(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3730/87 al Consiliului din 10 decembrie 1987 de stabilire a normelor generale aplicabile operațiunilor de furnizare către anumite organizații a unor produse alimentare provenind din stocurile de intervenție și destinate distribuirii către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate, abrogat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului și încorporat în acesta, a furnizat o sursă sigură de produse alimentare pentru distribuirea către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate pe o perioadă de peste două decenii.

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3730/87 al Consiliului din 10 decembrie 1987 de stabilire a normelor generale aplicabile operațiunilor de furnizare către anumite organizații a unor produse alimentare provenind din stocurile de intervenție și destinate distribuirii către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate, abrogat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului și încorporat în acesta, a furnizat o sursă sigură de produse alimentare pentru distribuirea către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate pe o perioadă de peste două decenii și a contribuit la coeziunea regiunilor din UE prin reducerea diferențelor economice și sociale dintre regiunile cu niveluri diferite de dezvoltare .

(2)

Obiectivele politicii agricole comune (PAC), prevăzute la articolul 33 alineatul (1) din tratat, includ atât stabilizarea piețelor, cât și asigurarea unor prețuri rezonabile la produsele livrate către consumatori. În timp, planurile de distribuire a produselor alimentare, implementate în cadrul programului, au sprijinit cu succes îndeplinirea ambelor obiective și, prin reducerea nesiguranței aprovizionării cu produse alimentare a persoanelor celor mai defavorizate din Comunitate, s-au dovedit un instrument esențial, contribuind la garantarea disponibilității la scară largă a produselor alimentare în Comunitate și la reducerea, în același timp, a stocurilor de intervenție.

(2)

Obiectivele politicii agricole comune (PAC), prevăzute la articolul 33 alineatul (1) din tratat, includ atât stabilizarea piețelor, cât și asigurarea unor prețuri rezonabile la produsele livrate către consumatori. În timp, planurile de distribuire a produselor alimentare, implementate în cadrul programului, au sprijinit cu succes îndeplinirea ambelor obiective și, prin reducerea nesiguranței aprovizionării cu produse alimentare a persoanelor celor mai defavorizate din Comunitate, s-au dovedit un instrument esențial, contribuind la garantarea disponibilității la scară largă a produselor alimentare în Comunitate și la reducerea, în același timp, a stocurilor de intervenție. Noul program comunitar privind ajutorul alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate ar trebui să garanteze în continuare obiectivele PAC și să contribuie la atingerea obiectivelor coeziunii prin garantarea unei dezvoltări echilibrate, armonioase și durabile pentru toate regiunile.

(5)

Actualul program de distribuire a produselor alimentare se bazează pe distribuirea produselor din stocurile de intervenție comunitare, suplimentate temporar prin achiziții de pe piață. Cu toate acestea, reformele succesive ale PAC și evoluțiile favorabile ale prețurilor de producător au dus la reducerea treptată a stocurilor de intervenție, precum și a seriei de produse disponibile. Drept urmare, achizițiile de pe piață ar trebui transformate la rândul lor într-o sursă permanentă de aprovizionare în cadrul programului, în scopul completării stocurilor de intervenție în cazul în care nu sunt disponibile stocuri de intervenție corespunzătoare.

(5)

Actualul program de distribuire a produselor alimentare se bazează pe distribuirea produselor din stocurile de intervenție comunitare, suplimentate temporar prin achiziții de pe piață. Cu toate acestea, tensiunile din ce în ce mai mari de pe piața mondială a materiilor prime agricole și suprimarea treptată a instrumentelor de orientare a producției și stocare aplicată în cursul reformelor succesive ale PAC au diminuat autonomia alimentară a Uniunii în privința cantității și diversității produselor disponibile , precum și capacitatea acesteia de a răspunde la nevoile alimentare ale cetățenilor săi cei mai defavorizați sau la orice criză alimentară sau speculativă internațională . Cu toate acestea, UE nu poate întrerupe, de la o zi la alta, un program deja lansat. Drept urmare, achizițiile de pe piață ar trebui transformate la rândul lor într-o sursă permanentă de aprovizionare în cadrul programului, în scopul completării stocurilor de intervenție în cazul în care nu sunt disponibile stocuri de intervenție corespunzătoare. Achizițiile de pe piață ar trebui realizate într-o manieră competitivă, încurajând în același timp achiziționarea produselor de origine comunitară.

