52009DC0461

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 17.9.2009

COM(2009) 461 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

RAPORTUL UNIUNII EUROPENE DIN 2009 PRIVIND COERENȚA POLITICILOR ÎN FAVOAREA DEZVOLTĂRII SEC(2009) 1137 final

CUPRINS

1. Angajamentul Uniunii Europene cu privire la CPD 3

2. Mecanisme organizaționale 4

3. Progrese înregistrate în domeniile tematice 5

3.1. Schimburile comerciale 6

3.2. Mediul 6

3.3. Schimbările climatice 6

3.4. Securitatea 7

3.5. Agricultura 7

3.6. Pescuitul 8

3.7. Dimensiunea socială a globalizării, ocuparea forței de muncă și munca decentă 8

3.8. Migrația 8

3.9. Cercetarea 9

3.10. Societatea informațională 9

3.11. Transportul 9

3.12. Energia 9

4. Evaluarea impactului creșterii coerenței politicilor în favoarea dezvoltării în funcție de ODM: adoptarea unei abordări bazate pe rezultate 10

5. Concluzii 12

1. ANGAJAMENTUL UNIUNII EUROPENE CU PRIVIRE LA CPD

Constatând că politicile sale în alte domenii decât dezvoltarea au avut unele impacturi neintenționate asupra țărilor terțe și continuând activitatea OCDE în acest domeniu, Uniunea a elaborat conceptul de coerență a politicilor în favoarea dezvoltării, având drept scop creșterea sinergiilor dintre politicile Uniunii Europene, altele decât ajutorul și obiectivele de dezvoltare. Proiectarea și punerea atentă în aplicare a politicilor Uniunii Europene urmau să conducă la creșterea eficacității ajutorului pentru dezvoltare și a politicilor care nu vizează ajutoarele, în ansamblu, precum și la utilizarea eficientă a resurselor, prin limitarea incoerenței politicilor și prin dezvoltarea sinergiilor.

În vederea materializării acestei abordări, Uniunea Europeană și-a asumat angajamente îndrăznețe cu privire la coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) în doisprezece domenii de politică[1] în 2005 și a alocat de atunci timp și efort pentru consolidarea procedurilor, instrumentelor și mecanismelor coerenței politicilor în favoarea dezvoltării la toate nivelurile. Aceste eforturi au fost în mod oficial încorporate în Consensul european privind dezvoltarea adoptat în decembrie 2005, iar un prim raport privind progresul în materie de CPD în Uniune, care integrează punctele de vedere și opiniile calificate ale Comisiei și ale statelor membre ale UE, a fost emis de Comisie în septembrie 2007, în conformitate cu mandatul din partea Consiliului din mai 2005.

O abordare bazată pe rezultate pentru evaluarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării

Dezbaterea care a urmat emiterii raportului privind CPD din 2007, împreună cu dezbaterile cu organizațiile societății civile și organizațiile internaționale referitoare la aspectele privind CPD, în special OCDE, au condus la o regândire a metodologiei Uniunii Europene privind CPD pentru exercițiul de raportare din 2009 și la sporirea accentului pus pe impactul asupra țărilor în curs de dezvoltare.

Pe baza experienței pozitive din 2007, integrând în același timp anumite analize referitoare la CPD bazate pe dovezi, raportul din 2009 a fost întocmit prin utilizarea unei abordări cu două componente. Pe baza contribuțiilor din partea statelor membre și din partea diferitelor servicii ale Comisiei a fost efectuată o analiză actualizată a schimbărilor de politică. În consecință, raportul din 2009 rămâne un efort, la nivelul întregii Uniuni Europene, de reflectare a demersurilor europene pentru promovarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării la nivel național, al Uniunii Europene și internațional și de a raporta progresele înregistrate în legătură cu angajamentele privind CPD.

În plus, raportul din 2009 prezintă și un cadru conceptual general care leagă cele 12 domenii de politici ale Uniunii Europene de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) în țările în curs de dezvoltare și prezintă în detaliu trei studii concrete de caz din țările în curs de dezvoltare, în special din Africa, având în vedere situația deosebit de dramatică de pe acest continent în ceea ce privește ODM. Două studii de caz se concentrează pe ODM (ODM1 referitor la foamete și ODM6 referitor la lupta împotriva HIV/SIDA) în trei țări în curs de dezvoltare (Etiopia, Mozambic și Senegal pentru ODM1; Rwanda, Tanzania și Zambia pentru ODM6), cel de-al treilea studiu de caz concentrându-se asupra strategiei comune Africa-UE care reprezintă un cadru cu puternic potențial pentru CPD.

