2 puncte procentuale sub obiectivul stabilit la Kyoto.

- Se estimează că utilizarea unor mecanisme flexibile de către statele membre ale UE va crește nivelul drepturilor de emisie prevăzut pentru UE-15 în perioada de angajament cu încă 2,2% față de emisiile din anul de referință, atingând un nivel de 94,2% (93 milioane de tone). În paralel, se estimează că utilizarea unor rezervoare de carbon vor determina o creștere suplimentară de 1,0%, atingând astfel un nivel de 95,2% (42 milioane de tone) față de emisiile din anul de referință. În plus, se estimează că achiziționarea de către operatorii din cadrul EU ETS de drepturi de emisie provenind din aceste mecanisme flexibile va conduce la o creștere suplimentară de 1,4% a emisiilor în perioada de angajament, ajungându-se astfel la 96,6% (61,2 milioane de tone), față de emisiile din anul de referință.

Figura 1 – Emisii de gaze cu efect de seră și previziuni pentru UE-15 (fără LULUCF) pentru scenariul „cu măsuri” și pentru scenariul „cu măsuri suplimentare” în perioada 1990-2020

[pic]

Figura 2 – Emisii de gaze cu efect de seră și previziuni pentru UE-27 (fără LULUCF) pentru scenariul „cu măsuri” și pentru scenariul „cu măsuri suplimentare”

[pic]

Notă: Indicele pe axa verticală se referă la anul de referință pentru UE-15, adică 1990 pentru emisiile de CO2, CH4 și N2O și 1995 pentru emisiile de gaze F (cu excepția Austriei, Franței și Italiei, pentru care anul de referință pentru gazele F este 1990), ceea ce înseamnă că valoarea pentru 1990 nu este exact 100 pentru UE-15. Întrucât pentru UE-27 nu s-a stabilit un obiectiv colectiv în cadrul Protocolului de la Kyoto și, prin urmare, un an de referință colectiv, indicele de pe axa verticală se referă la emisiile UE-27 pentru 1990.

- Ținând seama de faptul că statele membre intenționează să utilizeze mecanismele de la Kyoto, rezervoarele de carbon și efectul EU ETS, care vin în completarea efectului pe care îl au măsurile luate pe plan intern, se estimează că în anul 2010 UE-15 își va depăși obiectivul cu 5,8 puncte procentuale (cu emisii care, conform previziunilor, vor fi de 3 677 de milioane de tone).

- Conform previziunilor, în 2010 măsurile deja implementate vor conduce la un nivel al emisiilor de gaze cu efect de seră în UE-27 cu 9,7% sub nivelurile din 1990, însă prin aplicarea măsurilor prevăzute acest procent va fi de 11,4% sub nivelurile din 1990.

- În ceea ce privește anul 2020, se estimează că, în scenariul „cu măsurile existente”, emisiile din UE-27 vor fi cu 6,4% sub nivelurile din 1990, iar în scenariul „cu măsuri suplimentare”, emisiile vor fi cu 14,3% sub nivelurile din 1990, în comparație cu obiectivul UE de a reduce emisiile cu 20% față de nivelurile din 1990. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre (și anume 16) nu au luat încă în considerare efectele pachetului legislativ în materie de energie și climă în previziunile lor pentru anul 2020.

- 20 de state membre nu au luat în considerare efectele crizei financiare în ultimele lor previziuni.

Impact, vulnerabilitate și adaptare

- După a patra comunicare s-au înregistrat progrese importante în evaluarea impactului schimbărilor climatice și în elaborarea unei politici de adaptare în Europa.

- Al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), publicat în 2007, a demonstrat în mod incontestabil că schimbările climatice sunt cauzate de emisiile antropogene de gaze cu efect de seră și a dat un nou impuls cercetării și elaborării politicilor în domeniul schimbărilor climatice la nivel european. Cercetătorii europeni au contribuit în mod semnificativ la acest efort, susținând procesul și furnizând noi date științifice care au putut fi utilizate la evaluarea situației.