(6)

Un program comunitar nu poate reprezenta unica reacție la nevoia crescândă de ajutoare alimentare din cadrul Comunității. Sunt necesare atât politici naționale implementate de administrațiile publice, cât și mobilizarea societății civile pentru a oferi securitate alimentară persoanelor celor mai defavorizate. Cu toate acestea, un program comunitar caracterizat printr-un puternic element de coeziune ar putea servi ca model pentru distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate, ar putea contribui la crearea de sinergii și încuraja inițiativele publice și private destinate să sporească securitatea alimentară a persoanelor defavorizate. În plus, dată fiind dispersia geografică a stocurilor de intervenție reduse din statele membre, programul poate contribui la utilizarea optimă a acestora. Prin urmare, programul comunitar nu ar trebui să aducă atingere niciunor politici naționale în acest sens.

(6)

Un program comunitar nu poate reprezenta unica reacție la nevoia crescândă de ajutoare alimentare din cadrul Comunității. Sunt necesare atât politici naționale implementate de administrațiile publice, cât și mobilizarea societății civile pentru a oferi securitate alimentară persoanelor celor mai defavorizate. Cu toate acestea, un program comunitar caracterizat printr-un puternic element de coeziune ar putea servi ca model pentru distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, ar putea contribui la crearea de sinergii și încuraja inițiativele publice și private destinate să sporească securitatea alimentară a persoanelor defavorizate. În plus, dată fiind dispersia geografică a stocurilor de intervenție reduse din statele membre, programul poate contribui la utilizarea optimă a acestora. Prin urmare, programul comunitar nu ar trebui să aducă atingere niciunor politici naționale în acest sens.

(7)

Pentru a beneficia pe deplin de aspectul de coeziune al programului comunitar, pentru a consolida sinergiile create prin aceasta și pentru a asigura planificarea adecvată, ar trebui prevăzute dispoziții conform cărora statele membre să cofinanțeze programul de distribuire a produselor alimentare. Ar trebui prevăzute ratele maxime ale cofinanțării comunitare, iar contribuția financiară a Comunității ar trebui adăugată la lista măsurilor eligibile pentru finanțare din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului. În primii ani de aplicare a programului revizuit, ar trebui aplicate rate de cofinanțare mai ridicate, pentru a se garanta un nivel ridicat de absorbție continuă a fondurilor și introducerea treptată a cofinanțării, cu scopul de a se asigura o tranziție fără probleme și de a se evita riscul întreruperii programului din cauza unei eventuale lipse a resurselor.

(9)

Experiența a demonstrat că sunt de dorit unele îmbunătățiri ale gestionării acestui program, în special pentru a permite statelor membre și organismelor desemnate să beneficieze de o perspectivă pe termen lung datorită unor planuri multianuale. Prin urmare, Comisia ar trebui să întocmească planuri trienale pentru implementarea programului, pe baza cererilor statelor membre comunicate Comisiei, precum și a altor informații pe care aceasta le consideră pertinente. Statele membre ar trebui să își întemeieze cererile de produse alimentare care urmează să fie distribuite în cadrul unui plan trienal pe programe naționale pentru ajutor alimentar, în care să se stabilească obiectivele și prioritățile lor pentru distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate. Comisia ar trebui să definească o metodologie obiectivă de alocare a fondurilor disponibile. În situații excepționale, când numărul persoanelor care sunt în dificultate crește peste previziuni, statele membre pot solicita Comisiei o revizuire a planurilor.

(b)

informează periodic Comisia cu privire la evoluțiile care influențează implementarea programelor de distribuire a produselor alimentare.

(b)

informează Comisia cu privire la evoluțiile care influențează implementarea programelor de distribuire a produselor alimentare.

(b)

costul produselor alimentare achiziționate de pe piață.

(b)

costul produselor alimentare achiziționate de pe piață pe baza unor proceduri concurențiale .

(b)

costurile aferente transportării produselor alimentare și costurile administrative suportate de organismele desemnate, direct legate de implementarea programului.

(b)

costurile aferente transportării și stocării produselor alimentare și costurile administrative suportate de organismele desemnate, direct legate de implementarea schemei.

(a)

pentru planul trienal care începe la 1 ianuarie 2010, 75 % din costurile eligibile sau 85 % din costurile eligibile în statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune pentru perioada 2007-2013, enumerate în anexa I la Decizia 2006/596/CE a Comisiei;

(b)

pentru planurile trienale următoare, 50 % din costurile eligibile sau 75 % din costurile eligibile în statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune într-un an dat, enumerate în anexa I la Decizia 2006/596/CE a Comisiei și în decizii ulterioare.

„(9)

Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2012 cel târziu, privind aplicarea programului de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate, prevăzută la articolul 27, împreună cu orice alte propuneri adecvate.”

„(9)

Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2011 cel târziu, privind aplicarea programului de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate, prevăzută la articolul 27, împreună cu o propunere de decizie privind continuarea programului după perioada financiară curentă și orice alte propuneri adecvate necesare .”