2. MECANISME ORGANIZAțIONALE

Din anul 2007, Uniunea Europeană și-a consolidat substanțial abordarea cu privire la CPD, vizând în special punerea în aplicare a angajamentelor în materie de politică asumate în anul 2005, precum și îmbunătățirea mecanismelor pentru promovarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, utilizarea mai eficace a acestora și creșterea nivelului de sensibilizare.

Comisia a obținut o mare vizibilitate a activităților sale privind CPD, lucru recunoscut în cea mai recentă evaluare inter pares în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) cu privire la ajutorul oferit de Comunitatea Europeană[2]. În 2008, Comisia și-a continuat activitățile cu privire la CPD prin îmbunătățirea și o mai bună utilizare a consultării inter-servicii (CIS) și a evaluărilor impactului (EI), ambele fiind mecanisme puternice pentru promovarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării. La nivel internațional, Comisia și-a adus aportul la exercițiul de reflecție din cadrul CAD al OCDE cu privire la revizuirea mandatului CAD, contribuind astfel la transformarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării într-o prioritate reînnoită pentru OCDE, în viitor.

La nivelul Consiliului au fost realizate unele progrese prin programul de lucru deschis privind CPD, fiind incluse în ordinea de zi a Consiliului și în cadrul sesiunilor comune ale Consiliului aspecte referitoare la CPD, chiar dacă acțiunile sistematice, întreprinse ulterior acestor exerciții, s-au dovedit a fi destul de limitate. Deși președințiile Uniunii Europene pot juca un rol important în ceea ce privește CPD, eforturile lor sunt în mod necesar limitate la mandatul respectiv, ceea ce de multe ori are ca rezultat o lipsă de continuitate de la o președinție a Uniunii Europene la alta.

Parlamentul European a manifestat un interes mai mare în privința CPD în cea de-a doua jumătate a legislaturii. Membrii Parlamentului European au adresat multe întrebări în scris cu privire la aspecte specifice ale politicilor Uniunii Europene, inclusiv cu privire la migrație, schimburi comerciale și pescuit și impactul acestora asupra țărilor în curs de dezvoltare. La 17 iunie 2008, PE a adoptat, de asemenea, o rezoluție privind coerența politicilor în favoarea dezvoltare și efectele exploatării de către Uniunea Europeană a anumitor resurse biologice naturale pentru dezvoltare în Africa de Vest.

Statele membre au înregistrat și ele progrese individuale. Multe dintre statele membre și-au consolidat angajamentul cu privire la CPD, și-au îmbunătățit mecanismele instituționale pentru promovarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și s-au angajat într-un dialog mai intens cu societatea în general. Statele membre care dispun de un cadru legal privind CPD au putut promova CPD cu mai mare ușurință. Există încă obstacole în ceea ce privește lipsa de conștientizare a aspectelor legate de dezvoltare în rândul ministerelor de resort care nu au competențe în domeniul dezvoltării. La aceasta se adaugă dificultatea de a furniza dovezi cu privire la impactul final al politicilor care nu sunt legate de dezvoltare, asupra sărăciei în țările în curs de dezvoltare, ceea ce face dificilă demonstrarea rezultatelor creșterii coerenței politicilor în favoarea dezvoltării.

Cu toate acestea, imaginea nu este în totalitate favorabilă. Dificultățile întâmpinate la nivel național se repercutează de multe ori la nivelul Uniunii Europene și, uneori, se alimentează reciproc. Statele membre indică lipsa de voință politică și prioritatea limitată acordată reducerii sărăciei la nivel mondial, ca obstacole importante în calea progresului în ceea ce privește CPD. Interesele divergente pot face uneori dificilă transmiterea de către Consiliu a unor mesaje consecvente referitoare la CPD.