- De la publicarea celui de-al patrulea raport al IPCC s-a observat o accelerare schimbărilor. Rapoartele elaborate de Agenția Europeană de Mediu (AEM), de Centrul Comun de Cercetare al CE (JRC-IES) și prin proiectele finanțate de CE sub programul-cadru pentru activități de cercetare au prezentat noi dovezi conform cărora schimbările climatice vor avea importante repercusiuni atât în Europa, cât și în lume. S-au alocat fonduri pentru finanțarea unei serii de noi programe de cercetare destinate să ne amelioreze cunoștințele în materie de adaptare la acest fenomen.

- CE a adoptat o abordare mai coordonată în definirea politicii și a publicat o Carte albă privind adaptarea la schimbările climatice, care trasează direcția pe care o va urma politica CE în anii următori. CE pregătește în prezent un cadru de adaptare destinat să reducă vulnerabilitatea Uniunii Europene la impactul schimbărilor climatice. Acest cadru va completa și va consolida acțiunile întreprinse de statele membre ale UE. Cartea albă privind adaptarea a fost publicată în aprilie 2009.

- CE a lansat o serie de inițiative având ca scop sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în efortul de a se adapta la schimbările climatice. De exemplu, Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice, creată în 2007 pentru a consolida cooperarea dintre CE și țările în curs de dezvoltare, reafirmă angajamentul CE de a integra lupta împotriva schimbărilor climatice în cooperarea pentru dezvoltare și oferă țărilor cel mai puțin dezvoltate și statelor insulare mici în curs de dezvoltare sprijin tehnic și financiar pentru adaptare.

- Comisia Europeană este pe cale să elaboreze o „bursă” a celor mai actuale și ultramoderne informații – un instrument IT și o bază de date cu privire la impactul schimbărilor climatice, la vulnerabilitate și la cele mai bune practici de adaptare.

- Adaptarea la schimbările climatice este îngreunată de numeroasele incertitudini cu privire la viitoarele condiții climatice – precipitații, soare, temperatură – la nivel local. Pentru a atenua aceste incertitudini, este necesar să se dispună de un sistem durabil pe termen lung de observare a planetei. CE este pe cale să creeze un astfel de sistem prin inițiativa Monitorizare globală pentru mediu și securitate[2] și prin Rețeaua europeană de observare și de date privind mediul marin[3].

Resurse financiare și transfer de tehnologie

- După a patra comunicare, utilizarea unei clasificări mai exacte și mai detaliate a tipurilor de proiecte în domeniul schimbărilor climatice a permis formarea unei imagini mai clare asupra nivelului contribuțiilor financiare dedicate diverselor activități legate de schimbările climatice; în acest context, reperele Rio au fost folosite din ce în ce mai des pentru identificarea elementului „schimbări climatice” în proiecte.

- Contribuțiile financiare ale CE[4] în cadrul proiectelor de dezvoltare a programelor de cooperare externă în domeniul schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare au crescut constant de la 160 de milioane EUR în 2004 la 318 milioane EUR în 2007[5]. Aceste proiecte nu sunt proiecte în cadrul mecanismului de dezvoltare curată.

- Importanța acțiunilor de adaptare la schimbările climatice a continuat să crească, după cum arată și resursele financiare din ce în ce mai substanțiale[6] alocate acestui domeniu.

- Comunicarea „Intensificarea finanțării eforturilor de combatere a schimbărilor climatice: un model european pentru acordul de la Copenhaga”, adoptată la 10 septembrie 2009, prezintă un model de intensificare a finanțării internaționale destinate sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în lupta împotriva schimbărilor climatice. Comunicarea recunoaște totodată că aspectele financiare stau la baza oricăror perspective de încheiere a unui acord ambițios la Copenhaga.

- Atenția din ce în ce mai mare acordată schimbărilor climatice se reflectă într-o serie de noi mecanisme și inițiative financiare, cum ar fi Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile (GEEREF), Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice (GGCA) și instrumentul UE-ACP pentru energie (deși are o sferă diferită de aplicare, acesta din urmă contribuie în egală măsură la lupta împotriva schimbărilor climatice).

- Schimbările climatice au continuat să joace un rol important în al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, care cuprinde o serie de inițiative și proiecte având ca obiectiv specific sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în aspecte legate de schimbările climatice. Din 2004, instituții din părți neincluse în anexa 1 au beneficiat de fonduri comunitare pentru activități de cercetare în valoare de 19,3 milioane EUR.

Cercetare și observare sistematică

- După a patra comunicare, cercetarea în domeniul schimbărilor climatice la nivel european a înregistrat un progres important, în special în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică lansat în 2007.