În acest context, se distinge posibilitatea propunerii unei abordări mai strategice. Raportarea referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește CPD în cele 12 domenii de politici a reprezentat o modalitate importantă de sensibilizare și de a demonstra importanța unei agende a politicii Uniunii Europene pentru dezvoltare mai cuprinzătoare. Consolidarea instrumentelor pentru CPD a fost necesară în vederea exploatării mai eficiente a potențialului politicilor Uniunii Europene pentru dezvoltare. Cu toate acestea, pentru a înregistra un progres real, Uniunea Europeană trebuie să își modifice abordarea. Mai degrabă decât prin monitorizarea impactului tuturor politicilor asupra țărilor în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană ar putea promova CPD cu mai mare eficacitate printr-o abordare mai orientată. Uniunea Europeană ar trebui să selecteze anumite provocări-cheie de dezvoltare, să analizeze modul în care poate contribui la soluționarea lor prin intermediul unei game largi de politici și instrumente proprii și să asigure mobilizarea politică în jurul acestor provocări.

În această a treia fază, Uniunea Europeană ar trebui, de asemenea, să întreprindă demersuri în vederea unei abordări de tip parteneriat în ceea ce privește CPD. Uniunea Europeană și țările în curs de dezvoltare ar putea, spre exemplu, să lanseze un exercițiu de reflecție asupra mecanismelor de consultare prevăzute în orientările privind evaluarea impactului, în Acordul de la Cotonou și, eventual, în parteneriatul Africa-UE și să le îmbunătățească dacă este necesar.

3. PROGRESE ÎNREGISTRATE ÎN DOMENIILE TEMATICE

Progresul înregistrat în cele 12 domenii de politică este inegal. Raportul privind CPD evaluează progresul înregistrat în fiecare dintre aceste domenii și identifică problemele restante care trebuie soluționate în vederea sporirii sinergiilor dintre diferitele politici.

[pic]

3.1. Schimburile comerciale

În ceea ce privește CPD în domeniul schimburilor comerciale, s-au înregistrat progrese în acele arii în care Uniunea Europeană poate controla rezultatul – de exemplu, preferințele autonome oferite țărilor în curs de dezvoltare (precum SGP și regulamentul tranzitoriu de acces pe piață pentru țările ACP care au semnat un APE). În ceea ce privește alte aspecte, Uniunea Europeană a depuse eforturi pentru obținerea de succese și continuă în mod similar, în vederea unor posibile rezultate favorabile pentru dezvoltare. La nivel multilateral, o reușită în ceea ce privește Agenda de dezvoltare de la Doha a OMC[3] necesită angajamentul tuturor actorilor importanți, inclusiv economiile emergente importante. La nivel bilateral, încheierea cu succes a acordurilor de parteneriat economic și a acordurilor de liber schimb depinde de eforturile substanțiale ale ambelor părți (U E și țările partenere) pentru a se ajunge la acorduri care promovează în mod adecvat integrarea regională și care iau în considerare dimensiunea de dezvoltare.

3.2. Mediul

În Uniunea Europeană au fost înregistrate anumite progrese satisfăcătoare în vederea integrării preocupărilor legate de dezvoltare în domeniul politicii de mediu, aspect exemplificat, printre altele, de inițiativa privind producția și consumul durabil, pachetul privind pădurile sau consolidarea dialogului cu economiile în curs de dezvoltare, inclusiv cele emergente. Cu toate acestea, au rămas încă de abordat anumite aspecte critice, precum îmbunătățirea guvernanței la nivel internațional în domeniul mediului și intensificarea punerii în aplicare a Convenției privind biodiversitatea.

Creșterea coerenței pentru dezvoltare este extrem de importantă în domeniul politicii de mediu dacă se dorește ca „ecologizarea” economiilor țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare să își îndeplinească obiectivele referitoare la o lume mai sigură și mai ospitalieră. Sunt necesare politici publice ferme și convergente care să ofere îndrumări clare și orientări publicului în general pentru a permite o tranziție economică globală rapidă și armonioasă și care nu aduce prejudicii mediului. Coerența politicilor pentru dezvoltare oferă instrumentele necesare (de exemplu, mecanisme de consultare, evaluarea impactului) pentru a asigura participarea deplină a țărilor în curs de dezvoltare la aceste evoluții.

3.3. Schimbările climatice

În ceea ce privește politicile privind schimbările climatice, au fost înregistrate progrese satisfăcătoare, deoarece dimensiunea de dezvoltare a acestora este din ce în ce mai bine înțeleasă și articulată. În cadrul Uniunii Europene, pachetul privind schimbările climatice și energia, adoptat în 2008, va oferi țărilor în curs de dezvoltare oportunități importante, în special cu privire la mecanismele de dezvoltare curată, la captarea și stocarea carbonului, la producția durabilă a biocombustibililor, la dezvoltarea strategiilor privind reducerea emisiilor de carbon etc. S-a înregistrat, de asemenea, un progres prin lansarea Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice din 2007, prin negocierile ONU referitoare la schimbările climatice în ceea ce privește perioada post – 2012, care ar trebui să ia în considerare preocupările în legătură cu dezvoltarea, în perspectiva Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice, care va avea loc la Copenhaga în decembrie 2009, precum și prin politicile de dezvoltare care acum integrează mai bine măsurile de atenuare și adaptare, chiar dacă punerea în aplicare este încă într-un stadiu incipient.

În contextul crizei economice și financiare, care va determina probabil reorientarea atenției și alocărilor bugetare atât ale țărilor dezvoltate, cât și ale țărilor în curs de dezvoltare, către probleme de interes imediat, este extrem de important ca dialogul privind politicile să fie sporit, în vederea dezvoltării unei viziuni împărtășite de cele mai vulnerabile țări în curs de dezvoltare, subliniindu-se astfel coerența necesară a acțiunilor noastre din domeniul schimbărilor climatice, energiei și dezvoltării.

3.4. Securitatea

Uniunea Europeană sprijină din punct de vedere politic, financiar și prin mijloace militare procesele de pace în multe țări în curs de dezvoltare, oferindu-le acestora stabilitatea și pacea necesare pentru dezvoltare. Cu toate acestea, astfel cum se confirmă în raportul privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate, avizat favorabil de Consiliul European în decembrie 2008, este necesară continuarea creșterii coerenței.

La nivelul Uniunii Europene, structura bazată pe piloni reprezintă încă o piedică pentru acțiunea coerentă între misiunile PESA și cooperarea pentru dezvoltare. Diferitele servicii ale Comisiei și Consiliul se informează reciproc, însă planificarea, luarea deciziilor și coordonarea la nivel interinstituțional necesită încă îmbunătățiri. Succesiunea adecvată și coordonarea activităților Uniunii Europene sunt deosebit de importante, la fel și alinierea la inițiativele țărilor partenere. De asemenea, Uniunea Europeană ar trebui să își sporească eforturile de vorbi la unison. Parteneriatul Strategic Africa – UE privind pacea și securitatea este în mod evident o etapă importantă în drumul către o mai mare coerență a politicilor pentru dezvoltare.

3.5. Agricultura

Criza mondială a prețurilor la alimente din perioada 2007 – 2008 a situat într-o nouă perspectivă situația alimentară din țările în curs de dezvoltare, subliniind numeroșii factori determinanți și interrelaționarea complexă a acestora. Prin urmare, impactul politicii agricole a Uniunii Europene trebuie să fie analizat cu atenție, având în vedere această complexitate, și, în acest sens, recenta adaptare a politicii agricole comune reprezintă un pas în direcția cea bună, în special prin acordarea unui sprijin mai mare pentru veniturile agricultorilor și reducerea subvențiilor la export în ultimii ani în Uniunea Europeană. În afara modificărilor aduse politicii sale agricole interne, Uniunea Europeană a oferit un răspuns rapid la criza prețurilor la alimente, prin crearea, printre altele, a unei facilități pentru alimente de 1 miliard €, demonstrându-și astfel angajamentul ferm pentru eradicarea sărăciei și pentru securitate alimentară în țările partenere. Ca o măsură complementară, Uniunea Europeană a decis să sporească accentul pus pe agricultură în cadrul eforturilor sale pentru dezvoltare și a oferit o clauză de salvgardare privind securitatea alimentară, care contribuie la asigurarea acesteia, în cadrul Acordurilor de parteneriat economic negociate cu țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP).