- În perioada 2007-2013, bugetul total alocat celui de-al șaptelea program-cadru se ridică la 50,52 miliarde EUR, ceea ce reprezintă o creștere cu 65%, în medie anuală, față de bugetul pentru cel de-al șaselea program-cadru. Având o structură mai amplă și mai integrată, al șaptelea program-cadru cuprinde patru domenii principale: „Cooperare”, „Persoane”, „Idei” și „Capacități” (la care se adaugă un al cincilea domeniu, Euratom, dedicat cercetării nucleare, cu 2,75 miliarde EUR). Integrată în toate proiectele de cercetare ale CE, dezvoltarea durabilă este deopotrivă o componentă și un obiectiv al acestora.

- Domeniul principal, „Cooperarea” (64% din bugetul celui de-al șaptelea program-cadru), cuprinde zece teme, printre care și „Mediu (inclusiv schimbările climatice)”[7], căreia, în perioada 2007-2013, i s-au alocat 1,89 miliarde EUR, din care 14% sunt destinate, din 2007, proiectelor de cercetare a climei și în special a sistemului climatic, de înțelegere a impactului pe care îl au schimbările climatice și de identificare a posibilităților de atenuare a efectelor și de adaptare la acest fenomen.

- Proiectele de cercetare finanțate în cadrul unor teme ale componentei „Cooperare” precum Spațiu și Monitorizare globală pentru mediu și securitate (GMES), Energie, Transport, Agricultură și Pescuit contribuie la cercetarea sistemului climatic, la înțelegerea impactului pe care îl au schimbările climatice și la identificarea posibilităților de atenuare a efectelor și de adaptare la acest fenomen. În plus, alte proiecte de cercetare a climei sunt finanțate în cadrul componentelor „Persoane”, „Idei” și „Capacități” ale celui de-al șaptelea program cadru. Din 2003, cheltuielile aferente activităților de cercetare a climei în cadrul programului-cadru comunitar sunt estimate la aproape 570 de milioane EUR.

- Proiectele de cercetare finanțate în cadrul temelor Monitorizare globală pentru mediu și securitate (1,43 miliarde EUR în cel de-al șaptelea program-cadru), Energie (2,35 miliarde EUR) Transport (4,16 miliarde EUR), Agricultură și Pescuit (1,93 miliarde EUR) sunt esențiale pentru sprijinirea activităților de cercetare în materie de implementare a măsurilor de atenuare și adaptare, inclusiv de dezvoltare a tehnologiilor aferente. O mare parte din activitățile de cercetare desfășurate în cadrul acestor teme au ca obiect reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

- Uniunea Europeană a adoptat un plan strategic destinat să accelereze dezvoltarea și difuzarea unor tehnologii rentabile cu un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon printr-o planificare strategică comună și o implementare mai eficace a programelor.

- În cadrul Planului strategic privind tehnologiile energetice (planul SET) adoptat în 2007, cercetarea în domeniul tehnologiilor cu un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon se axează pe acele tehnologii care pot contribui cel mai mult la atingerea obiectivelor UE „20-20-20” (cu 20% mai multă eficiență energetică, 20% energie regenerabilă utilizată și cu 20% mai puține emisii de gaze cu efect de seră) până în 2020. Planul SET se bazează în primul rând pe fonduri din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru (tema Energie). Pe lângă contribuțiile standard din bugetul celui de-al șaptelea program-cadru, cercetarea în domeniul energiei eoliene și al captării și stocării carbonului a beneficiat, în 2009, de un buget suplimentar, aprobat în cadrul Planului european de redresare economică, de 565 milioane EUR și, respectiv, 1 050 milioane EUR, buget care urmează să fie folosit până la sfârșitul lui 2010. În plus, sunt discutate o serie de alte propuneri de suplimentare a fondurilor pentru Planul SET.

- În cadrul celui de-al șaptelea program-cadru s-a introdus un nou instrument, cunoscut sub denumirea de „inițiative tehnologice comune” (ITC)[8] , care combină investițiile din sectorul privat și/sau finanțările publice naționale sau europene. Inițiativele tehnologice comune „Clean Sky” și „Hidrogen și pile de combustie” au ca scop direct reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviației, al transporturilor terestre și al aplicațiilor fixe.