Alimentele și agricultura vor rămâne priorități pe agenda politică internațională în anii următori și, pe termen lung, politica agricolă, atât în Uniunea Europeană, cât și în țările în curs de dezvoltare, ar trebui să ia în considerare constrângerile impuse de măsurile privind schimbările climatice, tendințele demografice, modificările modelelor de consum și suprafața limitată a terenurilor noi disponibile pentru cultivare. Asigurarea hranei pentru populația din ce în ce mai numeroasă a lumii va necesita dublarea producției de alimente la nivel mondial până în 2050, Africa necesitând o producție de patru ori mai mare. În acest context, progresul în ceea ce privește productivitatea agricolă, în special în țările în curs de dezvoltare, și durabilitatea producției vor reprezenta provocări critice, la soluționarea cărora vor contribui politicile agricole și de dezvoltare coerente din Uniunea Europeană.

3.6. Pescuitul

Prin înlocuirea tuturor acordurilor vechi privind pescuitul cu acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului, Uniunea Europeană a pus în aplicare cadrul politic mai favorabil dezvoltării stabilit prin reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), în conformitate cu deciziile din 2002 și 2004. Măsurile luate la nivelul Uniunii Europene pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat reprezintă pași importanți pentru evitarea diminuării resurselor și a situației în care țările în curs de dezvoltare ar pierde potențiale capturi și venituri. Cu toate acestea, există încă preocupări privind durabilitatea și consecințele sociale ale acordurilor. Viitoarea reformă a PCP reprezintă o ocazie pentru reevaluarea dimensiunii externe a acestei politici, pentru a o face mai favorabilă dezvoltării.

3.7. Dimensiunea socială a globalizării, ocuparea forței de muncă și munca decentă

În domeniul dimensiunii sociale a globalizării, există o gamă largă de aspecte care urmează a fi abordate (programe privind munca decentă, egalitatea de șanse între bărbați și femei, copiii, tinerii, ocuparea forței de muncă), iar coordonarea și coerența sunt importante, deși nu sunt ușor de realizat. Uniunea Europeană își continuă angajamentul său de a pune în discuție probleme importante în cadrul forurilor internaționale. În contextul crizei economice globale, dimensiunea socială a globalizării și munca decentă devin și mai importante pentru dezvoltare și pentru reducerea sărăciei. Creșterea nivelului de protecție socială, finanțarea măsurilor de asigurare a protecției sociale și utilizarea agendei privind munca decentă ca instrument de combatere a crizei reprezintă elemente vitale în soluționarea problemelor. Promovarea și luarea în considerare a dimensiunii egalității de șanse între femei și bărbați, ca reflex automat generalizat, este esențială în acest sens.

3.8. Migrația

Prin intermediul unei abordări globale a migrației, Uniunea Europeană încearcă să se asigure că beneficiile pozitive ale migrației sunt utilizate pentru a aduce beneficii reciproce Uniunii Europene și țărilor partenere. Coerența politicilor pentru procesul de dezvoltare este esențială, pentru a se asigura menținerea acestui echilibru delicat. Uniunea Europeană și-a consolidat dialogul cu țările terțe în ceea ce privește migrația și aspectele legate de dezvoltare, continuând în același timp integrarea preocupărilor și provocărilor reciproce legate de migrație în cooperarea cu aceste țări. Aceste eforturi trebuie să continue în vederea abordării provocării la nivel de politică, reprezentată de oferirea unor opțiuni reale de migrație și mobilitate resortisanților țărilor în curs de dezvoltare care caută în mod legal un loc de muncă în Uniunea Europeană. Portabilitatea drepturilor socio-economice este, de asemenea, abordată, însă este necesar ca eforturile în acest sens să fie continuate în următorii ani. În plus, punerea în aplicare a început și trebuie să continue cu privire la o serie de aspecte, în special transferul de fonduri, creșterea mobilității și o relație și un dialog mai puternic cu organizațiile diasporei. De asemenea, facilitarea migrației forței de muncă, plasarea forței de muncă, transferul eficient și recunoașterea unor noi abilități, precum și soluționarea exodului de creiere rămân importante. În cele din urmă, noi aspecte, precum impactul crizei economice și al schimbărilor climatice asupra migrației, vor fi analizate în continuare.

3.9. Cercetarea

Uniunea Europeană continuă să contribuie la obiectivele de dezvoltare prin programele sale de cercetare și să promoveze participarea cercetătorilor din țările în curs de dezvoltare la proiecte de cercetare și programe de mobilitate. Prin finanțarea unor proiecte privind o gamă largă de aspecte, cum ar fi în domeniul sănătății sau securității alimentare, politica de cercetare are o contribuție decisivă la dezvoltare.

Cu toate acestea, în general, participarea cercetătorilor din țările în curs de dezvoltare rămâne adesea scăzută. Un obstacol major pentru implicarea țărilor în curs de dezvoltare în cooperarea în domeniul cercetării este capacitatea și infrastructura de cercetare limitată a acestora.

În plus față de acțiunile de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare, în special pentru consolidarea capacităților de cercetare, un accent mai puternic este pus pe intensificarea dialogului cu organismele regionale în vederea identificării priorităților comune de cercetare și a capacităților pentru cercetarea în comun. CUA ar putea juca un rol important în acest sens, de exemplu prin gestionarea unui program african de cercetare și printr-un rol activ în facilitarea parteneriatului dintre Africa și Europa în domeniul cercetării.

3.10. Societatea informațională

Uniunea Europeană a luat măsuri importante pentru a promova o societate informațională incluzivă. UE și-a intensificat cooperarea în domeniul cercetării cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește TIC, precum și cooperarea pe probleme de reglementare. Extinderea internetului este, de asemenea, abordată de către Uniunea Africană (UA) și Uniunea Europeană (UE), ca parte a noului parteneriat strategic pentru știință, societatea informațională și spațiu. Prin acest parteneriat, Uniunea Europeană sprijină construirea infrastructurii și consolidarea capacității pentru TIC în țările în curs de dezvoltare. Potențialul acestui parteneriat ar trebui să fie exploatat în continuare în vederea intensificării cooperării pentru cercetare, continuării dialogului politic și sporirii eforturilor pentru extinderea infrastructurii TIC.

3.11. Transportul

În domeniul transporturilor, coerența este abordată din ce în ce mai des prin mai multe acțiuni de echilibrare a modurilor de transport, în special în Africa Subsahariană, și prin soluționarea problemelor transversale. Sunt necesare cadre mai adecvate pentru coordonare și cooperare, în scopul stabilirii obiectivelor și inițiativelor referitoare la CPD. Parteneriatul privind infrastructura ar putea fi un important punct de pornire dacă actorii implicați ar profita de această oportunitate.

Întărirea cooperării dintre Europa și Africa în sectorul transporturilor reprezintă unul din punctele centrale ale comunicării privind parteneriatul dintre Uniunea Europeană și Africa. Aceasta urmărește conectarea rețelelor transeuropene cu cele africane. Comisia va pune la dispoziția partenerilor săi africani experiența dobândită în cadrul politicii europene în materie de transporturi. Aceasta urmărește să contribuie la instituirea unui sistem de transport mai eficient, oferind asistență în dezvoltarea continentului african pentru ca acesta să facă față provocărilor pe care le ridică sărăcia, degradarea mediului și dezechilibrele legate de migrație.

3.12. Energia

Pe parcursul ultimilor doi ani, energia a beneficiat de o atenție semnificativă din partea responsabililor politici, încercându-se realizarea unor posibile sinergii cu dezvoltarea. Pachetul privind schimbările climatice și energia adoptat de Uniunea Europeană în 2008, de exemplu, ar putea afecta țările în curs de dezvoltare, în special prin capitolul referitor la biocombustibili, datorită creării unor noi oportunități pentru exporturile de biocombustibil. Vor fi generate astfel atât oportunități, cât și riscuri, iar acestea trebuie să fie bine cântărite. În acest context, dimensiunile de dezvoltare ale politicii Uniunii Europene referitoare la biocombustibili au fost analizate cu atenție. În mod reciproc, politicile de dezvoltare în anumite țări în curs de dezvoltare pot fi puse în aplicare în sinergie, sprijinind țările în care există un bun potențial de dezvoltare a producției și utilizării biocombustibililor, cu respectarea corespunzătoare a programului privind durabilitatea prezentat în Directiva Uniunii Europene privind energia regenerabilă. Cu toate acestea, au fost înregistrate progrese și cu privire la alte inițiative, după cum este ilustrat de instituirea și punerea în aplicare a dialogurilor referitoare la energie cu țările în curs de dezvoltare, inclusiv țările emergente sau adoptarea unui program tematic pentru sprijinirea mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv energia, în țările în curs de dezvoltare.