- Cooperarea internațională în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru a devenit o procedură normală de lucru cu orice cercetător sau instituție dintr-o țară terță care este în măsură să participe la licitațiile programului. În plus, programul de cooperare găzduiește proiecte special axate pe cooperarea internațională. Până în acest moment, aproximativ 6% din toți participanții provin din țări terțe, inclusiv din țări în curs de dezvoltare.

- Cercetările asupra climei întreprinse de Centrul Comun de Cercetare al CE (cu un buget total de 1,75 miliarde EUR alocat în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru) au venit în sprijinul politicilor comunitare în materie de schimbări climatice și au ameliorat cunoștințele științifice cu privire la acest fenomen.

- Nu în ultimul rând a fost înființat Consiliul European pentru Cercetare (CEC), destinat să încurajeze inițiativele științifice inovatoare propuse de cei mai mari cercetători. CEC, care va funcționa efectiv ca un consiliu național de cercetare la nivelul CE, va fi responsabil și pentru implementarea proiectelor.

Educarea, formarea și sensibilizarea publicului

Printre cele mai importante progrese realizate în CE după a patra comunicare se numără:

- campaniile de sensibilizare a publicului cu privire la schimbările climatice

- campania privind schimbările climatice (2006-2009)

- campania Energie durabilă pentru Europa (2005-2011)

- campania dedicată acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice (2007-2009)

- Convenția primarilor asupra energiei și climei (începând cu 2008)

- noul Program de educare și formare de-a lungul vieții (2007-2012), care cuprinde un număr din ce în ce mai mare de proiecte de educare și formare cu privire la schimbările climatice

- sondajele Eurobarometrului cu privire la atitudinea europenilor față de schimbările climatice (2008 și 2009)

- site-ul „Eco Agents” pentru copii (începând cu 2008)

- dezvoltarea unei game vaste de resurse și instrumente online care să sensibilizeze și să educe publicul cu privire la schimbările climatice

- Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT), creat în 2009 pentru a susține noile mijloace de creare și de promovare a inovării în Europa. Printre prioritățile EIT se numără energia durabilă, atenuarea efectelor și adaptarea la schimbările climatice.

Textul integral al celei de-a cincea comunicări a CE este inclus în documentul de lucru al serviciilor Comisiei, care constă în patru volume (părțile 1, 2a, 2b și 3).

[1] Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură.

[2] Monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES): pentru o planetă mai sigură, Bruxelles, 12.11.2008, COM(2008) 748 final.

[3] Crearea unei infrastructuri europene de cunoștințe în domeniul marin: foaie de parcurs pentru o Rețea europeană de observare și de date privind mediul marin, SEC(2009) 499 final, 4 aprilie 2009.

[4] Fonduri din partea Comisiei Europene - baza de date a proiectelor DG AIDCO.

[5] Aceste cifre includ fonduri în favoarea a trei țări din anexa I la CCONUSC (Rusia, Ucraina și Turcia), în cazul în care un instrument UE are ca obiect atât țări incluse în anexa 1, cât și țări neincluse în anexa 1. Aceste sume se ridică la 3,95 milioane EUR în 2004, 2,8 milioane EUR în 2005, 4,3 milioane EUR în 2006 și 22 de milioane EUR în 2007.

[6] Cifrele prezentate corespund proiectelor axate pe adaptare și nu includ proiectele de atenuare a efectelor schimbărilor climatice care cuprind deja un element de adaptare. În consecință, se poate ca cifra totală aferentă tuturor activităților de adaptare să fie mai mare.

[7] În al șaselea program-cadru, cercetarea în domeniul schimbărilor climatice era finanțată în principal în cadrul subdomeniului tematic prioritar „Dezvoltare durabilă, schimbări la nivel global și ecosisteme”. Totodată, măsurile specifice de „cooperare internațională” permiteau sprijinirea unui număr mare de colaborări internaționale în materie de durabilitate a mediului și a ecosistemelor și în chestiuni de siguranță a alimentelor direct legate de schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare.

[8] Structurile specializate responsabile cu implementarea ITC sunt entități juridice independente, care beneficiază de propriul buget și personal. Comisia Europeană este membru fondator al fiecărui ITC și dispune de un drept de veto asupra unui anumit număr de teme.