Viitoarele politici energetice și strategia tehnologică aferentă energiei în Uniunea Europeană vor juca un rol esențial în asigurarea dezvoltării economice durabile a Uniunii, a răspunsului acesteia la schimbările climatice și a eforturilor sale pentru sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM). Există sinergii între politicile UE și cele ale țărilor în curs de dezvoltare care trebuie exploatate. Astfel de complementarități vor contribui la un mai mare acces la energia durabilă pentru toți partenerii, permițând în același timp îndeplinirea unor obiective importante privind schimbările climatice. În aceste condiții, dezvoltarea economică poate continua și ar trebui să contribuie la seturile de obiective duble de eradicare a sărăciei prin facilitarea accesului la energie și de menținere a schimbărilor climatice în limite acceptabile[4].

4. EVALUAREA IMPACTULUI CREșTERII COERENțEI POLITICILOR ÎN FAVOAREA DEZVOLTăRII ÎN FUNCțIE DE ODM: ADOPTAREA UNEI ABORDăRI BAZATE PE REZULTATE

Documentul Uniunii Europene privind „Obiectivele de dezvoltare ale mileniului la răscruce: unde ne aflăm și încotro trebuie să ne îndreptăm?”[5] este punctul de pornire pentru cadrul conceptual de evaluare a impactului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării în țările în curs de dezvoltare. Abordarea subliniază importanța a trei grupuri de politici, respectiv contextul global, asistența pentru dezvoltare și politica internă, care sunt relevante pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

În timp ce înțelegerea interacțiunilor dintre aceste trei grupuri este esențială pentru evaluarea progreselor înregistrate cu privire la ODM, CPD vizează în mod specific interacțiunile dintre politicile de asistență pentru dezvoltare și alte politici ale Uniunii Europene, astfel cum este ilustrat mai jos (figura 1).

Figura 1: Interacțiuni esențiale între politici și progresul în ceea ce privește ODM

[pic]

Un astfel de cadru permite o explorare sistematică a efectelor, pozitive sau negative, pe care politicile Uniunii Europene, altele decât ajutorul, le-ar putea avea asupra dezvoltării și, mai exact, asupra atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. În timp ce de foarte multe ori accentul se pune pe impactul potențial negativ, cadrul încurajează și identificarea sinergiilor posibile și impactul potențial pozitiv asupra dezvoltării, pe lângă obiectivele sectoriale principale ale politicilor.

Informațiile provenind dintr-un studiu pe teren realizat în Mozambic, Etiopia și Senegal pentru studiul de caz privind ODM 1 (legat de foamete) au confirmat faptul că, în funcție de caracteristicile țării, pot apărea mai multe tipuri de impact în legătură cu standardele de securitate alimentară, politica agricolă și politica comercială a Uniunii Europene. Totuși, problema atribuirii tipurilor de impact unor factori cum ar fi rolul relativ al Uniunii Europene, al altor politici internaționale și interne în generarea impactului rămâne un indicator limitativ în acest exercițiu și orice încercare de formulare a unor recomandări politice pornind de la o astfel de interacțiune ar trebui să se desfășoare cu maximă precauție. În plus, politicile Uniunii Europene și politicile interne sunt uneori convergente, conducând la un impact similar: în Etiopia sau Senegal, de exemplu, trecerile de la comercializarea mărfurilor în vrac, la comercializarea de produse diferențiate pe piețe specifice ale Uniunii Europene reprezintă atât rezultatul inițiativelor politicii Uniunii Europene (standardele de securitate alimentară, politica agricolă și cea comercială), cât și rezultatul încercării deliberate a celor două țări de a se orienta către produse mai diferențiate, cu valoare adăugată mai mare. În ceea ce privește pescuitul, situația din Senegal a subliniat potențialul unor sinergii între un acord de parteneriat al Uniunii Europene în domeniul pescuitului și politica senegaleză în domeniul pescuitului, care trebuie să fie consolidate și sprijinite. În ceea ce privește politicile privind schimbările climatice și energia, eforturile actuale ale Uniunii Europene pe scena internațională, de a simplifica accesul la MDC pentru țările în curs de dezvoltare, ar trebui să ajute cele trei țări eșantionate să beneficieze în viitor de proiecte MDC. În plus, oportunitățile oferite în capitolul referitor la biocombustibili din pachetul Uniunii Europene privind schimbările climatice și energia din 2008 ar trebui să permită atât Mozambicului, cât și Etiopiei să dezvolte mai departe acest sector, preconizându-se un impact pozitiv în ceea ce privește reducerea sărăciei în Mozambic, spre exemplu.

Studiul de caz cu privire la ODM 6 (legat de combaterea HIV/SIDA), analizează impactul politicii comerciale a Uniunii Europene, în special aspectele comerciale ale drepturilor internaționale de proprietate, și politicile privind cercetarea și migrația, asupra tratamentelor împotriva HIV în Tanzania, Zambia și Rwanda. Studiul constată că nici Rwanda, nici Zambia nu au reușit să profite de flexibilitatea oferită de Acordul TRIPS, din cauza unor probleme care nu sunt legate direct de acord. Totuși, în Tanzania pare să existe un domeniu de aplicare pentru explorarea și utilizarea flexibilității din Acordul TRIPS și pentru progrese în ceea ce privește ODM 6.

Legat de politica din domeniul cercetării, studiul constată că anumite proiecte importante finanțate de către Comisie în Tanzania fie au contribuit deja la combaterea HIV/SIDA, fie au un potențial important în acest sens. Unele evoluții recente în politica privind migrația indică nivelul ridicat de conștientizare, în UE, a impactului politicilor sale privind migrația asupra personalului din sectorul sănătății în țările în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, studiul nu a putut aduce până în prezent dovezi concrete privind funcționarea în practică a acestor dispoziții.

Studiul de caz cu privire la Strategia Comună Africa-UE (SCAUE) analizează impactul potențial asupra coerenței politicilor în favoarea dezvoltării. Adoptată în decembrie 2007, SCAUE este un nou cadru care extinde cooperarea de lungă durată dintre cele două continente dincolo de granițele Africii, dincolo de politica pentru dezvoltare și dincolo de actorii instituționali. Acest nou cadru este, de asemenea, un pas important către tratarea Africii ca o singură entitate și către punerea în practică a principiului diviziunii muncii, în vederea creșterii coerenței și complementarității acțiunii Uniunii Europene. Având în vedere perioada scurtă de la inițierea și operaționalizarea sa, SCAUE a avut un impact, deși limitat, asupra rezultatelor privind CPD până în prezent. Așteptările trebuie să rămână realiste, având în vedere provocările la scară mai largă asociate cu punerea în aplicare a SCAUE.

5. CONCLUZII

În conformitate cu mandatul original, raportul din 2009 oferă o bază pentru evaluarea progresului cu privire la CPD în Uniunea Europeană. În plus, raportul utilizează o abordare care are în vedere rezultatele prin analizarea efectelor politicilor Uniunii Europene asupra țărilor în curs de dezvoltare și a capacității acestora în ceea ce privește atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și potențialul strategiei comune Africa – UE pentru CPD. Prin această abordare combinată, raportul oferă dovezi concrete din țările în curs de dezvoltare asupra relevanței coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și ilustrează modul în care Uniunea Europeană, prin intermediul unei game largi de politici, poate sprijini țările în curs de dezvoltare în lupta lor împotriva sărăciei. Ca instrument informativ, raportul are rolul de a genera dezbatere și reacții din partea unei game largi de actori din sferele private și publice.

[1] Mai 2005, Concluziile Consiliului cu privire la CPD. Cele douăsprezece domenii de politică sunt: schimburile comerciale, mediul, schimbările climatice, securitatea, agricultura, pescuitul, dimensiunea socială a globalizării, ocuparea forței de muncă și munca decentă, migrația, cercetarea, inovarea, societatea informațională, transportul și energia.

[2] Evaluarea inter pares a Comunității Europene în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE , 2007

[3] Organizația Mondială a Comerțului

[4] Obiectivul Uniunii Europene este limitarea creșterii temperaturii medii globale la cel mult 2 °C peste nivelul din perioada preindustrială.

[5] http://ec.europa.eu/development/icenter/repository/mdg_paper_final_20080916_ro.pdf , Bourguignon et al's (2008b)